Editia a III-a 2012, Vesnicia s-a nascut la sat

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
Inspectoratul Școlar Județean Ialomița
Casa Corpului Didactic Ialomița

Veșnicia s-a născut la sat

Liceul Pedagogic ”Matei Basarab” Slobozia

- eseuri Ediția a III-a
2012

Coordonatori:
Director, prof. Maria Ionașcu
Prof. Silvia-Ioana Sofineti
Prof. Theodora Vild
Prof. Mariana Mocănescu
2


Coperta: Mircea Gabriel Nistorescu
Redactor: Silvia-Ioana Sofineti
Lector: Mariana Mocănescu

ISBN 978-606-8171-34-0

3


Notă asupra ediției

Suntem la ediția a treia a Festivalului-Concurs „Ve șnicia
s-a născut la sat” și iată că ne-am extins, atrăgând de partea satului
românesc elevi și profesori din afara jude țului Ialomi ța. Tema
eseurilor din acest an ne-a obligat să reflectăm măcar un pic asupra
viitorului satului românesc tradițional și părerile, după lectura
tuturor eseurilor primite din diverse col țuri ale țării, au fost destul de
puțin optimiste. Să nu existe oare un viitor luminos? Devenim atât
de ahtiați după confort, după modern, devenim atât de egoi ști, încât
uităm să păstrăm tradiția, uităm de unde venim, fără remușcare.
Satul tradițional e pe moarte, asta transpare din cuvintele
colaboratorilor noștri. E datoria noastră, însă, să nu ne uităm
rădăcinile, să conservăm ce a mai rămas din obiceiurile românilor,
din realitățile specifice nouă, și asta nu într-un muzeu, ci în casele
noastre. Să nu ne mai fie rușine că, într-un fel sau altul, to ți suntem
născuți la țară, deci că suntem români. Dacă nu suntem aten ți, ne
vom pierde și ce a mai rămas din ființa noastră na țională, vom
ajunge o compilație de influențe din afară.
Eseurile din volumul de față ne aduc aminte de lucrurile pe
care le-am pierdut sau pe care suntem pe cale să le pierdem, și
încearcă să vadă un sat al viitorului. Elevi și cadre didactice
deopotrivă au răspuns provocării și le mulțumim pe această cale,
căci fără contribuția lor nu am fi scos la lumină acest al treilea
volum!
Coordonatorii

4


O, fortunatos agricolas!
Premiul I la ediţia a III-a a Festivalului-Concurs
„Veşnicia s-a născut la sat”

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu simt că e o adevărată
binecuvântare să te naşti la ţară. Numai vorbind de sat şi gândul deja
îmi zboară la locurile mele natale, la uliţa satului, la bătrânii din
poartă, la mama cu mânecile suflecate frământând aluatul de
cozonaci, la tata făcându-şi de lucru în grajd, la copiii vecinilor
făcând să răsune satul de râsete... şi mă porneşte plânsul, un plâns de
dor, de fericire, nici eu nu mai ştiu...
Mulţi dintre cei care ar citi aceste cuvinte s-ar întreba, cu
siguranţă, de ce spun acest lucru. Pentru că de aici ne tragem toţi, din
sate, mai mari sau mai mici, toţi avem o rudă la ţară. Talpa ţării e
satul şi talpa bătătorită a ţării o poartă acest popor pe drumul greu al
secolelor. De ce să n-o recunosc? Da, sunt de la ţară! Pentru mine,
cuvântul acesta atât de simplu, „ţară”, înseamnă enorm, căci aici maş întoarce de fiecare dată, chiar şi numai cu gândul, ca să-mi refac
forţele, să respir aerul curat şi să simt mirosul de liliac din faţa porţii,
căci de aici îmi iau seva, de aici capăt curaj de fiecare dată când viaţa
mă pune la încercare.
Nu-i înţeleg pe cei care neagă faptul că s-au născut la sat,
oameni simpli ori persoane publice, jenaţi de originea lor. Nu este o
ruşine să te naşti aici, dimpotrivă, sătenii sunt oameni cu bun simţ, ei
pot da oricând o lecţie de modestie, de credinţă, determinare,
statornicie, ei ştiu cum e să-i iubeşti şi pe semeni, şi animalele din
ogradă, şi viţa-de-vie, şi fiecare frunză şi fruct din livadă, ei ştiu ce
înseamnă să fii în comuniune cu natura, să trăieşti cu credinţă şi fără
cârtire acel „Domnul a dat, Domnul a luat!”. Eu mă mândresc că
părinţii mei sunt ţărani şi niciodată n-o să-mi ascund originea. Îmi
place să trăiesc la ţară, nu doar pentru liniştea aproape deplină care

5


mi se oferă în acest sat, comparativ cu viaţa agitată a marilor oraşe,
ci şi pentru că aici oamenii sunt mai cumsecade, sunt iubitori, se
ajută între ei şi încă mai au frică de Dumnezeu. Chiar dacă nu sunt
atâtea condiţii şi posibilităţi, atâta tehnologie şi atâtea cluburi, aici
distracţia există, e mai naturală, e adevărată. Satul e ca o oază de
tradiţii şi de valori naţionale transmise din generaţie în generaţie,
într-un deşert de tehnologie şi modernitate, e un bun refugiu pentru
cei care vor să evadeze din cotidian.
Deşi studiez într-un liceu din oraş, am ales să merg zilnic la
şcoală, nu să locuiesc acolo, dar va veni vremea când soarta mă va
obliga să îmi iau „rămas bun” de la acest sat, de la liniştea şi pacea
de aici şi să intru în viaţa tumultuoasă a oraşului. Sper să mă descurc,
deşi ştiu că nu va fi totul uşor, va trebui să înfrunt greutăţi, dar nu
mi-e frică, deoarece oamenii din satul meu sunt oameni puternici, nu
se lasă doborâţi prea uşor, sunt învăţaţi cu greutăţile vieţii. Deşi voi
pleca, nu îmi voi uita satul în care am copilărit şi o să mă reîntorc cu
bucurie de fiecare dată când o să am ocazia. Sunt oameni care, odată
ce au scăpat de povara de a fi umiliţi că sunt de la ţară, uită să facă
un drum până în satul încărcat de amintirile copilăriei şi preferă mai
degrabă o vacanţă într-o destinaţie de lux. Nu, eu nu voi uita nimic!
Îmi voi asume originea şi nu mă voi ruşina de ea niciodată. Eu aş
prefera să vin să îmi vizitez satul decât să plec într-o vacanţă, căci
pentru mine e o bucurie imensă să vin între „ai mei”.
Fiecare întâmplare petrecută aici o voi retrăi revăzând
străzile, copacii şi băncile... Îmi place cum arată satul acum, cu aceşti
oameni, cu peisajul minunat, dar sunt curioasă cum va arăta când mă
voi întoarce. Oare ce ţi-e scris, dragul meu sat? Nu ştiu câţi săteni or
mai fi... poate mulţi, poate puţini, dar aceia care vor rămâne sper să
nu-şi piardă bunătatea şi spiritul acela specific oamenilor de la ţară.
Sper ca atunci când voi reveni, vara, să văd oameni muncind pe
câmp şi-mi voi aminti atunci cum am mers şi eu în copilărie la
muncile câmpului. Nu îmi explic de ce, dar mâncarea atunci când
munceşti pe câmp este mult mai bună, poate că este binecuvântată de
Dumnezeu pentru că este câştigată cu sudoarea frunţii.
Nu ştiu dacă atunci vor mai fi pe uliţe copii care să se joace
vara cât e ziua de lungă sau să se dea iarna cu sania pe toate
dealurile, aşa cum se întâmplă acum. Sper ca şi la timpul acela al
reîntoarcerii mele în sat să regăsesc aceeaşi credinţă în dumnezeu,
pentru că oamenii de aici sunt credincioşi. Mi-aş dori să văd, ca

6


acum, femeile mai în vârstă, bătrânele satului, poate şi pe bătrâna
mea mamă, îmbrăcate în negru atunci când merg la biserică, stând la
poartă şi cercetând pe fiece tânăr cum merge, ce zice, ce face, cu cine
se vede... Of, cât le mai ocolim, cât ne mai ceartă, câte poveţe ne
dau...
Câte aş vrea să revăd atunci! Obiceiul din ziua de Bobotează,
când oamenii şi preotul ies din biserică pentru a sfinţi apa şi, nu
contează cât e de frig, toată lumea-i la slujbă pentru a primi
Aghiasmă Mare. În ziua de Rusalii se merge pe câmp pentru a se
sfinţi lanurile de grâu ca să fie recolta bogată. Deşi, în mod normal,
sunt două zile de Rusalii, noi le ţinem şi pe a treia şi pe a patra, a
patra fiind pentru Dumnezeu ca să ne ferească de gheaţă şi de alte
nenorociri. Această zi o ţinem cu sfinţenie din momentul în care
terenurile agricole din sat au fost afectate de grindină şi au fost
distruse în totalitate. O altă tradiţie ce sper să dăinuiască este ca, în
ziua de Sfântul Gheorghe, băieţii să urzice fetele. O, câte amintiri!
Am trăit datina asta pe pielea mea! E cam dureroasă pentru fete, dar
aşa e tradiţia şi nu se renunţă la o tradiţie aşa uşor.
Acum, în satul meu, oamenii cresc animale, au gospodării,
muncesc mult, dar oare, când o să mă întorc, voi găsi oamenii exact
aşa cum îi voi fi lăsat? Dacă s-or schimba, sper să se schimbe în bine
şi să le fie mai bine, să aibă vreme bună, recolte bogate şi, mai ales,
să-şi păstreze curăţia din suflete. Şi mai doresc ca acest sat să îşi
păstreze tradiţiile moştenite din moşi-strămoşi. Aş vrea să văd un sat
plin de copii fericiţi, să aibă scoală în care să poată învăţa şi să înveţe
pentru a-şi putea croi un drum în viaţă.
Da, şi încă ceva aş vrea să revăd peste ani! Să revinb şi eu,
cum fac alţii acum, mândră fiică a satului. Acum, la noi e sărbătoare
şi îi cinstim pe „Fiii satului” care-s departe, dar vin la chemarea gliei.
Toţi oamenii care au plecat din sat vin la sărbătoare pentru a se
reîntâlni după ani şi ani în care nu s-au mai văzut. În acest cadru
festiv, oamenii pun satul la cale şi au grijă ca cei rămaşi să vegheze
la păstrarea tradiţiilor.
Iarna, mai vreau să colind, să anunţ Naşterea Domnului cu
gând bun şi speranţă. Vreau să-mi aduc copiii în sat în fiecare 24
decembrie şi să-i trimit cu ceilalţi copii la colindat, să capete nuci şi
cozonac, să trăiască sentimentul acela înălţător că au mers, chiar
dacă e frig, să vestească Naşterea Domnului. În ziua de Paşte vreau
să-i trimit la vecini să adune ouă roşii. De Naşterea Sfântului Ioan,

7


„Sânzienele”, să punem în porţi cruci făcute din flori numite
sânziene, culese cu o zi înainte de pe câmp şi să împletim din flori
coroniţe, să le aruncăm pe casă pentru protejarea membrilor familiei
de necazuri. Îmi imaginez că se va mai păstra „Silita”, tradiţia ca,
înaintea începerii Postului Paştilor, copiii să meargă pe dealuri, să
aprindă torţe făcute din cârpe îmbibate cu motorină şi să rostească
diverse păţanii din viaţa oamenilor. Vreau ca atunci când o să mă
întorc să văd că oamenii încă mai păstrează frumosul obicei de a sta
la poartă în duminici şi sărbători pentru a povesti. Şi bunica mea
avea acest obicei şi îi plăcea mult să stea vara la poartă cu vecinele
ei. Parc-o văd! Îmi aduc aminte şi zâmbesc nostalgic. Sunt sigură că
se vor păstra şi tradiţia sacrificării mieilor de Paşte şi a tăierii
porcului în postul Crăciunului; parcă simt miros de friptură, de
cârnaţi... câte bunătăţi!...
Vreau să mai merg în noaptea de Înviere la biserică, să
aprind o lumânare înainte de a intra în sfântul locaş – cine ştie până
atunci pentru câte suflete dragi voi aprinde lumânări – şi să asist la
slujbă şi la sfârşit să iau Sfintele Paşti, să mai „înconjur” biserica în
Vinerea Mare, Mormântul Mântuitorului Isus Hristos.
Voi continua să vin, oriunde m-aş afla! Nu ştiu dacă o să mă
mai cunpască cineva sau dacă o să mai cunosc eu foarte mulţi
oameni, dar trag speranţe că o să-mi găsesc aici un vechi prieten,
alături de care să îmi amintesc de vremurile copilăriei.
Poate va fi aşa, poate nu... Când o să mă întorc, poate nici nu
voi mai recunoaşte satul. Drumul asfaltat, apă curentă, canalizare, un
cămin cultural, drumuri de acces, trotuare reparate, iluminatul public
îmbunătăţit. Poate va fi un sat mare, cu livezi, cu viţă-de-vie şi alte
culturi, căci pământul nostru e mănos şi oamenii de aici sunt harnici.
Poate se va produce şi această schimbare, dar ceva o să rămână
neschimbat: omul, săteanul meu, şi dorul meu de sat şi de fiii săi.
Schimbat sau nu, satul meu, cu dealurile şi văile sale, cu râul lin ce-l
străbate, va fi locul unde mă voi regăsi, unde gândul meu va zbura
neoprit, unde voi găsi acea atemporalitate dorită cu atâta nesaţ... Voi
hoinări pe deasupra potecilor, peste umbra unui stejar bătrân,
desprinsă de realitate, mă voi duce cu gândul acolo unde încă sunt
şezători şi hornuri fumegânde, unde cuptorul coace pâinea, unde e
linişte şi e credinţă, unde voi glăsui cu vocea lăuntrică a fericirii: Et
in Arcadia ego!

8


Elev Barna Maria Rodica, cls a XI-a
Colegiul Naţional „I.M.Clain!, Blaj

În amintirea Babei Măndel
Premiul al II-lea la ediţia a II-a a Festivalului-Concurs
„Veşnicia s-a născut la sat!
Cum toată lumea este într-o continuă schimbare, şi sătucul
meu natal, Poiana, poartă amprenta evoluţiei umane, a tehnologiei
avansate. Încă de la şoseaua judeţeană ne este marcată existenţa
printr-o siglă (indicator) proaspăt comandată şi instalată. Acum toată
lumea poate şti că la doi km se află satul Poiana. Îndată ce facem
dreapta de la şoseaua judeţeană, ne trezim pe o şosea asfaltată,
mărginită de rigole betonate. Nu departe de intrare ne întâmpină
clădirea primăriei proaspăt vopsite şi reamenajate, în cadrul căreia
funcţionează acum şi un cabinet medical. Şcoala nouă care a luat
locul celei vechi se află şi ea tot aici. Această şcoală beneficiază de
toate facilităţile: încălzire centrală, pupitre şi scaune noi,
calculatoare, birouri şi copiatoare performante. Şcoala veche, care
era cea mai veche şcoală din judeţ, a fost înlocuită, dar nu uitată.
Aici a luat fiinţă muzeul satului, unde oricine poate vedea obiecte ale

9


epocilor trecute. Biserica de lemn, care odată era o fală a oamenilor
din sat, a fost înlocuită cu una solidă, cimentuită, cu pereţii pictaţi.
Cea din lemn a fost ridicată şi luată pur şi simplu pe sus de Muzeul
Agriculturii din Slobozia. Abia atunci s-a descoperit cât de veche şi
importantă era, iar oamenilor le-a părut rău şi chiar au luptat pentru
ea, însă a fost în zadar.
Acum gândul mă poartă de la şcoala nouă în jos, în inima
satului. „Înot” printre case şi văd schimbări aduse de oameni care nuşi mai fac case din paiantă sau chirpici, ci din bolţari şi BCA-uri, cu
fundaţii înalte din beton. Apa nu mai este scoasă din fântâna de la
poartă, ci curge la chiuvete din inox în bucătării moderne şi băi
luxoase. Parchetul a înlocuit vechea duşumea din scândură, iar
podina de tavanul fals sau rigipsul. Varul, care era odată cumpărat de
la căruţă şi era folosit de toate femeile la văruitul caselor, pomilor,
gardurilor, a fost lăsat de-o parte pentru varul lavabil. Străzile nu mai
sunt adevărate patinoare de noroi când plouă, acum sunt pietruite şi
circulă pe ele mai mult maşini luxoase decât căruţe cu cai. Privirea
mi se opreşte asupra caselor: case cu geamuri termopan, case cu etaj,
altele şi cu mansardă şi cu garduri înalte pentru a păstra intimitatea
din interior.
Şi iată că văd ceea ce-mi doream cel mai mult. Uitată de
timp şi de lume într-un colţ al străzii, la marginea satului, zăresc
printre copaci casa, casa care a fost martora copilăriei câtorva dintre
noi şi care-mi trezeşte multe amintiri frumoase. Este casa lui Tanti
Măndel, la care noi fugeam de acasă. O bătrânică de 70 de ani, care
iubea copiii şi îi primea cu multă căldură la ea. Casa ei era mare, cu
prispă şi geamuri mici. Ne atrăgea ca un magnet prin faptul că era
mereu îngrijită, văruită, gătită, cum îi spuneam noi. Iată că în mintea
mea au apărut o mulţime de amintiri. Parcă ieri eram la Baba Măndel
în curte, ajutând-o să ude grădina, să culeagă legumele şi fructele,
dar şi pitindu-ne de ea atunci când făceam vreo boacănă. O văd cum
ne-a aşezat în jurul mesei rotunde cu trei picioare, pe câte un taburet
asemenea mesei, tot cu trei picioare, pe prispa proaspăt lipită şi
văruită. Pe masă ea ne-a adus gogoşi „cu cana”, cum ne plăcea să le
zicem, şi compot de fructe rece. Aşa ne făcea ea să o ascultăm când
ne spunea vreo poveste. În poală avea lâna spălată pe care o
scărmăna pentru a face o plapumă copiilor ei sau pentru a o toarce.
Cu ochii la noi şi gândul dus departe, ea a început povestea pe care
noi o rugam mereu să ne-o zică, povestea casei ei...

10


„Această casă pe care voi o iubiţi atât de mult este făcută din
paiantă...” Se băteau nişte pari de salcâm în pământ, după anumite
măsurători. În pari se băteau şipci, unde se puneau bulgări de pământ
amestecat cu paie. Toată treaba asta nu era uşoară, de aceea Baba
Măndel a făcut clacă (a chemat lumea din sat) şi, în două zile de
muncă grea, casa a fost ridicată. A urmat construirea acoperişului.
Soţul Babei Măndel era dulgher de meserie, aşa că se pricepea de
minune. El a folosit bârne de salcâmi şi scândură de brad, iar ca
înveliş a folosit carton, care era mai bun decât stuful cu care avea
acoperit grajdul. A urmat lipitul casei. Această treabă a fost făcută de
Baba Măndel, care ştia de la părinţii ei cum trebuie făcut şi se
descurca foarte bine. A făcut pământ galben cu balegă de cal sau
vacă, în mijlocul curţii, l-a frământat bine cu picioarele, până s-a
amestecat. Apoi l-a luat cu targa şi l-a dus acolo unde trebuia lipit,
fiindu-i mult mai uşor să lipească, adică întindea cu mâna pământul
pe pereţi. Apa care îi trebuia pentru pământ o lua din fântâna cu
ciutură de lemn pe care o avea lângă poartă. Era făcută de tatăl Babei
de ani buni, dar apa era în continuare bună şi limpede. Dar munca nu
s-a terminat aici; în interior au trebuit făcute tavanele camerelor. Şi
acestea, ca şi duşumeaua, au fost făcute din scândură lămbuită şi
trasă cu rindeaua ca să lucească.
Ceea ce ne-a mirat cel mai mult la Baba Măndel a fost faptul
că ea nu a vrut să-şi gătească propria casă cu zestrea de la părinţi,
spunând că vrea numai lucruri noi în casa ei. De aceea, s-a dus la
femeile bătrâne din sat şi le-a rugat să o înveţe să ţeasă scoarţe,
macaturi şi preşuri. Apoi s-a apucat de lucru şi a lucrat totul cu mâna
ei. După ce a terminat, şi-a rugat surorile să vină să o ajute la
împletirea rogojinei, care era foarte folosită şi căutată la vremea
respectivă. Pentru ca pereţii să fie albi ca spuma laptelui proaspăt
muls, Baba Măndel a cumpărat var de la căruţele care străbăteau
lumea în lung şi-n lat, pentru a vinde varul atât de necesar în
gospodăria femeilor. Varul era ca nişte bolovani care erau luaţi şi
puşi într-un vas încăpător, apoi era stins cu apă. După ce se stingea,
rămânea o pastă albă. Babaa a văruit toţi pereţii, întinzând varul cu
bidineaua. Apoi a început să cureţe duşumelele cu leşie, pentru a da
un miros de prospeţime în casă. Pereţii i-a gătit cu scoarţele proaspăt
scoase din război, iar pe jos a pus rogojinele împletite. Însă Baba era
tot nemulţumită şi ştia că mai trebuie muncă multă până totul o să fie
cum vrea ea. Şi-a rugat soţul, care-i asculta rugăciunile ca pe nişte

11


porunci, să-i ridice o sobă în casă şi să-i facă o masă cu patru scaune
noi, căci, ce mai trebuie, o să facă ea. Ieşind afară, a văzut o grămadă
de nuiele tăiate din pomii ce înconjurau casa, pentru a nu încurca
atunci când s-a ridicat casa. Ce s-a gândit Baba? Să facă din nuiele
un gard care să protejeze casa şi grădiniţa cu flori de ghearele
păsărilor din curte. Şi s-a apucat, împreună cu două femei pricepute,
să împletească un gard. În două zile, gardul era terminat. Ce mândră
era Baba de ea acum! Ziua muncea pe lângă casă, iar seara lucra în
casă, la lumina lămpii cu gaz. Lucra cu acul la o faţă de masă pentru
masa pe care soţul său o terminase deja. De asemenea, terminase şi
cele patru scăunele cu trei picioare pe care le aşezase în jurul mesei.
Soba era şi ea isprăvită şi trasă în mijlocul casei. Era o sobă mare,
oarbă, în care se făcea focul cu paie şi ogrinji. Şi uite-aşa, casa Babei
a căpătat aspectul pe care ea şi-l dorise , pe care-l visase. Preşurile
erau puse peste rogojini iarna, când era mai răcoare. Tot iarna, Baba
împletea ciorapi şi mănuşi de lână, pe care o torcea din furcă şi pe
care o scărmăna acum, când ne zicea povestea pe care o învăţaserăm,
dar de care nu ne mai săturam.
Cu timpul, ne-am mărit şi, cu toate că şcoala şi treburile
părinţilor nu ne mai lăsau să mergem aşa des pe la Baba, nu încetam
să ne lăsăm ademeniţi de izvorul mirosului de mere coapte şi gutui,
cu care ne întâmpina de fiecare dată.
Într-o zi de mai, Baba făcea dulceaţă de nuci; ne-a aşezat la
masă, dându-ne câte puţină dulceaţă şi zicându-ne: „cu asta vreau să
vă îndulcesc, ca să nu vă întristaţi după ce veţi afla ce am de zis”. Şi
ne-a dat o veste groaznică: Baba îşi făcea bagajul, era bolnavă, pleca
la fiii săi, departe de noi. A fost o zi urâtă, însă Baba ne-a făcut o
surpriză, ducându-ne într-o cameră în care noi, copiii, nu aveam
voie. A deschis-o cu o cheie şi acolo am rămas vrăjiţi de ceea ce am
văzut: toate lucrurile de care Baba Măndel ne povestise şi pe care noi
le vedeam mereu cu ochii minţii erau acum aici, în faţa noastră. Le
puteam atinge şi le vedeam aievea. Plângând, ea ne-a dat pe rând
furca, fusul, lampa cu gaz, coşuleţul pentru colivă, icoana cea dragă
cu busuioc, războiul de ţesut şi multe alte lucruri cu valoare
sentimentală pentru Babă, dar şi pentru noi. Toţi am primit câte ceva.
Pe lângă alte lucruri, eu am primit portretul Babei (icoana sfântă a
credinţei), care fusese pictat chiar de soţul ei. Rugămintea ei a fost să
avem grijă de ele, să ne amintim de ea şi să facem în aşa fel, încât

12


aceste lucruri să fie văzute de toate generaţiile care vor urma: noi la
copii, ei la nepoţi, la strănepoţi, la stră-stră...
A fost ultima dată când am văzut-o. Noi am continuat să ne
ducem la casa Babei şi, când observam că apare vreo crăpătură,
făceam pământ şi încercam să reparăm stricăciunea. Într-o zi, când
ne îndreptam spre casa babei, după ceva timp am auzit bătând
clopotul şi am aflat de la lume că Baba, baba noastră a murit.
Durerea ne-a trecut prin piept. Ne-a alinat însă vestea că Baba avea
să fie îngropată la noi în sat. Lăsase cu gură de moarte fiilor săi să o
îngroape în satul unde trăise și unde erau îngropați părin ții săi. A șa
puteam să ne luăm rămas bun și să-i îngrijim mormântul. Parcă și
casa simțea că a rămas fără stăpâna care i-a dat via ță. acoperi șul i-a
cedat și casa s-a lăsat pe-o parte, a murit și ea odată cu stăpâna.
și uite așa ne depărtăm încet, încet de trecut. Lucrurile Babei
sunt acum în muzeul satului, ce-și are sediul în școala veche. Acolo
ele pot fi văzute de toți cei care vor să cunoască tainele trecutului
nostru.
Casa Babei s-a dărâmat, dar prin sat circulă zvonul că un fiu
al Babei vrea să vină să-și ridice o vilă modernă, cu garaj subteran și
încălzire solară. Iată cum modernul învinge, cum trecutul cu toate
frumusețile lui este lăsat în urmă pentru viitor.
și gândul meu își ia zborul, trece de casa Babei și se duce
peste podul de vase ce leagă malurile Ialomi ței și se duce, se duce…
la alte Babe Măndel, care poartă pașii nepoților, ai strănepo ților spre
o ocupație mai importantă decât navigarea pe internet, spre tradi ție
și obiceiuri populare, spre datina moștenită din mo și-strămo și, a șa
cum noi am fost învățați de Baba noastră. ”Nu te vom uita niciodată!
Te vom purta în suflete oriunde ne vor duce pa șii și vom spune
tuturor că veșnicia s-a născut la sat.”
Elev Chiriac Loredana, cls a X-a
Poiana

13


Petale de suflet
Premiul al III-lea la ediția a III-a a Festivalului-Concurs
”Veșnicia s-a născut la sat”
Satul meu este locul ce cele mai frumoase privelişti, în care
mi-am cunoscut prietenii adevăraţi, în care îmi trăiesc şi-mi voi trăi
copilăria. Este locul meu natal, care îmi cunoaşte foarte detaliat
viaţa, de la primul strigăt şi până în prezent.
În gândurile şi în visele mele apare mereu bătrânul sat într-o
dimineaţă de vară, cu văcarii osteniţi de muncă, dar care conduc
vacile la păscut cu drag.
În zările câmpiei se văd ciobani cu turme de oi ce se îndreaptă
spre sat, odată cu dulcea doină a tălăngilor.
În satul meu, femeia este cea care are grijă de casă, de copii,
cea care trimite până în văzduh mirosul pâinii şi a delicateselor
coapte pe vatră. Aşa este femeia: muncitoare, pricepută în toate
treburile gospodăreşti, o mamă minunată pentru copiii ei şi o
adevărată soţie. Tot astfel, bărbatul îşi petrece aproape tot timpul
muncind pământul, iar seara, când se întoarce acasă după o întreagă
zi de muncă, îşi găseşte familia iubitoare aşteptându-l cu o masă
caldă, cu multă bucurie şi căldură sufletească.
Vara, când soarele dogoreşte pe bolta cerească, oamenii se
îndreaptă în căruţe spre viile bogate. Ajungând acolo, coboară şi
încep să adune cu dibăcie strugurii înmiresmaţi, care mai apoi se vor
transforma în vin ce va binecuvânta buzele ţăranilor osteniţi. După ce
vara trece, cerealele fac roade şi umplu lanurile de aur. Vine toamna.

14


Frunzele se desprind din braţele înaltului, găsindu-şi alinarea la
pieptul vântului. Mistuite de foc, îşi dăruiesc viaţa pământului rece.
Soarele trimite săgeţi palide pe fructele coapte ce dorm înghesuite în
coşurile împletite din nuiele. Oamenii recoltează pământul, floareasoarelui, iar lumea îşi strânge provizii, toate acestea pentru că vine
iarna.
Iarna, când şirul sărbătorilor ne vizitează, toţi oamenii se
pregătesc cât pot de bine pentru ca spiritul acela misterios să ajungă
în sufletele tuturor. De Crăciun, gospodinele pregătesc cozonaci şi
prăjituri delicioase, iar casa toată e înveşmântată într-o mantie de
lumină. Copiii se întrec în colinde, de dimineaţă până seara, purtând
în vocile lor obosite vestea Naşterii Domnului şi ducând-o pe la
fiecare casă. În dimineaţa Ajunului, cete de colindători pornesc cu
”Bună dimineaţa la Moş Ajun”, după care, în ziua Crăciunului, merg
cu ”Steaua” şi cu ”Moş Crăciun”. În această perioadă, fericirea,
râsetele şi clinchetul de clopoţei domnesc în sat.
În satul meu, se obişnuieşte ca în ziua dintre ani să se meargă
cu ”Plugul”, un colind vechi care încă mai păstrează tradiţia
strămoșească în glasul flăcăilor.
Toate aceste sărbători continuă până în următorul an,
încheindu-se cu Boboteaza, atunci când oamenii îşi curăţă cu grijă
casele, aşteptându-l cu uşile deschise pe preotul care le va boteza.
Troienele de zăpadă încep să se topească, iar iarna pleacă de
pe meleagurile noastre, gonită de mania zeului cu aripi de foc.
Primăvara soseşte cu daruri pentru locuitorii satului meu, aducând cu
ea o nouă imagine naturii. Pomii au înmugurit, păsările cântă din nou
serenade, florile multicolore cu rochiţe din rouă stropesc iarba crudă
cu un parfum suav, iar copiii cântă în cor cuprinşi şi ei de această
magie a reînvierii.
Prima sărbătoare care încununează stăpânirea primăverii pe
pământurile noastre este Paştele. La această sărbătoare, oamenii se
îndreaptă cu paşi mărunţi spre biserica din sat. Acolo participă cu
toţii, într-o linişte deplină, la Deniile din acea săptămână sfântă.
Biserica, lăcaşul nostru în care ne putem ruga lui Dumnezeu,
veghează de secole întregi satul, acoperindu-l la fiecare răsărit de
soare cu umbrelele turlelor înalte. Viaţa unui ţăran este în strânsă
legătură cu biserica. Aici este locul unde este faţă în faţă cu propriilei gânduri şi sentimente, iar prin rugăciune, legătura cu Dumnezeu
devine din ce în ce mai profundă. De mici, copiii sunt învăţaţi să

15


creadă şi să-l iubească pe Dumnezeu, pentru că un suflet nehrănit cu
învăţături este un suflet pustiu. Biserica este lăcaşul unde nounăscuţii îl primesc pentru prima oară pe Domnul în sufletul lor,
devenind creştini. Tot aici, învaţă cum să se ferească pe parcursul
vieţii de tentaţiile lumii care este mereu în schimbare. În acest loc,
viaţa lor de buni creştini continuă, unindu-şi destinul cu persoana
iubită, jurându-şi în faţa lui Dumnezeu credinţă şi iubire veşnică.
Biserica este şi va rămâne întotdeauna izvorul tămăduitor al
sufletului, care, prin rugăciune, nu va seca niciodată.
În acest sat, oamenii înţeleg că, mai presus de exterior, este
interiorul, care trebuie hrănit în permanenţă, deoarece acesta ne
defineşte ca om.
Nu-mi voi uita niciodată satul. El este cel care mă cunoaşte
cel mai bine, aici locuiesc familia mea, prietenii, aici am petrecut şi
voi petrece în continuare cele mai frumoase momente din viaţa mea.
Trăiesc la intensitate maximă prezentul, dar, uneori, când
melancolia mă cuprinde în mrejele ei, mă gândesc la viitor. Mă
gândesc dacă trecutul va fi uitat fără nicio remuşcare, oamenii
schimbându-se odată cu paşii mici, dar siguri ai viitorului.
Mereu mi-a plăcut să încerc lucruri noi, dar parcă mi-e teamă
că nu voi putea îndura faptul că satul meu liniştit, ce păstrează încă
poveţele trecutului, se va transforma cândva într-un sat în care
tehnologia de ultimă generaţie face diferenţa dintre oameni.
Îmi iubesc satul din toată inima, pentru că el face parte din
mine, el e albumul meu cu fotografii, iar cât voi trăi pe acest pământ
mă voi bucura mereu că m-am născut într-o casă de oameni simpli şi
muncitori, care nu se dau bătuţi în lupta cu viaţa şi cu piedicile ei.
Trăiesc într-un sat cu oameni curajoşi şi solidari, trăiesc într-o mare
familie iubitoare.
Iacob Cristina
Clasa a VI-a
Şcoala cu clasele I-VIII, Grindu-Ialomiţa

16


Ultima sosire
Mențiune la ediția a III-a a Festivalului-Concurs ”Veșnicia sa născut la sat”
Satul. Am crescut. Eram copil și iubeam locul sufletului meu,
satul. Acolo e acasă, orice-ar fi, oricât s-ar schimba. A șa cred. Acum
mă întorc acasă, după ani de lipsă și de durere între străini și în
locuri de care nu mă lega nimic.
Satul e învăluit în mister și noutate. La intrare, găsesc aceea și
bancă veche de lemn, pe care ne adunam seara zeci de băie ți și ne
jucam și ne povesteam unii altora întâmplări și vorbeam despre noi
achiziții, bile de sticlă și capace de doze. Era bogat cine avea multe.
Pe spătarul băncii încă sunt scrijelite poreclele pe care ni le puneam.
Eu eram Buclă, din cauza părului meu creț și blond. Am oprit pentru
un moment mașina să mă uit sub bancă, unde scrijelisem, în secret, o
declarație de dragoste unei fete de la școală, pe care o iubisem. Era
încă acolo, secretă, neatinsă, nevăzută.
Înaintez spre inima satului, dar dezamăgirea mă cuprinde și
mă strânge, îmi strânge inima și sufletul așa de tare, că abia pot să
mai respir normal: nimic nu mai e la fel. și banca îmi dăduse atâtea
speranțe că voi întâlni oameni cunoscuți și voi avea din nou ocazia
să mai stau pe banca aceea și să-mi povestesc via ța scurtă, dar plină
de aventuri. Nu. Am trecut pe lângă locul unde se afla casa mică,
bătrânească a celui mai bun prieten de pe atunci. Gol, îngrădit și fără
zarva pe care eram obișnuit s-o aud de câte ori mergeam să-l chem
pe Ionică afară. Pustii erau și restul locurilor pe care iubeam și pe

17


care nu le mai văzusem de atâta amar de vreme. M-am uitat în jur, cu
inima plină de revoltă ți durere: străzile, pe vremea pline de fete și
băieți jucând ”prinsa”, ”șotron”, ”rațele și vânătorii”, erau dezgolite
de suflete și sentimente. Doar câte o babă tristă scotea capul de după
gard, să verifice dacă nu-i vin copiii de departe, dar pleca imediat ce
realiza că nu sunt ai ei.
Ulițele sunt acum îmbâcsite de parfum de nou și de căldura
din asfalt. Îmi amintesc ce răcoare era când am fost copil, ce-mi
plăcea să mă joc în noroiul proaspăt, să mă duc acasă murdar, să mă
certe mama. Cabluri de înaltă tensiune împăienjenesc săracul sat.
Curentul i-a prins pe toți, i-a închis prin vilele colorate, construite
din bani furați și cu prost gust. Casele vechi mi se par acum atât de
frumoase, când nu le mai văd, când nu mai există.
Am ajuns acasă la mine, pe strada modernizată, asfaltată,
prelungită din cauza unor case noi în care par să locuiască deputa ți
și senatori, plini de bani și aparent ferici ți. Casa sufletului mă
aștepta mohorâtă, năpădită de buruieni și flori sălbatice. Via
necurățată și neroditoare părea să se bucure că mă vede în sfâr șit
acasă. Mă așteptam s-o văd curată, vie, veselă, a șa cum am știut-o
mereu. Voiam să fie așa. Voiam s-o văd pe mama în prag, cu bra țele
deschise, zâmbindu-mi trist, urându-mi „bun venit, copilul mamii”,
dar mintea m-a trezit din vis: știi foarte bine că ei nu mai sunt aici
pentru tine, aici nu mai e casa lor; du-te să vezi unde-s ai tăi!
Mi-am continuat drumul prin sat, pe jos, colindând străzile,
observând schimbările drastice care au avut loc pe parcursul
timpului. Deși eram obișnuit cu modernul și cu tot ce ține de el, aici
nu, aici în sat îl uram. Nu acceptam să-mi schimbe iluzia copilăriei.
Am văzut, în același loc dintotdeauna, casa mătușii Florica. E
singura pe care mi-o amintesc din copilăria mea și care mai e în
viață. Toți au plecat, câte unul, pe rând. și mama, și tata. Privind-o
pe tanti Florica, mi-a trecut prin minte fiecare moment al vie ții
copilului din mine trăit acolo. Fiecare căsu ță care a fost distrusă,
fiecare om trecut de partea cealaltă, fiecare prieten. Ea are aceea și
privire tristă ca și restul babelor. A avut și ea un copil, pe Florinel,
dar se pare c-a uitat-o și el, așa cum o uită întreaga lume. Am plecat
de la tanti Florica, dar nu fără să gust din vinul acela bun, dulce, pe
care îl făcea dintotdeauna și pe care l-am iubit mereu. Am rugat-o să
taie un buchețel din minunățiile de flori pe care le cre ștea ca pe
copilul ei. Mi-a dat cu drag, cum ar da și copilului ei.

18


Am pornit mai departe. Pe linia orizontului se profila cimitirul
vechi, trist, cu cruci rupte, antice, fiecare cu povestea ei. Am mers
într-acolo, admirând câmpurile pârloage înflorite sălbatec. Am intrat
pe poarta de lemn putrezit, înnegrit de vreme și de lacrimi vărsate
peste suflete pierdute și trupuri reci, de ghea ță. Știam drumul și lam parcurs în neștire. M-am trezit în fa ța mormântului lor. Durerea
m-a cuprins mai strâns și am îngenunchiat în fa ța crucilor lor, pe
care știam că le-au dus cu greu o viață întreagă. Mi-am cerut iertare
printre lacrimi și am lăsat buchetul pe pământul negru, dureros de
negru, îndoliat. Chipurile triste ale babelor de după garduri și al lui
ytanti Florica mi-au răsărit în minte. Așa m-a a șteptat și pe mine
mama, amar de vreme, scoțând capul trist de după gard, cu speran ța
că vin. N-am venit. Nu m-au mai văzut de ani și ani, înainte să
moară. Am stat așa, înlăcrimat, până a început o ploaie măruntă. Mam ridicat și am pornit spre sat. M-am întors la casă, cu sufletul
mâncat de regrete. Mă durea că nu m-am întors acasă atât de mult
timp și că mi-am lăsat părinții îndurerați să mă a ștepte. Mă rugam
Celui de Sus să nu mă pedepsească, făcându-mă să-mi a ștept copiii
ani de zile.
Am ajuns la mașină. M-am urcat la volan, am mai aruncat o
ultimă privire casei și am pornit pe drumul pe care am venit. La
ieșirea din sat am mai întors o dată capul, o ultimă dată. și am plecat
pe drumul fără de întoarcere pe care am pornit demult...
Satul m-a uitat. A continuat fără mine. Întoarcerea mea târzie a
fost fără rost. Am plecat trist, așa cum am venit acasă. Satul meu
drag s-a dus. S-a schimbat.
Elev Codău Daniel,
școala cu clasele I-VIII Hănțești, Suceava
prof. îndrumător Lucian-Nicu Rădășan

19


Pariu cu viaţa

Am îmbătrânit… Am îmbătrânit odată cu limbile ceasului
ruginite de timp, cu foile calendarului prăfuit cu mii de însemnări,
am îmbătrânit odată cu mândria care m-a adus în faţa unei mese
goale, slăvită de un bucheţel de zambile mov.
Zambile mov… mov ca văzduhul înlănţuit în umbrele
înserării, umbre pictate din izvorul rece al nopţii.
Zambile mov… aceleaşi ca acum cincizeci de ani, când le-am
lăsat pe aceeaşi masă prăfuită, alături de o scrisoare mistuită de
sentimente mincinoase. O scrisoare care suna mai mult a repro ș, dar
nu asta contează. Am scris câteva rânduri care…nu. Am gândit nişte
cuvinte pe care le-am aruncat pe masa din lemn şi-am plecat. N-am
avut curajul să văd privirea mamei, înceţoşată de lacrimi, n-am vrut
să-i simt mâinile aspre, dar învăluite într-o căldură ce liniştea furtuna
din interiorul meu, nu…Am fost un laş care a pus pariu cu viaţa şi-a
pierdut tot. Am plecat, crezând că, crezând că sunt mai puternic, că
sunt gata să dau piept cu viaţa cea cu două feţe sau chiar mai multe.
Eram furios! De ce eu? De ce Dumnezeu m-a ales tocmai pe
mine să trăiesc aici, în acest loc izolat de ,,tendinţele`` marilor oraşe?
Ce se va 20alege de viaţa mea, de visele şi de idealurile mele, de
speranţe şi chiar de iluziile mele? Aici viitorul nu era decât o lumină
palidă ce-şi risipea spiritul în braţele întunericului. Un întuneric din
care se desprind strigătele salvării.
Aşa este cel mai bine. Viitorul mă aşteaptă. Destinul meu nu
este scris pe cerul acestui sat. Numele meu nu e sculptat pe trunchiul
copacilor, iar acest pământ nu îmi va simţi niciodată respiraţia. Simt

20


că nu merit să trăiesc aici, alături de nişte oameni care vor trăi la
nesfârşit după tradiţiile strămoşeşti, care, după părerea mea, sunt
doar nişte reguli. Oameni care muncesc de dimineaţă până seara, cu
trupul secerat de oboseală şi sudoare doar pentru o bucată de pâine.
O bucată de pâine care nu va seca foamea unui copil, o bucată de
pâine pe care ţi-e milă s-o dăruieşti gurii când te gândeşti cu câtă
trudă a fost pusă pe masă.
În zonele unde posibilitățile de a munci şi de a obţine sunt cu
mult mai variate, acest gând ar fi fost doar un coşmar ce ar fi speriat
orice doamnă sau orice domn din înalta societate.
Aceasta e doar introducerea vieţii mele sau, mai degrabă,
introducerea unei tinereţi risipite. Aşa e… mi-am bătut joc de cea
mai frumoasă perioadă a vieţii mele. Mândria, orgoliul şi dorinţa
nebună de a arăta tuturor că cine doreşte poate reuşi oriunde oricum
şi oricând m-au transformat din tânărul plin de viaţă, care îşi ajuta
părinţii şi bunicii, care slăvea pământul unde a văzut pentru prima
oară lumina zilei… m-au transformat într-o fiară care calcă în
picioare sentimentele celorlalţi. ”Dacă eu sunt bine…”
Am plecat fără să privesc înapoi. Nu simţeam nimic. Parcă
eram gol în interior. Nu plângeam după trecut, nu mă bucuram la
gândul că viitorul strălucit la care speram e atât de aproape, simţeam
ceva ciudat. Mă simţeam hipnotizat. Parcă nu mai aveam contact cu
realitatea.
De atunci a trecut mult timp, poate prea mult, iar unele
amintiri le-am lăsat undeva departe, le-am îngropat undeva unde
nimeni nu le va găsi.
Viaţa la sat e grea, munca pe pământuri e înjositoare, ţăranii –
nişte oameni de care ar trebui să-ţi fie ruşine, pentru că mulţi nu au
învăţat carte şi nu au maniere, nu sunt nişte oameni citiţi, nu se
îmbracă la modă pentru timpurile noastre, nu ştiu altceva decât
muncă, muncă şi iar muncă. O muncă cu care te lupţi pentru
supravieţuire. Dar cine a spus aşa ceva? Cine a fost atât de… atât de
superficial, de… Mi-e foarte ruşine, dar, da… eu am spus. Şi mi-e
mai ruşine că am gândit aşa ceva despre satul unde am îngropat
jucării, poze, amintiri, zâmbete, lacrimi. Şi despre familia, prietenii şi
vecinii mei. Ar trebuit să fiu condamnat şi să mi se dea pedeapsa
maximă, dar cred că asta nu mi-ar răscumpăra greşeala. Atât ar fi
prea puţin, faptul că mi-am părăsit viaţa, deci m-am părăsit pe mine

21


cel adevărat, e de neiertat. Am plecat la drum plin de ură şi de o
ambiţie trădătoare fără să privesc înapoi. Ce fel de om sunt?
Acolo, în locurile unde zbura imaginaţia mea, nu era totul la
fel de roz cum mi-am imaginat. Oamenii nu se puteau numi oameni.
Erau reci, distanţi, vorbeau puţin şi parcă îţi răspundeau cu ură la
orice întrebare, asta dacă îţi răspundeau…
Puţinii bani pe care îi aveam şi cu care plănuiam să închiriez o
cameră umilă mi-au fost furaţi în toiul zilei de către un grup de copii
murdari, cu haine zdrenţuite. Mi-era milă de acei copii flămânzi, dar
oare lor nu le-a spus nimeni că nu e bine să furi? Am văzut şi am
auzit cum toată lumea ţipa la ei, cum aruncau cu diferite obiecte în
bieţii copii. Ei nu au o mamă care să îi apere? Sunt singuri pe lume?
Dar de ce mai întreb? Eu am o mamă, o mamă care mi-a dăruit inima
şi dragostea ei pe tavă, care mi-a dat tot ce avea ea mai bun şi
câteodată se culca flămândă numai ca să îmi fie mie bine. Şi eu… eu
am părăsit-o fără nicio explicaţie. Am închis uşa şi dus am fost.
Perioada petrecută departe de casă a fost ca o luptă pentru
supravieţuire. Nicio îmbrăţişare, nicio mângâiere când necazurile se
ţineau scai de mine. Nicio vorbă bună. Toată lumea bună mă
respingea pentru că eram un băiat din provincie care nu poate
supravieţui în oraş.
Aşa e, nu am putut supravieţui. Toţi erau ca nişte roboţi: fără
sentimente, fără suflet. Erau ofiliţi pe dinăuntru. În afară de nişte
bani pe care îi ţineau cu mândrie în mână, nu aveau ce să arate.
Timpul a trecut şi recunosc că nu voiam să mă întorc cu coada
între picioare în satul meu şi să mă recunosc învins. Cu multe
eforturi am reuşit să mă angajez la o firmă de construcţii, unde
stăteam de dimineaţă până seara cu cărămizile în mână şi cu cimentul
la picioare. Eram un om singur. N-am reuşit să-mi întemeiez o
familie. Ce rost avea să continui într-o lume încă necunoscută mie,
plină de primejdii şi, mai mult, singur în faţa furtunii? Mă chinuiam
degeaba.
M-am întors cu ochii inundaţi de lacrimi, cu sufletul împietrit
de durere. M-am întors în satul începutului meu. Parcă îl auzeam
cum mă strigă şi mă întreabă de ce l-am părăsit. Nu ştiam ce să-i
răspund, mă simţeam ca un trădător.
Primul gând a fost să o caut pe mama. Era o zi de primăvară,
iar ghioceii zâmbeau inocenţi în lumina caldă a soarelui. Păsările
cântau, iar florile îmbătau natura cu un parfum suav.

22


Prima dată nu ştiam dacă sunt chiar în satul meu. Nimic de
când am plecat nu mai era la fel. Era normal să se schimbe, dar nu
totul şi nu atât de brusc. Acum eram şi mai debusolat.
Pe drumurile pline de noroi şi de pietre de care odinioară se
împiedicau căruţele pline de ţărani ce se duceau spre pământurile
fertile, acum erau asfaltate, iar maşini scumpe defilau cu o muzică
ciudată dată la maxim. Casele aveau care de care culori mai
ţipătoare, perdele mai sofisticate, iar copiii, care demult se jucau
desculţi pe câmpurile înverzite, acum nici urmă de ei. Parcă toată
lumea dormea un somn al veşniciei.
Am colindat tot satul, dar nici un om nu mi se mai părea
cunoscut. Ori eu m-am schimbat, ori ei nu mai sunt cei de demult.
Am întrebat pe la fiecare casă de mama mea, dar nimeni nu ştia
nimic. Parcă nu locuise vreodată în satul acela. Într-un final, am dat
de o femeie în vârstă, care se întorcea de la biserică. Cu glasul
tremurat mi-a spus că tocmai a fost să-i aprindă o lumânare. În acel
moment parcă îmi pierdusem cunoştinţa. Adică… adică mama mea
nu mai era cu mine pe acest pământ? A plecat fără ca măcar să-mi
iau rămas bun de le ea şi să-mi cer iertare… Acum m-a părăsit şi ea.
Am plecat fără să scot un cuvânt. M-am aşezat în genunchi şi
am plâns ore bune, rugându-mă la Dumnezeu să mă ierte. Acum
nimic nu mai avea sens. De ce să mai trăiesc? Pentru cine sau pentru
ce?
Am fost mulţi ani marcat de această pierdere, dar, cu ajutorul
lui Dumnezeu, am reuşit să trec peste şi să-mi întemeiez o familie
iubitoare. Cu toate astea, n-am reuşit s-o uit şi nici nu vreau asta. În
fiecare duminică merg la mormântul ei cu un bucheţel de zambile
mov.
Am ajuns primar al satului, bucurându-mă de susţinerea
familiei şi a sătenilor. Toţi eram o mare familie fericită. Toate şi-au
reluat cursul de altădată şi pentru prima oară mă simţeam împăcat cu
mine însumi.
Aşa a fost poveste unui om, rudă şi vecin dintr-un sat din
Bărăgan. Povestea continuă în ritmul ei simplu, aşa cum Dumnezeu a
rânduit.
Ionescu Iuliana
Clasa a VI-a
Şcoala cu clasele I-VIII, Grindu-Ialomiţa

23


Leagǎnul copilǎriei

Cu sufletul plin de amintiri frumoase, cu gândul la cei dragi
care mǎ aşteaptǎ, cu sete de linişte şi de frumos, trenul mǎ poartǎ
într-un loc peste care timpul nu trece. Şi spun cǎ nu trece, pentru cǎ e
mereu la fel, la fel ca atunci când eram copil şi stǎteam la casa
bunicilor. Doamne, cât de dragǎ îmi e casa bunicilor! Acesta e locul
în care am copilǎrit, de unde am plecat în lume cu o grǎmadǎ de
dulci amintiri şi în care mǎ întorc cu drag de fiecare datǎ când
zgomotul oraşului mǎ oboseşte.
Nu e zi sǎ nu retrǎiesc cu gândul mǎcar o amintire a copilǎriei
şi toate acestea s-au întâmplat în acest minunat loc. Sunt file în cartea
vieţii noastre – unele mai de preţ ca altele – pe care adesea le
întoarcem sǎ ne amintim, aşa cum spune poetul, de locurile natale, de
satul nostru drag, cu şesuri nesfârşite, sub ceruri largi de varǎ, pe
unde au înflorit şi s-au scuturat macii copilǎriei noastre.
Trenul se apropie de intrarea în sat, iar eu privesc cu nesa ț pe
geam şi mǎ minunez de ceea ce-mi rǎsare `naintea ochilor: privind
într-o parte mǎ fascineazǎ frumuseţea cu care culorile roadelor
împodobesc pǎmântul; mi-l imaginez iarna, în straie de sǎrbǎtoare, şi
sunt nerǎbdǎtoare sǎ privesc cerul senin ce-l ocroteşte şi sǎ respir aer
curat. Am intrat deja în sat şi, privind în cealaltǎ parte, observ cum
printre rânduri rǎsar case cu pereţi pictaţi de petale de flori şi
gospodari harnici ocupându-se de toate. Mai e foarte puţin şi trenul
se va opri; cred cǎ numai el şi clopotele bisericii tulburǎ liniştea
satului. Mi-am dat seama de asta odatǎ ce m-am dat jos.

24


Mergând cǎtre casǎ, pe cǎrarea de la garǎ, mirosul pomilor şi
armonia satului îmi umplu sufletul. Îmi doresc sǎ mǎ bucur de
fiecare zi petrecutǎ aici pentru cǎ aici orice gând e mai încet, curge
mai lin. E ca şi cum inima nu ar mai bate în piept, ci acolo, undeva în
pǎmânt.
Mǎ apropii tot mai mult de strada bunicilor şi, la fiecare pas,
amintiri îmi inundǎ sufletul şi îmi aduc bucurie. Mi-aduc aminte de
jocurile pe care le jucam aici cu vecinii şi prietenii şi simt cǎ aici
copilǎria nu are limite, deoarece chiar şi acum mi-aş mai dori mǎcar
o zi din acelea. Aici e lumea umbritǎ de pomi cu coroanǎ deasǎ,
unde-mi sunt ascunse frumoasele flori ale tinereţii şi dulcile fructe
ale copilǎriei. Trǎinicia şi frumuseţea artei populare este nǎscutǎ în
sufletul ţǎranului român, din imaginaţia lui şi din puritatea fiinţei
sale. Aici localnicii cunosc strǎinii dupǎ primele cuvinte vorbite de
aceştia şi îşi pun pe cântar armonia şi frumuseţea lor sufleteascǎ.
Cine nu îşi aminteşte cu drag de datinile frumoase care ne-au legat
copilǎria, de obiceiurile sfinte şi bogǎţia sufleteascǎ a oamenilor
pǎstrate din moşi-strǎmoși?
Iatǎ-mǎ ajunsǎ la casa bunicilor, unde dragii mei mǎ asteaptǎ
în poartǎ. Se bucurǎ nespus sǎ-şi revadǎ nepoata şi eu, de asemenea,
pe dânşii. E aşa frumoasǎ casa bunicilor! Proaspǎt vǎruitǎ, cu
pridvor, cu geamuri adǎpostite de obloane verzi din lemn şi
împrejmuitǎ de un gard din scândurele.
În fundul curţii stǎ mândru un pǎr cu miez roşu, cu pere mici şi
gustoase. Mai sus e poiata, iar dupǎ aceasta începe o livadǎ în care ne
jucam ”de-a ascunsa” când eram mici.
Intru în casǎ unde tavanul este podit cu lemne, peste care, din
loc în loc, sunt grinzi, tot din lemn, pe care bunica ţine agǎţate în
cuie ulcele din pǎmânt, iar pe pereţi stau farfurii cu desene
interesante. În ulcele bunica ascundea zahǎrul cu care noi, copiii,
eram rǎsplǎtiţi când eram cuminţi.
Zile din acest colţişor de Rai s-au scurs repede şi eu mǎ voi
întoarce la anul. Urcând în tren, simt în suflet tristeţe, dar şi bucurie;
tristeţe, pentru cǎ nu m-aş despǎrţi de acest mirific loc şi bucurie,
pentru cǎ am trǎit aici niște zile minunate.
Plec cu convingerea cǎ satul e veşnic şi cǎ vesnicia s-a nǎscut
în el. Mereu va exista şi ne va adresa chemǎri sǎ ne întoarcem de
oriunde am fi pentru a-i simţi bunǎvoinţa şi a-i gusta bunǎtǎţile.

25


Prin „veşnic” înţelegem peisaje biblice ale plaiului, bisericuţe
presǎrate pe dealuri, fântâni cu cumpǎnǎ, rǎstigniri lǎsate pe la
rǎscruci pentru a ne înclina capul şi a ne închina şi cireşii singuratici
care legau cerul şi pǎmântul, dând naştere continuitǎţii.
Satul e locul de refugiu al liniştii, e acel verde care împrǎştie
mult frumos în inimă, care şi ea bate mai încet în pieptul oamenilor
chinuiţi şi frumoşi la suflet.
Ştiu acum rǎspunsul la întrebǎrile „Cine sunt?” şi „De unde mǎ
trag?”: din ţara copilǎriei mele, din cea a poveştilor şi a veşniciei!
Satul e vatra unui popor, iar noţiunea de „ţarǎ” şi „ţǎran” e veşnicǎ,
pentru cǎ, ori încotro ne-ar duce pasul, amintiri ne bat în inimǎ, în
puls, cu un ecou adânc, şi ca un fir ne leagǎ, pânǎ la ultimul nostru
ceas, de cuprinsul acestor depǎrtǎri.
Elev Rusu Daniela, clasa a X-a
Liceul Teoretic Periam-Timiş
Profesor coordonator: Şirianţu Adelina

26


Satul... altǎ veşnicie a sufletului

Deasupra fiecǎrei clipe sublime ce exprimǎ a noastrǎ viaţǎ, cu
un glas parcǎ tremurǎtor, sentimentul, ce poate pe fiecare dintre noi
ne-a atins înlǎuntrul, este chiar el, acelaşi şi întotdeauna dornic de-a
se manifesta doar sufletului, este sentimentul ascuns în noi, dragostea
pentru veşnicia satului.
Acest loc, acest sat rǎsunǎ cu vocea lui în orice fiinţǎ ce suflǎ a
viaţǎ, în orice lucru ce murmurǎ bucuria de a exista, şi în fiecare
suflet ce îl înţelege şi îl simte. Satul, pentru mine, semnificǎ cel mai
ocrotitor şi adecvat loc pentru a mǎ refugia, liniştindu-mǎ. Are tǎria
de a pǎtrunde atât de puternic în mine când mǎ trezesc dimineaţa în
pragul casei pǎrinteşti şi privesc cum regele tuturor fiinţelor vii,
soarele, îşi face apariţia ca pe o scenǎ cu atâta drag. Satul românesc
este poate singura speranţǎ cǎ noi încǎ trǎim. Suntem toţi români, dar
numai câţiva trǎiesc la sat. Sunt oameni des pierduţi din fire, dar cu
gândul doar la frumuseţea ce mulţi nu o vǎd într-un loc atât de
deosebit.
Oameni... pot sǎ spun chinuiţi, uitaţi de sufletul naturii în
braţele destinului, dar sunt frumoşi pentru ceea ce pǎstreazǎ în suflet.
Ei adorm cu gândul cǎ dimineaţa se vor putea trezi cu acelaşi zâmbet
pe care l-au purtat pe chip, şi acum douǎ zile, cǎci sunt atât de
ambiţioşi doar când le priveşti lumina ascunsǎ în ochi, şi, totuşi,
majoritatea au atâta timp sǎ trǎiascǎ şi sǎ se bucure de viaţa care le
leagǎnǎ uşor sufletul... infinitele comorii ale satului.

27


Uitǎ-te la un cioban, tatǎl lui este soarele, ştie întotdeauna cǎ
lumina, ziua cu cerul însorit şi glasul aerului de munte sunt cele mai
prielnice momente pentru a-şi putea urma copiii, oile lui dragi, cǎtre
pajiştea cea mai bogatǎ. Dar acum, eu te întreb pe tine: - De câte ori
te-ai uitat la soare şi i-ai cerut eternitate? Ei bine, poate de prea
puţine ori, pe când ciobǎnaşul nostru asta face în fiecare zi, de teamǎ
cǎ, odatǎ fǎrǎ luminǎ, doar pe întuneric nu-şi va mai putea gǎsi copiii
lui dragi. Singurǎtatea unui cioban, a unui om rǎtǎcit pe dealuri nu
este singurǎtate, este doar amintirea satului ce încǎ pulseazǎ în el
vrednice comori.
Cât de curat este sufletul unui sǎtean, când cu albia pârâului şi
cu verdele dealului în inimǎ merge la cules de roade încǎ de
dimineaţǎ, când corul ce le-au astupat pulsul urechilor nu se aude
decât din aura magicǎ a broaştelor de din josul pârâului casei. Rupţi
de lume uneori, românii noştri au ştiut întotdeauna cǎ a crede în
veşnicul lor suflet, este deja un semn de salvare sigurǎ. Puterea şi
curajul de a supravieţui în vremuri neprielnice, nesiguranţa zilei de
mâine, parcǎ le-au întǎrit sufletul ca o stanǎ de piatrǎ, dându-le ospǎţ
interiorului lor. Avem curaj şi ţinem cu credinţǎ la tǎria de a trece
peste orice problemǎ întâlnitǎ în drum. Suntem fraţi de sânge cu
codrul şi cerul românesc, neam cu adâncurile tulburǎtoare ale
munţilor unde, poate, enigmele au rǎmas neatinse şi azi, şi avem
pragul însorit cǎtre marile valori ale trecutului plin de adevǎr. Cǎci
fiecare dintre noi este o valoare inestimabilǎ şi autenticǎ, doar când
ne gândim la poporul din care facem parte. Românii noştri au pǎstrat
cu îndârjire forţele care ne-au fǎcut mai valoroase satul şi rǎdǎcinile
lui române. Satul a rǎtǎcit în fiecare an printre anotimpurile vieţii ca
stelele prin cer, şi, totuşi, am ştiut pǎstra adevǎratele lucruri ce ne-au
menţinut apogeul. Imaginea care a fost zugrǎvitǎ de marile noastre
personalitǎţi a rǎmas şi astǎzi aceeaşi, doar cǎ noi ne-am schimbat.
Prin fiecare sat şi acum parcǎ mai se aude cu paşi clǎtinǎtori vocea
unui alt suflet, a folclorului, avem o Mioriţǎ care ne face mândri de
puterea unui popor român în stare de aproape orice luptǎ întâlnitǎ în
cale, o legendǎ a Meşterului Manole care se jertfeşte şi azi din iubire
şi pentru iubirea patimii de a creea spaţiul autentic român. Avem
doinele şi baladele culese din inima sǎteanului însetat de dor, avem
ceva ce nu le putem pierde, absolutul întâlnit la sat. Apariţia marilor
clasici n-a fǎcut decât sǎ dezvolte comoara cea mai de preţ a

28


sǎteanului, sǎ o adânceascǎ şi mai tare în prǎpastia dorului, ca sǎ ne
putem aminti cu drag de ea.
Uitǎ-te la pǎrinţii neamului românesc de la sat. Ce observi?
Sunt chiar ei, Retezatul, Omul şi Moldoveanu. Veşnicele adǎposturi
ale inimii, aceleaşi locuri de neuitat impregnate cu urmele oamenilor
ce au îndrǎznit sǎ le încalce regula de aur: Copilǎriţi trǎind adevǎrul
cǎ şi în noi existǎ viaţǎ, şi nu muriţi pânǎ n-aţi cugetat sǎ o aflaţi!
Au fost întotdeauna vrednici de-a ne iubi cu pǎdurea bogatǎ, cu
fiinţele dǎtǎtoare de hranǎ, cu pǎsǎrile asemeni nouǎ şi cu
înmiresmatele pasteluri de luminǎ ale aerului. Noi de ce sǎ nu-i
iubim?
Acest loc rǎtǎcit, parcǎ uneori certat cu realitatea, ne-a fǎcut sǎ
devenim sǎteni.
Sunt acei oameni care, deşi au pe greutatea mâinilor rǎni
vizibile, sunt totuşi mai limpezi la suflet, mai dulci la vorbǎ, mai
sǎritori la glas, sunt sǎteni cu anotimpurile vieţii în casele lor
adâncite de tinereţe.
Şi tocmai pentru acest lucru, din singurǎtatea cerului am ales
stelele, din învrǎjbita viaţǎ am adunat visul, în nopţile fǎrǎ de lunǎ
am trǎit cu speranţa, şi toate acestea sǎ ne putem mândri cu originea
noastrǎ.
Iar acum, pǎrǎsiţi de bǎtrâneţe, adânciţi în eterna bucurie a
credinţei trupeşti, sǎ ne prindem de mânǎ, sǎ ne atingem pustiul
spunând cǎ tot ce am trǎit a fost viaţa şi cǎ, cu lacrimi de tinereţe pe
buze, am ajuns sǎ descoperim adevǎrata enigmǎ... cǎci satul este altǎ
veşnicie a sufletului!
Elev CIOICA CRISTINA clasa aX-a;
LICEUL TEORETIC PERIAM-TIMIŞprof. Coordonator Şirianţu Adelina

29


Poteca din grădina bunicii

Ori de câte ori ai ocazia să vorbești sau pur și simplu să te
gândești la satul în care te-ai născut, ai copilărit sau prin care doar ai
trecut, îți trec cu siguranță prin minte amintiri frumos ilustrate de
Ion Creangă. Dar oare satul românesc al secolului al XXI-lea mai
reflectă simplitatea și modestia dată? Dacă nu facem din toate astea
o regulă universal-valabilă, s-ar putea. Și, totu și, via ța la țară este
diferită.
Încerc să-mi aduc aminte războiul cu care bunica țesea
așternuturi. Era atât de mare, încât acoperea aproape toată odăioara
ei. Să mai fi văzut așa ceva să se lucreze efectiv, nu cred.
Așternuturile ei rezistă și le pun pe pat cu plăcere, de și au trecut
mulți ani de atunci. și mă gândesc la bătrâna mea bunică. Doamne,
ce simplu trăiește ea! Nu are nevoie de televizor color, de cablu, de
vreun produs umflat cu e-uri de la magazine. Ei nu-i trebuie nimic,
doar sănătate îi cere lui Dumnezeu. Încă nu pot să-mi dau seama
cum, la 80 de ani, se îngrijește singură de văcuța ei care, de și pare la
fel de bătrână ca și ea, încă îi dă lapte.
E printre singurii oameni din sat care, atunci când îi vin
colindătorii, îi primește cu mere și covrigi. Dar ce să mai spun de
cozonacii ei fierbinți, pe care abia îi scoate din cuptorul ei de
pământ? Niciun alt cuptor și nicio altă bunică nu mai fac asemenea
cozonaci. Acum, că stau și mă gândesc, îmi dau seama că la ea casa
e mereu curată. Parcă tot ce e vechi are un iz nou, proaspăt. O fi de la
bucata aia mare de săpun pe care o numește „de casă”. Ador să mă
duc la ea și să mă cuibăresc în pat lângă sobă. Aștept cuminte să dea

30


de mâncare la găini și la purcei și o a ștept să-mi povestească. Mă
uimește cu memoria ei tânără atunci când îmi spune despre tinere țea
ei și despre faptul că ea nu a făcut prea multă carte, căci fetele se
măritau de tinere, făceau copii și se duceau la muncă la câmp, la
porumb, lucernă sau floarea-soarelui. știu fiecare amănunt din via ța
fiilor ei, ca și cum asta ar fi fost ieri și nu cu mul ți ani în urmă.
Plec de la ea seara târziu și, la doar două case distan ță, intru
într-o altă lume. Din aleea strâmtă și crăpată a bunicii dau în cea lată
și pavată a casei noastre. Ridic privirea și ămi dau seama că mai e
doar o lună până vine căldura și trebuie să schimbăm zugrăveala
casei. Anul trecut se purta lavabil simplu, acum se poartă tencuiala
decorativă. În buzunar îmi țiuie ceva. A, este telefonul meu touch
screen, care mă anunță că trebuie să mă pregătesc să ies cu fetele în
club. Doar e sâmbătă seara. Dacă ar vedea săraca buni cum e treaba
pe la „horele” noastre, și-ar face o cruce mare și ne-am scuipa să nu
ne deoache. Nici nu ajung bine acasă, că mă și instalez în fa ța
calculatorului să-mi completez pagina de facebook cu poze noi. Ei
bine, da, internetul a ajuns și la țară. Odată cu centrala termică și cu
amenajarea livingului, cu televizorul de 106 cm diagonală, cu cabina
de duș și multe altele.
Dar oare toate lucrurile astea ne fac mai buni? Uneori am
sentimentul că nu! Dacă unele lucruri ne dau posibilitatea să
devenim mai inteligenți, să ne extindem orizonturile, asta nu
înseamnă că suntem și mai sufletiști. Dimpotrivă, nu cred că o să am
vreodată blândețea, calmul și înțelepciunea bunicii. Cu pierderea
bunicii o să pierdem legătura cu trecutul? Părin ții mei îmi par a șa de
detașați de trecut, de obiceiuri, încât, uneori, am impresia că s-au
născut odată cu mine. Ei fac naveta la ora ș cu microbuzul, au
serviciu acolo, fac cumpăraturi la hipermarketuri... Noroc cu găinile
și cu purcelul din fundul curții, care îmi aduc aminte că stăm la țară.
Ar mai fi și primăvara,momentul în care mai fac și eu cuno știn ță cu
sapa la plantatul roșiilor, ardeilor, cepei și al altor legume necesare
în casa omului tot timpul anului. Mă bucur când văd duminica
bătrânele satului care se duc la biserică. Adesea, acestea țin de mână
câte un prichindel de nepot, cu speranța că îi vor insufla din
obiceiurile lor.
Deși democrația și, implicit, modernizarea, și-au pus
amprenta pe evoluția vieții în satul românesc, trăiesc cu convingerea
că tradițiile noastre vor fi duse mai departe măcar prin puterea

31


cuvântului. Aici, la sat, trăiesc armonios două genera ții de oameni.
Important e ca noi, cei tineri, să respectăm și să ascultăm pe cei care
pot să ne descrie originile.
Elev Pantazi Ana-Maria, cls a VII-a, Maia

Satul în secolul al XXI-lea
Secolul al XXI-lea a fost și încă mai este marca t de
schimbări destul de reprezentative în privința civiliza ției, confortului
și nivelului de trai al locuitorilor din mediul rural. Înainte de apari ția
orașelor existau doar sate și ocupațiile de bază ale locuitorilor erau
agricultura și creșterea animalelor.
Mărimea satului, modul de aranjare a a șezărilor omene ști,
materialele din care sunt construite, dimensiunea lor și felul în care
sunt făcute trădează modul de adaptare a omului la condi țiile de
mediu, obiceiurile și tradițiile acestora, la ocupațiile lor și la gradul
de dezvoltare economică a zonei în care ace știa trăiesc. În unele țări
mai dezvoltate, satele s-au modernizat atât de mult, încât seamănă cu
niște orășele. Dar sunt și regiuni în care locuitorii păstrează vii atât
tradițiile, obiceiurile și portul, cât și felul în care casele se
construiesc, din ce se fac acoperișurile. De exemplu, în țara noastră,
în zona Maramureșului, oamenii au case tipic rustice, cu prispă, însă
nu toate așezările sunt așa, ci există și case construite modern, iar
ocupațiile lor de bază sunt agricultura și me șteșugăritul.
În general, satele au început să se modernizeze, iar felul în
care se construiesc casele este total diferit de modul în care se
construiau așezările țărănești. Odată cu modernizarea caselor, în
sate au început să se deschidă mai multe centre comerciale, iar
oamenii nu mai muncesc atât de mult în agricultură. Cei care au
terenuri mai întinse lucrează mecanizat, dar, cu toate acestea, în
agricultură nu prea se mai implică oamenii cum făceau altădată.
Unele sate moderne care sunt așezate la poalele versantului sau într-

32


o mică depresiune se ocupă cel mult cu turismul, pentru că nu au alte
resurse de care pot profita.
Chiar și în privința mijloacelor de transport apar schimbări.
Ele s-au diversificat și mulți oameni de la sate au ma șinile lor
personale. În satele mai izolate, elevii sunt transporta ți cu microbuze
școlare, iar o parte din școli au fost modernizate din fonduri
europene.
Din cauză că industria din România a decăzut și oamenii nu
prea au locuri de muncă, atrași de posibilitatea ob ținerii unor
venituri mari, mulți români au plecat definitiv sau temporar în
străinătate. Reîntorși în țară, cei care locuiesc mai ales în mediul
rural și-au construit case moderne, spa țioase și confortabile, care
reflectă gradul de dezvoltare a acestora. Multe case construite la țară
au condiții apropiate de confortul locuințelor de la ora șe (apă
curentă, calorifere, electrocasnice moderne, ferestre și u și de
termopan, care economisesc energia calorică). De asemenea,
interioarele curților sunt pavate, iar toate acestea arată nivelul de
urbanizare a satului. În unele locuri, oamenii și-au improvizat mici
sisteme de irigații pentru grădini și livezi, care le ușurează munca și
cresc recoltele.
În ultimul timp, traiul la țară a devenit destul de convenabil,
deoarece multe case au condițiile și confortul necesare relaxării și
recreerii. Unii oameni, din cauză că trebuie să se trateze de diferite
boli, se refugiază la sate, unde pot găsi un mediu mai pu țin poluat,
mai curat și se pot hrăni mai sănătos.
Condițiile mediul rural, materiile prime și tradi țiile istorice
sunt factori care au împiedicat dezvoltarea și modernizarea anumitor
regiuni, însă nu în totalitate. Unele obiceiuri, tradi ții, de asemenea și
felul în care se prelucrau anumite materii prime, sunt pe cale de
dispariție, ca urmare a modernizării societă ții umane, a dezvoltării
științei și tehnicii.
Chiar de la crearea sa, omul a încercat să- și u șureze munca,
făcându-și unelte folositoare, întâi mai rele, apoi din ce în ce mai
perfecționate. De atunci, s-a evoluat foarte mult și s-a ajuns până în
stadiul în care ne aflăm în ziua de azi și se poate observa că prin
perseverență omul a reușit, iar un fapt destul de important este că și
satele au ajuns cât de cât modernizate și tehnicizate.
Prin îmbunătățirile care au fost aduse satelor și dezvoltarea
lor, se poate vedea o diferență clară în ceea ce prive ște a șezările din

33


mediul rural, ce au fost odată și ceea ce sunt acum, orice s-ar spune,
modernizarea acestora a avut, în consecin ță, mai mult avantaje.
Dezvoltarea satelor constituie un pas înainte pentru oamenii care
locuiesc în mediul rural, însă reprezintă și un pas înapoi pentru
natură, deoarece poluarea joacă un rol nefast. Satele moderne
civilizate înseamnă industrializare, tehnicizare, urbanizare,
mecanizare. Odată cu mărirea gradului de confort, cresc și factorii de
risc, care conduc la așa-zisele „boli ale civiliza ției”. Toate formele
de degradare a mediului înconjurător au consecin țe directe sau
indirecte asupra sănătății omului, dar, cu toate acestea, prin
modernizarea satelor și dezvoltarea lor, omul a avut mai mult de
câștigat și prin acestea el a fost încurajat și a continuat ceea ce și-a
dorit să realizeze.
Elev Andriesei Marta, Școala cu clasele I-VIII Hănțești,
Suceava
Prof. îndrumător Lucian-Nicu Rădășan

34


Satul tradițional, satul modern
„Vorbește cum ți-e vorba și poartă-te cum ți-e portul” –
zicala aceasta din bătrâni, care, cu câteva decenii în urmă dăinuia în
inimile oamenilor de la sat, la fel ca multe altele, lucru ce-i făcea
unici, în zilele noastre este un mit.
Haideți să ne întoarcem în timp și să vedem diferen ța dintre
atunci și acum. Cu mulți ani în urmă, satul era un loc mic, cu
oameni și căsuțe țărănești, în curțile lor erau căruțe, în fiecare curte
vedeai câte un cuptor la care se cocea pâine, dar azi, în loc de
căsuțele țărănești cu prispa de lut, găsim vile, căru țele au fost
înlocuite cu mașini care de care mai șmechere, acele cuptoare care,
de fapt, acum sunt mai mult de frumusețe, sunt înlocuite cu grătarul.
Singurele care și-au păstrat cu adevărat frumuse țea autentică
sunt cele de la poalele muntelui și din vârfurile Mun ților Carpa ți.
acolo, într-un colț uitat de lume, încă se mai păstrează obiceiurile
moștenite de la strămoșii noștri. În ziua de azi, lămpile au fost
înlocuite cu rețeaua de electricitate, dar acolo, în mun ți, totul a
rămas neschimbat.
Și dacă tot am vorbit de casele țărănești, haide ți să intrăm să
vedem ce a mai schimbat timpul. Când intrai într-o casă țărănească,
vedeai lada de zestre, care era plină cu costume populare și alte
lucruri, când îți mirosea a sărmăluțe de afară, găseai pe masă pâinea
coaptă, caldă, vedeai soba și cuptorul și pisica ce stătea și se juca cu
ghemul de ață, torcând, când stătea țața Ileana și tricota căciuli și
fulare pentru nepoței, rar mai vezi case dintr-astea…
Acum, lada de zestre este un dressing unde, bineîn țeles, nu
găsești costume populare, ci blugi, tricouri cu imprimeuri, fuste

35


mini. Pe masă găsim pizza, spaghetti și alte mâncăruri. Pu țini sunt
acei oameni care fac sarmale fără să fie Crăciun sau Pa ște. Și ce e
aia sobă dacă acum există centrale de tot felul: pe ulei, pe lemne, pe
gaz? Pisica stă acum afară, pentru că, săraca, unde să mai toarcă?
Lângă calorifer? Bineînțeles că acum nu se mai tricotează, ci se
cumpără de la Mall-uri sau centre comerciale. În zilele noastre se
combină stilul popular cu stilul chic.
Înainte, oamenii foloseau trocul ca mijloc de comer ț, dar,
fiindcă în prezent s-a modificat procesul comer țului, se folosesc
banii.
Fiecare localitate are un grad de cultură, nu există comunitate
cât de neînsemnată fără un anumit grad de cultură, exprimată în
ansamblul ideilor și micilor unelte, datorită cărora comunitatea se
constituie și își asigură dăinuirea. De mult, în zilele de duminică și
de sărbătoare erau pustii, toată lumea era prezentă la biserică. Acum,
când intri în casele acestora găse ști muzica dată la maximum,
oamenii cu telecomanda în mână vizionând telenovela preferată sau
meciul. În biserică bate vântul, vezi trei babe și patru mo șnegi,
pentru că tinerii sunt prea obosiți după petrecerea din seara
precedentă de la club. Toate obiceiurile care se practicau mai demult,
șezătorile, clăcile, horele, au fost înlocuite cu petrecerile la club.
În afară de oamenii bătrâni care au șaizeci de ani sau poate
mai mult, există și acei oameni mai tineri care nu suportă să audă că
sunt numiți „țărani”, chiar dacă au crescut cincisprezece-douăzeci de
ani în sat. Când mergi pe drum, vezi tineri cu telefoane în mâini, cu
I-POD-uri, MP3-uri, iar când un bătrân spune: „Of, of, ce a ajuns
tineretul din ziua de azi”, ei le răspund nerespectuos.
Copiii învățau meseriile părinților încă de mici, cele mai
multe legate de tradiție: cântatul din fluier, olăritul, croitoria. Acum,
aceștia își doresc să intre în televiziune, să fie în trupe de hip-hop, să
fie primii la Counter-Strike sau să fie asemenea vedetelor zilei. Pe
vremuri, când intrai în casă, vedeai copiii care î și ajutau părin ții la
treburile casnice, iar acum îi găsești stând pe scaun în fa ța
computerului, socializând pe Facebook.
Pe vremuri, oamenii erau mai uniți, se ajutau între ei, nu exista
așa multă ură, așa multă invidie. Erau în sat și văi, și râuri, și lacuri,
priveliști care acum ni se par desprinse din pove ști. Acum, peste
aceste locuri s-au ridicat vile, izvoarele și lacurile ori au secat, ori au
fost poluate. Satul evoluează, nu mai e ce era și ceea ce este peste

36


două secole poate să nu mai fie, vom ajunge să locuim în nave
spațiale sau cine mai știe… Acum avem noroc cu oamenii mai
bătrâni care știu să păstreze tradiția.
Elev Năstasă Roxana, Școala cu clasele I-VIII Hănțești,
Suceava
Prof. îndrumător Lucian-Nicu Rădășa

SATUL CU DOR

Premiul I la ediția a III-a a Festivalului-Concurs ”Veșnicia sa născut la sat”
În ziua în care uit să visez,
trimite-mi flori albe.
(Salvador Dali)
Viaţa, în zbaterile ei imprevizibile, m-a purtat prin lume, dar
am sperat mereu că mă voi întoarce să zăbovesc acasă, în satul de
unde am plecat, ca să zdrobesc uitarea şi să îmbătr ânesc frumos
printre ierburile înalte ale stepei şi prin lanuri de grâu şi secară. Şi mam întors.
Păşeam cu un soi de sfială pe uliţele satului meu cu nume de
floare (Colilia) şi încercam cu o curiozitate tiranică să cuprind cu
privirea totul, fără să ştiu că treceam după mulţi ani printr-un tărâm
al îndoielii şi remuşcării. Am sperat că mă întorc în Paradis cu
demnitate şi iubire, dar satul nu mai era ca pe vremea copilăriei şi
adolescenţei mele. Poate întoarcerea mea era doar o nevoie
îmbătătoare de iluzii care să mă liniştească şi să-mi împlinească
bucuria unei revederi.

37


Pe strada mare, în capăt, se profila maiestuoasă silueta
bisericii, cu clopotniţa în faţă, pe sub bolta căreia am trecut de atâtea
ori la liturghia săptămânală, la sărbători, la botezuri, nunţi sau
îngropăciuni. În mintea şi sufletul meu, ea a rămas catedrala care
stă de vorbă în şoaptă cu oameni i, simfonie a emoţiilor, piatră de
stabilitate, ţesătură de iubire ce se aşează lin peste sufletul lumii.
Cineva mi-a spus că părintele Andrei s-a mutat în lumea celor
drepţi. El a trecut de atâtea ori prin fiecare casă ca să culeagă bucurii
şi nevoi ori să împartă poveţe şi încurajări. El ne spunea mereu în
predicile de la liturghie că doar prin credinţă pot exista cetatea și
familia. Și câte alte cuvinte simple şi înălţătoare…
Părintele Andrei era nelipsit toamnele la adunarea flăcăilor de
dinaintea plecării la armată. Se înt âmpla mereu în ultima duminică
din septembrie. Flăcăii se adunau călări în faţa bisericii și cereau
binecuvântarea bătrânului preot. Toţi gătiţi – cai și călăreţi. În acea
duminică, părintele Andrei ţinea predica afară şi se adresa numai
spre chipurile aliniate ale flăcăilor care priveau semeţi drept în faţă ,
parcă spre sfinţii de pe peretele pridvorului. Nu se clintea nimeni, era
o linişte de templu, doar glasul blândului duhovnic răsuna ca o adiere
în răcoarea acelei zile de duminică autumnală.
Apoi, în duminica următoare se petrecea spartul horelor. Satul
îşi consuma ultima horă din an. Horele se opreau până după
sărbătoarea Paştilor. În scurtă vreme flăcăii urmau să plece la
armată, fetele să-și închidă dorurile în suflete şi să le păstreze
acolo, cu speranţă, pentru cei aleși să le fie pereche. Iar plecarea
flăcăilor era de o seninatate grandioasă, ca o răzvrătire romantică a
firii acceptată de toată lumea satului, căci din plecarea lor răzbătea
vuietul iubirii care istovea până și frunza și iarba, dar răzbătea și
dezlănțuirea înverşunată a viitorului. Dimineaţa , într-una din
primele dimineţi ale lui octombrie, înainte de răsăritul soarelui, în
mijlocul satului, ultimele cuvinte de iubire s e rosteau şoptit,
ultimele îmbrăţișări se exprimau cu dor. Flăcăii se urcau apoi în
căruţele care-i duceau la gară. O coloană de căruţe din care răsunau
tărăgănat cu puternice izbucniri baritonale, cântece de plecare:
Foaie verde ca iarba
Mândro dacă m-oi uita…
38


Lucirile rătăcitoare ale iubirii din ochii fetelor îi petreceau
desfăşurându-se sub lumina răsăritului de soare. Nuţu Anton nu s-a
mai întors la fata pe care o lăsase acasă şi care-şi ferecase dragostea
într-o inimă plină de nădejde. Ea, Ionica, nu s-a măritat cu altul. A
mers la şcoli la oraş şi astăzi este învăţătoare pe undeva prin ţară.
Pasiunea crudă a iubirii a biruit într-o singurătate demnă.
M-am luat cu gândurile şi n-am observa t că în dreapta e
clădirea şcolii. Aceeaşi clădire ca î n copilăria mea, dar cu aspect
înnoit, cu ferestre moderne, dar cu storuri le lăsate şi cu lacăte la
uşi. În şcoala modernă din faţa mea n-au mai păşit copii, n-a mai
sunat clopoţelul la 15 septembrie în ultimii ani. Cineva a hotărât ca
cei câțiva copii să înveţe în satul vecin. Izbânzi incoerente…
Bătrâna mea învăţătoare se va fi dus demult în ceruri… Ar fi
suferit pentru vremurile acestea răvăşite de prea multe ge sturi
aproximativ, de atâtea hărţuiri ale spiritului…
Câte case părăsite!... Ce s-o fi ales de locatarii lor? Aici stătea
Elefterie Petre, dincolo Lucia Comşa, ceva mai încolo Ion Nicolae,
peste drum Dumitru Ichim, iar pe strada cealaltă Vasile Ră ducanu și
George Cosma… Uite și casa lui Paul Petrache cu același gard
de piatră și poarta grea de fier. În capăt, gospodăria în care a
scrijelit necruţător timpul, unde a crescut prietenul meu Mihai
Neacșu. La nunta lui Mihai am fost cu toţii – băieţii și fetele de
vârste apropiate. Am luat-o pe Anuţa în rochie de mireasă de la casa
părintească cu alai de flăcăi, toţi că lare pe cai albi împodobiţi cu
crengi de brad, cu frâie noi de piele. Mihai era în frunte mândru pe
calul său pe care-l mâna în buiestru. De emoţie, chipul îi devenise
aspru. A purtat-o pe viitoarea nevastă în şa, cu un braţ în jurul
mijlocului ei, cu celălalt ţinând calul în frâu, iar vălul de mireasă
flutura într-o parte, până aproape de pământ. Flăcăii to ți rosteam cu
voci puternice strigături de nuntă, după tradiţie. Lumea satului ieşise
la porţi și privea cu admiraţie alaiul, dar mai ales pe miri. A fost ca o
poveste… Parcă n-ar fi fost…
Un vârtej de forţe clocotea parcă în toată firea lucrurilor…
sentimente sau poate doar regrete, felurite învăluiri afective, amintiri,
toate se răfuiau în memoria mea. Convulsiile memoriei fac deseori
ca orice mişcare să pară meditaţie răbdă toare, dar inima și privirea
și paşii îmi erau încărcate cu dezamăgiri. Umblam prin satul

39


copilăriei și adolescenţei mele și mă gândeam la oameni, căci ei
îşi aşează viaţa într-un miraculos acord cu Dumnezeu î n locuri
predestinate, şi murmurul anilor mângâie locuri și oameni, şi se
ţese cu virtuozitate divină povestea veşniciei rurale care ignoră
drama trecerii… Mai multă profunzime decât acolo unde picioarele
desculţe strivesc iarba, unde poate fi? Mai multă mândrie primitivă,
mai multă inocenţă și luciditate necruţătoare care-l fac pe om să
privească prăpastia chiar când se înalţă spre culmi, unde se găsesc,
dacă nu în voluptatea poemului rostit de pământ şi de sămâ nţa
care germinează în el?… dacă nu în muzica ierburilor care unduiesc
în întinderea infinită a stepei?…
Acolo, în satul meu, era poezia chipurilor, a câmpurilor, a
dangătului de clopot la sărbători, a cuvântului rostit cu vigoare și
sinceritate, acolo era poezia ca desăvârşire spirituală, poezia care
ia măştile de pe faţ a lumii, care se joacă cu misterele acestei lumi
cu o furie duioasă, pentru că dezvăluie altceva decât idei sterpe. Satul
meu a fost odinioară precum o cupă a luminii pe care în starea sa
de adoraţie, creștinul o ridică spre Dumnezeu… De ce acum totul
se rostogoleşte tragic?... de ce?... de ce?...
M-am surprins privind cu insistenţă gardurile ușor aplecate
de lemn vechi, dincolo de care se mişcau absenţi bă trânii satului.
Gardurile, profilurile acestea vechi, cu monotonia lor grandioasă, se
lăsau mângâiate de umbrele lunii în nopțile de vară, când inimile
tinere se îmbrăţișau, când gurile şopteau tainic iubiri cuminţi ori
răzvrătite. De-a lungul acestor uliţe clocotea odată viaţa. De aici au
plecat odată speranţe, vise îndrăzneţe, care nu s-au mai întors.
Am mers, serile, prin cele câteva cârciumi să caut de vorbă.
M-am retras izgonit de superf icial și tern. Am mers, apoi, câteva
zile la rând la cimitir , să aprind lumânări la mormintele alor mei
și să-mi împlinesc contemplația trecutului.
Într-o dimineaţă am pornit pe jos, învăluit î n răcoarea
zorilor de zi, spre gară. Mirosea a iarbă verde și a câmp. Pe
marginea drumului înflorise de curând colilia. Dumnezeu păş ea
înaintea mea și pe infinitul chipului Său am văzut că zând încet o
lacrimă…

40


Prof. Cociorva Ion
Școala cu
clasele I-VIII Grindu

Satul în secolul XXI
Premiul al II-lea la ediția a III-a a Festivalului-Concurs ”Ve șnicia
s-a n-scut la sat”
Satul de unde provin eu, Rusănești, este așezat geografic
în partea de sud a județului Olt, în sudul Câmpiei Romanați. El este
amplasat pe partea inferioară a Oltului, având un relief neted de
câmpie.
Un sat mic, ascuns printre dealurile domoale din
împrejurimile uni orășel cochet de provincie, ca toate satele, are case
răsfirate, vecinii nu se văd unii cu al ții decât dacă trec pe uli ță, dar
se aud foarte bine, chiar de la două case distan ță.
Aici, oamenii sunt altfel, pomii sunt mai mul ți, mai verzi,
păsărelele sunt multe, au ciripitul vesel, iar aerul te-mbie cu un miros
plăcut. Băncile vechi din fașa porților unde stau bătrânii și uli țele pe
care praful e întărâtat de copitele vacilor venind de la obor pe înserat
sau a câte unei mașini răzlețe împrăștiind sunete de bas sau a
căruțelor greoaie scârțâind, școala cea veche cu geamuri termopan
acum, cel mai probabil, în locul giurgiuvelelor vechi de pe vremea
mea, școala de care eram mândră să știu că e școala mea, cea în care
am descoperit cel mai sfânt prieten: cartea. Toate acestea îmi aduc
aminte de copilărie.

41


Casa mare de pământ, cu ferestrele deschise spre cer, în
care m-am născut așteaptă să mă întorc. Curtea în care am făcut
primii pași, adulmecând mirosul de pere din părul cel bătrân, sădit
odată cu nașterea bunicului meu, curtea în care nucile, hreanul,
bradul și fântâna cea veche sunt imprimate adânc cu gust, miros și
imagine pe harta minții mele m-așteaptă.
Se spune că Dumnezeu a lăsat Crăciunul ca omul să fie în
această zi acasă... locul unde, în pragul ușii, zâmbe ște timid, cu
brațele deschise, mama. Timpul parcă stă în loc când o țin în bra țe.
Am un mare chef să fac din nou un om de zăpadă, să mă
joc cu bulgări, să mă arunc în omătul alb și moale, să mă dau cu
sania pe derdeluș... să mă trezesc diminea ța cu gândul că mă
așteaptă un cadou sub bradul de Crăciun și să cânt colinde de slavă
lui Isus.
Diminețile de decembrie sunt friguroase și, totuși, calde.
Calde, pentru că nu trece o zi din această lună minunată fără sunet de
colinde. Ele parcă încălzesc casa și sufletul. Diminea ța aceasta de
decembrie poartă aroma de portocală și de brad și aduce lini ște
sufletească. Brăduțul meu așteaptă să fie împodobit și mă încântă cu
mireasma lui.
Aici este locul în care simplitatea se îmbină armonios cu
omenia. Mama pregătește tot felul de gustări minunate, iar eu
privesc la geamul înghețat să văd strălucitorii fulgi de nea. Pe străzi,
colindele răsună, iar totul în jur arată ca-n pove ști. Mo șul a pregătit
cadourile pentru toți copiii și se grăbește să le lase tuturor, chiar
dacă nu au fost așa de cuminți; ca în fiecare an, va încerca să fie
darnic cu toată lumea. Pentru toate aceste trăiri mă întorc în fiecare
an...
O altă amintire care mă face să mă gândesc cu drag la satul
meu natal este legată de frumoasele obiceiuri prezente aici. Pe lângă
colindatul cu ”Steaua” în ziua de Crăciun, ”Sorcova” în ajunul
Anului Nou (specifice tuturor zonelor), obiceiul din 1 ianuarie,
specific satului meu, este încărcat de semnifica ții profunde, creând o
legătură între vârstnicii și tinerii satului.
În această zi, flăcăii satului, îmbrăca ți în ve șminte de
sărbătoare, pleacă cu plugurile la care sunt înhăma ți cai, pentru a
cânta balada lui Iancu Jianu. Acesta este o figură reprezentativă
pentru sat, numele lui fiind legat de legenda întemeierii comunei (pe
aceste meleaguri ar fi poposit o familie de boieri cu numele Rusan,

42


înrudiți cu Ștefan Jianu, unchiul lui Iancu Jianu). Flăcăii trec din
casă în casă cântând vechea baladă despre Iancu Jianu, care ar fi
haiducit prin aceste locuri. Balada se cântă și la nun ți, uneori.
Amintesc câteva versuri:
Frunzuliță de lipan
N-ați auzit de-un Jian
Și de-un hoț de căpitan
Care umblă prin păduri
Cu șaisprezece panduri.
Un alt obicei specific zonei are loc în ziua de 7 ianuarie, ziua
Sfântului Ion. În această zi, dis-de-diminea ță, flăcăii ”iordănesc”
fetele nemăritate din sat. Aceștia, cu apa sfin țită de la Bobotează,
merg la casele unde există fete, le stropesc cu busuiocul, aruncândule în sus. Se spune că fata care este aruncată are mari șanse la
măritiș în acel an.
În ceea ce privește riturile de trecere (nuntă și
înmormântare), voi descrie o mică parte din acestea. La nuntă sunt
obiceiuri precum împodobirea bradului. Acesta va fi împodobit cu
flori și busuioc vineri, înainte de nuntă. Fetele nemăritate se întrec în
confecționarea celor mai frumoase flori, pe care, mai târziu, le vor
agăța în bradul proaspăt tăiat. În ziua nunții este dus la biserică de
către fratele de mână (cavalerul care conduce mireasa, cavalerul de
onoare), înconjoară de trei ori biserica, cu alai de fete și flăcăi. După
înconjurarea bisericii, bradul este rupt de tinerii nerăbdători să se
căsătorească. Tot vineri seara, înainte de nuntă, se realizează un
colac de către o domnișoară, ”fata cu colacul”. Acest colac va fi
suportul bradului, simbolizând bogăție și prosperitate, atât pentru
tinerii căsătoriți, cât și pentru cei care mănâncă din el. Acest colac
va fi rupt odată cu bradul. Fata care face colacul este rudă apropiată
cu mireasa, după datină fiind următoarea mireasă.
Înainte de cununia religioasă există un alt obicei, căratul
apet. Mireasa, însoțită de fratele de mână și tot alaiul de tineri, până
la întâlnirea cu viitorul soț, merge la trei fântâni pentru a lua apă.
Are la ea un borcan umplut cu trei mere, busuioc și este legat cu o
fundă roșie. Acesta va fi umplut cu apă de către mireasă care,
sfioasă, se închină și îi stropește cu busuioc. Acest lucru
simbolizează fertilitatea și curățenia, dar și ruperea din rândul
tinerilor. Borcanul va fi furat de tineri și răscumpărat ulterior de
către fratele de mână.

43


Urmează ”bărbierirea mirelui”, un ritual străvechi, păstrat cu
drag și azi. În ziua nunții. Mirele trece prin proba bărbieritului. În
acest scop, nașul – părintele spiritual – îi face trecerea în rândul
bărbaților, fiind trezit de lăutari. ”Moașa” ginerelui este prezentă la
acest eveniment important pentru mire.
Nunta durează trei zile, iar în ultima zi socrii mari și socrii
mici sunt ”machiați” și îmbrăcați haios, apoi plimbați pe uli țele
satului.
La înmormântare se păstrează unele dintre obiceiurile de la
nuntă pentru tinerii morți, dacă aceștia au fost necăsători ți. Atunci
bradul este plimbat prin sat cu vârful în jos, iar tinerii sunt îmbrăca ți
în negru.
Un alt obicei este la Paști, când se realizează o horă pentru
tinerii morți fără nuntă, iar familia împarte ouă ro șii și îmbracă doi
tineri în ginere și mireasă.
Referitor la patrimoniul etnografic, menționez că în această
zonă în gospodăriile țărănești se găsesc covoare țesute, scoar țe
oltenești, țesături de artizanat și port popular (cămă și și ii alese),
care sunt păstrate cu drag și transmise din genera ție în genera ție.
Vedem că în satul secolului al XXI-lea există oameni care
își păstrează ocupațiile tradiționale: albinăritul, împletitul de răchită
și, în mod special, grădinăritul (legumicultura). Datorită nevoii de
dezvoltare și de modernizare, localnicii au reu șit să atragă tot mai
multe fonduri europene în domeniul agricol, investind în sere și în
irigații prin sisteme performante.
Odată cu modernizarea omenirii, tendința de a se moderniza
și satele și-a făcut apariția. Rusănești, în secolul al XXI-lea, este
înzestrat cu instituții abilitate care să răspundă de buna func ționare a
lui. Aceste instituții sunt prevăzute cu tehnologie performantă, astfel
încât oamenii să poată duce un trai decent, nelipsit de informa ții.
Toate școlile au fost modernizate cu calculatoare de ultimă
generație.
Deși tendința oamenilor de la oraș este de a se crede
superiori celor de la țară prin adresarea cuvintelor ” țăran/ țărancă”;
”e de la țară” nu implică inferioritate, ci, din contră, mândrie. Uneori
există situații în care gospodăriile de la țară le întrec pe cele de la
oraș, oamenii reușind să creeze un climat favorabil.
Nu de puține ori, oameni proveniți din mediul rural au
reușit să ajungă oameni mari, mândri de locul din care provin.

44


Consider că a locui la țară în secolul al XXI-lea este un avantaj,
având parte de aer curat, o alimentație ecologică, un spa țiu de locuit
dotat cu toate facilitățile.
Eu sunt plecată din satul natal de zece ani, însă amintirea
acelor locuri este puternic impregnată în mintea mea.
Adesea noi, cei care, împinși de viață, trăim în locuri
aglomerate, acaparați de atâtea lucruri, pierdu ți în vârtejul
tehnologiei, uităm să ne mai bucurăm de lucrurile simple. Devenim
interesați de lucruri fără esență, ne pierdem pe noi în șine în drumul
spre fericire, iar ei, locuitorii satelor, trăiesc în comuniune cu natura
și nu sunt presați de clepsidra timpului. Mi-am dat seama că avem
nevoie de atât de puțin pentru a fi ferici ți.
Îmi este dor de simplitatea în care am trăit cândva, de
lucrurile care aveau sens pentru mine și de aceea, ori de câte ori am
ocazia, mă întorc cu nostalgie spre frumoșii ani ai copilăriei, în satul
meu, chiar dacă o singură dată pe an.
De fiecare dată scotocesc satul uliță cu uli ță, privesc în
curțile oamenilor cum femeile desprind boabele de porumb de pe
coceni, își hrănesc păsările, întind rufele și învârt oale prin bucătării.
Văd cum copiii se joacă cu săbii de lemn cioplite de mână și cum
bărbații sorb ceai după ceai la măsuțe joase de lemn, jucând table.
Apropiindu-mă de casă, din depărtare zăresc p femeie
mărunțică, cu părul alb, care mă așteaptă în poartă. Când am ajuns
în dreptul ei, și-a aranjat cochetă năframa și a zâmbit. Atunci am
văzut-o pe mama!
Institutor Mechenici Monica, Costinești

45


Satul românesc – prezent, trecut și viitor

Premiul al III-lea la ediția a III-a a Festivalului-Concurs ”Ve șnicia
s-a născut la sat”
Istoria unui neam începe de la un om, de la un sat, de la un
document, de la o luptă pierdută sau una câștigată. Istoria este istoria
satelor noastre, iar satele noastre suntem noi. Fiecare dintre noi are o
insulă a sufletului, numită baștină. Acolo locuiesc cei mai dragi
oameni inimii noastre, acolo ne-am petrecut copilăria. Ferice de
aceia care vizitează această insulă, împrumutând de la ea
înțelepciune, hărnicie și bunătate. Omul nu poate trăi numai cu zilele
de astăzi sau numai cu frica viitorului necunoscut. El trebuie să- și
cunoască, să-și amintească de lecțiile trecutului, de istoria satului
natal, a neamului său. Fără dorul trecutului nu există bucuria
prezentului și fericirea viitorului.
În viața altor națiuni, satul a putut avea, și a avut, un rol
secundar, șters; pentru noi, însă, e izvorul românismului. La noi,
singura realitate permanentă, inalterabilă, a fost și a rămas țăranul.
Cuvântul însuși e de origine urbană... Țăranul nu- și zice niciodată

46


țăran. țăranii numesc, însă, pe țărani simplu, oameni. De fapt,
țăranul n-are nume, pentru că nu e nici clasă, nici breaslă, nici
funcție, ci poporul însuși.
Țăranul nu pleacă nici de voie, nici de nevoie. El n-are unde
să-și mute sărăcia, pentru că, smuls de pe ogorul lui, ar fi osândit să
piară. El se simte zămislit și născut din acest pământ. Astfel, destinul
pământului care ne-a născut și care ne-a crescut a trebuit să comande
și destinul neamului nostru. Rezultatul? România actuală și Dacia de
odinioară sunt congruente nu numai în privința configura ției
geografice, dar și a configurației etnografice. Acest singur fapt,
această evidență bătătoare la ochi ar trebui să pună pe gânduri, dacă
nu să-i dezarmeze, pe apostolii interesați ai discontinuită ții.
O caracteristică tot atât de importantă a unui neam, ca și
continuitatea de sânge, este limba. La noi, și aceasta e opera
țăranului. Farmecul și expresivitatea specifică le-a căpătat de la
făuritorul ei originar, care a fost țăranul. Până la Eminescu, totu și,
limba literară a mai avut destule șovăiri. Numai geniul eminescian a
știut să integreze organic comoara limbii țăranului în limba uzuală a
tuturor. Prin Eminescu, țăranul a dăruit elementul cel mai necesar
literaturii noastre: limba curată, bogată, mlădioasă, cu posibilitatea
de eternă înnoire, cu dinamism etern. Colaborarea dintre Românul
cel mai modest și poetul cel mai mare a fixat linia generală a
originalității literare românești.
Precum și-a modelat limba, tot astfel a păstrat și modelat
țăranul român, după chipul și asemănarea lui, credin ța în
Dumnezeu. Din bătrâne superstiții, din rămăși țe de credin țe
străvechi transformate și adaptate, din dogme și precepte cre știne, el
și-a alcătuit o religie specifică, un amalgam profund de cre știnism și
păgânism. Religia aceasta, legea românească, e unică pentru întreg
neamul nostru, deasupra tuturor controverselor teologice. În ea se
rezumă concepția de viață a țăranului român.
Zorii vremii noi pe care o trăim au dat o nouă prospe țime și
vieții țărănești: cântecele răsună mai voios, horele sunt mai iu ți,
cartea este sfătuitorul nelipsit al omului, iar siguran ța zilei de mâine
este realitate. Urmații ciobanilor de odinioară, ai acelora care apus
tânjind după vremuri mai bune, urcă cu mult curaj treptele
socialismului. Așa suna un text din prefața unei culegeri de folclor
de prin anii 1970. În acea vreme, ”marile schimbări” prin care trecea
țara dădeau probabil iluzia că că viața oamenilor din mediul rural ar

47


putea lua o turnură pozitivă importantă. Ce n-au reu șit să sesizeze
mai-marii vremii era că este practic imposibil să schimbi în câteva
decenii, în bine, realitățile consolidate de-a lungul a sute de ani.
Dimpotrivă, schimbările bruște la care a fost solicitat au zdruncinat
satul românesc. Paradigma revoluționară era acceptată atunci pe
scară largă, fără a i se fi analizat, însă, în detaliu consecin țele. La fel
ca în cazul unui medicament ale cărui efecte secundare negative sunt
descoperite la mulți ani după începerea tratamentului... România era
(și încă este) din multe puncte de vedere în urma altor state
europene, efect al istoriei sale de veacuri. În timp ce câmpulungeanul
Neacșu își trimitea în 1521 scrisoarea către judele Hans Benger al
Brașovului într-o română aproximativă scrisă cu caractere chirilice
(”... dau știre domnie tale za lucrul turcilor, cum am auzit eu că
împăratul au eșit den Sofiia, și aimintrea nu e, și se-au dus în sus pre
Dunăre...” ), într-o țară numită Anglia, un oarecare Shakespeare î și
scria capodoperele.
În timp ce statul român nu exista pe hartă (doar cnezate sau
voievodate cvasi-independente), englezii aveau un echivalent al
Parlamentului. Ori, în timp ce acum mai puțin de un secol în
România se murea de foame în timpul secetelor, în Fran ța încă de pe
vremea lui Ludovic al XIV-lea (Regele Soare) sporirea bogă țiilor
statului se răsfrângea și asupra stării a treia. Cauzele situa ției recente
și a evoluției europene a României sunt clare și nu trebuie căutate
foarte mult. Eroarea comisă de regimul comunist al României a fost
de a crede că lucrurile se pot schimba radical într-un sfert de veac.
Lumea rurală a avut cel mai mult de suferit din aplicarea
unei asemenea politici – atât de mult, încât lumea veche a satului a
murit, de cele mai multe ori inutil. Modelul socialist de transformare
a satului românesc nu a funcționat, ba dimpotrivă. Lăsând lucrurile
să evolueze natural, fără intervenții violente într-un univers
tradițional conservator, ar fi rezolvat poate multe din problemele
majore cu care se confruntă acum acest mediu. În plus, să nu uităm
că în perioada interbelică România era ”Grânarul Europei”.
Mai recent, ”... trecerea de la o cultură în cadrul căreia
standardele erau ierarhice și net definite la una în care ideile,
imaginile, simbolurile se învolburează într-un vârtej, iar individul
culege elemente individuale din care-și formează propriul mozaic
sau colaj” (Alvin Toffler) i-a derutat pe reprezentan ții vechii lumi
sătești. Debusolarea comunităților rurale a fost cu atât mai puternică,

48

Editia a III-a 2012, Vesnicia s-a nascut la sat

Editia a III-a 2012, Vesnicia s-a nascut la sat

Recomendados

Recomendados

Mais conteúdo relacionado

Mais procurados

Mais procurados (11)

Semelhante a Editia a III-a 2012, Vesnicia s-a nascut la sat

Semelhante a Editia a III-a 2012, Vesnicia s-a nascut la sat (20)

Mais de Silvia Sofineti

Mais de Silvia Sofineti (20)

Editia a III-a 2012, Vesnicia s-a nascut la sat