shooting science
2
Numele meu este Andreea
Drilea. Lucrez in domeniul
fotografic de mai bine de 15 ani. Am
acumulat experienta ca fotograf, profe-
sor si formator, apoi graphic designer,
iar acum lucrez ca Art Director intr-o
agentie de publicitate. Am format sute
de fotografi si am predat arta fotografi-
ca atat in invatamantul de stat, cat si in
mediul privat.
Sunt fotograf acreditat si formator
din pura pasiune. Asta ma face sa imi
dezvolt cunostintele in domeniu in
permanenta. Am la activ zeci de cursuri
si webinarii despre fotografie, arte
vizuale, design si marketing.
Imi doresc sa ofer oamenilor infor-
matii si cunostinte valoroase, precum
si educatie fotografica, iar ISEE shoot-
ing science este instrumentul prin care
transmit mai departe pasiunea mea
pentru fotografie si imagine. Imi doresc
sa ofer sprijin celor interesati, pasionati
si talentati in fotografie. Sprijin oame-
nii sa se exprime prin imagini, le dau
curajul sa se expuna cu asumare si sa-si
duca mesajul catre cei ce au nevoie de
servicii precum fotografia si imaginea
in general.
Pentru mine, fotografia este modul
prin care m-am cunoscut si prin care
transmit mesajul real despre cine si
ce suntem. Fotografia este despre a
comunica valoare celor care au nevoie
de munca noastra, a fotografilor.
Am creat acest eBook pentru ca
imi doresc sa dau sansa oricui este
pasionat de fotografie sa progreseze in
mod real. Sper ca informatiile sa iti fie
de folos si sa te ajute in a merge mai
departe. Te rog sa iei in calcul faptul ca
e absolut necesar sa exersezi. Fotogra-
fiaza orice si oricand folosind informati-
ile pe care ti le voi oferi. Pe parcurs iti
vei da seama ce merita fotografiat si
ce nu. Important este acum sa exersezi
fotografia cat mai mult posibil.
Succes!
Am fondat ISEE shooting
science in 2010. Este platforma
prin care ofer informatii, ajutor, susti-
nere, si educatie in domeniul fotografic.
Mai mult, la ISEE shooting science faci
parte dintr-o comunitate de fotografi si
poti lega prietenii trainice.
Ce este ISEE?
DESPRE Andreea Drilea
si ISEE shooting science
Cine este PROFA?

shooting science
4
Principiul de functionare al
aparatului de fotografiat a fost
descoperit descoperit in secolul XV,
cand Leonardo da Vinci a aratat ca
pentru a proiecta o imagine este
suficient un mic orificiu prin care sa
treaca lumina. Cu cat este mai mic
orificiul, cu atat imaginea devine mai
clara. Doua secole mai tarziu, acest
aparat simplu numit camera abscura
a devenit prima componenta oficiala a
aparatului foto. Mai mult a durat pana
a fost gasit un material fotosensibil
pentru a inregistra imaginea respectiva.
Aceasta problema a fost rezolvata
abia in 1826 cand Joseph Niepce Nice-
phore a descoperit ca pentru a produce
un bitum sensibil la lumina poate fi fo-
losita clorura de argint. Astfel a apărut
prima fotografie a lumii pentru care au
fost nevoie de aproximativ 8 ore de ex-
punere. Aceasta reprezinta privelistea
de la fereastra conacului sau din Bur-
gundia, Franta. Niepce a murit in 1833,
inainte sa-si fi perfectionat procedeul.
Partenerul sau, Louis Daguerre, a
continuat sa experimenteze, iar in ianu-
arie 1839 si-a dezvaluit procedeul numit
apoi Daguerreotipie. Initial acesta
utiliza placi de cupru invelite in iodura
de argint. Desi relativ insensibile dupa
standardele moderne, aceste placi
puteau sa inregistreze o imagine in
doar 15-30 de minute. Inainte,
asemenea tablouri ale unei scene
tineau de domeniul artistilor plastici.
Introducerea fotografiei, practic, in-
semna ca oricine putea realiza o ima-
gine realista, astfel incat noua tehnica
a atras foarte mult atentia publicului.
In sistemul lui Daguerre, placa
expusa in aparatul de fotografiat era
prelucrata chimic pentru a forma
fotografia finala. De aceea, daca era ne-
voie de mai multe copii ale fotografiei,
trebuiau sa fie expuse mai multe placi
in aparatul de fotografiat. Acest
neajuns urma sa fie curand inlaturat,
cand englezul William Henry Fox
Talbot a demonstrat primul proces
negativ-pozitiv la mai putin de trei
saptamani dupa dezvaluirea procesului
de tip Daguerre.
Materialul sau fotosensibil a con-
stat dintr-o bucata de hartie de scris
invelita in clorura de argint, iar expu-
nerea sa a durat circa 30 de minute.
SCURT ISTORIC

shooting science
5
Exista urmatoarele criterii in
functie de care se impart apa-
ratele foto. Dupa modul de vizare avem
de-a face cu 3 tipuri: aparatul cu vizare
prin obiectiv, apoi cel cu vizare electro-
nica prin vzor si LCD si cel de-al treilea,
cu sistem de vizare independent.
Primul dintre ele este cunoscut
sub initialele SLR (Single Lens Reflex)
si DSLR (DIgital Single Lens
Reflex). La acest tip, printr-un sistem
de oglinzi de tip “periscop” imaginea
care se vede prin vizor este exact cea
cuprinsa de obiectivul aparatului.
Aparatul cu vizare electronica
prin vizor sau LCD este cea mai noua
tehnilogie aparuta pana in prezent,
asa numitul aparat Mirrorless.
La al treilea tip de aparat, campul
obiectivului si cel al vizorului sunt
separate. Diferenta dintre cele doua
planuri poate sa fie vizibila pe
imaginea finala: campul cuprins de
obiectiv nu coincide suta la suta cu cel
cuprins prin vizor, iar imaginea pare
deplasata fata de cum a vizualizat-o
fotograful. Dar si aceasta eroare este
atenuata de faptul ca majoritatea
acestor aparate sunt echipate cu
obiective cu distanta focala
foarte mica. Acestea sunt, in cele
mai multe cazuri, aparate mai
ieftine si mai putin performante.
Aparatele foto compacte mai
sunt numite si Point and Shoot.
Aceste camere sunt in general mici (de
buzunar), usoare si au butoane foarte
putine. Au foarte multe ajustari, iar cele
mai multe dintre setari sunt automate,
inclusiv focalizarea, flash-ul, balansul
de alb si expunerea. Pe langa diferenta
imaginii vazute prin vizor si cea vazuta
prin obiectiv mai exista si afisajul pe
LCD pentru a arata ceea ce senzorul
capteaza. Aceasta imagine proiectata
pe LCD nu este una reala ci una
electronica, transformata in pixeli.
Alta caracteristica a aparatelor
compacte este dimensiunea lentilei si
a senzorului. Din moment ce camerele
sunt in general mici, nu este foarte mult
spatiu in interior pentru a permite sen-
zori mai mari si lentile mai sofisticate.
Ele au obiective ce nu se pot detasa
de aparat sau schimba cu alte len-
tile. Au zoomuri optice foarte mici in
schimb au zoomuri digitale foarte mari.
Acestea nu fac altceva decat sa ma-
reasca imaginea de pe senzor, marind
totodata si marimea fiecarui pixel din
care e formata respectiva imagine.
Aparatele aflate sub aceasta
clasificare pot varia de la cel
mai avansat aparat de fotografiat com-
pact la SLR. Diferenta intre acestea si
camerele compacte este posibilitatea
setarilor automate, semi-manuale sau
pe deplin setari manuale. Acestea
pot avea corpul aparatului ceva mai
mare rezultand spatiu de amplasare a
senzorului mai mare si lentilelor mai
mari. In genetal, acestea au zoom mai
lung si in mod evident sunt mai grele.
Cu toate ca sub-compactele
sunt mai scumpe decat aparatele
foto compacte, in general, acestea
ofera imagini de calitate ceva mai
buna si au setari personalizabile.
SLR-urile sunt aparatele cu
vizare direct prin obiectiv cu
ajutorul unui sistem de oglindire.
Imaginea este transmisa la vizor
printr-un set de oglinzi retrovizoare si/
sau de prisme ca un periscop. Cand
butonul declansator este apasat,
oglinda se ridica, pentru a permite
imaginii trecerea direct pe film sau
pe senzor. In acest fel, vizorul permite
fotografului sa vada imaginea reala
asa cum apare ea pe materialul foto
sensibil/film sau senzor de imagine.
Toate aceste component mecanice
sunt in mod evident, unele din motivele
pentru care SLR-urile si mai ales DSLR-
urile au body-ul - corpul aparatului -
CLASIFICAREA
APARATELOR FOTO
Aparate foto compacte
Aparate foto sub-compacte
Aparate foto SLR si DSLR

shooting science
6
mai mare si mai greu. DSLR-urile sunt
dotate cu senzori din ce in ce mai mari
care produc imagini de inalta calitate
chiar si in medii slab iluminate. Len-
tilele folosite de SLR-uri sunt detasa-
bile si pot fi inlocuite cu alte obiective
compatibile ce au caracteristici diferite.
Lentilele aparatelor DSLR au functii
compatibile cu body-ul cum ar fi foca-
lizarea, zoom-ul si stabilizarea imaginii.
Toate aceste caracteristici ale SLR-
urilor si DSLR-urilor, de a fi cat mai
mari, grele si costisitoare nu sunt
ideale activitatilor de zi cu zi. Cu
toate acestea, aceste caracteristici fac
DSLR-urile cele mai bune aparate de
fotografiat pentru fotografie de nivel
profesional, care produc cele mai bune
fotografii posibile. Aceste aparate sunt
de top pe lista pasionatilor, fotografilor
profesionisti si euntuziasti. Exista doua
tipuri de baza de aparate de fotografiat
care se utilizeaza in prezent. Ele sunt
grupate in functie de suportul pe care
le folosesc pentru a stoca fotografiile.
Single Lens Reflex sunt aparatele
de fotografiat ce folosesc filme
fotosensibile traditionale pentru a
capta imagini prin expunerea filmelor
la lumina. Acest tip poate fi, de ase-
menea, considerat ca un aparat de
fotografiat analog. Aparatele pe film
devin, incet, greu de gasit din cauza
progreselor tehnologice si calitative
ale aparatelor digitale. Unii fotografi
traditionali inca mai prefera fotogra-
fia pe film in detrimentul celei digi-
tale din punct de vedere artistic.
Aceste aparate capteaza imag-
inile pe cale electronica si
stocheaza o serie de date digitale.
Cele mai frecvente tipuri de senzori
sunt CMOS (Semiconductoare Metal
Oxid Complementare) si CCD (Charge-
Coupled Device). DSLR-urile sunt pre-
ferate de majoritatea, deoarece sunt mai
usor de folosit si de intretinut si ofera
o previzualizare imediata a imaginilor,
precum si capacitatea de a sterge ima-
gini nedorite, pentru a economisi spa-
tiu de stocare. Imaginile sunt stocate
pe carduri de memorie usor accesibile.
Marea diferenta dintre cele
doua consta in suporturile
fotosensibile pe care le utilizeaza, SLR
sau Analog folosesc filmul foto, iar
DSLR expune pe senzori si stocheaza
informatiile pe carduri de memorii.
Aceasta denumire de Single Lens
Reflex, cu sau fara Digital, ne spune ca
imaginea care se observa prin vizorul
aparatului, sau direct pe LCD-ul lui,
este exact aceeasi cu cea cuprinsa
de obiectivul aparatului si totodata
aceeasi care va aparea in fotografie.
Aceste aparate permit vizarea directa
prin obiectiv cu ajutorul unui sistem
de oglindire. Imaginea este transmisa
la vizor printr-un set de oglinzi si/sau
de prisme ca un periscop. Cand bu-
tonul declansator este apasat, oglinda
se ridica, pentru a permite imaginii
trecerea direct pe film sau senzor.
O alta caracteristica identica pentru
ambele tipuri de aparate este cea a
lentilelor detasabile si interschimba-
bile ce au caracteristici diferite.
Asadar, toate aceste caracteris-
tici ale SRL-urilor si DSLR-urilor si
multe altele, fac ca aceste aparate
sa fie cele mai bune pentru fotogra-
fiat la nivel profesional, care produc
cele mai bune fotografii posibile.
Aparate foto pe film/ SLR
Aparate foto digitale/ DSLR
SLR vs. DSLR

shooting science
7
Aceste aparate sunt de top
pe lista pasionatilor, fotografilor
profesionisti si entuziaști.
Acest tip de aparat de
fotografiat castiga popularitate
in acesta perioada. De fapt, denumirea
completa este Mirrorless interchange-
able-lens camera, iar dupa cum spune
si denumirea, sunt aparate digitale
fara oglinda si fara vizor optic, vizua-
lizarea cadrului putand fi facută direct
pe LCD sau prin vizorul electronic.
Obiectivele se pot schimba intre ele,
iar focalizarea se face direct pe senzor.
Dimensiune si greutate. Datorita
sitemului de oglinzi la apa-
ratele DSLR, acestea sunt mai grele si
mai mari fata de Mirrorless-uri. Pen-
tru fotografii profesionisti, acesta nu
reprezinta un dezavantaj, insa pentru
incepatori si avansati, cei care se presu-
pune ca exerseaza mai mult, un Mir-
rorless este mai avantajos. Fiind usor
si mic se poate lua oriunde si oricand.
• Calitatea imaginii este data
de lentile si senzor. Aparatele Mir-
rorless folosesc acelasi senzor ca
DSLR-urile, indiferent daca vorbim
despre entry level si mediu cu senzori
APS-C CMOS, adica pentru incepa-
tori si avansati, sau cele cu senzori
full frame pentru profesionisti.
• Obiective. Ambele tipuri de
aparate, cu sau fara oglinzi, ofera posi-
bilitatea ca lentilele sa fie schimbate,
dand posibilitatea de a fotografia asa
cum iti doresti in functie de caz si de
ceea ce vrei sa fotografiezi. Montura
obiectivelor difera de la un tip de
aparat la altul si de la un producator
la altul, ceea ce inseamna ca nu se vor
putea folosi decat obiective dedicate
pentru aparatul x sau maxim printr-un
adaptor, mentinand acelasi producator.
• Vizorul. Cu siguranta daca deja lu-
crezi cu un DSLR, lipsa vizorului optic
si vizualizarea imaginii direct pe LCD
sau printr-un vizor electronic la Mirror-
less poate fi putin incomod la inceput.
Spun “la inceput” pentru ca orice e nou
se invata in timp. Dar sa nu uitam ca
prezenta vizorului la DSLR este pentru
a satisface necesitatea fotografului de a
vizualiza cat mai real și fidel imaginea
pe care urmeaza sa o capteze senzorul.
• Stabilizarea imaginii. Daca la
DSLR se foloseste stabilizarea LIS, adi-
ca deplasarea unui grup optic de lentile
din obiectiv pentru a recentra cadul pe
planul optic, la Mirrorless stabilizarea
se intampla in corpul aparatului, sistem
numit IBIS ce repozitioneaza senzorul.
• Focalizarea. Din start trebuie
mentionate cele doua modalitati
de focalizare, manuala si automata.
In principiu, aparatele foto digitale
focalizeaza imaginea prin interme-
diul obiectivului. S-au inventat pana
in prezent multe sisteme de focalizare
montate in obiectivele foto, ce sunt
actionate mecanic in cazul in care
focalizam manual, sau cu ajutorul unor
senzori daca folosim autofocalizarea.
Atat doar vreau sa mentionez acum,
faptul ca unele aparate Mirrorless au
introdusa functia de focalizare Focus
stacking pe tot cadrul, adica compune-
rea mai multor fotografii cu focalizari
diferite in functie de profunzimea
campului si Eye-AF, un senzor urmari-
tor de ochi al modelului fotografiat.
• Zgomot. Un DSLR il vom auzi
cand declanseaza, pentru ca ridicarea
oglinzii permitand luminii sa intre la
senzor si punerea ei la loc este o mis-
care mecanica. Un Mirrorless nu mai
are oglinda, deci nu mai are ce ridica,
deci numai face zgomot. E silentios.
Aparate foto Mirrorless
DSLR vs. Mirrorless

shooting science
8
PRINCIPIILE OBIECTIVELOR
FOTOGRAFICE
Distanta focala a unui obiec-
tiv se masoara in milimetri
si reprezinta distanta de la centrul
optic din interiorul obiectivului pana
la planul pe care se face proiectia
imaginii focalizate, si anume sen-
zorul. Centrul optic reprezinta acel
punct apartinand axei optice a unei
lentile, prin care o raza luminoasa
nu-si modifica directia de propagare,
indiferent de unghiul de incidenta.
Deoarece unghiul normal de vedere
umana este de 45° - 50°, se considera
"normal" obiectivul care are un unghi
apropiat de acoperire - obiectiv cu
focala de circa 50 mm. Spre exemplu,
un obiectiv de 50mm are distanta de
la centrul optic si pana la senzorul din
aparat de 50mm sau 5cm. Obiectivele
cu distanta focala mai scurta acopera
un unghi de camp mai mare si, de
aceea, se numesc superangulare, iar
cele cu un unghi de acoperire mai mic
si deci cu o focala mai mare, poarta
numele de teleobiective, deoarece
reproduc la o scara mai mare obiectele
aflate la distanta. Dezvoltarea actuala a
opticii a permis proiectarea si realiza-
rea unor obiective care, prin modifi-
carea interna a pozitiei unor grupuri
de lentile, permit varierea continua a
distantei focale, intre anumite limite;
aceste obiective poarta numele de
zoom-uri (transfocatoare).
Astfel un obiectiv de 18-55mm, intre
cele doua puncte - centrul optic si sen-
zor - masoara o distanta variabila de la
18mm pana la 55mm.
Diafragma este un suban-
samblu al obiectivului prin
care se controleaza debitul luminos
ce traverseaza sistemul optic.
Realizata din mai multe lamele de
otel care pot bascula in asa fel incat
sa determine formarea unui orificiu
circular (iris), cu centrul pe axa optica,
si diametrul variabil, este comandata de
un inel exterior sau printr-un micromo-
tor.
Pentru a anula deformarile "in
perna" si "in butoi" induse de insasi
irisul diafragmei, aceasta trebuie
amplasata intr-un plan perpendicular
pe axa optica si cu care se intersecteaza
in centrul optic. Intrucat la zoom-uri
centrul optic se deplaseaza inainte
(pentru pozitia tele) si inapoi (pentru
pozitia superangular), aceasta conditie
Distanta focala
Diafragma

shooting science
9
este imposibil de indeplinit, iar aberati-
ile respective sunt doar ameliorate, nu
si anulate.
In scopul usurarii modificarii
expunerii, indicii diafragmei repre-
zinta o progresie geometrica cu ratia
1,4 astfel: 1, 1,4, 2, 2,8, 4, 5,6, 8, 11, 16, 22,
32, 45, 64... In acest mod, fiecare valoare
asigura o expunere dubla fata de
urmatoarea si jumatate fata de
precedenta din serie. Notatia valorilor
diafragmei se face prin "f" urmat de
valoarea utilizata, de exemplu "f/8".
Multe dintre inelele diafragmei de pe
obiective sunt prevazute cu o index-
are mecanica asa incat inchiderea sau
deschiderea cu o treapta este denumita
"full-stop" sau, simplu "stop". Deschi-
derea relativa maxima a unui obiectiv
poarta numele de luminozitate; valorile
uzuale pentru obiectivele "normale" se
situeaza intre f/2 si f/2,8.
Nu exista nici un obiectiv care sa
posede intregul sir de diafragme de
mai sus. Imaginati-va un teleobiectiv
cu distanta focala 300 mm, care, pen-
tru a avea indicele de diafragma f:1 ar
trebui sa aiba o lentila frontala cu
diametrul de 300 mm! Sau un
obiectiv al unui aparat digital, cu
distanta focala 8 mm care, pentru a
avea o diafragma de f/64, trebuie sa
poata inchide lamele diafragmei pana
la un orificiu de numai 125 microni!
Tehnic, aceste performante sunt
realizabile, dar comercial lucrurile sunt
privite altfel.
Rolul major al diafragmei este de
a regla debitul fluxului luminos care
patrunde prin obiectiv in camera
obscura si impresioneaza substratul
fotosensibil in perioada de timp cat
obturatorul este deschis.
Odata cu perfectionarea aparate-
lor fotografice si cu inglobarea
exponometrului TTL in aparat,
deoarece diafragma era complet
deschisa pana imediat inainte de de-
clansare, s-au aplicat metode de comu-
nicare intre obiectiv si aparat. Diafrag-
ma electrica este o diafragma automata
care, in plus, transmitea corpului
aparatului fotografic valoarea aleasa
de utilizator, pentru a se putea calcula
timpul de expunere adecvat subiectu-
lui vizat. Acest model de obiective se
recunoaste dupa aparitia unor contacte
electrice aurite situate pe montura pos-
terioara a obiectivului, care corespund
unor contacte similare din montura
pentru obiectiv a corpului aparatului.
In ultimii ani, in obiectiv au fost
incluse micromotoare de actionare a
diafragmei la valoarea de lucru, iar
recent, unele modele de obiective au re-
nuntat la inelul de diafragme! Alegerea
unei diafragme se face automat sau
cu ajutorul unui selector de pe corpul
camerei iar valoarea se afiseaza pe un
afisaj electronic si/sau in vizor.
Diafragma electrica

shooting science
10
Profunzimea este factorul de care
depinde marimea zonei de
claritate - distanta dintre cel mai
apropiat si cel mai indepartat punct
clar din cadru. La deschideri mari ale
diafragmei, profunzimea de camp
este redusa iar, pe masura ce se in-
chide diafragma, profunzimea de
camp creste. Caracterull ondulator
al luminii determina insa aparitia
difractiei la trecerea prin diafragme
foarte inchise, fapt care afecteaza
reproducerea clara a subiectelor. De
aceea, utilizarea de diafragme foarte
inchise altereaza claritatea detaliilor.
Distanta focala a obiectivului
este invers proportionala cu profun-
zimea de camp; cu cat distanta focala
creste cu atat profunzimea de camp
va scadea. Distanta de fotografiere
este proportionala cu profunzimea;
cu cat distanata de fotografiere
dintre obiectiv si subiect creste cu
atat si campul de claritate creste.
Pe o fotografie va fi reprodus
perfect clar doar acea regiune a
subiectului aflata in planul de
focalizare. Zonele aflate mai aproape
sau mai departe de planul de focalizare
vor fi reproduse mai mult sau mai putin
difuz, in fuctie de pozitionarea lor in
raport cu planul de focalizare.
Profunzimea de camp

shooting science
11
Unghiul de poza al imaginii
depinde de distanta focala a
obiectivului. In functie de marimea
unghiului de poza se practica o
clasificare a obiectivelor
in modul urmator:
- normale - la care distanta focala
este apropiata de diagonala formatu-
lui si la care unghiul de poza este de
45°-60°; sunt obiectivele care produc
imagini similare cu ceea ce percepe
ochiul uman; unde distanta focala
variaza in jurul a 50mm;
- superangulare – la care distanta
focala este mai mica decat diagonala
formatului si variaza intre 10mm si
35mm, deci cuprinde sub un unghi de
124°, rspectv 60°.
- fisheye – este tot un obiectiv su-
perangular cu distante focale cuprinse
intre 8mm si 16mm, sub unghi de 220°-
125°.
- teleobiective (cu distanta focala
mare cuprinsa intre 80mm si 600mm)
– la care distanta focala este mai mare
decat diagonala formatului, iar unghiul
cuprins intre 90°-6°.
Sunt folosite la fotografierea in
spatii inguste si in cazurile in
care nu ne putem indeparta la o distan-
ta suficienta pentru a cuprinde subi-
ectul in intregime. Profunzimea acestor
obiective, pentru aceeasi marime a
diafragmei, este mult mai mare decat
a obiectivelor normale sau a teleobiec-
tivelor. Obiectivele superangulare, care
permit fotografierea de la distante mici,
deformeaza subiectul, dand imagini cu
o perspectiva exagerata (ex. 10-35mm).
Un alt inconvenient al obiectivelor
superangulare este iluminarea neuni-
forma a imaginii, care scade de la
centru catre marginile fotografice.
Analizand o fotografie realizata cu
un superangular, vom vedea ca
elementele situate in centrul imaginii
sunt mai clare decat cele situate catre
marginile imaginii. Claritatea redarii
subiectului depinde de constructia
obiectivului si se exprima cantitativ
prin puterea de separare a lui.
TIPURI DE OBIECTIVE
Obiectivele superangulare
Wide Angle

shooting science
12
Puterea de separare constituie
calitatea obiectivului de a reproduce
distinct in imagine punctele sau liniile
foarte apropiate ale subiectului foto-
grafiat. In centrul campului, puterea de
separare este maxima, iar spre extremi-
tatile acestuia puterea de separare
devine mai mica.
Partea frumoasa a acestui tip de
obiectiv este posibilitatea de a da o
nota distincta fotografiei, tocmai prin
imaginea distorsionata ce o creeaza.
De aceea aceste anomalii sunt inerente
obiectivelor cu unghi mare de cuprin-
dere si distanta focala scurta, dar pot fi
transformate in atuuri pentru realizarea
unei fotografii cel putin interesante.
Eun termen de argou pentru cele
mai superangulare obiective,
care obtin un unghi mare de vedere
prin necorectarea aberatiilor sferice.
De aceea toate imaginile fisheye arata
ca si cum ar fi fost facute intr-un glob.
Unghiul de cuprindere al acestor
obiective este intre 160-220 grade, chiar
daca cel mai popular unghi este de vreo
180 grade.
In general, acest tip de lentila este
folosit pentru aplicatii stiintifice/milita-
re, unde este necesara observarea unor
fenomene/obiecte care sunt foarte mari
sau este nevoie o imagine si a cerului si
a pamantului intr-o singura imagine.
Primul fisheye utilizat a aparut in
anii '20 pentru studii meteorologice,
unde era nevoie de un obiectiv ce sa
cuprinda intreaga bolta cereasca si cu
ajutorul lui sa se studieze formarea
norilor.
Sunt obiectivele cu dis-
tanta focala mare si
unghi de cuprindere mic.
Ca si la superangulare, printr-un
teleobiectiv perspectiva spatiului este
putin denaturata. Teleobiectivul com-
prima perspectiva. Planurile se taseaza,
par ca se apropie unul de celalalt. Acest
efect este datorat inchiderii diafragmei.
Un alt efect extrem de util al obiec-
tivelor cu distanta focala mare este cel
al separarii planurilor.
De fapt, corect spus este obtinerea unei
profunzimi de camp foarte mici (care,
la randul ei, este o combinatie intre
focala si deschiderea diafragmei). In
acest caz, al obiectivelor cu focala mare,
rolul diafragmei este insa foarte redus
din acest punct de vedere. Profunzimea
de camp redusa permite obtinerea
unei imagini de maxima claritate pe
unul dintre planuri (cel in care se afla
subiectul) pe cand celelalte, din fata
si din spatele subiectului, sunt difuze,
neclare (veti auzi deseori cuvintele blur
sau flou cand se vorbeste despre asa
ceva). Astfel, prin contrastul dintre cele
doua planuri subiectul va iesi mult mai
bine in evidenta iar imaginea nu va mai
fi “parazitata” de tot felul de elemente
Fisheye/ Ochi de peste
Teleobiectivele/ Telephoto

shooting science
13
care ar fi fost vizibile pe fundal daca
toate planurile ar fi fost la fel de clare.
Sunt destinate fotografierii cu
scara mare de reproducere,
pana la 1:1. Acestea sunt construite
dupa scheme optice care sa minimizeze
aberatiile optice pentru fotografierea
de aproape, spre deosebire de celelalte
tipuri de obiective, la care se considera
ca subiectul se afla la mare distanta
(peste 100 ori distanta focala). Desi
exista si posibilitatea utilizarii de inele
intermediare intre obiectiv si aparat,
obiectivele macro pastreaza toate
automatismele/comunicatiile intre
cutie si obiectiv si sunt cu mult mai
bine corectate optic pentru acest
gen de fotografie. Cu distante focale
intre 50 si 200 mm, pentru reprodu-
ceri la scara de 1:1, acestea permit o
distanta confortabila fata de subiect>
> (200 - 400 mm) ceea ce contribuie
substantial la o mai buna ilumin-
are, ca sa nu mai vorbim si de faptul
ca insectele - subiectul predilect al
macro-fotografilor - sunt mai putin
deranjate de la aceasta distanta.
Obiectivele mai sunt clasificate
in funcfie de distanata
focala ce poate sau nu varia. Altfel
spus exista obiectve „fixe” ce au o
distanta focala fixa si obiective cu
zoom care au mai multe distante focale.
In ultima vreme sunt tot mai folosite
obiectivele cu distanta focala variabila.
Pentru a pastra la cote cat mai inalte
calitatile optice ale zoom-ului, acestea
acopera trei plaje de distante focale:
zona superangulare, zona din vecina-
tatea focalei normale si zona teleobiec-
tivelor. Desigur, un zoom este extrem
de practic si versatil pentru majoritatea
utilizatorilor, insa exista si aspecte
negative ale acestor sisteme optice:
• corectarea aberatiilor optice
este mult mai dificila, unele dintre ele
sunt doar partial corectate, altele sunt
corectate doar pentru anumite inter-
vale focale, etc; distorsiunile "in perna"
si respectiv "in butoi" raman greu de
corectat la extremele de focala;
• in general, luminozitatea unui
zoom este mai mica decat a unui
obiectiv cu focala fixa, la aceeasi
valoare. Aceasta implica dificultati in
focalizare si la fotografia in conditii de
lumina putina, etc.
Obiectivele macro Obiectivele zoom