1.
Frîncu Mihaela Hanelore
Izvoarele şi Principiile dreptului muncii
Master Administraţie Publică şi Integrare Europeană

2.
2
,,Libertatea muncii este garantată prin Constituţie, dreptul la muncă nu poate fi
îngrădit”1. ,,Orice persoană are libertatea de a-şi alege locul de muncă dar şi profesia meseriei
sau activităţii pe care urmează să o presteze. Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu
muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie, oricare ar fi aceasta”.2
Munca forţată este interzisa. Termenul ,,muncă forţată” desemnează orice muncă sau
serviciu impus unei persoane sub ameninţare sau pentru care persoana nu şi-a exprimat
consimţământul în mod liber. Nu constituie munca forţată sau activitatea impusă de autorităţile
publice3:
- În temeiul legal privind mediul militar;
- Pentru îndeplinirea obligaţiilor civice stabilite prin lege;
- În baza unei hotărâri judecătoreşti de condamnare rămasă definitiv în condiţiile
legii.
- În caz de forţă majoră, respectiv în caz de război, catastrofe sau pericol de
catastrofe, precum inundaţii, cutremure, epidemii sau invazii de animale sau insecte şi în general
în toate circumstanţele care pun în pericol viaţa sau condiţiile normale de existenţă ale
ansamblului populaţiei ale unei părţi a acesteia4.
În cazul relaţiei de muncă funcţionarea principiului egalităţii de tratament faţă de toţi
salariaţii şi angajatorii. Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat bazată pe
criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă,
culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţii sau responsabilitate
familială, apartenenţă5.
1Legislaţia muncii în statele membre ale Uniunii Europene, http://tehnopol-is.ro/legislatia-muncii-in-statele-
membre-ale-uniunii-europene/332/ (la data de 26.11.2014).
2 Item.
3 Eufemia Vieriu, Dreptul Muncii, note de curs, Facultatea Asistenţă Managerială şi Secretariat, Anul II, Semestrul
II, 2012.
4 Resurse umane, http://e-synapse.ro/content/resurse-umane-rechemarea-din-concediul-de-odihna (la data de
26.11.2014).
5 Jurisprudenţa România, http://www.spete.info/jurisprudenta-obiect/stabilirea-vechimii-%C3%AEn-
magistratur%C4%83-%C3%AEn-ipoteza-pension%C4%83rii-unui-judec%C4%83tor-sau-procuror-la-cerere-
%C3%AEnainte-de-%C3%AEmplinirea-v%C3%A2rstei-prev%C4%83zute-de-lege-5024/ (la data de 26.11.2014).

3.
3
,,Orice salariat care prestează o muncă, beneficiază de condiţii de muncă adecvate
activităţii desfăşurate de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă precum şi
respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nici o discriminare”6.
Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la negocieri
colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal precum şi dreptul la protecţii împotriva
acţiunilor nelegale7.
Pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă participanţii la raporturile de muncă se vor
informa şi se vor consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă.
Cetăţenii români sunt liberi să se încadreze în muncă în statele membre ale Uninii Europene
precum şi în oricare alt stat, cu respectarea normelor dreptului internaţional al muncii şi a
tratatelor bilaterale la care Română este parte8.
Izvoarele dreptului muncii sunt împărţite în două categorii principale:
- izvoarele comune cu cele ale altor ramuri de drept (Constituţia, legile, hotărârile
Guvernului, etc.)
- izvoare specifice dreptului muncii (contractele colective de muncă, regulamentele de
ordine interioară etc.).
În categoria izvoarelor dreptului muncii trebuie încadrate şi reglementările internaţionale
(convenţii, pacte, acorduri) cu condiţia ca ţara noastră să fie parte la ele (prin aderare ori
ratificare) şi evident, numai dacă acestea privesc relaţii sociale de muncă. Sunt asemenea
izvoare, în primul rând, convenţiile şi recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
precum şi actele altor organisme internaţionale cu atribuţii în domeniul muncii.
6 Legislaţia muncii în statele membre ale Uniunii Europene, http://tehnopol-is.ro/legislatia-muncii-in-statele-
membre-ale-uniunii-europene/332/ (la data de 26.11.2014).
7 Item.
8 Codul Muncii, http://avocatura.lexignat.ro/avocatura-legislatie/Codul-Muncii-18 (la data de 26.11.2014).

4.
4
Izvoarele dreptului muncii
“ Dreptul muncii este reglementat prin Constituţiei Codul muncii, dar şi prin numeroase
alte legi speciale, dintre care enumerăm: Legea nr. 62/2011 a dialogului social, Legea nr.
56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, Legea nr.
210/1999 privind concediul paternal, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă, Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă”9.
Din categoria izvorelor dreptului muncii mai fac parte : ordonanţele şi hotărârile
Guvernului, ordinele, instrucţiunile, alte acte normative emise de miniştri şi conducătorii altor
organe centrale. Din categoria izvorelor dreptului muncii fac parte şi ordonanţele şi hotărârile
Guvernului; ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de miniştrii conducătorii altor
organe central10.
Codul muncii
Codul muncii reglementează:
a) totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă;
b) controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă;
c) jurisdicţia muncii;
9 Alexandru Liclea, Andrei Popescu,Constantin Tufan, Marioara Lichindelean, Ovidiu Linca, Dreptul muncii,
Editura Rosetti, Bucureşti, 2004, pag. 26-37 şi Dreptul Muncii,
file:///C:/Users/Hanelore/Downloads/Constantin%20Nina/raport.html (la data de 27.11.2014).
10 Contractul colectiv de muncă la nivel national 2011-2014,
http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_430553/Contract-colectiv-de-munca-la-
nivel-national-2011-2014.html (la data de 27.11.2014).

5.
5
d) raporturile de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea
nu conţin dispoziţii specifice derogatorii11.
Izvoare comune ale dreptului muncii cu alte ramuri de drept. Autonomia relativă a
dreptului muncii în raport cu alte ramuri de drept ne determină să abordăm problematica
izvoarelor dreptului muncii în consens cu izvoarele care stau la baza acestor ramuri de drept,
după cum urmează12:
Constituţia. Deşi este principalul izvor pentru dreptul constituţional, Constituţia este
izvor important şi pentru dreptul muncii deoarece:
- Unele drepturi fundamentale ale cetăţenilor sunt legate de muncă şi interesează aşadar
dreptul muncii, dreptul de asociere (art.37), dreptul la protecţia muncii (art.38),
dreptul la grevă (art.40) etc.; principiile fundamentale ale dreptului muncii au ca izvor
primar chiar textele constituţionale (neîngrădirea dreptului la muncă şi libertate a
muncii, negocierea condiţiilor de muncă, dreptul la odihnă – art.38 etc.);
- Codul muncii. Cel mai cuprinzător izvor al dreptului muncii îl constituie, cum este şi
firesc, Codul mucii. Actualul Cod (Legea nr.10/1972), în pofida modificărilor diferite
după decembrie 1989 a rămas în vigoare, o serie din textele sale având în continuare
aplicabilitate.
Importanţa Codului muncii pentru relaţiile de muncă a fost şi este deosebită. El a
consacrat autonomia dreptului muncii ca o ramură a sistemului unitar al dreptului nostru; el a
asigurat şi asigură un regim unitar – sub aspectul principiilor şi trăsăturilor sale esenţiale - pentru
cei care prestează o muncă, în calitate de salariaţi. De asemenea, o serie de instituţii centrale
existente în dreptul muncii se regăsesc transpuse cu particularităţile lor specifice şi în raportul de
muncă cooperatist.
11 Item.
12 Valer Dorneanu, Gh. Bădică, Dreptul muncii, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 50

6.
6
Izvoare specifice dreptului muncii13:
a) Contractele colective de muncă. După adoptarea Legii nr.13/1991 (înlocuită de Legea
130/1996), în spiritul noii concepţii de restructurare a legislaţiei muncii, contractele colective de
muncă au devenit unele din cele mai importante izvoare ale dreptului muncii. Este vorba de o
categorie de izvoare de o factură deosebită, specială, pentru că ele nu sunt de origine, ci de
origine convenţională, negociată. Cei doi parteneri sociali – patronii şi salariaţii – în urma
negocierii, prin intermediul contractului colectiv, îşi reglementează raporturile dintre ei, stabilesc
condiţiile de muncă.
b) Statutele profesionale şi disciplinare. Activitatea unor categorii de salariaţi, pentru că
prezintă un anumit specific, este reglementată prin intermediul statutelor profesionale sau acolo
unde disciplina trebuie să fie deosebit de riguroasă prin statute disciplinare.
c) Regulamentele interne. Potrivit dispoziţiilor art. 257-262 Codul muncii, regulamentul
intern se întocmeşte de către angajator cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor
angajaţilor şi stabileşte obligaţiile unităţii şi ale personalului acesteia; el cuprinde dispoziţiile
referitoare la organizarea lucrului în unitate, disciplina muncii, modul de aplicare a sancţiunilor
disciplinare, persoanele care au dreptul de a le aplica, precum şi modalităţile de aplicare a
acestuia.
Regulamentele interne nu şi-au pierdut din importanţă după abrogarea Legii nr.13/1991
prin Legea nr. 130/1996 privind contractual colectiv de muncă. O dovadă în acest sens o
constituie referirea directă la aceste regulamente făcute de contractul colectiv de muncă unic la
nivel naţional pe anul 2001. Art.13, alin.1 din acest contract prevede că orele de începere şi de
terminare a programului vor fi stabilite prin regulamentul intern. Acest regulament se întocmeşte
de către administraţie împreună cu sindicatele, conform legii.
Regulamentul, stabilind organizarea şi disciplina muncii în unitate, constituie unul din
izvoarele specifice ale dreptului muncii. Calitatea sa de izvor de drept derivă din faptul că este
emis în baza prevederilor legale şi cuprinde norme de conduită obligatorie în cadrul unităţii, a
căror respectare este garantată prin măsuri de constrângere.
13 Valer Dorneanu, Gh. Bădică, op. cit, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 55

7.
7
Izvoare internaţionale ale dreptului muncii:
Noţiuni generale. În general, prin izvoarele dreptului international se înţeleg acele
mijloace juridice cu ajutorul cărora statele pe baza acordului de voinţă, creează norme noi ale
dreptului internaţional, dezvoltă, precizează sau confirmă normele existente, pentru a reglementa
raporturile de cooperare dintre ele. Desigur că, asemenea dreptului intern, prin izvoarele de drept
internaţional avem în vedere modul de exprimare a normelor, forma în care se prezintă acestea.
Cele mai importante izvoare ale dreptului internaţional al muncii sunt actele Organizaţiei
Internaţionale a Muncii: convenţiile şi recomandările. Cele două categorii de acte nu au însă
aceeaşi forţă juridică. Aşa cum se va arăta în una din secţiunile următoare, spre deosebire de
convenţii, care odată ratificate, implică obligaţia de a fi introduse în ordinea juridică internă a
statelor care le-au ratificat, recomandările, deşi sunt supuse şi ele, potrivit art.19 pct.5 din
Constituţie spre examinare autorităţilor competente interne nu dobândesc prin efectul acestei
examinări forţă juridică. O atare forţă pot avea doar eventualele dispoziţii adoptate de către
statele membre în scopul de a da urmare unor recomandări14. Nu sunt considerate izvoare ale
dreptului internaţional al muncii: rezoluţiile conferinţelor; regulamentele, culegerile de directive
practice, manualele acestei organizaţii şi nici concluziile şi rezoluţiile diferitelor comisii sau
conferinţe speciale ale sale; activitatea de interpretare a convenţiilor şi jurisprudenţa în materie,
doctrina, cutuma.
Din cele peste 160 de convenţii şi acorduri elaborate de Consiliul Europei, sunt izvoare
ale dreptului internaţional al muncii: Convenţia pentru drepturile omului şi libertăţilor
fundamentale (1950); Carta socială europeană (1961); Codul european de securitate socială
(1964); Convenţia europeană de securitate socială (1973); Convenţia europeană privind statutul
juridic al muncitorului migrant (1977). Au calitatea de izvoare de drept şi unele rezoluţii şi
recomandări ale aceluiaşi organism, de exemplu: Rezoluţia 76/32 privind măsurile de securitate
socială în favoarea pensionarilor sau a persoanelor care rămân active după vârsta de pensionare;
recomandarea 89/3 privind flexibilitatea vârstei de pensionare; Recomandarea 91/3 privind
protecţia muncitorilor detaşaţi etc. În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, constituie izvoare ale
dreptului internaţional al muncii, actele fundamentale ale acestui organism – Tratatul de la
14 Valer Dorneanu, Gh. Bădică, Dreptul muncii, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2002, p. 70

8.
8
Roma, Carta privind drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor şi Tratatul de la Maastricht
– precum şi unele directive, regulamente şi alte acte ale Comunităţii, care constituie aşa-zisa
legislaţie derivată. Izvoare ale dreptului internaţional al muncii sunt şi normele adoptate în cadrul
Organizaţiei naţiunilor Unite, în special, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Principii fundamentale ale dreptului muncii, consacrate de
Codul muncii.
,,Libertatea muncii este garantată prin Constituţie”15
Constituţia României în art. 41 prevede garantarea dreptului la muncă, a alegerii
profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, principiu instituit şi prin Codul muncii în art. 316. Orice
persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, meseriei sau activităţii pe care
urmează să o presteze. ,,Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un
anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea”17, ,,iar contractele de
muncă încheiate cu nerespectarea acestor dispoziţii sunt nule de drept”18.
Declaraţia universală a drepturilor omului19, proclamă dreptul oricărei persoane la muncă,
la libera alegere a profesiei şi felului muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de prestare a
acestei munci ( art. 23 pct. 1).
Interzicerea muncii forţate.
Legiuitorul defineşte în Codul muncii termenul de muncă forţată ca fiind orice muncă sau
serviciu impus unei persoane sub ameninţare ori pentru care persoana nu i-a exprimat
consimţământul în mod liber”, şi de asemenea, enunţă situaţiile de excepţie în care munca
impusă unei persoane nu se va putea considera muncă forţată. Conform dispoziţiilor
constituţionale, munca forţată este interzisă, fâcând excepţie: a) activităţile pentru îndeplinirea
îndatoririlor militare, precum şi cele desfă urate, potrivit legii, în locul acestora, din motive
15 Art. 41 alin. 1 din Constituţia României.
16 Codul Muncii, http://www.cjo.ro/question/ (la data de 28.11.2014).
17Portal Legislativ, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/41625 (la data de 28.11.2014).
18 Dreptul Muncii, http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/drept/dreptul-muncii-260066.html (la data de 28.11.2014).
19 Art. 42 alin. 1 din Constituţia României; art. 4 alin. 1 din Codul muncii.

9.
9
religioase sau de con tiinţă; b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în
perioada de detenţie sau de libertate condiţionată; c) prestaţii impuse în situaţia creată de
calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite
de lege. La rândul său, Codul muncii arată că nu constituie muncă forţată munca sau activitatea
impusă de autorităţile publice:
a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu;
b) pentru îndeplinirea obligaţiilor civice stabilite prin lege;
c) în baza unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, rămasă definitivă, în condiţiile legii;
d) în caz de fortă majoră, respectiv în caz de război, catastrofe sau pericol de catastrofe
precum: incendii, inundaţii, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau
insecte şi, în general, în toate circumstanţele care pun în pericol viaţa sau condiţiile normale de
existentă ale ansamblului populaţiei ori ale unei părti a acesteia20.
Se poate sesiza o vădită asemănare între cele două articole sus menţionate şi faptul că
textul unuia aproape a preluat conţinutul celuilalt. De asemenea, se remarcă faptul că un singur
principiu constituţional al dreptului la muncă, a fost împărţit în două principii separate (cele
anterior analizate), şi de aceea în literatura juridică nu vom găsi analizată separat munca forţată21.
Prevederile acestor acte normative sunt în consens cu dispoziţiile Convenţiei pentru protecţia
drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale precum şi cu cele ale Convenţiei Organizaţiei
Internaţionale a Muncii nr. 105/19573.
Principiul egalităţii de tratament22 faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
Egalitatea de tratament23 în prestarea muncii are la bază norma constituţională conform
căreia “cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminare” (art. 16 alin. 1). Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată
pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă,
20 Portal Legislativ, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/41625 (la data de 29.11.2014).
21 I. T. Ştefănescu şi . Beligrădeanu, Codul muncii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 24.
22 Pelmus Pandelea, Protecţia juridică a liberului acces la angajare şi a egalităţii de şanse şi tratament în dreptul
românesc, în, ,,Revista Română de Dreptul Muncii “, nr. 1/2004, pag. 31-37.
23 Revista Română de Dreptul Muncii “, nr. 1/2004, pag. 31-37.

10.
10
culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate
familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă24.
Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau
preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile precizate mai sus, care au ca scop
sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării
drepturilor prevăzute în legislaţia muncii25. Constituie discriminare indirectă actele şi faptele
întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele de mai sus, dar care produc efectele unei
discriminări directe.
Dreptul la condiţii adecvate de muncă.
,,Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate
activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de
respectarea demnităţiişi a conştiinţei sale, fără nici o discriminare"26. Acest drept al oricărui
salariat este în consecinţă o obligaţie pentru orice angajator, statul intervenind prin instituţiile
abilitate în a verifica respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii.
Alte drepturi
Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală
pentru muncă egală, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter
personal, precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale27.
Dreptul de asociere28
Dreptul de asociere este garantat prin Constituţie (art. 40), şi reglementat în mod special
prin Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, iar esenţa sa o constituie ideea conform căreia salariaţii şi
24 LEGE nr.53 din 24 ianuarie 2003 Codul muncii, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=40032
(la data de 29.11.2014).
25 Regulament Intern, http://casbh.rdsor.ro/wp-content/uploads/2009/07/regulament-intern-cas-bihor.doc (la data de
29.11.2014).
26 Costel Gâlca, ,,Demnitatea în muncă, în ,,Revista Română de Dreptul Muncii“ nr. 2/2004, pag. 66-73 şi Portal
Legislativ http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/41625 (la data de 29.11.2014).
27 Ovidiu Linca, Protecţia datelor cu caracter personal în raportul de muncă, în ,,Revista Română de Dreptul
Muncii“, nr. 1/2004, pag. 31-37; vezi şi art. 40, alin. 2 lit. şi din Codul muncii LEGE nr.53 din 24 ianuarie 2003 şi
Codul muncii http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=40032 (la data de 29.11.2014).
28 Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în ,,Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 73 din 5 februarie
2003, art. 2 alin. 1.

11.
11
angajatorii se pot asocia liber pentru apărarea drepturilor şi promovarea intereselor lor
profesionale, economice şi sociale.
Principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe29
Pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se
vor informa şi se vor consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă.
Buna credinţă se prezumă, iar opusul ei, reaua-credinţă, trebuie dovedită30. Libertatea de a stabili
conţinutul contractului reprezintă libertatea contractuală, limitată doar de normele de ordine
publică şi de bunele moravuri.
Principiul inalienabilității drepturilor
Principiul inalienabilității drepturilor este un principiu important al dreptului muncii,
fiind reglementat de dispozițiile imperative ale art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora:
,,Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin
care se urmăre te renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor
drepturi este lovită de nulitate”31.
Având în vedere natura specifică a raporturilor de muncă și anume existența raportului de
subordonare, ce se exprimă printr-un sistem de drepturi care îi conferă angajatorului o anumită
autoritate asupra salariatului (dreptul de a da dispoziții și ordine cu caracter obligatoriu, dreptul
de a dispune organizarea și funcționarea unității, prerogativa disciplinară etc) se impune
consacrarea(și recunoașterea juridică expresă) principiului inalienabilității drepturilor tocmai
pentru a înlătura posibilitatea angajatorului să abuzeze de poziția sa(supraordonată) în cadrul
raporturilor de muncă, care se poate manifesta sub forma limitării, restrîngerii sau înlăturării
unor drepturi.
Dreptul de a munci în afara ţării32
29 Art. 8 din Codul muncii.
30 Portal Legislativ, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/41625 (la data de 29.11.2014).
31 Codul muncii Legea nr. 53/2003, Codul Muncii republicat 2011,
http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_muncii.php (la data de 29.11.2014)
32 Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, publicată în ,,Monitorul
Oficial al României”, Partea I, nr. 364 din 4 august 2000, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002, publicată în ,,Monitorul Oficial al României”.

12.
12
Acest principiu a apărut în actuala legislaţie a muncii ca urmare a armonizării raporturilor
juridice cu legislaţia Uniunii Europene precum şi prin preluarea normelor şi principiilor înscrise
în convenţiile şi recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii.
Practic, este vorba de faptul că ,,cetăţenii români sunt liberi să se încadreze în muncă în
statele membre ale Uniunii Europene, precum şi în oricare alt stat, cu respectarea normelor
dreptului internaţional al muncii şi a tratatelor bilaterale la care România este parte”33.
33 Codul Muncii republicat, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=40032 (la data de 29.11.2014).

13.
13
BIBLIOGRAFIE
Bădică Gh., Dreptul muncii, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002;
Dorneanu Valeriu, Introducere în dreptul muncii, Dreptul colectiv al muncii, Editura
Fundaţiei "România de Mâine", Bucureşti, 2000;
Gâlca Costel, Demnitatea în muncă, în ,,Revista Română de Dreptul Muncii“ nr. 2/2004;
Liclea Alexandru, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004;
Lichindelean Marioara, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004;
Linca Ovidiu , Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004;
Linca Ovidiu, Protecţia datelor cu caracter personal în raportul de muncă, în ,,Revista
Română de Dreptul Muncii“, nr. 1/2004, pag. 31-37;
Pelmus Pandelea, Protecţia juridică a liberului acces la angajare şi a egalităţii de şanse
şi tratament în dreptul românesc, în ,,Revista Română de Dreptul Muncii“, nr. 1/2004;
Popescu Andrei, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004
Ştefănescu I. T. şi . Beligrădeanu, Codul muncii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003;
Tufan Constantin , ,,Revista Română de Dreptul Muncii “, nr. 1/2004, pag. 31-37.
Vieriu Eufemia, Dreptul Muncii, note de curs, Facultatea Asistenţă Managerială şi
Secretariat, Anul II, Semestrul II, 2012.
Codul muncii. art. 4 alin. 1, art 8;
Constituţia României, art. 41 alin 1, art. 42 alin. 1 ;
Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
73 din 5 februarie 2003, art. 2 alin. 1;

14.
14
Legea nr. 156/2000 privind proteciţa cetăţenilor români care lucrează în străinătate,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 4 august 2000, modificată prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 578 din 5 august 2002, aprobata prin Legea nr. 592/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie 2002;
Ordonanţă nr. 137 din 31 august 2000 Art. 1, alin. 2, lit. e, pct. ( i ), art. 3 lit. a, b;
*
* *
Codul Muncii, http://www.cjo Codul Muncii republicat,
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=40032.ro/question/.
Contractul colectiv de muncă la nivel national 2011-2014,
http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_430553/Contract-
colectiv-de-munca-la-nivel-national-2011-2014.html .
Codul Muncii, http://avocatura.lexignat.ro/avocatura-legislatie/Codul-Muncii-18
Jurisprudenţa România, http://www.spete.info/jurisprudenta-obiect/stabilirea-vechimii-
%C3%AEn-magistratur%C4%83-%C3%AEn-ipoteza-pension%C4%83rii-unui-
judec%C4%83tor-sau-procuror-la-cerere-%C3%AEnainte-de-%C3%AEmplinirea-
v%C3%A2rstei-prev%C4%83zute-de-lege-5024/ .
LEGE nr.53 din 24 ianuarie 2003 Codul muncii,
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=40032 .
Legislaţia muncii în statele membre ale Uniunii Europene, http://tehnopol-
is.ro/legislatia-muncii-in-statele-membre-ale-uniunii-europene/332/ .
Portal Legislativ, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/41625.
Resurse umane, http://e-synapse.ro/content/resurse-umane-rechemarea-din-concediul-de-
odihna .

15.
15
Regulament Intern, http://casbh.rdsor.ro/wp-content/uploads/2009/07/regulament-intern-
cas-bihor.doc.
Strategia Naţională http://catacombeleortodoxiei.ro/index.php/almanah/131-arhiva-
revistei/cuprinsd/519-almanah-2010-16.