O slideshow foi denunciado.
Utilizamos seu perfil e dados de atividades no LinkedIn para personalizar e exibir anúncios mais relevantes. Altere suas preferências de anúncios quando desejar.

Taierea pomilorfructiferi

4.209 visualizações

Publicada em

Cum se taie pomii fructiferi

Publicada em: Alimentos
  • Dating for everyone is here: ❶❶❶ http://bit.ly/2ZDZFYj ❶❶❶
       Responder 
    Tem certeza que deseja  Sim  Não
    Insira sua mensagem aqui
  • Follow the link, new dating source: ❤❤❤ http://bit.ly/2ZDZFYj ❤❤❤
       Responder 
    Tem certeza que deseja  Sim  Não
    Insira sua mensagem aqui
  • The 3 Best Batteries For An Off - Grid Energy System, ▲▲▲ http://t.cn/AiFAb0DL
       Responder 
    Tem certeza que deseja  Sim  Não
    Insira sua mensagem aqui

Taierea pomilorfructiferi

  1. 1. Taierea pomilor fructiferi 1 Taierea pomilor fructiferi Conform lui Mohácsy Mátyás taierea pomilor fructiferi „este o operaiune de cultivare prin care se taie înapoi unele pari verzi sau lemnoase ale plantelor fructifere, sau chiar ramura în sine, si se fac mici incizii, raniri pe suprafaa ramurilor, în interesul scopului de cultivare.” De-a lungul timpului, importana taierii pomilor era apreciata în mod diferit. De-seori unii vârstnici susin ca: pe vremuri nu am taiat, nu am stropit pomii, si totusi întot-deauna dadeau roade! Într-adevar aa este, însa nu trebuie uitat faptul, ca deoarece acesti pomi nu erau protejai împotriva bolilor i daunatorilor, i din acest motiv probabil calitatea acestor roade nu ar corespunde standardelor de azi. Probabil muli au constatat, ca în unii ani po-mii sunt plini de fructe mici, iar în ali ani fructele sunt mult mai puine dar mai bine dezvoltate. Spe-cialistii numesc acest fenomen rodire secveniala (alternana). Motivul principal al acestui fenomen (pe lânga multe altele) este neefectuarea taierilor regulate. Deci prin taierile regulate: • se poate obine forma dorita a coroanei (taiere de formare); • cream i meninem echilibrul recoltei. Prin aceasta înelegem dezvoltarea unor noi ramuri roditoare în ecare an, care în afara altor fac-tori (polenizare, vreme, nutriie, etc.) garan-teaza o recolta constanta; • prin taierea excesului de coroana (taiere de rarire) facem posibila ca coroana sa primeas-ca cantitatea necesara de lumina, sa e aeri-sita, dar prin asta contribuim i la e cienti-zarea proteciei plantei. Pe parcursul taierilor efectua te atât în perioada de repaus cât i în perioada vegetativa, avem oportunitatea de a îndeparta i distruge parile ranite, bolna-ve i infectate ale pomilor. Nu este necesar sa apucam stropitorul imediat ce apare un lastar sau o creanga infectata; este mult mai uoara i economicoasa îndepartarea lor prin taiere. „Protecia plantelor prin taiere” este un pro-ces de lucru obligatoriu în cultivarea integrata, cultivarea bio i în cazul plantelor bacifere; • putem întineri crengile roditoare, i în caz de nevoie i coroana pomilor (taiere de întinerire); • putem limita întinderea plantei, pastrându-i proporiile i dimensiunile indicate. Acest fapt este important, pentru ca în scopul îngrijirii plantelor i a solului, într-o anumita suprafaa de cultivare trebuie sa meninem plantele. Celalalt motiv este despuierea în sus. Aceea coroana este „folositoare”, a carei ramuri de (Ma .,
  2. 2. ) structura sunt pline cu crengi roditoare, por-nind de la trunchi i terminând în vârf, i nu cea care rodete numai în vârf. Practic taierea se poate realiza prin doua me-tode: prin taiere de formare, si taiere de rarire. Efectele celor doua procedee de taiere este diferita. Taierea de formare stimuleaza creterea lastarilor, deoarece prin îndepartarea mugurilor de vârf, se elimina i compuii chimici produi de ei, care împiedica cresterea mugurilor poziionai mai jos. Drept rezultat coroana se îndeasa, ceea ce poate i nefavorabil în perioada de rodire, însa în perioada de formare este necesara în multe cazuri. Desigur nu este totuna cantitatea taiata din coroana. Cres-terea de ateptat a ramurii verticale, în funcie de taiere, este ilustrata în Fig. nr. 1 Pe ramurile netaiate, sau taiate puin vor creste relativ mai puini lastari lungi, lastarii inferiori vor scuri si vor deveni pari roditoare. Cu cât taierea este mai puternica, cu atât va mai puternica for-marea de lastari (si din aceasta cauza este incorecta taierea prea accentuata a nuielelor superioare, în scopul limitarii înalimii). Taierea ramurilor la ciot este teoretic cea mai drastica soluie, totusi lastarii crescui vor puini si slabi, deoarece mugurii in-feriori conin în cea mai mare cantitate substanele care împiedica cresterea, respectiv lastarii noi vor putea rasari numai din muguri ascunsi. Fig. nr. 1 Creterea de ateptat a nuielei verticale în cazul diferitelor taieri (Sursa: Sipos, 2009)
  3. 3. Taierea pomilor fructiferi 2 Taierea de rarire înseamna îndepartarea totala a parii de coroana respective; acesta se poate face si pâna la tulpina. Fundamental aceasta metoda de taiere este folosita mai ales la plantele ajunse la vârsta de rodire. Contrar cu taierea de formare – deoarece efectul de moderare al cresterii mugu-rilor superiori ramâne – nu accentueaza cresterea lastarilor lungi, mai degraba sprijina dezvoltarea de pari roditoare. Puterea de rasarire a mugurilor nuielelor nu este determinata numai de lungimea nuielelor, de metoda de crestare aplicata etc., ea este in uenata si de unghiul nuielei faa de verticala, ilustrara în Fig. nr. 2 Nu se recomanda cresterea ramurilor de structura în unghi orizontal deoarece, aa cum este ilustrat si în gura, la baza acestor ramuri viitoare vor creste lastari (nuiele) puternici, iar în vârf parile roditoare vor scurte. Din aceasta cauza se în-tâmpla deseori, ca ramura de structura sa nu poate dezvoltata mai departe. Acest unghi este potrivit pentru dezvoltarea de astfel de crengi roditoare, care în timp vor schimbate pe nuiele mai joase, sau vor taiate de tot. Curbarea verticala în jos este speci ca asa numi-tei taieri de creanga lunga singulara (cu mugur în vârf). Sub greutatea fructului creanga se îndoaie formând un arc, de-a lungul lui apar niste lasta-ri tari, care în timp pot sa preia funcia roditoare a crengii iniiale. Pe aceasta trasatura se bazeaza taie rea folosita la piersic, soc negru, dar practic aa trebuie taiai i semiarbustii. Tratarea ranilor de taiere Pe parcursul taierii provocam raniri. Aceste rani asigura prin ele patrunderea bolilor infecioase în pom. Cel mai des afectai sunt pomii sâmburosi – în primul rând piersicul si caisul – care pot suferi de uscarea crengilor, de cele mai multe ori cauzate de bacteriile Pseudomonasos si Leukosis; dar aici se încadreaza i cancerul nectrial (Nectria galligena) la mar (mai rar la par), si alte boli ale parilor lem-noase. Cea mai comuna, si cea mai grava este usca-rea crengilor sâmburosilor. Aceasta boala poate i cauzata de doua bacterii, separat sau împreuna. Acestea sunt bacteria Pseudonomas syringae pv. syringae si ciuperca Leucostoma (Cytospora) cinta, comportamentul, construcia biologica si prefe-rin ele de mediu ale celor doua ind asemanatoa-re. Cei mai expusi acestor infecii sunt piersicul si caisul, însa ele pot afecta si ceilali sâmburosi. Simptomele infeciei apar prima data primava-ra, sau la începutul verii. La început frunziul de-vine verde palid, mai începe a se o li, dupa care se usuca. Se usuca întreaga ramura, iar în unele cazuri mai grave moare însui pomul. Pe parile muribunde pot aparea rani canceroase, chiar si rasina. În parile de sub creanga moarta rasar las-tari, iar în cazul morii pomului la baza tulpinii. Pe parile mai groase apariia unor protuberane pe suprafaa scoarei semnalizeaza prezena in-fec iei (a ciupercii), protuberana ind cauzata de înmulirea infeciei sub scoara. Agenii patogeni se înmulesc în zilele de toamna, datorita vremii racoroase si a precipitaiilor. Pentru infectare este nevoie de ranire, aceste rani sunt cauzate de cele mai multe ori de uneltele de cultivare, de taiere, dar pot aparea si datorita rosului animalelor sau de gelivura, care creeaza condiii prielnice patrun-derii agenilor patogeni. De asemenea si mugurii de rod (mai ales la cais) îngheai iarna, i cazui primavara timpurie pot surse de ranire. În continuare se începe o procedura de auto-induc ie. Agenii patogeni consuma rezervele de glucide a pomilor, si astfel pomii devin mai sensi-bili la ger, se deterioreaza, slabeste. În pomul slabit daunarea se intensi ca i se raspândeste repede. Infecia distruge esutul de oem i cambiul, prin aceasta se opresc funciile vitale ale pomului, si ca urmare se începe o lirea rapida si uscarea. Agenii patogeni suporta, chiar agreeaza temperaturile reduse, pentru a infecta au neaparata nevoie de precipitaii, respectiv de umezeala. Din iarna pâna în primavara copacii sunt într-o stare de repaus, i capacitatea lor de aparare este mai scazuta. Prin urmare, una dintre metodele de aparare împotriva infeciilor este alegerea corecta a peri-oadei de taiere. Taierea trebuie efectuata primava-ra, în preajma sau chiar dupa înmugurirea po-milor, dar înaintea în oririi lor. Din pacate acest interval de timp este foarte scurt, i în plus luc-rând în coroana, sau îndepartând crengile taiate, exista riscul de a rupe muli muguri de oare. În orice caz, dupa taiere ranile produse trebuie închi-se cu substane de tratare a ranilor. Pe parcursul taierii sa nu uitam sa îndepartam si ranile cance-roase. Stropirea de spalarea a pomilor cu soluii cu coninut de cupru poate e cienta dupa des-frunzire, respectiv primavara, în perioada care precede înmugurirea. Deoarece taierile efectuate în perioada de repaus are multe dezavantaje din punct de vede- Fig. nr. 2 Rasarirea de ateptat la nuiele netaiate, a ate în unghiuri diferite (Sursa: Sipos, 2009)
  4. 4. Taierea pomilor fructiferi 3 re al sanataii plantei, este recomandata efectuarea acestor activitai la sfârsitul verii, sau la începutul toamnei. PLANIFICAREA TAIERILOR Perioada de repaus vegetativ Mai demult perioada de repaus era considerata ca perioada optima pentru efectuarea taierilor pomi-lor. Aceasta operaiune se poate efectua de la des-frunzire pâna la înmugurire cu condiia ca tempera-tura sa e peste -5 oC. De la caldura mâinii suprafaa crengii se încalzeste si prin urmare pot aparea pete de ger. În perioada de repaus se poate stabili mai precis masura cresterii lastarilor, înmulirea parilor roditoare si densitatea coroanei. Taierile de iarna respectiv de sfârit de iarna la pomacee se pot efectua pâna la înmugurire, cel puin în situaia, când taierea afecteaza toate parile pomului. La taierile târzii, având aceeai masura i metoda ne putem atepta la scaderea anselor de formare a fructelor i la o cantitate mai mare de fructe cazute. Pomii sâmburosi au o reacie mai puin nefa-vorabila la taierea târzie. În cazul unora, (precum piersicul si caisul) din motive de sanatate a plantei, este de dorit taierea între perioada de înmugurire si cea de în orire. Taierea în verde cuprinde diferite intervenii de taiere efectuate în perioada de vegetaie. Taieri-le principale în verde sunt: taierea de dupa înmu-gurire, dupa caderea petalelor, selecia de lastari în a doua parte a lunii iulie, scurtarea lastarilor, taierea de vara si taierea efectuata dupa recoltare. Taierea de dupa înmugurire Este recomandata la taierile de formare a coroa-nei pomilor tineri. În cazul pomilor roditori, acest tip de taiere poate bene ca în acei ani, când plantaiile au fost afectate de geruri puternice, care au dus la moartea esutului cambial. În aceste cazuri, întârzierea taierii poate ajuta la regenera-rea esutului cambial, datorita efectului de furni-zare a auxinului mugurilor. La pomacee aceasta operaiu ne se poate efectua pâna ce muguri sunt verzi, la la ceilali pâna în faza de îmbobocire. Operaiunile de taiere nu sunt recomandate în starea de plina în orire la nici o specie de pom fructifer, deoarece pot avea efecte grave asupra for-marii fructelor. Taierea dupa caderea petalelor Taierile de limitare a înalimii, efectuate la 1-3 sap-tamâni dupa caderea petalelor (în cazul pomilor la care înalimea ajuns prea mare), înseamna taierea de dimensiuni de unu sau doi ani, respectiv în ca-zul plantelor ajunse la vârsta de 3 ani, la înalimea de nitiva. Taierile facute în aceasta perioada duc la reaciile de cretere cele mai reduse. Selecia de vara a lastarilor Practic de aceasta categorie aparine i freciona-rea sau orbirea (reducerea capacitaii de rasarire a mugurilor). În cadrul acestei operaiuni este reco-mandata frecionarea primilor 4 muguri de cres-tere a ai sub ramura principala a puieilor a ai sub formare. Executarea cât mai devreme a acestei operaiuni ajuta la dezvoltarea si forti carea axei si a ramurii principale de structura, pe când unghiul lastarilor care rasar sub acesti muguri orbii va ap-ropiata de un unghi orizontal dorit. Selecia lastarilor si îndepartarea unei pari a lastarilor în exces reprezinta o parte din taierea de formare. La pomii seminosi (pomacee) aceas-ta operaiune este recomandata în a doua parte a lunii iunie deoarece în aceasta perioada mugurii laterali ai lastarilor pastrai sunt mai generativi decât în alte perioade. Conform unor experimente în cazul marului, taierea lastarilor în preajma lui 20 iunie este cea mai e cienta pentru încetinirea volumului creste-rii. La pomii roditori aceasta operaiune reduce i marimea roadelor, de aceea este indicata analiza-rea necesitaii aplicarii acestei operaiuni. În cazul pomilor sâmburosi, taierile de selecie sunt optime la lastarii cu lungimea de 20-25 cm. Pe parcursul acestei munci se pot îndeparta lastarii gemeni, sau lastarii desi de sub ramurile de structura. Scurtarea (ciupirea) lastarilor, poate avea ca re-zultat forarea ramurilor pentru bifurcare la speciile care nu sunt predispuse la bifurcari favorabile, iar în cazul pomaceelor afectai de ger, stoparea cres-terii lastarilor poate bene ca în ceea ce priveste reducerea caderii fructelor în luna iunie. Ciupirea lastarilor se poate repeta de mai multe ori. La ni-velul plantaiilor mai mari aceasta operaiune poa-te considerata ca una dintre cele mai importante procese de lucru, aplicate contient. Taierea de vara Chiar si dupa taierile de formare si de întreinere efectuate cu cea mai mare grija se pot forma lastari în numar i cu direcii nedorite. Lastarii în poziie periferica împiedica patrunderea luminii în co-roana, respectiv acoperirea uniforma cu lichid de stropit, deci scad e cacitatea proteciei plantelor. Prin taierile de vara putem reduce aceste efecte ne-favorabile, putem îmbunatai astfel calitatea fruc-telor. Efectuarea acestor proceduri la mar, par si pier-sic este recomandata în anii în care cantitatea de fructe este sub cel armonic. Condiia importanta a executarii acestei taieri este ca starea de sanatate a frunziului sa e excelen-ta. Taierile de vara efectuate asupra frunziului,
  5. 5. Taierea pomilor fructiferi 4 continuarea scurtarii ei prin taiere, din cauza excesului de fructe, al secetei sau al eventualilor daunatori au un efect negativ atât asupra calitaii fructelor (asupra marimii) cât si asupra recoltei anului urmator. Taierile de vara, în afara de înlaturarea lastari-lor lacomi neîndepartai mai devreme, respectiv al lastarilor periferici verticali, se refera numai la taierea respectiv rarirea crengilor tinere, de 1-2 ani. Îndepartarea crengilor mai vechi pot cauza redu-cerea cantitaii de roade (Figura nr. 3). Cu cât pomii taiai prezinta creteri mai puter-nice, cu atât trebuie sa avem o grija mai mare ca sa taiem crengile pâna la ciot. La astfel de pomi, co-iturile de vara, sfârsitul verii – mai ales cele groa-se – vor reprezenta focarele de rasarire a lastarilor (lacomi) din anii viitori. Lastarii se raresc doar. Sa nu efectuam nici o alta operaiune de taiere în cursul verii. Perioada optima pentru executarea taierii de vara începe atunci, când majoritatea lastarilor dezvolta muguri terminali. Aceasta perioada di-fera, depinde de fora de crestere, respectiv de predispoziie de dezvoltare a mugurilor de vârf, la diferitele soiuri de pomi fructiferi. În general se poate formula, ca taierea paru-lui se recomanda a se executa în a doua jumatate a lunii iulie, a marului – depinzând de soi – de la sfârsitul lui iulie pâna la începutul sau mijlocul lui septembrie, a pomilor sâmburosi, mai ales a ciresu-lui si visinului, imediat dupa recoltare, a lastarilor mai puternici ai prunului între iulie si august, iar a piersicul pe la sfârsitul lui iunie, începutul lui iulie, eventual în luna august. Taierea de vara executata în perioada, masura si în modul optim – în cazul pomilor seminosi – prin îmbunatairea patrunderii luminii în coroa-na, la fruct, i prin încetinirea procesului de coa-cere a acestora: • îmbunataeste calitatea de depozitare a fructului, • mareste raportul fructelor colorate corespun-zator, • în anumii ani îmbunataeste capacitatea funcionala a orilor, astfel contribuind la creterea ansei de formare a fructelor, i pâna la urma marete sigurana roadelor, • reduce cresterea de lastari anul viitor, deoa-rece închiderea lastarilor în muguri terminali se petrece mai devreme, • îmbunataete condiiile de stropit (acoperi-rea cu substana de stropit). Experimentele facute la plantaiile de visini si ciresi au aratat ca taierile efectuate dupa recoltare – la sfârsitul lui iunie si începutul lui iulie – au avut ca rezultat dezvoltarea mai multor muguri orali si a unei cantitai mai mari de fructe în anul urmator. În cazul soiurilor de prun care au o crestere ac-centuata, îndepartarea crengilor în surplus înca din lunile iulie ajuta la o mai buna dezvoltare a marimii i culorii fructelor, si reduc cantitatea de lucru necesar în anul urmator. Taierea de vara a caisului este ideala în luna iu-lie; aceasta metoda de taiere era cunoscuta în de-ceniile precedente sub numele de Taiere-Sitt , însa în ultimii s-a uitat de ea complet. Taierea de vara a soiurilor de plante bacifere este recomandata a se face cât mai devreme, direct dupa recoltare. Taierea seminosilor (pomaceelor) dupa recoltare La parul, si marul cu creteri puternice, cu o durata de vegetaie îndelungata, care dezvolta mugurii de vârf prea încet, se poate aplica taiere de iarna to-tala. Se recomanda executarea acesteia de la juma-tatea a doua a lunii august pâna la începutul lui octombrie. Aceasta perioada se poate folosi numai în primii 3-4 ani ai plantaiei, scopul principal - ind încetinirea forei de cresterii. În cazul plantaiilor mai în vârsta de patru ani, ac-tivitatea vegetativa exagerata poate contrabalan-sata i prin alte intervenii de reducere a creterii. La plantaiile intensive de tip nou, cu pomi mai numerosi si mai scunzi, importana si funcia taie-rii s-a schimbat. La aceste plantaii, taierea are o funcie de control în crearea unei armonii multidirecionale. Dimen-siunile mai mici ale pomilor fac posibila mai buna vizibilitate. NOIUNILE DE BAZA MAI IMPORTANTE PRIVIND TAIEREA Copac de forma Forma de coroana care semana cu o forma geo-metrica (cub, piramida, cilindru etc.) sau cu un obiect de folosina (mai ales candelabru). Crearea acestor forme necesita multa experiena si rabda- Fig. nr. 3 Taiere de vara (Sursa: Papp, 2003)
  6. 6. Taierea pomilor fructiferi 5 re. De aceea în trecut aceasta metoda de taiere era privita ca arta cultivarii. Taierea de formare Taierea executata în perioada neroditoare asupra formei coroanei. Ea are ca scop crearea cât mai ra-pida a formei coroanei. În acest scop în general se utilizeaza taieri cu diferite intensitai. Axa centrala falsa Axa principala se taie pâna la un lastar sau o nuia concurenta. Scopul este stimularea rasaririi de las-tari în parile chelite. Trebuie lasata ca axa falsa numai concurentul care se înala perpendicular. Taierea la ciot (Pillar) Este un procedeu de taiere care servete la înnoi-rea (vezi întinerire) coroanei, respectiv la schim-barea crengilor roditoare în cazul coroanelor de tip fus (Fig. nr. 4). Crengile roditoare de 3-4 ani sunt taiate regulat la un ciot de 4-5 cm. Din lastarii rasarii din mu-gurii ascunsi ai ciotului sunt lasai doar cei orizon-tali, care vor deveni noile pari roditoare. În cazul pomilor sâmburosi, cioturile pot si mai lungi, de aproximativ 30-40 de cm. Mugurii de vârf Este ultimul mugurul a at la capatul, vârful las-tarului, sau a crengii. Acesta poate mugur mixt, mugur de lastar, sau în caz excepional chiar si mugur de oare. Chelirea copacului (bici) Printre mugurii laterali ai nuielei sunt foarte pui-ni, sau nu exista deloc muguri de lastar, de aceea nu se creeaza lastari laterali. Acest fenomen este speci c unor soiuri de cires si visin. Taierile de radacina Este utilizata pentru moderarea cresterii de lastari. Se aplica la acele forme de coroana, care prezinta cretere puternica. Taierea se efectueaza cu un disc de laime mare, sau cu un cuit, la adâncimea de 40-50 cm i la o distana de 40-60 cm de la trunchi, în ambele pari ale trunchiul. Schimbarea poziiei lastarului (legare, agaare de greutai) În scopul accelerarii formarii parilor roditoare, respectiv pentru meninerea unghiului dorit al ramurilor de structura deseori trebuie sa schim-bam unghiul original al lastarilor, nuielelor. S-au raspândit mai multe procedee, i sunt ilustrate în imaginea alaturata. În toate cazurile trebuie avut grija ca partea legata sa nu se îndoaie arcuit. Aceas ta operaiune poate executata de la mijlo-cul lui august sau în primavara (în martie) când nuielele sunt pe jumatate lemnosi, si pot îndoii cu usurina (Fig. nr. 5). Selecie de lastari Taiere folosita mai ales în perioada taierii de for-mare, prin care putem accelera formarea coroanei. În timp de rodire aceasta operaiune ajuta la pat-runderea luminii în coroana. Prin procesul de se-lec ie îndepartam lastarii care nu sunt folositori în formarea coroanei: • lastarii mult prea inferiori, • lastarii lacomi, • lastari de baza (doar la pomii dezvoltai), • lastarii accidentai sau infectai (de ex. arsura bacteriana la pomacee), Fig. nr. 4 Lastar rasarit din ciot (Foto: Sipos, 2009) Fig. nr. 5 Schimbarea poziiei lastarului prin legare respectiv prin agaare de greutate (Sursa: Sipos, 2009)
  7. 7. Taierea pomilor fructiferi 6 • lastarii crescui abrupt din crengi de structura, • lastarii concureni. Depinzând de scopul taierii, efectuarea lucrarilor se poate face în perioade diferite. Daca dorim sa îndepartam devreme lastarii ne-dori i, mugurii poziionai în sus, sau în jos, sau mugurii concureni de pe ramurile de structura, putem sa frecionam i lastarii de 1-2 cm. Aceasta munca se poate face foarte repede. Poziia lastari-lor ramai pe laturile nuielelor este identica cu cea a oaselor pestelui pe coloana vertebrala, de aceea mai numim aceasta construcie de structura si structura de coasta de peste. Executarea seleciei lastarilor poate în funcie de lungimea acestora, sau de perioade. De obicei aceste taieri se efectueaza în mai sau iunie la las-tarii de 20-25 cm. Selecia de lastari mai târzie (august, sep tembrie) se poate face pentru accele-rarea formarii coroanei, sau pentru îmbunatai-rea, intensi carea co loritului fructelor. În acest ultim caz îndepartam numai acei lastarii mai lun-gi (sau îi taiem mai scurt), care umbresc fructele. Aceasta munca nu trebuie executata nechibzuit, pentru ca poate si pagubitoare. În anii în care numarul ore lor însorite este mare, sunt dese zilele caniculare si creste intensitatea radiaiilor UV. Pe suprafaa fructelor expuse brusc luminii puternice – mai ales la soiurile merelor de iarna – pot aparea pete de arsuri de soare. Aceste pete la început au o culoa re albicioasa i apoi devin maro. Aceste mere sunt nepotrivite consumului în stare proaspata. Ciupirea lastarilor Cu aceasta intervenie se poate încetini intensitatea cresterii lastarului, respectiv cu ea putem selecta lastarii dorii din cei rasarii din ciot. De obicei se aplica la taierile de formare a coroanelor intensive. Pentru oprirea temporara a cresterii lastarilor ciupim doar partea de vârf (vela) a lastarului. Daca lastarul este ciupit (scurtat) pâna la a 3-4-a frunza inferioara, din mugurii de subsuoara ai frunzelor vor rasari noi lastari, care în mare parte vor deveni pari roditoare (Fig. nr. 6). Întinerire Consta în taierea puternica a parii de coroana mai batrâna la rami caii mai joase sau la ciot, în inte-resul formarii mai intensive al lastarilor. Variante-le operaiunii: • întinerirea parii roditoare: de exemplu taierea nodurilor roditoare ale marului si ale parului la un inel inferior; • întinerirea ramurilor roditoare: taierea la nuia, creanga, sau la ciot (metoda Pillar); • întinerirea pariala a coroanei: rarirea pariala a crengilor, mai apoi taierea celor ramase la rami caii inferioare; • întinerirea completa: rarirea ramurilor de structura ale coroanei, si taierea celor ramase la cioturi de 1-1,5 m. Radacina accesorie Este radacina caracteristica plantelor înmulite nu prin samâna, ci prin alte pari de planta (lastar, creanga, radacina sau frunza). Aceste plante nu au o radacina principala, ci numai radacini secundare. Lastari concureni Lastarii sau nuielele crescute abrupt sub ramura principala. Este tipic ciresilor, ca sub ramura prin-cipala sa existe alte 3-4 ramuri concurente (rami - caie asemanatoare cu piciorul de gaina). De obicei aceti concureni sunt îndepartai, dar în caz de ne-voie se pot creste din ei noi ramuri principale sau ra-muri secundare din ele. Daca lastarul concurent are dimensiunea de o palma, nu este necesara îndepar-tarea acestuia deoarece scurtând-o la a 3-4-a frunza inferioara, lastarii rasarii din ciot nu vor concura cu ramura principala, si de regula vor deveni roditori. Forma coroanei Forma naturala sau arti ciala a coroanei plantei fructifere. Forma coroanei este in uenata de mai muli factori: • puterea de crestere a portaltoiului si a soiului nobil, • tipul de rami caie a nobilului, • prezena sau absena trunchiului, si lungimea acestuia, • prezena sau absena rami caiei (axei) prin-cipale, • numarul, poziia unghiulara si aranjarea ra-murilor de structura. Taierea în coroanei Taierea vergii cu 4-6 muguri peste înalimea de dorit al trunchiului, sau taierea axului principal peste primele ramuri de structura. Altoiul cu coroana Este un altoi cu un numar de radacini si aranja-re determinate, respectiv cu cel puin trei nuiele Fig. nr. 6 Variante ale taierii de cupire (Sursa: Sipos, 2009)
  8. 8. Taierea pomilor fructiferi 7 mature. Caracteristicile lui sunt coninute în stan-darde. Taierea de îndoire Taierea parilor de coroana (lastar, nuia, creanga) la o poziie inferioara i la un unghi mai plat. În aceasta categorie se mai pot include: taierea mugu-rilor de vârf i taierea marului dupa metoda Nagy Sándor. Planul de taiere Planul de taiere este suprafaa taiata. Poziia aces-teia faa de mugurul principal sau rami caia pastrata este importanta mai ales la formarea co-roanei (Fig. nr. 7). Inciziile deasupra mugurului În unele cazuri am putea avea nevoie ca anumii muguri sa rasara, de ex. la unele soiuri de mar i par. Prin aceste incizii putem provoca rasarirea lastarilor, ilustrata în Fig. nr. 8. Tratarea ranilor Marginile ranilor mai mari – provocate de foarfeci de taiere a ramurilor, de erastraie, sau de rupere – au marginile deteriorate, din cauza aceasta se vin-deca greu. Primul pas în tratarea acestor rani este netezirea acestora cu o foarfece de taiere ascuita, cuit de altoit sau cu cuitul cu lama curbata, creat special pentru acest scop. Dupa aceasta planul de taiere trebuie unsa cu soluie de tratare a ranilor. Exista o gama larga de produse de acst fel în maga-zine, dar ele se pot prepara si acasa. Substana cea mai buna este cea care poate întinsa pe suprafaa ranii chiar si la temperaturi reduse, si împiedica patrunderea agenilor patogeni i a daunatorilor în rana. (Fig. nr. 9). Varga Altoi în vârsta de un an fara rami caii. Caracte-risticile lui sunt coninute în standarde. Modul de executare a inciziilor deasupra mugurilor Rarirea de roade Rodirea poate reglata nu numai prin taiere, ci i prin rarirea de roade, în cazul în care dorim sa cretem marimea fructelor, sau daca sunt prea multe roade pe planta. De obicei se executa la soiuri cu fructe mari i care se consuma proas-pat (mar, piersica, para, prune, caisa), dar în mai multe ari sunt rarite i ciresele (ex. Spania, Turcia, Chile). Rarirea poate efectuata manual, cu ajuto-rul unor chimicale, cu masini, sau cu combinaia acestora. Perioada potrivita pentru efectuarea acestei operaiuni este dupa asa numita cadere naturala a fructelor. În cazul merelor si perelor pâna ce dia-metrul fructelor ajung la maxim 2 cm. În cazul piersicilor operaiunea poate efectuata cu re-zultat pâna când partea sâmburoasa este moale, si fructul poate strapuns cu un ac. Aciunile de rarire trebuie efectuate din timp, altfel vor avea un efect nesemni cativ asupra marimii fructelor ramase. Gradul de rarire necesar poate stabilit pe baza densitaii orilor (ramurile de structura, ramurile roditoare si trunchiul). Rezolvarea cea mai simpla este ca între doua fructe sa ramâna un spaiu atât de larg încât sa permita o crestere cât mai mare (extra), de clasa întâi, a fructelor (Fig. nr. 10). Fig. nr. 7 Fig. nr. 8 Modul de a face incizii deasupra mugurelui Fig. nr. 9 Tratarea ranilor cioturilor (Sursa: Sipos, 2009)
  9. 9. Taierea pomilor fructiferi 8 Intrarea în rod Anul intrarii în rod se poate considera anul în care da rod în proporie de 1/3 din capacitatea totala. Taierea de maturizare Procedura de taiere care urmeaza dupa taierea de formare, când deja scopul este pastrarea crengilor, si a parilor roditoare, în general prin taiere de rarire. Taierea de iarna (taiere lemnoasa efectuate în timp de repaus) Este taierea efectuata de la desfrunzire pâna la în-mugurire. Are avantajul perioadei lungi în care se poate executa, însa care poate scurtata în funcie de starea vremii. Dezavantaje: • nu sunt recomandate taierile efectuate sub temperaturi mai joase de - 3-4 oC, deoarece pe suprafeele de taiere se pot forma rani de degerare, iar lamele foarfecelor pot sa se rupa; • mainile de taiere pneumatice deseori se pot strica deoarece vaporii din tuburile de aerisire pot înghea; • ranile de taiere se vindeca mai greu; • în vreme cu ninsoare si cu noroi creste riscul de accidentare; • produce formare de lastari mult mai puternica decât taierile de vara; • taietorii începatori deseori supraîncarca po-mii, deoarece vad coroanele ca ind „prea rare”. Taiere prin rupere Este un procedeu efectuat în vegetaie în perioada formarii coroanei în stadiul de repaus sau la vârsta de rodire. Este un procedeu recomandat în primul rând pentru îndepartarea concurenilor, lastari-lor lacomi. Are avantajul ca datorita ei se rupe i marea parte a mugurilor a ai la baza lastarului (nuielei), i prin aceasta scade i predispoziia la formarea de lastare lacomi. Se recomanda numai acolo, unde se acorda o atenie deosebita proteciei plantelor, deoarece pericolul de infectare prin râni este mare (Fig. nr. 11). Fig. nr. 11 Rana produsa prin rupere vopsita, respectiv rana în proces de cicatrizare de pe nuia. (Sursa: Sipos, 2009) Taierea la trunchi, strângere Sunt proceduri aplicate la pomii cu o crestere pu-ternica sau care întra în rod târziu, cu scopul de a tempera cresterea lastarilor. Crestarile blocheaza circulaia substanelor nutritive catre radacini, i au ca urmare reducerea cresterii lastarilor lungi. La taierea în trunchi (inelare) scoara trunchiului este îndepartata pe jumatate-trei sferturi de cerc, în fâsii de 3-4 mm. Aceste taieturi se pot face în mai multe locuri în parile opuse ale trunchiului. Pentru strângerea copacului se foloseste o sâr-ma groasa (2-3 mm), cu care se înfasoara împre-jurul copacului prin februarie, înaintea începerii circulaiei uidelor. Strângerea trebuie slabita din când în când, pentru a preveni patrunderea sâr-mei în trunchi. În august sârma se îndeparteaza de nitiv. Se fac taieri alungite de-a lungul trunchiului, care se pot face cu cuitul sau cu toporul. Prin aceste proceduri – cu excepia strângerii – provocam rani grave pe suprafaa trunchiului, prin care pomii pot usor atacai de daunatori sau boli, de aceea aceste taieturi trebuie neaparat tra-tate cu substane de tratare a ranilor. Muguri terminali Primul mugur de sub planul de crestare. Dar este numit la fel si primul mugur de sub vârful de crean ga deteriorata. Lastarul lacom Este lastarul care ânete puternic în sus în coro-ana, si care este mult mai lung decât ceilali. De obi-cei este mai deschis la culoare decât cei scuri, si pe el gasim frecvent lastari de ordinul doi – formai vara. Lastarii lacomi mai subiri pot pastrai ca crengi de rod, iar cei mai grosi sunt potrivii pentru Fig. nr. 10 Metode de rarire a fructelor (Sursa: Sipos, 2009)
  10. 10. Taierea pomilor fructiferi 9 cresterea de noi ramuri de structura. Formarea puternica a lastarilor lacomi indica taieri intense; acest fenomen este des întâlnit la piersici. METODE DE TAIERE MAI IMPORTANTE Pe parcursul istoriei cultivarii fructelor s-au for-mat multe asemenea metode de taiere, care poarta numele unor specialiti (Nagy Sándor, Brunner Tamás, Claus József, Du Breuil, Lorette, Pillar, Petrov, Gaucher, Zahn, Sitt i alii). Majoritatea metodelor de taiere joaca un rol în taierile din timpul rodirii pomilor. O parte din aceste meto-de sunt deja învechite, de aceea ne vom ocupa mai amanunit numai cu cele mai importante. Taierea marului prin metoda Nagy Sándor Nagy Sándor (1905-1970) gradinar primar din Szabolcs, distins cu premiul Kossuth, i-a creat metoda bazându-se pe soiul Ionatan. Metoda ia în considerare predispoziia soiului la fainare i la avantajele ramurilor poziionate orizontal. Esena acestei metode de taiere: la cel inferior, la cel lung! Aceasta înseamna ca crengile roditoa-re sunt taiate la nuiele inferioare cât mai orizonta-le, iar partea de nuia infectata cu fainare este în-departata. Pe parcursul taierii toate nuielele lungi si semilungi erau taiate indiferent daca aveau în vârf muguri de rod sau daca nu au fost infectate. Aceasta metoda s-a raspândit aa de mult, încât aproape ecare specie de pom fructifer – de mul-te ori si în zilele noastre – era taiate în acest fel, completând cu greseala ca de multe ori crengile erau taiate mult prea tare, ceea ce de regula nu este o soluie prea buna. Taierea de muguri superiori si sectoriala prin metoda Brunner Tamás (dupa BRUNNER T./1990) Mai demult, în timpul taierii coroanei, crengile erau taiate pâna la mugurii inferiori „pentru po-zi ie corecta”, zicând ca lastarii rasarii din aceasta poziie vor creste mai orizontali. Acest fenomen s-a petrecut în cele mai rare situaii, deoarece lastarii au crescut în sus, îndoindu-se în direcia luminii, iar acesti lastari trebuiau taiai în anul ur-mator pâna la o creanga inferioara, care în sfârit a crescut în direcie corecta. Taierea mugurului superior consta în taie-rea crengii crescute într-o direcie gresita pâna la cel de-al doilea mugur, poziionat în sus, si nu la mugurul inferior „poziionat corect”. Prin aceasta metoda, lastarul rasarit din acest mugur va creste în sus, iar cel din mugurul inferior va creste de re-gula în direcia dorita. La sfârsitul lunii august sau primavara urmatoare se taie lastarul (pe jumatate lemnos) crescut în sus. Taierea cu numar redus de nuiele dupa metoda Petrov Acest tip de taiere s-a raspândit din Bulgaria. Încarcarea pomilor cu roade se bazeaza pe nuielele cu valoare întreaga, pe cât posibil pastram numai din ele câte 40-100 de bucai per copac. Cantitatea nuielelor depinde de mai muli factori (caracteris-ticile soiului, vârsta, starea de sanatate i puterea pomului). Nuielele vor lasate netaiate la 25-30 cm dis-tan a una de cealalta. Sub greutatea fructelor nuiaua se îndoaie în jos, creând un arc deasupra caruia se formeaza lastari puternici. La acest pro-cedeu de taiere rarirea roadelor este indispensa-bila, deoa rece de exemplu o nuia cu lungimea de 50 cm poate avea chiar si pâna la 20 de fructe, din care pot lasate doar 5-6 bucai! În cazul în care în anul urmator pe nuia apar noi lastari, rasarii din muguri ascunsi care pot de-veni si ei nuiele, creanga trebuie îndepartata de la baza. Daca nu avem destule nuiele roditoare noi, atunci la baza crengii – în funcie de lungimea si grosimea acesteia – lasam aproximativ 1-3 bucai de nuiele de valoare întreaga. Piersicul se poate taia foarte repede utilizând aceasta metoda, chiar si fara a avea o mare expe-rien a. Daca nu sunt destule nuiele, pot lasate si alte crengi sau crengue (Fig. nr. 12). Fig. nr. 12 Taierea cu numar redus de nuiele (Sursa: Sipos, 2009) Taierea Pillar Acest procedeu de taiere se utilizeaza la pomii de mar si par în cazul unei taieri în forma de fus subiat. Cele mai frumoase roade ale acestor pomi cresc pe crengile roditoare în vârsta de 2-3 ani. Prin aceasta metoda de taiere se rareste coroana si crengile roditoare de peste 4 ani a ate pe nuie-le si ramurile de structura, care for taiate la un ciot de 3-4 cm. Dintre lastarii rasarii din mugurii ascunsi ai ciotului sunt lasai doar cei mai dezvol-ta i, cu o poziie cât mai orizontala. Acestia vor deveni noile crengi roditoare pe parcursul urma-torilor 3-4 ani. Conform experienei crengile roditoare batrâ-ne trebuie taiate pâna la cioturi de 3-4 cm, deoa-
  11. 11. Taierea pomilor fructiferi 10 rece din cele mai scurte nu obinem lastari cu pu-tere adecvata. Taierea caisului dupa metoda Sitt Cercetatorul fostei Uniuni Sovietice a observat ca în cazul caisului – indiferent de poziia ocupata în coroana – orile apar cel mai devreme pe parile roditoare scurte (epi) ale pomului, dupa care pe nuiele, si cel mai târziu pe parile secundare ale ra-murilor lacome. Aceasta în orire mai târzie – care raportat la epi poate i o saptamâna - înseamna ca geru-rile de primavara târzii afecteaza foarte puin o-rile nuielelor lacomi. Sitt executa taieri puternice asupra caiilor pentru a mari cantitatea lastarilor lacomi, iar pe ei lastari secundari, iar vara erau ta-ia i pe jumatate, pentru ca si acestia la rândul lor sa creasca lastari secundari. Aceasta metoda s-a dovedit a buna, însa nece-sita multa munca, însa astazi cu ajutorul aparate-lor de taiere de contur aceste lucrari pot efectua repede si e cient. CARACTERISTICILE CARE DEFINESC FORMELE DE COROANA Fiecare pom fructifer se caracterizeaza printr-o crestere naturala, formare, deci o coroana speci - ca. Formele naturale de coroana corespund numai în cazurile cele mai rare cerinelor. În parte ocupa mult spaiu, se chelesc repede i se pot întreine cu greutate. Aceste caracteristici nefavorabile le schim-bam prin formarea arti ciala a formei de coroana. Pentru cultivarea fructelor de calitate, care se con-suma proaspete, cele mai potrivite sunt formele de coroana scunde si „mai apropiate omului”. Acest tip de coroana este cel mai adecvat pentru efectuarea lucrarilor totehnice manuale – reglarea cantitaii de roade, rarirea fructelor etc. – prin care se poate crete raportul fructelor de o calitate excelenta. Forma coroanei este determinata de puterea de cretere a soiul i a pomului respectiv, numarul i poziionarea ramurilor de structura, înalimea trunchiului si respectiv înalimea întregului pom. La pomii fructiferi cele mai des utilizate mari-mi de trunchi sunt: Trunchi scund: 40-60 cm – mar, par, gutui, piersic. Trunchi semi-înalt: 80-100 cm: – cires, visin, cais, prun, renclod, par pe port-altoi salbatic, bacifere cu trunchi. Trunchi înalt: 120 cm i peste: – nuc, castan, soc negru si coroanele de pe care se recolteaza mecanic. La urma urmei ecare forma de coroana poate realizata cu înalimea trunchiului corespunzatoa-re scopului, de ex. daca dorim ca coroana sa e în forma de vaza, pentru recoltare cu aparat de scu-turat, marimea adecvata a trunchiului este de 100- 120 cm, dar în cazul recoltarii manuale aceasta ajunge sa e de 60 cm. Distanele dintre trunchiuri se pot modi ca în mare masura în funcie de tipul de sol, de nivelul tehnologiei de cultivare, de soi si de portaltoi. Distana dintre ramurile de structura i dis-tan a etajarii ramurilor de structura la pomii ma-turi este de minim 60-80 cm, i 100-120 cm în ca-zul nucului. Portaltoiul in ueneaza în primul rând cre te-rea nobilului, dar are in uena i momentul intra-rii în rod i perioada coacerii fructelor. Crestere a pomilor în cazul altoiurilor este determinata în primul rând de portaltoi, dar este un factor de li-mitare a creterii i înalimea ochiului, tipul solu-lui, adâncimea de plantare etc. Coroana cu proiecie de baza în forma circulara Este o forma de coroana combinata. În zilele noas-tre la pomii de mar se formeaza foarte rar aceasta forma de coroana, la alte specii de pomi fructiferi este însa destul raspândita. Este forma de coroana în primul rând la specii i soiuri altoii pe port-altoiuri mai puternice: cires, visin, cais, prun, par. Înalimea trunchiului este de 80-120 cm, înalimea pomului atinge sau depaete 5-6 m. Nevoia pen-tru suprafaa de cultivaie este de 60-70 m2 pe pom. Acest tip de coroana este numita „coroana combinata” deoarece este pornita ca o coroana de ax, însa pe deasupra ultimei ramuri sau ultimului grup de ramuri de structura axul este îndepartat. Deosebim doua tipuri: Caracteristicile coroanei combinate cu grupuri de crengi sunt ramurile de structura care formeaza etaje, distana dintre aceste etaje este de 60-80 cm (Fig. nr. 13). Fig. nr. 13 Mar altoit pe portaltoi salbatic, având forma de coroana combinata (Sursa: Papp, 2003)
  12. 12. Taierea pomilor fructiferi 11 Ramurile de structura ale coroanei combinate împratiate sunt asezata în spirala faa de axa prin-cipala, distana dintre ramurile de structura pe verticala este de 60-70 cm. Coroana în forma de sfera. Este una din formele naturale a coroanei, speci ca nucului si castanului. Indiferent de felul taierii acestora în tineree, cu timpul coroana acestor pomi va deveni sferica. Coroana în forma de caldare. Este în primul rând forma de coroana a piersicului. Înalimea trunchiului este de 40-60 cm, iar înalimea copacu-lui de 2-3 m. Suprafaa de cultivare necesara este de 15-24 m2/pom. Nu are axa, este o forma de coroana alcatuita din 3-4 ramuri de structura, rami cate o data sau de doua ori, la un singur nivel. Unghiul ramurilor de structura este de 35-40o (Fig. nr. 14). Coroana în forma de vaza (pâlnie). Practic toi pomii cu trunchi pot modelate pentru aceasta forma de coroana. Este ideala mai ales pentru so-iurile care necesita multa lumina, dar este forma utilizata cel mai des i la recoltarea cu maini de scuturat. Diferena dintre acest tip de coroana si cel de caldare consta în faptul, ca ramurile de structura stau într-un unghi mai abrupt (60-70o ), pe aceste ramuri se formeaza asa-numite ramuri de guler, iar ramurile de structura nu se rami ca de mai multe ori. Înalimea trunchiului în cazul recoltarii manuale este de 40-60 cm, iar la cea mecanica de 100-120 cm (Fig. nr. 15). Fus cu brae de rod. Este o forma de coroana raspândita de Fejes Sándor. Acest mod de taiere se practica în primul rând la marul cu cretere semi-puternica. Dar se poate utiliza si în cazul parului sau la unele specii de pomi sâmburosi. Înalimea trunchiului este de 50-60 cm, iar înalimea totala a pomului de 3,0-3,5 m. Suprafaa de cultivare ne-cesara este de 25-30 m2/pom. Braele de structura se plaseaza de-a lungul axului, împratiate sau în grup . Unghiul lor difera în funcie de specie i soi, variaza între 20-30o . Axul central se leaga deasup-ra ultimului bra de structura sau se îndeparteaza. Fus liber. Difera de forma de coroana prece-denta prin faptul, ca la creterea ei unghiul ramu-rilor de structura se asigura în primul rând nu prin legare sau cu greutai, ci prin taiere. În afara maru-lui este o forma de coroana, care poate utilizata la cais, visin, prun si par. Fus zvelt. Forma de coroana moderna si usor de întreinut. Este mai raspândita la mar, mai puin la par. Se poate utiliza si în cazul sâmburoaselor. Înali-mea trunchiului este de 50-60 cm, înalimea totala a pomului este de 2-2,5 m. Este o forma de coroana cu sistem de susinere: reazamul poate un aru sau cablu întins. Suprafaa de cultivare necesara este de 4-8 m2/pom. Caracteristica coroanei de fus zvelt este ca la baza trunchiului se a a 3-4 ramuri de structura mai puternice, restul coroanei ind formata din ra-muri si crengi roditoare de diferite vârste (Fig. nr. 16). REGULILE DE BAZA ALE TAIERII PENTRU FORMAREA COROANEI 1. De pe altoiurile cu coroana, pe care nuielele se a a prea sus sau prea jos, ele trebuie îndepar-tate si altoiul trebuie tratat ca o varga. În caz Fig. nr. 14 Coroana în forma de caldare (Sursa: Papp, 2003) Fig. nr. 15 Coroana în forma de vaza (Sursa: Papp, 2003) Fig. nr. 16. Forma de coroana tip fus zvelt la mar, cu instalaie de susinere prin arui (Sursa: Papp, 2003)
  13. 13. Taierea pomilor fructiferi 12 contrar exista riscul ca trunchiul sa devina prea scurt sau, ce e i mai rau, prea lung. 2. Lastarii cei mai lungi rasar întotdeauna din mugurii superiori, de aceea nuiaua principala trebuie taiata întotdeauna acolo – cu pastra-rea a 4-6 muguri – unde dorim formarea noii ramuri sau a noului etaj de ramuri. Regula aceasta este valabila si în cazul stabilirii înali-mii trunchiului, care este numita taiere în co-roana. 3. Pentru cresterea ramurilor de structura, cren-gile slabe i cu lungimea de circa 20-30 cm tre-buie taiate pâna la 3-5 muguri, iar cele puter-nice (de 40-50 cm) numai moderat, sau nici nu trebuie taiate. În acest ultim caz vorbim despre crestere de ramuri de structura din muguri terminali. 4. În cazul pomilor sâmburosi, daca coroana este crescuta din mugur de vârf, atunci orile de pe nuiele vor trebui îndepartate, deoarece gre-utatea fructelor în dezvoltare ar putea schimba unghiul ramurilor. 5. Pe parcursul formarii coroanei sa respectam principiul identitaii: daca taiem nuielele la-terale, atunci i axul trebuie taiat, i invers. Ta-ierile mixte vor rezulta rasarire disproporio-nata. 6. Taierea nuielelor laterale principale laterale se executata prin aa numita taiere a mugurilor de vârf, prin care obinem un efect de îndoire, noua nuia principala va avea o poziie apropia-ta de cea orizontala. 7. În cazul taierii vergii principale trebuie avut grija ca mugurul terminal (primul mugur a at sub planul de taiere) sa e într-o poziie opusa cu direcia obinuita a vântului, deoarece noul lastar principal poate rupt cu usurina de acesta. 8. Pe ax sa nu lasam o singura nuia cu scopul de a-l crete ca ramura de structura, deoarece aceasta ori poate prelua funcia principala, ori coroana va cu o singura parte. Doua pot însa lasate, daca ele sunt asemanator de puter-nice. 9. Pentru cresterea de grupari de crengi, trebuie alese întotdeauna nuiele cu putere (grosime si lungime) aproape identice. 10. La formele de coroana cu grupuri de creanga (caldare, vaza, combinat etc.) este interzisa cresterea rami caiilor dintr-un singur loc, deoarece mai târziu ramurile de structura ale pomilor se pot rupe uor. La soiurile predis-puse ruperii ramurilor de structura nu este indicata cresterea acestora din muguri termi-nali, la ei este mult mai sigura metoda taierii (cais de Budapesta, cires de Érd, prun, rinclod etc.). 11. La formele de coroana cu grupuri de creanga nu este indicata pastrarea mai mult de 3-4 de nuiele într-un grup. Nuielele pastrate sa aiba o poziie proporionala în spaiu, i daca este po-sibil, nuielele grupului de creanga superioara sa nu e asezate deasupra grupului inferior, ci sa e interimare, în scopul folosirii mai bune a luminii. Aceasta metoda poate utilizata doar la coroanele cu proiecie circulara, nu si la gardurile fructifere. 12. Daca ramurile de structura sunt crescute din muguri terminali, atunci în cazul speciilor cu muguri micti (mare, par, nuca etc.), mugurii de vârf trebuie taiai, sau oarea trebuie ciu-pita dupa în orire. Aceasta procedura este necesara deoarece în cazul în care acesti mu-guri dau roade, încetinesc cresterea, iar greu-tatea fructelor pot schimba unghiul ramurii. Aceasta regula este deosebit de valabila la nucul altoit. Daca în timpul formarii coronei nu taiem mugurii micti din vârful nuiele-lor principale ale nucului, roadele încetinesc mult cresterea, pomul „va ramâne în poziia ezut”. 13. Primavara dupa plantare trunchiul puietului de nuc trebuie taiat puternic (la o distana de 40-60 cm de sol). Dintre lastarii rasarii din ciot îi pastram doar pe cel mai puternic, restul trebuie îndepartai la sfârsitul lui mai. Lasta-rul ramas va avea o cretere puternica – mult mai puternica decât daca trunchiul nu ar fost taiat aa de „brusc” – de aceea este indicata legarea acestuia de un par pentru a preveni ru-perea lui de catre vânt. 14. Pentru realizarea cât mai rapida a formei de coroana, întotdeauna trebuie executata selecia lastarilor. Cu aceasta ocazie se îndeparteaza i lastarii lungi crescui abrupi, lastarii concu-ren i si lastarii crescui din trunchi, în cazul în care nu dorim sa folosim întaritori de trunchi. Primele lucrari de selecie se pot efectua deja la lastarii de 1-2 cm, dare trebuie neaparat exe-cutate la cei de 20-25 cm. 15. Ramurile de structura trebuie crescute con-form unghiului corespunzator pentru forma de coroana. Unghiul dorit al nuielelor si al lastarilor se obine de obicei prin proceduri de legare. Perioada acestuia este la înmugu-rire, sau la sfâritul lui august, în stare semi-lemnoa sa. La efectuarea legarii este interzisa strângerea materialului de legare pe nuia, deo-arece acesta poate taia în lastar, iar acesti lasta-ri sunt usor rupi de vânt. 16. Înalimea axului central (si a copacului) poate restricionata prin îndepartarea nuielei de ax sau prin legarea ei. 17. Daca vrem ca baciferele sa creasca într-o for-ma de arbuti, atunci nuielele sa e puternic taiate, în scopul formarii mai bune a tufei.
  14. 14. Taierea pomilor fructiferi 13 Coacazul si agrisul trebuie taiai pâna la 3-4 muguri, în timp ce zmeurul si murul la 5-10 cm de sol. În caz contrar nuielele vor da roade, si din pamânt nu vor rasari lastari de tulpina în numar su cient i cu fora su cienta, care ajuta reînnoirea si formarea tufei. 18. La formarea structurii coroanei sa respectam regulile lui Zahn. TAIEREA DE REALIZARE A FORMELOR DE COROANA Coroana combinata Este forma de coroana ras rata sau cu grupari de ramuri, care poate crescuta la soiuri de plante fructifere lemnoase, altoite pe portaltoi puternic. Mai demult aceasta forma de coroana era obinu-ta prin taieri puternice – spunând ca este nevoie de ramuri de structura rezistente – care a avut ca rezultat situaia ca intrarea în rod sa se petreaca numai peste 8-10 ani. Puietul plantat se taie conform înalimii trun-chiului. Dintre lastarii rasarii vara îi pastram doar pe cei necesari pentru dezvoltarea coroanei (ax, lastari laterali principali). În august putem sa fa-cem din nou selecie de lastari, atunci facem rarire dintre lastarii de ordin secundar. În primavara celui de-al doilea an, nuiaua de ax trebuie taiata la înalimea urmatorului etaj de ramura, iar nuielele laterale principale se taie în funcie de lungime sau se lasa. În cazul în care aceste nuiele nu cresc în unghiul i poziia dorita, problema se poate rezolva prin legare lor. La începutul i la sfâritul verii – exact ca în primul an – se efectueaza lucrari de selecie a lastarilor. Lastarii scuri cu terminaie în muguri terminali nu trebuie îndepartai deoarece exista o mare ansa ca din acetia sa se formeze pari roditori. Dintre lastarii rasarii pe ax între doua niveluri de ramuri în principiu se lasa temporar câteva, cu funcie de umplere a golului. Arcuirea orizontala sau verticala a acestora ajuta la reducerea perioa-dei de intrare în rod a pomului. Dupa unul sau doi ani roditori aceste crengi de umplere a golului se îndeparteaza din baza. Daca plantam altoiuri cu coroana, atunci din - t re nuielele de coroana sa selectam cele potrivite sa e ramuri de structura, celelalte – în afara axului – vor îndepartate. Taierea din cel de-al treilea an necesita cea mai mare atenie i experiena, deoarece la primul nivel de coroana (în funcie de specie) ne putem atepta la roade mai multe sau mai puine. Primavara axul i nivelul superior de coroana trebuie tratate conform vârstei acestora. La ramu-rile inferioare intensitatea taierii trebuie redusa, nuielele principale se taie numai în cazuri moti-vate. La speciile i soiurile sensibile la îndoire i la rupere (viinul Cigány i Pándy, caisul, prunul i renclodul, respectiv i unele soiuri de mar, cire i par) este recomandata scurtarea moderata a nu-ielelor lungi. Lastarii crescui abrupt în sus, cei concureni trebuie îndepartai întotdeauna, dar fara sa ne atingem de parile roditoare. Daca în anii prece-den i am efectuat de doua ori lucrarile de selectare a lastarilor, atunci primavara în coroana vom gasi doar câteva nuiele lungi. Selecia de lastari trebuie efectuata i în acest an conform punctelor de vedere descrise mai înainte. În al patrulea an – în situaie favorabila – ta-ierea de formare combinata a coroanei se poate termina deoarece nu este recomandata creterea a mai mult de 9 ramuri de structura. Taierile de formare la parile superioare ale coroanei se continua înca vreo 2-3 ani, indca la vârsta de 4 ani a pomului aceste ramuri au doar 1-2 ani. Pe parcursul taierii de iarna axul central se taie la înalimea ultimului nivel de ramura, dife-ritele nivele de crengi vor taiate în funcie de vârsta lor. La ramurile de structura cele mai joase rami- caiile de gradul doi i trei vor taiate conform puterii de cretere i nivelului de chelire a copa-cului. Selecia de vara a lastarilor sa e executata pe întreaga coroana. Pe parcursul acestei munci înalimea nala a pomului se formeaza prin înde-partarea sau legarea lastarului de ax. Cazurile speciale ale formarii combinate a coroanei Trebuie evitata taierea prea accentuata a pomilor tineri care prezinta o fora de cretere puternica i formare de coroana deasa (ex. vânatul românesc). Se poate face, ca în primii ani primavara sa taiem numai axul, i sa facem lucrari regulate de selecie a lastarilor. Forma de nitiva a coroanei va creata doar în anii 3-4. Nuiaua de ax nu este su cient de lunga, ca sa e taiata la înalimea urmatorului nivel de coroana. În aceasta situaie formarea nivelului de coroana trebuie amânata cu un an. Crearea unei coroane regulate în cazul cai-sului este extrem de grea, deoarece partea supe-rioa ra a lastarului cade, iar lastarul (i nuiaua) se termina în mugur terminal i nu în mugur de vârf. Primavara de obicei nu din mugurii termi-nali se dezvolta lastarul cel mai puternic, ci din vreunul inferior acestuia. Datorita acestei carac-teristici, pe parcursul formarii coroanei caisu-lui, selecia de lastari are o importana deosebita (Fig. nr. 17).
  15. 15. Taierea pomilor fructiferi 14 Fig. nr. 17 Formarea coroanei combinate în anii 1-4 (Sursa: Sipos, 2009) Fus cu bra roditor La cresterea fusului cu bra roditor, braele rodi-toare (ramurile de structura) trebuie formate cu cele mai mici intervenii de taiere posibile. Poziia unghiulara corespunzatoare a braelor roditoare se obine prin legare sau folosire de greutai. Gra-dul acestuia depinde de fora de crestere a soiului. Cu cât soiul are o fora de cretere mai mare, cu atât nuielele de brae se leaga într-o poziie cât mai plana, care însa sa nu e sub 20o. Nu se recomanda ca într-un an sa crestem mai mult de 3-4 brae de rod. În primul an, în cazul plantarii puietului, taie-rea se face pâna la înalimea trunchiului, iar vara se efectueaza selecia de lastari. Lastarii lasai se leaga în august. În cazul plantarii altoiului cu coroana, nuiele-le de sub înalimea trunchiului se îndeparteaza, dintre cele ramase sa selectam 3-4 nuiele cu dez-voltare identica, restul – cu excepia axului - se în-departeaza. Selecia de lastari de vara nu-o putem neglija nici de data aceasta. Daca nuielele de coroana sunt slab dezvoltate, dar dintre ele putem selecta un numar corespunza-tor si cu o poziie corespunzatoare, atunci acestea vor cele taiate scurt. Lastarii rasarii din nuielele taiate primavara sa se lege în august. În cel de al doilea an, la taierii efectuate la sfârsi-tul iernii, lastarii crescui mult prea lungi, i care se atârna în jos, se taie uor sau se leaga. Dupa pornirea circulaiei uidelor, nuielele a ate pe axa principala se xeaza în unghiul dorit. Selecia de vara a lastarilor se va face în perioadele deja cu-noscute. Daca se face selecie de lastari i în august, este indicata si efectuarea imediata a legarii acestora. În anii trei si patru formarea coroanei de tip fus cu brae roditoare se continua asemanator anilor precedeni. Trebuie avuta mare grija de braele roditoare inferioare, deoarece acestea pot da un volum semni cativ de roade deja din al trei lea an. Rami caiile de gradul doi si trei ale soiurilor predispuse la îndoire în jos sau la chelire trebuie taiate dupa necesitai. Nuielele soiurilor mai puin predispuse la rami care trebuie scurtate mai accentuat (par Blosk kobak, mar Gloster) (Fig. nr. 18). Fig. nr. 18 Formarea coroanei cu bra roditor (Sursa: Sipos, 2009)
  16. 16. Taierea pomilor fructiferi 15 Fus liber Diferena dintre acest tip de formare a coroanei si cel de mai înainte consta în faptul, ca formarea un-ghiului potrivit al ramurilor se obine prin taiere, si nu prin legare sau cu greutai. Speciile de fructe la care se poate realiza forma de coroana fus cu bra roditor se poate realiza i aceasta forma, desi în cazul pomilor care au predispoziia de a creste abrupt în sus obinerea acestei forme de coroana este mai grea. Fus zvelt Este una din cele mai raspândite forme de coroana intensiva, deoarece este potrivita aproape oricarei specii (Fig. nr. 19). Mai întâi la aceasta forma au fost crescui portaltoiuri de mar slabe în Olanda si Anglia, dar în zilele noastre se întâlnete frecvent si în plantaiile dese. Se cunosc mai multe variante (Pillar, axa fran- uzeasca, axa-X, fus-Vogel, fus-Zahn, Solax, etc.). Cea mai simpla metoda este fusul zvelt original, cu un singur nivel de ramuri de structura, care poate formata mai usor la puiei, cu toate ca altoiurile cu coroana rami cate corespunzator ar mai ni-merite acestui scop. În primul an se face doar taierea în coroana. Vara trebuie executate neaparat lucrarile de se-lec ie si de legare a lastarilor. Pe parcursul seleciei în verde, deasupra trunchiului trebuie alesi 3-4 lastari pe cât posibil cu fora asemanatoare, poziionai proporional în spaiu. Acestia vor deveni ramurile de structura ale pomului. Unghiul de legare al ramurilor de structura trebuie sa e de 30-35o. De-a lungul verii sa urmarim cu atenie cresterea axului central, si daca trebuie, sa se leaga mai slabit i de mai multe de stâlpul sau de sârma de susinere. De multe ori se întâmpla ca mugurul terminal al axului central sa e mugur mixt, si în oreste. Aceste ori trebuie îndepartate deja din faza de boboc verde, deoarece reduc cresterea axului, i în plus lastarul care rasare nu va crete drept! Daca este necesar, în primavara celui de-al doi-lea an se pot scurta nuielele de baza, prin taie rea mugurilor superiori. Pe parcursul lucrarilor de selecionare îndepartam de tot lastarii concu-ren i respectiv lastarii lungi crescui abrupt în sus, rasarii din ramurile de structura. Lastarii principali selectai, vor întotdeauna cei care stau în cea mai buna poziie. Lastarii la-terali ai axului se leaga orizontal. Acestia nu vor deveni ramuri de structura, ci „numai” crengi de rod care, ajunse la 3-4 ani, vor schimbate prin taiere la ciot. Întrebarea centrala în formarea acestui tip de coroana este tratarea axului centra si pastrarea formei piramidale, ceea ce înseamna ca raportul din tre înalimea pomului si diametrul coroanei este de 2:1. Exista mai multe metode de taiere la fus zvelt, dintre ele ne vom ocupa doar acelea, care deja s-au con rmat în practica. Taierea de primavara a axului central În funcie de fora de cretere axul central se taie la jumatate sau la trei sferturi din lungime. Ca ur-mare a acestei taieri, din partea lui superioara vor rasari lastari puternici, cei a ai mai jos vor mai scuri, iar partea inferioara de regula chelete. Taierea axului central dupa în orire Pe parcursul taierii de primavara axul nu se taie, numai dupa perioada în oririi. Are avantajul, ca în timpul taierii se vad mugurii neîn orii în josul axului, deci gradul de chelire. Gradul de taierea al axului ine cont de gradul de chelire. Ax central fals în timpul primaverii În cursul acestei taieri efectuate primavara, nu nuiaua de ax se taie pâna la un mugur, ci întregul ax la o nuia inferioara, respectând regulile de taie-re în ax fals. Aceasta metoda de taiere se poate aplica atun-ci, când nu am efectuat vara lucrarile de selecie a lastarilor, si pe axul central avem lastari adecvai pentru a axe false. Fig. nr. 19 Paii de formare ai fusului zvelt
  17. 17. Taierea pomilor fructiferi 16 Axa falsa în verde Axul central netaiat primavara se taie în ax fals, când lastarii ajung la o lungime de 20-30 cm. Cresterea axului central prin îndoire La aceasta metoda axul nu se taie deloc, ci este crescuta prin arcuire, aa cum este prezentata în Fig. nr. 20: Primavara, când s-a început circulaia uide-lor, i nuielele se pot bine îndoi, axul se leaga într-o poziie aproape orizontala, e de celalalt pom, e de instalaia de susinere. Axul este lasat în aceas-ta poziie pâna la formarea mugurilor de vârf (în general mijlocul lui iunie). Dupa aceasta operaiu-nea este repetata, dar în direcie opusa. Scopul este crearea de pari roditoare în partea inferioara. Axul este lasat în aceasta poziie pâna la începu-tul lui august, când se xeaza în poziie verticala. Procesele acestea de îndoire se repeta pâna când pomul atinge înalimea nala. În cazul cresterii coroanei de fus zvelt la mar – indiferent de metoda de cretere a axului - lastarii lungi crescui abrupt în sus trebuie legai în orice situaie într-o poziie cât mai orizontala! Taierile de formare din al treilea an sunt mai mult sau mai puin identice cu cele efectuate în anul precedent. Nuielele laterale si principale – daca sunt prea lungi – ale ramurilor de structura se taie uor, i axul central se formeaza prin metoda de cretere aleasa. Sa nu neglijam taierile în verde, deoarece acestea sunt aproape indispensabile la formarea coroanei de tip fus zvelt. În cazul cel mai bun formarea de coroana se termina aici si pomul poate ajunge la înalimea de 2-2,5 m. În acest caz nuiaua de ax ori se leaga, ori se taie la o rami caie crescuta orizontal, ori se crete mai în sus. În anii urmatori taierile coroanei de tip fus zvelt sunt relativ simple i schematice. De pe axul central i de pe ramurile de structura primavara se taie 3-4 ramuri de rod mai vechi la un ciot de 3-4 cm. În timpul lucrarilor în verde legam tot atâia lastari. Din lastarii rasarii din ciot se pastreaza doar unul singur, de preferina cel cu o poziie cât mai orizontala. Vaza Aceasta forma de coroana este recomandata mai ales la speciile care necesita multa lumina (cai-sul, piersicul, nucul, migdalul), dar se poate uti-liza în cazul oricarui pom fructifer cu tulpina. Pentru obinerea acestei forme de coroana sa plantam puiet sau altoi care corespunde formei de coroa na. La formarea coroanei de vaza se comite dese-ori greeala ca axul pomului sa se taie devreme. Consecina ei: ramurile de structura se închid în mijloc, si pomul nu va corespunzator deschis formei. Taierea axului formei de coroana în vaza se poate efectua doar atunci, când ramurile de structura îsi menin întarite unghiul de formare; este posibil ca sa treaca 4-5 ani de la plantare pâna ce aceasta se petrece! Se poate efectua si o aseme-nea taiere, prin care axul central se taie la o ramura inferioara bine poziionata, i aceasta va cea de-a patra ramura de structura. Taierea din primul an începe primavara cu taie-rile efectuate în coroana. Puietul se taie deasupra trunchiului la 6-8 muguri. Seleciile de vara ale lastarilor trebuie executate de parca am plantat altoi cu coroana. În cazul altoiurilor cu coroana sa alegem 3 nuiele i axe deasupra trunchiului, cu o poziie proporionala în spaiu, de preferina rasarite din muguri mai îndepartai unul de celalalt. Celelalte sa e îndepartate. Nuiaua de ax nu taie! Nuielele (lastarii) alese pentru a deveni ramuri de struc-tura se xeaza într-un unghi de 60-70o. În scopul creterii unei forme de coroana frumoase merita sa batem un aru de susinere lânga pom, cu lun-gimea de 2-2,5 m. Trunchiul si axul central vor legate de el. În primavara celui de-al doilea an nuielele de ramura, în funcie de marimea lor, vor taiate prin taierea mugurilor superiori. Daca este ne-cesar axul central poate scurtat cu cel puin 20-30 cm deasupra planului nuielelor de structura principale! La cresterea axului sa respectam regu-la celor 2/3! La selectarea lastarilor sa pastram ca principali întotdeauna acei lastarii, care in cel mai bine unghiul de înclinare. Lastarii care se direcioneaza spre interiorul coroanei nu trebuie taiate, mai bine sa e ciupite la forma de cununa de frunzis. În anii urmatori scopul este cresterea i rami - carea ramurilor de structura. Aceasta se refera la cresterea ramurilor de guler respectiv la o singu- Fig. nr. 20. Procesul de cretere al axului zvelt prin îndoire (Sursa: Sipos, 2009)
  18. 18. Taierea pomilor fructiferi 17 ra rami caie a ramurilor de structura. Primele ramuri de guler se cresc pe ramurile de structura la înalimea de 150-160 cm, iar rami caia ramu-rilor de structura trebuie executata la o înalime de circa 2 m. Axul central trebuie îndepartat dea-supra ramurilor de structura în al 4-5-lea an! În legatura cu formarea coroanei de tip vaza (pâlnie) atragem atenia asupra unor reguli im-portante de stiut: • Nu este permisa rami carea crengilor (ramu-rilor) de structura din puncte apropiate, deoa-rece mai târziu copacul poate sa se rupa sub greutatea fructelor. În cazul pomilor intrai în rod ruperea poate prevenita prin legarea împreuna a ramurilor de structura cu ajutorul unor materiale de legat rezistente (banda din plastic, cablu mai gros, frânghie). • În cazul soiurilor predispuse la rupere, nuiele-le de ramura de structura ale acestora trebuie formate cu o taiere mai accentuata, reducând astfel pericolul de rupere. • În cazul pomilor cu o cretere puternica nuie-lele principale se pot taiate doar foarte puin sau deloc deoarece coroana se poate îndesi re-pede (ex. vânatul românesc) (Fig. nr. 21). Fig. nr. 21 Primii trei ani ai formarii coroanei tip vaza (Sursa: Sipos, 2009) REGULILE PRINCIPALE ALE TAIERI ÎN STADIUL DE RODIRE, GREELILE CELE MAI DESE În cazul pomilor roditori faa de taierea de for-mare a coroanei nu prea se pot da indicaii scri-se, deoa rece în aceasta perioada scopul este deja meninerea cât mai lunga a perioadei de rodire, i nu formarea structurii de coroana. Daca cunoas-tem parile roditoare ale soiurilor, caracteristicile de formare a acestora precum si urmarile taierii, nu vom putea comite greseli de taiere fundamenta-le. Dintre acestea atragem atenia asupra celor de mai jos: Nu este permisa taierea prea accentuata a nuielelor. Una dintre greselile cele mai dese este aplicarea aceleiai taieri, care nu ine cont de specia pomu-lui fructifer, de exemplu mar, piersic si via de vie! Greeala provine probabil din faptul ca în trecut, în zonele de deal, piersicul si via de via erau taiate prin aceleasi metode precum taierea la o singura nuia. Acest lucru nu ar reprezenta nici o problema. Problemele încep sa apara atunci, când si celelalte specii sunt taiate prin aceasta metoda. În cazul pomaceelor aceasta metoda de taiere poate cau-za o puternica de crestere de lastari, concomitent cu reducerea cantitaii de roade, nemaivorbind de deprecierea calitaii. Pe nuielele lungi ale acestor pomi exista puini muguri de rod (vezi parile de rod ale pomacee-lor), acestia se vor forma pe parile scurte de rod crescute din mugurii laterali, în cazul în care nuie-lele nu au fost taiate puternic (vezi efectul taierii). Înalimea pomilor nu trebuie limitata în anii de formare Înalimea si fora de crestere a pomilor este deter-minata înainte de toate de portaltoi. Daca planta noastra se dezvolta prea puternic, atunci ea sa e taiata doar cât este neaparat necesar, pe cât posibil la sfâritul verii. Înalimea pomului ajunge sa o stabilim peste 8-10 ani, prin taierea axului sau al crengilor mai groase.
  19. 19. Taierea pomilor fructiferi 18 Putem pastra si nuiaua verticala Sunt muli care taie aproape automat nuielele verticale din coroana. La întrebarea „de ce?” vor raspunde ca au citit undeva ca nu este permisa pastrarea lor. Acest raspuns este foarte des. Iar aceasta greseala este comisa de obicei de cei care nu cunosc parile de rod. În cazul sâmburoaselor, nuielele verticale se pot pastra fara nici o problema, deoarece acestea sunt totodata nuiele de rod. Rodul va trage în jos nuiaua i ea se va îndoi din coroana. Daca chiar nu avem nevoie de ele, le putem îndeparta în anul urmator, ca crengi ieite din rod (Fig. nr. 22). Si în cazul pomaceelor se pot pastra aceste nui-ele, daca pe vârful lor sunt muguri micsti, ele sunt nuiele de rod! În general din coroana se taie doar lastarii lacomi care cresc abrupt în sus, în cazul în care chiar este indicat! Cei mai slabi pot pastrai înca un an, doi, dupa care si ei, la rândul lor, vor îndepartai. Nu se permite taierea de chelire a ramurilor de structura Recolta cea mai bogata se obine de pe pomul, la care ramurile de structura sunt pline cu pari de rod, de la trunchi i pâna la vârf. Aceasta se poate obine daca taierile se încep nu de la vârful ramurii de structura, ci de la baza ei, avansând de la creanga la creanga. Trebuie avuta grija sa lasam crengi din 30-40 de cm, i pe ele nuiele de rod, tot din 30-40 de cm. Este foarte trista privelistea acelui pom care seamana mai degraba cu o matura în pta-n pamânt. Partea inferioara este complet goala, si doar pe par-tea superioara sunt câteva crengi si nuiele de rod. USTENSILE TAIERII Zicala care spune ca pentru munca buna este ne-voie de unealta buna este foarte adevarata în ca-zul taierii pomilor, deoarece cu ele provocam rani plantelor. De-a lungul timpului aceste ustensile s-au dezvoltat treptat, de la simplul cuit la automo-bile de taiat i maini de conturare. Aceste usten-sile se pot împari în: ustensile manuale, maini acionate manual, maini acionate mecanic. Ustensilele manuale: Foarfece de gradina pentru o singura mâna Este ustensila manuala folosita cel mai des, este deci de foarte multe tipuri. Parile componente ale foarfecii de gradina sunt prezentate în Fig. nr. 23. Ce caracteristici are o foarfeca de gradina buna? • este relativ usoara, • mânerele se adapteaza formei mâinii (de dreapta, de stânga), • lama îi menine ascuimea, • i se pot schimba piesele (lama de taiere, lama de susinere, mânerele), • se deschide i închide în sigurana i uor, cu o singura mâna, • înveliul mânerelor este din plastic care se uzeaza greu i nu aluneca. • taie fara efort crengi cu o diametrul de pâna la 1,5-2 cm. Este o chestiune de obisnuina daca mânerul ex-terior se poate roti sau nu. Unii prefera mânerele care se rotesc, alii pe cele xe. Cu cele rotative se taie mai uor, cu cele xe se pot taia parile mai groase. O parte indispensabila a procesului de taiere modern este dezinfectarea periodica a ustensilelor de taiat, deoarece o mare parte din agenii pato-geni se pot raspândi foarte bine cu prilejul taierii. Din acest punct de vedere poate cea mai pericu-loasa este arsura bacteriana (Erwina amylovora), care infecteaza pomaceele. Dezinfectarea se poate face cu substane cu coninut de clor, cu benzina, dar si cu focul (în timpul taierii cu ajutorul bri-chetei). Lamele inoxidabile sunt mai rezistente la substanele chimice si pot curaate mai usor, însa rezista mai puin timp. Iar cele cu suprafaa inoxidabila mai ie ine (ex. te on) nu rezista cum trebuie uzurii. Pe baza principiului de funcionare foarfecele sunt de mai multe tipuri, la noi cea mai raspândi- Fig. nr. 22 Nu este permisa taierea nuielelor crescute vertical (Sursa: Sipos, 2009) Fig. nr. 23 Parile foarfecii de gradina (Sursa: Sipos, 2009)
  20. 20. Taierea pomilor fructiferi 19 ta este foarfeca la care lamele se închid una lânga cealalta. O întrebare des întâlnita este marimea foarfecii de gradina. Cele mai des folosite foarfeci sunt între 18-22 de cm, bineîneles sunt unele mai mici sau mai mari. Marimea foarfecii potrivite pentru persoana se poate de ni relativ uor. Foarfeca complet des-chisa se aeaza în palma în aa fel, încât mânerul interior sa depaeasca cu cel mult 1-2 cm palma noastra. Daca cu partea de vârf a degetului arata-tor putem cuprinde mânerul exterior, atunci di-mensiunea este potrivita (Fig. nr. 24). Fig. nr. 24 Marimea foarfecii de gradina, aleasa sa e potrivita mâinii Foarfeca de gradina cu doua mâini (de taiat crengi) Este ustensila potrivita pentru taierea crengilor mai groase cu un diametru de 2-4 cm (Fig. nr. 25). Pentru usurarea taierii se folosesc diferite rezol-vari tehnice. Lamele funcioneaza prin închidere una peste cealalta sau una lânga cealalta. Lungi-mea mânerelor variaza între 60-100 cm, dar exista si mânere telescopice. Fig. nr. 25 Foarfeca pentru taierea crengilor Foarfecele pentru taierea crengilor sunt supuse unor sarcini mari, de aceea nu este totuna durata lor de utilizare. Unele se uzeaza destul de repede, altele pot sa ina chiar aproape o viaa, desigur acest aspect se oglindete si prin preul lor. Câteva proprietai, care ajuta la achiziionarea foarfecii potrivite: • sa e cât mai usoara posibil, • cu o foarfeca mai lunga este mai usoara taierea parilor mai groase, • distana dintre lame sa e mare i în cazul unei deschiderii mici a mânerelor, • ambele lame sa e schimbabile. Este foarte incomod i dureros daca în timpul taierii mâinile se apropie aa de mult, încât pumnii se lovesc, motiv pentru care la cumparare este indicata încer-carea exibilitaii, rezistenei mânerelor. Foarfeca tre-buie strânsa cu toata fora, si în cazul în care mâinile se ating între ele, mai bine cumparam o foarfeca mai scumpa (exista unele foarfeci de aluminiu de 1kg care nu pot strânse nici de barbaii foarte puternici). Fierastraie Articolele de specialitate mai vechi au descris mai multe tipuri de erastraie – dupa forma lamei, mâ-ner si dini. Pâna azi s-au format erastraie cele mai potrivite lucrarilor de taiere, însa se pot gasi multe care sunt bune doar pentru taiat lemne însa nu si pentru taierea din pomicultura. Dezvoltarea se manifesta cel mai bine în calitatea lamelor, a dinii si ascuirii acestora. Criterii de selectare a erastraului • fara rama, numita si lama de sabie, • sa aiba o lama de calitate potrivita pentru taiere prin tragere, • lama sa nu e mai lunga de 25-30 cm • mânerul sa e adaptat formei mâinii, si sa nu alunece. Fierastraiele care se pot închide sau au un toc sunt foarte practice. Acestea nu trebuie puse pe jos, deoarece cele cu toc pot purtate la brâu, iar cele care se închid pot puse în buzunar, sau în toc (Fig. nr. 26). Fig. nr. 26 Ferastrau cu toc xabil pe curea Cea mai importanta parte a erastraului este lama. La lamele erastraielor de calitate direcia de taiere este indicata printr-o sageata. Acest fapt este important, deoarece lamele bidirecionale sunt mai groase si mai rigide decât cele care taie într-o singu-ra direcie (tragere). Dinii sunt formai în aa fel, încât rumegusul sa se îndeparteze uor dintre ei, de obicei ascuirea lor nala este facuta prin raze laser. Înainte de cumparare trebuie testata exibilitatea lamei. Este recomandata cumpararea erastraului a carui lama îsi reia imediat forma iniiala dupa îndoire. Lama care ramâne îndoita este de proasta calitate si nu merita cumparata.

×