1. Modalităţi de valorificare a operei lui Nicolae Iorga
in orele de istorie la gimnaziu şi liceu
prof. istorie Stanciu Gigi
Colegiul National de Arte Regina Maria Constanţa
Motto: ,,Poate că toată inţelepciunea vieţii stă
in conştiinţa că pe unde ai trecut
să fie ceva mai bine ca inainte’’
(Nicolae Iorga)
Menirea unui profesor de istorie este, în primul rând, cea de formare de conştiinţe pentru
că istoria însăşi se doreşte a fi modelatoare de conştiinţe; actul didactic de cunoaştere a istoriei
trebuie să contribuie la formarea personalităţilor morale, competente şi responsabile pentru
viitorul omenirii.
A afla despre opera şi viaţa unui mare român înseamnă a fi patriot, iar a patriotismul nu
este o valoare perimată, ci destul de actuală, deşi de unii demonetizată. Naţionalist sau nu, părtinitor
sau nu, antisemit sau nu, mare în toate şi mic în fiecare în parte, aşa cum au spus unii despre el,
Nicolae Iorga rămâne alături de Eminescu, Enescu, Brâncuşi în galeria marilor români ai tuturor
timpurilor.
În procesul de predare–învăţare a istoriei apare în ultimii ani tot mai des necesitatea,
semnalată de lucrările de specialitate, de a utiliza metodele cu rol semiactiv şi activ(1) datorită
tendinţelor didacticii moderne, în care elevii orientează demersurile de învăţare spre: a spune, a
descoperi, a lucra în echipă, a observa, a imita, a practica(2).
O clasificare a acestor metode (3) face posibilă o oarecare delimitare între cele folosite la
nivelul gimnaziului, unde gândirea elevilor este preformală(4), şi cele folosite la liceu, unde se
trece la un stadiu superior, cel al gândirii de tip formal-operatorii, al operaţiilor logice propriu-zise.
Cea mai utilizată metodă de învăţământ, atât la gimnaziu cât şi la liceu, din rândul celor cu
valenţe active(5) este conversaţia, cu formele ei: forma euristică, activitate comună a elevului şi
profesorului de aflare a adevărului istoric, de formare a unor noţiuni şi concepte, de gândire şi
investigare, cu întrebări productive, divergente, variate, ample, şteptând răspunsuri inedite dar şi
conţinând informaţi anterior memorate structurate într-un mod personal, şi forma catehetică, numită
şi examinatoare(6), care este bazată pe întrebări de tip închis, reproductive, mnemotehnice,
1

2. convergente, cu răspunsuri unice, scurte, memorate anterior, conţinând date, cifre, denumiri
proprii(7).
Rolul întrebărilor este de a verifica gradul de însuşire a cunoştinţelor, de a le consolida prin
realizarea unor legături logice cauzale între evenimentele istorice, de a sistematiza noţiuni
referitoare la procesele istorice.
Pentru a obţine rezultate bune şi foarte bune un elev trebuie să fie motivat, iar situaţia
motivaţională poate fi creată de profesor sub patru forme: de control, de competiţie, de joc şi de
performanţă.(8) Situaţia de control se realizează prin întrebările de verificare; situaţia de competiţie
prin nevoia elevului de a obţine aprecieri pozitive din partea cadrului didactic, prin ,,satisfacerea
trebuinţei de apreciere şi stimă’’(Abraham Maslow)(9). Ţinând seama de aceste postulate ale
psihologiei am avut în vedere ca întrebările adresate elevilor în cursul lecţiilor de istorie să fie cât
mai bine formulate, stimulând motivaţia intrinsecă a învăţării.
Întrebările uzitate în predarea-învăţarea istoriei au fost incluse în 1977 de Garvey şi Krug
(10) în următoarea taxonomie:
--întrebări de reamintire(engl. recall questions), acestea dau detalii despre evenimente, oameni,
locuri menţionate în sursele istorice;
-- întrebări de înţelegere (engl. comprehension questions), acestea indică subiectul sursei, ajută la
înţelegerea ei, conturează scena descrisă, o reprezintă mental;
-- întrebări de interpretare (engl.interpretation questions), acestea se referă la scopul pe care l-a
avut cel care a creat sursa şi înlesnesc compararea sursei cu modul în care se cunoaşte contextul
istoric;
-- întrebări de extrapolare (engl. extrapolation questions ),care pun problema dacă sursa contrazice
alte surse, dacă aduce alte interpretări, argumente, informaţii;
-- întrebări de imaginaţie (engl. invention questions), de tipul ,,ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi fost
acolo’’;
-- întrebări de evaluare (engl. evaluation questions), de tipul ,,este credibilă sursa’’, ,,care e opinia
ta despre cursul acţiunii’’.
O altă clasificare, mai recentă, din 1996, făcută de Saxton şi Morgan(11) a identificat trei
categorii de întrebări:
-- care solicită informaţii, întrebări de memorie, reamintire, implicaţii sugerate;
--care solicită înţelegerea, putând fi convergente(duc la conexiuni, inferenţe sau interpretări) sau
divergente(exprimă atitudini sau motivaţii);
--care solicită reflexie( judecată, creaţie, argumentare).
Cea mai cunoscută taxonomie a întrebărilor aparţine, după cum se ştie, lui B. Bloom, care
desemnează verbele ce trebuie uzitate în derularea demersului didactic şi chiar în realizarea
2

3. proiectului de lecţie prin obiectivele generale, operaţionale şi comportamentale preconizate a fi
atinse(12).
Concluzionând, pentru gimnaziu cele mai adecvate întrebări sunt cele care solicită memoria
şi înţelegerea, mai puţin reflexia, în special la clasele V-VI, conversaţîa fiind, evident, de tip
euristic. Acele întrebări de reamintire, legate de opera şi viaţa lui Iorga pe care le-am formulat la
clasele mici, ca urmare a includerii în proiectarea activităţii didactice a acestei teme printre cele
desemnate de programă ca fiind la alegerea profesorului, au fost:
--,,Când a trăit marele nostru savant?’’
--,,Care este locul său de origine, unde s-a născut şi a învăţat primele clase ?’’
--,,Cu ce obiective istorice, instituţii, muzee putem asocia numele său?’’
--,,Unde şi-a desăvârşit pregătirea profesională?’’
--,,Ce funcţii politice a deţinut de-a lungul vieţii?’’
--,,Care sunt domeniile culturii în care s-a făcut remarcat?’’
--,,Ce lucrări mai importante cunoaşteţi?’’
Întrebările de înţelegere, de interpretare şi de extrapolare au fost formulate pe baza unor
fragmente de text din opera savantului astfel:
--,,Ce semnifică pentru Iorga civilizaţia vechilor greci? Consideraţi că este o opinie corectă?’’, la
clasa a V a;
--,,Ce urmări are cucerirea otomană asupra Imperiului Bizantin?’’(făcând trimitere la expresia
sa ,,Bizanţ după Bizanţ’’), la clasa a VI a;
--,,Cum apreciaţi atitudinea lui Iorga faţă de fascism în general, faţă de legionari în special?’’, la
clasa a VII a;
--,,Cum interpretează Iorga apariţia poporului român şi a limbii române?’’(Ce semnifică acele
,,romanii populare’’, expresie proprie lui Iorga, deja este, ca întrebare auxiliară, una de memorie),
la clasa a VIII a, urmată de întrebarea ,,Cunoaşteţi şi alte interpretări referitoare la această
problemă?’’.
Deşi unii autori consideră discuţia şi dezbaterea ca fiind metode, noi le încadrăm între
procedeele conversaţiei, considerând că folosirea lor este posibilă mai ales la liceu, unde nivelul
de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi de muncă intelectuală este net superior celui din
gimnaziu(13). O altă metodă des folosită şi cu valenţe moderne, de activizare a clasei este şi
demonstraţia, presupunând indicarea unor obiecte şi fenomene reale sau a substitutelor lor
pentru a cunoaşte realitatea istorică şi a o explica, provocând o percepţie activă, senzorială,
intuitivă, oferind experienţe şi argumente pentru cunoaşterea evenimentelor, noţiunilor,
conceptelor istorice. Redăm in continuare un test de evaluare conceput după modelul celor de
testarea natţională, dar valorificând textul savantului Iorga.
3

4. TEST DE EVALUARE
Clasa a IX a Lecţia ,,Imperiul Bizantin’’, unitatea de învăţare ,,Moştenirea medievală’’
I. Alege varianta corectă:
1. Noua capitală a Imperiului Roman, devenită ulterior capitala Imperiului Bizantin, a
fost inaugurată de:
a) Constantin cel Mare; b) Heraclius; c) Iustinian.
2. Căderea Imperiului Roman de Apus a avut loc în anul:
a) 330; b) 271; c) 476.
3. Imperiul Roman de Apus a fost desfiinţat de:
a) populaţiile migratoare de neam turanic;
b) populaţiile migratoare de neam germanic;
c) populaţiile migratoare de neam tracic.
4. Împăratul bizantin în timpul căruia s-a grecizat imperiul a fost:
a) Constantin cel Mare; b) Heraclius; c) Iustinian.
II.Stabiliţi legătura logică dintre elementele celor două coloane:
A.Augustus a) extindere teritorială maximă
B.Caesar b) Edictul de la Milano
C.Traian c) războiul cu Pompei
D.Constantin cel Mare d) Iisus Hristos
III.Citiţi textul de mai jos şi răspundeţi la întrebări:
,, Critobul din Imbros a folosit toate mijloacele retoricii sale de linguşitor şi toate amintirile
sale de istoric pentru a ridica în slavă persoana şi opera cuceritorului. Pe nesimţite căpetenia
păgânilor va căpăta numele de ,,basileu’’. Între fraţii ultimului împărat şi între ,,împăratul’’
turc, un cronicar de la începutul veacului al XV-lea pare a înclina către acesta din urmă... a-l
socoti urmaş legitim al primilor basilei.’’ N. Iorga, Sinteza bizantină .
1. La ce eveniment istoric face referire Iorga când vorbeşte de ,,cuceritor’’?
2. Cine este acest,,cuceritor’’?
3. Cine credeţi că este Critobul din Imbros?
4. Ce înseamnă ,,basileu’’?
5. Ce înţelegeţi prin ,,păgâni’’?
6. Ce expresie celebră are Iorga referitoare la istoria Bizanţului? Ce semnifică ea?
4

5. IV. Alcătuiţi câte o propoziţie cu fiecare dintre următoarele cuvinte şi expresii: pax romana,
Bizanţ, Constantinopol, bizantinolog.
V. Scrieţi trei enunţuri despre tot ce ştiţi în legătură cu contribuţia lui Iorga la cunoaşterea istoriei
Bizanţului.
Punctajul acordat este:
Subiectul I.1p
Subiectul II—2 p.
Subiectul III—p.
Subiectul IV—1 p.
Subiectul IV—1 p.
Se acordă 1 p. din oficiu
Concluzii:
Se cuvine să fim, elevi şi dascăli deopotrivă, cei care duc mai departe idealurile marelui
nostru istoric, de cunoaştere cât mai veridică a trecutului, de înţelegere a legilor fireşti de
dezvoltare a societăţii omeneşti în interacţiunea dintre evenimentele istoriei naţionale cu cea
universală.
Doar cunoscând trecutul şi faptele strămoşilor putem spune ca avem asigurat viitorul.
Note
1
Ştefan Păun, Didactica istoriei, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 200
2
Laura Căpiţă, Carol Căpiţă, Tendinţe în didactica istoriei, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005, p.93
3
Şt. Păun, op. cit., p.138
4
după psihologul elveţian Jean Piaget
5
metoda povestirii, a expunerii tip prelegere este foarte recomandată, trecutul nu se poate
cunoaşte fără a povesti, dar şi aici intrăm în polemica ,,istoria e ştiinţă sau literatură’’, ştiut fiind
că aplicând metoda povestirii se poate ajunge şi la inactivitatea elevilor, la simpla lor postură de
auditori
6
***Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, curs elaborat în
tehnologia învăţământului deschis la distanţă, Editura Polirom, Iaşi, 2005, p.151 0
--7
***Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, curs elaborat în
tehnologia învăţământului deschis la distanţă, Editura Polirom, Iaşi, 2005, p.151
5

6. 8
Ştefan Păun, op. cit., p. 139
9
Anca Dragu, Sorin Cristea, Psihologie şi pedagogie şcolară, ediţia a II a, Ovidius
University Press, Constanţa, 1998, p.75
10
idem, p.72
11
Laura Căpiţă, Carol Căpiţă, op. cit, p.102
12
Ioan Jinga, Manual de pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2001
13
Ştefan Păun, op. cit., p.142
Bibliografie
1. I. T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000
2. Gh. Tănasă, Metodica predării-învăţării istoriei în şcoală, Editura Spiru Haret, Iaşi, 1998
3.*** ,, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice’’, curs elaborat în
tehnologia învăţământului deschis la distanţă, Editura Polirom, Iaşi, 2005
4. Ioan Jinga, Manual de pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2001
5. Anca Dragu, Sorin Cristea, Psihologie şi pedagogie şcolară, ediţia a II a, Ovidius University
Press, Constanţa, 1998
6. Ştefan Păun, Didactica istoriei, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2000
7. Laura Căpiţă, Carol Căpiţă, Tendinţe în didactica istoriei, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005
6

7. 8
Ştefan Păun, op. cit., p. 139
9
Anca Dragu, Sorin Cristea, Psihologie şi pedagogie şcolară, ediţia a II a, Ovidius
University Press, Constanţa, 1998, p.75
10
idem, p.72
11
Laura Căpiţă, Carol Căpiţă, op. cit, p.102
12
Ioan Jinga, Manual de pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2001
13
Ştefan Păun, op. cit., p.142
Bibliografie
1. I. T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000
2. Gh. Tănasă, Metodica predării-învăţării istoriei în şcoală, Editura Spiru Haret, Iaşi, 1998
3.*** ,, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice’’, curs elaborat în
tehnologia învăţământului deschis la distanţă, Editura Polirom, Iaşi, 2005
4. Ioan Jinga, Manual de pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2001
5. Anca Dragu, Sorin Cristea, Psihologie şi pedagogie şcolară, ediţia a II a, Ovidius University
Press, Constanţa, 1998
6. Ştefan Păun, Didactica istoriei, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2000
7. Laura Căpiţă, Carol Căpiţă, Tendinţe în didactica istoriei, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005
6