1. Tractorul, becul electric a alungat traditia din sate si din case. Tractorul cu rapiditatea sa, cu
care a depasit mersul incet a boilor, cu care omul a urmarit ritmul naturi. Dar a pierdut si
simtul pamantului pe care a simtit in fiecare pas al sau, ca cu tractorul a distantat omul de
pamant. In asa fel din agricultura, prin artificialitate mechanica distantata, prin viteza, a fost
alungat traditia, ca traditia are in alt ritm, ritm al pamantului. Adevaratul mancare naturala
este crescut pe urma boilor, pasind dupa ei. Mancarea bio, cultivat cu tractoare, este o alta
artificialitate, nu este natural. Cine vorbeste de mancare naturala nu stie ce vorbeste, ca ala
deja este inexistent.
Lumina, becul electric a alungat traditia din casa, ca a alungat intunericul ramas in casa pe
urma lampei, sau lumanari. Miturile povestile, se ascund in partea intunecoasa a existentei.
Intunericul ramas in casa ne inspira povestile si miturile. Intunericul tine in viata, miturile
povestile. Intunericul slab are ceva comun cu sufletul. Casa partial luminat seamana cu
sufletul, in mijlocul caruia tot o lumina arde. Camera slab luminata reprezinta o lume. Intr-o
adevarata lume, realitatea nu se manifesta in totalitate, ramana ceva ascuns, totdeauna.
Ascunsul ne inspira. El povesteste in noi, nu noi povestim. Deaicea vine spontenaitatea
mitului, povestei, care reprezinta vitalitate mitului, povestei. Din cauza asta nu se poate pastra
miturile, povestile mod voit, ca nu cartea, nu memoria este sursa povesti, mitului, ascunsul,
sponteneitatea ascunsului, aduce la suprafata, povestea, mitul. Omul modern prea voitor, cu
vointa s-a ucide, denatureaza, mitul, povestea ca adavarata sursa a mitului, povesti este
spontenaitatea ascunsului.
Dar omul prea voitor, parca a avut frica de intuneric, ascunsul, nemanifestatul, de intunericul
in sinele sale si a alungat din casa prin becul electric intunericul, dar nu si din sufletul sale.
Problema vointei ca reprezinta unidimensionalitatea. Prin bec, prin lumina tare, camera a
devenit unidimensionala, ca este dominat de lumina.
Despre intunericul exterior vorbea Iisus. Intunericul si exteriorul reprezinta nefiinta, adica
realitate care este amestecat cu fiinta si din cauza asta este amenintator, cu nefiinta. Orice
frica, angoasa omului, vine din frica de nefiinta. Omul, prin trimisul, prin Logosul
intunericului, prin semintele sale, prin mituri, prin povesti a realizat unirea ascunsului cu
neascunsul, unirea intunericului, cu lumina, asa creand o singura realitate armonioasa,
invingand amenintarea nefiintei.
In zori, intunericul si lumina sant in armonie. Cam asa este si in casa salab luminata de
odinioara, era prieten sufletesc omului, ca amandoua sant lumi. In armonia asta simtea acasa
omul. Dar cu alungarea intunericului de becul electric s-a pierdut o parte a realitati, ca
intunericul slab reprezinta o parte a realitati. A fost alungat adevaratul pastrator, intunericul
slab, al miturilor, al povestilor. Dar din cauza ca a fost alungat din casa, va uita si sufletul
miturile, povestile, ca intunericul slab are ceva comun cu sufletul.
In casa intunacoasa, era prezent prin intuneric si exteriorul, omul a lasat sa intre in casa, ca
sa inblanzeasca. Cu becul electric omul a alungat si inacelasi timp a si inconstentizat
intunericul. Iisus vorbea de inconstienti. Inconstienti sant amenintati de intunericul exterior,
care neaga nu numai intunericul si existenta exteriorului. Ei va fi alungati in exteriorul
intunecos, chiar acolo ce este negat prin unidimensionalitatea lumini. A alunga inseama atacul
intunericului si exteriorului, care in realitate este atacul inconstentului, ataca ce a fost
inconstientizat, interiorul casei.
A pastra miturile, povestile, mod voit in unidimensionalitatea lumini, fara sursa lor
intunecoasa, reprezinta o provocarea periculoasa a inconstientului. A cunoaste miturile,
povestile, numai la lumina zilei, fara sursa lor nuptiala, reprezinta o priovocare inconstienta a
inconstientului. A deveni cult, in privinta asta, numai la lumina zilei, tot o provocare este pe
adresa inconstientului, unde este lacasul, sursa miturilor, povestilor. A pastra traditia, care are
radacini in inconstient, in partea intunecoasa a existentei, numai la lumina zilei, reperezinta o
farsa pe adresa inconstientului colectiv. Ce este spontan, pe baza inconstientului, ca
inconstientul are o natura spontana, nu se poate obliga pe baza vointei, ce are natura
spontana. Vointa, obligatia pe baza volitiva, pastrari obiceiului mitic, va repreznta chiar o

2. suprimarea continuturile mitice in inconstient.
Asa este si cu identitatea nationala. Are un fond imaginar mitic in inconstient. Retorica
nationalista face din pastrari identitati un lucru volitiv obligatoriu. Din cauza ca identitatea
neamului, are la fond inconstientul collectiv, ce reprezinta cel mai mare parte din identitate,
cu spontaneitatea sa, o obligatie a pastrari identitati, ar fi reprimarea identitati vie, spontane,
adica adevarata.
Nu degeaba vorbesc de diferenta de lume, intre traditie si modernitate. Diferenta de lume
inseamna neamestecabilitatea doua lumii. Omul modern are iluzia, ca este amestecabil, ca la
el totul depinde de vointa. Si aicea este diferenta, la vointa. Lumea moderna nu este o lume
adevarata, este o antilume. In lumea adevarata, ale naturi si a traditiei, omul este asezat in
natura, este asezat in traditie, ca traditia, cu fondul in natura, in cosmos, este lume. Aicea are
importanta de cheie, cuvantul a aseza. Omul care aseaza este sustinut de ceva. Nu el sustine
peste care a asezat, el este sustinut, peste ce este asezat. Asezarea pastreaza omul, la care a
asezat, fiinta, Lumea unica, ele reprezinta siguranta. Din cauza asta Lumea unica, natura
pastreaza omul, nu omul pastreaza lumea, natura. Omul pastreaza lumea, daca lasa, ca sa fie
pastrat de Lume, de natura. Aicea este neinsemnatatea ecologismului
Schimbarile asta, inseamna o lume, o lume a traditiei nu exista, ca traditia este, era o lume, ca
casa slab luminata, reprezenta, prin lumina si intuneric, o lume. Modernitate, ce este
reprezentat, de tractor, si de bec electric, reprezinta o alta lume, care a alungat din Lumea
unica, lumea traditiei. Lumea traditiei, a fost adevarata lume, ca era trairea Lumi unice, ca
intreg. Traditia inseamna a trai, intregul Lumi unice in fiecare clipa, mod spontan, ca
existenta lumi, are la baza spontaneitatea.
Pe urma alungari traditiei nu este trait traditia, este pastrat numai. Simpla pastrare are tot un
efect dezradacinator, ca mareste golul ce sa creat pe urma traditiei pierdute in suflet, ca cel
pastrat a devenit numai exterior. Exterioritatea unilaterala se goleste sufletul omului. La
multi este inacelasi a trai traditia, in spontaneitatea sa, si a pastra, adica a fi agatat de forme
exterioare, unde a devenit o obligatie pastrare obiceiului dar din cauza asta a pierdut
spontaneitatea vitala. Din cauza obligatiei, care nu inlocuieste spontenaitatea, pastrarea
traditiei devine o povara, care va obosi omul si dupa un timp, din cauza oboseli tot va uita
traditia. Traditia vie, ca lume, ca intreg, reprezinta spontenaitatea lumii, vieti, din cauza asta
traditia vie are un rol vitalizant. Nu tu ti, nu tu pastrezi traditia, el pastreaza pe tine, dand
viata tie. Pastrare traditiei este un gand modern, cand omul isi apara niste forme ale
obiceiurilor moarte. Este o inversare cand vorbim de pastrarea traditiei, sustinatorul devine
sustinut, din afara, unde nu are radacini vitale.
Lumea naturala este dat, nu este construit de om cu vointa sa. Este o prezenta. Are autonomia
s-a. Omul are autonomie numai prin autonomia naturi. Asta este neinteles de omul modern
voitor, individualist, care a construit o lume artificiala, o antilume, ce nu este manifestarea in
masura mai mica de Lumea unica. Lumile care sant manifestarile lumi, traditiile, culturile
autentice, organice, sant realizarile spontane, a Lumi unice, ca lumii. Ce este realizat de
Lume unica, este si vitalizat, sustinut, mod spontan de el. Nu de vointa omului.
Orice identitate de grup, de neam este autentic, vital, daca este o lume, ca numai lumea are
identitate ca intreg, realizat si sustinut de Lumea unica, din cauza asta nu se poate vorbi de
sustinerea voitoare ale identitati nationale, ca el este vitalizat si sustinut de Lumea unica. O
sustinere a identiati nationale voita, face din lumea identitati nationale o antilume, ca creatiile
omului modern, lumea sa sant sutinute numai de vointa.
Antilumea lumi moderna nu este numai prin artificialitatea sa. Antilume inseamna
distrugerea Lumi unice, care s-a nascut chiar din distrugerea sa. Lumea, ce s-a nascut din
distrugerea Lumi unice. Vointa siesi realizeaza distrugerea Lumi unice, prin opunerea sa
voitoare, fata de energiile creatoare ale Lumi unice, prin care sitine pe el insusi. Vointa nu se
realizeaza o lume ca intreg, ca nu urmareste modelul Lumi unice, ca intreg, ca opune
energiilor creatoare integrului ca Lume unica. Din cauza ca vointa nu este in acord cu
energiile creatoare ale Lumi unice, nu este indreptat spre Intreg, ca Lume unica, se indreapta

3. spre partial numai. Prin voirea partialului, opune Integrului si opunand distruge. Prin voirea
partialului totus creaza o lume, dar numai din bucatile separate ale integrului, din
fragmentele lui, din partial. Care sant aranjate numai dupa modele ratiuni inventive, dar nu
sant modelate de idea integrului creatoare. Adica antilume aomului modern nu este o creatie,
este o constructie a ratiuni pure.
Totus omul este supus presiuni inconstentului, si din cauza asta observam ca antilumea
seamana, dar cam departe, de Lumea unica. Tiparele inconstientului sant imposibil de ocolite,
sau neglijate, prezenta lor nu este optionala omului, din cauza asta multe lucruri nu sant
optionale, cum crede omul modern, sant prezente si impotriva vointei sale voitoare. Antilumea
omului modern, nu este antilume numai pe baza faptului ca s-a realizat prin indreptarea omul
spre fractiune, prin adunaturi de fractiuni, si in asa fel s-a realizat un haos aparent aranjat.
Prin presiunea inconstientului se realizeaza adevarata antilume, ca prin presiune se realizeaza
o lume distorsionata, o lume inversa. In Lumea unica, totul este spiritual. Inversul lui, ca totul
devine material, sau apare sub forma materialului. Arhetipul, idea spiriutala ale paradizului,
in lumea inversa, in antilume, se materializeaza in centru de cumparaturi.
Cand contrariile se indeparteaza asa de tare, ca prapastia intre ei, devine asa de mare, ca
contrariile devin neunificabile, putem vorbi, de timpuri apocaliptice. Antichristul inseamna
ceva neunificabil cu binele. In timpurile asta retorica are la baza dualitatea, despre tot se
vorbeste in dual. Si una si alta vrea sa nimcniceasaca pe alta, nu cauta unirea creatoare dupa
modelul integrului, dupa modelul Lumi unice. Lumea unica reprezinta un intreg. Problema
antilumi, ca reprezinta o lume autonoma fata de Lumi unice si daca nu este o lume adevarata
in sine, si ca totus are la baza tiparele Lumi unice dar in forma sa distorsionata. Probelema
este in om, o parte din el, inconstientul, umbra omului devine autonoma fata de el, intro
forma inamicoasa. Ca intunericul exterior, cand devine o realitate autonoma, inamicoasa, fata
de interior, din cauza ca, realitatea exteriorului a fost alungat din interior, intunericul din
casa.
Opunerea vointei, fata de interiorul omului, prin care opune Lumi unice si sustine antilumea,
se realizeaza un gol in sinele omului. Ca reprezinta o fuga fata de sinele sale, prin care se
realizeaza un gol. Din cauza golului primeste anumite parti ale inconstientului, autonomie fata
de om, devenind niste realitati neunificate. Prin neunificare inconstientul omului, primeste
antilumea autonomie. Antilumea are la fond doua fonduri. Partile neunificate ale
inconstientului, devenind autonome, stau la fondul autonomiei antilumi. Golul opune oricarui
unificari. Antilumea are la baza golul in om. Apocalipsa are la baza golul in om si partile
neunificate ale inconstientului.
Vointa are la baza golul in om. Vointa lupta impotriva golului, care reprezinta nefiinta,
amenintarea nefiintei. Esenta apocalipsei este, amenintarea nefiintei, intrun mod ontologic, in
golul interior al omului si atacul inconstientului colectiv neunificat. Golul cum mareste si mai
tare, din cauza vointei cat mai tare, cu care sustine idea neamului, traditia, economia, politica,
ecologismul, multiculturalismul, idea tolerantei, partile neunificate ale inconstientului, din
cauza golului, devin tot mai violente. Violenta arhetipurilor se manifesta in viziuni
apocaliptice.
Problema vointei este descris cel mai scurt si cuprinzator de Iisus, dar asta sta si la fondul
oricarui mistica adevarata: cine isi apara viata va pierde, dar cine isi pierde viata va regasi.
Viata este aparat de vointa. Aicea este esenta vointei. Voieste pe sine, opunand sinelui.
Opunand va pierde contactul cu sinele adevarat, fugind de el, facandu-si un gol in locul lui. In
gol va pieri viata. Dar golul este insuportabil, ca reprezinta amenintarea nefiintei, din cauza
asta omul incepe sa-si apere, asta inseamna a apara viata. Dar apara cu vointa, ca s-a rupt
legatura, cu adevaratul aparator, cu eu interior, care este inradacinat ontologic in Lumea
unica, in fiinta, in Dumnezu. A pierdut contactul cu viata, care inseamna apararea spontana
de partea fiintei si s-a inlocuit cu artificialitatea vointei. Nu simte din cauza golului, soliditate
fiintei in transcendenta. Nu se simta ca exista adevarat, din cauza golului nefiintei, care
ameninta in fiecare clipa. Asa fel este nevoit sa creeze o antilume, fata de nefiinta care

4. ameninta. Dar golul tot se mareste, ca antilumea este sustinut numai cu vointa.
Apocalipsa este tragica ca in el se adanceste lupta omului, lupta sa tragica, fata de nefiinta.
Cand omul se goleste, se golesc si formele sale interioare. Din cauza asta nu putem spune ca
numai lumea moderna reprezinta antilumea. In antilume este inclus tot ce este sustinut de
vointa numai. Din pacate lumea moderna s-a infiltrat, viata unilateral volitiva, in toate. In
apararea identitati neamului, in pastrarea obiceiurilor, in religiozitate, care din natura lor
trebuie sa fie realitati spontane. Vointa nu intareste identitatea neamului, in termen lung
distruge, ca vointa creaza un gol, la spatele identitati, in care dupa un timp identitatea
sustinut de vointa se cade.
Nu se poate pastra identitatea neamului, traditia, intrun mod vital, ca manifestarea Lumi
unica, pe internet, ca internetul reprezinta omul voitor, fara spontaneitate, adica reprezinta
antilumea, sustinut de vointa omului, si nu viata Lumi unice ca intreg. Nici omul in sine nu se
potriveste modernitati, ca si el este o lume in sinele sale, care are la baza spontenaitatea
spiritului, sufletului si a vieti. A lupta pe internet, pentru traditie, pentru identitatea nemului,
inseamna ca luptatorul nu traieste identitatea sa mai ales, dar nu traieste nici traditia sa, ca
nu cunoaste natura lor, ca nu sant amestecabile cu modernitatea voitoare, cu lumea
modernitati fara spontaneitate, ce este reprezentat de internet. Iluzia omului modern, ca orice
lucru poate sa-si exista una langa alta, adica orice lucru este amestecabil. Nu cunoaste ordinea
lumi, ordinea sufletului sau, ordinea spiritului si a Domnului, ce se manifesta in toate, din
cauza asta vede lucrurile amestecabile. Azi este intelept cine simte diferenta intre Lumi unice
si intre antilume si nu s einseala de amestecabilitatea lor.