asigurari

1. PREFAŢĂ
În spiritul şi tradiţia şcolii economice, cartea destinată învăţământului
superior a făcut, întotdeauna, o notă distinctă faţă de alte produse editoriale. Având
o tematică orientată de programa şi planul de învăţământ şi o adresabilitate bine
precizată, cartea universitară a fost şi rămâne „o piatră de încercare” pentru autor,
care este obligat să prezinte noţiuni autentice (de înalt nivel), într-o manieră
didactică şi metodică, accesibilă celor care se iniţiază şi se formează în domeniul
vast al asigurărilor, dar şi celor care cercetează şi practică această activitate.
În contextul economico-social şi conceptual contemporan, asigurările
operează în medii concurenţiale internaţionalizate, cu puternice tendinţe de
globalizare. În acest sens, dezvoltarea industriei asigurărilor din România
reprezintă o necesitate susţinută de specialiştii din domeniul asigurărilor, de către
mediile universitare, dar mai ales de realitatea economică actuală.
Lucrarea „ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI” este adresată studenţilor
economişti şi, în primul rând, celor de la Facultatea de Management Financiar-
Contabil din cadrul Universităţii SPIRU HARET, cursanţilor de la programele
postuniversitare, lucrătorilor din domeniul asigurărilor şi tuturor celor care vor să
pătrundă în tainele acestei vaste activităţi.
Ca o curiozitate, avertizăm cititorul că această carte poate fi studiată şi
invers! Adică, începând cu ultima parte: glosarul şi legislaţia în vigoare şi încheind
cu prima parte, care este structurată în 10 capitole, consacrate principalelor
probleme de asigurări şi reasigurări. De ce? Întrucât cartea poate fi un model
instrucţional în asigurări, un manual de abordare teoretică şi aplicativă, un asistent
(consilier), care se adresează studenţilor de la învăţământul la distanţă, care pot
deprinde metode şi tehnici de însuşire a cunoştinţelor într-un ritm rapid şi eficient,
eliminând astfel insuccesul. De altfel, Cicero spunea: „Adesea în calea celor care
vor să înveţe stă autoritatea celor care predau”.
Accesul cititorului la informaţiile cuprinse în prezenta lucrare este facilitat de
folosirea unor modalităţi variate de expunere şi prezentare (descrieri, exemplificări,
tabele, figuri, grafice). La unele capitole am adăugat câteva probleme integrative
care acoperă, într-un mod cuprinzător, conceptele importante tratate în cadrul
capitolelor respective. Aceste probleme pot fi abordate de profesor ca bază pentru
seminar, sau de student ca exerciţii exhaustive de studiu.
Bibliografia selectivă recomandată oferă celor interesaţi posibilitatea de a
aprofunda cunoştinţele dobândite, printr-un proces complex şi continuu de
perfecţionare profesională în domeniul asigurărilor.
Pornind de la aceste considerente, menţionăm că studiul lucrării de faţă,
însoţit de o documentare adecvată la societăţile de asigurări, îi ajută pe absolvenţi
la elaborarea lucrărilor de diplomă.
5

2. La orizont, în cadrul învăţământului la distanţă, se conturează tot mai clar un
nou mijloc de învăţământ, cu impact puternic asupra şcolii, care va zdruncina din
temelii concepţia tradiţională despre predare, învăţare şi evaluare: COMPUTERUL.
Nu pretindem că am spus ultimul cuvânt în materie de asigurări - reasigurări.
Problema este complexă şi rămâne în continuare deschisă.
Vom fi bucuroşi dacă lucrarea va avea impactul scontat în lumea universitară.
şi nu numai, şi a practicienilor şi le mulţumim anticipat celor dispuşi să formuleze
opinii, aprecieri, observaţii şi sugestii constructive pentru o eventuală nouă apariţie.
În încheiere, nu pot pune punct la această prefaţă, fără să exprim gratitudinea
mea echipei de specialişti care a concurat la realizarea acestei lucrări. Mulţumiri
deosebite coordonatorului profesor doctor Dan Anghel Constantinescu pentru
sugestiile şi recomandările realizate.
Recunoştinţa mea se îndreaptă către domnul profesor universitar doctor
Constantin Mecu prorector, pentru încurajările şi sfaturile profesionale date.
AUTORUL
CUPRINS
PREFAŢĂ …………………………..……………………….………………… 5
Capitolul 1. Noţiuni teoretice în asigurări …………..…………..….…… 11
6

3. 1.1. Conceptul de asigurare ……………….…….…………..………...… 11
1.2. Elementele tehnice ale asigurării ……...……………….…………… 21
1.3. Clasificarea asigurărilor ………..……………………....…...…….... 26
Capitolul 2. Piaţa asigurărilor ..……...………..…..…………………….. 31
2.1. Caracteristicile pieţei asigurărilor ………..………………….……... 31
2.2. Dimensiunea şi structura pieţei asigurărilor ……………….….....… 35
2.3. Piaţa unică a asigurărilor ….…………..……………………....……. 40
2.4. Influenţa asigurărilor asupra activităţii economice …………….…... 49
Capitolul 3. Legislaţia în asigurări …………………………....…..……… 52
3.1. Cadrul actual de
reglementare a asigurărilor în România ……………….…....……… 52
3.2. Reglementarea în
domeniul asigurărilor la nivel internaţional ………………………... 62
Capitolul 4. Asigurarea clădirilor, construcţiilor
echipamentelor şi a altor bunuri ……………….……… 65
4.1. Condiţii generale ale
asigurării de bunuri şi clădiri .………….……………...…..……….. 65
4.2. Tipuri de asigurări de bunuri şi clădiri ……………..……………… 76
4.2.1. Asigurarea clădirilor,
a altor construcţii şi a conţinutului
acestora împotriva pagubelor
produse de incendiu şi alte calamităţi ……………..…..…….. 76
4.2.2. Asigurarea maşinilor,
utilajelor şi a instalaţiilor
împotriva avariilor accidentale ….……………..…….……… 78
4.2.3. Asigurarea lucrărilor
de construcţii-montaj
şi a răspunderii constructorului …………………………….... 79
4.2.4. Asigurarea bunurilor sau
valorilor împotriva furtului prin
efracţie sau prin acte de tâlhărie …..……………….………... 80
4.2.5. Asigurarea complexă
a gospodăriilor persoanelor fizice …...………………………. 82
4.3. Evaluarea pagubelor
şi stabilirea despăgubirilor ….………..………………….……….. 89
Capitolul 5. Asigurări de transport ……...….………………..…...……. 96
5.1. Asigurarea bunurilor pe timpul
transportului terestru (asigurarea cargo) ………………………........ 96
5.2. Asigurarea autovehiculelor (asigurarea autocasco) …………….….. 101
5.3. Asigurarea aeronavelor …………..………………………………… 112
5.3.1. Asigurătorii riscurilor aviatice ………..………………….….. 114
5.3.2. Riscuri de pierdere
7

4. sau avariere a aeronavelor ………………………….……….. 115
5.3.3. Asigurarea aparatelor de zbor …………………….…….…… 120
5.3.4. Asigurarea de răspundere
civilă a proprietarului
sau utilizatorului unei aeronave ………….……………….…. 125
5.4. Asigurări maritime …………………….……..…………………….. 128
Capitolul 6. Asigurări de răspundere civilă …………..………….…..…. 143
6.1. Elemente generale
ale asigurărilor de răspundere civilă ……………………….…..…... 143
6.2. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto ………………..… 145
6.3. Asigurări facultative de
răspundere civilă, la nivel intern şi internaţional ……………….......149
Capitolul 7. Asigurări de riscuri financiare ….……………..…….…….. 166
7.1. Asigurarea creditelor interne ……………………………….….…... 166
7.2. Asigurarea creditelor de export …………………………….…...…. 167
7.3. Asigurarea creditelor de consum ..……………………………...….. 179
7.4. Asigurarea creditelor de investiţii ……………………………...….. 181
7.5. Asigurarea de cauţiune …..……………….…………………..……. 181
Capitolul 8. Asigurări de persoane ………………………...…………..…. 185
8.1. Caracteristici de bază ale asigurărilor de persoane ……………....… 185
8.2. Condiţiile generale şi speciale ale
asigurărilor de persoane practicate în România …………….…….... 196
8.3. Tipuri de asigurări
de persoane practicate pe plan internaţional ………………..…...…. 198
Capitolul 9. Reasigurări …….…..……………………...…………………. 206
9.1. Necesitate şi concept ……………….…………...…………....……. 206
9.2. Forme de reasigurare …………………….………..……………….. 208
9.2.1. Reasigurarea facultativă ……………….……..……………. 208
9.2.2. Reasigurarea obligatorie ……………….……..…………….211
9.3. Caracteristici
principale ale reasigurării obligatorii …………………....…………. 218
9.3.1. Reasigurarea cotă-parte ………………….…..…………….. 218
9.3.2. Reasigurarea excedent de sumă asigurată ..………………... 220
9.3.3. Reasigurarea mixtă
şi poolurile de reasigurare ……….………………………… 222
9.3.4. Reasigurarea excedent de daună ………………..…………. 223
9.3.5. Reasigurarea oprire de daună …………………..….………. 226
9.4. Piaţa internaţională a reasigurărilor .……………………………….. 227
Capitolul 10. Asigurările sociale de stat în România ……....……………. 231
10.1. Conceptele de
8

5. securitate socială şi asigurare socială …………………….……..…. 231
10.2. Sistemul naţional de asigurări sociale ……………….…………...…232
10.3. Principiile asigurărilor sociale ……….………………..…………… 232
10.4. Surse de formare a
fondurilor asigurărilor sociale de stat …………………………..…. 233
10.5. Forme de ocrotire a
cetăţenilor prin asigurările sociale de stat …..………………..…….. 237
10.6. Asigurările sociale de sănătate în România ………………………... 247
10.7. Bugetul asigurărilor sociale de stat ………………………………… 250
Anexa ………………………………………………………………………. 25
3
Glosar ……………………………………………………………………….. 26
4
Bibliografie ………..………….……………….………………………………… 27
0
Overview
„Insurance and reinsurance” is designed to be a very comprehensive
course and to assist students in gaining insights into insurance theory.
9

6. Starting with the outstanding necessity of insurance, the edition focuses on
details about insurance market, insurance regulation, the insurance contracts
elements, the main classes of insurances and the basis of reinsurance.
In this volume the reader will find theoretical aspects and case studies that
help him to identify best practices and increase his effectiveness.
This book is aimed to both clarify the characteristics of various insurance
classes and provide a practical insurance approach. It is intended to be a truly
useful material for insurance professionals and also for students and other
persons who are seeking to develop their insurance knowledge.
1. NOŢIUNI TEORETICE ÎN ASIGURĂRI
1.1. CONCEPTUL DE ASIGURARE
De-a lungul timpului, viaţa şi bunurile oamenilor au fost adesea ameninţate
de nenumărate pericole. În trecut, oamenii apăreau în postura de victime doar ale
diferitelor fenomene naturale. În zilele noastre, au apărut şi alte riscuri extrem de
variate, ca urmare a perfecţionării continue a tehnicii şi tehnologiilor, a extinderii
aglomerărilor urbane, a creşterii numărului mijloacelor de transport, a utilizării pe
o scară tot mai largă a energiei atomice etc.
10

7. Existenţa diferitelor riscuri au determinat oamenii să descopere şi să aplice
diverse mijloace de protecţie împotriva riscurilor generatoare de pagube potenţiale
la care erau expuse activităţile lor sau însăşi fiinţa lor. Asemenea mijloace au la
bază prevenirea, asistenţa şi prevederea.
Prevenirea constituie cel mai bun mijloc de protecţie, dar nu este întotdeauna
posibilă, mai ales dacă riscurile sunt generate de forţele dezlănţuite ale naturii.
Asistenţa reprezintă o acţiune ce vizează repararea daunelor. Ea este incertă şi
nu întotdeauna suficientă, neputând repara decât parţial şi momentan pagubele
suferite.
Prevederea implică constituirea anticipată a unor resurse pentru nevoi
viitoare. Cea mai reuşită şi mai eficientă formă a prevederii s-a dovedit a fi
asigurarea.
Trebuie evidenţiat rolul asigurării în încercarea oamenilor de a rezolva o
parte din problemele create de existenţa riscurilor. Asigurarea trebuie delimitată de
„autoasigurare”, care constă în crearea de rezerve proprii, ce urmează să fie
utilizate numai în cazul producerii evenimentelor generatoare de pagube, pentru
acoperirea acestora.
Asigurarea are rolul de a acoperi consecinţele financiare ale unor evenimente
nedorite de către persoane sau organizaţii, a căror cauză este denumită risc.
O caracteristică importantă a asigurării constă în faptul că are la bază
principiul mutualităţii, potrivit căruia fiecare asigurat contribuie cu o sumă, numită
primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care se compensează
pagubele suferite. Asigurarea poate fi definită ca un acord de voinţă între
asigurător şi asigurat, prin care asigurătorul oferă asiguratului protecţia pentru
riscurile ce şi le-a asumat, obligându-se să acorde asiguratului contravaloarea
daunelor în limita sumei asigurate în cazul producerii riscurilor, în schimbul plăţii
de către asigurat a primei de asigurare.
Principalele probleme legate de conceptul de asigurare pot fi abordate sub
aspect juridic, economic şi financiar.
Asigurarea sub aspect juridic
Abordarea din punct de vedere juridic este perfect justificată, datorită formei
juridice pe care o îmbracă asigurarea. O astfel de formă îi este conferită de
contractul de asigurare, ce reprezintă „legea părţilor”, precum şi de legea propriu-
zisă. Acestea sunt complementare şi constituie sursele din care decurg drepturile şi
obligaţiile în materie de asigurări.
Contractul de asigurare reprezintă un act juridic, prin care asiguratul se
obligă să plătească societăţii de asigurare o primă, societăţile de asigurare
obligându-se să-şi asume riscul producerii unui anumit eveniment şi să plătească
beneficiarului (care poate fi asiguratul sau o terţă persoană) o despăgubire, în
limitele stabilite.
Principalele aspecte juridice ale contractului de asigurare sunt:
 caracterul consensual;
 caracterul sinalagmatic;
 caracterul aleatoriu;
 caracterul succesiv;
11

8.  caracterul de adeziune;
 caracterul oneros.
Caracterul consensual al contractului este relevat de faptul că acesta se
încheie numai prin consimţământul părţilor. Chiar dacă prin lege se prevede în
mod expres, obligativitatea încheierii în scris a contractului, precum şi elementele
de bază ale acestuia, aceasta nu determină o abdicare de la principiul
consensualismului.
Caracterul sinalagmatic este determinat de faptul că părţile contractante îşi
asumă reciproc anumite obligaţii. În principal, asiguratul se obligă să facă
declaraţii exacte şi să-şi achite primele, iar asigurătorul se obligă să plătească
indemnizaţia cuvenită, după producerea evenimentului asigurat.
Caracterul aleatoriu este determinat de faptul că părţile contractante nu
cunosc, în momentul încheierii contractului, efectele acestuia, respectiv beneficiile
sau pierderile ce vor rezulta din acest contract.
Obligaţiile asiguratului şi ale asigurătorului depind de un eveniment viitor şi
incert. Astfel, dacă se încheie un contract de asigurări de bunuri, asigurătorul are
obligaţia de a plăti despăgubirea numai în cazul producerii unei daune a cărei
cauză reprezintă un risc asigurat. Dacă riscul se produce, iar valoarea despăgubirii
depăşeşte valoarea primelor plătite de asigurat, acesta obţine un beneficiu în urma
asigurării.
Dacă riscul nu se produce, atunci beneficiul este de partea asigurătorului,
acesta păstrând primele de asigurare aferente.
Caracterul succesiv este relevat de eşalonarea în timp a prestaţiilor
prevăzute în contract. Asiguratul este obligat să plătească primele la termenele
stabilite, iar asigurătorul să ofere continuu protecţia prin asigurare. Deoarece
valabilitatea contractului se întinde pe o lungă perioadă de timp, există
posibilitatea eşalonării plăţii primelor, fapt ce demonstrează caracterul succesiv al
realizării contractului.
Caracterul de adeziune este evidenţiat de faptul că forma şi clauzele
contractului sunt stabilite de către societatea de asigurări, potenţialul asigurat
având posibilitatea de a accepta sau de a respinge acest contract. Marea
majoritate a contractelor de asigurare standard cuprind condiţii contractuale
(perioada de asigurare, cota de primă, riscuri asigurate etc.). Totuşi, în cazul
contractelor de valoare foarte mare sau foarte importante, conţinutul contractului
este supus negocierilor între părţi. Pentru a evita formulările insuficient de clare
sau mai puţin accesibile potenţialului asigurat, reglementările legale din unele
ţări prevăd o serie de dispoziţii obligatorii cu privire la modul de întocmire a
contractului, a caracterelor literelor folosite, a locului în care trebuie amplasate
anumite prevederi etc.
Caracterul oneros rezidă din faptul că fiecare parte urmăreşte obţinerea unui
avantaj sau a unei contraprestaţii pentru prestaţia pe care o face sau se obligă să o
facă în favoarea celeilalte părţi. Asiguratul beneficiază de protecţia pe care o oferă
asigurătorul în schimbul primelor de asigurare. Cu toate că asiguratul poate opta ca
beneficiul asigurării să revină unei terţe persoane (beneficiarului), acest lucru nu
modifică caracterul oneros al contractului.
12

9. Principii ce stau la baza contractului de asigurare. Contractele de
asigurare se desfăşoară pe baza unor principii, care, deşi nu sunt menţionate în
contract, trebuie cunoscute şi respectate de cele două părţi. Cele mai importante
dintre acestea sunt:
 principiul despăgubirii;
 principiul interesului asigurabil;
 principiul subrogaţiei.
Principiul despăgubirii poate reprezenta cel mai important principiu al
asigurării. Acest principiu subliniază una dintre funcţiile principale ale asigurării -
aceea de a readuce asiguraţii în situaţia financiară pe care au avut-o înainte de
survenirea evenimentului asigurat, fără a intenţiona să-i îmbogăţească în mod
injust. Conform principiului despăgubirii, contractele de asigurare nu oferă
despăgubiri peste valoarea pierderilor suferite de un asigurat. Altfel spus,
principiul despăgubirii prevede faptul că o persoană nu poate profita din pagubele
asigurate.
Se poate observa că principiul despăgubirii nu presupune reparaţia completă
a asiguratului. În final, despăgubirea va fi mai mică decât valoarea daunei, datorită
deducerii franşizei, limitelor de asigurare sau datorită altor limitări privind
despăgubirea. Atunci când asigurarea furnizează o despăgubire ce reprezintă doar o
parte din pagubele financiare, nu se încalcă principiul despăgubirii. Totuşi, această
problemă se va pune atunci când un asigurat ar putea fi supracompensat. Aplicând
principiul despăgubirii, se reduce riscul subiectiv, prin îndepărtarea interesului
pentru profit al asiguratului.
Riscul subiectiv apare în acea împrejurare în care o persoană provoacă în
mod intenţionat o pagubă sau exagerează valoarea daunelor produse. Conform
semnificaţiei acordate de specialiştii în asigurări, termenul de „risc subiectiv” se
referă la defecte sau slăbiciuni ale caracterului uman. Totuşi, de cele mai multe ori,
acest risc este consecinţa unei supraasigurări, sau a unor circumstanţe care pot
tenta oamenii să cauzeze sau să exagereze pagubele asigurate, pentru a obţine
un profit.
Principiul interesului asigurabil. O persoană are un interes asigurabil dacă
producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere financiară sau un
prejudiciu persoanei respective. Interesul asigurabil poate fi definit ca o expunere
la un prejudiciu financiar. Existenţa interesului asigurabil este absolut necesară
pentru a obţine o asigurare legal executorie. Astfel, prezenţa interesului asigurabil
depinde de relaţia dintre persoana şi bunul sau evenimentul luat în considerare.
Dacă aceste relaţii expun persoana unor posibile pierderi financiare, acest lucru
este suficient pentru a susţine un interes asigurabil.
Principiul interesului asigurabil sprijină principiul despăgubirii, stipulând
că beneficiile asigurării vor fi disponibile doar acelor persoane ale căror raporturi
cu evenimentul asigurat pot cauza acestora o pierdere financiară şi doar în limita
acestor pagube. Tribunalul nu poate sili un asigurător să plătească despăgubiri
către sau în interesul asiguratului, dacă asiguratul nu are un interes asigurabil.
Condiţia interesului asigurabil sprijină principiul despăgubirii doar în acele
contracte care sunt definite contracte de despăgubire, care compensează pagube
evaluabile financiar. Majoritatea asigurărilor de viaţă sunt poliţe cu valoare
13

10. agreată, care plătesc o sumă prestabilită la moartea asiguratului, ele nefiind
considerate contracte de despăgubire. Astfel, susţinerea principiului despăgubirii
nu este relevantă în asigurarea de viaţă.
Principiul subrogaţiei. Subrogaţia este o doctrină legală cu multiple
posibilităţi de aplicare, chiar şi în afara domeniului asigurărilor. Acest principiu are
o importanţă deosebită în situaţiile în care asigurătorul este obligat prin poliţa de
asigurare să despăgubească o daună produsă din culpă unei terţe persoane.
În anumite situaţii, subrogaţia previne dubla despăgubire a asiguratului. În
alte situaţii, aceasta împiedică părţile să obţină în mod inechitabil un beneficiu.
Deseori, drepturile de subrogaţie se bazează pe legea de drept comun sau pe
regulamente, iar asigurătorii au dreptul la subrogaţie, chiar dacă aceasta nu este
stabilită în poliţa de asigurare.
Drepturile la subrogaţie pot fi, de asemenea, drepturi contractuale, dacă în
contractul de asigurare sunt specificate drepturile de subrogaţie ale părţilor.
Prevederi legislative privind contractul de asigurare. Contractul de
asigurare este reglementat prin Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi
reasigurările din România. Conform prevederilor acestei legi, orice contract de
asigurare trebuie să se întocmească în formă scrisă şi să cuprindă următoarele
elemente:
 numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante;
 obiectul asigurării: bunuri, persoane sau răspundere civilă;
 riscurile ce se asigură;
 momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului;
 primele de asigurare;
 sumele asigurate;
 alte elemente care stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilor.
Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar dacă există un
început de dovadă scrisă. Dovada încheierii rezultă şi din emiterea şi trimiterea
unui document de asigurare, cum ar fi poliţa sau certificatul de asigurare, cererea
de plată a primei ori înscrisul prin care se exprimă voinţa asigurătorului de a
încheia contractul.
Documentul de asigurare poate fi, după caz, nominal, la ordin sau la purtător.
Dacă, înainte de a începe obligaţia asigurătorului, riscul asigurat s-a produs
sau producerea lui a devenit imposibilă, precum şi în cazul în care, după începerea
obligaţiei asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă,
contractul se reziliază de drept.
Cu excepţia cazului în care se prevede altfel, contractul de asigurare se
reziliază în situaţia în care sumele datorate de asigurat, cu titlul de primă, nu sunt
plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare.
În cazul în care contractul de asigurare este modificat prin acordul părţilor,
este denunţat sau este reziliat, plata, respectiv, restituirea primelor se va face
conform contractului de asigurare sau hotărârii judecătoreşti. Codul civil stabileşte
în Art. 948 condiţiile de validitate ale unui contract. Supus aceloraşi prevederi,
contractul de asigurare trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
 părţile să aibă capacitatea de a contracta;
 consimţământul acestora să fie valabil;
14

11.  să aibă un obiect determinat sau determinabil;
 cauza contractului să fie licită.
Conform dispoziţiilor Art. 949 din Codul Civil, orice persoană poate încheia
contracte, dacă nu este declarată incapabilă prin lege. Contractele de asigurare pot
fi încheiate de persoanele juridice în mod direct, prin organele lor de conducere,
prin subunităţile lor, sau prin reprezentanţi. În cazul persoanelor fizice, acestea pot
încheia asigurări numai dacă au împlinit vârsta de 14 ani şi nu sunt puse sub
interdicţie.
Cu toate acestea, poliţele încheiate de minorii sub 14 ani sau de persoanele
puse sub interdicţie rămân valabile atâta timp cât cei în cauză sau reprezentanţii lor
nu cer anularea.
Contractul de asigurare nu este valabil dacă consimţământul părţilor este dat
prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol.
De exemplu, cazuri de dol apar atunci când asigurări facultative sunt
prezentate ca obligatorii sau când se apelează la sancţiuni imaginare, pentru a se
obţine consimţământul potenţialului client de a contracta.
De asemenea, se poate întâmpla ca asiguratul să dea răspunsuri inexacte sau
incomplete, cu sau fără rea-credinţă, privind împrejurările esenţiale referitoare la
risc. Contractul poate fi anulat şi dacă asigurătorul, cunoscând de la început
situaţia reală, nu ar mai fi încheiat contractul.
Alături de contract, legea constituie o altă formă juridică de realizare a
asigurării. Asigurarea ex contractu se bazează pe principiul facultativităţii, adică
este încheiată din propria iniţiativă a persoanelor fizice şi juridice interesate,
împotriva evenimentelor ce le ameninţă activitatea economică, productivă şi
comercială, sau chiar integritatea fizică şi existenţa lor ca persoane.
Asigurarea ex lege se bazează pe principiul obligativităţii, adică persoanele
fizice şi juridice care au în posesie bunuri ce fac obiectul asigurării obligatorii sunt
obligate să le asigure împotriva anumitor riscuri prevăzute de lege. De asemenea,
asigurătorii care deţin autorizaţie legală de practicare a unei astfel de asigurări sunt
obligaţi să o realizeze în condiţiile prevăzute de lege şi să elibereze un înscris
probator al asigurării.
Alături de bunuri, în cadrul asigurării obligatorii, mai pot fi incluse şi
persoanele fizice aflate într-o anumită situaţie prevăzută de lege, sau persoanele
fizice şi juridice care poartă o răspundere civilă faţă de terţi, prevăzută expres în
lege.
În ţara noastră, în cadrul asigurărilor obligatorii, s-au cunoscut mutaţii
importante de-a lungul timpului. Dacă, în condiţiile monopolului de stat, sfera
asigurărilor obligatorii era foarte largă, în condiţiile actuale s-a restrâns, existând
doar asigurarea de răspundere civilă auto.
Cadrul legislativ actual prevede şi alte tipuri de asigurări destinate anumitor
categorii de profesii, cum ar fi: asigurarea pompierilor împotriva accidentelor, a
contabililor şi experţilor contabili, a brokerilor în asigurări pentru răspundere civilă
profesională etc. Prin asigurările obligatorii se oferă protecţie de asigurare
anumitor categorii de persoane fizice şi juridice din considerente de ordin social şi
economic naţional. Aceste asigurări se aseamănă cu asigurările facultative prin
15

12. modul de procurare a fondurilor necesare pentru plata indemnizaţiilor, adică pe
seama primelor încasate de la asigurat.
Asigurarea sub aspect economic
Pentru acoperirea pagubelor provocate de un eveniment sau de un complex
de evenimente, se pot utiliza diferite categorii de fonduri băneşti. Fondul constituit
la dispoziţia unei organizaţii specializate este denumit fond de asigurare.
Constituirea acestui fond reprezintă baza existenţei asigurării.
Fondul de asigurare constituit din primele plătite de asiguraţi capătă o formă
bănească. Chiar dacă unele organizaţii de asigurare din străinătate practică
despăgubirile sub formă de prestaţie în natură (organizarea funeraliilor în cazul
asigurărilor de deces, acordarea de asistenţă medicală în cazul asigurărilor
medicale sau de accidente), fondurile constituite de acestea au tot expresie
bănească, numai că, în loc ca indemnizaţia de asigurare să fie înmânată sub formă
de numerar beneficiarului sau unui terţ, ea se foloseşte de organizaţia de asigurare
pentru suportarea cheltuielilor aferente prestaţiei în natură, la care s-a angajat prin
contract.
Nu se poate concepe constituirea fondului de asigurare în natură, deoarece s-ar
ivi probleme legate de stabilirea structurii materiale, de depozitarea şi păstrarea lor,
de evitarea pierderilor inerente manipulărilor şi conservării acestora etc.
Fondul de asigurare se formează în mod descentralizat, pe seama primelor de
asigurare sau a cotizaţiilor achitate de persoanele fizice şi juridice, care au un
interes în înlăturarea pagubelor ce ar putea apărea o dată cu producerea diverselor
evenimente.
Prin fondul de asigurare se vor acoperi pagube provocate de evenimente
viitoare şi nesigure. Astfel, din acest fond nu se suportă pierderile determinate de
utilizarea normală a bunurilor, de consumarea acestora în procesul de producţie sau
de diminuarea valorii lor din diverse motive, necuprinse în asigurare.
Asigurarea presupune existenţa unei comunităţi de risc. Persoanele fizice şi
juridice ameninţate de aceleaşi pericole acţionează pentru protejarea intereselor lor
comune. Comunitatea se formează spontan, doar prin participarea la constituirea
fondului de asigurare la dispoziţia unei societăţi specializate. Membrii comunităţii
de risc consimt să contribuie la suportarea în comun a pagubelor ce pot apărea
după producerea fenomenelor respective. Împărţirea pagubei între membrii
comunităţii porneşte de la premisa că posibilitatea producerii evenimentului
asigurat vizează fiecare membru în parte. Astfel, asigurarea oferă avantajul că
membrii comunităţii ce au suferit de pe urma producerii evenimentului asigurat vor
primi de la fondul de asigurare, cu titlu de despăgubire, sume care pot depăşi
cuantumul contribuţiei acestora la fondul respectiv.
Paguba provocată de producerea riscului asigurat se împarte între membrii
comunităţii după principiul mutualităţii, ceea ce înseamnă că la formarea
fondului de asigurare îşi aduc contribuţia toţi asiguraţii, dar numai o parte din ei
vor beneficia de acest fond, respectiv cei care au suferit prejudicii de pe urma
producerii riscului asigurat.
Împărţirea riscului trebuie să se facă între membrii aceleiaşi comunităţi de
risc, adică la fiecare risc sau complex de riscuri trebuie ca primele de asigurare să
16

13. acopere integral cheltuielile cu plata despăgubirilor sau a sumelor asigurate. Acest
lucru urmăreşte echilibrarea rezultatelor financiare atât pe total societate, cât şi pe
fiecare tip de asigurare.
Fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru:
 acoperirea pagubelor provocate de evenimentele asigurate, dacă este
vorba de asigurările de bunuri şi răspundere civilă, respectiv plata
sumelor asigurate, dacă este vorba de asigurările de persoane;
 finanţarea unor acţiuni legate de prevenirea pagubelor;
 constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziţia societăţii de asigurare;
 acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti ale societăţii de
asigurare etc.
Între participanţii la asigurare se nasc anumite relaţii economice în cadrul
procesului de formare şi utilizare a fondului de asigurare.
Mai întâi, fluxurile băneşti, sub forma primelor de asigurare, pornesc de la
persoanele fizice şi juridice asigurate către societatea de asigurare. Apoi, fluxurile
băneşti, sub forma despăgubirilor sau sumelor asigurate, pornesc de la fondul de
asigurare, format la dispoziţia societăţii de asigurări, către persoanele fizice şi
juridice care au fost afectate de producerea evenimentului asigurat. Astfel,
asigurarea exprimă relaţii de distribuire şi redistribuire a valorii adăugate brute.
Aceste relaţii apar în procesul de formare şi utilizare a fondului de asigurare, în
vederea desfăşurării fără întrerupere a activităţii economice, menţinerii integrităţii
bunurilor asigurate, protejării persoanelor fizice împotriva anumitor evenimente ce
ar putea afecta viaţa sau integritatea fizică a acestora şi onorării obligaţiilor de
răspundere civilă ce revin persoanelor fizice şi juridice faţă de terţi.
Funcţiile economice ale asigurării. Asigurările îndeplinesc anumite
funcţii1)
, ca şi celelalte componente ale sistemului financiar: funcţia de repartiţie şi
cea de control.
Cea mai importantă dintre funcţiile asigurării, cea de repartiţie, se manifestă
în două cazuri. În primul rând, această funcţie se manifestă în procesul de formare
a fondului de asigurare, pe seama primelor de asigurare pe care le plătesc
asiguraţii, fie ei persoane fizice, fie persoane juridice. În al doilea rând, această
funcţie de repartiţie se manifestă în procesul de dirijare a fondului de asigurare
către destinaţiile sale legale, adică:
 plata indemnizaţiei de asigurare;
 finanţarea unor acţiuni cu caracter preventiv;
 acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti ale organizaţiei
de asigurare;
 constituirea unor fonduri de rezervă.
Prin intermediul funcţiei de repartiţie, impozitele datorate de organizaţia de
asigurare sunt dirijate la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, iar
1)
Văcărel, I., Bercea, F., Asigurări şi reasigurări, ediţia a II-a, Editura Expert, Bucureşti,
1998, pag. 60.
17

14. contribuţiile cuvenite asigurărilor sociale sunt îndreptate către bugetul asigurărilor
sociale de stat.
Fondurile bugetare se formează prin participarea mai multor categorii de
persoane (contribuabili persoane fizice, agenţi economici, instituţii publice), care
nu se află în corelaţie cu beneficiarii de alocaţii de la aceste fonduri. În schimb,
formarea şi repartizarea fondului de asigurare sunt riguros limitate. La constituirea
unui astfel de fond participă, aşa cum s-a arătat, numai acele persoane care
întrunesc condiţiile stabilite prin contract sau prin lege, pentru a încasa
indemnizaţia de asigurare.
Funcţia de control – ca funcţie complementară a asigurărilor – urmăreşte
modul cum se încasează primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de
asigurare, cum se efectuează plăţile cu titlu de indemnizaţie de asigurare,
cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrativ-gospodăreşti,
determinarea corectă a drepturilor cuvenite asiguraţilor, gospodărirea judicioasă a
fondului de asigurare şi a rezervelor legale constituite, îndeplinirea integrală şi la
termen a obligaţiilor financiare ale asigurătorului faţă de stat şi de terţi.
Unii specialişti consideră că principala funcţie a asigurării este de
compensare a pagubelor pricinuite de calamităţi naturale şi de accidente (la
asigurările de bunuri şi răspundere civilă) şi plata unor sume asigurate (la
asigurările de persoane), în cazul producerii unor evenimente prevăzute în
contractul de asigurare1
.
În concluzie, prin mecanismul de asigurare se refac bunurile distruse în urma
unor evenimente nedorite, se acordă indemnizaţii, în cazul producerii unor riscuri
care afectează viaţa sau integritatea persoanelor fizice, această acţiune evidenţiind
aspectul social al asigurării. În viziunea aceloraşi specialişti, o a doua funcţie a
asigurării este de prevenire a pagubelor, aceasta fiind atât în folosul asiguraţilor,
cât şi al asigurătorului, despăgubirile scăzând ca volum în urma unui proces de
prevenire eficient. Funcţia de prevenire este exercitată pe două căi:
 prin finanţarea unor activităţi de prevenire a calamităţilor şi accidentelor
(de exemplu, construirea de diguri pentru prevenirea inundaţiilor,
desecări, irigaţii, împăduriri);
 prin includerea în contractul de asigurare a unor prevederi care să-l
motiveze pe asigurat să-şi întreţină bunurile asigurate în stare
corespunzătoare.
Asigurarea sub aspect financiar
O ultimă abordare a asigurării este cea financiară, concretizată în plasarea
fondurilor constituite de asiguraţi pe piaţa de capital, comună însă mai multor
abordări referitoare la problematica funcţiilor asigurării.
Privită într-o manieră tradiţionalistă, „asigurarea constituie un mijloc de a
repartiza, asupra unui mare număr de persoane fizice şi juridice, paguba
provocată de un fenomen (eveniment) sau de un complex de fenomene
(evenimente) unui număr redus dintre acestea”2
.
1
Alexa, C., Ciurel, V., Asigurări şi reasigurări în comerţul internaţional, Editura All,
Bucureşti, 1992, pag. 16-17.
2
Văcărel, I., Bercea, F., Asigurări şi reasigurări, ediţia a II-a, Editura Expert, Bucureşti,
1998, pag. 62.
18

15. O pagubă importantă este mult mai uşor suportată de o comunitate de risc
decât de un individ, asigurarea acţionând prin spectrul legii numerelor mari. Nu
trebuie însă neglijat faptul că întreaga operaţiune de asigurare este posibilă prin
intermediul societăţilor de asigurări.
Pe piaţa asigurărilor, concurenţa este deosebit de puternică, ceea ce face ca
serviciile oferite de societăţile de asigurare să fie din ce în ce mai performante. De
aceea, asigurarea poate fi abordată şi ca o ramură prestatoare de servicii, un
intermediar financiar şi un activ financiar în economie, prin fondurile oferite pe
piaţa de capital.
Asigurarea ca ramură prestatoare de servicii. O societate comercială de
asigurări, în schimbul primelor de asigurare încasate de la persoanele fizice şi
juridice, oferă acestora un produs sui generis, şi anume, obligaţia de a prelua asupra
sa efectele negative ale producerii unui anumit fenomen sau complex de fenomene.
Prin urmare, asigurarea apare ca un mijloc de a pune la adăpost persoanele asigurate
de pericolele care le ameninţă, de a le oferi „protecţie” în cazurile stabilite prin
contractul de asigurare. Întrucât „protecţia” este un bun necorporal, asigurarea poate
fi considerată ca o ramură a economiei prestatoare de servicii către asiguraţi.Este
cunoscut faptul că evenimentele asigurate au caracter aleator. Numai în cazul în care
acestea se produc aşa cum au fost presupuse în contractul de asigurare va exista
echilibrul corespunzător între primele încasate şi indemnizaţiile acordate. Dacă
abaterile sunt favorabile pentru asigurător, societatea de asigurare va înregistra o
creştere a profiturilor estimate ale respectivei societăţi. În caz contrar, pierderile
rezultate vor trebui compensate cu câştigurile din plasamentele în diferite active,
bunuri imobiliare etc. De exemplu, societăţile de asigurare, care încheie asigurări de
viaţă acumulează treptat sumele pe seama cărora urmează să-şi onoreze obligaţiile
faţă de asiguraţi. Între momentul încasării primelor şi cel al exigibilităţii sumelor
asigurate se scurg adesea perioade mari (de câţiva ani). În tot acest interval de timp,
societatea de asigurare dispune de banii încasaţi din prime, pe care îi poate fructifica
în mod eficient. Astfel, societatea de asigurări de viaţă nu este numai prestatoare de
servicii, ci reprezintă şi un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate,
care plătesc prime eşalonat, şi persoanele fizice şi juridice, care au nevoie de resurse
financiare suplimentare.
Acest rol de intermediar financiar nu este îndeplinit numai de societăţile de
asigurări de viaţă, ci şi de cele de asigurări de bunuri şi de răspundere civilă.
Oferta de capital de împrumut a societăţilor de asigurare este adresată
diverşilor solicitanţi de resurse financiare, cum ar fi:
 băncile comerciale, ce caută să primească depuneri pe diferite termene
pentru creşterea resurselor de creditare;
 societăţile comerciale de producţie, ce urmăresc majorarea capitalului
activ;
 autorităţile publice centrale şi locale, ce caută resurse de împrumut
pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru finanţarea unor investiţii
importante din fonduri extrabugetare;
 deţinătorii de terenuri şi imobile destinate vânzării etc.
19

16. Fenomenele conjuncturale, interne şi externe, determină incertitudini
şi diverse variaţii pe piaţa financiară. Evoluţia conjuncturii pe toată perioada
de valabilitate a contractului de asigurare influenţează mărimea nominală
a sumei acumulate, precum şi mărimea reală a acesteia. Din acest punct de
vedere, asigurarea apare ca un activ financiar într-o economie dominată
de incertitudini.
1.2. ELEMENTELE TEHNICE ALE ASIGURĂRII
Pentru a percepe mecanismul de funcţionare al proceselor ce apar în cadrul
acestei pieţe specifice asigurărilor, trebuie abordate într-o manieră detaliată
elementele unui contract de asigurare.Astfel, este necesară prezentarea unor
noţiuni, cum ar fi: raporturile dintre persoanele fizice şi juridice care iau parte la
asigurare, în calitate de asiguraţi, şi, respectiv, societăţile de asigurări, în calitate
de asigurători; bunurile sau persoanele care sunt cuprinse în asigurare; drepturile şi
obligaţiile care revin părţilor din contractul de asigurare; beneficiarul asigurării;
dauna sau paguba; despăgubirea; prima de asigurare; durata asigurării etc.
Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurări) care, în
schimbul primei de asigurare încasate de la asiguraţi, îşi asumă răspunderea de a
acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamităţi naturale sau
accidente (în cazul asigurărilor de bunuri), de a plăti suma asigurată la producerea
unui anumit eveniment în viaţa persoanelor asigurate (în cazul asigurărilor de
persoane), sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul
răspunde - în baza legii - faţă de terţe persoane (în cazul asigurărilor de răspundere
civilă).
Asiguratul este persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de
asigurare plătite asigurătorului, îşi asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi
naturale sau accidente, ori persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente
ce pot să apară în viaţa sa, precum şi persoana fizică sau juridică care se asigură
pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terţe persoane.La asigurările de
bunuri pot apărea ca asiguraţi atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, în timp
ce la asigurările de persoane pot fi asigurate numai persoane fizice.
Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul de a încasa suma
asigurată sau despăgubirea, fără să fie neapărat parte la contractul de asigurare.
Există situaţii în care beneficiarul poate fi desemnat explicit în contract, sau acest
lucru se face în cursul executării contractului de asigurare, prin declaraţie scrisă
comunicată societăţii de asigurare sau prin testament. În alte situaţii, beneficiarul
asigurării este desemnat prin condiţiile contractului de asigurare (moştenitorii). Pot
exista mai mulţi beneficiari, cu drepturi egale asupra sumei asigurate
(despăgubirii), sau cu drepturi diferenţiate (cote), dacă s-a dispus astfel.
Contractantul asigurării este persoana fizică sau juridică care poate încheia
asigurarea, fără a obţine prin aceasta calitatea de asigurat. Evident că există
posibilitatea ca asiguratul şi contractantul asigurării să coincidă, dar pot fi şi
situaţii în care contractantul să fie un agent economic care încheie o asigurare de
accidente pentru salariaţii săi, o agenţie de turism care îşi asigură turiştii împotriva
20

17. riscurilor de accidente, pagube materiale, răspundere civilă, o societate de transport
care încheie contracte de asigurare pentru călătorii săi etc.
În general, noţiunile de contractant şi beneficiar se întâlnesc numai în cazul
asigurărilor de persoane, la asigurările de bunuri asiguratul îndeplinind simultan
atât rolul de contractant, cât şi pe cel de beneficiar, în timp ce la asigurările de
răspundere civilă beneficiarul asigurării este întotdeauna terţa persoană care a
suferit paguba/vătămarea. Spre exemplu, la asigurarea turiştilor împotriva
riscurilor de răspundere civilă, contractantul este agenţia de turism care a organizat
excursia, asiguraţi sunt turiştii, iar beneficiarul despăgubirilor este cel care a suferit
dauna sau, după caz, vătămarea.
Riscul asigurat este fenomenul (evenimentul) sau grupul de fenomene care,
odată produse, datorită efectelor sale, îl obligă pe asigurător să plătească
asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată. Pentru fiecare tip
de asigurare există riscuri specifice: la asigurările de persoane, riscul asigurat poate
fi decesul, la asigurările de bunuri - posibilitatea de distrugere a bunurilor de
fenomene imprevizibile (naturale sau provocate de om) etc. În ultimul timp sunt
tot mai cerute şi mai practicate contractele de asigurare prin care se acoperă mai
multe riscuri. Astfel, pe piaţă au apărut poliţele de asigurare de tip umbrelă, cum ar
fi asigurarea familială complexă. Prin acest tip de asigurare sunt acoperite riscurile
de accidente în gospodărie ale tuturor membrilor familiei, riscurile de distrugere,
deteriorare, furt ale bunurilor din gospodărie, precum şi răspunderea civilă a
asiguraţilor. Prin acest tip de contract se bucură de avantaje atât asiguraţii (primele
plătite pentru un contract de tip complex fiind mai reduse decât suma primelor
plătite pentru contracte specifice fiecărui risc în parte), cât şi asigurătorul, prin
scăderea cheltuielilor de administrare.
Evaluarea este o etapă necesară în procesul încheierii asigurării, deoarece
stabileşte valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare. Valoarea
bunului care face obiectul asigurării trebuie cunoscută cu exactitate, pentru a evita
supra- sau subevaluările. În caz de supraevaluare, asiguraţii îşi pierd interesul
pentru întreţinerea sau repararea bunului/clădirii asigurate, ducând chiar la acte
intenţionate ale beneficiarilor despăgubirilor. Pe de altă parte, subevaluarea duce la
plata unor prime mai mici, dar, în caz de producere a evenimentului asigurat,
despăgubirea este sub valoarea pagubei. În plus, asigurătorul poate lua măsuri de
pedepsire a declaraţiilor false.
Valoarea de asigurare poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea
bunului respectiv, înregistrat în evidenţa contabilă sau stabilită în funcţie de preţul
de vânzare-cumpărare, practicat pentru acel bun pe piaţă în momentul încheierii
asigurării.Valoarea de asigurare este un termen întâlnit numai în cazul asigurărilor
de bunuri. La asigurările de persoane, deoarece capacitatea de muncă şi viaţă nu
pot fi cuantificate, exprimate valoric, această noţiune nu se foloseşte. De
asemenea, nici în cazul asigurărilor de răspundere civilă nu se poate stabili ce
valoare va avea prejudiciul cauzat unei terţe persoane, deoarece este vorba de un
prejudiciu viitor.
Suma asigurată este, conform contractului de asigurare, partea din valoarea
de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea în cazul producerii
fenomenului (evenimentului), pentru care s-a încheiat asigurarea.
21

18. În cazul asigurărilor de bunuri, suma asigurată este limita maximă de
răspundere a asigurătorului. Pe baza sumei asigurate şi a altor elemente, se
stabileşte prima de asigurare. Suma asigurată nu poate depăşi valoarea reală a
bunului asigurat, deoarece, prin mecanismul asigurării, nu este permisă acordarea
unor despăgubiri mai mari decât valoarea reală.
La asigurările obligatorii de bunuri, suma asigurată se stabileşte pe baza
normelor de asigurare, iar la cele facultative, în funcţie de propunerea asiguratului,
cu condiţia ca asigurătorul să fie de acord cu această valoare. La asigurările de
persoane şi de răspundere civilă suma asigurată se stabileşte diferenţiat, după cum
este vorba de asigurări obligatorii sau facultative. La asigurările obligatorii, suma
asigurată are o limită riguros stabilită prin lege. La asigurările facultative de
persoane şi de răspundere civilă, suma asigurată se stabileşte în funcţie de acordul
dintre asigurat şi asigurător.
Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe
unitatea de obiect asigurat. Este întâlnită în cazul asigurărilor obligatorii de bunuri.
De exemplu, la clădirile aparţinând persoanelor fizice, norma de asigurare poate fi
stabilită pe metru pătrat de suprafaţă construită, cuantumul ei fiind fixat diferenţiat,
pe medii (rural şi urban) şi în funcţie de destinaţia construcţiei asigurate. La
culturile agricole, norma de asigurare se poate stabili la hectar, cuantumul acesteia
fiind precizat în funcţie de felul culturilor. Între norma de asigurare, suma asigurată
şi numărul de unităţi cuprinse în asigurare există relaţia:
Suma asigurată=Norma de asigurare*Numărul de unităţi [u.m.]
Prima de asigurare reprezintă suma de bani pe care asiguratul o plăteşte
asigurătorului, pentru ca acesta să constituie fondul de asigurare necesar plăţii
indemnizaţiilor, în cazul producerii riscului asigurat. În afara acestui fond,
societatea de asigurare are obligaţia de a mai constitui şi alte rezerve sau fonduri
prevăzute prin dispoziţiile legale. De regulă, valoarea primei de asigurare se
stabileşte înmulţind suma asigurată cu cota de primă stabilită la 100 sau 1000 u.m.
sumă asigurată, adică:
Prima de asigurare=Suma asigurată*Cota de primă [u.m.]
Cotele de primă se stabilesc pe baza datelor statistice, folosind metodele şi
principiile calculului actuarial. La asigurările de viaţă, de exemplu, cotele de primă
se stabilesc în funcţie de durata contractului şi de vârsta asiguratului, în timp ce la
asigurările de bunuri, cotele de primă sunt diferenţiate, în funcţie de felul bunului
asigurat, de ramura de asigurare, de frecvenţa şi intensitatea producerii riscurilor
asigurate rezultate din datele statistice. Prima brută este compusă din două
elemente: prima netă şi suplimentul de primă.
Prima brută=Prima netă+Supliment de primă [u.m.]
Prima netă de asigurare serveşte la formarea fondului necesar achitării
indemnizaţiilor (sume asigurate sau despăgubiri), iar suplimentul serveşte la
formarea resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor privind constituirea şi
administrarea fondului de asigurare, finanţării unor eventuale măsuri de prevenire a
pagubelor, constituirii fondurilor de rezervă şi realizării unui anumit beneficiu.
22

19. Durata asigurării reprezintă perioada de timp cât există raporturi de
asigurare între asigurat şi asigurător, aşa cum au fost ele stabilite prin contractul de
asigurare.
Părţile au obligaţia ca pe durata asigurării să respecte obligaţiile stabilite prin
contract. Asigurătorul este obligat să plătească despăgubirile (sumele asigurate), în
timp ce asiguratul are obligaţia de a achita primele de asigurare cel târziu la data
scadenţei, de a întreţine bunurile asigurate în bune condiţii etc.
Durata asigurării diferă de la un tip de asigurare la altul. În timp ce la
asigurările de bunuri contractul de asigurare durează între câteva luni şi un an de
zile, la asigurările de viaţă acesta are o valabilitate mult mai extinsă, în general
între 5 şi 30 de ani.
Pot exista asigurări facultative încheiate pe termen nelimitat (de exemplu, o
asigurare de deces). Durata de asigurare exercită o puternică influenţă asupra
mărimii primei.
Paguba sau dauna reprezintă pierderea, exprimată valoric, suferită de un
bun asigurat, ca urmare a producerii unui fenomen (eveniment) împotriva căruia
s-a încheiat asigurarea.
Paguba nu poate fi decât mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului
asigurat. În funcţie de gradul în care bunul a fost distrus, întâlnim noţiunea de
pagubă totală (bunul a fost distrus în întregime) sau de pagubă parţială, caz în care
pierderea survenită este mai mică decât valoarea bunului.
Despăgubirea de asigurare este suma de bani pe care asigurătorul este
obligat să o plătească cu scopul de a compensa paguba produsă de riscul asigurat.
Despăgubirea nu poate depăşi suma asigurată şi este mai mică sau cel mult
egală cu valoarea pagubei, în funcţie de principiul de răspundere al asigurătorului
ce a fost aplicat la acoperirea pagubei.
În practica asigurărilor de bunuri se utilizează trei principii valabile la
acordarea despăgubirilor:
 principiul răspunderii proporţionale;
 principiul primului risc;
 principiul răspunderii limitate.
În cazul principiului răspunderii proporţionale, despăgubirea se stabileşte
în aceeaşi proporţie faţă de pagubă în care se află suma asigurată faţă de valoarea
bunului asigurat.
Fie:
d - despăgubirea de asigurare;
p - paguba;
s - suma asigurată;
v - valoarea bunului asigurat.
Atunci, vom avea relaţiile:
v
s
pd
v
sp
d,
v
s
p
d
∗=
∗
== sauiar
Din relaţiile anterioare este evident că mărimea despăgubirii este dependentă
atât de valoarea pagubei, cât şi de raportul dintre suma asigurată şi valoarea
23

20. bunului asigurat. În cazul în care suma asigurată reprezintă valoarea reală a bunului
asigurat, atunci despăgubirea este egală cu paguba.
În ceea ce priveşte principiul primului risc, acesta este mai des aplicat în
SUA, mai ales la bunurile la care riscul de producere a pagubei totale este mai
redus (de exemplu, la asigurarea clădirilor). Valoarea sumei asigurate este
considerată, în acest caz, ca reprezentând maximum de pagubă previzibilă pentru
bunul respectiv. La acoperirea pagubei după principiul primului risc, despăgubirea
este egală cu paguba, fără însă a putea depăşi mărimea sumei asigurate. Prin
urmare, raportul dintre suma asigurată şi valoarea bunului nu mai influenţează
nivelul despăgubirii, aceasta depinzând numai de valoarea pagubei şi a sumei
asigurate. Operând o comparaţie între cele două principii, observăm că ele diferă
atunci când suma asigurată este mai mică decât valoarea bunului, iar paguba
înregistrată a fost parţială. În cazul ambelor principii, partea din pagubă care
depăşeşte suma asigurată este suportată în întregime de asigurat.
Se observă, de asemenea, că principiul primului risc este mai avantajos
pentru asiguraţi decât cel al răspunderii proporţionale, deoarece pagubele sunt
compensate într-o măsură mai mare; în acelaşi timp, însă, nivelul primelor de
asigurare este şi el mai ridicat.
Principiul răspunderii limitate se caracterizează prin faptul că despăgubirea
se acordă numai dacă paguba depăşeşte o anumită valoare prestabilită.
Drept urmare, o parte din pagubă va cădea în sarcina asiguratului, această
parte fiind numită franşiză. Franşiza poate fi: atinsă (simplă) sau deductibilă
(absolută). În cazul franşizei atinse (simple), asigurătorul acoperă în întregime
paguba – până la nivelul sumei asigurate – dacă aceasta este mai mare decât
franşiza. La franşiza deductibilă (absolută), aceasta se scade în toate cazurile din
pagubă, indiferent cât este volumul acesteia din urmă; în concluzie, asigurătorul
acoperă numai partea din pagubă care depăşeşte franşiza. Indiferent de tipul de
franşiză cu care se operează, nu se acordă despăgubiri dacă valoarea pagubei se
încadrează în limitele franşizei.
Prin aplicarea principiului răspunderii limitate, asigurătorul evită cheltuielile
privind evaluarea, constatarea pagubelor şi stabilirea despăgubirilor la pagubele de
volum mai redus. În acelaşi timp, existenţa franşizei îl face pe asigurat să
manifeste mai multă grijă în ceea ce priveşte întreţinerea bunurilor asigurate.
Fiecare dintre aceste principii se regăseşte în practică, în funcţie de tipul de
contract de asigurare. Astfel, principiul răspunderii proporţionale se aplică în cazul
asigurării mărfurilor în transportul internaţional, în cazul asigurării culturilor
agricole sau a animalelor. Principiul primului risc îşi găseşte aplicabilitatea în
cazul asigurării clădirilor, în timp ce principiul răspunderii limitate se aplică, în
special, la asigurarea mărfurilor în transportul internaţional.
1.3. CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR
Asigurarea reprezintă un element important al programelor de management al
riscului. În continuare, vor fi descrise cele mai uzuale tipuri de contracte de
asigurare.
24

21. Aici accentul cade pe utilizarea asigurării ca instrument al managementului
riscului în abordarea diferitelor tipuri de risc. Obiectivul acestui subcapitol constă
în explicarea scopului fiecărei acoperiri şi nu a detaliilor poliţei.
După domeniul (ramura) la care se referă, putem clasifica asigurările astfel:
Asigurările de bunuri: ele acoperă riscul de avariere a bunurilor. Mai precis,
aceasta acoperă daune financiare întâmplătoare, cauzate de deteriorarea sau de
pierderea bunului asiguratului, sau a altui bun pe care asiguratul are interesul să-l
asigure. Când se produce o pierdere, compania de asigurări plăteşte reclamantului-
asigurat o despăgubire, în concordanţă cu termenii contractului. În ţara noastră fac
obiectul asigurărilor de bunuri: mijloacele de producţie fixe sau circulante,
culturile agricole şi rodul viilor, animalele domestice, autovehiculele, navele
maritime şi fluviale, aeronavele, clădirile şi alte construcţii, bunurile casnice,
precum şi alte categorii de bunuri aparţinând populaţiei.
Asigurările de persoane: acestea au ca obiect persoana fizică. În cadrul
acestora, asigurările de sănătate au rolul de a proteja indivizii şi familiile împotriva
pierderilor financiare cauzate de accidente şi/sau de boli. Unele poliţe de sănătate,
cum sunt cele pentru pasagerii care călătoresc pe liniile de transport aeriene, sau
pentru elevii sau membrii unei echipe sportive, acoperă numai daunele provocate
de un anumit tip de accidente. Poliţele de asigurare de sănătate acoperă costurile de
îngijire medicală, achitând contravaloarea chitanţelor de spitalizare şi de tratament
şi contravaloarea altor documente care atestă că asiguratul a beneficiat de servicii
de îngrijire a sănătăţii. Aceste cheltuieli medicale trebuie să fie cauzate de boli sau
de răni întâmplătoare. Asigurările de accidente compensează pierderile de venit ale
asiguratului pe perioada în care acesta se află în incapacitate de muncă, ca urmare a
unei boli sau a unei vătămări, ca urmare a unui accident.
În sfârşit, prin asigurarea de viaţă este acoperit riscul de supravieţuire/deces
al asiguratului, la producerea evenimentului asigurat beneficiarul primind suma
asigurată înscrisă în poliţă. Prin urmare, caracteristic asigurărilor de persoane este
faptul că prin intermediul lor se realizează o protecţia economică pentru cazul
producerii decesului sau vătămării corporale a asiguratului.
Asigurarea de răspundere civilă: prin acest tip de contract asigurătorul îşi
asumă obligaţia de a plăti despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor
terţe persoane. Prejudiciul se poate materializa prin vătămare corporală sau deces,
rezultate ca urmare a unui accident, prin avarierea sau distrugerea unor bunuri sau
prin alte pagube pentru care asiguratul răspunde în faţa legii.
După obiectul de activitate stabilit prin contractul de societate şi statut1)
,
societăţile comerciale din domeniul asigurărilor din ţara noastră pot practica
următoarele categorii de asigurări: asigurări de viaţă; asigurări de persoane, altele
decât cele de viaţă; asigurări de autovehicule; asigurări maritime şi de transport;
asigurări de aviaţie; asigurări de incendiu şi alte pagube la bunuri; asigurări de
răspundere civilă; asigurări de credite şi garanţii; asigurări de pierderi financiare
din riscuri asigurate; asigurări agricole.
1)
Legea privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din
domeniul asigurărilor, nr. 47, din 16 iulie 1991, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 151, din 19 iulie 1991.
25

22. După forma juridică de realizare, asigurările se grupează în asigurări
obligatorii (prin efectul legii) şi asigurări facultative (contractuale).
La asigurările obligatorii, raporturile dintre asigurat şi asigurător sunt
stabilite prin lege, ca şi tarifele practicate. Acest tip de asigurare se impune în
momentul în care riscul de producere al unui eveniment indezirabil este ridicat şi
poate afecta o mare parte a populaţiei. Scopul este tocmai acela de a proteja avuţia
naţională şi de a asigura continuitatea activităţii. Pot constitui obiect al asigurării
obligatorii o serie de bunuri: clădiri şi alte construcţii, animalele aparţinând
populaţiei; în acelaşi timp, pot face obiect al asigurării călătorii în traficul intern
feroviar, rutier, aerian sau pe apă. În prezent, conform cadrului legislativ, în ţara
noastră deţinătorii de autovehicule (persoane fizice şi juridice) sunt obligaţi să se
asigure pentru cazurile de răspundere civilă din accidente de autovehicule pe
teritoriul României.
În asigurarea obligatorie sunt cuprinse toate bunurile de acelaşi fel aparţinând
persoanelor fizice sau juridice care întrunesc condiţiile prevăzute de lege, deci este
o asigurare totală, excluzând posibilitatea selecţiei riscurilor. Prin numărul mare de
asiguraţi, există o dispersie optimă a riscurilor, ceea ce se reflectă şi în cuantumul
primelor, mult mai redus decât cel de la asigurările facultative.
Suma asigurată la asigurările obligatorii se stabileşte pe baza normelor de
asigurare prevăzute în lege.
Normele de asigurare pot fi absolute sau relative. În stabilirea normelor de
asigurare absolute se porneşte de la bunurile de acelaşi fel, care au valoarea cea
mai mică, pentru a preveni situaţiile în care deţinătorii unor astfel de bunuri să
primească despăgubiri mai mari decât valoarea lor reală.
Rezultă că asigurarea obligatorie va fi completată cu o asigurare facultativă,
care să acopere diferenţa dintre valoarea reală a bunului şi norma de asigurare.
Asigurarea obligatorie este fără termen, acţionând atâta timp cât există bunul
asigurat şi cadrul legislativ reglementator. În cazul în care bunul asigurat
obligatoriu este înlocuit cu altul, asigurarea rămâne valabilă în continuare.
Răspunderea asigurătorului începe automat în momentul în care asiguratul intră în
posesia bunului asigurat. Se poate spune că momentul intrării automate în
asigurare coincide cu cel al începerii răspunderii asigurătorului, dar nu coincide
întotdeauna cu cel al intrării bunului în gospodăria asiguratului. De exemplu, la
asigurarea animalelor, acestea erau cuprinse în asigurare în momentul în care
împlineau o anumită vârstă.
Termenul la care se achită prima de asigurare este stabilit prin lege, ceea ce
poate duce la situaţii în care să se acorde despăgubirea înainte ca asiguratul să-şi fi
plătit primele aferente perioadei respective. În cazul în care asiguratul este în
întârziere privind plata, asigurătorul îi poate pretinde majorări, penalizări sau poate
reţine contravaloarea primelor neachitate din cuantumul despăgubirii.
Asigurările facultative apar în momentul în care se încheie un contract între
asigurător şi asigurat. Atât asiguratul, cât şi asigurătorul sunt obligaţi să respecte
prevederile din contract pe toată durata acestuia, contractul de asigurare având
putere de lege pentru cele două părţi. Asiguratul este obligat să răspundă la toate
întrebările din chestionar, fie că este vorba despre date necesare identificării
bunului asigurat, despre împrejurările esenţiale privind natura şi sfera riscului, fie
26

23. despre un chestionar privind starea de sănătate a asiguratului (la asigurările de
persoane).
Spre deosebire de asigurarea obligatorie, asigurarea facultativă nu este totală,
fiind cuprinse numai o parte din bunurile de acelaşi fel sau persoanele asigurabile
existente la un moment dat în economie. Gradul de cuprindere în asigurare variază
de la un bun la altul, de la o societate la alta.
Deosebit de importantă la asigurările facultative este evaluarea în vederea
stabilirii valorii reale la bunuri sau clădiri. Suma asigurată este stabilită aici nu pe
baza normei de asigurare, ci în funcţie de dorinţa asiguraţilor, cu acordul
asigurătorului. De multe ori, asigurătorul stabileşte anumite limite minime/maxime
de sume asigurate. La asigurările de persoane, de cele mai multe ori, se pleacă de
la prima de asigurare stabilită în funcţie de posibilităţile materiale ale asiguraţilor,
urmând a se ajunge apoi, prin intermediul cotei de primă, la suma asigurată.
Formula care stă la baza acestui „mers invers” este:
Suma asigurată=Prima de asigurare/Cota de primă [u.m.]
Asigurarea facultativă este valabilă numai o anumită perioadă de timp,
stabilită prin contractul de asigurare, răspunderea asigurătorului acţionând numai
pe acest interval de timp.
Asigurarea facultativă intră în vigoare numai după îndeplinirea condiţiilor
prevăzute în contractul de asigurare.
După riscul cuprins în asigurare, asigurările pot fi clasificate astfel:
 asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei, mişcărilor
seismice etc.; bunurile care se asigură împotriva acestor fenomene sunt:
clădirile, construcţiile, utilajele şi instalaţiile, mijloacele de transport,
inventarul gospodăresc, mobilierul şi obiectele de uz casnic;
 asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torenţiale,
inundaţiilor, prăbuşirii sau alunecărilor de teren; împotriva acestor riscuri
se asigură, de regulă, culturile agricole şi rodul viilor;
 asigurări pentru boli, epizootii şi accidente, pentru animale;
 asigurări contra avariilor şi a altor riscuri specifice (răsturnări, ciocniri,
căderi, derapări) la care sunt expuse mijloacele de transport şi
încărcăturile aflate pe acestea, în timpul staţionării şi al mersului; în
această categorie intră asigurările mijloacelor de transport şi ale
mărfurilor în timpul traficului intern şi internaţional;
 asigurări împotriva unor evenimente care apar în viaţa oamenilor ca, de
exemplu, deces, boli, accidente, evenimente ce pot duce la pierderea
temporară sau definitivă a capacităţii de muncă - în cazul asigurărilor de
persoane;
 asigurări pentru cazurile de răspundere civilă, care se referă la prejudicii
cauzate terţelor persoane prin accidente de autovehicule, prin exercitarea
unei anumite activităţi etc.
După sfera de cuprindere în profil teritorial, asigurările pot fi grupate în
asigurări interne şi asigurări externe.
27

24. Asigurările interne au caracteristic faptul că părţile contractante domiciliază
în aceeaşi ţară, bunurile, persoanele şi răspunderea civilă care fac obiectul lor se
află pe teritoriul aceleiaşi ţări, iar riscurile asigurate se pot produce pe acelaşi
teritoriu. Primele, sumele asigurate şi despăgubirile la aceste asigurări se plătesc în
moneda naţională.
Asigurările externe au caracteristic faptul că apar în legătură cu persoanele,
răspunderea civilă sau bunurile care ies în afara limitelor teritoriale ale ţării în care
se încheie contractul de asigurare.
Exemple de astfel de asigurări sunt: asigurarea navelor maritime, a navelor
de pescuit oceanic şi a navelor aeriene, care fac parte din flota civilă; asigurarea
creditelor pentru export; asigurarea mărfurilor care fac obiectul transportului
internaţional; asigurarea construcţiilor şi a răspunderii constructorului pentru
obiective realizate în străinătate de firme dintr-o ţară în altă ţară; asigurarea
bunurilor unui stat aflate în străinătate; asigurarea autovehiculelor aparţinând unor
persoane fizice sau juridice dintr-o ţară, care circulă în afara teritoriului ţării
respective.
După felul raporturilor care se stabilesc între asigurător şi asigurat,
asigurările pot fi grupate în asigurări directe şi asigurări indirecte sau reasigurări.
Asigurările directe sunt cele mai des întâlnite şi caracteristica lor specifică este
că raporturile de asigurare se stabilesc nemjlocit între asiguraţi (diferite persoane
fizice sau juridice) şi asigurător, pe baza contractului de asigurare sau a legii.
Reasigurarea este privită ca un raport ce se stabileşte între două societăţi de
asigurare, una dintre ele primind calitatea de reasigurat (cedent), iar cealaltă de
reasigurător.
Reasigurarea are la bază un contract de reasigurare, prin intermediul căruia
reasiguratul cedează unui reasigurător o parte din răspunderile pe care şi le-a asumat
prin intermediul contractului de asigurare. Reasigurătorul îşi asumă obligaţia de a
participa la acoperirea pagubelor care se pot produce asupra bunurilor cuprinse în
contractul de asigurare. Deşi contractul de reasigurare derivă din contractul de
asigurare, între reasigurător şi asigurat nu există nici un raport juridic.
2. PIAŢA ASIGURĂRILOR
2.1. CARACTERISTICILE PIEŢEI ASIGURĂRILOR
Pornind de la conceptul restrâns, conform căruia piaţa înseamnă totalitatea
tranzacţiilor care se realizează într-un domeniu, putem defini piaţa asigurărilor ca
fiind totalitatea operaţiunilor de asigurare efectuate de către societăţile de asigurări.
Evoluţia pieţei asigurărilor şi a reasigurărilor din România a urmat cursul
contradictoriu al economiei în ansamblul ei. În aceste condiţii, piaţa este acoperită
doar în mică măsură. Se poate observa discrepanţa între cererea potenţială mare şi
cererea efectivă redusă, ca urmare a lipsei suportului financiar şi a educaţiei în
domeniul asigurărilor, a neînţelegerii necesităţii asigurării de către agenţii
28

25. economici şi de către populaţie. Din punct de vedere economic, fiecare piaţă se
caracterizează prin două componente: cererea şi oferta.
Cererea de asigurare vine din partea persoanelor fizice şi juridice care
doresc să încheie diverse tipuri de asigurări şi constituie un element hotărâtor în
definirea dimensiunilor pieţei, fiind determinată, pe de o parte, de puterea
economică a persoanelor fizice şi juridice asigurabile, iar pe de altă parte, de
convingerea şi cultura acestora în legătură cu utilizarea asigurărilor oferite de
instituţiile specializate.
Cererea potenţială este mare, datorită populaţiei numeroase a României, dar
cererea efectivă este redusă, din cauza puterii economice precare a populaţiei
asigurabile şi a convingerii scăzute a acesteia în legătură cu utilitatea asigurărilor.
Cererea de asigurare se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea
ei cu oferta.
Oferta de asigurare vine din partea organizaţiilor specializate, autorizate să
funcţioneze în acest domeniu şi capabile, din punct de vedere financiar, să
desfăşoare o astfel de activitate.
Societăţile de capital. Societăţile de capital sunt constituite pentru a obţine
profit pentru proprietari şi includ: societăţile comerciale pe acţiuni şi cu răspundere
limitată, sindicatele Lloyd’s şi bursele de asigurări.
 Societăţile comerciale pe acţiuni şi cu răspundere limitată. Societăţile
comerciale de asigurare, indiferent de forma de proprietate, îşi desfăşoară
activitatea potrivit legii, urmărind realizarea de profit. Aceste societăţi
sunt obligate să respecte predeverile legale referitoare la mărimea
capitalului social minim subscris şi vărsat, mărimea obligaţiilor pe care
şi le pot asuma, rezervele de prime şi/sau de daune pe care trebuie să le
constituie etc.
 Sindicatele Lloyd’s. O altă categorie de asigurători o reprezintă
sindicatele Lloyd’s şi American Lloyd’s of London. Lloyd’s of London
nu reprezintă o societate de asigurări, ci se comportă ca o piaţă. Toate
asigurările sunt subscrise de către sau în numele anumitor membri, fiind
garantate cu întreaga avere personală a acestora. Cu toate acestea, fiecare
membru este răspunzător numai pentru asigurarea pe care a acceptat să o
subscrie şi nu pentru obligaţiile asumate de oricare alt membru. Iniţial,
piaţa Lloyd’s a fost destinată în exclusivitate asigurărilor maritime, dar,
spre sfârşitul secolului XIX, a început şi subscrierea riscurilor
nemaritime. În timp, activitatea pieţei s-a extins pentru acoperirea
riscurilor de incendiu, furt, la o categorie tot mai mare de bunuri
(autovehicule, clădiri, bijuterii, blănuri, bani, opere de artă etc.). Pentru
asigurările de viaţă există o companie distinctă a Lloyd’s. Piaţa
reasigurărilor reprezintă o mare parte a pieţei Lloyd’s, existând un
sindicat specializat în astfel de tranzacţii (Syndicate Reinsurance). Pentru
a asigura securitatea fiecărei poliţe subscrise pe piaţa Lloyd’s, societatea
şi-a creat un fond special alcătuit din contribuţia anuală cu un anumit
procent din veniturile din prime ale fiecărui membru. Fondul garantează
despăgubirea daunelor, conform poliţelor în situaţia în care membrul
29

26. societăţii a devenit insolvabil. Acest sistem a contribuit la reputaţia
Lloyd’s care nu a fost niciodată pusă în situaţia de a nu putea plăti. De
aceea, odată în plus, Lloyd’s este similar cu reputaţie, seriozitate,
renume. O trăsătură a acestei pieţe o constituie specializarea strictă a
sindicatelor care nu pot subscrie afaceri în afara obiectului lor de
activitate. O altă particularitate este faptul că nici un contract de
asigurare sau reasigurare nu se poate încheia în mod direct între părţile
interesate, ci numai prin intermediul brokerilor Lloyd’s. Reprezentativă
este contribuţia Lloyd’s în privinţa reasigurării neproporţionale,
preponderent, „excedent de daună” pe care, de altfel, a inventat-o şi a
extins-o. Deosebit de utile pentru toate pieţele din lume sunt publicaţiile
periodice renumite ale Lloyd’s, care oferă informaţii precise şi la zi în
cele mai diverse domenii de interes pentru societăţile de pe piaţă şi
pentru aceste publicaţii de larg interes, Lloyd’s îşi consolidează poziţia
pe piaţa londoneză, activitatea sa rămânând un etalon pentru toate pieţele
de asigurări şi reasigurări.
 Bursele de asigurări. La fel ca şi sindicatele Lloyd’s, aceste burse apar
ca adevărate pieţe. Fiecare asigurare sau reasigurare achiziţionată la bursă
este subscrisă de către membrii acesteia. Membrii pot fi indivizi,
asociaţii sau corporaţii.
Societăţile cooperative. Spre deosebire de societăţile de capital, societăţile
cooperative nu sunt constituite, în principal, pentru a obţine profit. De regulă,
proprietarii acestora sunt deţinătorii de poliţe care primesc acoperire prin asigurare
la preţuri minime. Societăţile cooperative includ organizaţiile de asigurare de tip
mutual, tontinele, organizaţiile de schimburi reciproce, organizaţiile frăţeşti şi alte
organizaţii de asigurare.
 Organizaţiile de asigurare de tip mutual. Acestea efectuează
operaţii de asigurare pentru membrii lor, potrivit statutelor acestora, având
la bază principiul mutualităţii, ceea ce presupune întrajutorarea membrilor
lor, nu obţinerea de profit. Fiecare membru al unei organizaţii mutuale are
o dublă calitate: de asigurat şi de asigurător.
 Tontinele. Tontinele sunt asociaţii constituite pentru o perioadă
determinată de timp, în decursul căreia membrii asociaţiei varsă la fondul
comun o cotizaţie anuală, care variază în funcţie de vârsta fiecărui
membru. La expirarea termenului pentru care a fost constituită asociaţia,
suma rezultată din fructificarea cotizaţiilor se împarte între membrii
supravieţuitori.
 Organizaţiile de schimb reciproc. Organizaţiile de schimb
reciproc, denumite şi schimburi de asigurări, ca şi societăţile mutuale, sunt
constituite pentru a oferi membrilor lor asigurare la preţuri minime. Cu
toate acestea, există diferenţe importante între societăţile mutuale şi
organizaţiile de schimb reciproc. Atunci când se cumpără o asigurare de la
o societate mutuală, riscul este transferat organizaţiei ca entitate
individuală. În cazul schimburilor reciproce, riscul este transferat celorlalţi
membri.
30

27.  Alte societăţi cooperative. Există câteva tipuri „noi” de societăţi de
asigurare, care au fost constituite cu un scop precis, şi anume, acela de a
face asigurarea disponibilă pentru o anumită organizaţie sau grup de
entităţi dintr-un anumit domeniu de activitate, în schimbul unor prime
acceptabile.
 Organizaţiile frăţeşti. Aceste organizaţii seamănă cu societăţile mutuale,
numai că ele combină rolul de asigurător cu o funcţie socială sau de
investiţii. Acestea subscriu, în principal, asigurări de viaţă şi asigurări
medicale.
În ultimii ani, au pătruns pe piaţa asigurărilor, sau au început să concureze cu
asigurătorii, şi alte instituţii financiare. În unele state, băncile de economii s-au
lansat în afaceri cu asigurări de viaţă. Acestea acţionează ca asigurători, nu ca
agenţi sau brokeri. Totuşi, în unele state, legile interzic băncilor şi holding-urilor
bancare să activeze ca asigurători, deşi, în anumite condiţii, acestea pot funcţiona
ca agenţi sau brokeri de asigurare. Câteva holdinguri bancare deţin, alături de bănci
sau societăţi de împrumut şi economii, şi societăţi de asigurări. Unele dintre
acestea au fost iniţial holdinguri doar pentru bănci şi organizaţii de economii şi
împrumut, ulterior achiziţionând şi asigurători. Altele s-au lansat ca holdinguri de
asigurări şi, mai târziu, au achiziţionat şi bănci şi societăţi de economii şi
împrumut.
Poolurile şi asociaţiile. Uneori, asigurătorii sunt puşi în situaţia de a accepta
expuneri pe care nu pot să le asigure, deoarece daunele fie au o frecvenţă prea
mare, fie sunt prea mari. Poolurile şi asociaţiile sunt constituite pentru a soluţiona
astfel de situaţii, preluând aceste expuneri fie facultativ, fie pentru a satisface
anumite cerinţe legale.
Un pool sau o asociaţie sunt constituite din câţiva asigurători independenţi,
care cooperează pentru a asigura riscuri pe care membrii nu sunt dispuşi să le
acopere singuri. De exemplu, daunele provocate de un accident la o centrală
nucleară mare pot solicita câteva miliarde de dolari pentru răspundere civilă şi
daune materiale. Deoarece nici un asigurător nu este în măsură să acopere singur o
asemenea răspundere, poolurile privind energia nucleară sunt constituite din mai
mulţi asigurători care acoperă daunele produse. În plus, poolurile se reasigură la
alţi asigurători, pentru a-şi creşte capacitatea de asigurare.
Poolurile pot funcţiona ca sindicat, sau prin intermediul reasigurării. Un pool
sindical emite o poliţă mixtă, care include toţi membrii poolului, şi specifică partea
din asigurare pentru care este responsabil fiecare membru. În cazul acestor poliţe,
asiguratul are o relaţie contractuală cu fiecare membru al poolului şi îl poate da în
judecată pe fiecare dintre aceştia (sau pe toţi), atunci când apar divergenţe.
Dacă poolul funcţionează pe baza reasigurării, un membru al poolului emite
poliţa, iar ceilalţi membri reasigură o anumită parte din riscul asigurat. În acest
caz, asiguratul are o relaţie contractuală directă numai cu societatea care a emis
poliţa. Deţinătorul poliţei nu are drepturi legale directe faţă de ceilalţi membri ai
poolului şi poate să nu ştie că aceştia există.
31

28. Asigurătorii de stat. În unele ţări, se mai derulează încă activităţi de
asigurare de stat ca, de exemplu, asigurarea forţei de muncă a tuturor agenţilor
economici din ţările respective.
Concurenţa pe piaţa asigurărilor. Concurenţa este o coordonată esenţială a
unei economii de piaţă şi reprezintă un model de comportament al purtătorilor
cererii şi ofertei. Din punct de vedere al concurenţei, se deosebesc două tipuri de
piaţă, valabile şi pentru piaţa asigurărilor: piaţa cu concurenţă perfectă (monopolul
absolut şi monopolul) şi piaţa cu concurenţă imperfectă.
Piaţa cu concurenţă perfectă are următoarele caracteristici:
 atomizarea pieţei;
 libertatea de intrare-ieşire a participanţilor pe şi de pe piaţă;
 descentralizarea deciziilor;
 transparenţa pieţei;
 omogenitatea produsului de asigurare.
Dacă cel puţin una dintre trăsăturile amintite nu caracterizează o piaţă, se
consideră că aceasta are o concurenţă imperfectă.
Din acest motiv, în domeniul asigurărilor, se consideră că piaţa asigurărilor
de persoane, de bunuri şi de răspundere civilă este o piaţă cu concurenţă impură,
imperfectă.
În aceste condiţii de concurenţă de pe piaţa asigurărilor, este necesar ca
fiecare societate de asigurare să cunoască toate cazurile posibile cu care se poate
confrunta în cadrul acestei pieţe.
Teoria economică a pieţelor de asigurare reţine, în mod esenţial, trei tipuri de
comportament din partea societăţilor de asigurare aflate în concurenţă pe piaţa de
asigurări, şi anume:
 comportamentul de concurenţă perfectă, care se aplică de către
societăţile de asigurare cu un volum de activitate redus, cu o putere relativ
mică pe piaţa de asigurări, şi care oferă pe piaţă un preţ al asigurării ce îi
asigură un profit cât mai mare;
 comportamentul de concurenţă imperfectă, care presupune existenţa
unui mare număr de societăţi de asigurare pe piaţă, preţul oferit de fiecare
fiind în funcţie de cererea de asigurări existentă pe piaţa respectivă;
 comportamentul managerial, care presupune recunoaşterea importanţei
deciziilor luate de managerii societăţilor de asigurări asupra rezultatelor
obţinute de acestea, fiind practicat de societăţile mari, unde conducătorii
acestora au mai multă putere decât acţionarii în luarea deciziilor.
2.2. DIMENSIUNEA ŞI STRUCTURA PIEŢEI ASIGURĂRILOR
În anul 1988, piaţa asigurărilor era dominată de numai câteva ţări dezvoltate
economic. Astfel, 66,3% din totalul mondial al primelor la asigurările de bunuri şi
răspundere civilă, respectiv 69,4% din totalul primelor la asigurările de viaţă
reveneau Statelor Unite, Japoniei şi Germaniei. Aceste ţări, la care se adaugă
Marea Britanie, Franţa, Italia şi Canada, adică cele şapte mari puteri industrializate
ale lumii, realizau împreună 81,4% din primele mondiale la asigurările de bunuri şi
răspundere civilă, respectiv 83,0% la cele de viaţă.
32

29. Piaţa europeană a asigurărilor traversează, în prezent, o perioadă de
schimbări rapide şi de consolidare. Planurile şi strategiile elaborate de Uniunea
Europeană pentru anul 1992, promovau extinderea prin achiziţii. Rezultatele nu au
fost însă pe măsura aşteptărilor. Diferenţele între culturile organizaţionale şi
naţionale au împiedicat crearea mecanismelor financiare necesare. Cele mai
rentabile s-au dovedit pieţele asigurărilor de viaţă, care au apelat la eficientizarea
activităţii şi reducerea costurilor. Asigurările de viaţă continuă să aibă o evoluţie
favorabilă, iar intensificarea concurenţei determină creşterea achiziţiilor şi
fuziunilor.
Cea mai mare schimbare în orientarea pieţei europene, după anul 1992, o
reprezintă modificarea perspectivei. Societăţile din Vestul Europei nu mai sunt
singurele participante pe piaţa acesteia. Piaţa asigurărilor europene include acum şi
ţări din blocul Est-european.
Incidentele din fosta Iugoslavie au condus la conştientizarea problemelor
politice din această regiune şi a importanţei sprijinirii dezvoltării acesteia. Primele
societăţi care au reluat colaborările cu pieţele Germaniei de Est şi Ungariei au fost:
Allianz Group din Germania şi Generali Assigurazioni SpA din Italia. Compania
Allianz, care controlează societatea Hungaria Biztosito, intenţionează să devină al
treilea mare asigurător de viaţă pe piaţa Ungariei în numai trei ani. Astfel, Allianz
se va situa după AB-Aegon Insurance Rt., cu capital majoritar german, şi după
Nationale Nederlanden Biztosito, cu capital olandez, dar înaintea societăţii
Providencia Austrian - Hungarian Insurance Co.
Interesant este faptul că principalele societăţi de asigurare de viaţă cu capital
majoritar străin din Ungaria sunt interesate în dezvoltarea relaţiilor cu băncile,
pentru a acapara piaţa fondurilor de pensii şi economii.
International Nederlanden Group a înfiinţat societăţi de asigurare în Slovacia,
Republica Cehă şi Ungaria.
Alte grupuri de asigurări, precum Oberursel, Alte Leipziger din Germania,
Trygg-Hansa AB Group din Suedia, activează în Polonia. Alte Leipziger a
achiziţionat 49% dintr-o companie rusească Rus, specializată în asigurări de
transport, accidente şi răspunderea producătorului. Asigurătorii din Scandinavia se
orientează către Ţările Baltice. Trygg-Hansa este interesată de piaţa Estoniei şi
Letoniei. Pohjola Group din Finlanda deţine societăţi mixte în Estonia şi Letonia şi
în zonele învecinate din Rusia, permiţând grupului să sprijine clienţii grupului
Skandia şi ai altor parteneri vest-europeni, ce fac parte din aceeaşi reţea
internaţională.
Este relevant de analizat nivelul de dezvoltare al asigurărilor din România, în
raport cu ţările dezvoltate. Spre exemplu, comparând ponderea primelor de
asigurare în P.I.B., în diferite ţări, în anul 1995, se constată că în ţări precum
Luxemburg aceasta este de 17%, în Anglia - 11%, iar în restul ţărilor Uniunii
Europene această pondere este cuprinsă între 5-10%, în cazul României acest
indicator fiind de numai 0,4%.
Dacă ne referim la densitatea asigurării, exprimată în prime de
asigurare/locuitor, în anul 1995 media europeană era de 1250 USD/locuitor, în
timp ce în România era de numai 5,6 USD/locuitor.
33

30. Intrarea pe piaţa românească a unor mari firme de asigurări cu capital străin,
în paralel cu adaptarea legislaţiei româneşti la cerinţele europene, va contribui în
mod favorabil la evoluţia asigurărilor şi reasigurărilor din România.
În România, începând din anul 1991, activitatea de asigurare se desfăşoară
prin intermediul societăţilor de asigurare, al societăţilor de asigurare-reasigurare şi
al societăţilor de reasigurare. La activitatea de asigurare mai participă şi societăţile
de intermediere, care negociază şi încheie contracte de asigurare şi reasigurare sau
prestează alte servicii de specialitate pentru societăţile menţionate anterior. Piaţa
românească a asigurărilor este o piaţă competitivă, deşi nu se află în faza de
maturitate, din acest punct de vedere.
Dacă ţinem seama de numărul ridicat al societăţilor de asigurare, oferta este
mare numai în aparenţă, capacitatea lor financiară fiind însă total insuficientă
pentru a susţine riscurile cu care sunt confruntaţi potenţialii asiguraţi. Societăţile se
confruntă cu un proces intens de fărâmiţare a activităţii de asigurare, cu consecinţe
care pun în pericol încrederea în întreaga piaţă a asigurărilor. Fenomenul se
concretizează în creşterea rapidă a numărului societăţilor de asigurare: de la 15, în
anul 1993, până la 74, în anul 2000. Îngrijorătoare, în această explozie, este
capacitatea profesională şi financiară scăzută a majorităţii noilor societăţi,
consecinţă a componenţei acţionariatului lor, dată de preponderenţa capitalului
investit de persoane fizice.
Aceasta îşi pune amprenta pe întreaga organizare şi pe modalităţile de lucru
adoptate de societăţile de asigurare; lipsindu-le asistenţa tehnică şi programele de
reasigurare necesare, societăţile de asigurare devin vulnerabile, în cazul apariţiei
riscurilor asumate.
O altă caracteristică a pieţei româneşti constă în faptul că un număr mic de
societăţi de asigurare şi/sau reasigurare concentrează cea mai mare parte a
activităţii. Astfel, în anul 1996, 12 societăţi de asigurare deţineau circa 85% din
totalul capitalului social al celor 47 de societăţi, iar în anul 1995 au deţinut aproape
98% din totalul încasărilor din primele de asigurare pe piaţa asigurărilor.
Oferta este concentrată pe un număr restrâns de participanţi şi produse, dar,
în acelaşi timp, există tendinţa spre diversificarea paletei produselor de asigurare.
Societăţile care vin însă cu marile noutăţi pe piaţă sunt societăţile de
asigurare cu capital străin, care încep să constituie o concurenţă serioasă pentru
cele româneşti.
Valoarea totală a capitalului social subscris în asigurări la sfârşitul anului
1996 se cifra la 119,2 miliarde lei, capitalul străin fiind de 7,7 milioane dolari.
Primele 10 societăţi, în funcţie de primele încasate în cursul anului 1996, cumulat
pentru asigurări de viaţă şi nonviaţă, sunt prezentate în Tabelul 2.1.
Tabelul 2.1.
Clasamentul societăţilor de asigurări pe anul 1998,
funcţie de primele încasate
Nr.
crt. Denumirea societăţii
Total
mil. lei
Procent
%
1 ASIGURAREA ROMANEASCĂ S.A.
ASIROM
1.044.761 43,26
34

31. 2 ASTRA S.A. - SOCIETATE DE
ASIGURARE REASIGURARE
268.284 11,11
3 ASIGURĂRI ION ŢIRIAC S.A. ASIT 191.725 7,94
4 ASIGURARE-REASIGURARE ARDAF
S.A.
133.930 5,55
5 OMNIASIG S.A. 110.741 4,59
6 UNITA S.A. 93.812 3,88
7 ASIGURAREA ANGLO-ROMÂNĂ S.A. 92.612 3,84
8 SOCIETATEA DE ASIGURARE AIG
ROMÂNIA S.A.
61.173 2,53
9 METROPOL S.A. 60.365 2,50
10 NEDERLANDEN ROMANIA S.A. 43.884 1,82
TOTAL 1.205.644 92,45
Societăţile de asigurare s-au orientat, în principal, către asigurări de persoane,
altele decât cele de viaţă, către asigurări împotriva incendiilor şi altor calamităţi
care afectează bunurile, asigurări de viaţă şi asigurări pentru autovehicule.
Domeniile mai puţin acoperite sunt cele privind asigurările de aviaţie,
motivele fiind multiple: lipsa legislaţiei, existenţa unei cereri reduse, riscul ca rata
daunei să fie foarte mare etc.
Situaţia ratei daunei pe categorii de asigurări, pentru anul 1998, este
prezentată în Tabelul 2.2. Se observă că rata daunei este foarte mare în cazul
asigurărilor de credite şi garanţii (111,49%), pentru care se înregistrează pierderi.
Cauzele pentru care s-au înregistrat pierderi pentru anumite categorii de
asigurări pot fi multiple:
 nivelul primelor este inadecvat, fiind insuficient pentru acoperirea
despăgubirilor solicitate;
 asiguraţii au început să-şi cunoască foarte bine drepturile contractuale şi
solicită mai frecvent despăgubiri;
 nu a existat o dispersie suficient de mare a riscului între deţinătorii de
poliţe;
 nu s-a realizat o selecţie foarte bună a deţinătorilor de poliţe.
Tabelul 2.2.
Situaţia ratei daunei pe categorii de asigurări
- mil.lei
-
Nr.
crt.
Categorie de
asigurări Prime încasate
Daune
întâmplate
Rata daunei
1 Viaţă 96.073 21.051 25,84
2 Persoane, altele decât
cele de viaţă
671.527 413.154 62,12
3 Răspundere civilă
auto
683.802 421.350 61,61
4 Credite şi garanţii 87.004 97.001 111,49
35

32. 5 Asigurări de
autovehicule
84.113 77.776 59,81
6 Asigurări de aviaţie 60.715 13.486 20,86
7 Asigurări de pierderi
financiare din riscuri
asigurate
36.462 10.722 29,40
8 Asigurări maritime şi
de transport
60.715 13.486 22,21
9 Asigurări de incendiu
şi de alte pagube 332.494 94.518 28,43
10 Asigurări agricole 23.606 13.968 59,17
11 Răspundere civilă 131.669 86.692 65,84
Din punct de vedere al capitalului social, observaţia care poate fi făcută este
că societăţile de asigurare sunt subcapitalizate, cu excepţia câtorva care dispun de
capitaluri ce pot fi considerate suficiente pentru stadiul actual. Astfel, în ciuda
numărului relativ mare de societăţi de asigurare, datorită puterii financiare reduse a
acestora, capacitatea totală de asigurare a pieţei româneşti este restrânsă. Riscurile
de asigurare mari (cum ar fi în cazul unei flote navale sau aeriene) obligă la
reasigurare, iar pentru reasigurare pe piaţa internaţională contează foarte mult
credibilitatea de care se bucură respectiva societate.
Un eveniment pe piaţa românească a asigurărilor îl constituie realizarea,
pentru prima dată, a unui pool atomic, format din cinci companii de asigurări:
ARDAF, GENERALA ASIGURĂRI, METROPOL, ASIROM şi ASTRA. Scopul
urmărit constă în acoperirea riscului atomic de la centrala de la Cernavodă. O
problemă pe care societăţile de asigurare ar trebui să o considere destul de
importantă, pentru a putea fi rezolvată în cel mai scurt timp, se referă la lipsa
personalului calificat.
Referitor la aceasta, ar fi imposibil să nu remarcăm inexistenţa unui institut
sau a unei asociaţii pentru formarea personalului specializat în domeniul
asigurărilor, ceea ce pare paradoxal pentru o ţară cu un număr destul de mare de
societăţi de asigurare şi de intermediere şi cu un domeniu al asigurărilor în plină
dezvoltare.
Problema personalului este o problemă comună tuturor companiilor de
asigurare, fiind unul dintre factorii de care depind performanţele societăţilor de
asigurări.
Se apreciază că la constituirea unei noi societăţi este nevoie de minimum 2-3
specialişti, care să o facă să funcţioneze. În marea majoritate a cazurilor, societăţile
de asigurare nou înfiinţate şi-au atras specialişti pe baze concurenţiale de la cele
mai mari companii de asigurare: ASIROM şi ASTRA.
Totuşi, acest fenomen normal nu poate alimenta la nesfârşit necesităţile de
personal din asigurări.
Dacă în ceea ce priveşte personalul de bază (economişti, ingineri, contabili),
societăţile mai nou înfiinţate s-au ocupat de formarea lui pe parcursul a 1-2 ani, în
cazul personalului cu specializare mai pronunţată (actuari, jurişti) se poate spune
că acesta este inexistent, sau redus ca număr.
36

33. Confruntate cu această problemă, societăţile de asigurări au căutat soluţii
concretizate în cursuri şi seminarii în ţară şi străinătate, aşa cum este cazul
ARDAF, ASIROM, sau cursuri de specialitate pentru 1-2 persoane din cadrul
fiecărei societăţi membră UNSAR, cu asistenţă tehnică şi financiară din străinătate.
Totodată, există o ofertă din partea BRITISH KNOW-HOW şi a Asociaţiei
Asigurătorilor din Anglia pentru derularea unui program destinat personalului care
lucrează deja în asigurări. În viitor, se urmăreşte înfiinţarea unui institut de
asigurări pentru formarea viitorilor lucrători în acest domeniu, cu sprijinul, sub
diverse forme, al unor instituţii şi şcoli din toată Europa.
2.3. PIAŢA UNICĂ A ASIGURĂRILOR
Pe plan mondial, se observă o tendinţă de internaţionalizare a activităţii de
asigurare-reasigurare, fapt datorat creşterii numărului, dimensiunii şi complexităţii
riscurilor asigurate, incapacităţii pieţelor naţionale de a oferi singure o protecţie
corespunzătoare a riscurilor etc.
La nivel european, această tendinţă este cel mai bine ilustrată de preocupările
Uniunii Europene pentru crearea unei pieţe unice a asigurărilor, considerându-se că
acest lucru este de natură să aducă beneficii importante ţărilor membre. În acest
sens, U.E. a fost angrenată într-un proces de armonizare a legislaţiilor naţionale ale
statelor membre, care va determina legea aplicabilă tuturor contractelor de
asigurare. Uniunea Europeană împarte asigurările în două categorii: de viaţă şi de
nonviaţă, justificarea acestei clasificări fiind dorinţa de a standardiza nivelul de
supraveghere a pieţelor de asigurare, astfel încât asigurătorii din toate statele
membre să poată fi protejaţi împotriva riscului insolvabilităţii asigurătorului.
Atât pentru asigurările de viaţă, cât şi pentru cele de nonviaţă, au fost
stabilite 3 generaţii de directive care urmează să creeze, gradual, o piaţă omogenă.
Cu cea de-a treia generaţie de directive, care a fost implementată în iulie 1994,
U.E. urmăreşte să deschidă pieţele naţionale de asigurări, astfel încât societăţile de
asigurare autorizate în ţara de origine să poată desfăşura activităţi în condiţii
similare în toate ţările membre U.E.
Din punct de vedere al asiguraţilor, realizarea acestei armonizări ar duce la
creşterea posibilităţilor de cumpărare a produselor de asigurare de la societatea care
are sediul central în oricare din ţările membre U.E.; în afara faptului că această
piaţă unică ar crea o ofertă mai mare de produse pentru asiguraţi, preţurile
produselor de asigurare ar fi mai mici, datorită unei concurenţe mai mari.
Cadrul legislativ comunitar se bazează pe o structură formată din două
niveluri:
 Tratatul de la Roma, care stabileşte principiile generale ale Pieţei Unice;
 Directivele adresate statelor membre U.E., care le obligă pe acestea să
îşi actualizeze legislaţia în conformitate cu cea comunitară.
Tratatul de la Roma
37