1. DACĂ NU POȚI FACE BINE UNUI OM, MĂCAR NU-I FACE RĂU!
Echipa de proiect:
Prof. Ionița Timiș
Elevi: Teofana Cismaș, Mihaela Moraru
Colegiul Național Pedagogic ”Gh. Lazar” Cluj-Napoca
Motivația
Din păcate, în zilele noastre, oamenii pun mare accent pe diferențele dintre ei, diferențe care
împiedică buna colaborare. Prin diferențiere, involuntar, se ajunge la discriminare, proces prin
care se face distincție, separare clară între mai multe elemente. Discriminarea poate fi
împiedicată prin conștentizarea urmărilor de către copiii de mâine. Copiii, fiind în procesul de
creștere, conștientizează mai bine gravitatea discriminării cu condiția de a li se explica ținând
cont de nivelul lor de vârsta.
Din cauza faptului că copiii petrec marea majoritate a timpului într-o instituție de învățământ,
cele mai multe cazuri de discriminare sunt înregistrate aici. La fel și în școala noastră am
identificat o situație conflictuală de discriminare etnica în rândul elevilor de clase primare. Elevii
români din Colegiul nostru moștenesc din familie o gândire negativă față de elevii de etnie rromă
prin care discriminează și discreditează această categorie, manifestând o atitudine de
superioritate. Pentru rezolvarea acestei probleme am identificat o soluție prin aplicarea unui
experiment la clasa a III-a prin care copiii erau puși în situația de a trăi în starea celor
discriminați.
SCOPUL EXPERIMENTULUI
Responsabilizarea atitudinilor comportamentale pozitive ale elevilor față de diversitatea etnică
școlară și socială.
OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI
Intrarea în ”pielea” celor discriminați și discreditați pentu a înțelege prin empatie cât de rău se
poate simți cineva care este umilit și discriminat. Experimentarea a două ipostaze, de
superioritate respectiv de inferioritate, prin care să înțeleagă că oricine și oricînd poate fi într-o
stare sau alta, pentru a înlătura discriminarea din comportamentul elevilor. Conștientizarea
consecințelor atitudini discriminării asupra copiilor de altă etnie, naționaltate sau confesiune.
Încurajarea colaborării între elevi, indiferent de etnie, religie, nivel social.
2. IDENTIFICAREA SITUATIEI PROBLEMA
POVESTEA ÎNCEPE AȘA…
La mijlocul semestrului II, în clasa a II-a aparut o schimbare care avea să le marcheze colectivul
clasei. Un elev de etnie rromă a fost transferat în aceasta clasă, el venind de la un centru de
plasament unde avea o lume a lui pe care și-o înțelegea. Aici, în viața lui se va petrece o
schimbare, în sensul că lumea lui se va spulbera și va intra în alta în care nu va fi înțeles și
acceptat. A fost adoptat de o familie de români din oraș. Se distingea foarte bine între ceilalți
elevi prin culoarea pielii. Învățătoarea clasei a II-a i-a pregatit pe elevi dânsei pentru a preveni
discriminarea. Celelalte clase primare însă, nu au avut parte de aceeași pregătire, fapt pentru
care, încă de la început a apărut discriminarea.
În timpul pauzelor, elevul rrom încerca să se integreze în colectivitate prin intrarea în discuții cu
colegii lui, prin implicarea în anumite jocuri, dar elevii din clasa a III-a au început să arunce
asupra lui etichetări precum ”cioroiul” sau ”negroteul”. În fiecare zi, elevul rrom avea de
suportat jignirile colegilor mai mari și marginalizarea în timpul pauzelor.
Inspirata de un dicton creștin ” Dacă nu poți face bine unui om, măcar nu-i face rău”, am propus
să intervenim prin implicarea celor care aveau să devină învățătoare pentru a ști să prevină și să
gestioneze astfel de situații.
Datorită acestui incident am hotărât rezolvarea problemei printr-un experiment inedit care
trebuia să trezescă conștiințele elevilor prin schimbarea comportamentelor, din atitudini agresive
în atitudini de de toleranță și respect reciproc. Am decis, împreună cu echipa proiectului, să
supunem elevii clasei a III-a unui experiment pe care niciodată nu am dorit să-l denumim astfel,
preferând o titulatură lipsită de conotaţii prea inalte, cea de “exerciţiu”, un termen care ne punea,
într-o oarecare măsură, la adăpost faţă de criticile viitorilor contestatari ai moralităţii
întreprinderii noastre.
Prin acest exercițiu am urmărit ca elevii clasei a III-a să fie puşi în situaţia de a trăi, pentru câteva
ore, viaţa altcuiva. Aveau să fie obligaţi, fie că avea să le placă fie că nu, să trăiască viaţa unor
copiii pe care nu-i cunoscuseră niciodată. Am creat instantaneu un microcosmos social în cadrul
grupului de elevi de clasa a III-a. Acest exercițiu impunea împărţirea clasei de elevi în două
grupuri pe baza culorii părului (imaginar), un gup de blonzi și altul de bruneți.
3. EXPERIMENTUL
Perioada proiectului: Experimentul s-a derulat în curs a doua zile.
Desfășurarea experimentului
Metode de lucru:
Prima zi: S-a urmărit împărţirea clasei de elevii, toţi români, în 2 grupuri pe baza culorii părului:
blonzi sau bruneți (cei cu alte culori au mers în grupul cu nuanţa cea mai apropiată de nuanţa
părulu lor). Blonzii au primit eșarfe galbele pe care le-au legat la mână, prin care să se distingă
de bruneți. Într-o primă fază, am încurajat o atitudine de superioritate din partea celor cu părul
brunet, spunându-le acestora că a avea părul negru e semnul inteligenţei superioare a
“purtătorilor”, drept pentru care aceştia merită anumite privilegii. Copiii cu părul brunet sunt
înfăţişaţi ca “superiori”, beneficiind de anumite privilegii şi fiind încurajaţi să dezvolte o
atitudine discriminatorie faţă de colegii lor blonzi.
Scenariu: Li s-a oferit elevilor un scenariu conform căruia copiii părul negru sunt mai buni, mai
inteligenţi, sunt favorizaţi în ceea ce priveşte durata pauzelor, accesul la locurile de joacă din
curtea şcolii sau accesul la parcul cu module de joacă. Grupului blonzilor li se interzice să se
joace alături de ceilalţi, li se impune să poarte pe unul din braţe nişte banderole, ca semn al
inferiorităţii.
Rezultatul: copiii bruneți au dezvoltat un comportament agresiv faţă de cei blonzi, în timp ce
“rasa inferioară” a manifestat simţăminte negative de frică şi chiar aversiune faţă de propria
persoană. Până şi notele obţinute la anumite teste de verificare au scăzut în cazul copiilor
“inferior” şi au crescut în rândurile “bruneților”.
A doua zi: În ziua următoare, sub dirijarea coordonatoarei proiectului, rolurile s-au inversat,
elevii fiind “informaţi” că rasa superioară are de fapt părul blond. Comportamentul şi notele la
teste s-au modificat în consecinţă. Aceiaşi copii care fuseseră dezavantajaţi în primele zile şi-au
asumat imediat rolul opresorilor. Comportamentele celor două grupuri se modifică în consecinţă.
Cel mai interesant aspect monitorizat este faptul că în ambele zile ale exerciţiului, cei “marcaţi”
ca fiind inferiori au dezvoltat comportamente de elevi realmente inferiori, cu rezultate inferioare
celorlalţi la jocurile de grup şi testele de verificare administrate, pe când elevii “superiori” au
excelat în activităţile lor si au dezvoltat atitudini discriminatorii faţă de grupul defavorizat.
În foarte scurt timp cei defavorizaţi devin foarte trişti şi se izolează de ceilalţi. Apar porecle
4. precum “negricioșii” sau “gălbeneii” şi chiar încep să fie folosite stereotipii de limbaj şi atitudini
discriminatorii venite din zona elevilor cu părul negru. Se iscă şi un conflict. Unul dintre copiii
cu părul blond îşi loveşte colegul care cu doar 15 minute în urmă îi era foarte apropiat pentru
simplul motiv că acesta îl numise “gălbenelul”, termen care deja căpătase o conotaţie peiorativă
pe care băieţelul agresat verbal o compară cu cea asociată termenului “cioară”- termen folosit în
cazul populaţiei rrome.
Devine evident faptul că un grup de copii extrem de comunicativi, cooperanţi şi prietenoşi îşi
schimbase în doar câteva zeci de minute comportamentul doar pentru că mediul social în care se
mişcau îşi modificase in mod radical caracteristicile.
Copiii timizi de altădată au devenit extrem de comunicativi, chiar cu veleităţi de lideri, în
momentul în care au fost “învestiţi” cu atribute de superioritate, în timp ce micuţi care până la
exerciţiu se încadrau printre cei mai isteţi şi mai expansivi au devenit retraşi şi supuşi din ce în ce
mai des erorilor.
Impactul: In ceea ce priveste impactul atitudinii emotionale asupra psihicului si in ceea ce
privesc rezultatele la testele din perioada exercitiului, se paote observa o neta crestere a acestora.
Inainte, in timpul si dupa aplicarea exercitiului, s-au dat copiilor trei teste : inainte cu doua
saptamani de aplicarea exercitiului s-a dat un prim test de evluare a cunostintelor la disciplina pe
care o predau unde rezultatele au fost obisnuie, alte doua teste in timpul celor doua zile de
derulare a exercitiului, teste la care punctajele elevilor au crescut în ziua în care erau în grupul
favorizat, respectiv au scăzut în ziua în care erau în grupul defavorizat, pentru ca, după
terminarea experimentului, să se menţină la un nivel ridicat pentru restul întregului an şcolar,
observandu-se aceasta si printr-un ultim test, la un interval de doua saptamani dupa exercitiul
proiectului. Rezultatele testelor au fost analizate comparative si s-a observat un lucru extrem de
ciudat cu acești copii care sunt brusc aruncați într-un univers unde află cât de minunați sau cât de
defavorizaţi sunt.
CONCLUZII ŞI INTERPRETĂRI
O prima concluzia trasa din acest experiment este aceea că prejudecăţile de natură rasială,
stereotipiile şi tendințele discriminatorii sunt latente în fiecare dintre noi. Este suficient un
context social nefericit pentru ca acestea să iasă în evidenţă în orice individ.
A doua concluzie este aceea ca omul este prin definiţie o fiinţă socială şi sociabilă, care se
adaptează la mediul înconjurător. Dacă se reuşeşte pentru un timp îndelungat controlarea
5. mediului, omul poate fi literalmente “încarcerat” într-o realitate subiectivă, deformată, în care
abilităţile de a gândi critic să-i fie într-o mare măsură suprimate. Este remarcabil cum în acest
caz mici diferenţe între oameni pot declanşa prejudecăţi în fiecare dintre subiecţi şi cât de greu
este să te debarasezi de ele.
Interpretari: Oricât de mici sau de superficiale ar fi diferenţele dintre copiii, în momentul în
care acestea devin indicatorii superiorităţii, respectiv ai inferiorităţii , ai acceptabilităţii sau
respingerii sociale, ai valorizării ori devalorizării, ele sunt de îndată instituţionalizate, nasc reguli
şi creează norme, dând naştere unor aşteptări faţă de comportamentul oamenilor învestiţi cu un
anumit statut.
O perspectivă interesantă este şi cea a felului în care aşteptările, pozitive sau negative, pe
marginea abilităţilor unei persoane, pot influenţa situaţia şi performanţele respectivului. Situarea
intr-o postura pozitiva determină în mod clar o îmbunătăţire a rezultatelor şi abilităţilor
subiecţilor, în cazul celor etichetaţi artificial ca "inferiori", aşteptările scad, rezultatele sunt mai
slabe.
Intentia si scopul exercitului a fost acela de reducere a prejudecăţilor şi discriminării pe care
aceste experimente îl au asupra subiecţilor, care, in urma discutiilor ample la finalul celei de a
doua zi a exercitiului, adresandu-se elevilor intrebari de genul: cum s-a simtit fiecare elev in
postura de inferior sau superior, cum este sa fii discriminat, cum te simti cand te pui in pielea
celuilalt si esti jignit si discreditat. Elevii, intelegand starea celor asupriti sau cat de rau trebuie sa
te simti cand esti in inferioritate, au ajuns la concluzia ca, inainte a face vreo aluzie, sau
etichetare, folosindu-se de empatie, vor pregusta suferinta celuilalt si nu vor mai discrimina pe
nimeni. Aceasta atitudine va fi dusa mai departe, prin lansarea acestui proiect si altor clase de
elevi, dar si in sanul familiei si in randul prietenilor.