1. Studiul implicaț iilor computerizarii testelor psihologice, sub aspectul
calităț ilor psihometrice, al relaț iei psihodiagnostice, al economicităț ii,
operativităț ii
1. Argumentarea alegerii temei de cercetare.
Ca studentă, dar ș i ca viitor specialist, sunt interesată de găsirea unor metode eficiente de
testare a subiecț ilor supuș i unei cercetări. Deș i testele computerizate sunt extrem de populare
în ziua de astăzi, aproape înlocuind testele clasice, ele au ș i unele particularităț i deosebite, cum
ar fi utilizarea unor componente hardware si software, care ar putea facilita sau îngreuna
procesul de testare. Astfel, am dorit să stabilesc în ce măsură aceste particularitîț i influenț ează
calităț ile psihometrice ale testelor în special, relaț ia psihodiagnostică ș i economicitatea
operativităț ii în general.
2. Documentarea, premizele teoretice, metodologice ale cercetării.
Termenul de test are o accepț iune largă în sens de procedură de măsurare sau de evaluare.
Cronbach consideră că testul este o procedură sistematică de observare si descriere a
comportamentului cu ajutorul unor sclae numerice ș i al unui sistem de categorii.
Un test psihologic este în mod esenț ial o măsură obiectivă ș i standardizată a unui eș antion
de comportament. Eș antionarea corectă ș i reprezentativă a comportamentului depinde de
calitatea ș i numărul itemilor. Valoarea predictivă a testului depinde de gradul in care este
acoperit comportamentul măsurat. Standardizarea vizează uniformitatea procedurii de
administrare, notare ș i interpretare a rezultatelor. Obiectivitatea măsurătorii este asigurată dacă
administrearea ș i notarea sunt independente de judecata subiectivă a examinatorului.
Utilitatea testelor ca metodă de psihodiagnostic este susț inută de faptul că permite
obț inerea de informaț ii relativ precise, obiective, într-un timp relativ scurt. De asemenea
testele provoacă comportamente care la rândul lor sunt expresia unor caracteristici psihologice.
Un test presupune anumite caracteristici, respectiv îndeplinirea unor cerinț e acceptate de
comunitatea ș tiinț ifică. Cele mai importante se referă la standardizarea stimulilor,
instructajului, modului de cotare a răspunsurilor, etalonare, manualele testelor, utilizarea numai
în contextul psihologiei ș tiinț ifice ș .a.
Principalele calităț i ale testelor psihologice, după G Lienert sunt:
a) standardizarea (include ș i etalonarea);
b) obiectivitatea;
c) fidelitatea;
d) validitatea;
e) sensibilitatea.
1

2. Validitatea indică dacă proba măsoară ceea ce îș i propune ș i cât de adecvat realizează acest
lucru. Validitatea se măsoară în indici de corelaț ie între rezultatele la test ș i valorile criteriului,
indici obț inuț i prin prelucrarea scorurilor la test ș i la criteriu pe un anumit eș antion. Testul
va fi valid pentru populaț ia din care s-a extras în mod aleator acest eș antion.
Fidelitatea exprimă stabilitatea în timp a rezultatelor sub aspectul: constanț ei rezultatelor,
când aceeaș i subiecț i au fost examinaț i de persoane diferite, constanț a rezultatelor în timp,
caracterul adecvat al tuturor probelor care constituie testul în ansamblu, omogenitatea probelor.
Sensibilitatea semnifică fineț ea discriminativă ș i diferă la un test de dezvoltare faț ă de un
test de aptitudini.
Fidelitatea ș i sensibilitatea sunt, mai degrabă, alte faț ete ale validităț ii ș i trebuie luate în
considerare doar în legătură cu aceasta.
În mod tradiţional testele psihologice utilizează drept suport hârtia, fiind denumite, din acest
motiv, teste „creion-hârtie”. Pe de altă parte, există teste care se prezintă sub forma unor
dispozitive electromecanice sau electronice de sine stătătoare. Ambele forme vor fi desemnate în
continuare prin expresia „teste clasice”, chiar dacă acest apelativ se referă cu precădere la testele
„creion hârtie”. Prin comparaţie cu acestea, noţiunea de „test computerizat” se referă la acele
teste care se bazează într-o măsură sau alta pe utilizarea tehnicii de calcul, de regulă un
calculator de tip PC.
Scurt istoric al testării psihologice computerizate
Testarea psihologică asistată de calculator sau, pe scurt, testarea computerizată, este una
dintre cele mai utilizate aplicaţii ale calculatoarelor în domeniu psihologiei. Într-un tratat de
psihologie militară (Gal&Mengelsdorf, 1991) găsim afirmaţia conform căreia, alături de sfârşitul
războiului rece, cel mai important aspect care a marcat psihologia militară după 1989 este
introducerea pe scară largă a computerelor în examinarea psihologică.
Dacă vrem să identificăm primele utilizări ale calculatorului în acest domeniu, vom observa
faptul că acestea au apărut aproape o dată cu primele calculatoare. Volumul mare de date
rezultate din testarea psihologică, procedurile laborioase de analiză şi interpretare, au trezit
imediat interesul psihologilor pentru acest instrument tehnologic.
Într-un scurt istoric pe această temă, Hâvârneanu (2000) evocă prima utilizare a
computerului în administrarea testelor în anul 1934, atunci când Benjamin Wood de la
Universitatea Columbia, împreună cu specialiştii de la IBM, au dezvoltat un sistem de testare
psihologică computerizată. Sistemul se baza pe înscrierea răspunsurilor cu ajutorul unui creion
de grafit, alimentat electric, pe o foaie de hârtie, rezultatul fiind „tradus” cu ajutorul unui
ampermetru. În anul 1951 se semnalează deja apariţia primului program computerizat de
prelucrare a testului MMPI. Simultan cu aplicaţiile practice, au luat avânt şi studiile care au
condus la dezvoltarea teoriei testelor, cu concepte noi cum ar fi Teoria răspunsurilor la itemi
(Item Response Theory) şi modelele de testare de tip adaptativ (în care programul prezintă itemii
în funcţie de performanţa anterioară a subiectului).
Preocupările de început nu lăsau să se întrevadă evoluţia spectaculoasă care a marcat
acest domeniu o dată cu apariţia şi proliferarea computerului personal, la mijlocul deceniului 7.
Impactul acestei noi tehnologii a fost atât de mare încât se vorbeşte de o adevărată „reinventare”
2

3. a evaluării psihologice odată cu utilizarea calculatorului. În consecinţă, tratatele de metodologie
psihologică fac referiri sistematice la acest domeniu (Friedenberg, 1995, Anastasi, Urbina, 1997).
În România, interesul pentru acest domeniu s-a manifestat încă de la mijlocul anilor 70,
odată cu apariţia primelor calculatoare din clasa „mini”. În anul 1981, cu ocazia celui de-al II-lea
Simpozion de aparatură utilizată în psihologie de la Bucureşti, au fost prezentate două
comunicări pe tema utilizării calculatorului în diagnosticul psihologic (Ceauşu şi colab, 1981,
Gaftea, 1981). La mijlocul anilor 80 se constată deja preocupări sistematice în domeniu,
principalele centre de dezvoltare fiind Laboratorul de psihologie aeronautică, (unde s-a iniţiat un
proiect amplu de informatizare sub conducerea lui Valeriu Ceauşu şi I.P. Vasilescu (1985), Cluj,
unde se remarcă activitatea echipei conduse Horia Pitariu, şi Iaşi (unde Gaspar şi Hăvârneanu au
utilizat evaluarea computerizată în cadrul laboratorului auto).
Funcţiile unui sistem psihologic computerizat
Funcţiile unui sistem psihologic total computerizat aşa cum sunt definite de
Bartram&Bailiss (cit. de French, 1990) ar trebui să fie următoarele:
a.Selectarea testului de administrat
b.Instructajul on-screen
c.Administrarea testului
d.Înregistrarea datelor
e.Analiza rezultatelor
f.Administrarea de teste suplimentare
g.Interpretarea rezultatelor
Un sistem care să realizeze toate aceste funcţii nu a fost încă realizat şi nici nu se
întrevede realizarea lui. De fapt, nici nu este destul de clar dacă ar fi de dorit! Dar este limpede
faptul că un sistem computerizat de evaluare psihologică este cu atât mai evoluat cu cât acoperă
într-o măsură mai mare funcţiile de mai sus. Dintre acestea, ultima pare a fi cel mai greu de
realizat. Şi asta nu în ceea ce priveşte interpretarea rezultatelor la fiecare test în parte cât în ceea
ce priveşte integrarea rezultatelor unei întregi baterii de teste într-o evaluare unică.
Avantajele testării asistate de calculator:
Încă de la începutul utilizării calculatoarelor în psihologie au fost evidente o serie de
beneficii importante pe care această tehnologie le aduce. Prezentăm în continuare o trecere
sintetică în revistă a acestora, aşa cum pot fi ele sintetizate dintr-o varietate de surse (French,
op.cit., Pitariu şi Chioreanu, 1988, Schufried, 1991):
 Obiectivitate maximă. Programele de testare se bazează pe algoritmi stabili, care se pot repeta
la nesfârşit fără a modifica condiţiile de testare. În plus, evaluarea performanţelor şi
înregistrarea lor fac foarte puţin probabilă apariţia unor erori, excluzând erorile incluse în
program (care nu au fost eliminate în faza de proiectare).
 Standardizare maximă. Dependenţa redusă de prezenţa psihologului, face ca situaţia de
testare să fie foarte puţin influenţată de variabile subiective care să creeze diferenţe de la
subiect la subiect.
 Optimizarea instructajelor. Testele „clasice” se desfăşoară sub instructajul psihologului.
Acesta trebuie să ofere informaţii complete subiectului, fără modificări sau distorsiuni (care
pot modifica semnificaţia performanţelor). Testele computerizate, cele cu instructaj „on
screen” oferă posibilitatea realizării unor instructaje optime sub aspectul clarităţii şi
eficienţei, pe care programul le repetă ulterior în mod identic.
3

4. Informaţie suplimentară. Aplicarea computerizată a testelor permite înregistrarea unor
informaţii care nu erau accesibile în forma clasică. Cel mai evident aspect este acela al
timpului, care poate fi înregistrat pentru orice secvenţă a testului (de exemplu, pentru
răspunsul la fiecare item). Chiar şi atunci când înregistrarea era posibilă, în cazul testelor
clasice, informaţiile recoltate erau limitate de dificultatea de gestionare şi prelucrare
ulterioară.
Posibilitatea de a urmări dinamic conduita subiectului. Practic, testele computerizate
permit înregistrarea unui număr oricât de mare de variabile, pe durata întregii testări, fapt
care poate oferi „un film” al conduitei subiectului. Un exemplu extrem al acestei situaţii îl
oferă testul OPTIM STOP (I.P. Vasilescu), care înregistrează informaţii ce permit
reconstituirea integrală a activităţii subiectului pe parcursul testării.
Înregistrarea automată a rezultatelor. Este unul dintre cele mai mari beneficii aduse de
testarea computerizată. Practic, cu fiecare aplicare, testul computerizat alimentează o bază de
date care conţine rezultatele la testul respectiv. Prin aceasta, se reduce o mare cantitate de
muncă pe care, în cazul testelor clasice psihologii trebuiau să o efectueze manual. Ca urmare,
informaţiile recoltate sunt disponibile imediat pentru orice evaluări sau prelucrări.
Reducerea stresului de examinare. Studiile au arătat că, în general, subiecţii acceptă cu mai
multă uşurinţă testarea computerizată decât cea în formă clasică. Acest aspect poate fi
determinat de faptul că presiunea generată de prezenţa imediată a psihologului este mai mică
şi de caracterul interactiv al testelor, care permit angajarea fiecărui subiect într-un ritm
propriu.
Economie de resurse (timp, hârtie, etc). Una din consecinţele majore ale testelor
computerizate este reducerea costurilor. Ele decurg, în primul rând, din reducerea timpului de
examinare şi de evaluare. De exemplu, în cadrul laboratorului de psihologie aeronautică, în
perioada utilizării testelor clasice, examinarea unei serii de 25 de candidaţi piloţi dura o
săptămână iar centralizarea, prelucrarea şi analiza datelor făcea ca avizul să fie dat după
aproximativ alte 10 zile. În prezent, utilizând un sistem computerizat, acelaşi număr de
subiecţi este examinat în două zile, se obţine o cantitate mult mai mare de informaţii, dar
avizul se dă imediat la sfârşitul celei de-a doua zile! Pe lângă aceasta, se pot avea în vedere
economiile considerabile la diverse materiale, în special la hârtie, şi la costurile aferente
tipăririi.
Flexibilitate tehnologică. Calculatorul permite modelarea unei varietăţi practic nelimitate de
teste pe aceeaşi configuraţie hard. Singura problemă este realizarea programelor adecvate.
Dezavantajele testării asistate de calculator:
Testele computerizate nu sunt lipsite de critici, unele dintre ele pe deplin justificate:
Costuri ridicate în faza iniţială. Cel puţin în faza iniţială, testarea computerizată implică
costuri mai ridicate, efectuate cu achiziţionarea tehnicii de calcul şi cu dezvoltarea sau
achiziţionarea programelor.
Cunoştinţe suplimentare din partea psihologilor. Utilizarea testelor computerizate
presupune cunoştinţe specifice din partea utilizatorilor. Atât în ceea ce priveşte programele
de testare propriu zise cât şi legate de sisteme de operare, componente hard sau de utilizarea
unor programe aferente (procesoare de texte, programe de prelucrare statistică). Acest
dezavantaj vizează cu precădere psihologii din generaţia care fac tranziţia la testele
computerizate. Într-o primă fază, sunt de aşteptat reacţii de rezistenţă, erori în gestionarea
sistemului, etc.
4

5. Impactul potenţial asupra subiecţilor. Din acest punct de vedere, două sunt problemele
critice: prima ţine de efectul experienţei anterioare în operarea cu calculatorul. Performanţa
la testele computerizate poate suporta efectul experienţei pe care subiecţii o au în legătură cu
utilizarea calculatoarelor. Acest aspect poate crea, pe de o parte, un sentiment de inferioritate
în raport cu subiecţii care nu avut acces la calculatoare, iar pe de altă parte, o inechitate în
raport cu subiecţii ca căror rezultate sunt evaluate pe baza aceloraşi norme ca şi pentru cei
fără experienţă. Studiile pe această temă scot în evidenţă un impact diferenţiat al experienţei
anterioare în funcţie de natura testelor şi de variabilele măsurate (Heil & Agnew, 2000; Popa,
Manea, Rotaru, Ionescu, & Oprescu, 1998)
 Limitarea spontaneităţii şi expresivităţii comportamentale a subiecţilor. Practica
demonstrează că, spre deosebire de testele clasice, spontaneitatea şi expresivitatea
comportamentală tipică în cazurile unora dintre testele clasice. Pe de altă parte, faptul că
testele computerizate se desfăşoară cel mai frecvent în regim colectiv, cu subiecţii „mascaţi”
de construcţia posturilor de lucru, face ca observaţia lor să fie relativ dificilă.
Asocierea lor, de către unii dintre subiecţi, cu jocul pe calculator, fapt care poate induce, în
unele cazuri, o atitudine improprie în raport cu situaţia de testare. Dincolo de unele asemănări
cu programele de joc, între acestea şi testele computerizate sunt diferenţe de esenţă. În timp
ce jocurile sunt destinate distracţiei, testele computerizate sunt instrumente profesionale
fundamentate pe o teorie psihologică validă şi destinate evaluării caracteristici psihologice
bine definite.
Limitări ale componentelor HARD (monitor, tastatură, mouse, joystick, senzori
fiziologici). Aşa cum vom vedea ceva mai departe, nu toate componentele calculatoarelor
sunt perfect adaptate necesităţilor testării psihologice. Acest aspect trebuie să fie luat în
seamă la proiectarea testelor sau la interpretarea lor.
Arhitectura de ansamblu a unui sistem psihologic computerizat
Ca orice sistem informatic şi sistemele destinate testării computerizate trebuie văzute ca
având o componentă hard (echipamente) şi soft (programe).
Componentele hard
Din acest punct de vedere, putem avea:
Sisteme de testare bazate pe un singur calculator, care asigură un singur post de testare.
De regulă, pe acelaşi calculator se execută şi operaţiunile de gestiune a sistemului.
Sisteme de testare care exploatează mai multe posturi (calculatoare) simultan, legate în
reţea. În acest caz, pentru gestiunea de ansamblu a sistemului se poate prevedea un
calculator distinct, de regulă de putere mai mare decât posturile de examinare.
Opţiunea între sistemul bazat pe post unic şi cel cu posturi multiple se face în funcţie de
obiectivele pe care trebuie să le realizeze sistemul (durata examinărilor, număr de examinări pe
unitatea de timp, etc.). În ultimul timp, sistemele bazate pe posturii multiple, legate în reţea, tind
să fie alegerea cea mai frecventă.
În ceea ce priveşte arhitectura unui post de testare, aici putem distinge două situaţii:
-Calculatoare în configuraţie standard, fără nici o modificare sau echipament special.
Avantajul acestei soluţii constă în preţul relativ mai mic, pe de o parte, şi în siguranţa mai
mare în exploatare, pe de altă parte (deoarece nu utilizează echipamente şi periferice
„atipice”). Dezavantajul major constă, însă, în necesitatea de adaptare a testelor la
dispozitivele periferice uzuale (tastatură, mouse, joystick). Pe de altă parte, unele dintre
componentele standard prezintă limitări în raport cu cerinţele de testare psihologică.
5

6. oDisplayul prezintă limitări ale spaţiului de afişare (limitat la suprafaţa ecranului).
Această problemă a existat mai ales in faza ecranelor cu diagonala de 14-15 inch.
În prezent, ecranele cu diagonala de 17 inch au devenit standard. Oricum,
calitatea acestora este importantă. În plus, trebuie avută în vedere rata de refresh
(frecvenţa de împrospătare a imaginii) care, dacă nu este corect setată poate crea
probleme de adaptare oculară.
oTastatura, deşi este cel mai accesibil (şi mai fiabil) dispozitiv de preluare a
răspunsurilor, poate crea dificultăţi pentru subiecţii cu experienţă redusă în
legătură cu calculatorul. Ea rămâne, totuşi, dispozitivul cel mai utilizat. Una
dintre soluţii este „mascarea” tastelor neutilizate.
oMouse-ul pe cât de practic pentru cei familiarizaţi cu utilizarea lui, pe atât de dificil
de manevrat de cei cu experienţă redusă. Este extrem de riscant să proiectezi un
test computerizat exclusiv pentru mouse. O soluţie ar fi ca subiectul să poată alege
dispozitivul pe care îl preferă, dar acest lucru nu este utilizabil decât în cazul
testelor la care timpul de răspuns nu se înregistrează (pentru a nu fi necesare
etaloane diferite, în funcţie de dispozitivul de răspuns).
oJoystickul este extrem de atractiv pentru realizarea testelor de coordonare motorie.
Din păcate, dispozitive de acest gen care se găsesc pe piaţă, destinate utilizării
pentru jocuri computerizate, mai ales cele ieftine, sunt instabile funcţional,
necesitând calibrări frecvente. Ca urmare, ele prezintă caracteristici diferite de la
un moment la altul, fapt care anihilează o caracteristică esenţială a oricărui test,
standardizarea.
oIntegrarea în reţea pune, la rândul ei, limitări în alegerea soluţiilor conceptuale ale
programelor de testare. Din acest punct de vedere există două soluţii posibile,
utilizarea unor staţii de lucru echipate cu calculatoare modeste (şi ieftine), care
rulează programele de pe un server, fie utilizarea unor staţii de lucru performante
(mai scumpe) care rulează direct programele de testare, serverul fiind utilizat
numai pentru stocarea datelor şi a programelor. La nivelul tehnologiei actuale,
prima soluţie nu este recomandabilă, din cauza imposibilităţii de a se asigura strict
constanţa vitezei de rulare pe toate posturile, fapt care ar anula exigenţa de
standardizare riguroasă a testelor psihologice.
-Dezvoltarea unor configuraţii speciale, în special în ceea ce priveşte perifericele (afişaje
suplimentare, dispozitive de preluare a reacţiile motrice, senzori fiziologici, etc.). Această
soluţie oferă posibilitatea realizării unor teste mai variate şi mai bine adaptate la
necesităţile de evaluare. Dezavantajul major constă în preţul mult mai ridicat, ca urmare a
faptului că astfel de echipamente nu se produc în serie. Pe de altă parte, întreţinerea lor
este adesea problematică, în special dacă sunt produse în altă ţară. Ca exemplu poate fi
citat un sistem dezvoltat de Institutul de psihologia muncii din Viena, compus din două
calculatoare paralele, cu dispozitive special concepute pentru afişare şi preluarea
reacţiilor subiectului. Preţul unui astfel de dispozitiv era estimat de realizatori la nivelul
unui automobil de lux! Sistemul Vienna Test este, de asemenea un exemplu de sistem
specializat.
6

7. Componenta soft (programe)
Dacă excludem programele generale, necesare funcţionării sistemului de calcul (sistemul de
operare, de exemplu), principale categorii de programe de pe un sistem de testare computerizată
sunt:
-Programe de gestiune a sistemului, care acoperă următoarele funcţii de bază:
oDe tip „secretariat”, care asigură operaţiuni de înregistrarea/ştergere/corectare a
datelor despre subiecţii testaţi, precum şi alte funcţii, cum ar fi sinteze statistice,
rapoarte, etc.
oPentru proiectarea situaţiei de examinare, care realizează: identificarea subiectului
de examinat, atribuirea testelor, controlul procedurii de testare şi înregistrarea
datelor.
oPentru exploatarea datelor, care realizează: identificarea subiectului, constituirea
listei de teste efectuate, afişarea rezultatelor
Aceste trei categorii de programe se regăsesc, în principiu la toate sistemele
computerizate evoluate. Unul din aspectele esenţiale ale unui astfel de sistem este capacitatea de
dezvoltare prin introducerea de noi teste. Acest lucru se realizează printr-o proiectare adecvată a
sistemului şi este o garanţie pentru o exploatare de durată.
În contextul evaluării psihologice computerizate se pot întâlni cel puț in două situaț ii,
care ț in de natura sarcinii, astfel: fie probele sunt special construite pentru testarea
computerizată, fie probele reprezintă versiuni adaptate pentru a fi rulate pe calculator. Cea de-a
doua situaț ie ridică probleme serioase de compatibilitate, după cum urmează:
- echivalenț a de ordin calitativ (cele două versiuni măsoară acelaș i construct psihologic);
- echivalenț a de ordin numeric (comparabilitatea expresiilor numerice a rezultatelor din
perspectiva ordinii de rang sau a valorilor indicatorilor statistici descriptivi de start).
Studiile trebuie să demonstreze că rezultatele sunt comparabile/echivalente, pentru a ne asigura
de validitatea ș i fidelitatea versiunii computerizate. Pentru a fi în acord cu criteriile APR
trebuie să demonstrăm, prin studii foarte bine documentate, că există echivalenț ă între scorurile
obț inute în cele două variante, clasică ș i computerizată.
3. Formularea obiectivelor ș i ipotezelor cercetării
Mi-am propus ca obiective specifice ale acestei cercetări următoarele:
O1: Să identific în ce măsură administrarea computerizată a unui test psihologic afectează
calităț ile psihometrice ale acestuia, în special fidelitatea ș i validitatea.
O2: Să stabilesc gradul de afectare al relaț iei psihodiagnostice în cazul administrării
computerizate, fără examinator, a unui test psihologic.
O3: Să măsor economicitatea administrării computerizate a unui test psihologic în comparaț ie
cu administrarea clasică, din punct de vedere al timpului ș i resurselor implicate.
Am pornit de la următoarele ipoteze de lucru:
1. Dacă administrarea computerizată a unui test psihologic presupune repetarea aceloraș i itemi
ș i situaț ii de testare în aceleaș i condiț ii, atunci fidelitatea acelui test va avea un coeficient
foarte ridicat.
2. Dacă itemii testului computerizat sunt alcătuiț i cu ajutorul unor algoritmi bine determinaț i,
iar manualul testului este respectat întocmai, atunci testul va avea scoruri ridicate de validitate.
3. Dacă examinatorul nu ia parte la administratea testului psihologic, atunci relaț ia
psihodiagnostică este unilaterală, neincluzând subiectul testat.
7

8. 4. Dacă în cazul administrării computerizate a testului, toate etapele sunt realizate computerizat,
atunci se va înregistra o scădere semnificativă a consumului de resurse, atât temporale, cât ș i
materiale.
4. Definirea, operaț ionalizarea conceptelor, variabilele cercetării.
Variabila independentă, referitoare la stimuli, context, informaț ii, nivel de stres este, în
marea ei parte, realizată de către computer. După ce subiectul se aș ază în faț a computerului,
acesta afiș ează un mesaj de întâmpinare care va prezenta subiectului informaț iile necesare,
referitoare la sarcinile pe care le are acesta de îndeplinit, modalităț ile ș i timpul de răspuns.
Computerul va furniza cât mai puț ine indicii despre situaț ia de testare, nu va explica cum arată
un răspuns bun ș i nu va sugera că răspunsul subiectului la un anumit item reflectă inteligenț a
sau personalitatea acestuia.
Variabila dependentă, referitoare la răspunsurile subiectului, înregistrate de către
computer, dar observate ș i de examinator, are anumite particularităț i în acest caz, date de
situaț ia de testare. Computerul este capabil să redea experimentul în mod exact ori de câte ori
este nevoie, astfel că această variabilă va fi foarte stabilă.
5. Prezentarea lotului de subiecț i
Persoanele care fac parte din lotul supus experimentului sunt în număr de 40, 23 femei ș i
17 bărbaț i, cu vârste cuprinse între 19 ș i 35 de ani, cu domiciliul în municipiul Galaț i. Dintre
cei 40 de subiecț i, 33 sunt de religie creș tin-ortodoxă, 5 romano-catolici, 1 baptist ș i 1 fără
afiliaț ie religioasă. Dintre persoanele care compun lotul 21 sunt studenț i, 10 lucrează în
domeniul privat, 7 lucrează în domeniul public, iar 2 sunt ș omeri. Din cei 40 de subiecț i, 20
vor susț ine testul în forma computerizată, iar 20 în forma clasică.
6. Prezentarea instrumentelor sau metodelor de cercetare experimentală.
Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota
Autorii acestui chestionar sunt SR. Hathway si Mc Kinley. În 1940 autorii
publică primele studii privind testul. În 1943, Universitatea din Minnesota publică acest test în
mod oficial împreună cu manualul însoț itor. În anul 1946 apare un manual suplimentar
prezentând scala K ș i forma colectivă. În 1951 apare un nou manual, precum ș i atlasul de
interpretare. Inventarul clasic este alcătuit din 4 scale de validitate ș i 10 scale clinice. Testul
cuprinde 550 de itemi care înglobează domenii ample de interes, de la condiț ia fizică a
persoanei, până la atitudinile morale ale acesteia. Subiectul este rugat să clasifice aserț iunile în
trei categorii: adevărat, fals, nu ș tiu. Administrarea testului durează între 30 ș i 90 de minute ș i
se poate administra atât individual, cât ș i colectiv. Caracteristicile personalităț ii pot fi
determinate după rezultatele obț inute de subiect la cele 10 scale clinice, acestea fiind:
ipohondria, depresia, isteria, deviaț ia psihopată, masculinitatea-feminitatea, paranoia,
psihastenia, schizofrenia, hipomania, introversia socială. Scalele de validitate sunt: scala „Nu
ș tiu” (?), scala „minciună” (L-15 itemi), scala de neînț elegere a testului sau de răspunsuri la
întâmplare (F-24 itemi), scala bipolară de disimulare pozitivă sau negativă (K). Diferenț a F-K
8

9. (indicele Gough) elimină posibilitatea unui trucaj deliberat al răspunsurilor. Ca regulă generală,
orice performanț ă care depăș eș te 70 notă T indică prezenț a unei tendinț e anormale. MMPI-
ul are o bună fidelitate la un interval între cele două aplicări de la 3 zile până la mai mult de un
an. De asemenea, în ceea ce priveș te validarea, testul reuș eș te să discrimineze cazurile
patologice, sau departe de normal, de cazurile normale.
După administrarea testului, examinatorul, respectiv computerul are de făcut 3 paș i:
a). extragerea fiș elor care conț in răspunsuri semnificative. Răspunsurile semnificative sunt
acelea care sunt mai puț in frecvente în rândul subiecț ilor normali;
b). înscrierea în foaia de profil;
c). aplicarea grilelor de corectare.
Rezultatele fiecărei scări, obț inute cu ajutorul grilelor, sunt trecute pe foaia de profil în
dreptul scării respective. Se transformă notele brute în note T, apoi se reprezintă într-un profil.
Unele scări clinice sunt corectate cu anumite fracț iuni de K, adică fracț iuni din scorul obț inut
de subiect la scala K. Asfel, scala ipohondrie primeș te 0,5 K, scala deviaț ie psihopată – 0,4K,
psihastenia – 1 K, schizofrenia- 1K ș i hipomania primeș te 2K.
De asemenea, a fost folosită observaț ia ca metodă de colectare a datelor, atât în cadrul
variantei clasice, cât ș i a celei computerizate. Examinatorul observă ș i notează manifestările
subiectului, răspunsuri sau reacț ii involuntare la itemii testului. Ca metodă de măsurare a
datelor procurate am folosit metoda comparării perechilor ș i metoda ordonării, iar ca metode de
prezentare a informaț iilor am folosit tabelul ș i reprezentările grafice.
7. Estimarea rezultatelor, a implicaț iilor teoretice, metodologice, aplicative ale rezultatelor.
Scorurile de validare a scalelor MMPI sunt în gama normală, ceea ce indică validitatea
profilelor ș i posibilitatea de a interpreta scorurile la scalele clinice ca atare, în măsura în care
nici una dintre scalele de validare nu indică o tendinț ă de falsificare a răspunsurilor. Totuș i, s-
au obț inut scoruri sensibil mai bune de validare în cazul testării asistate de computer, ceea ce
confirmă ipoteza conform căreia, administrarea computerizată a testelor înregistrează scoruri mai
ridicate de validare decât administrarea clasică.
Luăm în considerare faptul că coeficientul de corelaţie (r) poate lua valori cuprinse între -
1 şi +1, când r >0, vorbim de o corelaţie directă sau pozitivă, iar când r este mai mic decât 0,
vorbim de o corelaţie negativă sau inversă. Poate apărea şi situaţia în care aspectul numărului de
puncte nu sugerează nici o formă, vorbim de corelaţie nulă.
Fidelitatea a fost testată utilizând metoda test-retest, la un interval de 60 de zile între cele
două testări. Subiecț ii au fost testaț i în aceleaș i condiț ii, folosind aceleaș i instrumente, iar
în cazul testării computerizate coeficientul de fidelitate a fost de 0,86, pe când în cazul
administrării clasice am obț inut un coeficient de 0,72, confirmând astfel ipoteza conform căreia
testarea asistată de calculator prezintă un coeficient mai ridicat de fidelitate.
În urma prelucrării datelor obț inute, am obț inut un volum informaț ional mare de la
ambele forme de testare, dar rezultatele cele mai coerente provin de la testarea asistată de
calculator. Acest lucru este datorat faptului că partea statistico-matematică prorpiu-zisă este
9

10. realizată computerizat ș i nu lasă loc erorii. Mai mult decât atât, examinatorul, în cazul testării
computerizate, s-a putut axa exclusiv pe observaț ie, pe notarea tuturor manifestărilor
subiectului, el putând ulterior să adauge valoarea informaț ională a acestor notiț e la cea
realizată de calculator, realizând astfel o cunoaș tere mai profundă a profilului subiectului testat.
Totuș i, în cazul testării clasice, examinatorul interacț ionează cu subiectul ș i viceversa,
acest lucru stârnind unele reacț ii din partea subiectului testat care sunt relevante pentru profilul
psihologic, chiar dacă unele dintre informaț ii sunt omise sau se pierd datorită volumului mare
de date acumulate. Subiectul adresează întrebări, caută de la examinator informaț ii
suplimentare, sau chiar răspunde la nivel somatic, faț ă de examinator la unii itemi. Aceste
reacț ii ș i conduite nu apar în cazul administrării computerizate, ci apar doar unele expresii
faciale subtile, câteodată ș i unele sunete sau cuvinte emise de către subiect, însă neputând fi
interpretate exact decât prin interacț iune directă, lucru care nu se realizează în această formă de
testare. Astfel concluzionăm că relaț ia psihodiagnostică are de suferit în cazul administrarii
asistate de calculator, ea fiind unilaterală, doar examinatorul poate observa subiectul, însă fără
nicio interacț iune între cei doi, astfel nelegându-se nicio relaț ie propriu-zisă psiholog-subiect.
În ceea ce priveș te economicitatea ș i operativitatea, administrarea computerizată
facilitează foarte mult procesul de testare. Dacă administrarea clasică a testului durează până la
90 de minute, după care urmează prelucrarea datelor ș i obț inerea rezultatelor care este un
proces lung ș i laborios, administrarea computerizată durează maximum 30 de minute iar
rezultatele sunt obț inute imediat, astfel testănd toț i subiecț ii ș i realizănd profilul lor
psihologic în 24 de ore. Din punct de vedere al resurselor materiale, administrarea computerizată
solicită un computer clasic, fără instrumente speciale, iar administrarea clasica necesită articole
de papetărie, precum hârtie, creion, pix, riglă. Economia de resurse în cazul administrării
computerizate este observabilă doar în cazul unor loturi mari de subiecț i, în cazul unui lot ca cel
prezentat de mine, diferenț a nefiind notabilă.
8. Limite ș i perspective ale cercetării.
Una dintre limitările temei alese este incapacitatea de a testa ipotezele folosind metode
ș i procedee originale, deoarece sunt implicate instrumente exacte de cercetare ș i testare, pe
care eu nu aș fi capabilă să le elaborez.
De asemenea, ar fi fost de aș teptat să obț in un coeficient de fidelitate mai ridicat, spre
perfect în cazul testării asistate de calculator.
Nu am reuș it să afirm cu exactitate superioritatea testării computerizate, deoarece am
obț inut date relevante de la ambele forme de administrare.
Ar fi interesant de urmărit gradul în care aceste valori fluctuează atunci când introducem
o altă variabilă, spre exemplu muzica sau culori puternice.
În viitor as dori să reiau această temă, dar din postura de specialist, pe un lot mai mare de
subiecț i ș i obț inând date mai exacte ș i mai relevante.
10

11. 9. Bibliografie:
1. Martin, N, 2007, Bazele teoretice ale psihodiagnosticului, Ovidius University Press,
Constanț a;
2. Martin, N, Psihodiagnostic 2 (îndrumări privind participarea eficientă a studenț ilor la
cursuri ș i seminarii);
3. Minulescu, M, 2004, Psihodiagnoza modernă. Chestionarele de personalitate, Ed. Fundaț iei
România de Mâine, Bucureș ti;
4. Mitrofan, N, 2008, Bazele teoretice ale evaluării psihologice, Credis, Bucureș ti;
5. http://marianpopa.tripod.com/info/ip_07.htm
6. Comisia internaț ională pentru teste, 2010, Un ghid pentru persoanele evaluate prin
intermediul testelor administrate prin tehnologie computerizată,
http://romania.testcentral.ro/media/test-taker-s-guide-to-technology-based-testing-ro-v05-pdf-
D1BQSD4I.pdf
11