2. Respirația este funcția prin care se
asigură continuu și adecvat aportul
de oxigen din aerul atmosferic până
la nivelul celulelor care îl utilizează
și circulația în sens invers a
dioxidului de carbon produs de
metabolismului celular.

3. Componente
Componentele sistemului respirator sunt:
 căile respiratorii
-cavitatea nazala: fosele nazale (nările), fac legătura între mediul extern și cavitatea nazală
(mediul intern). Interiorul cavității nazale este căptușit cu o mucoasă ale cărei secreții mențin locul
mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizată, încălzește aerul inspirat. Mucusul, cât și firele
de păr din fosele nazale opresc înaintarea prafului și a altor impurități care se pot afla în aerul
inspirat.
-faringele: este organul în care se încrucișează calea respiratorie cu calea digestivă.
-laringele: este alcătuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezintă o
proeminență, numită “mărul lui Adam”. La intrarea în laringe se află un căpăcel numit epiglotă,
care, la nevoie, astupă cavitatea laringelui numită glotă.
-traheea: este un tub lung de aproximativ 12cm, menținut deschis datorită inelelor
cartilaginoase care intră în structura sa. Spre esofag, țesutul cartilaginos este înlocuit cu țesut
moale, ce ușurează trecerea alimentelor prin aceast. Peretele intern al traheii este căptușit cu o
mucoasă umedă, ale cărei celule sunt ciliate. Cilii se mișcă de jos în sus, antrenănd astfel
impuritățile spre exterior.
-bronhiile: în număr de două, sunt ramificații ale traheii care pătrund în plămâni. Inelele
cartilaginoase ale acestora sunt complete, iar mucoasa lor conține, de asemenea, celule ciliate.
Bronhiile se ramifică în bronhii secundare: două în plămânul stâng, trei în plămânul drept.
 plămânii: sunt două organe buretoase elastice, de culoare roz, așezate în cutia toracică,
deasupra diafragmei. Plămânul drept este alcătuit din trei lobi, iar plămânul stâng are doar doi
lobi, între cei doi plămâni aflându-se inima. În fiecare lob pătrunde câte o bronhie secundară, care
se ramifică în tuburi din ce în ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, când ajung să aibă 1mm în
diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termină cu saci pulmonari,
alcătuiți din mici umflături cu pereții foarte subțiri, numite alveole pulmonare.

4. Alveola pulmonară este unitatea structurală și funcțională a plămânului. Între
sacii pulmonari se află un țesut conjunctiv elastic. Plămânii nu au mușchi.
Suprafața lor este acoperită de două foițe, numite pleure. Una este lipită de
plămân, cealaltă de peretele intern al cavității toracice. Între ele se află o
cavitate foarte subțire, în care se găsește o peliculă de lichid. Plămânii sunt
foarte bine vascularizați de arterele și venele pulmonare. Arterele pulmonare
pătrund în plămâni printr-un loc numit hil, se ramifică și însoțesc bronhiile
până la sacii pulmonari, unde se ramifică în arteriole care se continuă cu
capilarele. Acestea se deschid în venule care înconjoară sacii, însoțesc apoi
bronhiolele, bronhiile, se unesc în venele pulmonare (câte două de fiecare
plămân) și ies din plămân tot prin hil. Ele se deschid în final, în atriul stâng. Un
plămân este, deci, alcătuit dintr-un mare număr de saci pulmonari. Suprafața
acestora este foarte mare datorită alveolelor, a căror suprafață totală atinge
200 m pătrați. Astfel, sângele și aerul se găsesc în contact pe o mare suprafață.
Ele sunt separate doar de pereții foarte subțiri ai alveolelor și ai capilarelor.

5. Respiratia pulmonara
Această etapă a respirației cuprinde două faze:
 pătrunderea aerului în plămâni (inspirația);
 eliminarea aerului din plămâni (expirația)-durează mai mult decât inspirația.
Un om adult aflat în repaus execută 16 mișcări respiratorii pe minut (ritmul respirator).
Acest ritm este mai mare la femeie; el crește în timpul activității musculare, al exercițiilor
fizice etc. Respirațiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plămânii, neavând mușchi,
urmează pasiv mișcările cutiei toracice. În timpul inspirației, volumul cutiei toracice crește
datorită contracției mușchilor respiratori: diafragma se contractă și coboară, mușchii
intercostali trag coastele și le ridică. Mișcarea coastelor împinge sternul înainte, iar
plămânii se umplu cu aer. În momentul expirației, mușchii se relaxează, iar plămânii își
micșorează volumul o dată cu cel al cutiei toracice, eliminând aerul. Inspirația este, deci,
faza activă a respirației, iar expirația este faza pasivă. Intrările și ieșirile de aer din
sistemul respirator prezintă ventilația pulmonară, care depinde de frecvența și
profunzimea mișcărilor respiratorii. Acestea pot crește prin antrenament, gimnastică etc.
Aerul este un amestec de gaze în următoarea proporție: 21% oxigen, 78% azot, 0,03%
dioxid de carbon și alte alte gaze în cantități foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat
sunt diferite de cele ale aerului expirat.

6. Astfel în plămâni, aerul pierde oxigen, se îmbogățește în dioxid de carbon și
vapori de apă. Schimbările de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare,
unde sângele și aerul se găsesc în contact pe o mare suprafață. Dioxidul de
carbon din sânge traversează pereții capilarelor și pereții alveolelor, de unde va
fi eliminat prin expirație. Oxigenul din aerul ajuns în alveole în urma inspirației
traversează pereții acestora, pereții capilarelor și ajunge în sânge, care îl
transportă la organe. Schimbul de gaze la nivelul pulmonar are loc întotdeauna
în acest fel, datorită diferențelor de presiune a acestor gaze în plămâni și sânge.

7. Schimburile gazoase desfasoara in baza unor legi fizice , a
mecanismelorfiziologice si a proprietatilor membranei alveolo-capilare si
celulare.Ele au loc in 3 etape :
 Etapa pulmonara consta in oxigenarea sangelui capilar (hematoza
pulmonara)si este posibila datorita suprafetei de contact foarte mare ,
stratului sanguin foarte subtiresi grosimii reduse a membranei alveolo-
capilare.Ea se desfasoara sub guvernarea legilorfizice, datorita gradientelor
presiunilor partiale ale oxigenului si dioxidului de carbon
dinaerul alveolar si cel din capilarele pulmonare, separate prin membrana al
veolo-capilara.Trecerea are loc de la presiune mare la presiune mica.
 Etape sanguina este reprezentata de transportul de gaze respiratorii sub
douaforme : dizolvata(forma functionala cea mai importanta) si forma
legata(oxihemoglobinapentru oxigen si combinatii labile sub forma de
bicarbinati pentru dioxidul de carbon).
 Etapa tisulara are loc prin difuziune si consta in utilizarea gazelor la
nivelultesuturilor. Utilizarea oxigenului are loc la nivelul mitocondriilor
celulare, unde prinprocesele de oxidoreducere, se elibereaza dioxid de
carbon, hidrogen si energie chimica.

8. O metoda pentru studiul ventilatiei pulmonare este inregistrarea
volumului aeruluideplasat spre interiorul
si respectiv exteriorul plamanilor, procedeu numit spirometrie-
datorita denumirii aparatului utilizat, spirometru.Exista patru
volume pulmonare,diferite care adunate, totalizeaza volumul maxim
pe care il poate atinge expansiuneapulmonara. Semnificatia acestor
volume este urmatoarea

9. Volumul curent -este volumul de aer inspirat si expirat in timpul respiratiei normale (
in medie 500 ml)
Volumul inspirator de rezerva-este un volum suplimentar de aer care poate fi inspirat
peste volumul curent (3000 ml)
Volumul expirator de rezerva-reprezinta cantitatea suplimentara de aer care poate fi
expirata in urma unei expiratii fortate dupa expirarea unui volum curent (1100 ml).
Volumul rezidual-este volumul de aer care raman in plamani si dupa o expiratie
fortata (1200 ml)
Capacitatile pulmonare –sunt sume de doua sau mai multe volume pulmonare.
Capacitatea inspiratorie– egala cu suma dintre volumul curent si volumul
inspirator de rezerva, reprezinta cantitatea de aer pe care o persoana o poate respira
pornind de la nivelul expirator normal pana la distingerea maxima a plamanilor (3500 ml)
Capacitatea reziduala functionala –egala cu suma dintre volumul expirator de rezerva si
volumul rezidual reprezinta cantitatea de aer ce ramane in plamanii la sfarsitul unei
expiratii normale (2300 ml).
Capacitatea vitala –egala cu suma dintre volumul inspirator de rezerva, volumul curent si
volumul expirator de rezerva, reprezinta volumul maxim de aer pe care o persoana il poate
scoate din plamani dupa o inspiratie maxima (4600 ml)
Capacitatea pulmonara totala -egala cu capacitatea vitala plus volumul rezidual, reprezinta
volumul maxim pana la care pot fi expasionati plamanii prin efect inspirator maxim (5800
ml)

11. Gripa
Gripa este o boala infectioasa acuta a cailor respiratorii, foarte contagioasa,
cauzata de virusul gripal A sau B, care apare in izbucniri epidemice de severitate
variata, aproape in fiecare iarna. Perioada in care apare cu o frecventa crescuta
infectia gripala este noiembrie-martie. Infectia gripala poate afecta orice
persoana, insa riscul de a dezvolta forme clinice mai severe si de aparitie a
complicatiilor este mai mare la copii, batrani si persoane cu imunodeficiente sau
boli cronice. Acestora le este recomandata vaccinarea antigripala. Deoarece
virusul gripal se gaseste sub o mare varietate de subtipuri si tulpini, care se
modifica de la an la an, chiar si persoanele vaccinate pot face gripa, dar
severitatea bolii va fi mai usoara.

12. Simptome
Perioada de incubatie este de 2 zile. Severitatea
bolii depinde de expunerea anterioara la tipurile de
Mod de transmitere virus inrudite. Adesea gripa este confundata cu
“virozele banale” (guturaiul), foarte frecvente la
Transmiterea este
copil, mai ales in sezonul rece. Debutul este brusc,
respiratorie, de la o
uneori brutal, cu frisoane, febra 39-40 grade C,
persoana la alta, prin
dureri musculare, dureri de cap intense, oboseala,
picaturile de saliva
dureri la nivelul globilor oculari (caracteristice
eliminate prin tuse, stranut,
pentru gripa), catar nazal (cu senzatie de nas
vorbire. Contagiozitatea
infundat) tuse uscata, inapetenta (lipsa poftei de
este de 1-2 zile inainte si
mancare), greata, varsaturi, chiar diaree.
4-5 zile dupa debutul bolii.
Complicatiile respiratorii influenteaza evolutia si
Bolnavii cu forme atipice de
prognosticul, mai ales cand apar la copii cu boli
boala sunt de asemenea
cronice sau la sugarii distrofici,
contagiosi. Rezervorul de
rahitici. Pneumoniile gripale pot fi primare sau
virus pot fi si unele
secundare, prin suprainfectie bacteriana. Alte
animale, pentru tipul A de
complicatii sunt: cardiovasculare (miocardita),
virus. Varful incidentei este
nervoase (encefalita, meningita), sindromul Reye.
situat in perioada
Copiii sub 24 de luni necesita spitalizare datorita
noiembrie-martie
riscului crescut de a dezvolta complicatii. In
perioada de convalescenta este crescuta
receptivitatea pentru infectii bacteriene.

13. Tratament
- repaus la pat, in camera aerisita (nu supraincalzita)
- consum crescut de lichide: ceai, compot, suc de fructe, supa, care pot fi
caldute (dar nu fierbinti)
- vitamina C (sub forma de tablete sau siropuri)
- combaterea febrei cu antitermice, care in functie de varsta pot fi siropuri,
supozitoare, comprimate
- combaterea tusei cu antitusive etc.
Administrarea de antibiotice se face doar in caz de suprainfectie bacteriana.
Masurile preventive in perioada de epidemie sunt foarte importante: evitarea
aglomeratiilor, a vizitelor, aplicarea unor norme elementare de igiena
(folosirea batistei cand tusim sau stranutam). Un mijloc eficace
este imunizarea activa prin vaccinare antigripala a copiilor si batranilor, mai
ales a celor cu risc crescut pentru complicatii asociate.

14. Fibroza pulmonara
Fibroza pulmonara este cunoscuta sub numele de boala pulmonara
intestitiala, termen general pentru o varietate de boli ale plamanilor cronice.
Plamanii pacientului cu fibroza pulmonara sunt rigizi din cauza cicatrizarii, a
fibrozarii tesuturilor pulmonare dintre sacii de aer (intestitiu). Tesutul
cicatrizat se afla in imposibilitate de a transporta oxigenul.
Cauze
1. Factori de mediu si ocupationali
2. Radiatiile
Simptome 3. Medicamente
- Dispnee (respiratie scurta); 4. Boala de reflux gastroesofagian
- Tuse uscata;
- Oboseala;
- Scaderea inexplicabila in greutate;
- Dureri musculare si articulare.

15. Simptome si evolutie - Emfizemele
Emfizem pulmonar pulmonare se traduc printr-o jena
respiratorie. Ele risca sa evolueze catre o
insuficienta respiratorie cronica cu rasunet
Afectiune difuza a plamanilor, caracterizata asupra functionarii inimii (insuficienta
printr-o distensie a alveolelor cu cardiaca).
distrugerea peretelui lor.
Cauze - Acestea raman adesea
necunoscute, dar varsta inaintata este un
factor favorizant; in formele varstei de
aproximativ 40 ani, zise "juvenile",
emfizemul este cauzat de o anomalie a
proportiilor de enzime prezente in plamani.
emfizemul centrolobular este o complicatie
Tratament - Daca emfizemul pulmonar
a bronsitei cronice, ea insasi consecutiva este legat de o bronsita cronica sau de o
unui fumat excesiv. Emfizemul profesional dilatare a bronhiilor, tratamentul ei consta
este provocat de unele boli pulmonare: mai intai in prevenirea agravarii afectiunii:
tuberculoza, pneumoconioze (silicoza, de incetarea fumatului, tratamentul precoce al
exemplu). oricarei infectii bronhopulmonare. Restul
tratamentului vizeaza ingrijirea
simptomelor: kineziterapie respiratorie,
administrare de bronhodilatatoare ca
teofilinele si beta-2-simpatomimeticele,
inhalatii zilnice de oxigen.

16. Curiozitati
 in 24 de ore, plamanii sunt traversati de 10000 de litri de aer si de 800 de litri de sange.
 un om respira cam 174 milioane de litri de aer de-a lungul vietii.
 in momentul primei respiratii un nou nascut trebuie sa inspire cam de cincizeci de ori mai puternic decat un
adult.
 la om, 0,1% din C02 din organism se elimina prin piele.
 in medie, omul îsi poate tine respiratia timp de un minut. Recordul mondial la aceasta proba este de 7 minute si
30 secunde.
 cei doi plamâni contin aproximativ 150 - 300 de milioane de alveole pulmonare. Împreuna cu capilarele
pulmonare, acestea realizeaza o suprafata de schimb de circa 150-200 de metri patrati.
 un om poate supravietui chiar si atunci când ii este extirpat un plamân.
 in timpul unui acces de tuse, plamânii imprima aerului expirat o viteza de 900 km/h, iar în timpul unui stranut,
viteza este de numai 170 km/h.
 daca inspiram heliu, vocea ni se subtiaza. În acest caz, vocea unui barbat ar putea fi confundata cu cea a unei
soprane!
 pe parcursul a 24 de ore, un om respira de 21.000 de ori, iar plamânii sai prelucreaza circa 2.000 l de aer,
cantitate suficienta pentru a umfla cu gura 40 de barci pneumatice. Adultul consuma circa 300 cm cubi de oxigen
pe minut, ceea ce reprezinta 442 l/24 de ore.
 la o temperatura normala de 20° C, un om adult inspira si expira cantitati diferite de aer, în functie de miscarile
pe care le face si de pozitia sa: cantitatea de aer ventilat variaza de la 6 l când este culcat, la 7 l când este asezat
si la 8 l când este în picioare fara a se misca, la 14 l când merge, 43 l când alearga si pâna la 100 l când depune
un efort fizic intens.
 persoanele care lucreaza sau traiesc în mediul urban respira zilnic o cantitate de substante toxice egala cu cea
continuta de un pachet de tigari!
 plamînii au o mare elasticitate si pot fi umpluti cu aer de 100 de ori mai usor decât un balon. Când ne odihnim,
doar 10% din aerul inspirat si expirat este reînnoit. Totusi, atunci când tragem cu putere aer în piept sau când
facem exercitii fizice solicitante, aerul din plamîni poate fi înlocuit chiar si în proportie de 80%.
 de-a lungul vietii, un om inspira aproximativ 20 kg de praf! S-ar putea spune ca nici nu mai e nevoie de
aspirator în casa!

17. Acest proiect a fost prezentat de:
 Galan Olga-Patricia
 Neagu Cosmin Theodor
 Neculai Monica-Viviana
Clasa a XI-a C
Colegiul National “Gheorghe Rosca Codreanu”, Barlad
Profesor indrumator Iftimi Ariadna