AEROSOLI.pdf

AEROSOLI
1. C. s. În ce ţară s-a început pentru prima dată producerea industrială a aerosolilor în
scop farmaceutic?
A. Germania;
B. Finlanda;
C. Rusia;
D. SUA;
E. Suedia;
Răspuns corect: D
2. C. m. Care sunt operaţiile de bază la producerea aerosolilor?
A. pregătirea amestecului de substanţe active şi auxiliare;
B. prepararea propulsorului sau a amestecului de propulsori;
C. umplerea recipientelor şi aprecierea calităţii;
D. producerea valvei de evacuare;
E. determinarea presiunii în recipient;
Răspuns corect: A, B, C
3. C. s. Care este valoarea presiunei în recipientul cu aerosol?
A. 1 atm;
B. 2 – 3 atm;
C. 5 – 6 atm;
D. 10 atm;
E. 15 – 16 atm;
Răspuns corect: B
4. C. s. Pentru acţiunea aerosolilor în regiunea bronhiilor dimensiunile optime ale fazei
dispersate se află în limitele:
A. 10 – 15 μm;
B. 5 μm;
C. 0,5 – 4 μm;
D. 0,2 – 0,5 μm;
E. 50 – 100 μm;
Răspuns corect: B
5. C. s. Care elementele nominalizate creează presiunea necesară în recipientele de
condiţionare a aerosolilor:
A. tubul plonjor;
B. valva de evacuare;
C. produsul de distribuit,
D. propulsorul;
E. capul de pulverizare;
Răspuns corect: D
6. C. m. Condiţiile principale la transportarea şi stocarea baloanelor cu aerosoli sunt:
A. ferite de lovituri;
B. ferite de acţiunea directă a razelor solare;
C. ferite de schimbul brusc de temperaturi;
D. păstrarea la întuneric;
E. păstrarea în apropierea surselor de căldură;
7. C. m. Cerinţele principale către propulsori sunt:
A. să posede acţiune de distrugere asupra stratului de ozon;
B. să poată fi transformaţi uşor în stare lichidă la presiuni neânsemnate;
C. presiunea vaporilor saturaţi la 20°C să fie în limitele 2 – 8 atm;

D. să fie stabili chimic şi să nu hidrolizeze;
E. să fie compatibili chimic cu substanţele medicamentoase, să nu irite pielea şi mucoasele, să
nu fie toxic;
Răspuns corect: B, C, D, E
8. C. m. Următoarele preparate prezintă aerosoli dozaţi:
A. Inhalipt;
B. Cameton;
C. Pantenol;
D. Astmopent;
E. Becotid;
Răspuns corect: D, E
9. C. s. În cazul aerosolilor cu valve dozatoare se utilizează următorul propulsor:
A. gaze lichefiate;
B. gaze comprimate;
C. solvenţi organici uşor volatili;
D. propulsor solid;
E. bioxidul de carbon;
Răspuns corect: A
10. C. m. Care propulsori fac parte din grupa gazelor lichefiate?
A. freonii;
B. propanul;
C. azotul;
D. argonul;
E. vinilcloridul;
Răspuns corect: A, B, E
11. C. m. Metodele de umplere a recipientelor cu aerosoli sunt:
A. la temperaturi joase;
B. la temperaturi înalte;
C. sub vid;
D. la presiuni înalte;
E. prin amestecare;
Răspuns corect: C, D
12. C. m. Recipientele pentru aerosoli trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
A. grosimea uniformă a pereţilor;
B. rezistenţă mecanică;
C. incolore;
D. stabilitate chimică;
E. să aibă înveliş de protecţie;
Răspuns corect: A, B, D, E
13. C. s. Care este cel mai răspândit material pentru confecţionarea recipientelor pentru
aerosoli:
A. masă plastică;
B. aluminiu;
C. sticlă NS – 1, NS – 3;
D. polipropilenă;
E. oţel inoxidabil;
Răspuns corect: C
14. C. m. Care sunt cerinţele principale prevăzute faţă de produsul concentrat în aerosoli:
A. să fie stabil din punct de vedere agregativ la variaţii de temperaturi;
B. să fie compatibil cu propulsorul şi piesele ambalajului;

C. să fie lichid şi cu viscozitate redusă;
D. să fie steril şi apirogen;
E. să fie inflamabil;
15. C. s. La ce temperatură se determină etanşietatea recipientelor cu aerosoli:
A. 20 – 25°C;
B. 30°C;
C. 45 – 50°C;
D. 70°C;
E. 90°C;
Răspuns corect: C
16. C. m. În compoziţia aerosolilor spume intră:
A. excipienţi pentru unguente;
B. linimente;
C. dispersii gaz/lichid;
D. soluţii sau suspensii ale răşinelor, plastifianţilor, substanţelor medicamentoase;
E. substanţe tensioactive macromoleculare;
Răspuns corect: C, E
17. C. s. În compoziţia aerosolilor care creează filme elastice intră:
B. linimente;
C. soluţii sau suspensii ale răşinelor, plastifianţilor, substanţelor medicamentoase;
D. dispersii gaz/lichid;
E. emulgatori;
Răspuns corect: C
18. C. m. În compoziţia aerosolilor dezodorizante intră:
B. plastifianţi, răşine;
C. dispersii gaz/lichid;
D. emulgatori;
E. conservanţi;
Răspuns corect: B, C, E
19. C. m. La propelenţi se referă:
A. freonii;
B. propanul;
C. vinilcloridul;
D. bioxidul de carbon;
E. acetona;
Răspuns corect: A, B, C, D, E
20. C. m. Aerosolii pentru uz intern pot conţine substanţe active din următoarele grupe
farmacoterapeutice:
A. bronhodilatatoare;
B. antibiotice;
C. antipiretice;
D. antihistaminice;
E. anestezice;
21. C. s. În industria farmaceutică dintre gazele comprimate ca propulsor cel mai des se
foloseşte:
A. bioxidul de carbon;

B. oxigenul;
C. argonul;
D. azotul comprimat;
E. dioxidul de azot;
Răspuns corect: D
22. C. s. Freonului – 12 î-i corespunde următoarea formulă:
A. CCl3F;
B. CH4;
C. CClF2 – CClF2;
D. C2H5OH;
E. CCl2F2;
Răspuns corect: E
23. C. m. Verificarea calităţii aerosolilor constă în determinarea următorilor parametri:
A. determinarea rezistenţei mecanice;
B. valoarea presiunii;
C. controlul etanşietăţii;
D. determinarea masei medii de preparat într-o doză;
E. determinarea procentului conţinutului ambalajului;
24. C. m. Care propulsori fac parte din grupa gazelor comprimate:
A. propanul;
B. azotul;
C. freonii;
D. n – butanul;
E. bioxidul de carbon;
Răspuns corect: B, E
25. C. m. Gazele folosite ca propulsori la producerea aerosolilor trebuie să fie:
A. incolore;
B. inodore;
C. inerte din punct de vedere chimic;
D. neinflamabile;
E. punct de fierbere sub temperatura camerei;
26. C. m. Aerosolii farmaceutici se pot obţine prin următoarele metode:
A. liofilizare;
B. precipitare;
C. antrenare cu vapori de apă şi condensarea la nivelul căilor respiratorii superioare;
D. dispersare cu aer sub presiune (cu ajutorul duzelor);
E. dispersare cu un gaz propulsor;
Răspuns corect: C, D, E
27. C. m. Aerosolii cu aplicare topică prezintă următoarele avantaje:
A. asigură o administrare rapidă şi comodă;
B. evită contactul manual cu suprafaţa tratată;
C. realizează o repartiţie uniformă a substanţei active pe suprafaţă tratată;
D. necesită un proces tehnologic simplu;
E. au un preţ de cost redus;
28. C. m. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la aerosolii de uz extern sunt
adevărate:
A. cele mai multe preparate sunt de tip spray;

B. asigură o mai bună protejare a conţinutului faţă de mediul extern;
C. gazele propulsoare trebuie să aibă un punct de fierbere scăzut;
D. gazele propulsoare trebuie să aibă un punct de fierbere ridicat;
E. gazele propulsoare lichefiate trebuie să se evapore în momentul trecerii prin orificiul de
emisie;
Răspuns corect: A, B, C, E
29. C. m. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru aerosoli cu gaze
comprimate:
A. propulsorul poate fi: CO2, N2O, Ar, N2;
B. gazele comprimate pot fi solubile sau insolubile în produsul dispersat;
C. sunt puţin sensibili la variaţii de temperatură;
D. presiunea în recipient rămâne constantă pe toată durata eliberării conţinutului din recipient;
E. presiunea în recipient scade odată cu eliberarea conţinutului din recipient;
30. C. m. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru aerosolii cu gaze lichefiate:
A. presiunea din recipient este determinată de presiunea de vapori a gazului propulsor, nu şi de
cantitatea acestuia;
B. propulsorii pot fi consideraţi ca făcând peste integrală din formulă;
C. presiunea în recipient rămâne constantă menţinându-se echilibrul între porţiunea de propulsor
lichefiat şi fracţiunea în stare de vapori;
D. ca gaze lichefiate se folosesc în special derivaţi clorofluoruraţi ai metanului şi etanului;
E. se obţin printr-un proces tehnologic simplu şi sunt lipsiţi de toxicitate;
Răspuns corect: A, B, C, D
31. C. m. Din categoria gazelor propulsoare lichefiate fac parte:
A. azot;
B. freon 11;
C. argon;
D. freon 12;
E. freon 114;
Răspuns corect: B, D, E
32. C. s. Dimensiunea particulelor pentru aerosolii de inhalaţie destinaţi a fi utilizaţi la
nivelul alveolelor pulmonare trebuie să fie:
A. între 10 – 30 μm;
B. între 30 – 50 μm;
C. < 3 μm;
D. între 3 – 10 μm;
E. > 50 μm;
Răspuns corect: C
33. C. m. Valva are rolul de a:
A. asigura utilizarea conţinutului aflat sub presiune;
B. asigură închiderea etanşă a recipientului;
C. permite distribuţia conţinutului printr-o simplă apăsare mecanică;
D. asigură dispersarea substanţei active în gazul propulsor;
E. toate cele mai sus menţionate;
34. C. m. Penteraţia aerosolilor în căile respiratorii depinde de:
A. mărimea particulelor substanţei active;
B. anatomia căilor respiratorii;
C. mecanica respiratorie;
D. timpul de contact între aerosol şi suprafaţa mucoasei;

E. agenţii de vâscozitate utilizaţi în formulare;
35. C. m. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul aerosolilor pentru căile
respiratorii:
A. produc un efect local asupra mucoaselor căilor respiratorii;
B. pot conţine antibiotice, bronhodilatatoare, glicozide cardiotonice, vasodilatatoare;
C. se folosesc exclusiv pentru efect sistemic;
D. conţin particule cu diametrul de volumul micronilor;
E. sunt denumiţi şi aerosoli de inhalaţie;
CAPSULE GELATINOASE
36. C. s. Capsulele gelatinoase operculate se prepară exclusiv prin:
A. liofilizare;
B. imersie;
C. ştanţare;
D. picurare;
E. presare;
Răspuns corect: B
37. C. m. La fabricarea învelişului capsulelor operculate se pot folosi următoarele grupe de
substanţe auxiliare:
A. agenţi de opacefiere;
A. substanţe tensioactive;
B. conservanţi;
C. coloranţi;
D. lubrifianţi;
38. C. m. În scopul obţinerii capsulelor enterosolubile se folosesc următoarele procedee:
A. acoperirea capsulelor cu pelicule de natriu carboximetilceluloză;
B. modificarea chimică a gelatinei prin prelucrarea cu formalină;
C. introducerea în compoziţia masei gelatinoase a substanţelor stabile în sucul gastric;
D. acoperirea capsulelor cu pelicule de acetilftalilceluloză;
E. introducerea în compoziţia masei gelatinoase a polivinilpirolidonei;
Răspuns corect: B, C, D
39. C. m. Indicaţi dezavantajele capsulelor gelatinoase:
A. posibilitatea localizării acţiunii substanţelor medicamentoase;
B. sensibilitate înaltă faţă de umiditate;
C. apariţia imediată a efectului terapeutic;
D. mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor;
E. posibilitatea mascării mirosului şi gustului neplăcut al medicamentelor;
Răspuns corect: B, D

40. C. s. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase tari sunt adecvate, cu
excepţia:
A. sunt preparate din gelatină;
B. au formă de cilindri alungiţi;
C. se conservă în recipiente bine închise;
D. conţin substanţe active sub formă de soluţii apoase;
E. conţin de obicei substanţe active sub formă de pulberi sau granulate;
Răspuns corect: D
41. C. m. Plastifianţii folosiţi la prepararea capsulelor gelatinoase sunt:
A. glicerol;
B. acetoftalat de celuloză;
C. hidroxipropilceluloză;
D. sorbitol;
E. glucoza;
Răspuns corect: A, D
42. C. m. Conform FS ed. XI, controlul calităţii capsulelor gelatinoase constă în
determinarea următorilor parametri:
A. timpul de dezintegrare;
B. timpul de deformare;
C. masa medie;
D. omogenitatea dozării;
E. testul dizolvării;
Răspuns corect: A, C, D, E
43. C. m. Coloranţii folosiţi la prepararea capsulelor gelatinoase tari sunt:
A. indigotina;
B. eritrozina;
C. amarant;
D. albastru de metil;
E. tartrazina;
44. C. m. În calitate de conservanţi în componenţa masei gelatinoase se adaugă:
A. nipagină, nipazol;
B. cloretonă;
C. acid salicilic;
D. acid benzoic;
E. metabisulfit de sodiu;
45. C. s. Conform FS X, capsulele gelatinoase trebuie să se dezagrege în apă:
A. în cel mult 5 minute;
B. în cel mult 15 minute;
C. în cel mult 30 minute;
D. între 30 şi 60 minute;
E. în cel mult 60 minute;
Răspuns corect: C
46. C. m. În industria farmaceutică capsulele gelatinoase moi se prepară prin:
A. imersie;
B. ştanţare;
C. liofilizare;
D. picurare;
E. brichetare;

Răspuns corect: A, B, D
47. C. m. Indicaţi modul de administrare al capsulelor gelatinoase:
A. rectal;
B. peroral;
C. sublingual;
D. parenteral;
E. vaginal;
48. C. s. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase moi sunt adevărate, cu
excepţia:
A. se mai numesc “perle”;
B. sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de gelatină;
C. au formă sferică sau ovală;
D. conţin soluţii uleioase a substanţelor medicamentoase;
E. se obţin exclusiv prin metoda de imersie;
Răspuns corect: E
49. C. s. Conform cerinţelor farmacopeii capsulele gelatinoase enterosolubile trebuie să se
dezagrege:
A. în apă, în cel mult 15 minute;
B. în pepsină – soluţie acidă, în cel mult 120 minute;
C. în soluţie cu mediu bazic în cel mult 60 minute după ce capsulele nu s-au dezagregat în
soluţia cu mediu acid în 120 minute;
D. în pancreatină – soluţie alcalină în cel mult 120 minute;
E. nici una din afirmaţiile de mai sus nu este valabilă;
Răspuns corect: C
50. C. m. Care din următoarele afirmaţii referitoare la prepararea capsulelor gelatinoase
moi prin picurare sunt adevărate:
A. operaţia de umplere şi de formare a capsulelor se face concomitent;
B. formarea învelişului capsulelor şi umplerea capsulelor se realizează în două faze
distincte;
C. mărimea capsulelor poate fi modificată prin ajustarea vitezei de scurgere a soluţiilor
medicamentoase;
D. produsele lichide se introduc după transformarea lor în paste;
E. ca mediu de captare a picăturilor se foloseşte ulei de parafină;
Răspuns corect: A, C, E
51. C. m. Nominalizaţi factorii care influenţa efectul terapeutic al substanţelor
medicamentoase din capsule:
A. grosimea învelişului de gelatină;
B. doza substanţei medicamentoase;
C. regimul tehnologic de preparare a masei gelatinoase;
D. dimensiunile capsulelor;
E. granularea substanţei medicamentoase şi adăugarea substanţelor auxiliare;
Răspuns corect: B, E
52. C. s. Indicaţi particularităţile procesului tehnologic de preparare a capsulelor
gelatinoase prin ştanţare:
A. formarea unei picături sferice concomitent cu dozarea soluţiei substanţei
medicamentoase;
B. formarea capsulelor cu ajutorul a două injectoare concentrice;
C. formarea capsulelor prin scufundarea formelor metalice răcite în masa gelatinoasă;

D. formarea benzilor de gelatină, formarea jumătăţilor de capsulă cu umplerea
concomitentă şi sudarea capsulelor;
E. formarea capsulelor are loc cu ajutorul formelor cilindrice;
Răspuns corect: D
53. C. m. Care dintre substanţele nominalizate pot intra în compoziţia masei pentru
prepararea capsulelor gelatinoase:
A. gelatina;
B. amidonul;
C. apa;
D. glicerol;
E. nipagina;
54. C. m. Avantajele capsulelor ca formă medicamentoasă sunt următoarele:
A. posibilitatea incapsulării substanţelor colorante;
B. posibilitatea mascării mirosului şi a gustului neplăcut al medicamentelor;
C. posibilitatea protecţiei substanţei medicamentoase de acţiunea factorilor mediului
ambiant;
D. posibilitatea incapsulării soluţiilor apoase a substanţelor medicamentoase;
E. posibilitatea dezvoltării favorabile a microorganismelor;
55. C. m. Selectaţi din lista nominalizată preparatele care se eliberează în capsule
gelatinoase moi;
A. soluţie uleioasă vitamina A;
B. levomicitină;
C. aevit;
D. ulei de ricin;
E. lincomicină hidrohlorid;
Răspuns corect: A, C, D
56. C. s. Pentru spălarea capsulelor gelatinoase obţinute prin imersie se foloseşte:
A. apa;
B. glicerolul;
C. uleiul de parafină;
D. acetona;
E. alcoolul izopropilic;
Răspuns corect: E
57. C. s. Pentru înlăturarea bulelor de aer din masa gelatinoasă înainte de imersie se
foloseşte următorul procedeu:
A. filtrarea;
B. centrifugarea;
C. asprirarea aerului cu pompa de vid;
D. decantarea;
E. masa este supusă acţiunii presiunii aerului;
Răspuns corect: C
58. C. s. Omogenitatea dozării substanţelor medicamentoase în capsule se determină când
doza acesteia constituie:
A. mai mult de 100 mg;
B. 50 mg şi mai puţin;
C. 50 mg – 100 mg;
D. 1 mg şi mai puţin;
E. până la 100 mg;

Răspuns corect: B
59. C. s. La prepararea capsulelor prin ştanţare procedeul Colton se deosebeşte de metoda
Scherer prin:
A. capsulele sunt umplute numai pe jumătate;
B. lipsa liniei mediane la perimetru;
C. prezenţa liniei mediane care reprezintă locul de sudare;
D. pentru ştanţare se folosesc matriţe sub formă de valţuri;
E. benzile de gelatină se introduc între valţuri în poziţie verticală;
Răspuns corect: A
60. C. m. Dintre metodele de preparare a capsulelor nominalizate selectaţi metodele bazate
pe presarea benzilor de gelatină:
A. metoda imersiei;
B. metoda picurării;
C. metoda ştanţării;
D. metoda scufundării;
E. metoda cu matriţe rotative;
EMPLASTRE, LICHIDE ADEZIVE, SINAPISME
61. C. m. În funcţie de modul de acţiune emplastrele se clasifică în:
A. epidermice;
B. endermatice;
C. de plumb;
D. cauciucate;
E. diadermatice;
62. C. m. Masele pentru emplastre conţin următoarele grupe de substanţe auxiliare:
A. plastifianţi;
B. antioxidanţi;
C. substanţe aderente;
D. substanţe care îmbunătăţesc proprietăţile reologice;
E. substanţe care neutralizează acizii răşinoşi;
63. C. s. Pentru fabricarea emplastrului simplu de plumb în calitate de materie primă se
folosesc:
A. ulei de floarea soarelui, cauciuc, oxid de plumb;
B. benzen, lanolină, oxid de plumb, oxid de zinc;
C. lanolină, colofoniu, oxid de plumb;
D. ulei de floarea soarelui, grăsime de porc, oxid de plumb, apă;
E. benzen, cauciuc, oxid de plumb;
Răspuns corect: D
64. C. m. La emplastrele lichide (cleiuri dermatologice) se referă:
A. colodiu elastic;
B. cerigelul;
C. furaplastul cu perclorvinil;
D. cleolul;
E. emplastru cu extract de ardei;
65. C. m. La emplastrele obişnuite (simple) se referă:
A. emplastru simplu de plumb;
B. emplastru cu epilină;

C. emplastru de plumb compus;
D. emplastru cu acrihină;
E. emplastrul cu extract de ardei;
66. C. s. Emplastrul adeziv elastic extern are următoarea compoziţie:
A. cauciuc, colofoniu, lanolină, parafină lichidă, fenil – β – naftilamină, benzină, sulf;
B. cauciuc, zinc oxid, lanolină, parafină lichidă, fenil – β – naftilamină, benzină;
C. colofoniu, oxid de zinc, lanolină, parafină lichidă, acid salicilic, fenil – β – naftilamină;
D. cauciuc, colofoniu, oxid de zinc, fenil – β – naftilamină;
E. cauciuc, colofoniu, benzină, oxid de zinc, lanolină, ceară, fenil – β – naftilamină;
Răspuns corect: E
67. C. m. În calitate de substanţe capabile să formeze filme elastice în compoziţia
emplastrelor lichide se folosesc:
A. colodiu;
B. colofoniu;
C. polimetacrilaţi;
D. etilceluloza;
E. polietilenglicol;
68. C. m. Procesul tehnologic de fabricare a sinapismelor cuprinde următoarele faze de
lucru:
A. presarea seminţelor;
B. degresarea seminţelor presate;
C. hidroliza măcuhului obţinut;
D. prepararea masei de muştar;
E. întinderea masei pe bandă de hârtie;
69. C. m. Care dintre compuşii nominalizaţi asigură efectul terapeutic al sinapismelor:
A. sinigrina;
B. alilizotoicianat;
C. emulsina;
D. uleiul gras;
E. mirosina;
70. C. s. Sinapismele se referă la emplastrele:
A. de plumb;
B. răşinoase;
C. cerate;
D. cauciucate;
E. lichide;
Răspuns corect: D
71. C. s. Înainte de aplicare sinapismele se cufundă în apă cu temperatura:
A. + 20°C;
B. + 30°C;
C. + 37°C;
D. + 25°C;
E. +45°C;
Răspuns corect: C
72. C. m. Condiţiile şi termenul de păstrare a sinapismelor sunt următoarele:
A. la rece;

B. la loc uscat;
C. în loc ferit de lumină;
D. timp de 8 luni;
E. timp de 1 an;
73. C. m. Cataplasmele se folosesc în răceli şi artroze, afecţiuni reumatismale datorită
acţiunii:
A. antihistaminice;
B. analgezice;
C. rubefiante;
D. calmante;
E. hipermiante;
74. C. s. Ca produs intermediar la fierberea emplastrului simplu de plumb se formează:
A. săpunul de plumb;
B. glicerolul;
C. sulfatul de plumb;
D. carbonatul de plumb;
E. grăsimi nesăpunificate;
Răspuns corect: B
75. C. m. Emplastrul simplu de plumb serveşte ca semifabricat la fabricarea:
A. leucoplastrului;
B. emplastrului de plumb compus;
C. emplastru cu eplină;
D. emplastrului bactericid;
E. emplastrului cu extract de ardei;
Răspuns corect: B, C
76. C. s. În calitate de antioxidant al cauciucului în compoziţia emplastrului adeziv elastic
extern se adaugă:
A. nipagină;
B. nipazol;
C. butiloxianizol;
D. fenil – β – naftilamină;
E. α – tocoferol;
Răspuns corect: D
77. C. s. Pentru a micşora acţiunea iritantă a colofoniului asupra pielii, în compoziţia
leucoplastului se adaugă:
A. oxid de zinc;
B. lanolină anhidră;
C. ceară galbenă;
D. cauciuc;
E. oxid de plumb;
Răspuns corect: A
78. C. m. La fabricarea emplastrelor cauciucate, benzina serveşte ca dizolvant pentru:
A. colofoniu;
B. fenil – β – naftilamină;
C. cauciuc;
D. zinc oxid;
E. ceară;
Răspuns corect: A, C

79. C. m. Ca substanţe antiseptice în compoziţia emplastrului bactericid se foloseşte:
A. dioxidina;
B. furacilina;
C. sintomicina;
D. verde de briliant;
E. furadonina;
80. C. s. La fierberea emplastrului simplu de plumb în prezenţa apei are loc o reacţie de:
A. oxidare;
B. reducere;
C. esterificare;
D. neutralizare;
E. saponificare;
Răspuns corect: E
FORME MEDICAMENTOASE RECTALE, VAGINALE ŞI URETRALE
81. C. s. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la supozitoare nu este adevărată:
A. conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe active;
B. sunt destinate administrării pe cale rectală, vaginală sau uretrală;
C. se pot obţine prin presare, topire şi turnare;
D. se folosesc exclusiv pentru acţiune locală;
E. se conservă în recipiente bine închise, la cel mult 25°C;
Răspuns corect: D
82. C. m. Pe cale industrială supozitoarele se fabrică prin următoarele procedee:
A. imersie;
B. turnare;
C. modelare manuală;
D. presare;
E. dispersare;
83. C. m. Administrarea pe cale rectală se recomandă:
A. în cazul substanţelor care sunt modificate în contact cu sucurile digestive;
B. la copii;
C. în cazul substanţelor care sunt inactivate la nivelul ficatului;
D. în cazul sfincterelor relaxate;
E. în cazurile de alterări ale mucoasei gastrice;
84. C. m. Dezavantajele untului de cacao ca excipient la prepararea supozitoarelor sunt:
A. existenţa fenomenului de polimorfism;
B. absenţa contracţiei de volum;
C. tendinţa de râncezire;
D. capacitatea scăzută de încorporare a apei;
E. posibilitatea de prelucrare a supozitoarelor prin modelare manuală, presare, topire şi turnare
în forme;
85. C. m. Polietilenglicolii ca excipienţi pentru supozitoare prezintă următoarele
caracteristici:

A. se pretează la prepararea supozitoarelor prin modelare manuală;
B. râncezesc cu uşurinţă;
C. cedează substanţele medicamentoase prin dizolvare;
D. nu prezintă tendinţa de scurgere din cavităţile în care se introduc;
E. sunt higroscopice;
86. C. s. Conform farmacopeei, supozitoarele se conservă în ambalaj bine închis la
temperatura;
A. rece (2 – 8°C);
B. loc răcoros (8 –15°C);
C. cel mult 20°C;
D. cel puţin 25°C;
E. orice temperatură;
Răspuns corect: C
87. C. s. Care dintre următoarele preparate nu sunt destinate administrării vaginale;
A. ovule;
B. capsule gelatinoase moi;
C. pesării;
D. globule;
E. rectiole;
Răspuns corect: E
88. C. s. Timpul deformării complete pentru supozitoare trebuie să constituie:
A. nu mai puţin de 3 – 4 min;
B. nu mai mult de 3- 4 min;
C. 5 min;
D. 15 min;
E. 30 min;
Răspuns corect: B
89. C. m. Care dintre următoarele substanţe sunt administrării pe cale rectală pentru
acţiune locală;
A. astringente;
B. antiseptice;
C. emoliente;
D. hemostatice;
E. anestezice locale;
90. C. m. În supozitoare vaginale se pot incorpora substanţe:
A. antiseptice;
B. antifungice;
C. antipiretice;
D. antihemoragice;
E. anticoncepţionale;
91. C. m. Avantajele capsulelor rectale faţă de supozitoare sunt următoarele:
A. sunt mai stabile la temperaturi ridicate;
B. sunt mai comode în administrare, păstrare şi transportare;
C. substanţa medicamentoasă este absorbită mai rapid;
D. substanţa medicamentoasă este absorbită mai încet;
E. procesul tehnologic de fabricare este mult mai simplu;

92. Supozitoarele rectale pentru adulţi (N 2) trebuie să aibă masa cuprinsă între;
A. 1 – 2 g;
B. 1 – 3 g;
C. 2 – 3 g;
D. 2 – 4 g;
E. 3 – 4 g;
Răspuns corect: C
93. C. m. Ca înlocuitori ai untului de cacao la prepararea supozitoarelor se folosesc:
A. masa Estarinum;
B. masa gelatinoasă;
C. lassupol G;
D. masa de glicerină cu stearină;
E. massupol;
94. C. s. Rectiolele se mai numesc şi:
A. capsule gelatinose rectale;
B. rectotampoane;
C. clisme;
D. microclisme;
E. pesarii;
Răspuns corect: D
95. C. m. Ovulele pot conţine substanţe active cu acţiune:
A. antiseptică;
B. analgezic – antipiretică;
C. antihemoragică;
D. antihelmintică;
E. anticoncepţională;
96. C. m. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la supozitoarele obţinute prin
liofilizare sunt adevărate:
A. apa conţinută este îndepărtată la temperaturi ridicate;
B. sunt poroase;
C. sunt rezistente;
D. la preparare se folosesc substanţe hidrofile macromoleculare (gelatină, alginaţi, derivaţi de
celuloză);
E. este indicată prepararea lor în cazul substanţelor termostabile;
97. C. m. Care dintre următoarele tipuri de forme farmaceutice pot fi folosite pentru
administrare vaginală:
A. soluţii;
B. unguente;
C. supozitoare;
D. comprimate;
E. capsule gelatinoase moi;
98. C. s. Supozitoarele rectale pentru copii (N1) trebuie să aibă masă cuprinsă între:
A. 1 – 2 g;
B. 1 – 3 g;
C. 2 – 3 g;
D. 2 – 4 g;

E. 3 – 4 g;
Răspuns corect: A
99. C. m. Coborârea punctului de topire al untului de cacao se produce la asocierea cu:
A. cloralhidrat;
B. azotat de argint;
C. acetat de plumb;
D. camfor;
E. fenol;
Răspuns corect: A, D, E
100. C. m. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la supozitoarele rectale sunt
adevărate:
A. are formă cilindrico – conică sau de torpilă;
B. au diametrul bazei de 8 – 10 mm;
C. au lungimea de 20 – 30 mm;
D. au masa de 2 – 3 g pentru adulţi;
E. au masa de 1 – 2 g pentru copii;
UNGUENTE, LINIMENTE, PASTE,
SUSPENSII ŞI EMULSII FARMACEUTICE
101. C. m. Pentru omogenizarea emulsiilor în condiţii de uzină se folosesc:
A. omogenizatorul cu două sau trei valţuri;
B. reactorul – omogenizator;
C. moara cu pietre;
D. aparatul cu rotor pulsativ;
E. morile coloidale (prin fricţiune; cu rotor şi bile; cu vibrocavitaţie);
102. C. s. Indicaţi care din prescripţiile următoare reprezintă paste farmaceutice:
A. amidoclorură de mercur 10,0; vaselină 60,0; lanolină 30,0;
B. kaliu iodid 50,0; tiosulfat de sodiu 1,0; apă purificată 44,0; lanolină anhidră 135,0; excipient
emulsiv 270,0;
C. acid salicilic 2,0; oxid de zinc 25,0; vaselină 48,0;
D. amicazol 5,0; esterul monoetilic al etilenglicolului 4,5; lanolină anhidră 10,0; emulgatorul T-2
20,0; alcool cinamic 0,15; tetraborat de sodiu 1,5; apă purificată 48,85;
E. acid undecilenic 8,0, cupru undicelinat 8,0; esterul paraclorfenilic al glicerolului 4,0;
emulgatorul N 1 7,0; etilceluloză 4,0; apă purificată ad 100,0;
Răspuns corect: C
103. C. m. Standardizarea linimentelor are loc conform următorilor indici de calitate:
A. dozarea principiilor active;
B. valoarea pH-ului mediului;
C. gradul de dispersie al fazei solide în suspensii şi al picăturilor în emulsii;
D. stabilitatea termică;
E. rezistenţa la îngheţ;
104. C. s. Pentru producerea unguentelor în condiţii de uzină se foloseşte următorul
aparat:
A. malaxoare cu turbină;
B. aparatul cu rotor pulsativ;

C. moara coloidală;
D. fluerul fluid;
E. emiţătorul magnitostrictor;
Răspuns corect: B
105. C. s. Diapazonul undelor ultrasonore se află în limitele:
A. peste 1010
Hz;
B. de la 16000 până la 1010
Hz;
C. până la 16 Hz;
D. de la 16 până la 16000 Hz;
E. până la 16000 Hz;
Răspuns corect: B
106. C. m. Pe ce principiu se efectuează forfecarea în morile coloidale la producerea
suspensiilor şi emulsiilor:
A. triturarea particulelor solide;
B. lovirea;
C. triturarea şi lovirea;
D. cavitaţia;
E. tăierea;
107.C. s. Pentru producerea suspensiilor industriale se utilizează următorul aparat:
A. fluerul fluid;
B. emiţătorul magnitostrictor;
C. moara coloidală cu rotor şi bile;
D. malaxorul universal;
E. malaxorul cu turbină;
Răspuns corect: C
108. C. m. Ce exigenţe sunt înaintate faţă de emulsiile şi suspensiile parenterale:
A. transparenţă;
B. sterilitate;
C. incolore;
D. lipsite de impurităţi mecanice, vizibile, omogene;
E. apirogenitate;
109. C. m. Ce metode de fabricare a linimentelor se folosesc în condiţii de uzină:
A. amestecarea cu ajutorul malaxoarelor rapide şi a aparatului cu rotor pulsativ;
B. micronizarea cu ajutorul infrasunetului;
C. forfecarea în mediu lichid în morile coloidale;
D. micronizarea cu ajutorul ultrasunetului;
E. amestecarea intensivă hipersonoră;
110. C. m. Stabilitatea fizică a unei emulsii este influenţată de:
A. diferenţa de densităţi dintre faze;
B. viscozitatea mediului de dispersie;
C. raportul de concentraţie al fazelor;
D. diametrul particulelor fazei dispersate;
E. tensiunea interfacială;
111. C. m. Tweenurile folosite ca emulgatori sunt:
A. derivaţi de polioxietilen ai esterilor graşi cu sorbitanul;
B. esteri ai acizilor graşi cu polietilenglicoli;

C. emulgatori de tip A/U;
D. emulgatori de tip U/A;
E. neionogeni;
112. C. s. Emulsiile parenterale sunt exclusiv emulsii de tipul:
A. A/U;
B. U/A;
C. U/A/V;
D. A/U/A;
E. toate tipurile de mai sus;
Răspuns corect: B
113. C. m. Pentru asigurarea stabilităţii microbiologice a unei emulsii de uz intern se
recomandă adaos de:
A. nipagin;
B. nipazol;
C. α – tocoferol;
D. acid benzoic;
E. butilhidroxianisol;
114.C. m. Vâscozitatea emulsiilor depinde de:
A. vâscozitatea fazei externe;
B. vâscozitatea fazei interne;
C. concentraţia fazei disperse;
D. gradul de dispersie;
E. natura emulgatorului;
115. C. m. Prepararea aseptică se foloseşte la obţinerea suspensiilor care se aplică pe:
A. plăgi;
B. arsuri;
C. pielea sugarilor;
D. pielea capului;
E. mucoasa oculară;
116. C. m. Următoarele afirmaţii referitoare la suspensiile injectabile sunt adevărate:
A. se prepară din substanţe active aduse la gradul de fineţe prevăzut în monografia respectivă;
B. în cazul suspensiilor injectabile uleioase se admite o uşoară încălzire, la 37°C, înainte de
administrare;
C. se administrează i/m;
D. se administrează i/v;
E. se pot prepara cu sau fără adaos de agenţi de suspendare;
117. C. m. Modul de acţiune al agenţilor stabilizanţi folosiţi la prepararea suspensiilor se
manifestă prin:
A. mărirea vâscozităţii mediului de dispersie;
B. formarea de filme în jurul particulelor de substanţă insolubilă;
C. scăderea tensiunii interfaciale solid/lichid;
D. conferirea de sarcini electrice;
E. micşorarea razei particulelor;
118. C. m. Substanţele tensioactive facilitează suspendarea, deoarece:

A. se absorb la interfaţa aer – lichid;
B. se absorb la instalaţia solid – lichid;
C. reduc tensiunea interfacială solid – lichid;
D. măresc tensiunea superficială a lichidului;
E. favorizează umectarea solidului;
119. C. s. Conform farmacopeei FR X pastele sunt unguente – suspensii în care faza
dispersată depăşeşte:
A. 10%;
B. 15%;
C. 20%;
D. 25%;
E. 30% din masa unguentului;
Răspuns corect: D
120. C. s. Conform FR X cremele sunt unguente – emulsii în care faza apoasă depăşeşte:
A. 5%;
B. 10%;
C. 20%;
D. 30%;
E. 40% din masa unguentului;
Răspuns corect: B
121. C. m. Care din următoarele afirmaţii referitoare la bazele de unguent grase sunt
adevărate:
A. sunt denumite şi baze anhidre lipofile;
B. pot conţine grăsimi, uleiuri vegetale şi animale, hidrocarburi, siliconi;
C. se pot îndepărta prin spălare cu apă;
D. cele care pot incorpora apa ca fază internă se numesc baze de absorbţie;
E. nici una dintre afirmaţiile de mai sus;
122. C. m. Care din următoarele afirmaţii referitoare la bazele de unguent hidrosolubile
sunt adevărate:
A. în general nu sunt inerte din punct de vedere fiziologic;
B. se usucă şi formează film la locul de aplicare;
C. se îndepărtează uşor prin spălare cu apă;
D. pH – ul poate fi uşor reglat prin tamponare;
E. consistenţa este influenţată considerabil de temperatură;
123. C. m. Bazele de unguent hidrosolubile sunt indicate în tratamentul:
A. bolnavilor cu pielea sensibilă la grăsimi;
B. pielii acoperite cu păr;
C. pielii traumatizate;
D. afecţiunilor mucoaseor;
E. afecţiunilor oftalmice;
124. C. m. Excipientul emulsiv pentru prepararea unguentului cu sulf se prepară din
următoarele componente:
A. apă purificată;
B. lanolină;
C. emulgator T – 2;
D. parafină solidă;

E. vaselină;
125. C. s. Care dintre următoarele unguente se păstrează la lista A:
A. unguentul cu hidrocortizon acetat 1%;
B. unguentul cu clotrimazol 1%;
C. unguentul cu clorhidrat de pilocarpină 2%;
D. unguentul cu fenilbutazonă 4%;
E. unguentul cu oxid de zinc 10%;
Răspuns corect: C
126. C. m. Conform FR X, care dintre următoarele afirmaţii referitoare la unguente sunt
adevărate:
A. sunt preparate farmaceutice semisolide;
B. sunt destinate aplicării pe piele sau pe mucoase;
C. se folosesc în scop terapeutic sau de protecţie;
D. sunt constituite din excipienţi în care se pot incorpora substanţele active;
E. se conservă în recipiente bine închise, la rece;
127. C. m. Conform FR X, care dintre următoarele afirmaţii referitoare la unguente
oftalmice sunt adevărate:
A. sunt preparate farmaceutice semisolide, sterile;
B. sunt destinate aplicării pe mucoasa conjunctivală;
C. se prepară în condiţii aseptice;
D. la preparare se folosesc în general baze de unguent liposolubile şi neiritante pentru mucoasa
conjunctivală;
E. substanţele active se incorporează în baza de unguent sub formă de soluţii sau pulberi
micronizate;
128. C. s. Conform FR X, în unguentele suspensii oftalmice, particulele trebuie să
prezinte un diametru de cel mult:
A. 25μm pentru 90% şi 50 μm pentru 10% din particulele examinate;
B. 50 μm pentru 90% şi 100 μm pentru 10% din particulele examinate;
C. 50 μm pentru 90% şi 180 μm pentru 10% din particulele examinate;
D. 25 μm pentru 75% şi 50 μm pentru 25% din particulele examinate;
E. 50 μm pentru 75% şi 100 μm pentru 25% din particulele examinate;
Răspuns corect: A
129. C. s. Conform FRX, unguentele oftalmice se condiţionează în recipiente care conţin
cel mult:
A. 5 g unguent;
B. 10 g unguent;
C. 15 g unguent;
D. 20 g unguent;
E. 50 g unguent;
Răspuns corect: B
130. C. s. Conform FRX, unguentele oftalmice se conservă la o temperatură de cel mult:
A. 8°C;
B. 15°C;
C. 25°C;
D. 40°C;
E. FRX nu face nici o precizare în acest sens;
Răspuns corect: C

131. C. s. Indicaţi aparatul care constă din 2 discuri, aşezate orizontal unul deasupra
altuia. Discul inferior se roteşte, cel superior este imobil şi este unit cu pâlnia de
alimentare a unguentului:
A. dismembratorul;
B. dezintegratorul;
C. moara coloidală;
D. moara cu discuri;
E. moara cu 3 valţuri;
Răspuns corect: D
132. C. m. În cazul dispersării cu ajutorul ultrasunetului are loc:
A. o acţiune hidraulică puternică care duce la turbulenţă şi pulsarea amestecului;
B. crearea alternativă a zonelor de contracţie şi dilatare a lichidului;
C. crearea bulelor de cavitaţie în timpul contracţiei;
D. crearea bulelor de cavitaţie în timpul dilatării;
E. crearea bulelor de cavitaţie la interfaţa dintre faze;
133. C. m. Pentru dispergarea mecanică în mediu lichid se folosesc:
A. malaxoare cu elice;
B. aparatul cu rotor pulsativ;
C. malaxoare cu turbină;
D. fluerul fluid;
E. morile cu jet;
134. C. m. În industrie suspensiile se fabrică prin următoarele metode:
A. sedimentare;
B. amestecare intensivă;
C. dispersarea fazei solide în faza lichidă;
D. condensare;
E. dispersarea ultrasonoră;
135. C. s. Consecutivitatea topirii componentelor din compoziţia excipientului are loc:
A. în ordinea creşterii temperaturii de topire;
B. în ordinea descreşterii temperaturii de topire;
C. în primul rând se topesc excipienţii hidrocarburaţi, apoi graşi;
D. în primul rând se topesc excipienţii graşi, apoi hidracarburaţi;
E. componentele excipientului se dizolvă la încălzire în uleiuri grase sau minerale;
Răspuns corect: B
136. C. m. Pentru omogenizarea unguentelor în industrie se folosesc:
A. panelul electric pentru topirea bazelor de unguent;
B. emiţătoare magnitostrictori;
C. aparatul cu rotor pulsativ;
D. moara cu pietre;
E. morile cu valţuri;
137. C. m. Faţă de excipienţii pentru unguente sunt înaintate următoarele cerinţe:
A. inofensitate;
B. compatibilitate cu substanţele medicamentoase;
C. transparenţă;
D. rezistenţă mecanică;
E. puritate microbiologică;

138. C. m. Care dintre următoarele unguente produse industrial prezintă unguente –
suspensii:
A. cu mercur alb;
B. cu streptocidă;
C. cu camfor;
D. cu oxid de zinc;
E. cu sulf;
139. C. m. Ca ambalaj pentru unguente poate servi:
A. tuburile din aluminiu;
B. cutii de carton pergamenate;
C. borcane din sticlă;
D. tuburi din polietilenă;
E. panele din mase plastice cu capac;
140. C. m. Aprecierea calităţii unguentelor are loc conform următoarelor parametri:
A. dozarea principiilor active;
B. valoarea pH-ului;
C. mărimea particulelor în unguentele suspensii;
D. proprietăţile reologice;
E. omogenitatea;
141. C. m. Proprietăţile consistente ale unguentelor se apreciază conform următorilor
parametri:
A. gradul cedării principiilor active;
B. densitatea;
C. viscozitatea;
D. plasticitatea;
E. penetraţia;
142.C. m. La componentele hidrofile a excipienţilor pentru unguente se referă:
A. metilceluloza;
B. ulei de piersic;
C. vaselina;
D. polietilenglicolii;
E. polivinilpirolidona;
143. C. m. La componentele lipofile a excipienţilor pentru unguente se referă:
A. natriu carboximetilceluloză;
B. uleiurile hidrogenizate;
C. siliconii;
D. parafina;
E. vaselina;
144. C. s. Scopul principal la omogenizarea unguentelor este:
A. repartizarea uniformă a substanţei medicamentoase în excipient;
B. micşorarea dimensiunilor particulelor fazei solide în unguentele suspensii;
C. micşorarea proprietăţilor reologice ale unguentelor (plasticitatea şi penetraţia);
D. sporirea disponibilităţii biologice a substanţelor medicamentoase;

E. pentru realizarea tuturor parametrilor indicaţi mai sus;
Răspuns corect: B
145.C. s. Factorul principal, care poate influenţa efectul terapeutic al unguentelor este:
A. tehnologia de fabricare a unguentului;
B. natura excipientului;
C. cantitatea de unguent aplicată pe piele sau mucoase;
D. coeficientul de repartiţie a substanţei medicamentoase în excipient şi prin piele;
E. prezenţa substanţelor tensioactive;
Răspuns corect: B
146. C. s. În ce cazuri la fabricarea suspensiilor şi emulsiilor procesul tehnologic prevede
mărunţirea extrafină a fazei dispersate:
A. la obţinerea mixturilor;
B. la fabricarea unguentelor oftalmice;
C. la fabricarea linimentelor;
D. la fabricarea suspensiilor şi emulsiilor parenterale;
E. la producerea comprimatelor;
Răspuns corect: D
147. C. s. Conform FRX, prepararea bazelor grase de unguent se realizează prin:
A. topirea componentelor la 37°C;
B. dispersarea fazei apoase în faza grasă;
C. dispersarea fazei grase în faza apoasă;
D. triturarea la mojar a componentelor;
E. amestecarea până la răcire a componentelor topite şi eventual filtrate;
Răspuns corect: E
148. C. s. Toate afirmaţiile următoare privitoare la bazele hidrosolubile sunt adevărate,
cu excepţia:
A. sunt inerte din punct de vedere fiziologic;
B. se usucă şi formează film la locul de aplicare;
C. consistenţa este influenţată considerabil de temperatură;
D. pH – ul poate fi uşor reglat prin tamponare;
E. sunt lavabile;
Răspuns corect: C
149. C. s. Testul de acantoză permite să se tragă concluzia asupra:
A. capacităţii bazelor de unguent de a absorbi apa;
B. capacităţii de cedare a substanţei active din excipienţi;
C. toleranţei fiziologice a bazelor de unguent;
D. viscozităţii bazelor de unguent;
E. capacităţii de întindere a bazelor de unguent;
Răspuns corect: C
150. C. m. Indicele de apă se determină la următorii excipienţi:
A. baze de unguent emulsie A/U;
B. baze de unguent emulsie U/A;
C. hidrogeluri;
D. baze de absorbţie;
E. vaselină.
Răspuns corect: A, D

PROCESE ŞI APARATELE PRINCIPALE ALE
TEHNOLOGIEI MEDICAMENTELOR
151. C. m. Producerea industrială a medicamentelor se normează de către următoarele
acte normative:
A. monografie farmacopeică sau monografie farmacopeică temporară;
B. regulament tehnologic;
C. reţetă;
D. instrucţiune de utilizare;
E. licenţă;
B. Răspuns corect: A, B
152. C. s. Coeficientul de consum reprezintă:
A. cantitatea de substanţe, folosite pentru obţinerea unei cantităţi anumite de produs finit;
B. raportul dintre masa componentelor iniţiale şi masa produsului finit;
C. raportul dintre masa produsului finit şi masa produselor iniţiale;
D. raportul dintre masa pierderilor şi masa substanţelor iniţiale;
E. suma cantităţilor pierderilor şi a substanţelor iniţiale;
Răspuns corect: B
153. C. m. Calitatea cernerii şi productivitatea sitelor depinde de:
A. forma şi dimensiunile ochiurilor sitei;
B. grosimea stratului de material pe sită;
C. umiditatea materialului;
D. viteza de mişcare a materialului pe sită;
E. caracterul mişcării şi calea parcursă de materială;
154. C. m. Pentru amestecarea materialelor solide se folosesc următoarele tipuri de
malaxoare:
A. reactoare;
B. cu corp rotativ;
C. prin suspendare în aer;
D. cu palete rotative;
E. cu acţiune centripetă;
155.C. s. În care compartiment al regulamentului tehnologic industrial sunt descrise
proprietăţile farmacologice ale preparatului:
A. caracteristica produsului finit;
B. caracteristica materiei prime şi a semifabricatelor;
C. descrierea procesului tehnologic;
D. schema aparatajului tehnologic;
E. bilanţul material;
Răspuns corect: A
156. C. m. Indicaţi ce informaţie este oglindită în numărul seriei unui medicament
produs industrial:
A. numărul ordinului pentru acest preparat;
B. numărul de ordine al produsului;
C. unul din punctele ordinului MS;
D. anul de fabricaţie;
E. anul confirmării ordinului MS;

157.C. s. Indicaţi modul corect de înscriere al termenului de valabilitate pentru un
medicament produs industrial:
A. 12.09.04;
B. IX.01.04;
C. VII.04;
D. 25.03.04;
E. 3.4.04;
Răspuns corect: C
158. C. m. Care sunt criteriile de clasificare a maşinelor pentru mărunţire:
A. după modul de mărunţire al materialului;
B. după caracterul instrumentului care produce mărunţirea;
C. după gradul de mărunţire al materialului;
D. după productivitatea morilor;
E. după viteza de turaţie a tobei, discului etc.;
159. C. s. Productivitatea mare a sitelor vibratoare se explică prin faptul, că:
A. sita are o viteză mare de turaţie a axului, pe care este fixat grătarul;
B. pe suprafaţa sitei se află un strat gros de material destinat cernerii;
C. sita are o suprafaţă mare de cernere;
D. oscilabile de intensitate înaltă aruncă materialul aflat pe sită, creând astfel posibilitatea de a
nimeri pe suprafaţa sitei tuturor particulelor mici;
E. sita are un diametru mare al ochiurilor;
Răspuns corect: D
160. C. s. Care sunt factorii ce influenţează randamentul sitelor:
A. dimensiunile şi forma ochiurilor;
B. grosimea stratului de material pe sită;
C. umiditatea materialului;
D. caracterul mişcării şi calea parcursă de material;
E. toţi factorii de mai sus;
Răspuns corect: E
161. C. m. Pulverizarea în morile cu bile se bazează pe principiul:
A. strivirii;
B. despicării;
C. lovirii;
D. forfecării;
E. triturării;
162. C. s. Pentru obţinerea speciilor produsele vegetale se mărunţesc cu ajutorul:
A. concasorului cu cilindri;
B. tocătoarelor;
C. dezintegratoarelor;
D. dezmembratoarelor;
E. concasorului cu ciocane;
Răspuns corect: B
163. C. m. Solubilitatea căror dintre substanţelor nominalizate scade prin încălzire:
A. hidroxidul de calciu;
B. furacilina;
C. glicerofosfatul de calciu;
D. metilceluloza;
E. hexametilentetramina;

164. C. m. Cu degajare de căldură se dizolvă următoarele substanţe:
A. glucoza;
B. sulfatul de cupru anhidru;
C. hidroxidul de sodiu;
D. carbonatul de potasiu;
E. etanolul;
165. C. m. Prepararea soluţiilor în baza solvenţilor volatili se va realiza respectând
următoarele condiţii:
A. dizolvarea se va face fără încălzire;
B. dizolvarea se va realiza în reactoare închise etanş;
C. dizolvarea se va face prin încălzire;
D. filtrarea soluţiilor se va face sub presiune;
E. filtrarea soluţiilor se va face sub vid;
166.C. s. Se pararea corpurilor solide de lichide prin sedimentare se supune legii lui:
A. Hagen – Poisseuille;
B. Dalton;
C. Pascal;
D. Stokes;
E. Fick;
Răspuns corect: D
167. C. s. Forţa mitrică a filtrării o constituie:
A. suprafaţa filtrului;
B. grosimea stratului filtrant;
C. diferenţa de presiuni pe ambele părţi ale filtrului;
D. vâscozitatea lichidului;
E. timpul filtrării;
Răspuns corect: C
168. C. m. La metodele de separare a fazei solide şi lichide se referă:
A. presarea;
B. filtrarea;
C. liofilizarea;
D. centrifugarea;
E. decantarea;
169. C. m. Sedimentarea la temperaturi sub 10°C se folosesc la purificarea următoarelor
forme farmaceutice:
A. preparate maximal purificate;
B. tincturi;
C. soluţiilor injectabile în fiole;
D. extracte fluide;
E. opoterapicelor;
170. C. m. Materialele filtrante trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
A. rezistenţă mecanică;
B. rezistenţă chimică;
C. rezistenţă hidrodinamică minimală;
D. preţ de cost redus;

E. viteză mare de filtrare;
SOLUŢII INJECTABILE
171.C. m. La prepararea soluţiilor injectabile se folosesc ca solvenţi:
A. apă pentru injecţii;
B. dimexid;
C. alcool;
D. uleiuri vegetale;
E. glicerol;
Răspuns corect: A, E
172. C. m. Apa pentru injecţii ca solvent, prezintă următoarele calităţi:
A. este bine tolerată de ţesuturi;
B. este asimilată de organism;
C. suportă acţiunea căldurii;
D. asigură stabilitatea tuturor substanţelor active;
E. dizolvă substanţe cu caracter hidrofob;
173. C. m. Solvenţii utilizaţi în farmacie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
A. să nu aibă acţiune farmacologică proprie;
B. să fie inert din punct de vedere chimic;
C. să fie puri;
D. să aibă constantă dielectrică mică;
E. să nu prezinte inocuitate;
174. C. s. Care dintre următoarele soluţii de glucoză este izotonică:
A. 0,9%;
B. 5%;
C. 20%;
D. 33%;
E. 40%;
Răspuns corect: B
175. C. s. Care dintre următoarele soluţii de natriu clorid este izotonică:
A. 0,9%;
B. 2%;
C. 5%;
D. 10%;
E. 20%;
Răspuns corect: A
176. C. m. Preparatele injectabile se pot prezenta sub formă de:
A. soluţii;
B. emulsii;
C. suspensii;
D. pulberi, comprimate;
E. capsule.
177. C. m. Recipientele utilizate pentru condiţionarea soluţiilor perfuzabile au
capacitatea de:

A. 100 ml;
B. 250 ml;
C. 500 ml;
D. 1000 ml;
E. 2000 ml;
178. C. m. O soluţie izotonică are acelaşi ca a sângelui:
A. compoziţie;
B. PH;
C. vâscozitate:
D. presiune osmotică;
E. densitate specifică;
179. Sterilizarea prin filtrare se foloseşte pentru:
A. emulsii U/A;
B. emulsii A/U;
C. soluţii termolabile;
D. soluţii uleioase;
E. suspensii;
Răspuns corect: C
180. În calitate de solvenţi neapoşi la prepararea soluţiilor injectabile folosesc:
A. uleiuri vegetale;
B. eteri (simpli şi compuşi) (etiloleat);
C. alcooli mono- şi poliatomici (etanol, glicerol);
D. amide (N1- N- dimetilamida);
E. sulfoxizi şi sulfoni (Dimetilsulfoxid şi sulfolan);
181. C. s. Schema tehnologică generală de preparare a soluţiilor injectabile este
prezentată prin următoarele faze:
A. fabricarea fiolelor (flacoanelor), pregătirea lor pentru umplere, înfiolarea (umplerea,
etanşarea flacoanelor, sudarea fiolelor), sterilizarea, controlul calităţii, signarea,
ambalarea;
B. producerea şi pregătirea solvenţilor, prepararea soluţiilor, înfiolarea, sterilizarea,
controlul calităţii, signarea şi ambalarea;
C. fabricarea fiolelor (flacoanelor), pregătirea fiolelor (flacoanelor) pentru umplere,
prepărarea şi pregătirea solvenţilor, pregătirea soluţiei, înfiolarea (umplerea,
închiderea), sterilizarea, controlul calităţii, signarea, ambalarea;
D. dizolvarea, izotonizarea, stabilizarea, introducerea conservanţilor, standardizarea,
filtrarea (obişnuită şi sterilizantă);
E. toate schemele sus menţionate sunt corecte;
Răspuns corect: C
182. C. m. Enumăraţi avantajele preparatelor parenterale faţă de alte forme
farmaceutice:
A. răspuns imediat şi biodisponibilitate biologică deplină;
B. se exclude acţiunea tractului gastro – intestinal şi bariera hepatică;
C. dozare exactă şi comodă;
D. administrarea la bolnavi în stare de inconştientă;
E. stabilitate şi posibilitate de preparare în vrag;
183. C. m. Soluţiile injectabile trebuie să fie:

A. pure şi lipsite de impurităţi mecanice:
B. sterile şi apirogene;
C. stabile şi cu vâscozitatea necesară;
D. izotonice, izoionice şi izohidrice;
E. administrate uşor de bolnavul însuşi;
184. C. m. Care sunt dezavantajele soluţiilor parenterale:
A. răspuns imediat şi biodisponibilitate biologică deplină;
B. posibilitatea reacţiilor antigene, alergice şi pirogene la administrarea lor;
C. administrându-le are loc leziunea vaselor sanguine, ţesuturilor, nervurilor;
D. dozare exactă şi comodă;
E. posibilitatea de a fi administrate bolnavilor în stare de inconştienţă;
185. C. m. Pentru asigurarea parametrilor calităţii soluţiilor parenterale se creează şi se
înaintează exigenţe speciale faţă de:
A. puritatea încăperilor de producere, sistemul de ventilare;
B. utilajul tehnologic;
C. sistemelor de transport alimentar, recepţionarea materiei prime, cât şi a producţiei finite;
D. personalul ce deserveşte producerea;
E. conducătorii secţiilor de producere şi administraţia uzinelor;
186. C. m. Ce clase de puritate a încăperilor de producere sunt folosite la producerea
soluţiilor injectabile:
A. clasa A;
B. clasa B;
C. clasa C;
D. clasa D;
E. clasa E;
Răspuns corect: A, B
187. C. s. Ce torent de aer creează cele mai prielnice condiţii pentru puritatea încăperilor
aseptice:
A. afluent cu viteza de 50 m în minut pe toată suprafaţa încăperii;
B. afluent cu viteza de 27,5 m în minut pe toată suprafaţa încăperii;
C. turbulent;
D. cu vârtej;
E. cu tiraj de ventilare forţat;
Răspuns corect: B
188. C. s. În ce clasă de puritate a încăperilor se efectuează descărcarea flacoanelor
sterile, dopurilor, căpăcelelor, dozarea soluţiilor sterile, fisionarea pulberilor sterile în
flacoane, astuparea flacoanelor cu dopuri, completarea filtrelor pentru sterilizare:
A. clasa A;
B. clasa B;
C. clasa C;
D. clasa D;
E. clasa E;
Răspuns corect: A
189. C. s. În ce clasă de puritate a încăperilor se efectuează prepararea soluţiilor
injectabile, filtrarea lor, spălarea fiolelor şi a flacoanelor:
A. clasa A;
B. clasa B;

C. clasa C;
D. clasa D;
E. clasa E;
Răspuns corect: B
190. C. s. Selectaţi marca sticlei utilizată la fabricarea fiolelor şi flacoanelor, pentru
soluţiile substanţelor uşor oxidabile:
A. MTO;
B. ChT, NT – 2, NS – 2A;
C. AB – 1;
D. SNS – 1;
E. NS – 1, NS – 3;
Răspuns corect: E
soluţii alterabile la lumină:
A. MTO;
B. ChT, NT – 2, NS – 2A;
C. AB – 1;
D. SNS – 1;
E. NS – 1, NS – 3;
Răspuns corect: D
192. C. s. Selectaţi marca sticlei utilizată la fabricarea fiolelor şi flacoanelor, pentru sânge
şi soluţii perfuzabile:
A. MTO;
B. ChT, NT – 2, NS – 2A;
C. AB – 1;
D. SNS – 1;
E. NS – 1, NS – 3;
Răspuns corect: B
soluţiile uleioase:
A. MTO;
B. ChT, NT – 2, NS – 2A;
C. AB – 1;
D. SNS – 1;
E. NS – 1, NS – 3;
Răspuns corect: C
194. C. m. Care sunt exigenţele de bază înaintate faţă de sticlă la fabricarea fiolelor:
A. transparentă, incoloră, fuzibilitate;
B. stabilitate chimică şi termică;
C. rezistenţă mecanică;
D. valţare uşoară;
E. ştanţare;
195. C. s. Care este temperatura optimală a arzătorului de gaze la fabricarea fiolelor în
semiautomate:
A. 1700 – 1800 °C;
B. 1250 – 1350 °C;
C. 900 – 1000 °C;
D. 600 – 650 °C;
E. sub 500 °C;

Răspuns corect: B
196. C. s. Din ce cauză în sticla fiolelor apar tensiuni remanente:
A. din cauza stabilităţii alcaline a sticlei;
B. din cauza stabilităţii termice a sticlei;
C. din cauza stabilităţii chimice a sticlei;
D. din cauza variaţiilor însemnate de temperatură a pereţilor, capilarelor, fundului la
fabricarea fiolelor;
E. din cauza proprietăţilor protectoare faţă de lumină a sticlei;
Răspuns corect: D
197.C. m. Prin ce parametri de calitate se reglamentează calitatea tuburilor la fabricarea
fiolelor:
A. tuburile trebuie să fie omogene (lipsite de bule de aer şi impurităţii);
B. de formă circulară la tăietură pe toată lungimea tubului (cerc, dar nu elips);
C. diametru uniform pe toată lungimea;
D. exactitatea masei şi lungimea tubului;
E. cu procent maximal de transparenţă;
198. C. s. Care metodă de spălare a tuburilor de sticlă este mai răspândită:
A. spălarea cu ultrasunet prin contact direct;
B. ultrasonoră;
C. metoda “camerei”;
D. termică;
E. prin vaporocondensare;
Răspuns corect: C
199. C. m. Care sunt efectele specifice ai ultrasunetului ce influenţează spălarea
tuburilor:
A. cavitaţia, presiunea şi “vântul”;
B. oscilaţiile mecanice proprii ale tuburilor cu frecvenţă înaltă;
C. mişcarea turbulentă a fluxului de apă;
D. cheltuieli mari şi viteză insuficientă a fluxului de apă;
E. piezoefectul;
200. C. s. Ce operaţii au loc la pregătirea fiolelor pentru umplere:
A. deschiderea fiolelor, completarea în casete, spălarea (internă şi externă), uscarea,
recoacerea;
B. fabricarea fiolelor, sterilizarea, deschiderea, recoacerea;
C. recoacerea, spălarea, determinarea stabilităţii chimice şi termice;
D. deschiderea fiolelor binare, recoacerea, sterilizarea;
E. fabricarea fiolelor, recoacerea, deschiderea, sterilizarea;
Răspuns corect: A
201.C. m. Care sunt indicii principali de calitate a fiolelor:
A. lipsa tensiunilor remanente;
B. stabilitate chimică şi termică;
C. proprietăţi de protecţie faţă de lumină (sticla SNS-1);
D. vid necesar, îndestulător;
E. tensiuni remanente îndestulătoare;
202. C. s. În ce aparat se determină tensiunile remanente în sticla fiolelor:
A. în cuptoare de recoacere;
B. AП – 25, АП – 30;

C. refractometru;
D. PH-metru (ionomer);
E. în polariscop;
Răspuns corect: E
203.C. s. La ce metodă se foloseşte vidul pentru stingere şi spălare mai eficace a fiolelor:
A. prin vid, turbovid, condensare a vaporilor;
B. ultrasunet, vibroultrasunet;
C. termică;
D. cu seringa (SAN – 1);
E. în maşinile Strunk;
Răspuns corect: A
204. C. m. Enumăraţi metodele de producere a apei demineralizate:
A. distilare;
B. schimb de ioni;
C. osmoza inversă;
D. electrodializă;
E. ultradializ, ultrafiltrare, evaporare prin membrană;
205. C. s. Care-i esenţa metodei osmozei indirecte de preparare a apei purificate:
A. trecerea simultană a solventului prin membrana semipermiabilă în soluţie;
B. trecerea solventului din compartimentul soluţiei prin membrana semipermiabilă fiind
supus unei presiuni superioare (30 – 70 kg) celei osmotice;
C. mişcarea dirijată a ionilor concomitent cu acţiunea selectivă a membranei acţionată de
curentul electric continuu;
D. solventul traversează membrana şi sub formă de vapori se îndepărtează de la suprafaţă;
E. se filtrează ca prin sită;
Răspuns corect: B
206. C. s. Ce element constructiv nou a introdus firma “Bonapace” la aquadistilator
pentru a ridica randamentul lui:
A. talere cu site şi clopote;
B. distilarea în trei trepte (multiple);
C. termocompresor;
D. reglatoare de nivel şi presiune;
E. captatoare (de spumă, picături);
Răspuns corect: C
207. C. m. Ce solvenţi neapoşi se folosesc la prepararea soluţiilor injectabile:
A. apa purificată;
B. uleiuri vegetale;
C. esteri şi eteri (etiloleatul şi benzilbenzoatul);
D. alcooli (mono- şi polivalenţi, etanolul, glicerolul);
E. PEG – 100, PEG – 600;
208. C. s. Ce preparate se înfiolează folosind protecţia în gaz inert:
A. substanţele bazelor puternice şi a acizilor slabi;
B. sărurile bazelor puternice şi acizilor slabi;
C. sărurile acizilor puternici şi bazelor slabe;
D. emulsiile destinate parenteral;
E. suspensiile parenterale, pulberile;
Răspuns corect: A

209. C. m. La ce maşini se foloseşte umplerea fiolelor cu seringa:
A. АП – 4М2;
B. АП – 5М2;
C. ştrunk;
D. Rota – 50.
E. АП – 6М;
210. C. m. Ce preparate de mai jos trebuie să fie apirogene:
A. magneziu sulfat, calciu clorid, cofein natriu-benzoat;
B. eufilina, hexametilentetramina;
C. natriu citrat, natriu hidrocarbonat sau hidrocitrat;
D. glucoza;
E. gelatina;
211. C. m. Pe ce principiul se bazează metoda fizică de stabilizare a soluţiilor injectabile:
A. înfiolarea separată a substanţei şi a solventului;
B. respectarea principiului protecţiei gazoase;
C. selectarea fiolelor din materiale chimice stabil sau înlocuirea sticlei cu polimer;
D. adăugarea stabilizatorilor;
E. adăugarea antioxidanţilor;
212. C. s. La ce metodă de sterilizare folosesc izotopii de cobalt şi ceziu:
A. la sterilizarea cu aer cald la temperatura 180 – 200°C;
B. la sterilizarea prin filtrare;
C. la sterilizarea cu aburi sub presiune;
D. la sterilizarea prin radiaţii ionizante (radiosterilizatoare);
E. la sterilizaţia prin încălzire cu aburi;
Răspuns corect: D
213.C. s. Ce serveşte ca agent de sterilizare la sterilizarea cu gaze:
A. aburi saturaţi, p – 0,11 ±0,02 mPa şi t° 120°C;
B. aerul supraîncălzit cu t° 180°C sau 200°C;
C. membranele de acetatceluloză de marca MFA – 0,2 şi MFA – 0,3 cu dimensiunea
porilor 0,2 şi 0,3 mm;
D. izotopii de cobalt şi ceziu;
E. amestecul de etilen oxid şi carbon oxid în raport de 9:1;
Răspuns corect: E
214. C. m. La ce automate de sudare a fiolelor se foloseşte metoda de întindere a
capilarului:
A. automatul liniar АП – 6M;
B. automate rotor cu gaze inerte;
C. automatele firmei “Strunk”;
D. automatele de sudare cu electroşoc;
E. Rota – 50;
215. C. s. Ce piesă a instalaţiei de signare a fiolelor transmite inscripţia pe fiola cu soluţie
injectabilă:
A. baia;
B. racleta;
C. cilindru portclişeu;
D. cilindru ofset;

E. barabanul;
Răspuns corect: D
216.C. s. Cu ce se formează celula pentru fiole în ambalajul poliacrilvinil:
A. cu vid;
B. cu aer comprimat;
C. cu puansonul;
D. cu racleta;
E. cu plunjerul;
Răspuns corect: A
217. C. m. Cum se verifică stabilitatea soluţiilor înfiolate:
A. microbiologic utilizând test microorganisme,
B. prin filtrarea cu membrane;
C. prin metoda membrana microscopică;
D. prin metoda optică;
E. prin sterilizare;
218. C. s. Numiţi fazele principale la fabricarea fiolelor:
A. calibrarea tuburilor de sticlă, spălarea, uscarea sortarea lor;
B. sortarea tuburilor de sticlă, înmuierea şi spălarea tuburilor ,calibrarea, fabricarea
fiolelor;
C. turnarea tuburilor, calibrarea, spălarea şi uscarea lor, fabricarea fiolelor;
D. turnarea tuburilor, sortarea conform cerinţelor, fabricarea fiolelor;
E. turnarea tuburilor, recoacerea lor, spălarea, uscarea şi sterilizarea;
Răspuns corect: C
219. C. m. Enumeraţi metodele posibile de spălare interioară a fiolelor:
A. cu seringa, sub vid, cu vârtej, prin condensare a vaporilor;
B. prin turbovid, termic, vibrare, cu ultrasunet;
C. cu ultrasunet în contact;
D. cu seringa, termică, metoda “camerei”;
E. prin condensarea vaporilor, termică, metoda “camerei”;
220. C. m. Indicaţi metodele de spălare interioară a fiolelor prin intermediul vidului:
A. cu seringa;
B. cu vârtej;
C. prin condensare a vaporilor;
D. prin vibraţie;
E. termică;
221. C. m. Enumeraţi aparatele, utilizate pentru uscarea şi sterilizarea fiolelor:
A. uscătoria cu tunel, dulapurile de uscare;
B. dulapuri de uscare cu torent de aer cald laminar;
C. sterilizatoare cu vapori de tipul АП – 7 şi АП – 18, aparatul lui Rezepin;
D. instalaţia cu ultrasunet;
E. camera lui Krupin;
222. C. m. Enumeraţi metodele de umplere a fiolelor cu soluţie injectabilă:
A. prin vid;
B. prin condensarea vaporilor;
C. cu seringa;
D. cu vârtej;

E. prin metoda “camerei”;
223. C. m. Enumeraţia metodele de determinare a etanşeităţii fiolelor:
A. cu soluţie colorată de metilen albastru;
B. cu vidul în camere cu vid;
C. utilizând câmp electric de frecvenţă înaltă;
D. utilizând câmp electric de frecvenţă joasă;
E. cu soluţie de săpun;
224. C. s. Indicaţi la ce temperatură şi cu ce scop se efectuează recoacerea fiolelor în
cuptoare tip tunel:
A. la 200 – 240°C pentru încălzirea şi răcirea periodică a sticlei;
B. la 440 – 620 pentru a scoate tensiunile remanente;
C. la 320 – 400°C pentru arderea impurităţilor organice;
D. la 300 – 400°C pentru încălzirea sticlei şi scoaterea tensiunilor remanente;
E. la 120 – 200°C pentru determinarea stabilităţii termice a sticlei fiolelor;
C. Răspuns corect: B
225.C. s. Numiţi operaţiile principale la faza pregătirii fiolelor pentru umplere:
A. spălarea fiolelor, uscarea şi sterilizarea lor, determinarea calităţii;
B. deschiderea fiolelor, spălarea şi uscarea lor, determinarea vidului;
C. deschiderea fiolelor, recoacerea fiolelor, spălarea externă şi internă a fiolelor, uscarea şi
sterilizarea, determinarea calităţii;
D. deschiderea fiolelor, spălarea externă şi internă, uscarea, recoacerea fiolelor;
E. deschiderea fiolelor, spălarea fiolelor, uscarea, determinarea stabilităţii termice şi
chimice a sticlei, recoacerea fiolelor;
Răspuns corect: C
226. C. s. Numiţi operaţiile principale la fazele de preparare a soluţiilor injectabile şi
înfiolare:
A. dizolvarea, filtrarea, umplerea, standardizarea, sudarea;
B. dizolvarea, standardizarea, filtrarea, umplerea, sudarea;
C. dizolvarea, izotonizarea, stabilizarea, introducerea conservanţilor, standardizarea,
filtrarea, umplerea, sudarea;
D. dizolvarea, introducerea conservanţilor, stabilizarea, umplerea, sudarea;
E. dizolvarea, stabilizarea, umplerea, sudarea, sterilizarea;
Răspuns corect: C
227. C. s. Numiţi solvenţii farmacopeici neapoşi la producerea soluţiilor injectabile:
A. uleiuri vegetale, etiloleatul, alcoolul etilic, glicerolul, propilenglicolul, polietilenoxidul
– 400, benzilbenzoatul, alcoolul benzilic;
B. uleiuri vegetale, PEG – 400, izopropilmiristat;
C. etiloleat, alcool etilic, dimexid, uleiuri vegetale;
D. uleiuri vegetale, benzilbenzoat, glicerol, propilenglicol, alcool benzilic, dimetilsulfoxid;
E. apa purificată, apa pentru injecţii, etanol, glicerol, uleiuri vegetale;
Răspuns corect: A
228. C. s. Indicaţi componenţa stabilizatorului pentru glucoză, folosită la producerea
soluţiilor injectabile:
A. acidul clorhidric, natriu bromid, apă;
B. apă, acid clorhidric, natriu hidroxid;
C. acid clorhidric, apă, glucoză, natriu nitrit;
D. apă, acid clorhidric, calciu clorid;
E. acid clorhidric, natriu clorid, apă;

Răspuns corect: E
229. C. s. Cu ajutorul căror substanţe se efectuează purificarea specială a soluţiei
injectabile de calciu clorid:
A. prin adăugarea oxidului de magneziu şi absorbarea posterioară a impurităţilor pe
cărbune activat;
B. prin adăugarea albuşului de ou şi absorbarea posterioară a impurităţilor pe cărbune
activat;
C. prin adăugarea acidului clorhidric şi filtrarea posterioară;
D. prin adăugarea oxidului de fier şi absorbarea posterioară a impurităţilor pe cărbune
activat;
E. prin adăugarea de calciu hidroxid şi absorbarea posterioară a impurităţilor pe cărbune
activat;
Răspuns corect: E
injectabile de gelatină medicinală:
cărbune activat;
activat;
activat;
activat;
Răspuns corect: B
231.C. s. Cu ajutorul căror substanţe se efectuează purificarea specială a soluţiei injectabile
de magneziu sulfat:
cărbune activat;
activat;
activat;
activat;
Răspuns corect: A
injectabile de glucoză:
cărbune activat;
activat;
activat;
E. prelucrarea prealabilă cu cărbune activat şi stabilizarea posterioară cu acid clorhidric;
Răspuns corect: E
233. C. m. Indicaţi exigenţele, înaintate faţă de sticla pentru fiole:
A. transparenţă, stabilitate chimică, rezistenţă mecanică;

B. incoloră, stabilitate termică, fizibilitate;
C. rezistenţa la apă, transparenţa, stabilitate chimică şi termică;
D. stabilitate chimică şi termică, lipsa tensiunilor remanente;
E. proprietăţi de protecţie faţă de lumină, transparenţă, incoloră, stabilitate termică şi
chimică;
234. C. s. Indicaţi ce stabilizator se foloseşte pentru stabilizarea soluţiilor de novocaină de
0,5%, 1% şi 2% pentru injecţii :
A. soluţie de acid clorhidric de 0,1 m până la pH 3,8 – 4,5;
B. soluţie de natriu hidroxid 0,1 m;
C. natriu metabisulfit;
D. natriu hidrocarbonat şi natriu sulfit anhidru;
E. soluţie de acid clorhidric 0,1 m şi natriu clorid;
Răspuns corect: A
235. C. s. Indicaţi ce stabilizator se foloseşte pentru stabilizarea soluţiei de cofein natriu
benzoat 10% şi 20% pentru injecţii:
Răspuns corect: B
236. C. s. Indicaţi ce stabilizator se foloseşte pentru stabilizarea soluţiei novocainamidă
10% pentru injecţii:
Răspuns corect: C
237. C. s. Indicaţi ce stabilizator se foloseşte pentru stabilizarea soluţiei de natriu
ascorbinat 5% pentru injecţii:
Răspuns corect: D
238. C. s. Indicaţi ce stabilizator se foloseşte pentru stabilizarea soluţiei de glucoză de
10%, 25% şi 40% pentru injecţii:
Răspuns corect: E
239. C. s. Indicaţi ce soluţie injectabilă pentru injecţii se prepară fără sterilizarea termică
(aseptic):
A. novocaină;
B. glucoză;

C. magneziu sulfat;
D. hexametilentetramină;
E. calciu clorid;
Răspuns corect: D
240. C. m. Indicaţi particularităţile preparării soluţiei uleioase de camfor 20% pentru
injecţii:
A. sterilizarea prealabilă a uleiului;
B. camfora prealabil se triturează în mojar steril şi se dizolvă în ulei semirece (40°C) prin
amestecare;
C. filtrarea soluţiei se face prin filtru sub presiune;
D. umplerea se face cu seringa în fiole sterile (uscate);
E. sudarea se face prin întinderea capilarului, controlul calităţii se face cu soluţie de săpun;
241. C. m. Sudarea fiolelor se face prin:
A. topirea capilarului;
B. întinderea capilarului;
C. electroşoc;
D. închiderea cu masă plastică;
E. parafinarea capilarului;
242. C. m. Sterilizarea termică se produce în:
A. sterilizarea cu aburi;
B. dulapuri de uscare;
C. cu gaze;
D. cu izotopii de ceziu şi cobalt;
E. prin bujii filtrante tip “GhIChI”;
243. C. m. Pentru ce substanţe FS XI înaintează exigenţe sporite de puritate “Calitate
pentru injecţii”:
A. glucoza;
B. gelatina;
C. magneziu sulfat, calciu clorid, cofein-benzoat de natriu;
D. eufilina, hexametilentetramina;
E. natriu citrat, natriu hidrocarbonat şi hidrocitrat;
244. C. m. Indicaţi dezavantajul metodei farmacopeice de determinare a pirogenilor în
soluţii injectabile:
A. dependenţa rezultatelor experimentale de sensibilitatea individuală a animalului;
B. o sensibilitate cu mult mai mare a omului faţă de pirogene decât la iepuri;
C. cheltuieli mari la menţinerea şi îngrijirea animalelor;
D. metodă uşor de efectuat;
E. sensibilitate mare la determinarea substanţelor pirogene;
245. C. m. Indicaţi testele de determinare a substanţelor pirogene în soluţii injectabile:
A. testul de pirogenitate pe iepuri, cu măsurarea temperaturii rectale;
B. testul Limulus (L.A.L. – Limulus Amoebocite Lysate);
C. testul membrano – microscopic;
D. testul filtrării prin membrane;
E. testul filtrării prin bujii “GhIChI”;

246. C. m. Indicaţi testele de determinare a sterilităţii soluţiilor injectabile:
A. testul microbiologic pe medii speciale;
B. testul filtrării prin membrane a volumelor mari de soluţii;
C. prin sterilizare;
D. metoda optică;
E. metoda microscopică pe membrană;
247. C. m. Cum se face controlul calităţii soluţiilor injectabile la impurităţi mecanice
(testul de claritate):
A. fiolele (flacoanele) se rotesc şi se privesc pe fondal alb – negru la lumina unui bec
electric de 60 Wt;
B. cu metode optico – vizuale (folosind lentile, lumină polarizată, raze lazer);
C. cu metode optice (cu înregistrarea automată de către fotoelement a absorbţiei luminii);
D. cu metoda microscopică pe membrană;
E. filtrând prin hârtie de filtru;
248. C. m. Indicaţi normele farmacopeice de umplere a fiolelor de volumul 1, 2, 5, 10, 20
ml în cazul soluţiilor apoase:
A. 1,10;
B. 2,15;
C. 5,30;
D. 10,50;
E. 20,60;
249. C. m. Indicaţi normele farmacopeice de umplere a fiolelor de volumul 1, 2, 5, 10, 20
ml în cazul soluţiilor uleioase:
A. 1,15;
B. 2,25;
C. 5,50;
D. 10,70;
E. 20,90;
250. C. m. Care sunt testele de calitate la standardizarea soluţiilor injectabile până la
înfiolare:
A. teste chimice (identificarea şi dozarea);
B. testul de claritate (impurităţi mecanice);
C. determinarea pH-ului;
D. transparenţa şi culoarea;
E. sterilitatea;
251. C. s. Indicaţi metoda farmacopeică (FS XI) de calculare a concentraţiei izotonice în
soluţiile injectabile:
A. conform legii Want – Goff;
B. conform legii lui RAOULT;
C. conform echivalenţilor în clorură de sodiu;
D. conform punctului crioscopic (metoda crioscopică);
E. metode grafice;
Răspuns corect: C
252. C. m. Substituenţii de sânge trebuie să corespundă exigenţelor suplimentare cum
sunt:

A. izotonice;
B. izoionice;
C. izohidrice;
D. vâscozitate ca la plasma sângelui;
E. sterilitate;
253. C. s. Prin ce metodă se disperseză emulsiile şi suspensiile parenterale:
A. cu ultrasunet (magnitostricţie şi piezoefect);
B. în moara coloidală prin fricţiune;
C. în moara coloidală tip rotar cu bile;
D. în moara coloidală;
E. în moara coloidală cu vibrocavitaţie;
Răspuns corect: A
254. C. m. Liofilizarea ca metodă fizică de stabilizare a preparatelor parenterale se
foloseşte la producerea:
A. antibioticelor, enzimelor;
B. ser sanguin sec;
C. vaccinuri;
D. seruri;
E. preparate oftalmice;
COMPRIMATE
255. C. s. Daţi definiţia farmacopeică a comprimatelor ca formă farmaceutică:
A. comprimatele prezintă formă farmaceutică solidă dozată, obţinută prin compresarea
substanţelor medicamentoase sau a amestecului de substanţe medicamentoase şi auxiliare
şi este destinată administrării interne, externe, sublinguale, pentru implantaţii sau
parenterale;
B. formă farmaceutică obţinută prin compresarea substanţelor medicamentoase şi auxiliare la
MCR;
C. formă farmaceutică obţinută prin modelarea substanţelor medicamentoase şi auxiliare în
matriţa maşinii de comprimat;
D. formă farmaceutică dozată pentru uz intern obţinută prin compresarea substanţelor
medicamentoase şi a celor auxiliare;
E. formă farmaceutică dozată obţinută prin compactarea unor mase de compresare speciale
la maşinile ci excentric;
Răspuns corect: A
256.C. m. Cum se clasează comprimatele în dependenţă de metoda de producere:
A. compactate;
B. compresate;
C. friabile;
D. cu carcas;
E. turte;
257. C. s. Care este greutatea specifică a comprimatelor obţinute prin modelarea maselor
speciale (friabile):
A. 1 – 2%;
B. 2 – 5%;

C. 5 – 8%;
D. 8 – 10%;
E. peste 10%;
Răspuns corect: A
258. C. s. Indicaţi comprimatele friabile produse în CSI:
A. norsulfazol;
B. dibazol;
C. ednit;
D. nitroglicerină;
E. asparcam;
Răspuns corect: D
259. C. s. Când şi în ce ţară au apărut pentru prima dată informaţia despre compresarea
pulberilor în comprimate:
A. în a. 1844 în Marea Britanie;
B. în a. 1846 în SUA şi Germania;
C. în a. 1848 în Elveţia şi Franţa;
D. în a. 1850 în Suedia;
E. în a. 1900 în Rusia;
Răspuns corect: A
260. C. s. Când şi în ce ţară comprimatele ca formă farmaceutică a devenit formă
oficială:
A. în a. 1850 în Marea Britanie;
B. în a. 1860 în SUA;
C. în a. 1880 în Germania;
D. în a. 1900 în Rusia;
E. în a. 1901 în Suedia;
Răspuns corect: E
261. C. m. Indicaţi avantajele comprimatelor ca formă farmaceutică:
A. volum mic;
B. dozarea exactă în condiţii de producere, mecanizareă pe scară mare;
C. portativitatea comprimatelor, care asigură comoditatea livrării, păstrării şi transportării
medicamentelor;
D. conservarea (relativ îndelungată) a substanţelor în stare presată. Pentru substanţele uşor
labile se pot folosi învelişuri de protecţie;
E. fiind conservate, comprimatele pot pierde dezagregarea şi se cimentează sau invers, îşi
pierd integritatea;
262. C. m. Indicaţi care sunt neajunsurile comprimatelor ca formă farmaceutică:
A. fiind conservate se cimentează;
B. fiind conservate îşi pierd integritatea;
C. nu toţi bolnavii, mai ales copiii, pot înghiţi liber comprimatele;
D. diferite substanţe medicamentoase (natriu bromid şi kaliu bromid) formează în zona
dizolvării soluţii de concentraţie mare, care pot duce la o iritare puternică a membranelor
mucoasei;
E. au un aspect exterior plăcut;
263. C. m. Indicaţi grupele de comprimate cunoscute în dependenţă de prescriere şi
modul administrării:
A. oriblettae;
B. rezoriblettae;

C. injectablettae, implantablettae;
D. solublettae;
E. bacili, boli, uteritoria, vagitoria;
264. C. s. Cu ce scop sunt utilizaţi împlutorii:
A. cu scopul asigurării masei necesare a comprimatului;
B. cu scopul granulării şi asigurării rezistenţei mecanice necesare la compresare;
C. cu scopul asigurării biodisponibilităţii substanţelor medicamentoase puţin solubile şi
hidrofile;
D. cu scopul îmbunătăţirii fluidităţii amestecului de compresat;
E. cu scopul asigurării dezagregării comprimatelor în timpul necesar;
Răspuns corect: A
265. C. s. Cu ce scop sunt utilizaţi lianţii în comprimate:
A. pentru granulare şi asigurarea rezistenţei mecanice necesare la compresare;
B. pentru asigurarea biodisponibilităţii substanţelor medicamentoase puţin solubile;
C. pentru asigurarea îmbunătăţirii fluidităţii amestecului de comprimate;
D. pentru a reda culoarea şi gustul necesar comprimatului;
E. pentru asigurarea dezagregării comprimatelor în timpul necesar;
Răspuns corect: A
266. C. s. Cu ce scop sunt utilizaţi diluanţii:
pentru asigurarea biodisponibilităţii substanţelor puţin solubile şi hidrofobe;
D. pentru asigurarea rezistenţei mecanice necesare a comprimatelor;
pentru asigurarea dezagregării comprimatelor;
pentru a reda culoarea şi gustul necesar comprimatelor;
pentru îmbunătăţirea fluidităţii granulatelor;
Răspuns corect: A
267.C. s. Cu ce scop sunt utilizaţi dezagreganţii:
A. pentru asigurarea masei necesare a comprimatelor;
B. pentru asigurarea rezistenţei mecanice necesare a comprimatelor;
C. pentru asigurarea biodisponibilităţii comprimatelor;
D. pentru asigurarea fluidităţii maselor de compresat;
E. pentru asigurarea dezagregării necesare a comprimatelor sau dizolvarea substanţelor
medicamentoase;
Răspuns corect: E
268. C. s. Cu ce scop sunt utilizaţi lubrifianţii în comprimate:
A. pentru a reda comprimatelor culoarea şi gustul necesar;
B. pentru asigurarea fluidităţii maselor de comprimat;
C. pentru asigurarea dezagregării necesare;
D. pentru granulare şi asigurarea rezistenţei mecanice necesare;
E. pentru asigurarea masei necesare a comprimatelor;
Răspuns corect: B
269. C. s. Cu ce scop sunt utilizaţi coloranţii şi substanţele corigente:
A. pentru asigurarea masei necesare a comprimatelor;
B. pentru granulare şi asigurarea rezistenţei mecanice necesare a comprimatelor;
C. pentru asigurarea biodisponibilităţii comprimatelor;
D. pentru asigurarea dezagregării necesare a comprimatelor sau dizolvarea lor;
E. pentru a reda comprimatelor culoarea şi gustul necesar;
Răspuns corect: E
270. C. m. Care este mecanismul de acţiune al dezagreganţilor:

A. asigură o dezintegrare mecanică rapidă în mediu lichid şi ca rezultat o cedare uşoară şi
absorbţie posterioară a substanţelor medicamentoase;
B. dezagregă comprimatul din cauza măririi volumului (turgescieri) agenţilor de dezagregare
în contact cu apa;
C. un factor este capilaritatea care favorizează pătrunderea apei în interiorul comprimatului,
exercitarea unei presiuni hidrostatice şi dizolvarea legăturilor interparticulare de liant;
D. asigură formarea unui gaz în mediu lichid ce favorizează dezagregarea;
E. îmbunătăţeşte hidrofobitatea substanţelor medicamentoase;
271. C. m. Ce substanţe fac parte din împlutori şi diluanţi:
A. zaharoza, lactoza;
B. glucoza, natriu clorid;
C. magneziu carbonat, calciu fosfat;
D. gelatina;
E. mercur diclorid;
272. C. m. Ce substanţe fac parte din dezagreganţi:
A. gelatina, natriu alginat;
B. gumele, amidonul;
C. amestec de acid tartric şi citric cu natriu hidrocarbonat şi calciu carbonat;
D. twin – 80;
E. flavurozum şi cerulozum;
273. C. m. Ce substanţe fac parte din aglutinanţi:
A. apa, alcoolul etilic;
B. gumele, gelatina, mucilagul de amidon;
C. zahărul, siropul de zahăr;
D. derivaţi ai celulozei, acidul alginic şi alginaţi;
E. calciu şi magniu stearat;
274. C. m. Ce substanţe fac parte din lubrifianţi:
A. calciu şi magniu stearat;
B. acidul stearic;
C. talcul şi aerosilul;
D. polietilenoxidul – 4000;
E. eozina, titanul dioxid;
275. C. m. Ce substanţe fac parte din coloranţi:
A. indigo, tartrazin;
B. roşu de amarant, galben de tartrazin, tropeolin 00;
C. eozina, titanul dioxid;
D. clorofila, flavurozum, cerulezum;
E. ceara galbenă, parafina alba, PEG – 400;
276. C. m. Ce substanţe fac parte din cele ce favorizează efect prelungit:
A. ceara albă;
B. parafina, gliceridstearatele;
C. mono- şi distearinele;
D. talcul;
E. amidonul;

277. C. m. Ce substanţe fac parte din cele peliculogene:
A. OPMCeluloza, OPCeloloza;
B. PVP, PEG;
C. Etilceluloza, etilpropilceluloza;
D. AC, APV, MFC, PEO;
E. Gelatin, alginaţi de sodiu, gumele;
278. C. m. Care sunt proprietăţile fizico – chimice principale ale preparatelor
pulverulente:
A. forma şi dimensiunile particulelor, densitatea pulberei;
B. suprafaţa specifică a pulberilor, densitatea reală;
C. fricţiunea internă, capacitatea de umectare;
D. higroscopicitatea, proprietăţile electrice;
E. fluiditatea maselor de compresat;
279.C. m. Care sunt proprietăţilor tehnologice principale ale preparatelor pulverulente:
A. componenţa fracţiilor, porozitatea masei pulverulente;
B. factorul de umplere;
C. coeficientul de împachetare şi fluiditatea pulberilor;
D. presarea pulberilor şi forţa de expulzare a comprimatelor din matriţă;
E. higroscopicitatea şi proprietăţile electrice;
280. C. m. Care este componenţa granulometrică optimă a maselor de comprimat:
A. peste 60% trebuie să fie fracţii de dimensiunile particulelor 0,5 – 2 mm;
B. până la 20% trebuie să fie fracţiile de dimensiunile particulelor până la 0,2 mm;
C. 80% trebuie să fie fracţiile de dimensiunile 2 mm şi mai mari;
D. 90% trebuie să fie fracţiile de dimensiunile de până la 0,5 mm;
E. toate fracţiile de mai sus sunt corecte;
281.C. m. Care sunt valorile umidităţii optimale pentru masele de comprimat:
A. până la 0,5%;
B. de la 0,5 la 4%;
C. de la 4 până la 6%;
D. de la 8 la 10%;
E. peste 10%;
282. C. m. Care este fluiditatea optimală pentru masele de comprimat:
A. până la 1 g/s;
B. de la 1 g/s la 4 g/s;
C. de la 4 g/s la 5 g/s;
D. de la 5 g/s la 8 g/s;
E. peste 8 g/s;
283. C. m. Care sunt etapele procesului comprimării:
A. îndesarea (tasarea, condensarea) materialului;
B. deformarea granulelor şi particulelor;
C. formarea unui corp compact;
D. aglutinarea materialului sub presiune;
E. contracţia după volum a acestui corp compact;

284. C. m. De ce depinde formarea contactului dintre particule la presarea
comprimatelor:
A. contactul se formează în rezultatul formării suprafeţelor de contact mecanice dintre
particule şi deasemenea în ansamblu de proeminenţele suprafeţei şi de particulele
neregulate;
B. de “teoria sinterizării sub presiune”;
C. însemnătatea deosebită de presare o are umeditatea (umeditatea reziduală);
D. sub acţiunea forţelor intermoleculare crescânde (Van – der – Waals) particulele aderă
între ele;
E. de legarea diferitor materiale în faza solidă (“sudarea rece”);
285. C. m. Care sunt fazele de bază a mecanismului unirii materialului în faza solidă:
A. topirea şi presarea materialului;
B. proeminenţele suprafeţei formate şi particulele neregulate ale granulatelor;
C. formarea contactului fizic;
D. activizarea suprafeţelor de contact;
E. dezvoltarea unei interacţiuni de volum;
286. C. m. Care sunt parametrii principali ai procesului “sudării la rece” la comprimare:
A. energia legăturii dintre particule;
B. elasticitatea şi plasticitatea materialului fluid;
C. presiunea compresării;
D. temperatura materialului;
E. durata acţiunii presării;
287. C. m. Care sunt teoriile contemporane de bază ce lămuresc procesul compresării:
A. teoria mecanică;
B. teoria copilarocoloidală;
C. teoria electrostatică;
D. teoria sinterizării sub presiune;
E. “Sudarea la rece”;
288. C. m. De ce depinde rezistenţa mecanică a comprimatelor:
A. de presiunea de compresare;
B. de cantitatea de aglutinanţi;
C. de cantitatea de umeditatea (2-5%) în granulate;
D. de substanţele lubrifiante;
E. de substanţele colorante;
289. C. m. De ce depinde dezagregarea comprimatelor:
A. de cantitatea substanţei aglutinante;
B. de gradul compresării;
C. de cantitatea substanţelor dezagregante;
D. de proprietăţile substanţelor încorporate în comprimat (posibilitatea de a se dizolva, a se
umecta, a se gonfla);
E. de cantitatea substanţelor lubrifiante;
290. C. s. Care este schema tehnologică adevărată la presarea comprimatelor folosind
granularea umedă:

A. pregătirea materiei prime (cântărirea, măsurarea, măcinarea, cernerea), amestecarea,
umectarea, granularea, uscarea, pudrarea, presarea, standardizarea, ambalarea;
B. pregătirea materiei prime, amestecarea, compactarea, pudrarea, compresarea,
standardizarea, ambalarea;
C. pregătirea materiei prime, amestecarea pulberilor, presarea, standardizarea, ambalarea;
D. amestecarea, presarea, filmarea, ambalarea;
E. compactarea, pudrarea, presarea, ambalarea;
Răspuns corect: A
291. C. s. Care este schema tehnologică adevărată la producerea comprimatelor folosind
granularea uscată:
Răspuns corect: B
292. C. s. Care este schema tehnologică adevărată la producerea comprimatelor folosind
presarea directă a substanţelor medicamentoase şi celor auxiliare:
Răspuns corect: C
293. C. m. Ce tipuri de granulare sunt utilizate la producerea comprimatelor prin
presarea directă:
A. umedă;
B. uscată;
C. în pat fluidizat;
D. prin nebulizare;
E. cristalizarea dirijată;
294. C. m. Ce metode de granulare sunt utilizate la producerea comprimatelor:
A. umedă;
B. uscată;
C. în pat fluidizat;
D. prin nebulizare;
E. prin fluiditate;
295. C. m. Ce granulatoare (aparate) sunt utilizate la efectuarea granulării umede:
A. granulator pentru granularea umedă;
B. malaxorul – granulator centripet;
C. granulatorul de tipul 3027;
D. SP – 30;
E. SG – 30;

296. C. m. Ce granulatoare (aparate) sunt utilizate la efectuarea granulării uscate:
A. granulator pentru granularea umedă;
B. granulator pentru granularea uscată;
C. granulator – presă;
D. compactorul;
E. SG – 30;
297. C. s. Ce operaţii tehnologice sunt realizate concomitent prin granularea în pat
fluidizat:
A. amestecarea şi uscarea;
B. granularea şi uscarea;
C. amestecarea şi granularea;
D. granularea şi sferonizarea;
E. amestecarea, umectarea pulberii, formarea şi uscarea granulatelor;
Răspuns corect: E
298. C. m. Ce maşini de comprimat contemporane cunoaşteţi:
A. maşini de comprimat cu excentrie tip KTM – 1M;
B. maşini de comprimat rotative tip RTM – 41;
C. maşini pentru comprimate friabile;
D. maşini de comprimat rotative tip RTM41M3;
E. maşini de comprimat rotative tip RTM41M2;
299. C. m. Ce parametri este necesar de reglat la granularea în pat fluidizat:
A. cantitatea de pulbere în lucru;
B. cantitatea de lichid de granulare (concentraţia soluţiei, vâscozitatea etc.), poziţia
dispozitivului de nebulizare;
C. viteza şi timpul dăzării lichidului de granulare;
D. temperatura şi viteza aerului, timpul uscării;
E. succesiunea alternativă a aerului cald şi rece după timp;
300. C. m. Care sunt piesele principale ale dozatorului de alimentare din trei camere la
maşina contemporană RTM:
A. malaxorul de încărcare;
B. malaxorul de umplere;
C. malaxorul de dozare;
D. matriţa;
E. puansoanele;
301. C. m. Ce serveşte ca pres-instrument de bază la maşinile de tipul RTM:
A. matriţele;
B. puansoanele;
C. dozatorul de alimentare;
D. şablonul (superior şi inferior);
E. mecanismul de expulzare a comprimatelor;
302. C. m. Care sunt operaţiile principale la compresarea în maşinile excentrice (KTM):
A. dozarea granulatelor;
B. presarea granulatelor;
C. expulzarea (evacuarea) comprimatului în matriţă;
D. filmarea comprimatului;

E. ambalarea comprimatului;
303. C. s. Ce piesă a maşinii de comprimat se uzează în primul rând:
A. puansonul superior;
B. puansonul inferior;
C. matriţa;
D. dozatorul;
E. agitatorul;
Răspuns corect: C
304. C. s. Ce se află în mişcare relativă faţă de matriţă la compresarea comprimatelor în
maşinile cu excentric:
A. dozatorul;
B. puansoanele;
C. matriţa;
D. biela;
E. manivela;
Răspuns corect: A
305. C. s. Ce se află în mişcare relativă faţă de dozator la maşinile rotative (tip RTM):
A. dozatorul;
B. matriţa;
C. puansoanele;
D. rotorul (cu poansoane şi matriţe);
E. şablonul (superior şi inferior);
Răspuns corect: D
306. C. m. Ce tipuri de filme (pentru acoperire) cunoaşteţi:
A. prin drajefiere;
B. peliculogene;
C. presate;
D. micromoleculare;
E. formate din compuşi complecşi;
307. C. s. În ce aparate se efectuează acoperirea comprimatelor prin drajefiere:
A. maşini KTM;
B. maşini RTM;
C. turbine (cazane) de drajefiat;
D. RTM – 24 D;
E. maşini de compresare cu acţiune triplă;
Răspuns corect: C
308. C. m. Care sunt fazele principale la acoperirea comprimatelor prin drajefiere:
A. dizolvarea pulberei;
B. acoperirea sau predrajefierea;
C. stratificarea;
D. uniformizarea;
E. lustruirea;
309. C. s. Ce metodă de acoperire a comprimatelor a fost propusă de ICŞChFH
(P.Paşnev):
A. prin drajefiere;
B. prin presare;
C. prin filmare;

D. prin acoperirea cu suspensie;
E. în pat fluidizat;
Răspuns corect: D
310. C. s. Ce metodă de acoperire a comprimatelor a fost propusă în Marea Britanie de
firma Manesti :
A. prin drajefiere;
B. prin presare;
C. prin filmare;
D. prin acoperirea cu suspensie;
E. în pat fluidizat;
Răspuns corect: B
311. C. m. Ce metodă de filmare a comprimatelor cunoaşteţi:
A. în turbina de drajefiat;
B. în pat fluidizat;
C. în instalaţii cu acţiune centripetă;
D. în maşini cu presare dublă;
E. de uscare prin nebulizare;
312. C. m. Ce tipuri de filme pentru acoperirea comprimatelor cunoaşteţi:
A. hidrosolubile;
B. solubile în sucul gastric;
C. enterosolubile (solubile în intestine);
D. insolubile;
E. tip carcas;
313. C. m. În calitate de filme hidrosolubile pentru comprimate folosesc:
A. PVP, MC;
B. OPMC, NaCMC;
C. dietilaminometilceluloza;
D. acetilftalilceluloza;
E. etilceluloza;
314. C. m. În calitate de filme solubile în sucul gastric pentru comprimate folosesc:
A. dietilaminometilceluloza;
B. benzilaminoceluloza;
C. paraaminobenzoaţi ai zaharozei;
D. paraaminobenzoaţi ai acetilcelulozei;
E. polivinilpirolidona (PVP) şi MC;
315. C. m. În calitate de filme enterosolubile (solubile în intestine) folosesc:
A. AFC, MFC;
B. PVAF, ftalaţi ai decstrinei;
C. lactoza, manitul, sorbitul.
D. şerlacul, răşini de poliacrilaţi (Eudragit);
E. PVP, MC;
316. C. m. În calitate de filme insolubile pentru comprimate folosesc:
A. etilceluloză;
B. acetilceluloză;
C. eudragit;

D. PVP, MC;
E. NaKMC, benzilaminoceluloză;
317. C. s. Indicaţi operaţiile principale la acoperirea comprimatelor prin presare:
A. acoperirea sau predrajefierea, stratificarea, uniformizarea, colorarea, lustruirea;
B. încărcarea comprimatelor în turbină, pregătirea soluţiei de acoperit, reglarea parametrilor
procesului (temperatura, soluţiei ce se usucă, timpul de nebulizare a soluţiei, debitul
soluţiei cu pompa de dozare), nebulizarea soluţiei pelicologene, suflarea azotului cald
pentru uscarea filmului, înlăturarea solventului din cazan (turbină);
C. încărcarea comprimatelor în rezervor, instalarea rezervorului în aparat, reglarea
parametrilor procesului (timpul de acoperire, temperatura aerului), pregătire, conectarea
sistemului de pulverizare a soluţiei, etanşarea aparatului, crearea vidului în sistemă,
filtrarea aerului atmosferic aspirat în aparat şi încălzirea lui, ieşirea aerului în atmosferă;
D. încărcarea comprimatelor în colectorul perforat, menţinerea nivelului necesar al soluţiei
de acoperire, scufundarea comprimatelor în colectorul cu soluţia peliculogenă, uscarea
comprimatelor în curent de aer ascendent;
E. dozarea în matriţă a stratului de granulate inferior, transportul nucleului spre matriţă cu
ajutorul dispozitivului de transfer, presarea parţială a nivelului în granulat cu ajutorul
puansonului superior, dozarea stratului superior de granulat, presarea definitivă cu ambele
puansoane (superior şi inferior), expulzarea comprimatului acoperit;
Răspuns corect: E
318. C. s. Indicaţi operaţiile de bază la acoperirea comprimatelor prin metoda drajefierii:
D. încărcarea comprimatelor în colectorul perforat, menţinerea nivelului necesar al soluţiei
de acoperire, scufundarea comprimatelor în colectorul cu soluţia policulogenă, uscarea
comprimatelor în curent de aer ascendent;
E. dozarea în matriţă a stratului de granulate inferior, transportul nucleului spre matriţă cu
ajutorul dispozitivului de transfer, presarea parţială a nivelului în granulat cu ajutorul
puansonului superior, dozarea stratului superior de granulat, presarea definitivă cu ambele
puansoane (superior şi inferior), expulzarea comprimatului acoperit;
Răspuns corect: A
319. C. s. Indicaţi operaţiile principale la acoperirea comprimatelor în pat fluidizat:

AEROSOLI.pdf

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

AEROSOLI.pdf