James Tobin
Popelea Dorin

• Cine a fost James Tobin?
• James Tobin a fost un economist neo-keynesian care
a primit Premiul Nobel pentru Științe Economice din
1981 pentru cercetările sale privind sistemul financiar
și impactul acestuia asupra inflației și a ocupării forței
de muncă.
• Tobin a lucrat în Consiliul guvernatorilor Rezervei
Federale și în Consiliul consilierilor economici și a
predat la Universitatea Yale și la Universitatea
Harvard. Cea mai cunoscută idee a sa este Tobin Tax,
un impozit pe tranzacțiile valutare pentru a reduce
speculațiile valutare, despre care Tobin credea că este
risipitor și contraproductiv creșterii economice.

• Chei de luat masa
• James Tobin a fost un economist neo-
keynesian care a studiat relațiile dintre piața
financiară și macroeconomie.
• Tobin a fost cel mai bine cunoscut pentru
dezvoltarea teoriei de selecție a portofoliului
și propunerea sa de a impozita tranzacțiile de
schimb valutar.
• Tobin a primit Premiul Nobel pentru economie
în 1981.

• Înțelegerea lui James Tobin
• James Tobin s-a născut la 5 martie 1918, în Champaign, Illinois. El a fost un student precoce care a
promovat examenul de admitere la Harvard în esență din capriciu, deoarece tatăl său i-a sugerat să
aplice și nu a depus niciun efort special pentru a se pregăti.
• A urmat școala cu o bursă și a dezvoltat un puternic interes pentru economia keynesiană. A absolvit
summa cum laude în 1939 și a continuat studiile postuniversitare, tot la Harvard.Și-a luat masteratul în
1940, înainte de a pleca să lucreze pentru Biroul de administrare a prețurilor și aprovizionare civilă și
pentru Comitetul de producție de război din Washington, DC S-a alăturat marinei SUA după atacul de la
Pearl Harbor.
• După război, s-a întors la Harvard pentru a-și face doctoratul.în economie, pe care l-a finalizat în 1947. În
acel an a fost ales Junior Fellow al Harvard Society of Fellows. După trei ani de cercetare în străinătate,
a plecat la Yale în 1950. A fost numit în calitate de profesor de economie la Yale în 1957.
• Pe lângă predarea și cercetarea, Tobin a acționat și ca consultant și colaborator la mai multe reviste și
ziare, comentând evenimentele actuale și implicațiile lor economice. A fost numit în Consiliul consilierilor
economici ai președintelui Kennedy și și-a continuat rolul de consultant în timpul președinției lui Lyndon
Johnson. Demis de succesorul lui Johnson, Richard Nixon, Tobin a continuat să devină președintele
Asociației Economice Americane în 1971.
• După ce a câștigat Premiul Nobel pentru economie în 1981, Tobin s-a retras de la Yale în 1988. El a
continuat să scrie până la moartea sa la 11 martie 2002. Abia în 2009, atunci când autoritatea de
reglementare britanică Adair Turner a sugerat o „taxă Tobin” suprimă o piață de speculații valutare din ce
în ce mai mare, conform căreia munca lui Tobin ar fi titluri internaționale.

• Contribuțiile lui James Tobin
• Ca neo-keynesian, Tobin și-a petrecut o
mare parte din carieră ajutând la
dezvoltarea fundamentelor
microeconomice pentru teoriile și modelele
macroeconomice keynesiene, cu un
interes deosebit pentru piețele financiare
și implicațiile lor macroeconomice.

• Teoria selectării portofoliului
• James Tobin a câștigat Premiul Nobel pentru economie în
1981 pentru dezvoltarea teoriei de selecție a portofoliului.
Teoria selectării portofoliului descrie modul în care schimbările
de pe piețele financiare influențează deciziile de investiții ale
gospodăriilor și întreprinderilor asupra diferitelor clase de
active.
• Conform teoriei, gospodăriile și întreprinderile vor alege între
diverse active reale și financiare deținute (sau datorii de
suportat) în portofoliile lor pe baza riscurilor ponderate și a
ratelor de rentabilitate preconizate.
• Tobin a subliniat că selectarea portofoliului constituie
mecanismul de transmitere prin care politica
monetară și consumul, cheltuielile de investiții, ocuparea forței
de muncă și inflația

• Taxa Tobin
• Ca urmare a prăbușirii acordului Bretton Woods și a dezvoltării
diferitelor rate de schimb valutare fixe și variabile în întreaga lume,
Tobin a propus o taxă mică pe tranzacție pe tranzacțiile de schimb
valutar pentru a descuraja speculațiile sub formă de frecvente, mari,
tranzacții valutare pe termen scurt.
• Având în vedere dimensiunea marilor instituții financiare
internaționale în raport cu dimensiunea multor economii în curs de
dezvoltare, mișcările speculative mari în valută pot avea consecințe
macroeconomice majore pentru economiile mai mici.
• O taxă Tobin este menită să amortizeze efectul unei astfel de
speculații asupra acestor economii. Mai târziu, economiștii și
finanțatorii vor continua să propună impozite similare asupra altor
tipuri de tranzacții cu active financiare, cel mai faimos în urma crizei
financiare globale și a Marii recesiuni.

• Q al lui Tobin
• Pe baza unei idei anterioare a economistului Nicholas Kaldor, Q-ul lui
Tobin este raportul dintre valoarea de piață a unui activ și valoarea sa
contabilă (sau costul de înlocuire). În termeni financiari, o valoare Q mai
mare decât una indică un activ supraevaluat; mai puțin de unul indică un
activ subevaluat, care poate reprezenta o oportunitate.
• În macroeconomie, Q-ul lui Tobin se intenționează a fi înțeles ca unul dintre
factorii determinanți ai cheltuielilor de investiții ale firmelor; o firmă cu un Q
mai mare decât unul ar fi de așteptat să reinvestească profiturile în
cheltuielile de capital, mutând astfel Q înapoi către unul.
• În ceea ce privește piața bursieră în ansamblu, Q-ul lui Tobin a fost uneori
menționat ca un indicator principal, care poate scădea abrupt chiar înainte
și în timpul recesiunilor. Acesta a fost utilizat pe scară largă în cercetările
economice și juridice pentru a explica modul în care diferite aranjamente de
reglementare și guvernanță corporativă influențează valoarea firmei.

• Tobit Modeling
• Modelarea Tobit este o
tehnică econometrică pentru a estima influența pe
care o poate avea un set de variabile
independente asupra unei variabile dependente
ale cărei valori posibile sunt limitate sau
„cenzurate”, deasupra sau sub un prag dat (de
obicei la zero). De exemplu, un model Tobit ar
putea fi adecvat atunci când se
modelează cererea pentru un bun de consum sau
orele lucrate de un grup de lucrători, unde cifrele
negative nu sunt cu adevărat posibile.