3. APRECIERI
L-am cunoscut ]ndeajuns pe dl C[linecsu pentru a-i presimi talentul,
dar cu mult prea puin pentru a-i putea m[car b[nui elasticitatea =i ambiia
ce se ascundeau ]nd[r[tul unor atitudini inegale, basculate ]ntre adeziune
=i rezerv[. }n ultima lui faz[, Sbur[torul a avut, a=adar, ocazia de a publica
numai dou[ sau trei din poeziile sale cu rezonane italiene, ]ncrustate de
durit[i barbiene, =i c`teva d[ri de seam[ cu siguran[ de judecat[ =i
facilitate de expresie. Tocmai c`nd luam act de prezena unui nou talent,
d. C[linescu nu se mai afla printre noi =i, formal, era chiar ]mpotriva noastr[.
La baza acestei atitudini am ]neles de la ]nceput c[ se g[sea dorina legitim[
a afirm[rii ]n independen[. Cum ]ns[ afirmarea se putea concepe =i f[r[
reaciuni de ostilitate, mai ales ]n s`nul unei grup[ri cunoscute prin liber-
tatea sa spiritual[, graba de a realiza prin semne ne]ndoioase r[m`ne ]nc[
o problem[ de temperament. Fapt este c[ dup[ c`iva ani d. C[linescu =i-a
c`=tigat situaia ]n critica noastr[ cuvenit[ nu numai independenei sale,
dar chiar =i susceptibilit[ii ei. Anul trecut, cu prilejul iniiativei unei reviste
de a fixa amintirea celor cincizeci de ani ai mei, domnia-sa a contribuit cu
un studiu asupra fizionomiei literare =i chiar asupra evoluiei activit[ii mele
critice, dus[ p`n[ ]n pragul Istoriei civilizaiei rom`ne moderne, adic[ p`n[
]n momentul precis al condens[rii tuturor virtualit[ilor dogmatice de p`n[
atunci ]ntr-o ideologie social[ =i literar[ coerent[. Oric`t a= c[uta s[ m[
obiectivez, s[ m[ istoricizez, dup[ cum se exprim[ d-sa, adic[ s[ m[ desprind
din amplexiunea contingentului, n-a= putea t[g[dui c[ studiul s[u mi-a f[cut
pl[cere, nu numai prin intenii, ci, mai ales, prin calitatea realiz[rii ]n planul
creaiunei artistice. Nu e ]n obligaia mea de a-l discuta, ]ntruc`t, raport`ndu-se
la acela=i obiect al formaiei mele spirituale, unele din paginile acestor memo-
rii conin de la sine =i punctele de interferen[ =i cele de ]ndep[rtare ale
atitudinilor noastre respective. Ceea ce nu pot s[ nu o recunosc e remarcabilul
s[u talent, cu o flexibilitate destins[ de la o viziune de ordin pur literar,
4. 359Viaa lui Mihai Eminescu
susinut[ liric =i amplificat[ cu virtuozitate, p`n[ la o acuitate de analiz[
care, izol`nd un element prim, devine din nou creatoare prin posibilitatea
construciei de arborescene ideologice, gratuite sau nu, dar consolidate ]n
organisme independente de trunchiul ce le-a produs. Prin u=urina cu care
se mi=c[ ]n dialectica ideilor d. C[linescu e un critic, dar prin mobilitatea,
sensibilitatea =i capacitatea fix[rii ei ]n ritm =i ima-gine, e =i un artist, f[r[ s[
putem prevedea dac[ aceste dou[ fiine vor intra ]n conflict sau se vor
armoniza ]ntr-o sintez[ superioar[ de creaie critic[ pe un plan ]n care situaia
de fapt a literaturii noastre ]i deschide, din nefericire, posibilit[i restr`nse =i
satisfacii mediocre. Cu alte cuvinte, =i f[r[ a m[ feri de preciz[ri, i se va
pune =i d-sale problema ce mi s-a pus ]n ]nceputurile activit[ii mele, c[ci nu
este exclus ca pentru ochiul obiectiv, dinafar[, orbitele destinelor noastre
literare s[ aib[ similitudini de traiectorie, ce-l ]ndeamn[, succesiv, la apropieri
sau respingeri dictate de ]ns[=i con=tiina acestui horoscop.
Eugen LOVINESCU, Siluete de critici: 1. T. Vianu — 2. G.C[linescu, ]n vol.
Memorii. Textele alese =i postfa[ de Nicolae Balot[, colecia “Arcade”,
Editura Minerva, Bucure=ti, 1976, p. 170—172.
Am citit cartea dlui C[linescu ]ndat[ ce a ap[rut =i ]nc[ nu m[ pot desp[ri
de ea. O in pe l`ng[ mine, recitesc unele pagini ori capitole ]ntregi, pentru
faptele relatate, pentru modul ]n care autorul le poveste=te, pentru imaginea
ce =i-a f[cut-o d. C[linescu despre poet, pentru frumuseea limbii =i a stilului
— =i-mi spun mereu: exist[, dar nu ]n ]nelesul pe care, cu exces de modestie,
autorul ]l d[ acestui cuv`nt ]n postfaa sa.
Mirarea mea — c[ci aceasta e starea de suflet pe care m[ ]ncerc s-o exprim
aici — este c[ biografia poetului, a=a cum o merit[ el =i care mi se p[rea
irealizabil[ ]n condiiile actuale ale istoriografiei noastre literare, o am aici,
pe mas[, dinaintea mea.
Cartea dlui C[linescu ]i ]mbog[e=te cuno=tinele despre Eminescu, ]i
d[ o imagine complet[ a lui =i pl[cerea de a ]ncerca s[ o retu=ezi — te ]nc`nt[
ca o oper[ de art[, fiindc[, ]n limitele genului ei, este o oper[ de creaie, =i
]n sf`r=it are calitatea eminent[ de a te face s[ g`nde=ti.
Este, dup[ umila mea p[rere momentul cel mai impun[tor ce s-a ridicat
p`n[ ast[zi lui Eminescu. [...]
Critica lietrar[ (=i, cu at`t mai mult, istoria literar[ care, ]n bun[ parte,
este critica literaturii de alt[dat[) apare t`rziu ]n cultura unui popor. Este
con=tiina ce se ]ntoarce asupra ei ]ns[=i. +i c`nd ]nc[ nu aveam genurile
literare mature, ca romanul ori drama psihologic[, cu at`t mai puin am fi
putut avea critic[ literar[.[...]
5. 360 G. C[linescu
Acum a venit =i timpul criticii literare =i, dac[ nu ne ]n=el[m, d. C[linescu
e acela care marcheaz[ mai cu putere aceast[ dat[ ]n cultura noastr[.
D. C[linescu e un critic, adic[ un om de gust, ]nzestrat cu o serioas[
cultur[ estetic[ =i literar[, care ia contact direct cu opera de art[, liber de
orice alte consideraii afar[ de valoarea operei, un om despre care nu =tii
dinainte — dup[ “=coala” din care face parte scriitorul din titlul articolului
s[u — c[ o s[ fie favorabil sau defavorabil, ori, ]n cazul cel mai bun, c[ o s[
precupeeasc[ laudele unui scriitor din alt[ tab[r[ =i o s[ cople=asc[ cu elogii
copioase pe scriitorul din tab[ra sa.
Iar cu Viaa lui Eminescu, d. C[linescu =i-a f[cut debutul ]n istoria literar[,
=i l-a f[cut ]n chip str[lucit. [...]
D. C[linescu =tie s[ utilizeze izvoarele. D-sa este st[p`nul =i nu sclavul
lor. Cu o remarcabil[ sensibilitate intelectual[, =tie s[ aleag[ esenialul =i
caracteristicul. Adesea, ]ntr-o singur[ fraz[, d-sa tope=te excelent mai multe
izvoare, valorific`ndu-le unul prin altul, =i ]nviind faptul prin viziunea sa =i
prin stilul s[u personal. E una din reu=itele cele mai impresionante ale dlui
C[linescu. E, ]n mic, ceea ce d-sa face ]n mare: tot ce se =tia despre Eminescu
=i tot ce =tie numai d-sa — combinat ]ntr-o viziune unic[, organic[, ]n
imaginea unui om. [...]
Dar d. C[linescu a compensat, pe c`t posibil, penuria izvoarelor =i
nesigurana m[rturiilor prin cercetarea manuscriselor poetului. [...] D.
C[linescu n-a cercetat manuscrisele numai ca bibliotecar ori ca editor, =i nici
numai ca istoric literar, ci =i — mai cu seam[ — ca psiholog. +i desigur =i ca
estetician =i critic. [...]
D. C[linescu asediaz[ pe eroul s[u din toate p[rile, metodic — a= fi
tentat s[ spun: strategic —, ca s[ str[bat[ ]n psihologia lui, =i re]nvie totul,
personalitatea poetului ca =i atmosfera ]n care s-a dezvoltat. [...]
Cartea dlui C[linescu nu este o colecie de locuri comune, de idei r[suflate,
ca s[ se poat[ ]mp[ca oricine cu ea pe de-a ]ntregul. Este o oper[ original[,
=i ca atare d[ de g`ndit. +i c`nd ]ncepe g`ndirea, ]ncepe =i divergena. Afar[
de asta, Viaa lui Eminescu nu este o ]n=irare de fapte =i de explicaii, este
realizarea concepiei dlui C[linescu despre Eminescu. +i este imposibil ca
doi oameni s[-=i fac[ aceea=i “idee” despre un om, despre un eveniment =i
chiar despre un simplu obiect ne]nsufleit. Exist[ tot at`ia Napoleoni, tot at`ia
Victori Hugo, c`i istorici, biografi =i romancieri au scris despre ei, =i tot at`tea
Veneii c`i c[l[tori-arti=ti au zugr[vit-o. [...] +i desigur vor exista totdeauna
tot at`ia Emine=ti c`i cercet[t[rori se vor mai ivi.
+i consider ca o datorie fa[ de o oper[ capital[ s[-i aduc unele obiecii.
+i dac[ nu s-ar ]nt`mpla ca unele din ele s[ fie ]ndrept[ite — ]ntruc`t
6. 361Viaa lui Mihai Eminescu
obieciile de concepie pot fi ]ndrept[ite — aceasta nu ar mic=ora ]ntru nimic
valoarea excepional[ a acestei opere, care inaugureaz[ la noi biografia ade-
v[rat[. E natural ca o asemenea oper[ s[ provoace discuii. P`n[ acum, dac[
nu m[ ]n=el, afar[ de rari excepii, n-a avut parte dec`t de laude goale =i
atacuri nes[buite — un alt aspect caracteristic al criticii =i, ]n genere, al culturii
noastre ]nc[ ]ncep[toare.
Garabet IBR{ILEANU, G.C[linesu — Viaa lui Eminescu ]n vol. G.
Ibr[ileanu, Eminescu, Colecia “Eminesciana”, Editura Junimea, Ia=i, 1974,
p. 348, 349—350, 352—353, 354.
Am salutat, la timp cu binecuvenit[ emoie, apariia acestei magistrale
lucr[ri, pentru ca ast[zi s[ putem trece de-a dreptul la meritele ei, variate =i
multiple. R[m[sesem ]n chiar r`ndurile introducerii noastre la semnificaia
“biografiilor romanate” gen hibrid, ]n majoritatea cazurilor, dar ]nl[untrul
c[ruia s-au scris totu=i, destule evoc[ri patetice, ]n care informaia =i spiritul
critic se conjugau ]n cea mai des[v`r=it[ armonie. Viaa lui Eminescu, cu care
dl G. C[linescu onoreaz[ literele rom`ne=ti, ]mplinind totodat[ =i una din
cele mai dureroase lacune ale culturii noastre actuale, este una din acele
romanate biografii critice, ]n care puterea de evocare =i darul de a reconstitui
din disject =i incert, domin[ toate celelalte ]nsu=iri: erudiie, critic[ a textelor
=i a ipotezelor, iniiativ[ interpretant[ =. a. E ca o trecere de und[ electric[
peste rume=ugul de fosfor al unei viei ruminat[ de soart[ =i de oameni sau,
ca s[ r[m`nem pe terenul mitologiei populare, ca o chemare la via[, graie
licoarei de ap[ vie, a unui F[t-Frumos, r[pus ]n una din ispr[vile lui istorice.
Art[ asclepian[, cu at`t mai necesar[ cu c`t imaginea autentic[ a lui
Eminescu trebuie smuls[ alter[rilor succesive, unele scuzabile =i dictate de o
devoiune r[u ]neleas[, altele vinovate =i datorite, ]n bun[ parte, acelei faune
de necrofori tr[ind ]n humusul istoriilor literare. }n aceast[ situaie, la prima
vedere inextricabil[, dl C[linescu s-a c[l[uzit de un miraculos fir de Ariadn[,
graie c[ruia ]ntreprinderea d-sale nu numai a izbutit dar, pe deasupra,
p[streaz[ =i r[sfr`ngerile subjugate ale peisagiului labirintic, str[b[tut. Am
amintit de alter[ri. S[ le spunem cu un cuv`nt mai puin dur, legende. Ei
bine, viaa lui Eminescu, dac[ n-a fost p`n[ ]n ziua de ast[zi organizat[ ]n
planul biografic, a fost ]n schimb fr[m`ntat[ ]n toate chipurile, r[v[=it[, ]n
toate direciile, ca ]ntr-o anarhic[ autopsie, la care nici un interes nu mai
recomanda o c`t de aproximativ[ reconstituire. A circulat at`ta vreme =i la
majoritatea cititorilor credina c[ Eminescu a fost r[pus de bolovanul pe care
un coleg de ospiciu i l-a repezit ]n t`mpl[, c[ funebra e=arv[ cu care i-a fost
7. 362 G. C[linescu
]ncins capul, dup[ autopsie, =i acoperind doar o linie de disecie, ia caracter
de simbol, =i de revelaie pentru ]ntreaga lui biografie. Dl G. C[linescu nu
nesocote=te, =i pe bun[ dreptate, legendele. Nu le las[, ]ns[, nici de capul
lor. Le aduce corectivele necesare, le filtreaz[ cu solicitudine, dar f[r[ preve-
nire =i extrage, dac[ e cazul, at`t c`t poate fi ad[ogat acelui gr`nar de aproxi-
mativ[ autenticitate eminescian[, probabil ]ntr-o bun[ zi. Dac[ la trecerea
de veacuri, ceea ce a fost considerat, at`tea alte veacuri, legend[ ]n epopeile
homerice, se dovede=te ast[zi a fi susceptibil de o larg[ identificare istoric[
=i geografic[, graie instrumentelor de investi-gaie critic[ ajunse la a=a de
mare perfecie =i la un tot at`t de mare dar de exegez[, n-ar fi exclus s[ se
petreac[, la fel, lucrurile =i cu miturile eminesciene. Dl C[linescu ]ntreprinde
de pe acum opera aceasta de izolare =i de extragere, pe c`t cu putin[, a
adev[rului. Referindu-se la pletora acelor “eminescologi”, me=teri ]n confeci-
onarea unor documente “de colecie particular[“, misterioase =i pe care nimeni
nu le-a v[zut, d-sa scrie aceste perfect ]ndrept[ite r`nduri: “Din aceste scrisori
]n care nu ne puteam ]ncrede =i de autenticitatea c[rora nu ne putem ]ndoi
totu=i cu suficiente argumente, graie relei credine sau ignoranei numiilor
“eminescologi”, suntem silii s[ extragem cu pruden[ adev[rul. Cu c`t[
greutate ]ns[?” Acestor herezi de foarte ]ndoielnic[ spe[ se adaog[ acei
fantazi=ti ai folclorului, a=a-zic`nd istorico-literar, pe care un demon al
colecionarului ]i face s[ adune, orice =i de oriunde. +i pentru ace=tia dl
C[linescu are cuvinte de just[ apreciere: “Am comite o gre=eal[ dac[, bizuii
pe limbuia unui mo=, stimulat cu rachiu, =i mirat de interesul pe care i-l
arat[ boierii de la ora=, am crede ]n toate minun[iile c`te se pun pe socoteala
copilului”. Mai mult chiar, minunile acestea se ]nt`mpl[ s[ fie de cele mai
multe ori ni=te simple ]nt`mpl[ri, comune mediului, privit ca fabulos, de ar[,
]n care a tr[it Eminescu: “adev[rul din aceasta este c[ Mihai tr[ia [r[ne=te”.
Amicii poetului =i toi cei care i-au ]nchinat un cult ]n sine l[udabil, n-au
defavorizat mai puin imaginea lui Eminescu. }n oglinzile sufletului lor, chipul
S[rmanului Dionis a tremurat de adieri str[ine =i s-a str`mbat: “Prietenii care
=i-amintesc tinereea lui Eminescu, sub impresia de mai t`rziu a operei sale
cu formula pesimismului sau sub aceea a bolii care l-a r[pus, sunt ]nclinai
s[ ne ]nf[i=eze viaa poetului ]ntr-un ton sumbru =i dezechilibrat. }ntr-aceasta
este =i o doz[ de incultur[ =i naivitate”.
Cu aceste precauiuni, cu acest discern[m`nt critic, cu aceast[ atent[ grij[
la legend[ =i la c`t[ semnificaie s-ar putea ascunde chiar ]n ipotezele
neconfirmate — optativul este ]nc[ una din rarit[ile metodei critice a dlui
G. C[linescu — ]ntreprinderea d-sale nu putea s[ duc[ altundeva dec`t la
reu=ita pe care o repurteaz[.
8. 363Viaa lui Mihai Eminescu
Din acest proces de savant[ amalgamare se alege un Eminescu vibr`nd
de via[, de spiritualitate =i de nefericire ca un gorun falnic ]n care s-a urcat
seva ad`ncurilor, cu trufie, ]n a c[rui coroan[ au izbit =i tr[snetele dar =i
ciorile irevenioase =i-au ]nsemnat trecerea. Desigur, at`tea din vieile paralele
ale lui Plutarch, at`tea din biografiile anecdotice ale lui Diogene Laerianul
sunt produse ale fantaziei autorilor lor — ele nu sunt totu=i mai puin
autentificate la reputata gref[ a istoriei. Cum foarte bine observ[ dl G.
C[linescu, s-ar putea ca anumite puncte de biografie eminescian[ s[ fie
rezervate viitorului, iar altele s[ fie retu=ate sau de-a dreptul r[sturnate, sensul
vieii lui Eminescu ]ns[, ]n interpretarea pe care i-o consacr[ magistrala
d-sale lucrare, nu poate fi altul. +i pe bun[ dreptate. Nu numai pentru utila-
jul critic cu care d-sa a desp[rit gr[untele de pleav[, ]nc[ de acum, dar pentru
misteriosul dar de a se fi cobor`t ]n taina aparenelor =i de a fi alc[tuit
imaginea eminescian[ dinl[untru ]n afar[. Dl G. C[linescu a surprins
resorturile suflete=ti ale poetului, le-a verificat ]n toate manifest[rile lor, de
aceea concluziile d-sale par a=a de fire=ti ]nc`t vor ]ncet[eni, ]n istoria literelor
noastre, un Eminescu omenesc prec`t =i magnific. La aceasta dl G. C[linescu
a fost ]nlesnit de dou[ procedee, dovedite de-a dreptul fecunde. Este, ]nt`i =i
]nt`i, marea d-sale sinceritate biografic[. Graie ei =i consider[rii f[r[ de scru-
pule dar cu pruden[ dubitativ[, a tuturor sc[derilor =i m[ririlor eminesciene,
viaa S[rmanului Dionis, se sanctific[. Dac[ ne e ]ng[duit a spune: dl C[linescu
a ]ntreprins beatificarea lui Eminescu =i a izbutit-o. Dup[ aceea este
subtilitatea cu care biograful pune ]n contribuie opera lui Eminescu. }n ea
dl G. C[linescu cite=te tot at`tea semne sensibile ale experienelor de via[
=i psihologice ale lui Eminescu, =i operaia aceasta, artificial[ c`nd e un sim-
plu exerciiu literar, este una din cele mai pitore=ti, mai amuzante =i mai
documentate ale vastei d-sale biografii. Cunoa=terea p`n[ la indiscreie, a
manuscriselor eminesciene, i-a ]nlesnit dlui G. C[linescu apropieri cu opera
publicat[, identific[ri de locuri =i date =i chiar o nou[ lumin[ proiectat[ asupra
imaginei S[rmanului Dionis. Versurile primare =i de laborator, din vremea
boemei vieneze sau versurile flagelante la adresa Convorbirilor literare =i
Junimii sunt tot at`tea revelaii nu numai de istorie literar[, dar =i de ordin
psihologic. +i este preocuparea ne]ntrerupt[ a dlui G. C[linescu.
Preocuparea aceasta de a desprinde, de-a lungul tuturor contradiciilor
biografice, “spiritul vieii” lui Eminescu face ca viaa Poetului s[ apar[, a=a
cum a =i fost de bun[ seam[, de o mare vitalitate spiritual[, de o superioar[
independen[, de o rar[ con=tiinciozitate =i de o tot at`t de rar[ ]nver=unare
a soartei =i a oamenilor. Copil[rie ciudat[, =colaritate mediocr[, debut
publicistic =i peregrin[ri teatrale, formaie artistic[ =i intelectual[, probitate
9. 364 G. C[linescu
=i ]nalt[ concepie administrativ[, ziaristic[ de mucenic =i iubire nestins[,
toate aspectele unei viei a=a de complex[ =i de realizat[, ca a lui Eminescu,
trec pe sub ochii cititorului, ]n suita savant[ =i savant orchestrat[ a dlui G.
C[linescu. De aceea dl G. C[linescu are dreptate c`nd, vorbind de “pesimis-
mul incurabil” cu care Bariiu =i o =coal[ ]ntreag[ a gratificat =i continu[ pe
Eminescu, scrie: “Ca =i c`nd aceasta ar fi fost o boal[ =i nu o poziie speculativ[
a spiritului, f[r[ consecine practice”. C`nd d-sa vorbe=te de “mizeria
metafizic[“ =i congener[ a poetului, ]nc[ are dreptate, oric`t s-ar p[rea de
arbitrar, dup[ cum din povestea f[r[ de tremolo a ne]nelegerii contemporane
se desprinde net[ convingerea c[ Eminescu a fost asasinat, parte cu pre=tiin[,
parte dintr-un absurd =i ne]neleg[tor olimpianism al prietenilor s[i. Omul
acesta, a c[rui mare nefericire fu geniul s[u, omul acesta de o putere de
munc[ excepional[ =i de o tot at`t de excepional[ clarvedere social[ =i
politic[, a fost stors de vlag[ ]nainte de vreme =i supus celor mai groaznice
chinuri morale de o societate obtuz[ =i de patroni tot at`t de obtuzi — cu
scuza poate c[ =i olimpianismul este tot o mizerie metafizic[. Studiul dlui G.
C[linescu face s[ tr[iasc[, vie =i s`nger`nd[, sub ochii no=tri aceast[ crim[,
cu at`t mai zguduitoare, cu c`t d-sa o las[ ]n termenii ei reci. Poetul care a
imprecat a=a de patetic ]n Doina, cuno=tea =i imprecaia pentru uzul s[u
personal. Scrisoarea c[tre Veronica Micle =i scrisoarea prevestitoare de
furtun[, cum scrie dl G. C[linescu, din vremea sclavajului de la Timpul sunt
prea elocvente pentru ca s[ nu justifice concepia acelora, =i a dlui G.
C[linescu, care v[d ]n opera lui Eminescu cel mai preios atestat biografic.
Dl Tudor Vianu, ]n studiul liricii eminesciene, mergea p`n[ la identificarea
autobiografic[ a Luceaf[rului =i ]ncercarea ni se p[ru cu totul ]ndrept[it[.
De aceea nu sunt pagini mai emoionate ca acelea povestind declinul lui
Eminescu, din biografia dlui G. C[linescu. E un declin de soare majestuos,
un declin con=tient, suav, cu splendori surprinz[toare, care d[ =i mai mult
credit credinei, c[ S[rmanul Dionis =i dac[ a fost din ginta damnailor
baudelairiani, n-a fost mai puin crucificat de contemporani. C[ci =i dac[
izvoarele de via[ =i art[ ale lui Eminescu ar fi fost ]ntr-o m[sur[ de la natur[
coclite, trec[torii =i contemporanii nu s-au sfiit s[ le otr[veasc[ definitiv.
Dar iat[ cartea cu care s[ vrem =i nu se sf`r=e=te a=a de u=or. Informaie,
ecou, =i perspectiv[ — de tot at`tea ori te vei adresa Vieii lui Eminescu, fie
c[ e=ti diletant, fie c[ ii s[ te iniiezi mai afund. Cum alte lucr[ri eminesciene
ne a=teapt[, noi prilejuri s[ revenim ni se rezerv[.
PERPESSICIUS, G. C[linescu: Viaa lui Mihai Eminescu ]n vol. Eminesci-
ana, vol. II, Ediie ]ngrijit[ de Dumitru D. Panaitescu, Colecia “B.P.T.”,
Editura Minerva, Bucure=ti, 1989, p. 127—132.
10. 365Viaa lui Mihai Eminescu
Dintre confraii de critic[ literar[ ap[rui dup[ Mihail Dragomirescu, G.
Ibr[ileanu =i E. Lovinescu, mai v`rstnici cu trei p`n[ la zece ani dec`t Pompiliu
Constantinescu, +erban Cioculescu =i subsemnatul, sunt la noi G. C[linescu,
Tudor Vianu =i Perpessicius. Tustrei erudii propriu-zis =i totodat[ erudii ai
impresiei artistice, ei stau bine al[turi, compun`nd ]mpreun[ con=tiina
estetic[ a unei generaii. Grupai din afar[ prin ]ndeletnicire =i profesiune,
inuta criti-c[ ]i disociaz[ ]ns[ pe din[untru. Fiecare s-a manifestat dup[ o
alc[tuire proprie. Nici unuia nu i-a lipsit identitatea lui, de c`te ori s-a aplicat
unei materii comune. O anumit[ gesticulaie intelectual[, comportamentul
personal, adic[ acea sum[ de acte reflexe, c[reia, datorit[ puterii de a par-
ticulariza o personalitate, ]i zicem “stil”, i-a desp[rit tipologic. [...]
Cu G. C[linescu spectacolul de personalitate se schimb[ pe de-a ]ntregul
at`t fa[ de T. Vianu, c`t =i de Perpessicius. El e, ]n toate privinele, biografic,
socialmente =i psihologic, un homo novus. O energie primigen[, abundent[,
impetuoas[, curg`nd ]n direcii multiple =i chiar opuse pe spaii mici, p[r`nd
de aceea deseori tulbure, dar p[str`ndu-=i limpezimea =i direcia de curgere
pe spaii mari, energie decis[, prin debit =i violen[, s[ inunde regiuni oric`t
de cuprinz[toare =i de ]nalte, demonstrativ =i aproape r[zbun[tor, dup[ legea
moral[, s-ar zice, a unui Rastignac al culturii sau a unui ocupant, ni se impune
ca for[ cotropitoare. Valoarea permanent[, la care inte=te =i ajunge tempera-
mentul lui critic, este monumentalul, totdeauna evident prin materia mult[
=i aprins p`n[ la urm[ at`t de am[nuntul sc[p[r[tor, c`t =i de el ]nsu=i stilul
cantit[ii. }n limitele monumentalului, afirmaiile critice, intuiiile, impresiile,
asociaii, disociaii, referin[ erudit[, paradoxul, raionamentele, sofismele
=i mai cu seam[ metaforele sar unele asupra altora, se ]ncalec[, se asupresc,
se acop[r, =i reapar, lupt`ndu-se ]ncol[cit =i alc[tuindu-se astfel ]ntr-o
impun[toare arhitecur[ de stil baroc. Asta fiind patria barocului, criticul
acesta, care este =i un poet, un romancier, un dramaturg, un moralist =i un
filozof, se ]nf[i=eaz[ ]n condiia lui intim[, ca un Gengis Khan, un asiat cu
nostalgia crunt[ a Europei. El viseaz[ adesea, compensator, c`te o Acropole.
Dar instinctul stilistic i se satisface de fapt pe frontoane dorice, pe care le
cople=e=te decorativ cu salam`zdrele, cu caimanii =i dragonii familiari. Aceast[
imagine se poate obine asupra lui G. C[linescu, din punctul de vedere cel
mai ]nalt. [...]
Vladimir STREINU, Spectacolul personalit[ii, ]n vol. Bibliografia literar[
rom`n[ ilustrat[ 1944—1970, Ediie ]ngrijijt[ de Eugenia Oprescu,
Colecia “Biblioteca critic[”, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1971, p. 339,
341—342.
11. 366 G. C[linescu
G. C[linescu a ]nceput cu poezii, f[r[ a-=i fi revelat ]nc[ toat[ producia
]n aceast[ direcie, fiind mai cunoscut ca biograf =i romancier. “Una din
calit[ile cele mai remarcabile de artist ale dlui C[linescu este adaptarea
stilului la fond, cu alte cuvinte viziunea total[ =i clar[ a lucrului. D. C[linescu,
r[m`n`nd ]n sfera limbii strict literare, scrie potolit-moldovene=te c`nd evoc[
imaginile copil[riei, peisagiile rurale, oamenii simpli din preajma lui Eminescu.
(Limba aici e un mijloc de creaie a vieii.) E neologistic, rapid, c`nd judec[,
analizeaz[, c`nd prive=te lucrurile prin prisma creatorului. Aceast[ adaptare,
aceast[ supunere a formei la fond, aceast[ polimorfie a stilului ]l pune al[turi
de Caragiale =i de Sadoveanu =i d[ operei sale un caracter de ]nalt[ art[. De
altfel, d. C[linescu st[ al[turi de scriitorii cei mai arti=ti ai no=tri prin toate
caracterele scrisului s[u. Puini oameni cunosc care s[ =tie exprima, direct
ori “figurat”, cu at`ta exactitate scurt[ =i cu at`ta priz[ asupra inteligenii =i
imaginaiei cititorului. +i s[ reu=asc[ s[ exprime ]n limba tuturora observaii
fine justificate prin consideraii teoretice subtile”. (G. Ibr[ileanu). Romanul
Enigma Otiliei “este construit cu un me=te=ug sigur, pe mai multe planuri, =i
cu o deta=are epic[ ]ntru totul st[p`n[ pe materialul uman at`t de divers =i
de ]nchegat ]n fizionomia lui. D. C[linescu se afirm[ ca un excepional creator
epic, lunga sa povestire degaj`nd clar conturat =i cu subtile nuane, ]n acela=i
timp, o serie de tipuri psihologice de o real[ viabilitate, ]n funciune...;
impresia de realism, de experrien[ treptat[, a=a cum o imprim[ viaa, cu
sinuozit[ile, cu surprizele, cu umbrele =i luminile ei, este cov`r=itoare. O
scen[ ca aceea ]n care, dup[ un prim atac de congestie cerebral[, clanul
rudeniilor ]i ocup[ milit[re=te casa, c[r`ndu-i mobilele, fur`ndu-i din tablouri,
]n a=teptarea morii, cu lini=te =i satisfacie, este de un relief =i de o exactitate
psihologic[ de maestru... C`t de pueril[ =i de romantic[, de exterioar[ este
avariia lui Hagi Tudose, al lui Delavrancea, fa[ de spectacolul sobru, uman,
de un tragic sinistru, din romanul dlui C[linescu! +i c`t de amplificat[ este
lupta aceasta epic[, ]n jurul mo=tenirii, prin participarea lui St[nic[, tip jovial
de escroc sentimental, de intermediar interlop =i de intrigant pe mai multe
fronturi, avocat f[r[ procese =i om de afaceri suspecte, arivist aprig, f[r[ scrupu-
le. Colportor de ve=ti imaginare, n[scocite din interes =i din ambiia de a fi
informat, m[sluitor de situaii =i profitor de pe urma tuturora, St[nic[ se
a=eaz[ ]n galeria profitorilor caragialieni =i e pl[m[dit din pasta lui Pirgu
din Craii de Curtea-Veche... Cel mai interesant cuplu ]n care pasiunea erotic[
se desf[=oar[ ]n ample evoluii este acela format de Otilia =i Pascalopol... Tip
de rafinat, de blazat voluptos, cu rezerve de candoare sufleteasc[, mo=ierul
]ndr[gostit de Otilia se claseaz[ printre operele de ]nt`ia m`n[ ale epicei
noastre urbane” (Pompiliu Constantinescu). “G. C[linescu a scris... romane,
12. 367Viaa lui Mihai Eminescu
d`ndu-=i la iveal[, cu Enigma Otiliei, un mare talent epic” (+. Cioculescu).
+un sau Calea neturburat[, mit mongol (]n fond pies[ de teatru): “Una din
calit[ile ei e c[ nu seam[n[ cu nimic scris =i tip[rit la noi =i c[ se deosebe=te
de biblioteca toat[ ca o majolic[... E un model de stil” (T. Arghezi).
G. C{LINESCU, ]n Istoria literaturii rom`ne, C o m p e n d i u, Editura
pentru Literatur[, Bucure=ti, 1968, p. 376—377.
Autor ]nt`i a dou[ memorii despre propaganda catolic[ ]n [rile rom`ne
]n secolele XVII =i XVIII, G. C[linescu [...] a atras unanim atenia prin Viaa
lui Mihai Eminescu (1932), biografie literar[ neromanat[, ]n caden[ de poem
epic =i portret intelectual, sainte-beuvian, al geniuli, scriere inimitabil[,
]ntemeiat[ pe documentul esenial al operei poetului c[ruia i se consacr[ =i
un amplu studiu privind filozofia teoretic[ =i practic[, cadrul psihic, cadrul
fizic, tehnica, locul ]n literatura rom`n[ =i universal[. Studiul despre oper[,
iniial ]n cinci volume, a fost ref[cut ulterior ]n dou[, cu preciz[ri sintetice
privind temele romantice, tehnica interioar[ =i tehnica exterioar[, =i cu ]ntre-
giri ]n privina culturii poetului =i descrierii operei. Contribuia esenial[
const[ ]n revelarea operei postume, ca =i necunoscute, a ineditelor emines-
ciene, multe scoase la iveal[ ]nt`ia oar[. Opera a r[mas p`n[ ast[zi ne]ntrecu-
t[ sub raport documentar =i critic. Tot un portret sainte-beuvian este Viaa
lui Ion Creang[ (1938), biografie =i ea mai ]ntins[ dec`t studiul operei,
]ntruc`t farmecul acesteia este dup[ G. C[linescu inanalizabil. I se descoper[
specificul ]n jovialitatea de tip rabelaisian, ]n gnonismul de sorginte folcloric[,
]n erudiia paremiologic[ =i ]n fabulosul realist. Aceste studii preced Istoria
literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent (1941) unde sunt str[lucit
compendiate. Monografiile Nicolae Filimon (1959) =i Gr. M. Alexandrescu
(1962), scrise dup[ Istoria literaturii, uimesc =i delecteaz[ ]n acela=i timp
prin abundena am[nuntelor biografice de savoare, dar =i prin amploarea
analizelor =i fineea interpret[rii, constituind modele ale genului. Principiile
sistemului s[u artistic =i metoda sa istoric-literar[ C[linescu =i le-a definit ]n
Principii de estetic[ (1939) =i ]ntr-un eseu din 1947, Istoria literar[ ca =tiin[
inefabil[ =i sintez[ epic[. Ridic`ndu-se ]mpotriva scientismului pozitivist, el
concepe istoria literaturii ca pe un scenariu dramatic cu intr[ri =i ie=iri, ca pe
o epopee cu eroi =i forme, din succesiunea necauzal[ a c[rora putem deter-
mina capacitatea de creaie a poporului rom`n =i tr[s[turile caracterului na-
ional. Surprinz[toare la C[linescu este ]n primul r`nd puterea sa de mi=care
]n toate perioadele literaturii rom`ne, ]n perioada veche, modern[ =i contem-
poran[, unde cu unicul criteriu al valorii estetice ]ntreprinde cea mai ]ndr[z-
13. 368 G. C[linescu
nea[ reconsiderare a fenomenlui artistic din c`te s-au f[cut. [...] Desigur
periodizarea ca =i ]ncadrarea unor scriitori se pot discuta, nimeni ]ns[ nu
mai f[cuse p`n[ ]n 1941 caracteriz[ri, analize =i sinteze at`t de str[lucite
scriitorilor =i epocilor, nimeni nu mai oferise `t`t de complex imaginea litera-
turii rom`ne, sentimentul c[ avem o literatur[. Opera, unic[ nu numai la
noi, dar =i ]n lume, n-a fost scutit[ cu toate acestea de atacuri furibunde, de
proteste violente, de acuzaii vehemente, ecourile d[inuind p`n[ ast[zi.
Autorul a putut totu=i s[-=i rezume cartea ]ntr-un sclipitor compendiu publicat
]n 1945, preg[tind p`n[ ]n 1964, =i o ediie nou[ cu numeroase adaosuri la
monumentala ediie din 1941, publicat[ de mine postum, oper[, nu mai
]ncape vorb[, de geniu, care nu apare dec`t o dat[ pe secol =i poate c[ o
singur[ dat[ ]ntr-o cultur[. [...] Excelente sunt Impresii asupra literaturii
spaniole (1946) [...] Fundamental este capitolul liminar despre clasicism, ro-
mantism, baroc, nu curente, ci stiluri de creaie, tipuri ideale, inexistente
practic ]n stare genuin[, reperabile numai la analiza ]n retort[ (]n teorie =i
rezum`nd minimal, “clasicul este exemplar, romanticul e comb[tut de pasiuni
=i chinuit de probleme, barochistul e gratuit”). Substanial sub aspect teoretic
este =i eseul Universul poeziei (1947), o poetic[ modern[ ]n care se face un
inventar al obiectelor (nu temelor) put`nd intra ]n sfera poeziei, ]n completa-
rea Cursului de poezie din Principii de estetic[. Remarcabile microeseuri des-
pre art[, opere =i autori se afl[ ]n Cronicile optimistului, publicate s[pt[m`nal
]n ultimii ani cu c`teva relu[ri dintr-o mai veche cronic[ hebdomadar[ a
mizantropului semnat[ cu numele de Aristarc (pseudonimul era =i al lui
Giuseppe Baretti); Studii =i conferine (1956) =i Estetica basmului (1958) com-
pleteaz[ alte preocup[ri ale criticului =i istoricului literar.
Autorul Vieii lui Mihai Eminescu era un romancier ]nn[scut. [...]
Versurile lui C[linescu (Poezii, 1937; Lauda lucrurilor, 1963), privite cu
ne]ncredere la ]nceput, suspectate de livresc, de construcie artificial[, de
exemple menite a ilustra un cod propriu, nu sunt lipsite nici de spontaneitate,
nici de imaginaie, nici de ]nfiorare real[ ]n faa universului, relev`nd un
destin inedit. Dac[ ]n Poezii se puteau identifica reminiscene eminesciene
=i, sub raport tehnic, recursuri barbiene, ]n Lauda lucrurilor poetul se indivi-
dualizeaz[ deplin, fie c[ mediteaz[ asupra elementelor, fie c[ observ[ meta-
morfozele regnurilor, fie c[ ]ntocme=te catagrafia obiectelor, revel`nd latura
lor muzical[, ascuns[, viziunea macrocos-mului ca =i percepia microcosmului,
reveriile, visul, aventura cunoa=terii, emoia v`rstelor, facerea =i desfacerea,
pozele =i tr[irile autentice, resuscit[rile mitice, toate sunt prilejuri de incon-
testabil lirism =i numai prestigiul istoricului =i criticului literar face ca aceast[
latur[ a creaiei lui C[linescu s[ stea ]n umbr[. [...]
14. 369Viaa lui Mihai Eminescu
Nu sunt neglijabile nici piesele de teatru, ]ndeosebi +un sau calea
neturburat[ (1943) [...]. Nici aceast[ pies[, nici comedia Ludovic al XIX-lea
(1964), =arj[ a moravurilor feudale de curte din secolul al XVIII-lea, cu
reconstruirea savuros erudit[ a esteticii timpului nu au fost vreodat[ reprezen-
tate pe scen[. Autorul s-a distrat compun`nd piese scurte, parodii, scenarii
pentru teatrul de p[pu=i, divertismente folclorice ]n cadrul Institutului de
Istorie Literar[ =i Folclor pe care-l conducea [...]
Cronicile optimistului (1964) au un coninut foarte variat, sunt mici eseuri
literare despre m[iestrie, idealism, suprarealism, clasicism, realist =i fantast,
esena realismului, pathos, fantezia naturii, perfeciune ]n art[, dans, joc, ches-
tiuni de limb[, art[ =i via[, metafor[ (art[ pur[, vechi =i nou, contradicie). }n
cea mai trainic[ parte a lor ele alc[tuiesc un manual de estetic[ practic[, agreabil
=i chiar delectabil, manual care, cam din 1955, a ]ndrumat s[pt[m`nal, un de-
ceniu, intelectualitatea rom`neasc[ =i, evident, creaia literar[.
Alexandru PIRU, G. C[linescu, ]n vol. Istoria literaturii rom`ne, Editura
“Grai =i suflet —Cultura Naional[”, Bucure=ti, 1994, p. 293, 294—295,
297, 298.
Primul nostru roman citadin, nu de tip analitic, ci clasic, balzacian, l-a
dat criticul =i istoricul literar G. C[linescu [...].
Vocaia lui ]n aceast[ direcie se las[ ]ns[ ghicit[ chiar din lucr[rile de
specialitate.
Cu toate c[ nu urm[rea s[ fac[ ]n critica =i istoriografia literar[ art[, ca
Lovinescu (Viaa lui Mihai Eminescu, 1932, =i Viaa lui Ion Creang[, 1938, sunt
reconstituiri biografice riguroase, f[r[ nici o intenie de romanare, bazate pe
documente incontestabile =i pe un aparat critic impresionant), G. C[linescu
v[dea o extraordinat[ putere de insufleire a oamenilor =i faptelor de care se
ocupa.
Orientarea adesea autonomist[ sub raport estetic a lucr[rilor sale [...]
ap[rea simitor corectat[ de ]nclinaia sainte-beuvian[ a descoperirii caractere-
lor ]nd[r[tul operelor =i a descripiei lor ]n complexul determin[rilor social-
istorice. Monumentala Istorie a literaturii rom`ne (1941) e scris[ cu o
admirabil[ intuiie epic[ de romancier, care =tie s[ ]nvie fiina scriitorilor,
individualitatea lor =i s[ urm[reasc[ destine artistice variate ]ntr-o lume
concret[, neignor`nd jocul tuturor ]mprejur[rilor. Despre Saint-Beuve s-a
spus, nu f[r[ dreptate, c[ a dat Comedia literar[ a Franei, a=a cum Balzac
d[duse Comedia ei uman[. Istoria literaturii rom`ne a lui C[linescu face un
lucru asem[n[tor, ]n ceea ce ne prive=te. Puterea ei de “creaie” e fascinant[
15. 370 G. C[linescu
=i-=i g[se=te greu pereche printre lucr[rile similare de oriunde. Ar putea fi
asemuit[, f[r[ a p[li, cu Istoria literaturii italiene a lui De Sanctis, ]nzestrat[
cu o neobi=nuit[ for[ de reconstituire realist[ a unui ]ntreg univers cultural.
[...]
Dac[ romancierul se ghice=te ]n activitatea criticului, nici acesta din urm[
nu e greu de descoperit ]n opera primului, ]ntr-o anumit[ intenie programa-
tic[ a ei. [...]
Scrisul lui G. C[linescu p[streaz[ ]ns[ ]n structura sa intim[ o organizare
clasic[. E bine mai ]nt`i s[ =tim c[ autorul Enigmei Otiliei socote=te ]n genere
marea literatur[ aceea de stil clasic... Ceea ce este m[re ]n romantism, baroc
— spune el — aparine tot inutei clasice”. [...][...] G. C[linescu este un autor
modern. El nu repet[, ci lucreaz[ cu sentimentul experienei f[cute, pe care
n-o absolutizeaz[ =i a c[rei sfer[ o cunoa=te. Are patos ca romanticii, dar
patosul lui e rece, supravegheat tot timpul de un puternic sim autoanalitic.
[...]
Ovid S. CROHM{LNICEANU, Reconstituirea balzacian[ =i clasificarea
caracterologic[, G.C[linescu. [...], ]n vol. Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[
r[zboaie mondiale, I, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 584—
585, 600, 603.
Undeva C[linescu definea, spun`nd poeziei c[ ea este: “atuncea c`nd”;
de fapt magistrul nu poezia o definea, ci se definea pe sine ]nsu=i.
Poet fiind, a preferat versului lemnul catedrei.
Student fiind, ]nt`ia oar[ c`nd l-am auzit, m-am speriat de dicia lui detot
ciudat[.
Cuv`ntul lui era aidoma unui glon cu aripa de fluture.
G. C[linescu ]nsu=i a fost un obuz cu aripi de ]nger.
A tras cu tunul ]n sine ]nsu=i din dorina luptei =i din absena unui du=man
mai du=m[nos lui, sie=i.
}l retr[im cu dragostea, unui M[r[=e=ti victorios al gustului literar.
Un mare b[rbat, tat[ al unei s[bii de neridicat.
Nichita ST{NESCU, C[linescu ]n Palatul Culturii, ]n vol. Amintiri din
prezent, Editura Sport-Turism, Bucure=ti, 1985, p. 142—143.
[...] Dac[ spiritul rom`nesc nu s-ar bucura de o vocaie critic[ (e o calitate
de seam[, dar =i un risc), istoricul de peste un veac s-ar mira, desigur, de
locul at`t de important pe care criticii ]l ocup[ ]n literatura rom`n[ interbelic[.
16. 371Viaa lui Mihai Eminescu
Mai ales c[, de la Perpessicius la Vladimir Streinu, ca =i de la E. Lovinescu la
G. C[linescu, ace=ti critici infirm[ zicerea comun[ c[ orice critic nu e ]n fond
dec`t un poet sau prozator ratat. Oricum, pleiada de critici, ]nsum`ndu-se ]n
abundena epocii (faz[ ]nc[ eroic[ a literaturii noastre, faz[ eroic-estetic[
]ns[, spre deosebire de cea cultural[, din veacul trecut) =i format[ fiind din
=apte sau opt figuri proeminente, alc[tuiesc un grup de literai de vocaie,
calofili angajai (ar fi putut oare Camil Petrescu s[ se sustrag[?) ce pro-
moveaz[ proza rom`n[, stilul, valoarea artistic[ a limbii noastre. Este poate
cel mai compact grup de scriirori din literatura rom`n[ ]ntre cele dou[
r[zboaie.
G. C[linescu apare, ]n acet sens, un enorm. Un Rabelais al criticii literare:
un exemplar de Rena=tere (dac[ literatura rom`n[ are ]n adev[r un destin
propriu, nu suntem, oare, =i noi o dat[ cu G. C[linescu sub un duh renascen-
tist?).
Dup[ ce ai citit Impresiile asupra literaturii spaniole, desprinzi mai exact
motivele care te pot ]ndemna s[ ai anumite rezerve cu privire la Istoria
literaturii rom`ne: aceste Impresii formeaz[, ca semnificaie, veritabilul “com-
pendiu” la istoria cea mare, c[reia-i lipse=te spiritul riguros al sintezelor
istorice, dar ]n care apar, totu=i, pantagruelicele calit[i ale criticii c[linesciene,
toate savorile ei, n[scute din gustul sublimului ca =i al picantului: G. C[linescu
se desfat[ cu acela=i apetit voluminos ]n mijlocul operelor clasice ale ome-
nirii ca =i al celor de avangard[, ori ]n producia noastr[ local[, cu un irezistibil
elan, ce merge de la citarea expert[ a Divinei Comedii la critica picaresc[ a
Apropourilor lui Cilibi Moise; e firesc, a=adar, ca estetismul anticlasicist al lui
Paul Zarifopol s[ fi fost denunat de G. C[linescu. Tocmai pentru c[ manifest[
at`ta pruden[ fa[ de principii, de=i nu r[m`ne str[in de lumea lor —
exacerbat moralist =i voluptuos livresc, insaiabil cu ingenuitate —, G.
C[linescu se ocup[ de clasicism, romantism =i baroc, nu ca structuri obiective
ale operelor artistice sau fenomenelor de cultur[ ]n general, pe care le observ[
la noi Blaga, ci ca atitudini umane, structuri psihologice ale timpului clasic,
romantic =i baroc; =i se ]nelege c[ aceste tipuri umane sunt totdeauna extrem
de impure fa[ de opere, ceea ce explic[ =i amestecurile instabile dintre cele
trei forme la care se refer[ autorul Impresiilor asupra literaturii spaniole —
forme ]nafara perspectivei istorice. A=a se explic[ faptul c[ G. C[linescu e
uneori prea rigid sau prea elastic ]n judec[ile sale critice din Istoria literaturii,
care se impune p`n[ la urm[ ca o cople=itoare rev[rsare de impresii orgiaste,
niagarice, at`t de personale — =i chiar de aceea extrem de interesante pentru
cel care poate p[stra distana fa[ de imensul material critic c[linescian. C[ci
17. 372 G. C[linescu
dac[ e drept c[ f[r[ gust nu se poate face critic[ literar[, gustul singur, ori
]nsoit fie de cea mai ]ntins[ cultur[ artistic[ =i umanist[, risc[ la tot pasul
s[ cad[ ]n anarhie, atunci c`nd lipsesc principiile estetice severe =i viziunea
istoric[. Exist[ ]ns[ f[r[ ]ndoial[, ]n aceast[ vast[ cercetare a creaiilor bele-
tristice rom`ne=ti, numeroase intuiii critice cuceritoare, nea=teptate, savuros
penetrante, ]nc`nt[toare ]n senzualitatea lor, =i care fac indirect din G.
C[linescu un mare critic literar =i din istoria sa una din cele mai importante
opere ale literaturii noastre, care va fi probabil gustat[ ]n viitor cu pl[cerea
cu care generaii ]ntregi au parcurs pe Plutarh, pe Erasmus, pe Brantôme, pe
Benvenuto Cellini, pe cardinalul de Retz.
G. C[linescu face literatur[, adic[ st[ sub o zodie estetic[ =i ]n operele
sale de interes istorico-monografic — de pild[ monografiile ]nchinate lui
Eminescu =i Creang[ — a=a cum au f[cut cultur[ un Asachi, un Heliade, un
Hasdeu, un Iorga: mereu aplicat estetic, av`nd pentru cunoa=terea psihologic[
a omului un interes extraordinar. }n seria analizelor operei eminesciene,
printre paginile cele mai bune sunt cele de critic[ psihologic[, ]ndeosebi
studiul eroticii eminesciene, de o sagacitate somptuoas[, vr[jit[, pagini care
din p[cate nu duc la un portret liric sintetic. Dintr-un deliciu prea necen-
zurat, dup[ cum se poate remarca =i ]n cursul de poezie — ]nt`mpl[tor
purt`nd titlul de Principii de estetic[ — G. C[linescu nu afl[ r[gazul de a se
opri la o poetic[ sistematic[, oric`t de fine =i juste ar fi at`tea din analizele
sale, oric`t de vivace curgerea de abstraciuni din Universul poeziei. A=a se
face c[ nu ne-a dat nici o singur[ pagin[ de viziune a Spaniei, a spiritului
spaniol, ci un fermec[tor registru al bibliofilelor sale petreceri hispanizante.
G. C[linescu zice: “cine nu =tie s[ nareze nu-i istoric”; pe de alt[ parte, el
susine c[ adev[ratul istoric literar trebuie condiionat de criticul estetic. De
aici nu r[m`ne dec`t un pas p`n[ la critica literar[ luat[ ca form[ a naraiunii,
a vocaiei epice — =i cu toate c[ G. C[linescu n-a f[cut, ]n teoretician, acest
pas dec`t mai t`rziu, practic ]ns[ l-a ]mpins spre lunga sa c[l[torie prin
literatura rom`n[ “de la origini p`n[ ]n prezent”. Mai ]nt`i s-a plecat ]ns[
asupra biografiilor lui Eminescu =i Creang[ =i asupra operelor acestor clasici
fundamentali fa[ de care s-a simit atras prin caracterul de elementaritate
=i de haos din existena lor material[ =i spiritual[, pe care gust`ndu-le cu
m[re apetit, =i-a propus s[ le nareze. Exemplar[ oper[ de istoric literar, prin
con=tinciozitatea informaiei, prin inteligena obiectiv[ a interpret[rii docu-
mentelor, prin echilibrul aprecierilor, care fac dintr-]nsa adev[rat[ lucrare
“=tiinific[“ (poate fi ]n lini=te calificat[ drept “academic[“, de=i nu e deloc
eap[n[, ci numai calm[), Viaa lui Mihai Eminescu nu exceleaz[ totu=i, creator
18. 373Viaa lui Mihai Eminescu
prin duhul narativ al autorului, desigur nu din cauz[ c[ el s-ar fi pierdut
]ntre documente, c[ci le st[p`ne=te cu prisosin[, ]ns[ foarte prudent s-a ata=at
de litera lor, ca ea s[ nu devin[ litera m`nuitorului lor. [...] Critica narativ[
c[linescian[ e ]ns[ cum nu se poate mai judicios la ea acas[ ]n Viaa lui Ion
Creang[, probabil =i din cauz[ c[ ]ntre via[ =i oper[ este posibil[ la acest
autor o perfect[ identificare. Portretiz`ndu-=i magistral eroul, cu ajutorul
unor elemente documentare strict materiale: “Dar mai ales ]ncepu s[
m[n`nce. Dup[ ce-=i puse ca +tefan a Petrei curechi ]n putin[ =i mu=chiu
afumat de porc ]n podul =indrilit al casei, m`nc[ bucate humule=tene, ]ns[
mai ales sarmale =i pl[cinte cu poalele-n br`u f[cute cu julf[. H`lpavul care
]n sat f[cea ochi dulci fetelor fecioare, ]nveselindu-se cu dini de fasole =i
barb[ de l`n[, spre a le m`nca purceii fripi =i alivencile, m`nca asemeni
unui lup fl[m`nd. Spre a se deosebi de “f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescui ]n
bumbac” ca adev[rat “rom`na=” f[cu ispr[vi nemaiauzite, de basm, care-i
d[dur[ o faim[ de Fl[m`nzil[. Nu-=i pierde vremea cu “z[moreal[“. El nu
se-ncurc[ asemeni boierilor sfrijii rup`nd cu degetele-i groase picioarele
subiri ale racului. El trage tot castronul cu raci ]nainte-i, v`r[ m`na p[roas[
]n el, scoate pumnul plin, duc`ndu-l la gur[, apoi ron[ie racul strivind cojile
afar[ cum arunc[ r`=nia pleava. El m[n`nc[ odat[ zece ou[, o strachin[ de
prune, o oal[ de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de m`ncare,
cu acea pl[cere de a amesteca alimente de tot felul care este a m`nc[cio=ilor
=i a vitelor. Ca =i Fl[m`nzil[ el mistuie ]n cinci fripturi toat[ carnea birta=ului
]nsp[im`ntat =i ip[ c[-i e foame. El cere toate m`nc[rile osp[tarului ]nghiind
c`te dou[ fierturi, mai multe soiuri de fripturi, b`nd o caraf[ de vin =i o cofi[
de ap[ rece =i se scoal[ u=urat de la mas[, sglobiu. El se a=eaz[ pe vine ]n faa
unei m[m[ligi p`ntecoase =i o ]nghite cu br`nz[, ud`nd-o iar[=i cu vin =i apoi
cu alt[ cofi[ de ap[. Sl[bit de post doftoricesc el cere o p`ine ]ntreag[, o g[in[
fiart[ cu usturoiu, un castron cu sarmale, opt pl[cinte cu ca= =i o oc[ de vin.
Dup[ scald[ e mai pofticios. Atunci m[n`nc[ tot ce g[se=te la han, bea de la o
[ranc[ o oal[ de lapte dulce, m[n`nc[ de la un ovreiu un ceaun de popu=oi
fieri, gron[ind boabele ca mascurii, apoi se arunc[ ]n ap[ =i se b[l[ce=te
mulumit. Unui prieten ]i vine le=in de aceast[ priveli=te nemaiv[zut[. Crapul
pus de cuscri pe mas[ ]l m[n`nc[ tot. La Neam, la m`n[stire, str`nge burei
=i-i d[ rudelor s[-i g[teasc[. M[n`nc[ lacom, nu invit`nd pe nici unul spre a
nu i se ]mpuina poria, apoi toi afar[ de el dau semne de otr[vire. Creang[
chiam[ doctorii de la spital cu fluierul, str`ng`nd vardi=tii din t`rg, ]=i duce
b[iatul ]n c`rc[ la spital, e desn[d[jduit, dar la stomac se simte bine. Numai
acas[ la masa obi=nuit[ Creang[ este mai cump[tat. «La mas[ Creang[ nu
19. 374 G. C[linescu
m`nca mai mult dec`t o oal[ de g[lu=te cu p[sat de meiu, =i cu buc[i de
sl[nin[, o g[in[ fript[ pe igl[ de lemn =i undit[ cu mujdeiu de usturoiu, iar
pe deasupra =indilea cu o strachin[ de pl[cinte moldovene=ti, zise cu poalele-n
br`u, ]ns[ ca b[utur[ el se mulumea cu o cofi[ de vin amestecat cu ap[»”,
C[linescu ne trimite direct spre fizionomia moral[ a lui Creang[, ]ntru mai
buna ]nelegere a operei lui. Oper[ pe care totu=i, din p[cate, criticul nu
reu=e=te s-o aprofundeze analitic, ]n ciuda faptului c[ observaiile sale asupra
limbii lui Creang[ — ]n raport cu cea a eroilor lui Caragiale — sunt pertinente.
Gr[bita analiz[ a operei se reduce aici la conglomer[ri de citate prea lungi,
lipsite de un comentariu revelator. Judec[ilor prea constatative ad[og`ndu-
li-se =i o pripit[ ]ncercare de a teoretiza genul nuvelistic (interesante =i fruc-
tuoase r[m`n p`n[ azi consideraiile asupra nuvelei ale lui Paul Ernst). }n
fond, totul se reduce la astfel de delimit[ri critice: “Limbajul acesta e pitoresc
de bun[ seam[, dar f[r[ un substrat fantastic sau realistic n-ar ]nsemna mare
lucru. C`nd ]ns[ afl[m c[ sf`ntul Petre =i Dumnezeu ]nsu=i vorbesc a=a de
colorat, atunci efectul e de o ]nalt[ bufonerie. Amestecul acesta de fabulos =i
[r[nie, de ireal =i realism ]n sisteme dramatice ]n care toi eroii aproape nu
mai vorbesc, iar partea narativ[ este un monolog al autorului face tot farmecul
pove=tilor” sau “}n c`mpul lui m[rginit, Creang[ este un erudit, un estet al
filologiei. Eroii lui nu tr[iesc din mi=care, ci din cuv`nt, =i observaia nu e
psihologic[, ci e etnografic[“. Spre deosebire a=adar de Viaa lui Mihai Emi-
nescu, ]n Viaa lui Ion Creang[ analiza operei scriitorului se constituie doar
]n subtextul biografiei lui.[...]
Un demon al colosalului (o demonie acaparatoare, care face din el un
halucinat, un delirant dar =i un vizionar) p`nde=te mereu ]n eul c[linescian.
Spre a intra ]n Viaa lui Ion Creang[, el trebuie s[ vad[ cu un ochi dilatat:
“Moldova, Bistria =i Trotu=ul curg`nd piezi= ]nspre Siret printre pereii ]nali
ai munilor sunt drumurile mari ale masivului format din v`rfuri dinate
trec`nd uneori de dou[ mii de metri =i asupra c[rora Cheahl[ul domin[
maiestos, fumegos de nouri ca un vulcan, v[zut chiar din c`mpie. }n mijlocul
]nsu=i al =irei muntele e calcaros, simul`nd cet[i fantastice de piatr[, =i r`ul
trece printre perei de st`nc[ apropiai ]n chipul unor coridoare colosale. Jepii
=i ienuperii se ca[r[ p`n[ sus =i se prind =i de cr[p[turile pov`rni=urilor.
P[duri negre, de brazi, de fag, uneori =i de stejar acoper[ ca ni=te armii dese
totul, f[c`nd inutul de nestr[b[tut. Brazii sunt a=a de drepi =i crestele a=a
de multe ]nc`t ceaa se t`r[=te printre periile p[durilor de aburi. Apele curg
peste bolovani t[indu-=i albii ]nguste, la trec[tori, c[ut[toare de clocote =i
spume =i se rostogolesc prea repede acolo unde valea se l[rge=te, dest[inu-
ind prin rotocoale neregularitatea fundurilor”. Iar dac[ ]n acest ochi vizionar
20. 375Viaa lui Mihai Eminescu
materia ]ns[=i se dilat[ f[r[ control, avid[ numai de a se prolifera, ca o plasm[
]n expansiune, structurile, care sunt arhitecturi inefabile, devin precare sau
monstruoase: descrierile arhitectonice burgheze din Enigma Otiliei, ]n limitele
realismului lor meschin sau grotesc, stau mai bine pe picioare dec`t proiectele
grandioase `=nite din prostul gust euforic al lui Ioanide. Viaa lui Mihai
Eminescu ori +un nu pot fi clintite. Dac[ G. C[linescu ar fi tr[it sute de ani,
de sute de ori s-ar fi modificat structurile — f[r[ a-=i g[si totu=i echilibrul —,
]n Opera lui Mihai Eminescu =i ]n Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[
]n prezent. Nu ]nt`mpl[tor C[linescu a introdus ]n limb[, pe contul s[u,
italienisme, franuzisme, creaii proprii; el se complace printre cuvinte in statu
nascendi, umede ]nc[ dup[ ivirea lor din apa primordial[, nefixate ]nc[;
informe dac[ s-ar putea, ca la Heliade, av`nd ]ns[ con=tiina informului drept
component[ a pl[cerii. Apetena concretului fluu ]i ]ncarc[ stilul de epitete:
“Pentru a face s[ salte =i mai mult candoarea z[pezoas[ =i aur[ria p[rului
poetului ]nchipuie cu fastuoas[ finee decorativ[ ve=minte grele ]ntunecate”
(coment`nd Strigoii, ]n Opera lui Mihai Eminescu). Stil care se condenseaz[
uneori asemeni lichidelor grele: “Falsa ceremonie de politee, desc[rc[tura
de citate infamante, combinate cu o ironie strivitoare, ploaia de s[gei
]nveninate dintr-o singur[ salv[ =i ]ncheierea luptei cu mi=carea militar[ de
la ]nceput, ]ntoars[, massarea trupelor ]ntr-un singur punct slab, ap[sat p`n[
la plesnire, fac poziiile adversarilor intenabile =i arunc[ asupra lor un opro-
briu injust dar cu at`t mai definitiv cu c`t polemica se situeaz[ la nivelul
artei” (despre stilul polemic al lui Lovinescu, pe care, de altfel, lingvistic, G.
C[linescu l-a preluat, ca-n mar=urile forate, de la ]nainta=ul s[u, ceea ce e
pe deplin dovedit dac[ al[tur[m acest impresionant exemplu de textele
similare din Istoria literaturii rom`ne contemporane, unde E. Lovinescu cara-
cterizeaz[ la r`ndul s[u stilul critic al lui +erban Cioculescu sau cel al lui
Pompiliu Constantinescu). Nu e vorba ]ns[ de o pasti=[, de o imitaie din
cele at`t de scumpe scriitorului amator de privire indirect[, noroas[, piezi=[,
ci de un mimetism involuntar, spontan, simboliz`nd tot ceea ce C[linescu a
preluat =i asimilat, din creaia contemporanilor s[i mai b[tr`ni sau mai tineri,
de la atitudinea stilistic[ la concepia critic[ =i ideologic[ literar[, de la tabla
de valori general[ la cump[na lor particular[ (aceasta din urm[, dac[ inem
seam[ de domolirea contradiciilor =i inadvertenelor flagrante din critica
foiletonistic[ a lui G. C[linescu, abundent[ =i frivol[, ]n considerabil mai
riguroas[, mai unitar[, mai constructiva sa oper[ Istoria literaturii rom`ne
de la origini p`n[ ]n prezent).
Ion NEGOI|ESCU, Scriitorul G. C[linescu ]n vol. Alte ]nsemn[ri critice, Edi-
tura Cartea Rom`neasc[, Bucure=ti, 1980, p. 87—89, 95—97, 104—106.
