Concret ce vom publica în Vocea ONG? Ziarul în print va aparea lunar în 1000 de exemplare şi săptămânal în ediţii electronice şi va publica articole de fond pe probleme de interes pentru ONG-uri, adică cam ceva ce nu apare în alte publicaţii. Vom avea rubrici precum: Comunitatea prin ochii noştri, Scrisoare deschisă, Vocea străzii, Poveştile de viaţă dar şi Info utile din sectorul ONG, legislaţie, corespondenţe, apariţii editoriale, cutiuţa cu zâmbete şi mică publicitate.

1. Doamnă Angela Filote,
se discută mult în România
despre gestionarea Fon-
dului Social European. La
întâlnirea de la Iaşi cu
ONG-urile aţi afirmat că ar
trebui să vedem impactul
fon-durilor europene într-
o poză înainte şi după ...
Credeţi că putem măsura
atât de exact schimbarea
produsă?
Noi asta ne propunem,
deoarece este foarte im-
portant ca pe lângă absor-
bţia fondurilor europene să
vedem şi calitatea acestor
finanţări. Contribuabilul
european dă bani ca să
rezolve nişte probleme, iar
noi la finalul unei perioade
de finanţare, trebuie să
vedem dacă mai există
problema respectivă sau nu.
Cum privește Comisia
Europeană modul în care
România a utilizat sumele
din Fondul Social European
în actuala perioadă de pro-
gramare?
Primii șapte ani după
aderare au corespuns și cu
perioada de progra-
mare 2007-2013 a fondurilor
europene. A fost vorba și de
un "test de absolvire" a
perioadei de pre-aderare...
De aceea perioada 2007-
2013 a reprezentat un
exerciţiu de învăţare pentru
România și lecţiile
învăţate trebuie folosite în -
pregătirea perioadei de
programare 2014-2020.
Este vorba de lec-
ţii privind capacitatea admi-
nistrativă atât a structurilor
de management cât și a
beneficiarilor, cât şi de ca-
pacitatea de control eficient
și constructiv. Noi am orga-
nizat schimburi de bună
practică cu autorităţile de
management ale altor state
membre. De asemenea, am
încurajat România să
simplifice procedurile de
lucru și să reducă povara
administrativă asupra bene-
ficiarilor.
Abordând dialogul din
această perspectivă, în ce
măsură CE şi-a modificat
reperele finanţării pentru
perioada de programare
2014-2020?
Pe perioada anterioară
am plecat de la ideea că,
dacă un proiect are la bază
studii de impact temeinice şi
finanţare, e clar că va pro-
duce şi rezultate concrete.
Am avut surpriza de a
constata că mai multe
proiecte care îndeplineau
toate critetiile nu au avut o
„viaţă” după terminarea
finanţării.
Tocmai de aceea, am
introdus mai multe schimbări
pentru următoarea perioadă
de programare: o primă
schimbare se referă la
„atacul” integrat a proble-
melor cu care se confruntă
statele UE. Spre exemplu,
dacă ne gândim la com-
baterea sărăciei şi exclu-
ziunii sociale, trebuie să
avem în vedere intervenţia
prin acelaşi proiect sau
măcar aceeaşi strategie
privind accesul la locuinţă, la
educaţie, la sănătate şi
accesul la un loc de muncă.
Numai când toate acestea
vor fi rezolvate putem vorbi
de rezultate pe termen lung.
O altă schimbare se
referă la procedurile după
care vor derula proiectele cu
finanţare europeană - am
introdus o simplificare a
procedurilor şi facem apel la
autorităţile române care au
libertatea de a adăuga reguli
suplimentare să o facă cu
multă înţelepciune, astfel
încât cei care vor să
implementeze proiecte să nu
fie descurajaţi de nişte
reguli „mai catolice decât
Papa”.
O a treia schimbare ma-
joră e că ne vom uita mai
mult decât până acum la
impactul concret al pro-
iectelor, precalculat, în deci-
derea finanţării unor pro-
puneri.
Mihaela Munteanu
Anul I Nr. 1 August 2014 Se distribuie gratuit
www.fondong.fdsc.ro www.eeagrants.org
Euro-salutări
via Bruxelles!l interviu cu Dna Angela Filote, Şeful Reprezentanţei
Comisiei Europene în România
“Vocea ONG – asta ne
mai trebuia!” – chiar aşa vor
spune unii, cei sătui să li se
vorbească de drepturi,
principii, norme, comuni-
tate, solidaritate, respect…
adică suma de lucruri inutile
pentru aceştia, plictisitoare
chiar…
“VREŢI BANI, MĂI?” - ar
fi începutul de dialog cu
personajul acesta, prezent
în copii multe la nivelul
comunităţii.
Pentru a aşeza lucrurile
în matca lor din start,
precizăm că NU VREM BANI…
că “măi” nu pot adăuga, din
respect.
VREM SĂ VĂ DĂRUIM,
încă o dată, şi-nc-odată!
Ei, aşa mai merge, nu?
ONG-urile s-au decis:
deschid “luna cadourilor”,
oferindu-vă o nouă viziune
asupra vieţii dumneavoastră
sociale, asupra comunităţii
noastre, oferindu-vă o
informaţie bună şi corectă,
comentarii constructive şi
profesioniste, poveşti de
viaţă din care putem învăţa
cu toţii sau care ar trebui să
ne îndemne la acţiune.
Oferta e chiar mai mare:
utilizarea cuvântului ca
mijoc de apelare, de sprijin,
de atenţionare, ca strigăt -
totul în folosul
dumneavoastră, a
fiecăruia dintre
cei din
comunitate,
pentru că o
viaţă
socială mai bună înseamnă
trai mai bun pentru fiecare
individ.
Concret ce vom publica
în Vocea ONG?
Ziarul în print va apărea
lunar în 1500 de exemplare
şi săptămânal în ediţii
electronice şi va publica
articole de fond pe
probleme de interes pentru
ONG-uri, adică cam ceva ce
nu apare în alte publicaţii.
Vom avea rubrici
precum: Comunitatea prin
ochii noştri, Scrisoare
deschisă, Vocea străzii,
Poveşti de viaţă dar şi Info
utile din sectorul ONG,
legislaţie, corespondenţe,
apariţii editoriale, cutiuţa
cu zâmbete şi mică
publicitate.
Sperăm că aceasta e o
reţetă placută dumnea-
voastră, cititorilor noştri, pe
care vă aşteptăm să ne
întrebaţi, să ne sesizaţi, să
ne încurajaţi...până la a ne
deveni fani dacă vreţi.
Fiecare feedback va fi
un vot de încredere în
publicaţia noastră, chiar
dacă ne va lăuda sau nu.
Nici noi nu avem mănuşi de
catifea, aşa ca nu ne
aşteptăm numai la zâmbete!
Într-un cuvânt, citiţi şi
deja aţi contribuit cu ceva.
Să ne auzim cu bine!
Mihaela Munteanu
EDITORIAL
Am apărut, asta
vă mai lipsea!

2. Angela FILOTE,
Şeful Reprezentanţei
Comisiei Europene în
România
„Am fost plecată din ţară
opt ani, am lăsat un anumit
sector neguvernamental şi
am gasit unul mult maturizat
care a reuşit în această
perioadă să-şi dezvolte o
expertiză greu de contestat.
Pasul următor este să ne
asigurăm că toţi cei care au
răspunderea de a rezolva
problemele cetăţenilor
apelează la această
expertiză.
Ceea ce am găsit la Iaşi
este o confirmare a acestei
maturităţi a sectorului, o
asumare a responsabilităţii
cu mult curaj şi implicare în
soluţionarea unor probleme
cu care regiunea aceasta se
confruntă în mod special.“
Angela ACHIŢEI –
preşedinte Federaţia
Organizaţiilor
Neguvernamentale
pentru Servicii Sociale
„Vocea ONG...un ziar
care îmi doresc să arate că
societatea înseamnă mai
mult decât informaţiile
despre infracţiuni şi cearta
policienilor.
Pariez pe Vocea ONG că
va reuşi să exprime onest
problemele comunităţii, va
transmite posibile soluţii din
partea profesioniştilor din
ONG în probleme sociale. Va
impune pe piaţa informaţiei,
ştirea despre ONG-uri,
despre contribuţia lor pentru
comunitate, despre inves-
tiţiile pe care le aduc aceste
organizaţii atât prin
finanţările atrase cât şi prin
serviciile furnizate. Deseori
am observat că la eve-
nimentele ONG-urilor presa
nu este foarte numeroasă,
pentru că oricat ar întelege
jurnaliştii rolul societăţii
civile, faptele bune nu vând.
Sper că Vocea ONG,
dezvoltată printr-un proiect
finanţat să nu aibă astfel de
dependenţe şi să-și permită
şi ştirea pozitivă. Vocea ONG
e semnalul care ne spune că
e timpul să devenim, în
interesul nostru, o societate
mai aplecată spre soluţii şi
mai puţin interesată de
dispute fără sens.“
Cristina NICHITA –
deputat
„Salut iniţiativa ONG-
urilor, eu care încurajez
orice iniţiativă a societăţii
civile. Consider ONG-urile
cel mai mare partener de
dialog al societăţii politice.
VOCEA societăţii civile
trebuie să se audă! O voce
în plus care reuneşte ONG-
urile este o voce importantă
în viaţa publică.“
Aurelia CRISTEA –
Ministru delegat pentru
Dialog Social
"Sectorul ONG din
România este deseori mediul
în care se nasc ideile
avangardiste pentru socie-
tatea noastră - proiecte
pentru drepturile omului,
pentru domeniile sănătăţii,
educaţiei, culturii sau
incluziunii. Dar de prea
multe ori aceste pro-iecte
rămân la nivel local sau se
sting din lipsă de sprijin,
necunoscute şi nerecu-
noscute. De aceea este
necesar un ziar despre
sectorul nonguvernamental -
să dezvaluie societăţii
poveştile de succes ale unor
oameni care s-au asociat,
care sunt sensibili la
problemele semenilor şi
care, mai ales, găsesc cele
mai inovative şi eficiente
soluţii pentru a face bine."
Vasile CEPOI, consilier
de stat pe probleme de
sănătate în cadrul
Cancelariei Primului
Ministru
„Un astfel de pro-
iect este binevenit pentru
comunitate, pentru a re-
flecta realităţile şi nevoi-
le comunităţii pentru servi-
ciile sociale şi a atrage
societatea civilă în rezol-
varea problemelor colec-
tivităţii.
Proiectul poate promova
principiul solida-rităţii între
semeni, dându-i înţelesul
corect, acela că ne pasă ce
se întâmplă cu cei de lângă
noi.
Mă bucur că mai multe
organizatii nonguvernamen-
tale şi-au dat mâna în cadrul
acestui proiect în pionerat şi
au un numitor comun care le
aduce împreună – grija faţă
de oameni.“
Cristian ADOMNIŢEI,
Preşedintele Consiliului
Judeţean Iaşi
”Salut apariţia ziarului
<<Vocea ONG>> şi îi doresc
cât mai multe ediţii. Este o
iniţiativă frumoasă şi, din
câte ştiu, unică în România.
Era nevoie la Iaşi de o voce a
ONG-urilor, cu care Consiliul
Judeţean Iaşi are un real
parteneriat.
Sunt convins că noua
publicaţie va prelua din
problemele, dar şi din
realizările acestor orga-
nizaţii şi nu numai. Felicit şi
pe această cale toţi aceşti
specialişti în domeniul
economiei sociale care fac
viaţa mai uşoară multora
dintre semenii noştri. Vă
asigur de tot sprijinul şi
preţuirea mea în
continuare”.
Ionuţ SIBIAN- director
executiv FDSC
„Mă bucur când apar
iniţiative de acest tip, arată
că ONG-urile din România
vor să se facă auzite. Cred că
e timpul ca organizaţiile
neguvernamentale să
“vorbească” despre ele, să
arate rezultatele muncii lor.
Pentru că au multe de spus.
Exemplul oamenilor care se
implică în comunitate poate
fi preluat de mai multe
persoane. Imi doresc să fie o
voce familiară cât mai
multor persoane.“
Elena TUDOSE –
Director de programe IPP
„Vocea ONG trebuie să se
facă auzită la toate
nivelurile administraţiei.
Al treilea sector trebuie
să fie nu doar un observator-
ci un actor cheie al pro-
cesului politicilor publice -
iar pentru asta avem nevoie
de măsuri profesioniste de
informare a decidenţilor.“
Viorel MICESCU –
director executiv CENTRAS
„De-a lungul ultimilor 20
de ani, ONG-urile au avut o
revistă lunară (Atitudini) şi
un buletin electronic
saptămânal (Voluntar). De
vreo şapte ani, în interiorul
sectorului domneşte tăcerea
din acest punct de vedere.
Există, bineînţeles, zumzetul
celor ce vor să îşi
mediatizeze activitatea sau
să semnaleze o problemă
presantă, însă prea multe
voci vorbind deodată nu fac
decât zgomot... Avem
nevoie, ca sector, de o VOCE!
Salut acest proiect
ambiţios pornit din Iaşi,
care, sper, va reuşi să se facă
simţit în toată ţara. Îl văd ca
pe un for unde liderii ONG să
poată aborda subiecte de
profunzime, importante, nu
doar pentru organizaţiile lor,
ci pentru întreg sectorul
asociativ şi pentru societatea
românească în ansamblul
său. Alături de felicitările
pentru lansarea sa, CENTRAS
promite că va colabora activ,
pentru ca ziarul să devină
rapid o nouă poveste de
succes a ONG-urilor din
România.“
Marius OSTAFICIUC,
consilier local
„Organizaţiile non-guver-
namentale aduc soluţii com-
plementare la problemele
care survin în comunitate,
fapt pentru care nu este
deloc neglijabil aportul pe
care acestea îl asigură
constant.
Consider că VOCEA ONG
este rezultatul unei atitudini
proactive și semnificative
faţă de segmentul pe care
fiecare organizaţie în parte îl
reprezintă. Lansarea unei
publicaţii care să valorifice
aceste rezultate va consolida
ideea conform căreia socie-
tatea civilă aduce un suflu
viu și puternic în comu-
nitate. Încurajez astfel de
iniţiative și mă bucur să văd
că paleta de soluţii pe care
administraţia publică o
înaintează comunităţii se
bucură de sprijinul orga-
nizaţiilor non-guvernamen-
tale. Succes!“
Eduard PETRESCU –
coordonator programe
UNICEF
„Organizaţiile neguver-
namentale reprezintă în
România un al treilea sector.
Prin număr, implicare, pro-
fesionalism, rezultate, dedi-
care şi consecvenţă şi-au
construit o bază solidă de la
care produc un efect semni-
ficativ asupra socie-tăţii. Pe
cât de semnificativ este
efectul, pe atât de puţin
cunoscut este acesta de către
celelalte două sectoare
(privat şi public) şi de către
publicul larg. "Vocea ONG" e
de salutat pentru că va face
să se audă şi să fie cunoscută
vocea organizaţiilor neguver-
namentale. “
Diana CHIRIACESCU -
consultant în domeniul
serviciilor sociale
„Este nevoie mai mult ca
niciodată de informare,
iniţiative comune şi coeziune
în rândul societăţii civile din
România. Felicitări pentru
iniţiativa de a realiza o astfel
de publicaţie - VOCEA ONG,
ce poate aduce la lumină
experienţele şi proiectele
reuşite ale organizaţiilor
neguvernamentale, colabo-
rările de succes şi mai ales
inovaţia, în domenii în care
soluţiile "clasice" nu vor mai
putea rezista mult timp. Vă
doresc multe apariţii înainte
şi vă asigur că ziarul vostru
va avea mulţi cititori fideli!“
Pagină realizată cu
sprijinul Cristinei Mihăilă
lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll
VOCEA societăţii civile trebuie să se audă!
2
l 40 de copii de la şcolile
ieşene “Ion Neculce”, “Gheorghe
Mârzescu” şi “Ion Simionescu” vor
petrece o zi alături de specialiştii
Fundaţiei Iosif, la Bârnova. Scurta
excursie, ce va cuprinde activităţi
sportive, drumeţie pe traseu
marcat şi jocuri educative, are
scopul de a întări relaţiile dintre
copii, voluntari şi personalul
fundaţiei.
l 15 organizaţii de părinţi ai
copiilor cu dizabilităţi din Iaşi,
Vaslui, Botoşani, Neamţ şi Galaţi
vor participa, în luna august, la al
doilea atelier de lucru realizat de
Fundaţia Star of Hope România, în
cadrul proiectului “Federaţia
Organizaţiilor de Părinţi –
oportunităţi egale pentru copiii şi
tinerii cu dizabilităţi”.
l Tot în această lună, Fundaţia
Star of Hope România organizează
pentru de 40 de copii de la Centrul
din Huşi, o excursie de 3 zile la
Durău. Conducerea fundaţiei mul-
ţumeşte comunităţii huşene şi
doamnei Eivor Kraft pentru
contribuţia financiară ce a făcut
posibil acest eveniment.
l Începând cu 1 august a.c.,
Centrul Diecezan Caritas Iaşi
recrutează beneficiari pentru
cursuri de calificare în Iași în
meseriile operator introducere,
validare și prelucrare date și
confecţioner/ansamblor articole
din textile.
l Fundaţia COTE a lansat
www.ma-implic.ro - un site care
promovează importanţa implicării
tinerilor în viaţa comunităţii. ONG-
urile şi instituţiile interesate își pot
adăuga acţiunile de încurajare a
cetăţeniei active şi voluntariatului,

3. lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll EvenimenteONG lll
pot prelua pe site-ul propriu
badge-ul de promovare a implicării
tinerilor, pot încuraja tinerii cu
care lucrează să participe la
discuţii pe Forum şi de asemenea,
pot participa la concursul lansat
pe site sau să voteze proiectele
înscrise.
l Campania “Marile drumuri se
parcurg pas cu pas cu pas”, este
una din campaniile importante de
strângere de fonduri derulate de
Fundaţia Bethany, începând cu
anul 2013, care se adresează
persoanelor fizice și care își
propune să mobilizeze resurse
financiare în sprijinul copiilor cu
dizabilităţi din Iași. Campania are
la bază mecanismul de debit
direct și dă posibilitatea, practic,
oricărui om care are un venit
constant și dorește să ajute un
copil cu probleme, dar care poate
nu are timp, să se implice ca
voluntar, să doneze în mod
recurent o sumă modică pentru
acesta. Fie că vorbim de 25 lei sau
de 50 sau 100 lei pe lună,
campania are avanjatul că
antrenează donatorii pe termen
lung în proiectele organizaţiei și
asigură un venit constant pe baza
căruia se poate construi o
strategie de servicii pentru copii
pe o perioada îndelungată.
l Pentru a ne face cunoscute
evenimentele pe care doriţi să le
organizaţi în perioada următoare
vă rugăm să ne scrieţi pe adresa
de email a redacţiei: redactie
@voceaong.ro .
Înformaţii culese de
Mihaela Olteanu
Mult aşteptata Lege a
voluntariatului a apărut în
26 iulie a.c., sub nr 78/2014.
Legea a fost publicată în
Monitorul Oficial la sfârşitul
lunii iunie şi a intrat deja în
vigoare.
Pricipalele modificări
se referă la faptul că:
ONG-urile trebuie să
asigure voluntarilor training
iniţial, având posibilitatea
de a le oferi şi cursuri de
formare şi pregătire
profesională în domeniul în
care acestea activează;
Se impune o evidenţă
strictă a tipului şi duratei
activităţilor pe care
voluntarul le desfăşoară şi se
precizează că fiecare ONG
va avea un coordonator de
voluntari, aceştia din urmă
fiind subordonaţii acestuia;
Activităţile de
voluntariat vor fi prestate
doar în urma încheierii unui
contract în formă scrisă,
semnat în 2 exemplare,
între voluntar şi organizaţia
gazdă. Acest contract va
avea, obligatoriu, ataşată o
fisă de voluntariat şi una de
protecţie a voluntarului;
Voluntariatul este
considerat experienţă
profesională şi/sau de
specialitate, însă numai în
condiţiile în care activităţile
vor fi derulate în domeniul
studiilor absolvite;
Voluntarul poate primi,
la cerere, un certificat de
voluntariat, ce va avea
anexat un raport de
activitate. Atât certificatul,
cât şi raportul vor însuma o
serie de informaţii care să
evidenţieze nu numai
veridicitatea datelor înscrise
ci şi rezultatul prestării
activităţii de voluntariat.
Mihaela Olteanu
Cutiuțacuzâmbete...
Voluntari, conform legii!
Scrisoare deschisă
Cerem
dreptul la
demnitate
umană
Sunt Andreea Dăncinescu,
studentă la psihologie, anul II,
la Facultatea Petre Andrei din
Iaşi şi sunt ambasador „Star of
Hope” al copiilor şi tinerilor
cu dizabilităţi. În numele
meu, ca persoană cu
dizabilităţi şi în calitatea de
ambasador, vă scriu astăzi
cerând dreptul la o viaţă
demnă, în care să nu depinzi
de bunăvoinţa celorlalţi
pentru a a avea acces în
zonele publice ale oraşului.
Ceea ce ne dorim noi este
RESPECT pentru abilităţile
noastre și nu milă pentru
dizabilitatea cu care ne
confruntăm, din păcate şi în
ziua de astăzi ne luptăm cu
discriminare, abuzuri, nepă-
sare.
Ne cunoaștem drepturile
și vrem să fie respectate,
vrem soluţii pentru îmbu-
nătăţirea calităţii vieţii
persoanelor cu dizabilităţi,
vrem să trăim și să fim parte
a comunităţii. Dar pentru a
avea posibilitatea de a trăi
independent şi de a participa
pe deplin la toate aspectele
vieţii este nevoie de acces, în
condiţii de egalitate cu
ceilalţi.
Conventia ONU, deși a
fost ratificată de România în
2010, nu este respectată nici
măcar de autorităţi. În
instituţiile publice trebuie să
aibă acces toţi membrii
societăţii.
Ne-am asumat respec-
tarea legislaţiei în vigoare şi
am pus în bătaie de joc rampe
nepracticabile, fără mână
curentă sau în dreptul uşilor
închise întotdeauna.
Ca ambasador al
persoanelor cu dizabilităţi,
merg de cel puţin 10 ani la
Primărie, Prefectură şi
Consiliul Judeţean Iaşi la
diverse întâlniri, pledez
pentru ca noi cei cu
dizabilităţi să fim integraţi în
această comunitate.
Din păcate, de fiecare
dată trebuie să gasesc pe
cineva care să mă ducă în
braţe, pentru că nu pot folosi
rampa de la intrare care nu
este corespunzatoare şi
trebuie sa urc tot pe scări.
De fiecare dată trec prin
această umilinţă, iar de multe
ori pentru a mă asigura că pot
ajunge în sala de întâlnire, o
rog pe mama mea să facă
înainte un drum, să identifice
un traseu mai uşor, apoi să
vină să mă ia şi pe mine.
Mă întreb, dacă cineva ca
mine doreşte să meargă
singur la Primărie sau
altundeva poate?
Doresc să vă adresez o
provocare: petreceţi câteva
ore într-un scaun rulant sau
deplasaţi-vă cu ajutorul unui
cadru de sprijin, aşa cum
folosesc eu, şi faceţi toate
activităţile care ţin de o zi de
lucru normală.
Accesibilizarea nu este un
privilegiu pentru persoanele
cu dizabilităţi locomotorii; o
rampă la o instituţie publică
se poate folosi şi de alte
categorii de persoane -
vârstnici, supraponderali,
părinţi care au copii mici în
cărucioare- deci de ce să nu
dorim să ne ajutăm semenii?
Nu suntem doar o
societate insensibilă la
nevoile membrilor ei, suntem
şi ineficienţi.
De multe ori m-am
intrebat: dacă tot construim
rampe, investim o sumă, de
ce să nu poată fi folosite? Cum
se face că marea majoritate
sunt chiar un pericol şi nici o
persoană sănătoasă nu le
poate folosi?
Vă cer să priviţi cu
ochelarii potriviţi aceste
aspecte şi cu siguranţă veţi
găsi soluţii.
Doresc o Românie
accesibilă tuturor!
Cum vă putem susţine ca
acest lucru să fie posibil?
Metalurgie...într-
un oraş în plină
ascensiune, cu
posibilităţi
tehnice
incontestabile…
circulaţia se face
după un orar bine
stabilit…
(vezi foto)
Bilete de
tratament
Şi în perioada 1 august – 21 septembrie
2014, persoanele din categorii
defavorizate (pensionari de drept sau cei
pe caz de boală/grad de invaliditate,
persoane dizabilităţi ș.a) pot depune la
Casa Judeţeană de Pensii Iaşi dosarele de
solicitare a biletelor de tratament într-o
staţiune balneară pentru ultima parte a
anului.
Pot beneficia de bilete de tratament
gratuite persoanele cu handicap și
pensionarii de invaliditate, în timp ce
asiguraţilor sistemului public de pensii şi
pensionarii din sistemul public pot
beneficia de bilete de tratament
subvenţionate parţial.
Pentru alocarea unui bilet de
tratament în acest regim, este necesară
depunerea unei cereri la ghişeul special
de la Casa Judeţeană de Pensii, însoţită
de copie după actul de identitate, talon
de pensie sau adeveriţă de salariat,
recomandare de la medicul curant pentru
respectiva staţiune și, după caz,
certificatul de handicap.
În situaţia unei familii se poate depune
o cerere în care să se menţioneze că se
doreşte bilet familist, însoţitorul urmând
a achita contravaloarea integrală sau
parţială a biletului, în funcţie de
încadrarea într-o categorie pentru bilet
gratuit/subvenţionat sau nu.
Comunicarea modului de soluţionare
a cererii se face pe site-ul Casei Judeţene
de Pensii, informaţia putând fi obţinută şi
direct de la ghişeu.
În situaţia în care vi s-a repartizat un
bilet subvenţionat, cu 10 zile înainte de
plecarea în staţiune trebuie să depuneţi
la caseria Casei Judeţene de Pensii
dinferenţa dintre valoarea întreagă a
biletului şi suma suportată din bugetul
Ministerului Muncii.
Adriana CucuSalina PRAID
3
Andreea Dancinescu

4. „Dallas” – aşa e numit în
batjocură şesul plângerii, o
limbă de pământ între
cartierele Dacia, Alexandru
cel Bun şi Galata, peste râul
Bahlui, o zonă în care viaţa
pare desprinsă dintr-o altă
lume, nicidecum
strălucitoare şi bogată ca în
serialul cunoscut, ci una
care nu are de-a face cu
evoluţia, cu civilizaţia, un
loc în care trăiesc mii de
suflete chinuite.
Oficial locul e strada
Cicoarei, în drum spre
Miroslava.
Am cunoscut „Dallas-ul ”
cu ajutorul colegilor de la
Organizaţia Salvaţi Copiii -
specialişti licenţiaţi în
asistenţă socială, care de ani
de zile merg la serviciu
acolo, între cocioabe fără
geamuri, în noroi, mizerie şi
păduchi, încercând să
smulgă vitregiilor vieţii, încă
un suflet. Ne vorbesc despre
marea lor victorie – şi chiar
e, o fată cu nouă fraţi, care
locuieşte într-o casă fără
apă şi lumină, dar care a fost
ajutată rămână la şcoală şi
în toamnă, îşi dă
bacalaureatul. În cinci ani
de zile, doar o familie a ieşit
de acolo...
Gradul de şcolarizare al
celor din „Dallas” este unul
scăzut, însă datorită
Asociaţiei „Salvaţi Copiii”
Iaşi, care derulează
programe de 9 ani în această
comunitate, unii dintre
copiii de aici pot îndrăzni să
viseze la meseria de medic
sau măcar la ziua absolvirii
liceului.
Prioritatea o
reprezintă educaţia
Nici ajutoare materiale,
nici case noi, ci educaţia, ea
e considerată soluţia, nu
doar de către învăţăceii
„mâzgâliţi” care roiesc în
jurul nostru şi întreaba când
vine Şcoala Mobilă, ci şi de
părinţii lor, care renunţă
pentru câteva ore la copiii
care altfel ar putea să aibă
grijă de cei mai mici, să
adune PET-uri sau mâncare
de la containerele de gunoi
din oraş.
Tot educaţia ar putea
limita şi numărul de sarcini
la adolescente, mai ales că
în „Dallas” mamele tinere
nu sunt o mirare şi
orfelinatul este considerat
una din soluţiile de a-i oferi
copilului o viaţă mai bună.
„Tu ce-ţi doreşti cel mai
mult Virgil?” - pun o
întrebare test copilului de
11 ani de lângă mine...Îmi
răspunde: „papuci!”. Uluită,
repet...papuci...
Covorul bleu peste
noroi
Am primit şi explicaţia
de la doamna în a cărei
ogradă am fost condusă şi
care, ştiind că aşteaptă
oaspeţi, la intrarea în casă,
ca să putem păşi peste
noroi, a pus elegant... un
covor albastru deschis,
proaspăt spalat: „fără
papuci nu pot sta la şcoală
că râd copiii ceilalţi că sunt
murdari. Noi avem nevoie de
papuci!” ...”pentru a fi
acceptaţi la şcoală”- am
completat eu automat,
mirată de ceea ce am spus.
Povestea doamnei cu
care am stat de vorbă pe
covorul bleu, jenată de
faptul că simţeam piciorul
afundându-se în noroiul de
dedesupt, e una simplă – a
fugit cu copiii de la Voineşti,
din casa bărbatului care o
omora din bătaie. A ajuns în
„Dallas”, unde a stat întâi
cu.. chirie (deşi acolo nici
unul nu e proprietar) după
care, cu ajutorul ONG-urilor
a reuşit să aibă o casă de
lemn şi mai nou, un solar din
folia căruia au mâncat câinii
acum.
Are o fată de 18 ani şi o
nepoţică aflată acum în grija
statului, pe care însă, ea,
bunica, o vrea „acasă”. Mă
uit întrebător la colegul de
la Salvaţi Copiii şi certifică
povestea.
„Şi credeţi că-i va fi mai
bine copilului aici? – îmi
exprim rezerva. „Contează
să fie curat în casă,
argumentează femeia. Acolo
e mai bine poate, admite
ea, dar cine o iubeşte?”
În faţă argumentului
suprem cedez şi continui
discuţia din care aflu că ea
câştigă cam 20 lei pe zi din
PET-uri, munceşte în fiecare
zi, iar când are un ban
cumpară cartofi copiilor,
nu-i bea ca alţii.
Covorul albastru deschis
de sub picioarele mele mă
convinge de dorinţa ei de a
avea nepoata acasă ...
Numeroasele familii din
această zonă trăiesc din
ajutor social, din alocaţiile
copiilor şi din colectarea
PET-urilor, a dozelor de
aluminiu şi a fierului şi se
mândresc că şi copiii lor îi
ajută. Unii dintre ei au în
curte mici sere improvizate
şi câteva găini, însă trebuie
să le păzească bine,
deoarece siguranţa nu este
punctul forte al zonei. Nu
energie electrică, apă
curentă, iar pompierii şi
ambulanţa nu ajung până
aici.
Încercăm sentimente
contradictorii: compasiune
şi uimire - pentru că dincolo
de malul Bahluiului e lumea
civilizată în care copiii nu-ţi
cer papuci, revoltă – pentru
că autorităţile nu calcă
acolo decât poate, pentru o
nouă anchetă socială,
respect – pentru colegii de la
Salvaţi Copiii care investesc
bani şi efort pentru a salva
cât se poate din viaţa acelor
oameni.
În Dallas sunt poveşti
multe, dar toate dovedesc
acelaşi lucru – ochii orbi ai
autorităţilor şi incapacitatea
lor de a găsi soluţii viabile
lasă pradă mizeriei,
analfabetismului şi foametei
sute de oameni.
În ediţia electronică a
ziarului Vocea ONG vom
continua să vă spunem
aceste poveşti – ca un act de
solidaritate pe care sperăm
să îl înţeleagă comunitatea.
Ramona Marian şi
Mihaela Munteanu
SALVAŢI COPIII vă salută DIN DALLAS!
Necriticabil și
fundamentat corect,
principiul european că nimic
nu poate contribui mai mult
la integrarea europeană
reală şi profundă decât
interacţiunea directă a
oamenilor din diverse ţări, a
generat încă un proiect care
aduce schimbare. În proces
sunt integraţi tineri,
impactul este pe termen
foarte lung, iar rezultatele
sunt exact cele scontate de
minţile deschise care au
gândit Europa Unită.
Ideea s-a verificat şi prin
programul Tineret în
Acţiune, in proiectul Youth
in Work, realizat de Centrul
de Dezvoltare Socială în
parteneriat cu Fundaţia
Academică „Petre Andrei”
Iași, INFOR Italia și Primăria
localităţii San Secondo di
Pinerolo.
Gândit să sprijine la
nivel micro efortul european
de reducere a gradului de
neocupare a persoanelor
tinere, proiectul Youth in
Work a căutat să identifice
barierele dar și
oportunităţile cu care se
întâlnesc tinerii europeni.
Gazde şi oaspeţi – tineri din
România şi Italia au trăit
experienţa schimbului, întâi
în 25-29 iunie 2014 şi apoi în
5-7 aprilie 2014, două ocazii
să afle mai multe despre
viaţa şi şansele de integrare.
Au contribuit la scopul
schimbului şi sesiunea de
training la Iași (Întărirea
abilităţilor tinerilor de a
accesa piaţa muncii din
România și din Italia),
respectiv masa rotundă
organizată la San Secondo di
Pinerolo (Integrarea socio-
profesională a tinerilor).
Tinerii s-au cunoscut
foarte bine, lucrând
împreună în echipe mici
pentru atingerea unor
rezultate comune şi pentru
dezvoltarea aptitudinilor
necesare unei prezentări cu
succes în diferite etape ale
procesului de angajare. De
asemenea, tinerii au
descoperit prin comparaţie
sistemele utilizate în
România, respectiv în Italia,
atât oficial-administrativ cât
și pe piaţa liberă, în
procesul de ocupare a forţei
de muncă.
“Este uimitor câte
similitudini am găsit între
noi, dar și cât de multe am
reușit să învăţăm unii de la
alţii.” – a declarat la finalul
schimbului unul din tinerii
români. În oglindă, vine
declaraţia unui italian:
“trebuie să recunosc că la
început am fost destul de
sceptic cu privire la ceea ce
va fi în proiect. Acum sunt
foarte bucuros că am rămas
în echipă!”
Proiectul Youth in Work
se finalizează în august
2014, dacă luăm în calcul
contractul de finanţare
încheiat cu Agenţia
Naţională pentru Programe
Comunitare în Domeniul
Educaţiei și Formării
Profesionale prin programul
Tineret în Acţiune. Dar chiar
aşa să fie?
Nicidecum, atât timp
cât în minţi tinere am sădit
informaţie, idei, iar în
suflete prietenie şi
apreciere reciprocă, aşa că
putem spune ca proiectul
abia acum începe…
Roxana Ateşoae
Spre Europa Unită
prin cunoaştere şi
apreciere reciprocă
4
Scoala Mobilă
ORIZONTAL-1) Merge
pe șine prin oraș, 2)
Cereală originară din
India, cultivată în solul
umed al ţărilor calde, 3)
Atârnă de urechi, 4)
Merge iarna pe zăpadă, 5)
Prinde hârtii sau păr -
Cămașă de in, 6) Sunt
opriţi caii! - Duce sângele
oxigenat de la inimă în
corp, 7) Ivi / Naţiune, 8)
Staţiune pe Valea
Prahovei
VERTICAL- 1)
Dumneata - Sport de
iarnă, 2) Partea
superioară a cutiei
craniene, 3) Teren
înconjurat de tribune –
Miros 4) Potrivire a
sunetelor, 5) Ziar al ONG-
urilor, 6) Deţine – Nu e
bună, 7) Apuci – La
război, 8) Frică
Autor Anca Prisacaru
ColțulcuREBUS