Conflictul intercultural de Sergiu Furdui Lucrare finala elaborată în cadrul cursului de instruire la distanță „Dialog Intercultural în Moldova”. Cursul de e-learning este realizat în cadrul proiectului „Dialog Intercultural în Moldova”, implementat de Consiliul Național al Tineretului din Moldova cu suportul financiar al Fundației pentru Copii Pestalozzi. Cursul de e-learning este implementat cu suportul financiar al programului „Region in Transition" – RITA Program of the Polish-American Freedom Foundation implementat de Fundaţia Educaţie pentru Democraţie din Polonia. Răspunderea este exclusivă a autorilor și nu conține, sub nici o formă, pozițiile donatorilor.

2. Ce este conflictul?
 Conflictul este un fenomen psihosocial
care apare atunci când doi sau mai mulţi
actori (persoane, grupuri, organizaţii,
ţări), aflaţi în interacţiune, au atitudini,
sentimente, nevoi, scopuri, intenţii, valori
diferite sau percepute ca opuse.

3. Tipologia conflictului
 Din punctul de vedere al conţinutului,
conflictele pot fi esenţiale (de
substanţă) și afective (generate de stări
emoţionale care vizează relaţiile
interpersonale).
 Există și pseudo-conflicte (de
manipulare), care creează o situaţie
socială premeditată cu scopul de a
influenţa reacţiile și comportamentul
indivizilor.

5. Din punctul de vedere al
gradului de putere :
Pe orizontală- presupune o dimensiune
între două persoane cu acelaşi grad de
putere
Pe verticală- se declanşează între două
persoane cu grad de putere diferit

6. Din punct de vedere al duratei
şi evoluţiei
 Spontane- apar brusc ăi sunt de scurtă
durată.
 Acute- se produc pe baza unor cauze
cunoscute,au o evoluţie scurtă dar cu
intensitate imensă.
 Cronice- au la bază cauze ascunse,sunt
au o evoluţie lentă şi de lungă durată.

7. După subiecţii implicaţi
 Intrapersonale/individuale-vizază o
problemă din interiorul nostru(cea a alegerii
dintre îmi place şi nu-mi place).Are loc
lupta dintre argumentele pri şi contra.
 Interpersonale- este o formă de
interacţiune dintre două sau mai multe
persoane. La bază sunt dezacordul parţial
sau total dintre diverse aspecte.
 Intergrupuri- se produce atunci cînd
interesele colective se ciocnesc cu
interesele altor grupuri.

8. În funcţie de efectele sociale
survenite
 Constructive- oponenţii nu încalcă limita
normelor etice a relaţiilor de afaceri.
Rezolvarea acestui tip de conflict duce
la rezultate creative.
 Distructive- una din părţi insistă dur
asupra propriei opinii şi nu ţine cont cont
de părerea celuilalt.

10.  Conflictul este generat de
următoarele cauze:

11. Incompatibilitatea şi
diferenţele
 Oamenii nu sunt la fel, au trăsături de
personalitate diferite, nu provin din
aceleași medii; au diverse opinii,
atitudini, credinţe, valori; percep diferit
realitatea

12. Nevoile umane
 Pentru a supravieţui, oamenii necesită
mai multe lucruri esenţiale. Conflictele
apar atunci când nevoile cuiva sunt
ignorate.

13. Comunicarea
 Aceasta poate provoca un conflict în
două situaţii: atunci când lipsește sau
atunci când este ineficientă (nu sunt
discutate cauzele, se acumulează
tensiuni) ori defectuoasă (conduce la
perceperea eronată a situaţiei, provoacă
neînţelegeri).

14. Sentimentele şi emoţiile
 Disensiunile pot apărea din cauza
ignorării reciproce de către părţile aflate
în conflict a sentimentelor și emoţiilor,
ceea ce poate conduce la lezarea
demnităţii personale.

15. Stereotipurile,
prejudecăţile
 Își lasă amprenta asupra percepţiei
lumii de către oameni, care, pentru a-și
forma o viziune, fie din necunoaștere, fie
din comoditate, preferă stereotipurile;
dacă acestea nu coincid sau apar
anumite dezacorduri, se iscă conflictul.

16. Orientarea spre
competitivitate exagerată
 Iese în evidenţă prin presiunea
exercitată asupra oamenilor, pentru
atingerea cu orice preţ a unor obiective;
se forţează concurenţa între membrii
grupului.

17. La baza conflictelor
interculturale stau câteva
dimensiuni:
 norme și valori diferite;
 probleme de comunicare și neînţelegeri;
 etnocentrismul;
 prejudecăţi și stereotipuri.

19.  Dinamica conflictului modifică, de regulă, și
comportamentul părţilor implicate. Dacă
procesul de comunicare este limitat, apar
suspiciuni, frustrări, se creează un teren
propice pentru dezvoltarea conflictului. O
comunicare ineficientă, cu informare
dozată, se resimte mai degrabă ca o
barieră, decât ca o punte de legătură.
Neîncrederea sporește, iar aplanarea
divergenţelor nu este mai niciodată văzută
ca fiind o sarcină comună.

20.  Dinamica conflictelor este comparată de
multe ori cu un aisberg – doar o mică
parte din cele ce se întâmplă în cadrul
unui lui se află la suprafaţă, adică sunt
accesibile în mod direct. Celelalte părţi
ale dinamicii trebuie mai mult ghicite.

21.  Conflictele au loc mereu la două niveluri:
la nivel obiectual și la nivel
psihosocial.

22.  Nivelul obiectual (vârful aisbergului)
este format din pretenţii formulate,
comportament sesizabil, fapte.
 Nivelul psihosocial (partea nevăzută a
aisbergului) este constituit din temeri,
nesiguranţe, dorinţe, sentimente, tabuuri
etc. care nu pot fi observate în mod
direct, cu toate că sunt prezente masiv.

23. Rezolvarea conflictelor
Modalitatea de rezolvare a conflictului diferă
de la o cultură la alta, de aceea, pentru a oferi
soluţii potrivite, trebuie să ţinem cont de
cauzele care îl pot provoca, precum și de
aspectele interculturale ale acestuia.
Conflictul presupune o renegociere, o
eliberare a tensiunilor, o stabilire a priorităţilor,
o reînnoire a relaţiilor, o deschidere spre
celălalt și o reevaluare a atitudinilor, pentru
ca dialogul și comunicarea să își poată
îndeplini rolul.

24. Concluzie
 La final vă îndemn pe toţi să comunicaţi
liber să respectaţi părerea fiecărui om
să evitaţi contraziceri dintre dvs. şi
persoana cu care conversaţi dacă nu
ve-ţi respecta aceste simple puncte dvs.
nu ve-ţi putea evita declanşarea unui
conflict.