1. NR. 33 • MAI 2011 • 11,99 LEI
BUTE: PE CINE AR TREBUI SĂ BATĂ CA SĂ CONVINGĂ DEFINITIV
IL GIRO • FUNDAȚIA LUI FEDERER • LEBRON JAMES • NEYMAR, NOUA STEA A BRAZILIEI • ROLAND GARROS
SPRE O SCHISMĂ ÎN CICLISM • CELĂLALT EL CLASICO • RALIUL IORDANIEI • CURSA MONDIALĂ BARCELONA
WWW.REVISTAEUROSPORT.RO
Cine este

2. 22 Bute: Condamnat să bată tot
36 Academia lui Sever Dron
42 Tirania taților în circuitul WTA
51 LeBron şi Cleveland Cavaliers
57 Neymar: noua stea a Braziliei
60 Spre o schismă în ciclism
68 Raliul Iordaniei
72 Cursa Mondială BarcelonaEXCLUSIV ÎN
VERSIUNEA DIGITALĂ:
76 Wrestling: Interviu Dolph Zieggler
80 Fotbal Club F1
84 Clasicele de primăvară
92 MMA: Business as usual
94 Big Brother cu Sorana
98 Cel mai rapid câine
100 Disecție pe Bayern
48 Un secol de Brickyard
Cursa de 500 de mile de la Indianapolis ani-
versează 100 de ani de la înfiinţare și rămâne
una dintre cele trei competiţii majore din mo-
torsportul mondial.
54 Zgură, metanol şi ulei de ricin
La nivel internaţional, dirt track-ul a trecut de-
mult în era Speedway, cu arene ultramoderne,
ligi naţionale puternice şi zeci de mii de spec-
tatori în tribune. în România, o disciplină care
odinioară drena pasiunile pe stadionul Metalul
n-a ieşit încă din anonimat. poate în acest an,
căci brăila va găzdui o etapă de calificare pen-
tru Campionatul European.
24 Cine este Nole?
Novak Djokovic a stat în ultimii ani în umbra
lui Roger Federer și a lui Rafael Nadal. Din
2009, sârbul nu a mai cedat poziția a treia
în clasamentul Atp, dar nici nu a pus în real
pericol dominația celor doi. Acum însă are
un start de sezon de excepție grație căruia l-a
depășit pe elvețian în ierahia mondială.
16 Un Giro de poveste
Aflat de mai multe decenii în umbra turului
Franţei, Il Giro a revenit în prim-plan odată cu
ultimele ediţii. Reţeta: etape dificile și căţărări
legendare.
28
Redactori:EmanuelTerzian,VladBucurescu,IoanViorel,AlexHovco,
AlexandruCocu,CosminStăniloiu,MaximilianHartung,BogdanNevel
AlexandruGanci,IvonneGhiţă,AlexandruGheorghiaș, MihaiDumitru
LaurențiuMandu,ValentinProtopopescu,MarianBurlacu,DanNicolae
Director:AdrianIlie Layout:CodruţBendovski,SorinVasile Foto:GettyImages/Guliver
Difuzare:FlorentinaBălan,tel:0213163380,fax:0213163383,email:office@sportline.ro
Foto copertă: Novak Djokovic
Editat de Sport TV Management SRL, RC J40/6784/1997, CIF RO9751036
Str. Dr. Ernest Djuvara 30, 060104, București ISSN 1843 – 9926
Prepress şi tipar: Art Design
Reproducerea integrală sau parţială a materialelor din revistă este posibilă numai cu
acordul scris editorului. © 2011 Sport TV Management
Publicaţie auditată pe perioada
iulie 2009 - martie 2010
DETALII
Tenisul Românesc trăiește și azi din legenda lui Ilie Năstase și
din amintirea mustaței lui Ion Țiriac. După ei, din când în când,
un jucător sau o jucătoare ne-au făcut să visăm iar frumos, dar
ne-au lăsat suspendați apoi în visele noastre, rareori împlinite.
Sistemşiantisistemîntenis

3. LIVE
21 de etape, 50 de ore de transmisiuni
TURUL CICLIST AL ITALIEI
EUROSPORT.RO
REVISTAEUROSPORT.RO
FACEBOOK.COM/EUROSPORTROMANIA
EUROSPORTPLAYER.RO
7 - 29 MAI

4. Luna mai reprezintă momentul în care se trage linie în
fotbalul european. Finala Ligii Campionilor va fi jucată de
Manchester United (calificată dupa 3-1 cu Chelsea, în total)
şi Barcelona (6-1 per total cu Șahtior). Dacă acum doi ani
Barcelona a reuşit să ia trofeul trecând de englezi cu 2-0, e
de aşteptat ca peWembley, pe 28 mai, Manchester să nu mai
rateze ocazia.
Dincolo, în Liga Europa, a doua semifinală din 6 mai va hotărî
care va fi a doua finalistă. Deşi ar părea amuzant ca Benfica
să joace contra celor de la Porto, probabil că nu vor fi două
echipe din aceeaşi ţară. La finala de la Dublin, din 18 mai, cel
mai scump bilet este mai ieftin decât cel mai abordabil bilet
de la finala Champions League, ceea ce spune totul despre
diferenţa de cotă a celor două competiţii.
LUNA MARILOR FINALE ALE FOTBALULUI

5. ȘTIRI
PE SCURT PE SCURT
CIO a introdus şase
noi probe în programul
Jocurilor Olimpice de iar-
nă de la Soci (2014): schi
half-pipe (masculin şi fe-
minin), ştafeta mixtă de
biatlon, proba de patinaj
artistic pe echipe, ştafe-
ta de sanie, şi concursul
feminin de sărituri cu
schiurile.
Contracandidatul lui
Sepp Blatter la preşedinţia
Federaţiei Internaţionale
de Fotbal (FIFA), qatarezul
Mohamed Bin Hammam,
i-a cerut acestuia, într-o
scrisoare deschisă, să pri-
vilegieze “integritatea”
FIFA şi să nu facă apel la
nici o influenţă externă în
încercarea de a-şi asigura
voturi în perspectiva ale-
gerilor federale progra-
mate pe 1 iunie.
FC Porto şi-a prelun-
git până în 2018, contra
20,7 milioane de euro
pe sezon, contractul de
drepturi de televizare pe
care-l are cu Publicidade
de Portugal e Televisão.
Vechiul acord era de 9 mi-
lioane de euro pe sezon,
dar chiar şi aşa, campi-
oana va încasa mai pu-
ţin decât rivala Sporting
Lisabona, al cărei contract
ajunge la 27 de milioane
de euro pe an.
Cel mai valoros jucător
chinez de snooker, Ding
Junhui, a fost amendat
cu 2.000 de lire sterline
de Asociaţia Profesionistă
de Biliard şi Snooker
pentru că nu a comuni-
cat faptul că este bolnav
înaintea unui meci dis-
putat în martie, la Berlin,
în cadrul Players Tour
Championship şi pierdut
cu 4-0 împotriva compa-
triotului Liang Wenbo.
AccidentAre stupidă pentru clijsters
Prezenţa lui Kim Clijsters la turneul de la Roland Garros a devenit
incertă după ce belgianca (foto sus) s-a accidentat serios la gleznă,
la începutul lunii trecute, la nunta vărului său.
“În timpul ceremoniei de căsătorie a vărului său Tim, Kim a călcat
rău şi şi-a sucit glezna serios” se arată într-un comunicat publicat
pe site-ul internet al fostei număr 1 mondial. Clijsters purta tocuri
şi a călcat involuntar pe piciorul unui alt invitat, moment în care s-a
dezechilibrat şi a căzut. Verdictul medical cuprinde “o gravă luxa-
ţie a gleznei drepte, cu întindere a ligamentelor medial şi lateral
şi o ruptură a capsulei cu hematom la nivelul articulaţiei gleznei”.
Belgiencei i s-a recomandat o perioadă de repaus de patru până la
şase săptămâni.
Clijsters nu a disputat semifinala de Fed Cup împotriva Cehiei,
programată la jumătatea lunii trecute la Charleroi, iar prezenţa sa
pe 22 mai, la startul celui mai important turneu de zgură al anului,
Roland Garros, rămâne sub semnul întrebării.
nou AcţionAr
mAjoritAr lA
ArsenAl
La capătul unei “telenovele”
ce a durat patru ani, magnatul
american Stan Kroenke a pre-
luat controlul asupra clubului
de fotbal Arsenal Londra. Deja
acţionar principal al clubului
cu 29,9%, miliardarul de peste
Ocean a ajuns la un acord, la
jumătatea lunii trecute, pentru
preluarea acţiunilor deţinu-
te de Danny Fiszman şi Nina
Bracewell-Smith, contra a 230
de milioane de lire sterline,
ceea ce duce totalul participa-
ţiunilor lui Kroenke la 63%.
Miliardarul american de-
ţine deja franciza NBA pen-
tru clubul de baschet Denver
Nuggets, pentru echipa de NHL
Colorado Avalanche şi clubul Saint Louis Rams, ce activează în liga de fotbal american (NFL).
Din septembrie 2008, Kroenke a fost cooptat în acţionariatul Arsenal Londra şi de atunci încoa-
ce şi-a mărit ponderea şi influenţa în consiliul de administraţie al clubului. Ultima lovitură a dat-o
chiar în martie, atunci când a reuşit să-l îndepărteze din consiliul de administraţie pe omul de
afaceri rus Alisher Usmanov, care îşi mărise procentajul de acţiuni la 27% din capitalul clubului.
premii mAi
generoAse în
diAmond leAgue
Circuitul Diamond League
şi-a crescut fondul de premii
disponibil pentru fiecare dintre
cele 14 reuniuni atletice din ca-
lendarul 2011. Totalul sumelor
acordate în acest an ajunge la
8 milioane de dolari. Fondul
de premiere al fiecărei reu-
niuni a crescut de la 450.000
de dolari la 480.000 de dolari,
iar Federaţia Internaţională
de Atletism (IAAF) va păstra
bonusurile de final de sezon
acordate învingătorilor. 40.000
de dolari şi un trofeu de dia-
mant vor recompensa cel mai
bun atlet al fiecăreia dintre
cele 32 de specialităţi. Sezonul
Diamond League demarează
pe 6 mai la Doha şi cuprinde
etape în Asia, Europa, Orientul
Mijlociu şi Statele Unite, înain-
te de pauza prevăzută pentru
Campionatele Mondiale de
atletism de la Daegu (Coreea
de Sud), între 27 august şi 4
septembrie. Stagiunea actuală
în Diamond League se închi-
de cu etapele de la Zurich (8
septembrie) şi Bruxelles (16
septembrie).
pub-uri şi mAll-uri vulnerAbile lA londrA
Ofiţeri sub acoperire din forţele speciale britanice (SAS) evaluează - pe tot parcursul anului - centre-
le comerciale din Londra, pentru a evalua vulnerabilitatea capitalei britanice în perspectiva Jocurilor
Olimpice de anul viitor. Caracterul vulnerabil al centrelor comerciale din Londra este detaliat într-
un raport publicat
la începutul lunii
trecute, care averti-
zează despre posibi-
litatea unor atacuri
teroriste la Jocurile
Olimpice din 2012.
“Obiective uşoare”,
precum centrele co-
merciale, pub-urile şi
mijloacele de trans-
port în comun sunt
“mai susceptibile de-
cât Jocurile Olimpice
propriu-zise să fie
ţintite de atacuri în-
cununate de succes”,
susţine raportul în-
tocmit de Exclusive
Analysis, agenţie de
consultanţă în materie de risc. De asemenea, atacatorii pot dejuca măsurile de siguranţă în cazul unor
evenimente în aer liber, găzduite în parcuri publice. “Mici dispozitive ar putea fi introduse dar e greu
de crezut că pot cauza distrugeri importante. Mai uşor ar fi un atac multiplu, cu bombă, în pub-urile în
care oamenii se uită la televizor la Olimpiadă”, se arată în raport.
ponturi de lA
jimmy connors
Fosta glorie a tenisului masculin, america-
nul Jimmy Connors, şi-a lansat la jumătatea
lunii trecute aplicaţia pentru iPhone şi iPad,
dezvoltată în colaborare cu ICN. Botezată
“Jimmy Connors 109”, aplicaţia se adresează
atât amatorilor, cât şi profesioniştilor cărora
le livrează lecţii şi tutoriale pentru a progre-
sa în carieră. “Mă întorc la principii de bază.
Aşa am învăţat eu să joc”, susţine Connors.
“Cu cât mai simplu, cu atât mai bine. Aşa
cred. Iar când descriu o lovitură sau o priză
de rachetă, vă arăt exact cum se face”. De-a
lungul carierei sale, Connors a câştigat 109
titluri la simplu, un record ce rezistă şi astăzi.
Americanul şi-a demarat cariera în 1972, a
câştigat opt titluri de Mare Şlem şi a petre-
cut în total 268 de săptămâni în postura de
număr 1 al clasamentului ATP (locul 4 ca du-
rată în ierarhia all time).
MAI 2011 9eurosporteurosport8 MAI 2011
Postul de televiziune
cu plată Sky Sports a sem-
nat un nou contract de
televizare a campionatului
englez. Acordul, valabil pe
trei sezoane, se ridică la
220 de milioane de euro, în
scădere cu 26 de procente
faţă de valoarea preceden-
tului contract.
Jucătoarea chineză
de tenis Na Li a dezmin-
ţit zvonurile referitoare la
iminenta sa retragere din
circuitul WTA. “Îmi place că
tenisul e în viaţa mea, aşa
că voi continua”.
Liga Nord-Americană
de Hochei profesionist
(NHL) va programa în
Europa patru jocuri din
viitorul sezon regulat.
Helsinki (7 octombrie),
Berlin (8 octombrie) şi
Stockholm (7 şi 8 octom-
brie) sunt oraşele gazdă.
Directorul general al
maratonului de la Londra,
David Bedford, a demisi-
onat din funcţia de pre-
şedinte al maratonului
olimpic programat anul
viitor din cauza “frustrări-
lor legate de abordarea co-
mitetului de organizare al
Olimpiadei de la Londra”, a
indicat directorul executiv
al maratonului londonez,
Nick Bitel.
Trustul ESPN a dat în
judecată cea mai impor-
tantă asociaţie a colegiilor
din SUA, Conference USA,
după ce a acuzat-o de ne-
respectarea unui contract
de difuzare a drepturilor
TV. ESPN cere daune în va-
loare de 21 de milioane de
dolari, din cauză că asocia-
ţia colegiilor a semnat un
nou contract de difuzare a
meciurilor de fotbal ame-
rican cu grupul Fox. ESPN
avea drept de prelungire al
actualului acord.

6. Cel mai accesibil Open pentru turistul român este cel din
capitala Franţei. Numeroase agenţii au pus în vânzare
pachete care merg de la 300 - 400 euro până la mai multe
mii. Cei care vor ajunge acolo vor avea ocazia să vadă cum
ar putea Nadal să câştige turneul pentru a şasea oară,
să admire şi noua rochiţă gălbuie, marca Nike, a Mariei
Sharapova sau roşul eclectic al Spring adiZero Dress,
creaţia Adidas pentru Ana Ivanovici.
ROLAND GARROS (22 mai – 5 iunie)

7. bernie AmeninţAt
cu pierdereA
drepturilor F1
Preşedintele FIA, Jean Todt
(foto stânga), a anunţat că doreş-
te să renegocieze concesionarea
actualelor drepturi comerciale
asupra Formulei 1. Sub preşedin-
ţia predecesorului său, britanicul
Max Mosley, drepturile comerci-
ale şi de difuzare ale Formulei 1
au fost cedate pentru 100 de ani
SLEC Holdings, trust deţinut de
Bernie Ecclestone.
“Sunt sigur că toată lumea re-
alizează că din momentul în care
actualul angajament a fost semnat şi până în prezent, vremurile s-au schimbat, tehnologia s-a schim-
bat”, a declarat recent Jean Todt, citat de Financial Times. “Acum 15 ani nu aveai parte de sofisticatele
gadgeturi electronice de care ne bucurăm astăzi atunci când ne uităm la televizor. Toate acestea au
un cost. Unul pe care clar avem nevoie să-l luăm în considerare, pentru că trebuie să ne asigurăm că
finanţarea FIA (n.r. – Federaţia Internaţională a Automobilului) este la un nivel corect. Costurile noastre
astăzi sunt mai mari decât cele din urmă cu zece ani. Evoluţia are un preţ”.
Fost director sportiv la Ferrari vreme de 15 ani, Jean Todt a devenit preşedinte al FIA în octombrie
2009 după ce Max Mosley i-a susţinut candidatura.
ȘTIRI
MAI 2011 13eurosporteurosport12 MAI 2011
PE SCURT
cArl lewis se Apucă de politică
Fosta legendă a sprintului american Carl Lewis (foto sus) intră în politică şi va candida
din partea Partidului Democrat la alegerile programate pe 8 noiembrie pentru Senatul
statului New Jersey. De 9 ori campion olimpic, Lewis (49 de ani) îl va avea drept principal
rival pe senatorul republican Dawn Addiego, într-o regiune tradiţional republicană, situată
la 40 de kilometri est de Philadelphia. Lewis a revenit în 2005 să locuiască în New Jersey,
statul în care a şi copilărit.
lAmpre AnchetAtă de
justiţiA itAliAnă
Comitetul Olimpic Italian (CONI) a des-
chis recent o investigaţie vizând cicliştii şi
alţi membri ai echipei Lampre, acuzaţi de
uz şi trafic de substanţe dopante. Ancheta
lansată luna trecută a început după ce pro-
curorul Antonio Condorelli şi-a finalizat, la
Mantova, prima fază a investigaţiilor şi a dat
undă verde CONI pentru demararea propri-
ei anchete.
În total, 32 de persoane sunt vizate,
printre care rutierii Damiano Cunego,
Alessandro Ballan, Marzio Bruseghin, da-
nezul Michael Rasmussen şi team-manage-
rul echipei Lampre-ISD, Giuseppe Saroni.
Ancheta publică s-a axat pe vânzarea şi
uzul de substanţe interzise, precum eri-
tropoetina (EPO), efedrina, testosteron şi
cortico-steroizi.
“Pe lângă interceptarea telefoanelor, ca-
rabinieri din NAS (n.r. - brigada anti-narco-
tice a poliţiei italiene) au întreprins operaţi-
uni de filaj şi flagrant”, a declarat procurorul
Condorelli citat de cotidianul Corriere della
Sera. “Aşa am descoperit că Alessandro
Ballan ar fi fost supus unei transfuzii de sân-
ge în timpul unei operaţii la Montichiari, caz
în care şi un medic, Fiorenzo Egeo Bonazzi,
e sub investigaţie”.
Actuala echipă a lui Ballan, BMC, i-a in-
terzis anul trecut ciclistului să ia startul în
cursa Paris-Roubaix, dar a refuzat să pro-
cedeze similar în acest an, în ciuda acuza-
ţiilor public din partea procuraturii italiene.
Ballan a încheiat Paris-Roubaix pe locul 6.
operAȚiuneA unul dintr-un miliArd
Echipa de Formula 1 Force India a lansat recent o academie de susţinere a tinerilor piloţi din
India, pentru a-i ajuta să-şi dezvolte o carieră în motorsport. Mişcarea intervine în contextul orga-
nizării pe 30 octombrie a primului Grand Prix de Formula 1 din India. În ultimul deceniu, Marele
Circ şi-a găsit o sumedenie de gazde exotice, printre care Malaezia, China, Bahrein sau Emiratele
Arabe Unite. Ţări în care, în lipsa tradiţiei şi a piloţilor, Grand Prix-urile au dus lipsă de asistenţă pe
circuit şi, în general, de interesul şi înţelegerea publicului.
“Înfiinţarea Force India F1 Team Academy reprezintă un moment istoric în peisajul sporturi-
lor din India. E pentru prima oară când cineva se lansează într-un program atât de ambiţios în
India”, a estimat patronul
Force India, miliardarul Vijay
Mallya. Primul proiect, care a
demarat la finele lunii trecu-
te, se numeşte “Goana după
unul dintr-un miliard” şi per-
mite copiilor cu vârste între
14 şi 17 ani să piloteze un kart
la preţ redus.
Cei mai rapizi vor merge în
finalele naţionale, apoi zece
dintre ei vor urma un curs de
pilotaj în Marea Britanie, la
Silverstone.
Trei premianţi vor fi anun-
ţaţi public cu ocazia Marelui
Premiu al Indiei, din octom-
brie, de la New Delhi, iar ma-
rele câştigător va primi un sezon complet de competiţie într-una dintre competiţiile de monopos-
turi din Marea Britanie. Narain Karthikeyan (2005 şi 2011) şi Karun Chandhok (2010) sunt cei doi
piloţi pe care i-a dat India Formulei 1. Singurul care a marcat puncte a fost Narain Karthikeyan, în
Marele Premiu al Statelor Unite 2005, când a terminat pe 4 din şase piloţi prezenţi la start.
Viitorul circuit de
Formula 1 de la Austin
(Texas) va găzdui, cu înce-
pere din 2013, şi un Grand
Prix anual de MotoGP.
Angajamentul semnat cu
organizatorii este valabil
până în 2023.
Trustul de marketing şi
management sportiv IMG
va renunţa la acţiunile pe
care le deţine în cadrul
Seriei Mondiale de Box
(WSB). Cele 25 de procen-
te vor fi achiziţionate de
Asociaţia Internaţională
de Box (AIBA), care devine
astfel unicul proprietar al
competiţiei.
Televiziunea italiană
de stat RAI a anunţat pier-
deri de 118 milioane de
euro pentru anul trecut,
în ciuda transmisiunilor
celor mai importante me-
ciuri de la Cupa Mondială
de fotbal. În schimb, gru-
pul Mediaset a generat în
2010 un profit de 386 de
milioane de euro.
Singurul pilot român
din Campionatul Mondial
de Superbike, arădeanul
Robert Mureşan, a sem-
nat, la jumătatea lunii
trecute, un contract de
sponsorizare cu “Ursus
fără alcool”. Logo-ul măr-
cii de bere a apărut pe
motocicleta PTR Honda
cu începere din etapa de
la Assen (Olanda), dispu-
tată pe 17 aprilie.
Aripa engleză Mark
Cueto a primit o sus-
pendare de 9 săptămâni
după i-a băgat intenţio-
nat degetul în ochi unui
adversar în timpul parti-
dei Northampton – Sale,
jucată la începutul lunii
trecute şi contând pen-
tru prima ligă engleză de
rugby.
Atletismul clAriFică sexele
Federaţia Internaţională de Atletism (IAAF) a adoptat luna trecută, cu ocazia reuniunii
de la Daegu (Coreea de Sud), un nou set de măsuri vizând reglementarea nivelului de
testosteron maxim autorizat în corpul atletelor. Decizia IAAF este rezultatul unui studiu
condus pe durata unui an şi jumătate de un grup de experţi care au studiat cazurile de-
licate ale diferitelor sportive diagnosticate cu hiperandroginism, o dereglare hormonală
ce implică secreţia în exces de hormoni masculini. Noile reglementări vizează evitarea
situaţiilor jenante, de tipul celei ivite în 2009, la Campionatele Mondiale de atletism de la
Berlin, acolo unde proba de 800 de metri feminin a fost câştigată de sud-africanca Caster
Semenya. Titlul i-a fost ulterior contestat din cauza nivelului ridicat de testosteron din
sânge, iar sud-africanca a fost suspendată vreme de câteva luni, înainte de a fi autorizată
să revină în competiţiile feminine.
Setul de măsuri adoptat de IAAF a fost dezvoltat în cooperare cu Comitetul
Internaţional Olimpic (CIO). Forul atletic devine astfel prima federaţie internaţională care
adoptă actuala reglementare.
serenA se întoArce în circuit
Serena Williams a revenit pe terenurile de antrenamente luna trecută, după mai bine
de jumătate de an de pauză totală. Americanca n-a mai jucat un meci oficial din iulie
anul trecut, când s-a impus la Wimbledon. Apoi a urmat o tăietură urâtă la picior urmată
de două operaţii şi două luni şi jumătate petrecute în ghips. În februarie, fosta număr 1
în clasamentul WTA a fost diagnosticată cu cheaguri de sânge la plămâni şi la stomac.
“A jucat câteva mingi astăzi”, a confirmat la jumătatea lunii trecute Jill Smoller, agentul
jucătoarei. “Nu se grăbeşte, o ia uşurel, zi după zi, în funcţie de cum se simte. Oricum, a
fost foarte fericită să iasă din nou pe teren”.
În vârstă de 29 de ani, Serena are în palmares 13 titluri de Mare Şlem. Americanca nu
a precizat însă când va reveni în competiţii; în cel mai bun caz, poate reintra în circuit o
dată cu începutul sezonului pe iarbă, la Wimbledon (20 iunie – 3 iulie).

8. La Barcelona, patru echipe au reuşit să ajungă în faza finală
a celei mai importante competiţii de baschet europene:
MaccabiTel Aviv, Montepaschi Siena, Panathinaikos Atena
şi Real Madrid. Cum toate sunt din sudul Europei, se anunţă
un weekend“temperamental”.
EUROLEAGUE FINAL FOUR (6-8 mai)

9. În 2011, Italia aniversează un secol
şi jumătate de la unificare, iar Il Giro
nu putea rata o astfel de sărbătoa-
re. Tocmai de aceea, Angelo Zomegnan,
directorul competiţiei, a decis ca plutonul
să treacă prin 17 dintre cele 20 de regiuni
ale statului, iar cu această ocazie să vizite-
ze mai multe localităţi importante pentru
istoria ţării.
3.496 de kilometri, 21 de etape şi şapte
finişuri la altitudine, acestea sunt ingredi-
entele din 2011. Este unul dintre cele mai
dificile trasee propuse de un Mare Tur în
ultimele decenii, dar acest lucru nu i-a des-
curajat pe rutieri, aproape toate numele
importante din pluton confirmându-şi
participarea.
pe urmele lui gAribAldi
Startul se va da din Torino, prima capi-
tală a ţării, iar de acolo cursa va merge în
sud, urmând să treacă prin Quarto dei Mille
(oraş aflat în apropiere de Genova, din
care Giuseppe Garibaldi şi “Cămăşile Roşii”
au pornit acţiunea de unificare a Italiei),
Vairano Patenora (locaţia primei întâlniri
dintre Garibaldi şi Vittorio Emanuele ll, vi-
itorul rege al Italiei), pentru ca apoi să se
ajungă în Sicilia, regiune cucerită în 1860
de “Expediţia celor 1000”, când ultimii re-
prezentanţi ai Bourbonilor au fost învinşi.
Pe lângă încărcătura istorică, Sicilia va
veni şi cu o etapă care are toate şansele
să devină una de neuitat: miercuri 15 mai,
după ce va pleca din Messina, plutonul va
începe ascensiunea pe versantul nordic al
Muntelui Etna, cel mai mare vulcan activ din
Europa. Aventura nu se va opri aici; va urma
o coborâre, apoi o altă căţărare, de această
dată pe versantul sudic, Rifugio Sapienza.
Caracteristicile acesteia din urmă? 19,4 ki-
lometri lungime şi o pantă medie de 6,3%.
Periplul istoric se va încheia odată cu
etapa a 11-a, când caravana va ajunge la
Castelfidardo. Micuţul oraş din provincia
Ancona are un loc aparte în conştiinţa ita-
lienilor, deoarece aici, pe 18 septembrie
1860, “Cămăşile Roşii” au înfrânt armata
franceză care apăra Statele Papale.
coşmArul teribil Al
ultimelor zece zile
Prima jumătate a cursei va fi doar de în-
călzire, deoarece lucrurile serioase vor înce-
pe odată cu etapa a 13-a. Atunci, cicliştii vor
urca pe Grossglockner, cel mai înalt vârf al
Austriei (aproape 3.800 de metri), însă fini-
şul va avea loc la cota 1.908. Apoi, pentru
că “fără amintiri nu există viitor”, aşa cum a
spus Angelo Zomegnan, ziua de 21 mai îi va
aştepta pe concurenţi cu Monte Zoncolan,
una dintre cele mai dificile ascensiuni din
lume (10,1 kilometri lungime, pantă medie
11,9%). Prezentă pentru a patra oară pe tra-
seul Turului Italiei, căţărarea din regiunea
Friuli-Venezia Giulia promite să ofere din
nou spectacol.
inFlAţie de FAvoriţi
Distribuţia din 2011 este una de-a drep-
tul fabuloasă, cum Turul Italiei nu a mai
avut de mult timp. Dornic să îşi reabiliteze
imaginea după scandalul de dopaj în care
a fost implicat, Alberto Contador va fi pre-
zent la start pentru a doua oară în carieră.
La precedenta participare, în 2008, ibericul
a plecat acasă cu tricoul roz, deşi nu a câş-
tigat vreo etapă. Aflat într-o formă exce-
lentă încă de la începutul primăverii (când
a câştigat Turul Murciei şi Turul Cataluniei),
spaniolul impune respect printre adversari.
Unul dintre cele mai mari talente ale ul-
timului deceniu, foarte bun la contratimp
şi cu o acceleraţie incredibilă pe munte,
Contador poate câştiga la pas Il Giro dacă
nu are probleme de sănătate. Acum trei ani,
lucrurile nu au stat perfect, el suferind din
cauza polenului, la care este alergic.
Cum Ivan Basso, deţinătorul trofeului, a
anunţat că se va concentra pe Turul Franţei,
Liquigas va fi condusă de Vincenzo Nibali,
câştigătorul Turului Spaniei din 2010.
Opusul lui Contador, fără explozie pe as-
censiuni, italianul în vârstă de 26 de ani
este considerat exponentul noii generaţii
a ciclismului italian. Foarte bun coborâtor,
Nibali mai are două avantaje: nu se pani-
chează niciodată când rămâne în urmă şi
arată constanţă uluitoare în marile tururi, la
toate cele şase participări ale sale încheind
mereu între primii douăzeci de ciclişti.
Geox se anunţă drept una dintre cele mai
puternice echipe prezente la start şi toată
lumea aşteaptă să vadă ce vor face băieţii
lui Mauro Gianetti, Il Giro fiind marea şansă
a acestei echipe în 2011, după ce nu a fost
invitată în Turul Franţei.
Învingător aici în 2009, Denis Menchov
ţinteşte un nou succes la general; în vârstă
de 33 de ani, rusul nu a impresionat sezonul
acesta, dar are o scuză, deoarece s-a con-
fruntat cu mai multe probleme de sănătate.
Va avea alături de el şi o echipă pe măsură:
Carlos Sastre (tricoul galben din 2008) şi
Fabio Duarte (campionul mondial de tine-
ret de acum trei ani).
Al patrulea în 2010, Michele Scarponi
porneşte cu gânduri mari, mai ales după ce
a semnat cu Lampre, echipă care îi poate
oferi mai multă susţinere decât preceden-
ta sa formaţie, Androni Giocattoli. Bun pe
căţărările cu pantă ridicată, italianul tre-
buie să câştige cât mai mult timp în eta-
pele montane, deoarece la contratimp nu
Aflatdemaimultedeceniiînumbraturului
Franţei, il giro a revenit în prim-plan odată
cu ultimele ediţii. reţeta: etape dificile şi
căţărări legendare.
EVENIMENT
Un Giro
de poveste
Anul trecut, pe Monte Zoncolan a fost o
atmosferă senzaţională, cu peste 150 000
de oameni aflaţi pe marginea drumului
şi în zona finalului. Adevărat stadion
natural, vârful din Alpii Carnici aşteaptă
o nouă bătălie memorabilă şi un alt
învingător; până acum, la precedentele
vizite doar Gilberto Simoni şi Ivan Basso
s-au impus.
Gardeccia/Val di Fassa Ripose, Macugnaga
şi Sestriere sunt celelalte sosiri la
altitudine, toate introduse cu scopul de
a crea spectacol şi de a oferi lupte aprige
între favoriţi. O menţiune specială merită
penultima etapă, care se va termina
la Sestriere, deoarece rutierii vor urca
înainte pe una dintre cele mai iubite
căţărări din lumea ciclismului. Este vorba
despre Colle delle Finestre, ascensiune
care a mai apărut la ediţia din 2005.
Atunci, italianul Paolo Savoldelli şi-a
salvatcudificultatetricoulrozşiadeclarat
că Finestre i-a“mâncat zece ani din viaţă”.
Lungă de 18,5 kilometri şi cu o pantă
medie de 9,2%, căţărarea din Piemont
va chinui mulţi ciclişti, deoarece a doua
jumătate a sa este complet neasfaltată,
ceea ce înseamnă că rutierii vor rula pe
pietriş. Iar dacă plouă atunci, totul va
deveni o luptă pentru supravieţuire.
În afară de aceste obstacole (40 de
căţărări sunt incluse în traseul din
2011), vor mai avea loc şi două etape
de contratimp individual: prima va fi la
Nevegal, o cunoscută staţiune de iarnă,
pentru ca apoi ediţia din acest an să se
încheie la Milano, în Piaţa Domului, cu
un contratimp perfect plat, în lungime
de 32,8 kilometri. Astfel, organizatorii au
decissămenţinăsuspansulpânăînultima
etapă a competiției.
MAI 2011 17eurosporteurosport16 MAI 2011

10. străluceşte, această disciplină fiind pentru
el “călcâiul lui Ahile”.
Contador nu este singurul ciclist spaniol
important care va participa în Turul Italiei,
pentru că aici vor mai veni Igor Anton şi
Joaquim Rodriguez. Dacă bascul are de luat
o revanşă după ce în Vuelta 2010 a abando-
nat când era lider, ciclistul echipei Katusha
vrea să confirme într-un mare tur, deoare-
ce până acum nu a prins niciun podium. În
Giro a mai participat de patru ori, însă ni-
ciodată nu a impresionat, fiind departe de
adevăratul potenţial. Problema sa, la fel ca
în cazul lui Scarponi, o reprezintă contra-
timpul, probă în care poate ajunge să piar-
dă chiar minute.
Nebăgată prea mult în seamă primăva-
ra aceasta de principalii favoriţi la victorie,
Androni Giocattoli ar putea fi surpriza plă-
cută din Turul Italiei. Aflată în al doilea eşa-
lon valoric continental, echipa gestionată
de Gianni Savio va veni la start cu un nu-
cleu puternic de sud-americani: Jose Serpa
Perez, Jackson Rodriguez şi Jose Rujano,
acesta din urmă fiind senzaţia ediţiei din
2005, când a câştigat tricoul verde şi a ter-
minat pe locul al treilea. Lor li se vor alătura
Emanuele Sella, cel mai bun căţărător din
2008 şi Alessandro de Marchi, un italian în
vârstă de 24 de ani care a impresionat în
cursele pregătitoare pentru Giro.
Deşi etapele pentru sprinteri pot fi nu-
mărate pe degetele de la o mână, aceştia
au hotărât să îşi încerce norocul. Evident, de
la start nu putea lipsi Alessandro Petacchi;
învingător în clasamentul pe puncte acum
şapte ani, când a obţinut nouă victorii, ci-
clistul lui Lampre s-ar putea afla la cea din
urmă prezenţă în Turul Italiei. În vârstă de
37 de ani şi chinuit primăvara aceasta de
bronşită (la fel ca în 2010), Petacchi va tre-
bui să îi facă faţă lui Mark Cavendish, care se
întoarce în Giro după două sezoane.
Cel mai bun sprinter din lume, britanicul
de la HTC-Highroad a început mai slab anul,
dar a revenit uşor-uşor, iar în aprilie a câş-
tigat clasica belgiană Scheldeprijs. Motivat
de o luptă cu Petacchi, după ce peninsula-
rul l-a învins de două ori în 2009, dar şi în
ierarhia tricoului verde din Turul Franţei
2010, Cavendish mai are un obiectiv: el
speră să poarte din nou tricoul roz, iar pen-
tru asta HTC-Highroad trebuie să câştige
contratimpul din prima etapă, la fel ca la
ediţia de acum doi ani, când a devenit cel
dintâi britanic din istorie care a îmbrăcat
prestigioasa tunică.
spectAcol gArAntAt
Timp de trei săptămâni, Italia va fi în
centrul atenţiei. Aici, ciclismul este mai
mult decât un sport, e o adevărată cultu-
ră. Italienii iubesc ciclismul cum puţine
popoare o fac, iar acest lucru se vede de
la an la an, când zeci de mii de oameni se
pregătesc vreme de mai multe zile pentru
a aştepta caravana, apoi ies pe marginea
drumurilor sau urcă la 2000 de metri altitu-
dine să-i urmărească pe rutieri, deşi aceş-
tia se află doar câteva secunde în faţa lor.
În inima fanilor însă, cicliştii rămân pentru
totdeauna.
MiCHeLe sCArponi:
“Monte ZonCoLAn Şi GrAdeCCiA,
CeLe MAi GreLe etApe din tUr”
Italianul în vârstă de 31 de ani, unul din-
tre favoriţi la victorie în Turul Italiei a vorbit
despre traseul celei de-a 94-a ediţii a cursei
şi despre principalii adversari la tricoul roz,
marele obiectiv al carierei sale.
michele, ai avut evoluţii bune în
tirreno-Adriatico, milano-san remo şi
turul cataluniei. care ar fi aspectele po-
zitive după aceste curse?
Sunt foarte mulţumit de rezultatele obţi-
nute şi de forma fizică arătată. Am fost ex-
celent pe căţărări, destul de bun la contra-
timp şi m-am aflat la acelaşi nivel cu ceilalţi
rutieri, iar uneori chiar am fost peste ei.
există lucruri care te-au nemulţumit?
Am fost puţin dezamăgit din cauză că nu
am câştigat Tirreno-Adriatico. A fost unul
dintre obiectivele mele în acest sezon, una
dintre etape a trecut prin oraşul în care lo-
cuiesc şi tocmai de aceea ar fi fost foarte
important să termin pe prima poziţie în
ierarhia generală.
care sunt principalii tăi rivali în turul
italiei?
Primul e Alberto Contador, al doilea
Vincenzo Nibali, în timp ce pe trei vin
mai mulţi ciclişti – Danilo Di Luca, Roman
Kreuziger, Denis Menchov şi Carlos Sastre.
îţi este teamă de contador după ce a
arătat acesta în turul cataluniei?
Cu toţii suntem conştienţi de valoarea lui
Contador, nu este nicio surpriză. În ciuda
acestui fapt, nu vreau să mă declar învins
înainte de a lupta. Am energia necesară şi
ocazia de a da tot ce am mai bun pentru a
concura împotriva lui.
cum poate fi învins? până acum a ară-
tat o formă excelentă, deşi a susţinut că
nu este pregătit 100%.
Este atât de puternic, indiferent de ti-
pul etapei, încât îmi e greu să spun cum ar
putea fi oprit. Cred că este obligatoriu să
profit de fiecare şansă ivită şi să speculez
cea mai mică greşeală a sa, deşi el nu prea
comite erori.
Am putea vedea o alianţă între rutie-
rii italieni pentru a-l opri pe contador?
Nu cred în aşa ceva, deoarece fiecare
ciclist va încerca să obţină cel mai bun re-
zultat, indiferent de naţionalitate. Evident,
mai multe atacuri ale adversarilor săi ar pu-
tea să îi creeze probleme.
cum va arăta echipa lampre pentru
giro? se ştiu o parte dintre rutierii care
vor fi prezenţi acolo?
Va fi o combinaţie între căţărători, rutieri
cu experienţă şi cei capabili să ducă trena
(foarte importanţi pentru contratimpul
pe echipe). Przemysław Niemiec, Marco
Marzano şi Danilo Hondo vor fi sigur alături
de mine, probabil şi Alessandro Petacchi.
cum ţi se pare traseul, e cel mai greu
de când participi în turul italiei?
Fără îndoială, este unul dintre cele mai
dificile, mai ales în ultima săptămână. Nu
va fi deloc uşor să fii la cel mai înalt nivel
în fiecare zi.
şapte sosiri la altitudine în 2011. ce
părere ai?
Toate acele finişuri în căţărare sunt
“Il Giro înseamnă ciclismul
pentru un italian.Te gândeşti la
Turul Italiei şi mintea îţi zboară
imediat la tricoul roz. Il Giro
reprezintă o parte importantă
din istoria acestei ţări, deoarece
Corsa Rosa a avut un rol foarte
important în crearea unui
sentiment de unitate naţională,
mai ales după Al Doilea Război
Mondial. Simpla participare
înTurul Italiei – eu am avut
norocul de a merge în Giro, pe
care l-am câştigat de două ori
– te transformă într-un erou în
ochii tuturor italienilor.
Este o senzaţie unică!”
Giuseppe Saronni
actualul manager al lui Lampre,
învingător în 1979 şi 1983.
Cele 23 de echipe participante: Acqua &
Sapone,AG2R,AndroniGiocattoli,Astana,
BMC, Colnago, Euskaltel, Farnese-Vini,
Garmin-Cervelo, Geox, HTC-Highroad,
Katusha, Lampre, Leopard Trek, Liquigas,
Movistar, Omega Pharma-Lotto, Quick
Step, Rabobank, RadioShack, Saxo Bank,
Sky şiVacansoleil.
eurosport18 MAI 2011

11. foarte bune şi pentru asta le mulţumesc organizatori-
lor. Dar, repet, va fi extrem de greu pentru un rutier să
fie tot timpul pregătit.
va fi contratimpul pe echipe din prima etapă fo-
losit de lampre pentru a obţine timp faţă de ceilalţi
adversari sau se va încerca o evoluţie prin care să
nu se piardă prea multe secunde?
Anul trecut, clasarea mea în Turul Italiei a fost afec-
tată puternic de contratimpul pe echipe, în care am
pierdut mult timp. Echipa mea de atunci a dat totul,
dar nu a fost suficient împotriva lui Liquigas. De aceas-
tă dată mă voi baza pe oameni competitivi care vor
impune ritmul, care mă vor ajuta să limitez pierderile.
Nu putem spera la victorie, însă aşa cum am arătat şi în
Tirreno-Adriatico vom fi competitivi.
care va fi cea mai dificilă etapă, unde crezi că se
vor putea realiza diferenţe importante?
Din punctul meu de vedere, etapele care se vor în-
cheia pe Zoncolan şi la Gardeccia vor fi cele mai dure.
există vreo etapă de care să îţi fie teamă sau pe
care o consideri plină de capcane?
Cred că etapa cu Etna este extrem de dificilă, mai
ales că vine în prima parte a Turului Italiei, ceea ce în-
seamnă că le va crea probleme cicliştilor care nu vor fi
pregătiţi. Tocmai de aceea m-am antrenat de multe ori
pe traseul acestei etape.
simţi presiune înainte de start? există aşteptări
mari în ceea ce priveşte câştigarea tricoului roz?
Nu e deloc presiune, sunt încrezător şi fericit. Normal,
atunci când iei startul într-o cursă atât de importantă şi
ai ca obiectiv tricoul roz, trebuie să fii mereu concen-
trat şi să pregăteşti totul până la cel mai mic detaliu,
pentru a evita greşelile.
cum arată programul tău pentru 2011? în ce cur-
se vei mai participa după turul italiei?
Nu prea am avut timp să mă gândesc, deoarece
m-am antrenat din greu pentru Giro. Restul curselor
vor depinde de rezultatul de aici. Poate voi fi prezent la
startul Turului Spaniei şi în Turul Lombardiei, împreună
cu Damiano Cunego. Ce duo fantastic ar fi atunci pe
şosele Italiei!
în afară de tricoul roz din il giro, ce obiective mai
ai în carieră?
Vreau să le ofer motive de fericire fanilor prin atacuri-
le mele şi atitudinea de luptător din fiecare cursă. Dacă
voi obţine astfel şi câteva succese, voi fi şi mai bucuros.
eşti pro sau contra comunicaţiilor radio?
Sunt pentru ele. Oferă un important suport tehnolo-
gic şi multă siguranţă rutierilor când rulează la viteze
ridicate, iar traseul este unul presărat cu numeroase
sensuri giratorii.
şi o ultimă întrebare: în toată cariera ta de până
acum, ai avut vreun idol?
Vreau să vă spun că idolul meu este managerul lui
echipei Lampre, Giuseppe Saronni. Sunt absolut con-
vins ca va fi foarte fericit când va auzi asta.
“CÂt ÎMi dAi CA sĂ te LAs sĂ CÂŞtiGi?”
Vă mai amintiţi penultima etapă de anul trecut? Italienii s-au obişnuit să lase
ce e mai bun pentru final. Pe Cima Coppi (numele pe care îl poartă cel mai
înalt punct al Giro din anul respectiv) de pe Passo Gavia s-a ajuns în sâmbăta
dinaintea încheierii competiţiei.
Gilberto Simoni îşi anunţase retragerea. La 39 de ani, era clar că nu mai putea
repeta performanţele din 2001 şi 2003, când încheiaseTurul în roz. Nici măcar o
victorie de etapă nu-i mai era la îndemână aşa că şi-a propus la finalul carierei
să treacă primul pe Cima Coppi. Obiectiv mititel, având în vedere că Passo Gavia
se afla la mijlocul etapei. Nici măcar pe acela nu l-a îndeplinit, fiindcă, deşi a
evadat, cu el a venit şi Johann Tschopp, care l-a devansat. Elveţianul, deşi cu 10
ani mai tânăr, n-a făcut niciun cadou, fiindcă echipa sa îşi termina acordul cu
BouyguesTelecom şi avea nevoie de victorii pentru a găsi un alt sponsor.
De Passo Gavia şi penultima etapă din Giro se leagă un alt episod neplăcut din
viaţa sportivă a lui Simoni. Se întâmpla în urmă cu cinci ani. Atunci a dat peste
un Ivan Basso în apogeul carierei şi bine îndopat, care avea să fie implicat la
numai o lună după Giro în scandalul declanşat de Operaţiunea Puerto.
Basso (pe atunci la CSC) conducea după 19 etape cu 6:07 în faţa lui Jose Enrique
Gutierrez(Phonak)şicu10:34înfaţaluiSimoni(SaunierDuval).Urmapenultima
rundă, etapa-regină, care conţinea Passo Gavia şi Passo Mortirolo plus un final
înascensiunenerepertoriatălaAprica.EchipeleCSCşiSaunierDuvalautrastare
şi au subţiat plutonul pe căţărări până când în fruntea cursei au rămas numai
liderii acestor echipe, Basso şi Simoni. Cei doi au urcat împreună Mortirolo, iar
pe coborâre Basso l-a rugat pe Simoni să rămână împreună.
BassoaveaturcâştigatfiindcăGutierrezseaflaînurmă,iarSimonieraimposibil
să-i ia 10 minute pe ultimii 30 de kilometri. În ceea ce-l priveşte, Simoni nu
mai avea şanse să ajungă nici măcar pe doi, aşa că a acceptat. Cei doi au rulat
împreună până cu cinci kilometri înainte de final.
Simoniapovestitulteriorcă,înacelmoment,Bassoi-acerutbanipentrua-ilăsa
victoria de etapă. Simoni a refuzat, Basso a accelerat şi a ajuns la linia de sosire
cu peste un minut înaintea lui Simoni.
Gibo a explodat după etapă:„Nu vreau să-i iau din merite, a câştigat pentru că
a fost mai puternic. Dar, dacă aş fi câştigat eu, s-ar fi spus că mi-a făcut victoria
cadou, însă el a cerut bani pentru cadou. Mai bine îl lăsam singur pe coborârea
de pe Mortirolo”.
Basso a negat totul:„E adevărat că i-am cerut să coborâm împreună, dar restul
e fals”. Ultimul cuvânt i-a aparţinut tot lui Simoni: „Vrei să spun şi cifra?” N-a
spus-o niciodată. (EmanuelTerzian)

12. CAmpionul mondial al supermij-
lociilor, Lucian Bute, şi-a propus
ca până la finele anului 2012 să-i
învingă pe cei mai titraţi pugilişti ai acestei
categorii. Neînvins în cele 28 de meciuri la
profesionism, românul doreşte ca în acest
fel să închidă definitiv gura contestatarilor.
La scurt timp după ultimul meci, cu Brian
Magge, Bute a făcut o declaraţie intere-
santă: „S-a speculat mult că mă feresc de
meciurile tari, dar o să vină şi vremea lor şi
atunci o să închid gura tuturor celor care
vorbesc. O să vedeţi că într-un an şi jumă-
tate o să închei toate socotelile la catego-
ria mea, vreau să le arăt tuturor că sunt cel
mai bun. Pugiliştii mai puternici nu au fost
disponibili până acum. Eu sunt disponibil
să mă bat cu oricine, oriunde. Deocamdată
mă bat doar în Canada, pentru că acolo
vând, de aceea preferăm să facem meciu-
rile la Montreal”.
Un cunoscut site care se ocupă de bo-
xul profesionist, fightnews.com, a realizat
pentru fiecare categorie câte un top 20, în
care sunt incluşi pugilişti de la cele patru
versiuni importante, WBC, WBA, IBF, WBO.
În această ierarhie, Lucian Bute se află pe
poziţia a treia. Românul se angajează să
învingă cel puţin doi dintre primii opt pen-
tru a se putea bucura liniştit de centura cu
diamante. La o privire atentă a acestui cla-
sament, se poate observa că Bute i-a învins
pe Sakio Bika (locul 10), Librado Andrade
(locul 11) şi Edison Miranda (locul 15), aceas-
ta demonstrând că românul nu a avut parte
doar de pugilişti de duzină. Principalele ţin-
te ale lui Bute ar trebui să fie Andre Ward
– campionul versiunii WBA, Carl Froch –
campion WBC şi Robert Stieglitz – campion
al versiunii WBO.
Teoretic, pe termen scurt doar ultimul
este disponibil, ceilalţi doi fiind implicaţi în
turneul Super Six (un turneu de box pen-
tru cei mai buni supermijlocii ai versiuni-
lor WBA şi WBC, organizat de Showtime).
Primele meciuri din Super Six au avut loc
pe 17 octombrie 2009, iar finala va avea loc
în acest an. Câştigătorul turneului va uni-
fica cele două centuri la categoria super-
mijlocie. Printre participanţi s-au numărat:
Arthur Abraham, Carl Froch, Andre Ward,
Glen Johnson. Unul dintre favoriți, Andre
Ward, consideră că Lucian Bute trebuie să
lupte cu câştigătorul acestui turneu pen-
tru a pune capăt oricăror speculaţii: „Cred
că Lucian Bute face o treabă bună acum.
Câştigă împotriva unor luptători de calibru
şi cu siguranţă este unul dintre cei cu care
ar trebui să se bată câştigătorul acestui
Super Six, pentru că există prea multă con-
fuzie despre cine este cel mai bun”.
Lucrurile sunt puţin mai nuanţate, in-
clusiv staff-ul lui Bute are propria strategie,
unul din punctele sensibile reprezentân-
du-le locul de disputare al posibilei gale.
Bute şi-a clădit întreaga carieră în Canada,
unde se bucură de o popularitate imensă,
şi tocmai de aceea conducerea clubului
său, Interbox, vrea să profite din plin, atât
sportiv cât şi financiar de acest lucru. Cert
este că, în ciuda declaraţiilor de tip „Cassius
Clay” în care contestau calităţile pugilistului
român, majoritatea adversarilor lui Bute au
recunoscut după confruntări că este cel mai
puternic boxeur pe care l-au întâlnit.
CondAMnAt sĂ bAtĂ tot
bUte
Cel mai titrat pugilist român al tuturor timpurilor, Lucian Bute, are parte de o contestare constantă,
motivulinvocatfiindacelacăîntoatăcarierasanuaîntâlnitniciunadversardevaloare.Campionul
mondial a declarat că nu se teme de niciun pugilist de la categoria sa. dAn nicolAie
5 posibiLe „ţinte” ALe LUi bUte
Andre Ward (SUA): Născut pe 23 februarie
1984,esteneînvinslaprofesionişti,are23
de victorii, fiind campionul versiuniiWBA.
S-a întâlnit şi cu doi dintre adversarii lui
Bute - Bika şi Miranda - şi l-a învins pe
Mikkel Kessler. Și-a disputat majoritatea
luptelor în California.
Carl Froch (Anglia): Născut pe 2 iulie
1977, are 27 de victorii la profesionişti şi
o singură înfrângere, în faţa lui Mikkel
Kessler. Se poate mândri cu victorii la
Arthur Abraham, Andre Dirrell şi Glen
Johnson.
Mikkel Kessler (Danemarca): Născut pe 1
martie 1979, are o carieră impresionantă,
43devictoriişidouăînfrângeri,provocate
deAndreWardşilegendarulJoeCalzaghe.
Este campionul versiunii WBC. Doar de
cinci ori a luptat în afara Danemarcei.
L-a învins, printre mulţi alţii, pe patronul
clubului Interbox, Eric Lucas.
Robert Stieglitz (Germania): Născut pe 20
iunie 1981. Campionul versiunii WBO are
39 de victorii şi două înfrângeri. Trebuie
menţionat că a pierdut fără drept de
apel în faţa a doi pugilişti pe care Bute
i-a învins: Alejandro Berrio şi Librado
Andrade.
Arthur Abraham (Armenia): Născut pe 20
februarie 1980, are 34 de meciuri la activ,
majoritatea în Germania, 32 câştigate
şi două pierdute. A învins pe unul dintre
adversarii lui Bute, pe Edison Miranda,
şi la începutul carierei l-a făcut KO pe
românul Alexandru Manea.

13. noLe?
Cine este
Novak Djokovic a stat în ultimii ani în umbra lui Roger
FedererșialuiRafaelNadal.Din2009,sârbulnuamaicedat
poziția a treia în clasamentul ATP, dar nici nu a pus în real
pericoldominațiacelordoi.Acumînsăareunstartdesezon
de excepție grație căruia l-a depășit pe elvețian în ierahia
mondială. dAniel mArton
În 2011, Djokovic a reuşit ceva care
nu a fost la îndemâna spaniolului
Nadal şi nici măcar a elvețianului
Federer: a adunat 26 de victorii consecu-
tive. Performanțe asemănătoare au mai
reuşit doar John McEnroe (39 de victorii
consecutive în 1984) şi Ivan Lendl (25 de
succese la rând, în 1986).
Anul perfect
Novak Djokovic a încheiat cum nu se
poate mai bine anul 2010, câştigând Cupa
Davis alaturi de colegii din echipa Serbiei.
Cel poreclit “Nole” sau ”The Joker” s-a im-
pus atunci în ambele meciuri de simplu,
disputate contra francezilor Gilles Simon
şi Gael Monfils.
Fără prea multe momente de respiro,
Djokovic a mers apoi la Melbourne cu
gândul declarat de a se impune pentru a
doua oară la Australian Open. În drumul
său spre cel de-al doilea trofeu de Grand
Slam, sârbul a cedat un singur set, în fața
croatului Ivan Dodig, pentru a trece apoi
la pas de Roger Federer (semifinale) şi de
Andy Murray (finală).
La Dubai, pornea din postura de cap de
serie numărul 2, deşi de la ultimele două
ediții a plecat de aici învingător. După un
parcurs fără emoții, în finală avea să-l în-
tâlnească din nou pe elvețianul Federer.
Sârbul s-a impus cu un dublu 6-3, reuşind
să câştige pentru a treia oară consecutiv
turneul din Dubai.
Atenția tenisului mondial s-a concen-
trat apoi în cealaltă parte a globului. La
Indian Wells, interesul a fost teribil, deoa-
rece la startul turneului s-au înscris primii
trei clasați în ierarhia mondială: Rafael
Nadal, Roger Federer şi Novak Djokovic. A
fost momentul în care sârbul de 23 de ani
a demonstrat că este omul începutului de

14. an: în semifinale l-a învins a treia oară con-
secutiv pe Roger Federer pentru a se impu-
ne apoi şi în fața lui Rafael Nadal.
Prin această ultimă victorie în fața lui
Roger Federer, sârbul a urcat pe poziția a
doua în ierarhia mondială. Succesul contra
lui Nadal a făcut din Novak Djokovic cel mai
tânăr jucător care a reuşit să-i bată conse-
cutiv, în finale, pe cel mai bine poziționați
trei tenismani din clasamentul ATP (Andy
Murray la Australian Open, Roger Federer
în Dubai şi Rafael Nadal la Indian Wells).
Şi tot în Statele Unite a mai egalat
Djokovic un record al lui Roger Federer.
“Nole” s-a impus in cadrul Mastersului de la
Miami (din nou victorie în finală împotriva
lui Nadal), a ajuns la a 26-a victorie consecu-
tivă în 2011 şi a reuşit astfel tripla Australian
Open – Indian Wells – Miami, performanță
aflată la îndemâna elvețianului în 2006.
Rivalitatea cu Nadal
și Federer
Ivan Lendl şi John McEnroe au jucat unul
împotriva celuilalt de 36 de ori, acesta fi-
ind recordul de întâlniri dintre doi jucă-
tori. Djokovic vs. Nadal este o confruntare
pe care am vazut-o deja de 25 de ori dar,
ținând cont de faptul că sârbul are 23 de
ani, iar spaniolul cu unul mai mult, e foarte
probabil ca recordul anilor ’80 să pice. Până
acum Nadal este în avantaj, 16-9, majorita-
tea victoriilor fiind obținute pe zgură, acolo
unde ibericul are un procentaj de sută la
sută în fața sârbului.
După trei înfrângeri pe final de 2010,
Djokovic a obținut tot atâtea victorii în
fața lui Roger Federer, la început de 2011.
Scorul întâlnirilor directe îi este favorabil
elvețianului, 13-9, însă trendul ultime-
lor întâlniri îl face pe sârb să spere la mai
mult. De altfel, cele trei succese din 2011
în fața elvețianului îl plasează pe “Nole”
într-o companie selectă, fiind unul dintre
cei patru jucători care au reuşit să-l bată
pe Federer de trei ori pe parcursul unui an.
Ceilalți trei sunt Rafael Nadal, Andy Murray
şi David Nalbandian.
Zgura, marea
provocare
Dintre cele 21 de titluri câştigate în cari-
eră de Djokovic, doar trei au fost obținute
pe zgură, victoria din 2008 obținută la
Mastersul de la Roma fiind de departe cea
mai importantă. Cu o problemă asemănă-
toare s-a confruntat şi Rafael Nadal, spani-
olul care la începutul carierei avea rezultate
excelente pe zgură, dar modeste pe alte
suprafețe. Nadal a depăşit între timp acest
handicap.
La Roland Garros, turneul vedetă ce se
desfăşoară pe această suprafață, Djokovic
a ajuns de două ori în semifinale, în 2007
şi 2008, însă de fiecare dată a fost învins
de Nadal. Cu un an mai devreme, în 2006,
Djokovic a fost nevoit să se retragă din cau-
za unei accidentări, în sferturile de finală, în
fața aceluiaşi jucător.
Tot la Roland Garros, în 2007, Djokovic
şi-a adjudecat însă o altă întrecere în fața
lui Nadal şi Federer. Este vorba despre con-
cursul de karaoke organizat de televiziunea
France 3. Sârbul a câştigat voturile fanilor
după ce a interpretat melodia “I will survi-
ve”, surclasându-i pe Rafael Nadal cu a sa
“La Bamba” şi pe Roger Federer, cel care a
cântat “You’re simply the best”.
e talentată, tânără, frumoasă şi e numărul 1 mondial: ea este
danezaînvârstăde20deani,carolinewozniacki.unsingurlucru
îi lipseşte în acest moment carolinei: trecerea pe cartea de vizită
a unui turneu de mare şlem.
Obiectivul pentru anul 2011
îl reprezintă triumful într-unul
dintre cele patru turnee de Mare
Şlem. Prima şansă a ratat-o la Melbourne,
fiind eliminată în penultimul act de Na
Li. Totuşi, ea a afişat constant o stare de
relaxare, în care nu se simţea presiunea.
Pe de altă parte, atât de stresantă a ajuns
întrebarea „cum te simţi ca număr 1 mon-
dial, fără un turneu major câştigat?” încât
Wozniacki a privit şi partea bună a săptă-
mânii din luna martie în care a coborât pe
cea de-a doua poziţie. Prima reprezentantă
a Danemarcei care a ajuns pe locul 1 WTA
a jucat o singură finală a unui turneu de
Mare Şlem, în 2009, la US Open, dar Kim
Clijsters i-a luat trofeul, după o victorie în
două seturi.
Urmează Roland Garros, acolo unde Caro
speră să-şi ia această povară de pe umeri
şi să îşi depăşească performanţa cea mai
bună, realizată în 2010, când a fost oprită
în sferturi de Francesca Schiavone, cea care
avea să îşi adjudece trofeul. Wozniacki va
fi favorita competiţiei din acest an, fiind o
jucătoare al cărei stil se potriveşte cu zgura
şi care lasă impresia că şi-ar dori să stea pe
teren toată ziua, alături de fani.
Pentru a-şi îndeplini visul, daneza va
trebui să treacă peste unele obstacole.
Prima pe listă este chiar campioana de
anul trecut, care şi-a consolidat prezenţa în
top 10 printr-un joc foarte bun, practicat pe
suprafeţe care nu îi convin, ceea ce oglin-
deşte munca şi seriozitatea ei. Singura în-
trebare este: va mai putea Schiavone să
îşi etaleze celebra ei „joie de vivre” atunci
când se va afla sub presiunea pe care o va
simţi când îţi aperi un titlu?
Cu un record de 20 de victorii din 23
de partide disputate pe zgură în 2010,
Samantha Stosur îşi declară candidatura
la câştigarea turneului, în pofida faptului
că nu a avut parte de un debut de sezon
tocmai reuşit. Anul trecut, australianca
s-a impus în primul ei turneu de top la
Charleston şi a jucat finala la Stuttgart şi la
openul francez.
Totuşi, cea mai importantă adversară a
lui Caro rămâne Clijsters. Belgianca a pier-
dut de două ori în finala turneului parizian,
nu a mai participat la Roland Garros din
2006, dar anul acesta este considerată una
dintre marile favorite.
Competiţia va fi lipsită de prezenţa fostei
număr 1 mondial, Serena Williams, ceea ce
este o şansă pentru Wozniacki. Jucătoarea
care a câştigat 13 turnee de Grand Slam,
printre care şi ediţia din 2002 a turneului
de la Paris, nu a mai disputat niciun meci
oficial de la finala câştigată în faţa lui Vera
Zvonareva la Wimbledon, în iulie 2010.
Turneul de la Roland Garros este consi-
derat, din punct de vedere mental, cea mai
grea întrecere de tenis din lume.
Două săptămâni şi şapte tururi disputa-
te pe o suprafață lentă şi extrem de solici-
tantă, premiile consistente, rivalităţile de
pe teren, raidurile câştigătoare şi ambiţiile
jucătoarelor înscrise pe tabloul principal
vor crea şi în acest an, la Roland Garros, un
spectacol de neuitat pentru milioanele de
iubitori ai tenisului.
“CiUdĂţenii” MArCA dJoKoviC
Este criticat pentru că bate de foarte
multe ori mingea de pământ înainte de
a servi. Recordul este de 28 de bătăi.
Deşi adversarii spun că e doar o metodă
pentru a-i enerva, sârbul susține că aşa se
concentrează mai bine.
Îi place să schieze şi spune că nu va
renunța la această pasiune chiar dacă
toată lumea i-a atras atenția că există un
risc foarte mare să se accidenteze.
Îi imită frecvent pe alți jucători. Rafael
Nadal sau Maria Șarapova au intrat în
atențialuiDjokovic,publiculdelaUSOpen
cerându-i insistent sârbului să-i imite pe
cei doi. De aici şi porecla“The Joker”.
roLAnd GArros:
nAdAL sAU dJoKoviC?
Din 2005, de cînd Rafael Nadal a devenit
„delfinul” lui Federer, tenisul din
high life a fost o afacere„în doi”. La finele
lui2010, s-apetrecutunfaptcare,deşinu
asurprinspenimeni,l-afăcutpeDjoker-ul
belgrădean să„decoleze”.
Serbia a câştigat Cupa Davis învingând
Franţa, iar liderul echipei plavilor s-a
maturizat în trei zile cât în toţi anii
petrecuţi în ATP la un loc. Aşa se face că
sfârşitul sezonului hivernal pe hard arată
un Djokovic invincibil. Sârbul l-a învins de
trei ori pe Federer, pe care l-a şi detronat
de pe locul secund al clasamentului, şi de
două ori pe campionul mondial, spaniolul
Rafa Nadal.
Martina Navratilova e de părere că Roger
Federer mai poate câştiga turnee de
Grand Slam, dar nu-l vede revenind pe
primul loc ATP. Alţi comentatori afirmă
că nici Nadal nu stă prea bine, căci are de
apărat până în iulie 7000 de puncte, în
vreme ce Djokovic are totul de câştigat,
după un 2010 şters, când a punctat puţin.
Cu o condiţie: să-şi păstreze incredibilul
nivel de joc arătat în aceste prime luni ale
anului. Dar să nu uităm că Nole a realizat
această excepţională performanţă
exclusiv pe hard, suprafaţa lui de
excelenţă.Câtpriveştecelelaltesuprafeţe
outdoor, statistica nu oferă mari şanse
sârbului.Rafaîlconducecu9-0îndisputele
pezgură,iarpegazonscorulestede2-0în
favoarea balearului. Dacă Nadal nu va fi
diminuat fizic, el poate reedita excelentul
sezon din 2010, cu victorii la Monte-
Carlo, Roma, Madrid şi Roland Garros plus
Wimbledon-ul, a cărui iarbă tocită nu-i
permite lui Djoko să viseze suplimentar.
(Valentin Protopopescu)
WOZNIACKI
VISEAZĂ
LA ROLAND
GARROS

15. tenisulromânesctrăieşteşiazidinlegendaluiilienăstase
şi din amintirea mustaței lui ionȚiriac. după ei, din când în
când, un jucător sau o jucătoare ne-au făcut să visăm iar
frumos, dar ne-au lăsat suspendați apoi în visele noastre,
rareori împlinite.
RomâniA AşteAptă încă un
Ilie Năstase, o Virginia Ruzici,
titluri în turneele profesionis-
te, o finală de Cupa Davis şi, în general,
continuitate în performanțele jucători-
lor şi jucătoarelor de tenis. De-a lungul
anilor, succesele au apărut mai degrabă
ca o consecință a talentului remarcabil
al unora decât ca rezultat al unei poli-
tici coerente a performanței. De la Ion
Țiriac şi Ilie Năstase încoace, mai multe
generații au reuşit să se impună ca mar-
cante pentru tenisul românesc, fără
însă ca după ele să păstrăm un nivel
ridicat de performanțe. Virginia Ruzici,
Florența Mihai, Mariana Simionescu,
în anii ‘70, au fost urmate după abia
aproape două decenii de Irina Spârlea,
Ruxandra Dragomir şi Cătălina Cristea.
Labăieți,dupăNăstaseşiȚiriac,Florin
Segărceanu a strălucit şi el, urmat la în-
ceputul anilor ‘90 de Adrian Voinea şi
Dinu Pescariu, puțin mai târziu apărând
HoriA teCĂU
visÂnd LA Cei MAri
Cel mai performant tenisman de dublu de
la Ţiriac şi Năstase încoace este braşovean
prin naştere, dar constănţean prin adopţie.
Ca junior, Horia Tecău promitea imens, alături
de Florin Mergea. Cei doi au disputat finale
la Australian Open, au câştigat de două ori la
Wimbledon, iar la simplu Tecău s-a calificat în
semifinala de la All England Club.
La seniorat, trecerea la turneele ATP a reali-
zat-o cu dificultate, iar faptul că rezultatele la
simplu întârziau să apară l-a îndemnat să se
dedice exclusiv dublului. O opţiune înţeleap-
tă, căci astfel a valorificat superlativ calităţile
de excelent „dubleur” pe care le posedă. La
cei 1,93 metri pe care îi măsoară, Tecău ser-
veşte ca din tun şi nu prea ratează voleuri
la fileu. Anul trecut, lângă Robert Lindstedt
(34 ani) a câştigat patru turnee pe suprafe-
ţe diferite (Casablanca, s’Hertogenbosch,
Båstad, New Haven) şi a mai disputat finala la
Wimbledon (premieră românească din 1975).
La începutul lui 2011 pierde în runda ultimă
la Brisbane, căci suedezul se accidentează şi
declară forfait. Spirit pozitiv, Horia, aştep-
tând ca Lindstedt să recupereze, face echipă
la Zagreb cu belgianul Dick Norman. Acest
team de conjunctură câştigă finala!
La Acapulco, Mexic, alături de Victor
Hănescu, Tecău face senzaţie, învingându-i
în ultimul act pe brazilienii Melo şi Soares. Şi
să nu uităm că la Australian Open 2011, Horia,
alăturideexoticaamericanăBethanieMattek-
Sands, a fost la un pas de finala de dublu mixt,
cei doi fiind eliminaţi în semifinală după un
foarte aplaudat long set în decisiv, pierdut cu
9-11. În acest an, Horia speră să se califice la
Turneul Campionilor de la Londra, să devină
membru al invidiatului Top Ten al tenismani-
lor de dublu şi să-i înfrângă măcar o dată pe
Bob şi Mike Bryan. (Valentin Protopopescu)
Virginia Ruzici rămâne, până astăzi, singura jucătoare de tenis din România care s-a
impus în proba de simplu a unui turneu de Mare Șlem. Se întâmpla in 1978, pe zgura de
la Roland Garros. Un an mai târziu, Ruzici a pierdea finala de dublu mixt pe care o juca la
Paris avându-l drept partener pe joc pe IonȚiriac.

16. OcampioanălaWimbledonșiUSOpencontrauneidublecâștigătoare
aturneuluidemărimemediedelaVarșovia.Ofostăliderămondială
faţă în faţă cu modesta ocupantă a locului 28WTA. O jucătoare de
hard și gazon împotriva unei sârguincioase combatante pe zgură.
Odistanţădeaniluminăparecăleseparăpeceledouă.
Andrei Pavel, practic ultimul jucător ro-
mân, cu real impact internațional.
Cum se pot explica aceste salturi şi
lipsa unei continuități reale la nivel
înalt? Care e sistemul de selecție, de
pregătire, de promovare care face
asta posibil, în comparație cu Franța,
Rusia sau Spania, unde tenisul rămâne
permanent la un nivel ridicat?
Pentru că, la o prima vedere, la noi
rezultatele apar pentru că avem no-
rocul să se nască din când în când un
talent remarcabil, care nu se iroseşte
prea devreme, în timp ce Occidentul
pare o maşină perfectă care cu un
dram de talent scoate rezultate.
Peste fileul încins de la Miami,
Maria Sharapova îi strânge
mîna Alexandrei Dulgheru,
ba o şi îmbrăţişează – iar rusoaica nu
e deloc celebră pentru efuziunile ei
sentimentale. Doar că acum fata lui
gospodin Yuri are toate motivele să
fie culantă cu adversara. S-a calificat în
semifinale după un adevărat maraton:
trei ore şi 30 de minute. Sharapova a
simţit cum renaşte, şi-a amintit de zi-
lele glorioase. Obiectiv vorbind, are de
ce să-i fie recunoscătoare Alexandrei,
care a pus-o cu spatele la zid, obli-
gând-o să dea tot ce are mai bun. „Piti”
a noastră a trezit-o din morţi...
Dar învinsa merită cel puţin tot atâta
atenţie cât şi Sharapova. De ce? Pentru
că soarele Floridei i-a priit acestei ju-
cătoare scunde şi cu înfăţişare fragilă,
dar puternică precum o stâncă şi răb-
dătoare ca o mangustă.
Alexandra Dulgheru avusese un
sezon dezastruos. În tot anul 2011, ea
nu adunase decât o victorie, obţinută
în primul tur la Dubai, contra Elenei
siMonA HALep
poveste CU FinAL inApArent
După un deja tradiţional scenariu păgubos,
Simona Halep, campioană de simplu juniori la
Roland Garros în 2008, a naufragiat în eterne-
le turnee de seniori challenger şi în calificările
marilor competiţii, urmând să îngroaşe rân-
durile talentaţilor tineri jucători români care
fac ravagii la juniorat şi se ratează la seniorat.
Involuntar, ea a devenit rapid „vedeta” jurna-
lelor româneşti şi internaţionale, datorită unui
bust monumental. Internetul a fost invadat cu
fotografii. Tenace, ştiind că vocaţia ei este te-
nisul şi nu showbiz-ul, nedorind să devină o a
doua Kournikova, Simona a încercat la începu-
tul verii lui 2009 marea cu degetul printr-o in-
tervenţie chirurgicală de mamoplastie vizând
micşorarea volumului unui bust care o trans-
formase fără voia ei în star pe Google şi care o
deranja vădit pe terenul de tenis.
Deloc întâmplător, rezultatele sale în WTA
n-au întârziat să apară, deplasarea Simonei în
teren a devenit mai facilă şi rapidă, iar agre-
sivitatea de pe linia de fund a transformat-o
într-o competitoare dificilă. Astfel, e clar că nu
prin accident ea a disputat în 2010 finala de
la Fes pierzând, ce-i drept, la Iveta Benešová.
Să nu uităm că Simona a venit din calificări...
La Melbourne, în acest an, ea avea să parvină
pe tabloul principal tot după calificări. Cu o
încredere de nezdruncinat, atinge turul trei
eliminând-o în turul precedent pe rusoiaca
Kleybanova, cap de serie 24, capotând apoi în
faţa polonezei Radwanska, favorita nr. 12.
Progresul său în joc se reflectă şi în clasa-
mentul WTA: locul 352 (2008), locul 210 (2009),
locul 81 (2010) şi locul 61 (2011). Să ne bucu-
răm căci, în definitiv, evoluţia Simonei Halep
este una epică, fără deznodământ cunoscut,
iar povestea ei urmează un grafic sinusoidal:
juniorat de top, seniorat defectuos, dar cu un
sex appeal, apoi progres şi confirmarea prag-
matică a valorii. Oare unde se va opri Simona?
(Valentin Protopopescu)
Greu de egalat
Până la Ion Țiriac, jucătorii români de te-
nis nu luau parte la turnee internaționale,
regimul de la Bucureşti interzicându-le să
părăsească țara, imediat după instaurarea
comunismului. Țiriac a fost primul care a în-
ceput să joace în concursuri în străinătate,
pe la începutul anilor ‘60, apoi a apărut Ilie
Năstase, intrat sub aripa protectoare a aces-
tuia, cei doi fiind şi azi perechea inegalabilă
a tenisului românesc. Mai ales datorită
ÎnvingătorlaRolandGarros(1972)şilaForestHills(1973),IlieNăstasen-areuşitsă
triumfeniciodatălaWimbledon,undeaeşuatdedouăoriatâtdeaproape.Ultimaoară-
în1976,într-ofinalăpierdutăînfațaluiBorg.La30deani,Nastyrataseultimaşansăde
a-şitreceîncontunturneudeMareȘlem.
ALEXANDRA
CEA MARE

17. finalelor epopeice de Cupa Davis pe care le-au disputat.
Drumul inițiat de Țiriac a crescut nu doar nivelul de joc, ci şi
deschiderea spre noi metode de antrenament, spre noi mo-
dele de program pe termen lung.
Ilie Năstase, talent inegalabil, a ajuns primul lider din era
Open, reuşind să câştige peste 100 de turnee de simplu şi
de dublu. Dincolo de imaginea sa boemă, de stilul lui rebel,
Năstase a imprimat tenisului mondial o altă dimensiune a
performanței şi a posibilităților talentului. Iar tenisul româ-
nesc s-a hrănit aproape 20 de ani doar din magia celor doi,
din rezultatele lor, din năzbâtiile lui Ilie şi din ambiția serioasă
şi intransigentă a lui Țiriac.
De numele acestuia se leagă şi apariția primei generații de
fete care au scris istorie în tenisul românesc. Virginia Ruzici a
pierdut, alături de Țiriac, finala turneului de dublu mixt de la
Roland Garros, în 1979. Cu un an înainte, câştigase finala de
simplu, fiind şi azi singura româncă învingătoare într-un tur-
neu de Grand Slam. Alături de ea, Florența Mihai şi Mariana
Simionescu au marcat prezența românească în circuitul mon-
dial profesionist.
Alexe Bardan a fost în ultimii 40 de ani implicat activ în tre-
burile Federației Române de Tenis şi are o privire de ansam-
blu asupra fenomenului şi mai ales a evoluției sale: “E curios
chiar şi pentru mine că aceşti sportivi au apărut din te miri ce.
Pentru că suntem un popor care nu se dă în vânt după sport,
în general”. Veteranul tenisului nostru recunoaşte că talentul
inegalabil a scos la lumină performanțele, dar ele au apărut
şi pe fondul unui anume sistem: “Am avut un sistem, dar nu
dintre cele mai bune. Era sărăcăcios, totul s-a realizat printr-o
muncă asiduă şi cu multe lipsuri. Păi, nici mingi n-aveam. Țin
minte că odată nu s-a disputat campionatul național, pentru
că n-am avut mingi cu care să se joace”.
Şi totuşi, în aceste condiții, creşteau jucători, Bardan fiind
de părere că programul de turnee şi antrenamente era mult
mai bine controlat în acei ani. Astăzi, spune el, e prea multă
Baltacha. În rest,
doar înfrîngeri în
runda inaugurală,
la Brisbane, împo-
triva lui Petkovic,
la Sydney, contra
lui Kim Clijsters, la
Melbourne, împotri-
va japonezei Morita,
la Doha, contra lui
Zakopalova. Şi, fi-
reşte, meciurile ju-
cate în turul secund
şi pierdute la Dubai
în faţa lui Peer şi la
Indian Wells con-
tra lui Hradecka.
Aproape zero abso-
lut, după un an 2010
plin de succese.
Piti, cum este alin-
tată Alexandra, a făcut însă un extraordinar exerciţiu de uitare. A
pus între paranteze toate eşecurile de până acum, a părăsit fap-
tul, decisiv până la urmă, că hard-ul nu este suprafaţa ei favorită,
a trecut până şi de respectul reflex ce-l resimţea în faţa Mariei
Sharapova, cu care nu mai jucase niciodată, dar despre care ştia
că este o legendă. Încrederea acumulată în cele trei meciuri an-
terioare (în prima rundă a stat, fiind cap de serie), după victorii la
Sheepers, Larsson şi Peng, i-a dat aripi, determinând-o să realize-
ze cel mai bun meci al ei pe hard all time. Un meci pe care, mental,
probabil că Alexandra l-a şi câştigat atunci când s-a oprit la două
puncte de victorie.
Cum de-a fost însă posibilă această „schimbare la faţă”? De
unde forţa de a renaşte din propria-i cenuşă? Sufletul omului e
ca o minge de ping pong, spunea un celebru psiholog francez.
În situaţiile cele mai negre, psihicul posedă puterea de a integra
suferinţa, de a merge mai departe.
Depun mărturie că aşa stau lucrurile. Am văzut la Roland
Garros, în 2010, pe terenul numărul 9, meciul din primul tur dintre
Dulgheru şi Lucie Hradecka. Partida se disputa la amiază, pe o
temperatură atipică pentru Parisul sfârşitului de mai: vreo 34 de
grade Celsius. Era dificil să respiri aerul cald şi umed, darămite să
mai alergi.
Hradecka, mai înaltă cu cinci centimetri şi mai grea cu vreo 20
de kilograme, a bubuit nu mai puţin de 16 aşi. Pe zgură, într-o par-
tidă de fete... absolut incredibil! La un moment dat, Piti a alergat
după o scurtă, a căzut, iar genunchiul i s-a întors pe dos, curbura
transformându-se în opusul ei. A fost nevoie de intervenţia kine-
toterapeutului, timp de câteva minute.
După un asemenea accident, nu ştiu câte jucătoare ar mai fi
continuat partida. Strângând din dinţi, Piti a reluat lupta de parcă
nimic nu s-ar fi întâmplat. Şi a câştigat în trei ore şi 20 de minute
cu 7-6 (1), 4-6, 6-3. Atunci am înţeles că nu e o întâmplare faptul
că Alexandra Dulgheru e singurul jucător român de la Năstase
încoace care câştigă un turneu important de două ori la rând
(Varşovia, 2009 şi 2010).
libertate, fiecare îşi alege turneele şi se
duce unde vrea, fără o proiecție pe ter-
men lung: “Joacă mulți prea multe turnee
de mâna a doua, pentru a ciupi ceva bani,
de ici de colo, fără să se gândească la viitor.
Dacă e să mă gândesc a cui e vina, aş zice că
e geografică, aşa suntem noi, mai la estul
Europei”.
Sistemul funcționa
Aşadar, sistemul centralizat, care contro-
la fiecare ieşire din țară, a facilitat apariția
unor generații impresionante. Regimul
ştia că fiecare turneu câştigat de Năstase,
Țiriac sau Ruzici e o lovitură de imagine. Şi
le-a permis astfel accesul în lumea bună.
Rezultatele lor, mediatizarea, au dus la un
boom fără precedent în anii ’80, când rach-
etele de lemn fabricate la Reghin se găseau
aproape în orice casă în arsenalul de jucării
al copiilor.
Dar sistemul nu era pregătit pentru o
dezvoltare de masă; lipseau terenurile, an-
trenorii, mingile, lipsea infrastructura pe
măsura pasiunii iscate. Practic, se înregistra
o situație similară cu aceea de după victo-
riile Nadiei, când mii de fetițe se duceau la
gimnastică. Acum toată lumea făcea tenis,
iar părinții îşi visau copiii învingători pe
zgura de la Paris.
Din toată această forfotă, a răsărit
Florin Segărceanu, eroul Universiadei de
la Bucureşti, din 1981. În 1983, când John
McEnroe câştiga turneul de la US Open,
Segărceanu era singurul adversar care
reuşea să câştige un set contra ameri-
canului. În jurul său au crescut şi alții. La
începutul anilor ‘90, Dinu Pescariu, Adrian
Voinea şi mai apoi Andrei Pavel au ținut
capul de afiş cu performanțe notabile, dar
niciodată la nivelul celor ale predecesorilor
lor. Andrei Pavel a reuşit o victorie în Seria
Masters şi a fost ultimul român clasat în
apropiere de Top 10: locul 13 mondial în
octombrie 2004.
Între aceste generații, o mulțime de re-
zultate la copii şi juniori, neconfirmate apoi
la nivelul profesioniştilor; sau confirmate
doar parțial şi niciodată decisiv. Tot Alexe
Bardan încearcă să găsească o explicație:
“S-au mulțumit cu puțin. Apoi, uite, am
avut câte 30 de turnee în țară şi doar fetele,
parțial, au profitat de ele. Băieții, nu. Bine,
la băieți e şi mai dificil, nivelul e mult mai
ridicat, ştacheta e sus, trebuie multă muncă
şi voință”.
În ciuda privirii sumbre a specialistului,
avem azi un Victor Hănescu, prezent con-
stant între primii 50 de jucători ai lumii, un
Horia Tecău, specialist respectat în jocul de
dublu, iar la fete un grup compact condus
de Alexandra Dulgheru, numărul 27 mon-
dial, jucătoare cu o explozie remarcabilă
în ultimul an. Alături de ea, Simona Halep,
Sorana Cârstea sau Monica Niculescu, fac
După o carieră mai mult decât corectă în circuitul profesionist, IonȚiriac şi-a clădit reputația din postura de manager al talentelor din ATP. După
GuillermoVilas, braşoveanul l-a impresariat pe puştiul minune al tenisului german, Boris Becker. După un deceniu de colaborare, relația dintre cei
doi s-a încheiat în mod misterios.
Mult înainte de Steffi Graf şi Andre Agassi, circuitul profesionist
de tenis a oferit showbiz-ului o primă idilă cu acte. Mariana
Simionescu şi Björn Borg au trăit o poveste ce a durat patru ani.

18. înconjurul lumii şi încearcă să urce în ie-
rarhia WTA. Cum au apărut ele, în ce model
de dezvoltare au crescut, e greu de spus.
Pentru că, tot de la Alexe Bardan, aflăm că
părinții sunt cel mai important sponsor al
jucătorilor români tineri, al copiilor care se
duc la noi la tenis.
Cluburile? “Înainte erau 30-40 de clu-
buri. Dar serioase. Acum sunt vreo 200.
Majoritatea n-au terenuri, închiriază unde-
va două terenuri, e un antrenor, care e şi
preşedinte, percep o taxă şi asta e tot. Ar
trebui regândit totul, alte baze la Federație.
Criterii clare pentru cluburi, număr de tere-
nuri, de antrenori, de copii legitimați”.
Va fi bine!
Deocamdată, la noi, Federația e în fier-
bere, Ruxandra Dragomir, preşedintele ales
în 2009, fiind contestată de mai mulți mem-
bri. Acuzele la adresa fostei jucătoare vin
din mai multe părți şi e evident că aceste
scandaluri nu ajută performanța şi nici nu
asigură un cadru optim pentru programe
coerente şi pe termen lung. Cu toate aces-
tea, Ruxandra Dragomir e optimistă că teni-
sul românesc se va schimba. O statistică
a Federației Române de Tenis spune că
în 2010 România ocupa locul al cincilea
în lume în ceea ce priveşte numărul de
jucătoare din ierarhia WTA. Şefa federației
crede că e primul semn al schimbării
mentalității şi a sistemului. Un prim pas
care va fi urmat de alții, după cum promite.
Ce trebuie totuşi pentru ca un jucător sau
o jucătoare să explodeze şi să se mențină la
un nivel ridicat, mai mulți ani? Andrei Pavel
e un model singular, pentru că el, spre ex-
emplu, şi-a fost şi manager şi antrenor, pen-
tru mulți ani.
Virginia Ruzici povesteşte că i-a fost
influențată cariera atunci când Ion Țiriac
i-a devenit manager, iar Ştefan Georgescu
antrenor personal. Victor Hănescu se
pregăteşte de mulți ani cu Firicel Tomai, dar
pare intrat într-un blocaj din care nu mai
poate progresa. Până la urmă, dincolo de
talent, norocul şi anturajul sunt şi ele de-
cisive. Plus un sistem care să se preocupe
doar de performanță, de protejarea talen-
telor reale şi de creşterea acestora, sănătos
şi competitiv. Pentru că, din când în când,
descoperim câte o mică minune, care se
stinge apoi fără să poată oferi cineva o
explicație plauzibilă şi onestă.
Irina Begu,
ce lovitură!
Ultima senzație a tenisului feminine
românesc e Irina Begu, jucătoare care la
începutul lunii aprilie a disputat finala
concursului de la Marbella, după ce pe
parcursul întrecerii a câştigat în fața fostu-
lui număr 2 mondial, Svetlana Kuznetsova.
Viktoria Azarenka a învins-o în finală dar,
datorită acestei finale, Begu a intrat în Top
100 WTA, după ce la începutul anului era pe
locul 214 mondial. Irina, care are 20 de ani
şi a fost campioană europeană de junioare,
este poate modelul de urmărit pentru a
găsi răspunsuri la toate întrebările de până
acum. A explodat la Marbella, iar acum
trebuie să confirme că nu e vorba despre
un simplu accident. Sau, din contră, ca în
majoritatea cazurilor, e doar o întâmplare
fericită.
“Nu au existat proiecte pe
termen lung şi durează
până ce acestea se vor
implementa. Rezultatele
au fost accidente fericite.
Acum lucrurile se schimbă şi
din fericire avem mai mulți
jucători şi jucătoare de top
decât erau înainte”.
Ruxandra Dragomir
Vreme de mai bine de un deceniu, Andrei Pavel a fost cel mai sonor nume pe care l-a dat tenisul
românesc circuitului internațional. „Cneazul”a câştigat în 2006 turneul de la Montreal din seria
Masters, performanța de referință a tenisului nostru masculin din ultimii douazeci de ani.
Victor Hănescu activează de aproape un dece-
niu în circuitul profesionist. După câteva succe-
se de început, cariera sa pare însă plafonată.

19. pătrat de pământ costa 7 dolari, punctează
şi el: “Asta n-ar fi nimic, dar mai auzi şi câte
un ”... morţii mă-tii!” la adresa copilului, de
nu îţi vine să crezi”.
FugA după precocitAte
distruge
Aici, la capitolul mentalitate, spune Dron
că trebuie lucrat mult cu românii. “Oamenii
trebuie să înţeleagă că perioada asta, de
la 8 la 14 ani, este pentru formare. Copilul
trebuie să facă totul din plăcere, nu trebu-
ie forţat, pentru că altfel la 18 ani ajunge
vlăguit, stors din punct de vedere fizic şi
psihic, practic este pierdut pentru marea
performanţă. Fuga asta după precocitate îi
distruge pe cei mai mulţi. Au trecut vremu-
rile când Becker sau Şarapova se impuneau
la o vârstă fragedă. Între timp tenisul a tre-
cut la un alt nivel, este mult mai solicitant
iar dacă arzi nişte etape, absolut necesare
în formarea unui jucător, nu se mai poate
face nimic. Vreau să vă spun că am văzut
recent un meci de dublu între fetiţe de 12
ani. Au fost o mulţime de puncte care au
durat minute întregi, pentru că toate patru
stăteau pe linia de fund şi singura lor gri-
jă era să returneze mingea în teren, să nu
greşească. Nu, domnilor! Nu aşa! Copilele
alea trebuiau să urce la fileu, să caute să
încheie punctul, să uzeze de procedeele
învăţate la antrenament. Dar ele, săracele,
dacă erau permanent sub presiunea verba-
lă a părinţilor, de frică să nu greşească au
ales să omoare meciul. Afară este altceva.
Acolo, mentalitatea este alta. Până la 14 ani,
se pune accentul exclusiv pe învăţare, pe
câştigarea încrederii în sine, extrem de im-
portant atunci când puştiul sau fata încep
să iasă la concursuri”.
lucrul în echipă,
cheiA succesului
Academia de la capătul Militarilor chiar
arată interesant. Patru terenuri de zgură,
patru cu tartan, un altul acoperit, un bazin
de înot, hotel şi restaurant pentru cei care
sunt din provincie, chiar şi şcoală, în care
cei care fac tenis au un regim special. Atrag
însă atenţia, în mod special, două terenuri
de minitenis, pentru cei foarte mici. „Astea
sunt unicat în România”, dezvăluie Dron,
care explică secretul adoptării acestor te-
renuri variate. „Aici se dezvoltă plăcerea
celor mici. În Franţa, există cu nemiluita
asemenea terenuri, de acolo am importat
ideea”. De copiii din Academie se ocupă
un colectiv de opt tehnicieni, fiecare spe-
cializat pe o grupă de vârstă, coordonaţi
de şeful corpului de antrenori, Dan Niţă,
şi cu toţii supervizaţi de fostul component
al echipei de Cupa Davis a României. „Asta
am căutat să aduc în primul rând, lucrul în
echipă. Este piatra de temelie a unui succes,
românii trebuie să înţeleagă că este mult
mai bun lucrul în echipă decât cel cu antre-
nor individual. Unul singur nu poate şti to-
tul, dar unde sunt mulţi întotdeauna există
unul care stăpâneşte bine un aspect, altul
alt aspect şi tot aşa. Plus că, în colectiv, din
discuţii, se nasc idei. O fi bun şi antrenorul
individual, dar asta mai târziu, când se trece
de perioada de formare, chiar de perioada
junioratului”.
„doAr cu tAlentul nici
năstAse n-A reuşit”
Întrebarea stas, dacă puştii români au
talent pentru acest sport, determină un
răspuns tranşant din partea celui care a dat
numele Academiei: „Talent? Asta înseamnă
calităţi fizice înnăscute, viteză şi gândire.
Astea stau la baza talentului, dar nu mai
este suficient pentru a reuşi. De fapt, n-a
fost niciodată! Dacă nu adaugi la el muncă,
multămuncă,degeabaţil-adatDumnezeu.
Ilie Năstase, cât era el de supertalent, până
nu s-a apucat serios de treabă, mânca des-
tulă bătaie de la alţii. Talentul ăsta trebuie şi
el cultivat. Ne-am trezit că vin copii care pur
şi simplu nu ştiu să alerge! Pare incredibil
ce spun acum, dar aşa este! Nu ştiu ce fac ei
la şcoală, la orele de sport, dar mulţi dintre
„MentALitAteA e CeA CAre
ne oMoArĂ pe noi, roMÂnii”
În contact cu școala de tenis franceză, considerată cea mai bună din
Europa, reputatul antrenor dezvăluie motivele pentru care copiii și
juniorii români se pierd pe drum.
Complexul este situat undeva în capătul
Militarilor, spre comuna Roşu. „Academia
Sever Dron” este numele bazei, una dintre
acele academii de tenis care încearcă să se impună
în peisajul sportului alb de la noi. O poate face din
mai multe motive, unul dintre ele fiind că, spre de-
osebire de alte „kitschuri”, baza asta sportivă chiar
arată a Academie de tenis, iar un al doilea că nu-
mele lui Sever Dron, fost coechipier al lui Năstase şi
Ţiriac în echipa de Cupa Davis a României în anii ’70,
reprezintă o garanţie. Stabilit de aproape 40 de ani
în Franţa, Dron vorbeşte fără perdea despre marea
problemă a tenisului românesc: modul în care sunt
crescuţi copiii şi juniorii.
„părinţii şi Antrenorii
individuAli îl strică pe copil”
Având în spate anii de muncă depuşi la Federaţia
Franceză de Tenis, unde a activat la toate sectoare-
le posibile, Sever Dron a identificat imediat marea
tară a sectorului juvenil de la noi. „Din păcate, în
România, copiii sunt forţaţi devreme, iar principala
vină aparţine părinţilor şi antrenorilor individuali.
Sunt părinţi care nu acceptă ideea că băiatul sau
fata lor poate pierde un meci, că important la aceas-
tă vârstă este formarea lor ca jucători şi nu câte me-
ciuri câştigă. În Occident, nu există sistem de punc-
taj pentru copiii cu vârstă până la 14 ani. Am văzut
aici părinţi care stau permanent cu gura pe copil şi
la antrenamente, dar mai ales la meciuri. ”Hai”, ”Fugi
acum”, ”Dă-i cu reverul”, iar când pierde punctul din
prost nu-l scoate! Nu mai spun că la un moment dat
m-am trezit cu un părinte pe teren, lângă mine. ”Ce
cauţi, domne, aici?”. ”Păi, să fiu mai aproape de el,
să-o mai spun una - alta!”. ”Lasă-l, domne, că îi spun
eu, doar de-aia sunt aici. Dumneata, te rog frumos
să ieşi din teren”. Incredibil! Dar aici e vina antreno-
rilor individuali, mulţi dintre ei acceptă asemenea
situaţii pe principiul ”Dacă îi iau banii poate să facă
ce vrea”. Ştiu antrenori din ăştia care se uită cu ce
maşină vine părintele la antrenament, ca să ştie
cam cât şi ce să-i ceară”.
Patronul bazei şi asociatul lui Dron, Marian Şotae,
cel care a achiziţionat terenul pe care s-a ridicat
baza sportivă încă de acum 10 ani, când metrul
sever dron:
„Toată lumea trebuie
să înţeleagă că un campion nu se
face, un campion se naşte, iar tu,
ca antrenor, nu trebuie
decât să-l cizelezi”
MAI 2011 37eurosporteurosport36 MAI 2011
Alexandru Stănciulescu, Dan Niță, Marian Șotae,
Mădălina şi Nicolae Gioană, Sever Dron şi Sorin Zaharia

20. copiii ăştia nu au deprinsă tehnica alergării,
pentru că nu a avut cine să-i înveţe”.
Fetele, peste băieţi
În sfîrşit, „Fete sau băieţi?”, ca în jocul
copilăriei. De ce apar mai multe fete de
valoare decât băieţi în tenisul românesc?
Răspunsul pare simplu şi logic atunci când
vine de la Sever Dron. „Fetele sunt mai se-
rioase, mai conştiincioase, băieţii fluctuea-
ză. Poate şi din acest motiv avem acum la
fete jucătoare-speranţă la toate niveluri-
le, în timp ce la băieţi există un mare gol,
o prăpastie. Plus că de câţiva ani fetele au
început să se antreneze aproape la aceeaşi
intensitate ca băieţii, stau la fel de mult pe
teren, iar sparring-partnerii lor sunt în ma-
joritate băieţi. Cu băieţii e mai problematic,
pentru că pe lângă gaura asta valorică de
care vorbeam, mai există şi tentaţiile vieţii
de care ei trebuie feriţi, în special între 14 şi
17 ani, adică exact perioada în care ei trebu-
ie să se afirme”.
sever dron
Fost component al echipei de Cupa
Davis a României, Sever Dron a ales să
rămână în Franţa în 1972. “Pur şi simplu
a fost o decizie luată pe moment, când
eram la turneul de la Roland Garros. N-o
duceam rău în România, eram la Dinamo,
ofiţer de miliţie, dar simţeam că vreau
mai mult de la viaţă, că pot mai mult. În
echipa de Cupa Davis eram eterna rezer-
vă a lui Năstase şi Ţiriac, aşa că mi-am zis
că la 27 de ani merită să încerc şi altce-
va. N-aveam pe nimeni, la început mi-a
fost greu, dar încet - încet, am izbândit.
Am ajuns să lucrez în cadrul Federaţiei
Franceze de Tenis şi am fost antrenorul
personal al lui Henri Leconte, unul dintre
marile talente ale Franţei. Pe plan per-
sonal, m-am căsătorit cu o braziliancă,
avem trei copii şi trăim la Paris. Pe de altă
parte, mi-am zis că merită să dau o mână
de ajutor aici, românii mei merită să fie
mult mai sus”.
AMintiri CU
LeConte Şi sArKoZY
Dintre multele amintiri cu Henri
Leconte, pe care, ca antrenor, l-a însoţit
la turnee timp de câţiva ani, Sever Dron
rememorează una la care ţine în mod
deosebit. “Înainte de finala de la Roland
Garros din 1988, am zis să mergem la un
avocat din Neuilly-sur-Seine, o subur-
bie a Parisului, pentru ca respectivul
să-i alcătuiască un discurs pe care
să-l spună după finală, cum e obice-
iul. Ca fapt divers, avocatul ăla era în
acelaşi timp şi primarul orăşelului.
Numele lui? Nicolas Sarkozy, actualul
preşedinte al Franţei! Bun, ajungem,
iar Sarkozy, amabil, i-a scris unul pen-
tru victorie şi unul pentru înfrângere.
Când ieşim de acolo, Leconte, nebun
ca orice geniu, aruncă discursul pen-
tru înfrângere: ”Mai dă-l în… mă-sii şi
pe ăsta! Auzi, să-mi scrie unul pentru
înfrângere. Păi, ce, mă bate Wilander
pe mine!?”. A doua zi Wilander a mă-
turat cu el pe jos, trei la zero la seturi.
La discurs, după meci, dacă el arun-
case ce-i scrisese Sarkozy, s-a apucat
să improvizeze. Evident a spus numai
prostii, printre care că „voi, publicul, n-aţi
înţeles nimic din jocul meu astăzi, nu vă
pricepeţi!”. Atât le-a trebuit spectatori-
lor. Din „huo” nu l-au scos vreo şase luni
după aia, indiferent pe ce teren juca în
Franţa!”.
viLAs, o MAŞinĂ
de JUCAt tenis
Dintre toţi tenismanii cu care a lucrat
de-a lungul timpului, la capitolul ambi-
ţie şi muncă antrenorul român a rămas
impresionat de argentinianul Guillermo
Vilas: “Domnule, era ca o maşină, nu obo-
sea niciodată. Dacă trebuia să stea opt
ore pe teren şi să se antreneze, păi opt
ore stătea. Pe zgură era zeu, câştiga tot,
dar la un moment dat ne apucăm să-l
zgândărim un pic, eu şi Ţiriac, cel care
îi era manager, că pe iarbă nu poate să
câştige. „Păi, dacă nu mă antrenaţi şi pe
iarbă”, ne-a replicat el. Bun, în anul ăla,
1978, am plecat mai devreme la Openul
Australiei, care pe vremea aia se juca pe
iarbă, tocmai să aibă timp să se antre-
neze suficient şi să se familiarizeze cu
suprafaţa. N-am văzut om mai dornic să
înveţe, cu toate că nu era la prima tinere-
ţe. Prindea tot ce îi spuneam, apoi repeta
ore în şir mişcarea aia şi lovitura aia. Un
tip uluitor. S-a plimbat apoi în turneu, pe
care l-a câştigat şi în 1978 şi în 1979”.
“Trebuie schimbată
mentalitatea, pentru că
jucătorii români înfloresc la
15-16 ani, iar până la vârsta
senioratului sunt ofiliţi deja!
Sunt ca un copac care dă
roade prea devreme”
eurosport38 MAI 2011

21. Are o probLeMĂ iMobiLiArĂ
roLAnd GArros
Considerat un autentic campionat mondial al tenisului pe zgură, turneul de Grand Slam de
la Roland Garros a trăit periculos în ultimii ani. Pricina? Nesfârșitele dezbateri, controverse
și chiar certuri iscate de o problemă pe cât de reală, pe-atât de spinoasă: fie dezvoltarea
parcului sportiv de la Porte d’Auteuil, fie mutarea sa în altă locaţie. vAlentin protopopescu
Până la un punct, aspecte precum
sporirea suprafeţei complexului
Federației Franceze de Tenis (FFT)
şi construirea unui acoperiş retractabil pe
arena centrală Philippe Chatrier, deşi dezi-
rabile, se loveau de rigiditatea fatală a unei
legislaţii de arondisment şi oarbe şi surde.
În acea zonă burgheză şi înverzită a
Parisului, este interzis să construieşti struc-
turi urbane prea înalte, iar un acoperiş
precum cel de la Melbourne sau Londra ar
fi primit doar o autorizaţie temporară de
funcţionare. Adică milioane de euro cheltu-
iţi, timp de două săptămâni, în fiecare an.
Mai mult, nici extinderea fermecătorului
parc ce găzduieşte Roland Garros-ul nu era
posibilă, căci primăria de arondisment se
opunea expropierilor.
Dacă lucrurile rămâneau neschimbate,
atunci marele turneu era condamnat la un
fel de minorat în rândul celor patru com-
petiţii de top ale tenisului mondial. Dintre
cele patru turnee de Mare Şlem, Roland
Garros-ul avea cea mai mică suprafaţă utilă,
găzduind un număr insuficient de terenuri
şi beneficiind de un centru de presă destul
de discret. Arena sa centrală, alături de cea
a turneului de la Flushing Meadows, erau
singurele lipsite de acoperiş în caz de preci-
pitaţii. Iar la Paris, în mai, plouă exasperant
de mult...
Pornind de la toţi aceşti factori, nu puţini
erau oficialii francezi care propuneau dife-
rite locaţii unde să fie mutată competiţia.
Unii o vedeau la Versailles, alţii la Gonesse,
iar alţii la Marne-la-Vallée. Singurul impe-
diment? Toate aceste amplasamente sînt
situate în afara Parisului, la câteva zeci de
kilometri. Ceea ce însemna dezvoltarea in-
frastructurii. Plus factorul timp. În cele din
urmă, pe 13 februarie, plenul FFT a hotărât,
bizuindu-se pe sprijinul primăriilor şi al gu-
vernului, să extindă actuala bază de la 8,5
ha la 14 ha până în 2016. Mai mult, un aco-
periş mobil tip „aripi de avion” va fi instalat
pe arena Philippe Chatrier, un nou stadion
cu o capacitate de 5000 de locuri va fi con-
truit pe locul serelor de la Porte d’Auteuil,
prin extindere, iar un nou centru de presă
va fi realizat, având o capacitate de primire
mai mare decât cel prezent, de doar 2500
de locuri. Costul total al proiectului se ridică
la 273 de milioane de euro, iar finalizarea sa
va aduce un plus de 150.000 de spectatori
pe ediţie.
Şi pentru că ne-am liniştit văzând că bă-
trânul Roland Garros nu va deveni altceva,
ci doar îşi va cosmetiza şi întineri figura,
să sperăm că ediţia 2011 va fi una la fel de
tumultuoasă precum precedentele două,
când campionii la simplu au fost eliminaţi
prematur din competiţie.
serenANiște cioburi într-un restaurant din Munchen și un cheag la
plămâni. În doar opt luni, Serena a ajuns din lidera WTA doar o
pacientă care nu știe dacă va mai juca vreodată. vlAd bucurescu
AFlAtă cu familia în vacanţă în
München, în iulie 2010, Serena
a avut întâlnire cu ghinionul. În
drumul spre ieşirea restaurantului unde
cinase a călcat pe câteva cioburi. I s-au
aplicat 12 plasturi la dreptul şi şase la talpa
piciorului stâng. Nu părea grav, dovadă că a
doua zi Serena juca un meci demonstrativ
cu Kim Clijsters.
O săptămână mai târziu, se întorcea în
Statele Unite. „Simţeam că nu este în ordine.
Degetul mare de la picior îmi atârna, nu este
normal să stea în poziţia aceea. Am văzut
un specialist care mi-a confirmat că am un
tendon fracturat, aşa că am decis să suport
intervenţia chirugicală”.
Prima consecinţă a fost ratarea participării
la US Open. Criticii au acuzat-o că s-a folosit
de un pretext pentru a evita să joace acolo
unde la ediţia anterioară fusese implicată în
cel mai grav act de indisciplină din ultimii ani
în tenisul feminin (a înjurat şi ameninţat o ar-
bitră de linie).
Când Serena a anunţat că nu poate juca
nici la Australian Open din cauza problemei
de la picior (unde suferise şi a doua operaţie),
a devenit limpede că nu blufase. „Revenirea
la antrenamentele intense a complicat situa-
ţia, am forţat prea devreme”, spunea ea spre
sfârşitul lunii noiembrie, când pierdea prima
poziţie în clasamentul WTA.
Dependentă de atenţia presei mondene
şi în general de tot ce înseamnă showbiz,
Serena nu putea lipsi de la decernarea pre-
miilor Oscar. Câteva ore mai târziu, o am-
bulanţă gonea spre Sinai Medical Center cu
Serena la bord având masca de oxigen pe
faţă. Explicaţiile au creat stupoare: Williams
avea un cheag de sânge la plămâni. Tratată la
începutul lui martie pentru embolie pulmo-
nară, fosta regină a tenisului şi-a prelungit cu
cel puţin câteva luni perioada de pauză.
Mai multe jucătoare de top s-au declarat
alături de Serena. Kim Clijsters s-a declarat
îngrijorată, mai ales după ce a aflat că zboru-
rile frecvente pot cauza astfel de probleme
de sănătate. Caroline Wozniacki a vizitat-o pe
Williams la Los Angeles în perioada turneului
de la Indian Wells. „Am stat mult de vorbă,
am spus glume şi ne-am propus să ne facem
timp cândva pentru o sesiune de karaoke îm-
preună. Serena este o fată deosebită şi are un
caracter puternic”, a povestit Caroline.
Fosta jucătoare de origine română Corina
Morariu, în prezent comentator TV, este
de părere că tocmai caracterul puternic al
Serenei o va ajuta să depăşească momentul.
”Are o personalitate puternică şi este foarte
competitivă în tot ceea ce face. Nu am niciun
dubiu că va reveni”, a opinat Morariu, care a
fost diagnosticată cu leucemie când era ju-
cătoare activă şi a revenit în circuit după ce a
învins boala, ajungând pe primul loc în lume
în proba de dublu.
Şi Viktoria Azarenka, jucătoare de top 10
mondial, crede că întoarcerea Serenei în
sportul care a consacrat-o este o chestiune
de câteva luni. „Sunt alături de ea în aceste
clipe şi sunt convinsă că va fi aceeaşi luptă-
toare pe teren când va reveni”, a spus jucă-
toarea din Belarus.
Când şi dacă va reveni în tenis nu se ştie
prea clar, deşi Serena speră să fie aptă de joc
după Wimbledon.