O slideshow foi denunciado.
Utilizamos seu perfil e dados de atividades no LinkedIn para personalizar e exibir anúncios mais relevantes. Altere suas preferências de anúncios quando desejar.

CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT

2.926 visualizações

Publicada em

Publicada em: Arte e fotografia
  • Seja o primeiro a comentar

CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT

  1. 1. DAN TIPURIŢĂ V E R S U R I D E D E M U L T Bucureşti 2012
  2. 2. Închin această carte Norei, soţia mea, fiicelor Cristina şi Loredana, amintirii părinţilor mei, precum şi tuturor celor dragi mie, rude şi prieteni, care m-au cunoscut sau nu în această ipostază. Bucureştean prin naştere şi trăire, am petrecut multe vacanţe şcolare în Mărginimea Sibiului, care mi-a încărcat amintirile cu imagini de neasemuit şi care răzbat în acest volum. Am început să scriu de la vârsta de 10 ani, mai târziu am publicat poezii în reviste literare, am participat la cenacluri literare. Soarta impusă de condiţiile vremii m-au determinat să-mi schimb decizia în ultima clasă de liceu şi să urmez o facultate cu profil mult deosebit de cel literar. Această decizie mi-a schimbat destinul. Omul era « sub vremi » cum scria cronicarul. Mai mult, incompatibilitatea dintre o funcţie de conducere deţinută şi o activitate literară era notorie. Nu am mai scris în 33 de ani decât lucrări de specialitate. Mă simt dator, dând curs şi insistenţelor celor foarte apropiaţi, să-mi adun scrierile din perioada 1965-1978 şi să le public în acest volum. Fără a avea pretenţia supunerii exigenţei unor critici literari această lucrare, las la aprecierea cititorului valoarea timpului pierdut pentru citirea acesteia. Autorul
  3. 3. 7 ELEGIE Vezi, e sticlă cerul, scârţâie sub paşi, miros ca de lupi suduie-n ciopoare, vântul are-n soldă dinspre nord arcaşi, moare ruginind iarba in fecioare. Simt ninsoarea asta ca pe-un cal în spume, sub o scoarţă veche de aer alb de vremi, de maine hermina va albi o lume ca pielea glasul cărnii, iubito, când mă chemi. O albie rămân în trup de nemişcare, aştept sa curgă piatra ca liniştea pe drum, cum blocurile-ngheaţă cu braţele-n trotuare contemplând în iarnă mireasa unui prun. 1975
  4. 4. 8 PĂŞIND ALĂTURI Sângerează muntele sub fag pe drumu-mburuienat de ani şi vreme, câte-un cioban răsare din toiag făcându-şi drum prin vorbe şi blesteme. În jur ne cântă turmele-n urcuş întinse între coarne de berbece, în spate poartă stâncile de pluş prin care vama cucului se trece. Păşim alături preţ de doua stânci pe care le-a născut pământu-n vreme când nu eram, dar am fi vrut atunci să vină Demiurgul să ne cheme. 1968
  5. 5. 9 PRIMĂVARA Se-aude-n râu despre noi vorbind, travaliul dimineţii e-nsângerat se pare, aprilie începe să nască rând pe rând câte un rai, un altul, pentru fiecare. Ies basmele din mame sa gângurească iar, copacii le aruncă poveştile în frunză, o herghelie verde sărută la hotar pământul cu potcoava cea ascunsă. E timpul să simţim cum totul stă pe loc, lacrima în râs coboară să-l vegheze, firul de iarbă ne strânge la un loc cu verdele lui duh să ne ureze. 1966
  6. 6. 10 ROMANŢĂ Îţi mai aduci aminte doamnă, erai minoră, noi majori, sufla cu miazănoapte-o toamnă, cu-un soare-nvins la trecători. Mureau secundele în vreme şi pielea-ţi mirosea a somn, îmi cuibăream privirea-n gene să-ţi văd celulele cum dorm. Visam lumina cum se-aşterne pe trupul tău în aer crud, păstrând căldura dintre perne sfios să nu-mi mai pleci din nud. Acum când toamna nu mai este şi zilele se cos pe rând, eu locuiesc într-o poveste plătindu-mi locul pe pământ. 1974
  7. 7. 11 UN CAŢEL Privesc din nicăieri spre nimănui cu alchimia unui pierde-vară, mă părăsesc eroii din statui în marşul mut al şinelor din gară. Ţin ciorile o pradă de oraş ca literele-o aripă de carte, pot învăţa cum duce-m-aş acum dinspre întreg spre mai departe. Abia mă simt din golu-adevărat alunecând în ochiul unui câine ce stă spre mine mut şi nemişcat privind şi ronţăind o zi de mâine.
  8. 8. 12 REPETABILA IUBIRE Intâi a fost clipa, apoi te-am zărit privind în mers din tren un drum de gară, de-atunci iubesc secunda care te-a zămislit în paraful de o clipă dintr-un vârtej de vară. Dau trenului acelui acum un sens corect într-un absurd de spirite umane şi-ţi caut regăsirea cu mai mult respect în nălucirea fetelor morgane. Te caută hoinarul din mine pe la porţi pe străzi întunecoase, adulmecând peren cum amiroase şina năluca unei roţi plutind în apa rece a unui geam de tren. 1973
  9. 9. 13 SĂ RESPECTĂM APA DE PLOAIE Să respectăm mai mult apa de ploaie, poartă-n ea sclipiri de vid astral, ne spală unduirea de gunoaie din marea gândului pe mal. E curgerea botezului divină pe creştetul pământului păgân ca laptele din sfârcul de rugină ce-l suge pruncul mamei de la sân. E turma de luceferi şi de nori mulsă de stâncă vara in izvoare când Dunărea-i gravidă cu un vapor grabită să mai nască incă o mare. E şoapta de iubire nerostită ce o ascultă îngerii timizi în catedrala lumii rostuită cu orgile zidite-n cărămizi.
  10. 10. 14 E muzica şampaniei la dop când minţile dansează dinspre nunţi şi ropotul trăirii în galop să ne trezim cucernici şi cărunţi. E mustul crud băut de înţelepţi, din care luăm aghiazma de-nceput şi ne aşezăm mai drepţi şi mai deştepţi în lutu-n care ne-nvelim cu lut.
  11. 11. 15 ÎN LOC DE NAŞTERE Din dealul ghemuit în palma ierbii, din ploile bătând flămânde-n porţi, din pomi albind tăcut în haina iernii desbrăţişaţi de frunze, trişti şi morţi, Din huma rostuită de părinţi, din moş strămoşul care mi-a fost dat, din ruga mamei mele pe la sfinţi grăită în icoană legănat, Din scrinul zestrei mele desfăcut cu dezlegări şi voci de ursitoare, urându-mi o urare de-nceput decembrie cu glas de neuitare, M-am aruncat cu inima ţipând ca bătând în geam o lună trează şi nu era mai ziuă pe pământ decăt un fruct care se luminează. 1963
  12. 12. 16 SAT DE MUNTE Ochi de pădure, templu de lumină, case-nflorite în lujerul de drum, mai sus, vedeniile de fum la care babele strigoaie se închină. Nopţi făcătoare de minuni, priveghi la lună, suflete nebune, mistreţii-şi fac culcuşul în pătule şi lupii-n cimitirul cu străbuni. Aici, cu vremea strânsă subţioară când taie echinocţiul toamna-n două îsi beau mocanii ziua din ciubară şi se-nveselesc în iarnă să nu-i plouă. Aşa m-am înfăşat şi eu în viaţă cu verdele în care m-am scăldat, un prunc născut cu muntele în faţă pe-o piatră de cetate botezat.
  13. 13. 17 Acum îmi caut rostul cel dintâi şi îmi aleg ce să aduc din soare cu muntele credinţă căpătâi o voce, un auz, o răsuflare. 1967
  14. 14. 18 PĂRINŢILOR MEI Cum stau tăcuţi la zidul vremii iarnă îi văd într-un ştergar de aminire, pământul urcă-n ei ca să îi ceară neprihănit de albi spre altă fire. Clepsidra vremii curge răsturnată e oarbă, surdă, searbădă şi mută, cum naşterea-i eternitate sfâşiată şi moartea o naştere tăcută. E frig în demiurgica chemare cât toată iarna strânsă într-un loc, secundele s-au destrupat de ore şi-ngheaţă-n moara timpului pe loc. O Doamne, fă divan din cer, adoarme ploile în răuri într-un rost şi spală clipa asta de mister să-i văd superbi şi gravi precum au fost. 1970
  15. 15. 19 OARBĂ IUBIRE Oarbă iubire, de cine asculţi, îţi dau şoaptele ei de le vrei, se topesc fagurii-n munţi curg buzele mele prin buzele ei. Oarbă iubire, de cine asculţi, îti dau mintea mea să mi-o bei, se amestecă vinul în gânduri la nunţi din sângele meu în sângele ei. Oarbo ascultă, iubire ascultă, tu eşti destinul, eu sunt ce vrei, eu sunt ce nu sunt. Ce nuntă sfântă vor face zilele mele cu zilele ei. 1964
  16. 16. 20 IARNA E BACI UITAT LA STÂNĂ Iarna e baci uitat la stână neîncălzit între ciopoare, pe munte vântu-i cingătoare, gerul, uscate răni pe mână, ninge pe creste, în văi plouă, iertarea calcă alb în vine, sufletu-n satele vecine brumează o iubire nouă, băciţele se-ntorc zâmbind cu smalţul iernii între buze, ning nasturii din bluze şi sânii sâmburi roşii ning. Lasă, puţin câte puţin patul zăpezii o să-l umple, pe coapsa lor fierbinte umble flămânzi, lupii din priviri. 1968
  17. 17. 21 AŞA CUM PLECI Aşa cum pleci tu dimineaţa din somnul alb de mesteacăn spre aceleaşi ţărmuri mereu, spre aceleaşi castele de gânduri, în scorbura zilei te-afunzi cu albul de miere al frunţii pe care păru-ţi înseamnă catedrală de sfinte albine, aşa cum pleci tu într-acolo povârnindu-ţi sămânţa în lucruri şi laşi să te-nvăluie munca cu ochi cristalini de sudoare, aşa cum pleci tu dimineaţa cu glasul meu sub cămaşă şi zâmbetul copilului nostru în lada de zestre a palmei,
  18. 18. 22 te simt lunecând printre riduri sub fardul de ceaţă al zilei şi lanul de olandă-ţi păstrează locul de popas al obrazului. 1977
  19. 19. 23 JOC Ochi prelins pe glezna ta de fată ; inima viscol începe să bată. Buze înmuiate cu-un surâs lacrimile tale îs. Într-un gând cules haihui umerii pe-un vers ţi-i sui, aşa cum doreşti şi tu să îmi cânţi numele sub ursă. Vânt de seară să îmbraci dorurile să le-mbraci. Dumnezeu visat rămas în sărutul acestui ceas. 1968
  20. 20. 24 PERLA Semn de iubire între buzele tale e perla crescută din firul de nisip al sărutului nostru. 1975
  21. 21. 25 CHEMARE Porumbul ţipă-n copt numai să vii, la noi a uns cu toamnă din pădure, verdele l-am strâns să nu ţi-l fure stihiile cu braţe străvezii. Galbenu-i lup, e-un vânt portocaliu, gândul mi s-a asprit ca mustu-n vie şi albul zilei ţipă argintiu, se-ntinde ca o coală de hârtie. Grăbeşte-te, vor nopţile să-ncuie o turmă de luceferi în culcuş, să fii cu mine când va fi să suie copacii-n lună până sus. 1974
  22. 22. 26 NOAPTEA ARIADNEI Şi iarăşi petala nopţii iese din lujer, colindă fluturii vederii pe staminele ei, se simte doar umbra de var a pereţilor pe tâmple poposindu-mi. E taină complice între linişte şi somn, fereastră veghează un pumn de lumină. Prin cenuşa vederii îţi caut genunchiul, ghem uitat de tine în labirintul meu. 1970
  23. 23. 27 DANS De deshamă cerul de pământ, iarba pluteşte în pajişti albastre, naşte marea pe frunze albind corăbii cu pânze de aer. Vine dealul prin bolţi de salcâm, apleacă lumina când trece spre casa miresii, - iubito, răsari în poarta braţelor mele aripa gândului strălucind ! Cineva aruncă din soare polen. cuvintele-şi culeg din grădini trandafirii. în ochii tăi e-un bal de-anemone la care dansăm numai noi. 1970
  24. 24. 28 VÂRSTELE Mai crudul pas al vremii a ostoit un ceas, necoptul soare bate imberb în coaja zării. Să nu mai plângi iubito, fiindcă ai rămas alături mie-n vârsta dintâi a căutarii. Aşteaptă, nu-s departe căldările cu jar din care cu-ndrazneală muşca-vom deodată, când la amiază fi-va un soare de-armăsar să nu uiţi că-s bărbat iar tu eşti fată. Şi doar să-mi ţii dârlogii să-l urc pe bidiviu, verdele-i jăratec şi frige-n ochi câmpia, tu să ramâi aceeaşi, iar eu ce-oi vrea să fiu galopând prin vreme cât mă va ţine glia. 1974
  25. 25. 29 SIMPLU S-au văzut de curând : ea coboară dintr-o basma roşie, el se năştea dintr-o barcă în vârful râului. Câmpul trecea prin amândoi acelaşi verde, acelaşi aprilie, tremurând la răspântii osiile pline cu frunze. Era firesc să-şi înlănţuie fiecare jumătate de primăvară şi să-şi schimbe de pe umeri pata de cer ruginiu. De-atunci, noaptea adorm târziu, pe galopul cailor şi plutesc cu genunchii lipiţi pe-aceleaşi cuvinte rotunde mai copii ca oricând. 1964
  26. 26. 30 ACEASTA-I BANCA Aceasta-i banca sub care zilele se spânzură până la vânt, colţul cu greieri copilăroşi călătorind umbrele noastre timide. Ne întâlnim dincolo de noi, pândind cum ne retragem unul în celălalt ca într-o cameră cu oglinzi rotitoare cu un pian la care ştim să cântăm doar cu o mână totul e dumnezeiesc de frumos, cu cele câteva cântece învăţate pe dinafară, din care nu observăm că e târziu până în clipa în care ne îngheaţă degetele pe clape şi muzica şerpuieşte, atunci suntem doar la un deget de sânge. 1964
  27. 27. 31 NAŞTERE Acum e rândul tău. Ori mai auzi? Plouă cu zori în maiul din duzi. Pe streşini alunecă zaruri de tuci : Ce ne aduci ? Ce ne aduci ? Oraşul se lasă vândut -ce visare !- pe-un galben de soare. Vezi, timpul cerşeşte secunde din clepsidra pântecului tău unde încep să se-nchege suflările noi mocnite în amândoi. Ascultă ! Recunoşti acest grai ţipat pe-un fluier de mai ? 1977
  28. 28. 32 DIMINEAŢA LOREDANEI În râs albeşte un război de dinţi, poiana păpuşilor se desprimăvărează, ferestrele încalcă pe ziduri, cuminţi, în hipodromul dinspre amiază. M-ascund în lumină ca orbul ce vrea să-i pot privi furişul din gene. Doi urşi mormăi în inima mea şi mă trădează cum bat cuie-n vreme. 1978
  29. 29. 33 CROCHIU Zi bună Stăpână ! Dunăre brâu pe iia ţesută cu fir de grâu. Câmpie Română nemaivăzută. amurg uitat pe-o brazdă la arat. Lumină-îmbunată seara de-odată să tragă noaptea perdea pe faţa ta. 1965
  30. 30. 34 ADOLESCENŢĂ Visare în ochii grei de marmura doritelor femei. Sărutul ploii de vară pe-o buză de seară. Poezie nedescifrată în stâncă de munte săpată. Carnea ta şi a mea vezi, o singură stea. 1964
  31. 31. 35 ALB Vezi, ninge astăzi, simţi, Curg diamante sărutările mele firbinţi. A căpătat culoarea frunţii tale îmbraţişarea lor neonică şi moale. Când dimineaţa-şi va ieşi din minţi îţi va dansa cu braţele ei goale pe răsuflarea mea de noapte vineţie dumnezeiesc de albă numai ţie. 1965
  32. 32. 36 GALBEN Pe plajă ţi-s dorinţele supuse, sub tălpi cochiliile se desmiardă, zac vorbele în bucurii nespuse gata să ardă. Pe-un gând oceanul leagănă meduze şi zămisleşte pacea-n peşti cuminţi -Sărută-mă...Pe buze nisipu-aprinde lumânari fierbinţi. 1975
  33. 33. 37 ROŞU Târziul soare unde-o înnopta dacă acum stă roşu-n palma ta? E timpul dus, oprită între vreme nu mai cutează noaptea să şi-l cheme. Apleacă-ţi părul peste el, aşa, ca să-l acoperi tu cu noaptea ta. 1975
  34. 34. 38 VERDE Apleacă-ţi capul, grâul se-nalţă să-ţi vorbească, urcat în clorofilă e câmpu-n greu cuvânt, poate gelos pe mine vrea să te ocrotească de cel ce sunt. Tu lasă-i-te-n pază mai jos să îţi sărute pântecul prin care te simţi de el legat. Cum o să râd, sunt spicele-apărute şi va fi galben totul, şi va fi secerat. 1975
  35. 35. 39 ORANJ Ce cauţi tu unde nu eşti sau nu te pot simţi în vis acum? Aştept cu zborul păsărilor de la tine veşti gătit de drum. Porumbul ţipă-n copt numai să vii, la noi a nins cu toamnă din pădure şi verdele l-am strâns de pe câmpie să nu ţi-l fure. E mult mai galben sau portocaliu, sunt gândurile-n pârgă sus la vie şi glasul zilei mai dogit, chefliu, se dă cu norii tumba pe câmpie. Grăbeşte-te, vor nopţile să-ncuie, clipind din candelabre-şi fac culcuş. Să fii cu mine când va fi să suie singurătatea-n lacrimi până sus. 1975
  36. 36. 40 VIOLET Tot mai adânc sapă violetul, clacsoanele gonesc oraşul din vârful buzelor. La braţul bordurii a plecat bulevardul şi peste firele de nisip ale grijilor zilnice un val de somn chiamă din larg isprăvile copiilor. 1970
  37. 37. 41 DEŞTEPTARE Cine coboară în bezna mea, pasăre neagră, ciugulind la întâmplare stelele prinse în insectarul nopţii? În plaja patului mijeşte de ziuă. Mâinile tale, doi pescăruşi obosiţi pe bolovanul somnului meu, presimt un zbor de glbene frunze, iar eu de zidul dimineţii lipit urc din beznă scările albe. 1968
  38. 38. 42 PEDEAPSĂ Din ochiul ispitei, ochi de fântână, dorinţa mea scapără ca o brăţară, rămână chipul tău iubito în cupa ochiului meu, vocea ta iederă pe globul în care sunt eu. Te caut, te caut, otrava ţi-o vreau cu adoratele-ţi palme s-o beau. 1974
  39. 39. 43 TU Tu ai adus pe lume femeia cu jumătate de glas înecându-te într-o creangă de liliac. s-a făcut tăcere de aer croşetat în noaptea cu o lună ca un chipiu la care se-nşiraseră bărbaţii dându-ţi onorul. 1976
  40. 40. 44 ŢIE Fie-mi visul pădure de fagi, memoria ierbii păstrează copacii, tu, iarba mea, porţi saltul căprioarei pe umăr şi-n golul său mă-nvălui pe mine în crângul de suflet cu uşoarele zăpezi căzute în acest anotimp de uitare. 1968
  41. 41. 45 CASA NOASTRĂ A strâns de ziuă-n taină casa noastră la patul nopţii piatra ei veghiând, ning frunzele o flacără albastră în care fluturii se răcoresc arzând. Periferiile se bat peste pleoape, Aruncă flori de umbră pe ce sunt, trotuarele nechează şi pe clape un cal de soare cântă luminând. -Vezi mamă, timpul ne veghează şi numai noi ne mai suntem întrebând cât de aproape-i vama de pământ şi cât de mult miroase de amiază. 1976
  42. 42. 46 MAMEI De ce ai mamă somnul zbuciumat ? ce gând uitat nu ţi l-ai aşezat pe mâine, cum orânduiam ţii minte, cărţile-n ghiozdan? Uite, aproape bate-n zi. Castanii străzii au sfâşiat-o zarea şi necuminte, cum o ştii din cornul lunii muşcă depărtarea. 1973
  43. 43. 47 IARNA Rău vara, dar mai rău iarna, oasele şi grijile ne dor, soarele, Moş Cernomor în frizerii de nori îşi taie barba. Suntem mai asprii-n platoşe de ger ţipătu-i alb în nou născuţi, să cadă ne dăm gândurile pe zăpadă, săniile ni se frâng pe cer. Vin babele şi postul să răstoarne cascadele de gheaţă peste noi, fetele cu umerii lor goi mieii dintâi îi învelesc în carne. 1976
  44. 44. 48 DREPTUL LA BUNĂ ZIUA Dreptul de-a putea să-ţi dau bună ziua l-au câştigat strămoşii tot mâcinând cu piua. Dreptul de-a şti să-ţi dau bună seara mi l-au transmis părinţii cu grâul şi secara. Dragul de-a vrea să-ţi dau noapte bună l-am moştenit iubito de la un clar de lună. 1963
  45. 45. 49 CÂNTECUL DOMNIŢEI Frumoasă şi sfântă minune adâncă, salbă de zare pe sân de răcoare, cearcăn de astru din ochiul albastru : Marea cea Mare, Marea cea Mare. Seara târzie căpiţă strânsă ţie cum o aşterni sub mână când te-odihneşti pe-o rană cu bobul de sudoare sărutat de-o floare Câmpie română, Câmpie română.
  46. 46. 50 În viscol de cer să te înalţi de fier, numere-ţi duşmanii până-n veacuri anii, în sânge de iarnă pisma să le-adoarmă, pace să se-aştearnă, stâncă de munte, stâncă de munte. De-cu-Noapte-ţi preschimbă caerul apei, oglindă, De-cu Ziuă-l întoarce în Severin şi îl toarce în măiestre fire. Glasul tău subţire cântec îl aşterne Dunăre verde, Dunăre verde. La răscrucea verii de podoabă-s merii, pe-o buză de toamnă zâmbet mustu-ţi toarnă din temelie către veselie, Viţă de vie, Viţă de vie.
  47. 47. 51 Apa din izvoare, topire de soare, fierbinte şi rece prin suflet când trece se face Ciuleandră, se face Ciuleandră. Domniţă frumoasă datina îţi lasă trupul legănat în pământ curat, minune română cu har de stăpână Patria mea, Patria mea. Cruce de bărbat în stâncă săpat să mi te iubească ţară românească, pe sângele lui capul să ţi-l pui în temei de casă să te împlinească mintea-i bărbătească Domniţă frumoasă, Domniţă frumoasă. 1973
  48. 48. 52 PARADIS, ORAŞ NATAL Oraşul e o lupă prin care ne vedem, frigul din frunze are miros ca de cerneală castanii-n bulevarde deapănă ziua ghem până apar la colţuri ciupercile de smoală. - Incepe vânătoarea - câinii urcă-n stele, iunie împuşcă prin floare de castan, în Herăstrău bat peştii apa cu nuiele de lună ca-ntr-un vechi basm popular persan. In parcuri pune strajă câmpia oaste verde. Se tem îndrăgostiţii de pândă şi de foc. Sub pelerini de rouă
  49. 49. 53 o iarbă grea se cerne, cetatea castităţii, centură la mijloc. Prin nuferii-nserării ard felinare-fluturi o stea îşi şterge ochiul cu umbra unui pom. -De ce vii, mioriţa lui Bucur, să-ţi mai scuturi copitele de lună în pragul meu de somn ? Din zbor culegem creanga Dâmboviţei verzi, cerbii aleargă-n case aduşi cu ea din munte, e o lumină surdă în care aiurezi cu privirea scoasă din teacă lângă frunte. Oraşul e o lupă prin care ne vedem un fagure de sticlă ca râul în izvoare când fierbe iarba-n copcile de lemn şi oamenii sunt pietre de aur învâltoare. 1975
  50. 50. 54 LACUL FLOREASCA Rămâne-un spaţiu care e-un ochi înspre pământ când vântul se roteşte în apa lui dă vamă, ies peştii cu lopeţi spre soare căi durând malul lăcrămează şi-n raze se destramă. Am ars copilăria vâslind ca prin cenuşă, mi-e salcia povară pe umeri când o duc - vezi, curge umbra case şi zbaterea de uşă e-un flutur cu pleoapa cât frunza grea de nuc. Ai grijă să nu speli ca pe-un ştergar asfaltul lacul nu e apă, e-un drum, e-un început. Cu două mâini de aer îţi priveghez înaltul ochi limpede prin care copil m-am revăzut. 1975
  51. 51. 55 FÂNTÂNA MIORIŢEI Cerul e o păşune în care băltesc sori. Un munte-i ca o lume. Şi pietrele-s cuvinte. Secunda e o floare când lemnul de miori răsună şi ies mieii cu botul înainte. Năframa ierbii-i strânsă în munţi de sărbătoare, ploaia adoarme-n piatră ca sângele în şarpe, se desface râul în drum de căprioare când fulgere-s ciobanii şi turma-i fără moarte.
  52. 52. 56 Bat pietrele mătănii în caldarâm când vin săgeţi de praf zvârlind cu-opincile mocanii, târziul se scufundă în copcile de vin în care dorul arde şi sapă groapă anii. Se-aşează codru palmă pe ţipătul fântânii, din bronzul aşteptării ţâşneşte apă vie. Din tată-n fiu ţin munţii oraşul într-o mână şi mugurii-n izvoare rodesc a veşnicie. Adumbresc pe lună stâncile de humă. Sfânta apă curge piatră fulgerând. Corn de aur poartă mioriţa-n lână şi fântâna-i ochiul ei dinspre pământ. 1975
  53. 53. 57 MĂRIA SA CU OCHI CĂPRUI Din care umbră se urzeşte părul, din care soare, genunchiul tau, mărul, din ce floare? Urechea trandafir cu ce buze-o respir ? In somnul meu care scâncet al tău e-o stea de mare ? Ochii tăi, Măria ta, diamante pe coroana mea. 1974
  54. 54. 58 DATORIE Fericit, sub cămaşa dimineţii, cu soarele ca un câine în paie ascuns pot asculta inima de mierlă a zăpezii cu echipa mea veşminte şi carne călcând tiparele ca pe nişte covoare de serie. Toată noaptea ceasul a rupt vreascuri pe oasele mele şi-acum, învelindu-mă în aripile oraşului, în admiraţia ochilor fără pleoape ai ceasurilor, am datoria să atârn de răsuflare ca un pendul şi-n mare linişte să demarez ziua ca pe-un vehicol către gara de mâine. 1974
  55. 55. 59 AMIAZĂ În râu se coc pietrele, apa în jur se încleiază, Mi-e sufletul o sfântă buturugă pe care se-aştern căprioarele să-şi răcorească mugetul. 1972
  56. 56. 60 PAHARUL CU APĂ În special când îl priveşti de la deal e o oază de cristal, din vale floare fără petale, rochie fără trenă pe-o coadă de sirenă. Din depărtare sâmbur de răcoare, din profil cornee de copil. În el cu o floare o imensă aşteptare. Sub masă ciob, un giuvaier snob, sticlă spartă într-o baltă de ceartă. 1968
  57. 57. 61 TRAGEDIE Temutul rege maur nu murise, se-ncrâncenase carnea peste vină cum se-ntăreşte sâmbure-n caise să-şi apere sămânţa de lumină. Desdemona-n batistă adormise şi numai îi murise un pistrui când Shakespeare din copertă plânsu-mi-se că nu mai are trai în cartea lui. 1969
  58. 58. 62 PENTRU TINE Un pumn de lumină pe faţa senină şi de la pat drumul despicat : unul către mamă să nu-ţi fie teamă celălalt în faţă spre viaţă. 1978
  59. 59. 63 PRIMELE CUVINTE Când primele lor cuvinte înfloresc în ierbarele părinţilor, copiii sunt muguri de mătase alb detonând în mamele lor. Silabele, silabele, aruncă-n timpane odaia şi-n sufletul mamei îngenunchiază noi înţelesuri. Învinşi, pereţii se lasă corăbii cu pânze pe fluviu călătorind amiaza între o vorbă şi alta. 1978
  60. 60. 64 ÎNSERARE Priveşte, felinarele-au oprit câte-un chiot din hora turbată a zilei. Oraşul îşi clatină genele. O floare a somnului colindă pe străzi. Din coşuri ies visele copiilor ca nişte steaguri sub arme adunând oştile clipelor de pace. In marea împărăţie carpatină zimbrii coboară din steme şi încovoaie peste străzi poduri de albe vertebre, inele de sfântă logodnă. 1968
  61. 61. 65 NORII De mătase, de atlaz în nici un caz. Ceru-i gură de dulău De-ţi scrie ploaia pe pervaz CÂINE RĂU 1974
  62. 62. 66 GRIGORE (căţelului meu) Nu eşti de rasă metaforă păroasă cu urechi clăpăuge până în iarba care le suge aşa umezite de limbile ei ascuţite. Borfaş viclean şi gingaş ! Bestie murdară cu coada de secară ! Grig rebegit de frig linge-te pe bot cu inima mea cu tot. 1974
  63. 63. 67 LUI MIŢI Un grăunte de munte, Guliver de piper, patru lăbuţe cu perdeluţe pentru gheruţe. Burta ca turta. Umbra de-a surda, că nu se vede de-atâta lene. Limba-i departe, în cana cu lapte, ochii ascunşi cu miere-s unşi. Şi-i tuciuriu de nu mai ştiu. 1975
  64. 64. 68 IN SOLITUDINE Se-aud cum se nasc cărbunii din copaci, trăgându-şi brâu pământul. Vântul se caută în răsuflări. O şiră de dulăi mestecă pridvorul liniştei. 1972
  65. 65. 69 TIMP Seara germinează-n odaie, seva ei, clătită de pământul zilei, urcă prin rădăcinile casei Din coama pianului de la parter privesc cum descalecă ora opt. Prin lemnul uşei traversând vine apoi nouă, oglinda în care sap mereu schimbându-mă. 1975
  66. 66. 70 AEROPORTUL O zbatere a sunetului de luni, dimineaţa în tolbe de aer se-adună. Un miez de flăcări în zare topit, Soarele, elicea pământului sună. Lumina cu forme de fluturi alungă prin crengi de lumină o coajă de nor. Aeroportul, imensa oraşului strungă porneşte mioarele de cositor. 1964
  67. 67. 71 E O LUNGĂ PASĂRE ÎN AER E o lungă pasăre în aer, albă, răsucesc de ieri un capăt de silabă pentru zăpada care se răstoarnă. Mă astupă viscolul lui A mă umbresc încetul cu încetul. Mi-e frig. Un vid de lupi îmi vrea scheletul. 1968
  68. 68. 72 TOAMNA S-a dus şi vara asta cu dublele amiezi tot îndesând la zile în duminici, copacii-şi poartă frunza pe la clinici iar ploaia linge soarele pe străzi. Iubirile s-au adunat din parcuri fac coadă seara-n trenci la o cafea. Vântul bolnav de nebunie prea şi-a otrăvit săgeţile în arcuri. Prin sobe vechi de piatră se întorc copaci să-şi ardă vârstele-n inele, noi mai bătrânii auzim în ele firele poveştilor cum torc. La noapte se topesc căldări de smoală să ne lipească visele de pat, doar cavalerii străzilor se bat peste armuri cu orele de scoală. 1975
  69. 69. 73 CÂND BUCUREŞTIUL Când Bucureştiul chibiţa lângă Lupoaică cu tablagii călare pe gardul de beton, eram coleg cu vara într-o bancă, fugeam de la Bodin să joc cu ea şotron. Avea văzduhu-o zi rotundă de-o purtam sub umăr ca pe-o minge în colbul de la «Sală» de aş fi fost în stare, zănatec cum eram întors pe-o gleznă noaptea să salt cu dânsa iară. Şi cât de minunat prin tragere la fit îmi zămisleam vacanţe de-o zi sau de o oră: nepreţuită evadare-n infinit de la Bodin sau Longhin, de la vreo «Domnişoară». Cu mintea-ncolăcită prin pomi în bulevard îmi pescuiam seminţe din colţ de la ţigănci, iar ele cu ghiocul ne sâcâiau prin gard cum iroseam destinele în bănci.
  70. 70. 74 Sub turnuri de platani în parcuri cetăţui asediam apusuri, le-nsângeram de-odată, avea pământul visele haihui şi ziua-n flori murea îmbălsămată. Aşa a trecut vremea, am dat şi la liceu trezit cu pumnii strânşi pentru noroc de-odată… Şi bucuria tatii… Am auzit şi eu Duios binecuvântul în glasul lui de tată. Apoi cu-un puf de aur obrazul s-a pudrat atât de greu şi leneş, neprins încă de lamă : acum pe bulevarde mă dăruiam bărbat, hotarul bărbăţiei mă cerea tot drept vamă. Aflasem căi mai sobre şi le călătoream cu spada la oblânc şi-n jur o herghelie. Acasă copilăria-şi spălase de pe geam mirifica lucire cum se-arătase mie. 1975
  71. 71. 76 NOAPTE Pe ţară cade o floare de tăceri, stelele ca merele sunt coapte, umplu cu somn răcoarea dintre mâini. Se muşcă pomii de atâta noapte. Aş mai chema un gând, spre nicăieri să-mpartă fructul verii-n două cum taie astăzi ziua cea de ieri tăişul unui crin de lună nouă. 1974
  72. 72. 77 PRIMELE CUVINTE Cheamă-se vorba noastră altar la care vin şi îngenunche pruncii, pământul acesta a germinat silabe şi de milenii le culegem rodul. Cel dintâi « ma » e luminat a măr. Cel dintâi « ta » e rupt din întuneric. Inima mamei umple odaia şi geamurile explodează-n flori. Fragilele magnolii au rupt gardul şi spre faleza curţii plecând val surâsul ei abureşte pomii cu fântâna unei lacrimi. 1978
  73. 73. 78 RĂZBOIUL ALB FOC ! strigă bărbatul detonând ultima ei şuviţa castanie. Tocmai atunci ea-şi dezvelea din ştergar ziua de acasă. FOC ! FOC ! FOC ! tropăiau copiii aprinzând în oglindă cearceafu-i alb de răgaz. Femeia zâmbea plimbând de mână ghiulelele lor neasemuit de dragi. 1974
  74. 74. 79 VEŞTI ALBE Ninge, paşi albi, paşi de crizantemă, fulgii sunt visele pietrelor… E frig, se vindecă rana statuilor, tremură carnea pe stele. Aştept o zi ca o ruletă să-mi câştige noi trupuri. 1975
  75. 75. 80 LINIŞTE Noaptea adoarme cu capul pe masă. Din depărtare telefonul anunţă sacrificarea unor vorbe în stradă. Casele au răguşit fumând prin balcoane. Câte o dată fluierul gării se usucă pe frânghie. Oraşul stă ascuns în cerul gurii lui. E o linişte pensionară, se poate ieşi cu peştii pe bulevarde, se mai pot repara cu amintirile câteva garduri. 1976
  76. 76. 81 COTIDIANA Primele ore deschid ferestrele ca pe nişte ziare de dimineaţă. Neînchipuit de repede zăpada taie tiparul de lac al zilei. Prin aerogări oraşul face cu mâna despărţirii. Străzile, străzile se miscă încet, enorme limbi ale ceasornicului în care fiecare din noi suntem fracţiunea celei mai importante secunde. 1976
  77. 77. 82 ORA NOUASPREZECE ŞI TREIZECI ŞI CINCI Mai presus de toate istovit calc în tiparele orelor şaptesprezece, intransigente clădiri împuşcă ziua prin geamuri, iar eu, în braţe purtând-o, obţin o seară la preţ rezonabil, paşii mei curg, curg, din vitrină-n vitrină spre Ministerul Însingurării Manechinelor. Bulevardul vopseşte cu ţevile de eşapament zâmbetele copiilor care ies de la şcoală. Apoi ora optsprezece, nouăsprezece, Nouăsprezece şi treizeci şi cinci, încep stelele să-mi impute vederea… Acasă continui jocul de ping-pong la clubul secundelor. 1974
  78. 78. 83 CREZ Doar dacă scri-o-voi viaţa dinainte, în cea de apoi o să mi-o aminte. 1965
  79. 79. 84 MUZICĂ Sub boltă curg pâraie de viori, aerul cald coboară pe-o năframă, simt inima o candelă şi uneori, argintul se topeşte pe icoană. Aplec urechea-n palmă ca pe-un crin şi-i înfloresc fântâna de zăpadă, timpul e surd, peretele-i suspin, verdele sângerează în otavă. Muzica mea e-o amforă-n auz prin care-ascult cum mă alungă ploaia şi iese soarele să mă strivească sus când răscolesc octavele odaia. Târziul intră-n scorburi de pământ doar eu sorb cântul aerului dulce, vederea zboară ca un flutur strâmb, pleoapa fuge-n lună să se culce. 1977
  80. 80. 85 SPECTACOL Se vând femei cu buze smălţuite şi pentru ochi cristale de interes, muzici cu pântecele descoperite pentru femei să joace mai ales, Plăceri aprinse-n flăcări cu minutul, piei cărnoase-ncinse-intr-adevăr, nu mai există Dumnezeu temutul de când e-aprinsă lumea de la măr. O turtă dulce-i lumea la amiaz, copiii-şi schimbă dinţii să o muşte, şi-a prins pantofu-n farduri pe obraz cenuşăreasa umblă să se-mpuşte.
  81. 81. 86 Şi sânii din organe fără frică aruncă-n nouri gurile căscate, dezbracă rujul de pe mame disperate şi rochiile-n păsări se ridică. Casieru-n colivie s-a vărsat, de-atâtea patimi pielea nu-l mai ţine şi poate lua biletele oricine care mai are-un ceas de înjunghiat. 1976
  82. 82. 87 ÎNSINGURARE Tăcerea n-are pentru urbe veşti, caii zăpezii saltă pe oricine, privesc absent în chiul unei ceşti mai singur decât nicăieri şi nimeni. Mă-ntorc la cer, mă izbăvesc de nume, nu doare, nu, ardoarea descărcării, ca Prometeu sunt mândru-n delaţiune când rumeg voluptatea-nsingurării.
  83. 83. 88 GÂND DE TOAMNĂ În lume când plouă bătrânii adie prin case călătorind din vorbă în vorbă. Mamele se culcă-n copii. Ei, goi, rătăcesc în oglinzi alegându-şi mereu alte trupuri, şi mai ales povestindu-şi cât de repede cresc. 1974
  84. 84. 89 OARE Când voi fi la rând să domnesc în pământ să mă privească de sus un galben de Ranunculus? 1965
  85. 85. 93 RUGĂ Mirean cu idealuri, cucernic în vocaţii, trăind curat în miezul unui sistem baroc mă las purtat de visuri, surpări şi revelaţii şi de raţiuni ce-aşează celulele la loc. Neputincios mă chinui în falca datoriei strivit ca-n gura oarbă de animal pervers, m-alină doar zăpada din foaia de hârtie şi miezul de lumină din ultimul meu vers. Mi-e teamă de-un repaus cu dinţi de inamic adăpostind invidii, orgolii capitale, aşa cum nu izvorul răsare din nimic ci stânca se topeşte în el plecând la vale.
  86. 86. 94 M-ascund în certitudini ca mustu-ascuns în vin silabisind cuminte porunci în rostul vremii, când nu-i decât în ruga smeritului creştin un adevăr şi-o sacră poruncă de milenii. Ajută-mi Doamne firea de-o fi întru-n sfârşit să mă-ntrupez din carnea ţărănii-ntr-o silabă şi-n templul vieţuirii de mine părăsit să locuiască trupul unui român de treabă.
  87. 87. 95 IARNA TÂRZIE Coboară frig târziu din Scandinavii pe flacăra în muguri nesupusă, sunt înţeleşi săracii cu bolnavii să învingă gerul în Câmpia rusă. Se-mbolnăvesc de viaţă sărăntocii, e-un bal mascat de iarnă inutil, dansez în mine sila cu frumoşii fulgi prea albiţi de vină în exil. De ce-ar mai fi nevoie de Siberii când sanatoriile sunt pline de cuminţi şi pe catapeteasma primăverii s-a răzuit vopseaua de pe sfinţi ?
  88. 88. 96 Cine-nţelege bruma de mister de ce-închis-au soarele-n ospicii, se vinde încălzirea pe piper adus la noi cu bani şi sacrificii. Din ce e gheaţa minţilor în dungi din sfatul înţelepţilor de iarnă la rugăciunea mamelor de prunci zăpezile mai calde să le-aştearnă ? 1977
  89. 89. 97 SEARA VRAJBEI MELE Protejaţi lumina mai sus şi vertical, vine întunecarea haină după pradă, a însângerat cămaşa eroului astral pentru delictul de-a fi ieşit în stradă. Umbre contagioase coboară rând pe rând, alungă îndrăgostiţii grăbiţi de pe trotuare. Întrebări virale mă-mbolnăvesc în gând, cu vorbe interzise mă-nchid în dicţionare. În vrajba mea, cu mine, aş vrea să fac un schimb, să-mi scot din ipotecă fusele orare, în cealaltă lume să plec pentru un timp, cea care-şi compune figura după soare.
  90. 90. 98 Trăiesc totuşi destinul acestui fus orar stând între poli întins ca struna de vioară, ma las împuns de lună ca într-un insectar o giză cu aripi ţâşnind din subţioară. Aripi împotmolite într-un ger polar, cu lacuri glaciare prin care văd sub frunte, în lumea asta-n care pietroiul planetar nu are timp să intre cu mine-n amănunte.
  91. 91. 99 REVELION Am început să mor de luni cănd iarna ţine de o viaţă, îmi vând iubirea pe cărbuni alunecând sub altă faţă, schimb anul pe-un pahar de vin topit în vinele gândirii, am obosit să îmi mai ţin sub tălpi sclavia mântuirii, E anul anului de an cu veşti vândute la troiţe, cum Duhul s-a ascuns în ban, şi Maica-n cluburile de fiţe.
  92. 92. 100 Privesc tăcut gândindu-mi seama nevoilor ce-or fi la anul sperând profund că poate mama a pătimit pentru tot neamul. Mai sper un an cu zei destoinici care să ne găsească-o cale dar înţelepţii ca din cronici au mintea întoarsă în sarmale Prezicătorii caută-n pieţe leguma lor vindecătoare, că lumea are mii de feţe şi doar o glie la picioare. Să fie anul ca o plantă pe care vâscul să îmi crească şi-o sănătate ambulantă peste simţire să plesneasca. La masa lui să stea norodul ferit sub aripa de îngeri, norocul să îi bea exodul neţărmuritelor lui plângeri.
  93. 93. 101 LA NOI SE MOARE La noi se moare tragic de pistrui, bărbaţii se îmbată cu blesteme, femeile când beau zeama de cui din crucea răstignirii de o vreme. La noi se moare dulce de turnir, căţele cu fandări medievale, dulăi ce îşi ascut mai abitir caninii în durerile carnale. La noi murim cucernici de Obor când se topesc virtuţile-n sarmale, unii trăiesc prea vii, alţii prea mor în mistica pomenilor stradale. La noi se moare aprig de nevoi, de foamete, de frig, de ţâţe seci, prea ne-am uitat genunchii în noroi şi inimile-n peşteri mult prea reci.
  94. 94. 102 RUGĂ PENTRU ÎNCEPUT DE AN Scoate Doamne nepăsarea din zborul fulgilor de nea şi dă-i gândirii întruparea strălucirilor de stea, Scoate trufia din mândrie şi urâţenia din bani şi dă-le atâta măreţie câtă e-n clipa dinte ani. Adună foamea de pe stradă şi disperările din vin, şi dă-le dulăilor să roadă doar plictiselile din « spleen ». Desfaşă pruncii de necazuri, din gândul nopţii dă-ne-un semn, şi dă cinstitelor grumazuri un lanţ mai sobru şi mai demn.
  95. 95. 103 TURNIR (la coadă pentru cumpărat tacâm) Ţii minte orele surpate la un turnir pentru tacâm şi alte pungi homeopate când mă striviseşi cu un sân ? Era un ghem din răni de pluş, vale căzută într-un deal, cu un surâs şi-un coborâş, un scut de purpură oval. Casca îmi curgea pe buze şi zalele-mi cădeau la fel celulele-mi erau lehuze şi inima bătea tembel.
  96. 96. 104 Sufla un vânt cu miazănoapte într-un război medieval, mă împingeau tot mai departe în nordul vremii val cu val. Rămâi în roua unui gând din geana timpului stăpân la mine stând cu anii-n rând ca nălucirea acelui sân.
  97. 97. 105 NOI AM VENIT Noi am venit ca plaiul de la sate, prisacă de fecioare şi flăcăi, în trenuri la hore-ntârziate din staţii alergate printre clăi. Purtând în sânge râurile de maci şi pildele duhovniceşti din predici am lăsat părinţi înlăcrimaţi slavoslovind Apostolii-n biserici. Ne-am învelit cu aripi de oraş înmiresmând cartiere mărginaşe şi am ascuns sub varul lor trufaş neveşnicia zilelor frumoase.
  98. 98. 106 Iată-ne astfel prinşi în plasa vremii în lanţul veştejitelor nevoi necunoscuţi în straiele bordurii si-n caii de benzină dintre noi. Vuim sub coasa zilelor tramvaie şi sub pământ metrouri pentru noi, din nopţi cerşim căruţele de ploaie să ne redea mirosul de trifoi. Le aşteptăm cu frunzele pe trup trecuţi încet în huma amneziei, spiritul nostru simplu şi abrupt ţesând cămaşa de mireasă gliei. 1977
  99. 99. 107 OBÂRŞIE Ţara de leagăn sfânt, strămoşesc, pământ cu privirea în stele, locuri iubite îşi îndulcesc aromele toamnei în ele. Umblu prin gând ca un arcaş nevăzut, la flacăra ierbii mă-ncumet să-ţi ard obrazul cu un sărut imn pământesc fără sunet, E-o taină-n tăcerea uitată de ploi în toamna aceasta cuminte, învie bunicii arând lângă boi un lut de aduceri aminte. Pământ, cu ce mândru răsad te-am preluat în lauda timpului mire… Cinstire ctitorilor acestui arat De sfântă desţelenire ! 1975
  100. 100. 108 MĂRGINENII La han prelins ca lacrima pe deal îmbujorând obrazu-i de hermină vin mărginenii stol să bea cuvânt, să amiroasă versul a sulfină. Aşa coboară ei de peste munţi cu ziua bună strânsă-n piept de dragă, le-nvârte vântul ceasul de amurg şi iarna le dă cina din desagă. Ştergar aşează vorba pe genunchi şi scaldă pâinea-n năduşeli de ceapă, urcă prin ei pământul înspre burg şi spre împărăţie urcă apă.
  101. 101. 109 Ei neamul meu au fost, dinspre păduri, ei, ce-au aprins cu-atâtea drumuri munţii duc versul legănat pe caii suri şi cântul strâns în baierele frunţii. Mă ţes şi eu zăpadă-n urma lor să vindec alb durerea de opincă, oi pribegi cu vremea la picior cât viaţa va cresta răboj pe grindă. 1975
  102. 102. 110 HAIDUCUL La vis de lună scorburile scot hoţi seculari cât huma dintre sate, se umezesc răcorile de tot şi teama suie-n crengile sărate. Pe deal ascultă vântul la pământ din buza ierbii şipot de copite, o coasă taie şoapta din cuvânt şi buzele rodesc nedezlipite. Se-aruncă valea-n sus către păduri cât nu-i rămâne nopţii decât munte. Tremură frunzele-n carnea unei guri şi cântecul se-ntoarce de la frunte.
  103. 103. 111 Soseşte hoţul cu firma de domn bea văduvia nopţii şi se-mbată, izbeşte cu oţelul lunii-n somn şi drăgosteşte iarba minunată, Bagă-n răcori căldura din rădvan, aruncă pungile-n luceferi să străluce, pădurea luminează ca un ban, iar el îşi umple flinta şi se duce. 1975
  104. 104. 112 CREDINŢĂ Ne e tuturora dat să fim goruni, să ţinem vântul ghem la subţioară, femeilor să limpezească-n mâini nădejdea rodului de vară, copiilor crescuţi cât ziua-n porţi să joace vorba-n stea de bătătură, să dezlipească grija de pe morţi şi-mpovărarea urii de pe gură. Cred în noi mai sus decât aud, cu cât e mai adâncă toamna-n lume : chiar despletirea frunzelor spre sud poartă nădejdea altora mai bune. Poporul meu e unul în cuvânt ca o pădure care urcă-n munte, oştirea răzvrătitului pământ topit în marea grijilor mărunte. 1975
  105. 105. 113 INCUBAŢIA În somnul său se vede prin soldat cum zorii-şi vând răcoarea pe lumină într-un pământ care s-a incubat sub pana unei zări de lună plină. Aştept să-i crape coaja la soroc şi rodul germinaţiei s-apară unul deştept şi cu mai mult noroc cu nişte cromozomi mai bunăoară, Unul cu-un duh de astru mai ceva cu fară boli şi alte vieţi de câine, fără porunca de-a-mi crucifica ziua de astăzi pentru cea de mâine. 1976
  106. 106. 114 GENETICĂ X, două blăni încrucişate-gard. Y, copac aevea ca în copilărie. XY e grădina mea, îmi ard în ea păsările – gene numai mie. Tu eşti femeie, ai gardul prelungit, XX, aşa le-a aşezat natura ca să fie. Şi păsările tale – gene în zbor infinit sublim elogiate-s fiindcă-ţi sunt proprii ţie. Virtuţile lumeşti destinse zac în ele aşa cum în hazard din spiţă le primim suntem cu toţii gemeni bărbatul ori femeia mereu în căutarea celui ce vrem să fim. Ne rezemăm pe viaţă, superbi în germinaţii comprimăm esenţa trăirilor când vrem. -Hai vino ! Coborâm în generaţii cu zestrea fiecare cum am ştiut s-o avem. 1974
  107. 107. 115 LUMEA CA UN FROTIU Stau dizolvat în azi ca-ntr-un frotiu ziua de ieri mă strânge-n cea de mâine mă văd în microscop precum mă ştiu topit în lume ca un bob în pâine. Mă cercetează ochiul cu interes uman, mărit şi readus din depărtare, mă caută savantul în note ca la pian şi îmi apasă clapa care doare. Mi-e teamă de pedeapsa unui nou destin, să deranjez cu umbra o viroză, căci boala mea mi-o ştiu, un val sublim, o pânză albă într-un ocean de proză.
  108. 108. 116 De-ar fi o lege mai presus de ea, mai peste spaţiu, peste surda vreme, cucernicul savant m-ar dezlega din ghemu-acesta de axoni şi vene. Din miezul altei ere planetare să pot privi acum în lumea mea, în templul diviziunii celulare să-mi caut loc de rugă pentru ea.
  109. 109. 117 UN AMĂNUNT Suntem alcătuiţi din amănunt sub pielea cunoscută şi socială cum stă minunea ascunsă în icoană şi glasul raţiunii în cuvânt. Veniţi să coborâm la element ca muzica întoarsă la măsură, cum sfânta adâncită în scriptură îndreptată nota unui plâns recent. Să ne alcătuim cumva din nou cu alţi învăţători, la altă şcoală, scoţând ispita din greşeala primordială şi strigătul pedepsei din ecou.
  110. 110. 118 BRADUL BLESTEMAT L-a rostuit destinul pe coama unei stânci unde se naşte ziua din ore migratoare şi soarta i-a urzit cu slovele ei dulci blestemul rezistenţei seculare. Ia vijelia-n braţe şi moare repetat adăpostind sămânţa de veşnicie-n mugur, păstrează în fiinţă ceea ce i s-a dat, să trăiască verde şi să moară singur. Nu şi-a dorit vreodată o scorbură de nor în care să-şi ascundă credinţa şi să plece, un Dumnezeu mai darnic şi mai îndurător să-i urce-n frunze-o sevă mai verde şi mai rece. 1978
  111. 111. 119 COMANDABILA TĂCERE Se-aud cum nasc copacii morţi cărbuni acoperind nervurile cu humă, cum se divid secundele-n genuni şi lumile-nceputului se-adună. E linişte cât noaptea grea rămasă în botul câinilor cei logodiţi cu lupi, cât toată muşcătura ierbii-n coasă când gura-i verde toată i-o astupi. Cât frica strecurată printre gratii să-nlăcrimeze glasul din străbuni, când noi o căutăm spre idolatrii tăcerea făcătoare de minuni. E linişte bolnavă, ne agăţăm de veac învinşi în noi de doine cât mioriţa plânge, prea otrăvită-i vrerea tăcerilor de leac, tăcerilor de aur, tăcerilor de sânge. 1974
  112. 112. 120 FLĂMÂNZII Când umblă zorii în papuci de casă şi oamenii se îmbulzesc să-învie îmi iau dintre celule sfânta coasă şi arma de-a trăi din panoplie. Cobor sub cerul negru pe pământ cu monştrii flămânziţi că n-au avut, de cei cu grija foametei în gând îmi trag cu teamă orele sub scut. Aşez pe cap un măr de răsărit să mă păzească de săgeţi venine cât ţeasta lor e scorbură de schit clădit cu bolovani de flămânzime. Oh, soarele-i prea veşted să mai nască din germinari nou leac de izbăvit flămânzii, cei născuţi în lumea noastră cu stârpirea-nfometării-n genotip.
  113. 113. 121 Mă chinuiesc de moarte când îi vad bătând de generaţii-n poarta foamei, cu frica neajunsului pe chip din laptele sorbit la sânul mamei. De-aceea căutându-mă prin vine cu gândul unei zile pe genunchi îmi regăsesc străbunii lor în mine urcându-mă mai sus cu-o rană-n trunchi. Mă răzvrătesc la gândul ca-i deşartă şi ruga şi răbdarea-n infinit şi colindarea milei pe la poartă când Domnul flămânzimii-i răstignit. E o poruncă-n totul, ca-n ceasloave: ridică piatra dacă te-ai nascut, loveşte-n dunga minţilor bolnave să curgă putregaiul început ! 1974
  114. 114. 122 ISTORIE Se prefăceau în buzdugane munţii, câmpiile se ascuţeau la noi, îmbrăţişarea era za în ziua nunţii când mirele lua straie de război. Toate văile se închideau capcane şi-n stol de zări se răsuceau oglinzi, sculptam în ele rănile duşmane cum moşii noştri turmele în grinzi. Fiecare zi era o dare, fiecare an era un bir, ne încuiam averile-n izvoare şi doinele în fluier la chimir.
  115. 115. 123 Aşa am tot fost duşi către acum suindu-ne-n bejenii şi răscoale cu visurile strânse pe lângă tâmple cum îşi poartă munţii apele la vale. Am tot visat la vremuri mai cu dare nădăjnuind spre pâine şi spre apă, cu fieru-n brazdă, tâmpla în altare noi, cavalerii luării de la capăt. 1974
  116. 116. 124 SUPREMUL SACRIFICIU Însingurarea ne cuprinde cetatea în Agora un bal de care nimeni nu ştie a povesti, ne pierdem în căinţa bolnavă a tuturora un Dumnezeu ce încă mai poate mântui. Pieim în căutare, murim în contemplaţii, judecători de îngeri, acuzatori de rit, melancolia doinei suie din generaţii în cei ce suntem astăzi sau doar am devenit. Icoana demnităţii am scos-o din silabe, am supt din mame numai tăria unui nor, Cain agricultorul a căutat in Abel magia nostalgiei curatului păstor.
  117. 117. 125 Aflăm în romantisme cuvinte de-mprumut când dragostea e scoasă cu totul din iubire, gingăşia şoaptei lipseşte din sărut şi mutu-i clopotar de veşti la mânăstire. E-un dat al nostru poate să scoatem din noroi sclipirea de trăire ca diamante pure, cât timp credinţa veche mai poate fi în noi şi doina sacrificiul suprem să îl indure. 1976
  118. 118. 126 DEVENIRE Doresc numai să fiu ce-am fost, uitând că-n trup se naşte o nouă devenire, memoria vicleană pastrează pe de rost oglinda-n care îi place doar să se admire. E-o datină a schimbării prin care îmi strămut câte-o celulă-n alta, într-un destin banal, de fiecare dată sfărşind ce-am început, în sapte ani murind mă nasc total. Aşa cum de milenii unda se naşte-n undă pastrându-şi râul veşnic doar un vremelnic nume, vremea a încăput demult într-o secundă, când noua veşnicie s-a născut în lume. Coboare Demiurgul şi-ntr-un destin eretic să-mi prelungească ziua sfârşitului soroc, în porunca vremii cu un elixir genetic să mă hărăzească cu mai mult noroc.
  119. 119. 127 STUDIU Unde sfârşeşte carnea şi-ncepe veşnicia în marile oceane hialine e-o uşă-n care se pătrunde cu umbra ghemuită lângă tine. Cel ce nu eşti cobori în cel ştiut prin humerusu-ntins priveşti la lume, e-o mare asemănare între nume în catedrala-n care-ai încăput. Te cauţi în ecouri mai savante trăgându-ţi văzu-aproape de timpan şi simţurile-n moarte încordate sunt călăuză spre un alt liman. 1976
  120. 120. 128 N-AM ÎNVĂŢAT SĂ NE ALEGEM SFINŢII N-am învăţat să ne alegem sfinţii i-am alungat cu umbrele-n exil de când le-am tăvălit prin hruba minţii icoanele alchimizate-n chin. Prea chinuiţi în închisori cu fiare i-am răstignit cu zile sub pământ şi ne-am trezit cu minţile bolnave canalul disperărilor săpând. Ne-am bandajat durerea-n legi străine unde pământul calcă pe pămănt şi vorbitorilor de limbi haine le-am dat lopeţi să sape la mormânt.
  121. 121. 129 Am aplecat grumazu-n gesturi laşe şi în poveţe tâmpe mai ales cu magi păgâni atât cât să ne lase desfrâul lăcrimărilor mai des. Acuma cuvioşii cu psaltirea aduc împărtăşanii să le bem, în moaşte s-a culcat nelegiuirea şi ne rugăm blestemului suprem. Va trebui să ardem în pereţi să dezlegăm icoana altor sfinţi, să-nvie voievozii din peceţi cu mirul lor videcător de minţi. Să vindecăm durerea de ruşine să ardem rugul ţării nimanui, din rana răstignirilor Divine să bem tăria mustului de cui. 1973
  122. 122. 130 UMBLĂM ÎN SPAŢIUL VIRTUAL De-o vreme insul nu se ştie e carnea preschimbată-n gumă ca întruparea din hârtie a Cărţii Cărtilor în humă. Umblăm în spatiul virtual stihii de noi însingurate şi în înalta societate pluteşte drojdia pe val. La gât e ştreangul unui veac cu viermuieli de interese degeaba lingem pentru leac zeama zăbrelelor prea dese.
  123. 123. 131 Femeile cu sânii goi privirilor le dau să sugă ispita marelui noroi din sexul răsunând a rugă. E raiu-aproape de surpat de necuraţi e luat pe sus la drum hain s-a licitat palatul crucii lui Isus. Suntem bolnavi cu ce-a rămas, se şterg speranţele de lacrimi în răscrucea unui ceas stoarcem blestemele de patimi. Mai sunt probabil visători nefecundaţi cu rău în zile care şi-au pus încuietori şi chei iubirilor sublime. Noi îi privim ca pe stafii, credinţa lor o cerem vamă, pe rugurile lor târzii îngenunchind ca la icoană. 1976
  124. 124. 132 NĂLUCIRI Ajuns-a lumea asta o scofală în care ne e dat să ne înmultim, simt aerul ca pe o supă primordială sub lupa suveranului divin. Las pielea să se-apropie de-ameobă dezinhibat şi îmbrăcat sumar lipindu-mă de ea ca de o sobă, o Evă din păcatul originar. Îndes în maţ din greu la cuacervate, cu bunul parameci dau un festin şi mă îmbolnăvesc de peste poate cu cel mai vegetarian regim.
  125. 125. 133 Ba chiar îmi si montez pseudopode umerii-i dotez cumva cu cili să strâng în braţe mame incomode ce poartă-n păntec soţii inutili. Şi mă alcătuiesc încă o dată, o cuacervată într-un strop de vin, doar toţi avem de fapt acelaşi tată, doar mamele diferă în destin. Să mă privească semenii cu jind plutind pe-o cană şi băltind pervers, de la trilobiţi să îmi deprind comprimarea erelor din mers. De-ar fi să mai sucomb a doua oară, să se înhame viermii la lopeţi mi-e teamă de uitarea seculară, să nu-mi astupe umbra cu nămeţi.
  126. 126. 134 PASĂRE CU ARIPI SURE Visez mai sus, trăiesc doar jos, îmi croşetez cămăşi de zale o zi pe faţă, alta pe dos, croitorind cu mânecile goale. Privesc o pasăre cu aripi sure ce-alungă larma zilei din copii, buruiana grijilor mature a germinat perfid în jucarii. Să învăţăm cuminţi pe dinafară curajul morţilor timizi, rigida sobrietate mortuară ne face demni, curaţi si mai lucizi.
  127. 127. 135 Să exersăm pe rând cu manechine slova străbună şi născută-n cronici, să deportăm în limbile străine cuvântul trăirilor laconici. Să învaţăm direct de la pădure protestul şuieratului în vânt, din mângâierea lamei de secure blestemul lemnului arzând.
  128. 128. 136 NU MAI E LOC ÎN MAGAZIA LUMII Ţineţi iubirea strâns şi vertical nu mai e loc de ea în magazie spaţiul vostru este plin, legal cât e porunca-n foaia de hârtie, doriţi s-aveţi mulţimi de oi si cai dar mai ales dulăi să roadă luna, prin rugăciune un fior din rai când vine vremea să se tundă lâna, păstraţi iubirea-n voi cât mai aproape şi învăţaţi cinstirea de la fir, cum unduirea râului încape în mângâierea bobului de mir.
  129. 129. 137 DIMINEAŢA CU GÂNDURI Mă întind pe soare ca pe un prosop şi simt lumina-n sânge cum se urcă inima intră-n vene ca un dop să-i ţină strălucirea să nu curgă. Aş pune ziua asta în dulap scuturând de praf nişte vocale din corul sănătoşilor la cap aplaudaţi cu mânecile goale. Lumea mea-i clădită într-un fel ţigla-i superbă, dar lipsesc pereţii, pacea se-ascunde într-un porumbel să nu o mai alunge certăreţii.
  130. 130. 138 Privesc la înţelepţi ca printr-un geam silabisând porunci din constituţii, cum pruncul viitorului de neam învaţă plânsu-n mijlocul căruţei. Dacă aş putea să pescuiesc la deal de unde curg şi eu din mamifere, pe-o albie croită, ca un val, cu genele ca peştii, la vedere, şi aş găsi acel strămoş comun ce-l port cu mine-n trup de generaţii, l-aş preschimba cu altul şi mai bun cum s-au schimbat boierii cu argaţii, poate-aş putea da trupul la schimbat să cer de la destin un colţ de tigru cum stă pământu-n axă înclinat cerşind în infinit un echilibru.
  131. 131. 139 DIMINEAŢĂ CU SOARE Astăzi lalele fac miting într-un coş şi-au răguşit staminele-n urale, plesneşte disperarea pe gard într-un cocoş că soarele s-a hirotonisit în vale. În zori cădelniţează cu o mână, s-a instalat în sfintele odăjdii, trimite din cădelniţă furtună cu norii de-ntunecime şi primejdii. Periculos, când va urca mai sus întors ca ceasul, gârbovind în şale, va predica şi ce are de spus ne va speria cu voia dumitale.
  132. 132. 140 Ne-ascundem cu dreptatea în furnici, cei mai bogaţi coboară-n ecuaţii, şobolănind cu lefuri tot mai mici, copiii învaţă limba de relaţii. În turnul Babel să aflăm folos, numim din surdo-muţi un şef de orchestră care să ne înveţe ce frumos e un do major cu origine modestă. Pe soarele acesta nu-l mai vrem, căutăm un altul în tablele virtuţii, născut în ieslea ţelului suprem, fără rotaţii şi alte revoluţii.
  133. 133. 141 DIMINEAŢA DE IARNĂ LA OLT Mă-ntorc pe un cuvânt şi-mi trag neaua pe şale cocoloşind ca grâul o lene gratuit, de mii de ani si Oltul dă munţilor târcoale, îşi caută în mal un loc de odihnit. Au spânzurat de-o creangă azi noapte o dimineaţă cu un verdict ce s-a decis să fie sus si scurt, pentru că s-a intins cu Oltul pe sub gheaţă şi a înroşit văzduhul mult prea mult, s-a întrecut cu peştii în vorbării obscene, uitând să rânduiască zăpada la topit şi cred că de la mine s-a imbolnăvit de lene lasându-se să moară cu ora câte un pic.
  134. 134. 142 DIMINEAŢA CU UMBRE În zori se împreunează şi se despart erotic superbe, transparente fără boli şi negi, căt soarele-şi prizează lichidul amniotic doar cele mai în vârstă aleargă dupa melci. Alunecă tăcute pe mări de politeţe constante în maniere scad şi cresc sincron, urcă în bulevarde şi se topesc în pieţe ca peştii din acvariu vorbesc pe acelaş ton. Le-a educat vederea frumoase şi fragile, se-mbolnăvesc de ceaţă şi mor de căte-un nor, mai mângâie pe frunte gunoaie inutile cuminţi şi fără lesă ne urmează la picior. Şi doar când manuscrisul se umple de sonete, iar singurătatea te sprijină-ntr-un cot, când la ghişeul zilei n-apuci să iei bilete, deci numai câteodată, adorm în noi de tot.
  135. 135. 143 DIMINEAŢA MEDICALĂ Când dimineaţa mă trezesc în anamneză gândind profund ca peştii destinul medical din muşuroiul în care furnicile cu freză mă omoară şi mă învie cu acelaşi gest banal, îmi reclădesc fiinţa într-un castel somatic din fibre musculare, celule şi axoni, în care cucul timpului sălbatec aprinde lumânări de veghe în neuroni. Îmbrac la întâmplare armura pentru boală cu anticorpi speciali la suferinţa mea, căci moartea-i doar o născocire medicală într-o dimineaţă cu aromă de cafea.
  136. 136. 144 DIMINEAŢĂ CU MINIERI Când dimineaţa sap după lumină-n beznă ca un minier filonul zilei să-l găsesc, mă ţine lanţul zilei de ieri legat de gleznă urât şi inestetic un bolovan firesc. Caut printre statui şi flori penitenciare, momente condamnate la zile de nesomn, doruri pentru care s-au inventat fecioare dar şi supremul meu delict de a fi domn. Apoi îmi brevetez o altă răsuflare, îmi cadenţez plămânii cu toţi la unison, încolonez gândirea în stoluri migratoare şi sângele să plece precis de la peron. Cobor în ascendenţă s-ajung la fosta mare, o zi lichidă în care alunec printre peşti, lăsând în urmă pradă ocnaşilor la sare lanţurile zilei de ieri mai omeneşti.
  137. 137. 145 DIMINEAŢA LA RÂU Îmi voi trimite în râu la munte anii să ia sărutul botului de cerbi, să-i netezească apa, aşa cum bolovanii au devenit ca sânii rotunzi şi grei, superbi. Să plec din nou în lume despovărat de ani cu mama într-un zâmbet şi tata într-o zicală, să vină cu botezul de rouă trei platani şi magii să-şi ridice biserica pe şcoală. Să mă aşez în viaţă ca frunza pe zefir şi să-mi găsesc în măr o locuinţă, atunci când lumea va sucomba în delir eu sa-mi aplaud propria fiinţă.
  138. 138. 147 CUPRINS Sâ respectam apa de ploaie Elegie ........................................................................ 7 Paşind alături ............................................................. 8 Primăvara................................................................... 9 Romanţă .................................................................. 10 Un căţel ................................................................... 11 Repetabila iubire ..................................................... 12 Să respectăm apa de ploaie ................................... 13 În loc de naştere ...................................................... 15 Sat de munte ........................................................... 16 Părinţilor mei ........................................................... 18 Oarbă iubire ............................................................ 19 Iarna e un baci uitat la stână ................................... 20 Aşa cum pleci .......................................................... 21 Joc ........................................................................... 23 Perla ........................................................................ 24 Chemare ................................................................. 25 Noaptea Ariadnei .................................................... 26 Dans ........................................................................ 27 Vârstele ................................................................... 28 Simplu ..................................................................... 29 Aceasta-i banca ...................................................... 30 Naştere .................................................................... 31 Dimineaţa Loredanei ............................................... 32 Crochiu..................................................................... 33
  139. 139. 148 Adolescenţă ............................................................. 34 Alb ........................................................................... 35 Galben...................................................................... 36 Roşu ........................................................................ 37 Verde ....................................................................... 38 Oranj ....................................................................... 39 Violet ....................................................................... 40 Deşteptare ............................................................... 41 Pedeapsă ................................................................ 42 Tu ............................................................................ 43 Ţie ........................................................................... 44 Casa noastră ........................................................... 45 Mamei ..................................................................... 46 Iarna ........................................................................ 47 Dreptul la buna ziua ................................................ 48 Cantecul domniţei ................................................... 49 Paradis oraş natal ................................................... 52 Lacul Floreasca ....................................................... 54 Fântâna ................................................................... 55 Măria sa cu ochi căprui ........................................... 57 Datorie ..................................................................... 58 Amiază .................................................................... 59 Paharul cu apă ........................................................ 60 Tragedie .................................................................. 61 Pentru tine ............................................................... 62 Primele cuvinte ........................................................ 63 Înserare .................................................................... 64 Norii ......................................................................... 65 Grigore .................................................................... 66 Lui Miţi ..................................................................... 67
  140. 140. 149 In solitudine ............................................................. 68 Timp ........................................................................ 69 Aeroportul ................................................................ 70 E o lungă pasăre în aer ........................................... 71 Toamnă ................................................................... 72 Când Bucureştiul ..................................................... 73 Pictură pe un capăt de grădină toamna .................. 75 Noapte ..................................................................... 76 Primele cuvinte ........................................................ 77 Războiul alb ............................................................ 78 Veşti albe ................................................................ 80 Cotidiană ................................................................. 81 Ora nouăsprezece şi treizeci şi cinci ....................... 82 Crez ......................................................................... 83 Muzică ..................................................................... 84 Spectacol ................................................................ 85 Însingurare .............................................................. 87 Gând de toamnă ..................................................... 88 Oare ........................................................................ 89 Seara vrajbei mele Rugă ........................................................................ 93 Iarnă târzie .............................................................. 95 Seara vrajbei mele .................................................. 97 Revelion .................................................................. 99 La noi se moare .................................................... 101 Rugă pentru început de an .................................... 102 Turnir ..................................................................... 103 Noi am venit .......................................................... 105 Obârşie .................................................................. 107
  141. 141. 150 Mărginenii .............................................................. 108 Haiducul ................................................................ 110 Credinţa ................................................................. 112 Incubaţie ................................................................ 113 Genetică ................................................................ 114 Lumea ca un frotiu ................................................ 115 Un amănunt ........................................................... 117 Bradul blestemat ................................................... 118 Condamnabila tăcere ............................................ 119 Flămânzii ............................................................... 120 Istorie .................................................................... 122 Supremul sacrificiu ................................................ 124 Devenire ................................................................ 126 Studiu .................................................................... 127 N-am învăţat să ne alegem sfinţii .......................... 128 Umblăm în spaţiul virtual ....................................... 130 Năluciri .................................................................. 132 Pasăre cu aripi sure .............................................. 134 Nu mai e loc în magazia lumii ................................ 136 Dimineaţă cu gânduri ............................................ 137 Dimineaţa cu soare ............................................... 139 Dimineaţă de iarnă la Olt ....................................... 141 Dimineaţă cu umbre .............................................. 142 Dimineaţă medicală ............................................... 143 Dimineaţă cu minieri .............................................. 144 Dimineaţă la râu .................................................... 145

×