Izolarea romaniei in cel de al ii-lea razboi mondial
Iunie iulie-2010
1. NR. 26 • IUNIE - IULIE 2010 • 10,9 LEI
MONDIALELE DE FOTBAL
Magia anuluiCINE CÂȘTIGĂ MONDIALUL? CE FINALĂVEDE RAVANELLI?
PRONOSTICURI DE LA 7 GREI AI FOTBALULUI ROMÂNESC
RĂZVAN LUCESCU DESPRE ECHIPA NAȚIONALĂ ȘI DESPREVIITOR
CARACATIȚA
MECIURILOR ARANJATE
A CUPRINS ÎNTREAGA
EUROPĂ
BRANDUL OLTCHIM
TURUL FRANȚEI
WIMBLEDON
ROYAL ASCOT
K-1
3. WIMBLEDON CHAMPIONSHIPS 2010 21 iunie – 4 iulie
Locaţie: All England LawnTennis and Croquet Club,Wimbledon, Londra.
Premii totale: 13.725.000 lire sterline (mai mult cu 9,4 % faţă de anul trecut).
Premiul pentru învingătorul la simplu: 1 milion de lire (cu 150.000 lire mai mult ca în 2009).
Campionii din 2009: Roger Federer (Elveţia), SerenaWilliams (SUA).
WIMBLEDON 2010
Englezii sunt atât de mândri de extinderea funcţionalităţii arenei centrale de laWimbledon, prin
montarea acoperişului retractabil, încât au reeditat lucrarea„Centre Court,The Jewel inWimbledon’s
Crown”, declarată cea mai bună carte de ilustraţie sportivă din Marea Britanie.
Apărută pe piaţă anul trecut, sub îngrijirea editorilor John Barrett şi Ian Hewitt, lucrarea surprinde
momente memorabile din istoria turneului, inclusiv din partidele pe care Ilie Năstase le-a jucat aco-
lo. Lipsesc însă imagini cu acoperişul-minune, care face posibilă jucarea fără întrerupere a meciurilor
de pe Centre Court atunci când ploaia vine în vizită (în medie, cam o dată la trei zile), aşa că autorii
au actualizat conţinutul, reuşind să-l convingă din nou pe Roger Federer să scrie un cuvânt înainte,
în care să amintească de bijuteria de arenă având acum 15.000 de locuri.
Doar 10 minute durează până când acoperişul retractabil de pe arena centrală de la„All England
Club”se întinde sau se strânge. Imensa copertină, împărţită în două secţiuni, măsoară 5200 mp,
fiind realizată dintr-un material flexibil şi transparent, permiţând astfel pătrunderea luminii
naturale în perimetrul de joc. Pentru noul acoperiş, dar şi pentru alte lucrări de renovare ale arenei,
organizatorii au cheltuit aproximativ 150 milioane de dolari.
4. LE MANS 24h
Somnul este mereu preţios, dar în cursa de 24 de ore de la Le Mans el poate face diferenţa între victorie şi
înfrângere.“Prima oară când rulezi la Le Mans ai tendinţa să pierzi atât de multă energie doar prin simplul
fapt că priveşti cursa, o trăieşti şi cauţi s-o înţelegi”, spunea în ianuarie anul trecut scoţianul Allan McNish,
citat de săptămânalul britanic Autosport.“O dată ce ai venit aici o dată sau de două ori, începi să ştii când
ar trebui să te odihneşti şi când nu. E mare lucru să ştii cum să-ţi păstrezi forţele, însă e pur şi simplu ceva ce
ţine de experienţă”.
Nu-i de mirare, pentru că sâmbăta cursei nu înseamnă doar cele 24 de ore.Totul debutează cu warm up-ul
dis-de-dimineaţă, apoi startul de la ora locală 16. Cu totul, Le Mans înseamnă mai bine de 30 de ore adunate.
“Important e să ştii când să te deconectezi, dar şi să ai unde să dormi. Eu prefer cabina fizioterapeutului,
pentru că e ceva mai liniştită. Ai căşti permanent pe urechi, aşa că pot dormi. Dar nu e un somn în adevăratul
sens al cuvântului. E mai degrabă o încercare de deconectare, astfel încât creierul să nu proceseze tot atât de
repede ca în stare de veghe”, susţine dublul învingător de la Le Mans (1998, 2008).
Cât poţi dormi în total, pe durata cursei? O ştie probabil cel mai bine recordmanul de victoriiTom Kristensen:
“Dacă dormi, cu totul, trei ore, e foarte bine”.
CURSA LE MANS 24 DE ORE 12 - 13 iunie 2010
5. Dacă azi aş mai organiza aceeaşi gală, cu
acelaşi Fight Card, cred că oamenii ar fugi
din sală, dar de atunci a trecut un timp în
care publicul a crescut, a învăţat, a devenit
mai pretenţios. Acum nu poţi să oferi decât
meciuri de calitate.
În ce fel a evoluat publicul?
- Publicul de azi se pricepe la sport, înţe-
lege ce se întâmplă în ring, plus că alături
de publicul pasionat, am reuşit să deschi-
dem interesul publicului care îşi doreşte
spectacol. Avem un public feminin foarte
important, asta şi pentru că aşa cum am zis
mereu, sportivii şi staff-ul din Local Kombat
arată mai bine decât fotbaliştii, spre exem-
plu. Motivul principal este însă acela că
oferim spectacol de calitate iar omul nu se
simte păcălit.
CeînseamnăK-1GrandPrixBucharest?
- Este cel mai mare eveniment al
carierei mele de până acum. Sportivii
vor să lupte pentru titluri, promotorii
îşi doresc să ofere publicului aceste ti-
tluri în spectacole de calitate. Sper însă
ca în anii următori România să rămână
gazda acestui eveniment. Îmi doresc
enorm ca această gală să fie un nou
pas, şi nu ultimul. Am reuşit să aducem
în gală cei mai buni luptători români ai
momentului, unii pe tabloul principal,
alţii în superfight-uri iar alţii în under-
card-uri de MMA care ar putea fi ori-
când mainevent-ul unei gale. Alături de
numele mari din România am adus cei
mai puternici luptători veniţi la noi în
ţară vreodata. Şi, cel mai important, am
avut grijă să denumesc gala Bucharest
Grand Prix pentru ca şi cei care nu au
auzit de Bucureşti să îl poată localiza
măcar pe harta sportivă a lumii, mai
ales că avem o gală cu audienţe preco-
nizate de peste două sute de milioane de
spectatori în Asia, SUA, Australia şi Europa.
România are în acest fel şansa de a se pro-
mova în întreaga lume şi sunt mândru că
pot lua parte la această promovare.
Care este reţeta financiară a galei?
- Reţeta este simplă; trebuie să recunosc
faptul că am făcut gale mult mai profitabile
în prima parte a carierei mele de promotor.
Gala de la Bucureşti este în pierdere dar la
o astfel de gală nu câştigul financiar este
prioritar, deşi ar fi foarte bine venit. Gala
este un pas pentru a dezvolta pe viitor K-1
în România. Ca lovitură de imagine este
un pas uriaş, se poate deschide o cu totul
altă direcţie. Eu personal am făcut toţi pa-
şii corecţi pentru a ajunge în acest punct,
am început cu Local Kombat, am crescut ca
experienţă, am crescut nume mari ale spor-
tului, am preluat conducerea Collizion, iar
acum ca o urmare firească, organizez acest
premiu, cel mai important moment al cari-
erei mele. În viitor sunt sigur că lucrurile vor
merge şi mai bine.
Ce înseamnă acest viitor?
-Mi-aşdoricalaurmatoareleevenimen-
te să am o susţinere mai serioasă din partea
autorităţilor. Nu pot cere bani în condiţiile
actuale de criză însă putem colabora pen-
tru a promova împreună Bucureştiul, pen-
tru a arăta lumii şi o altă faţă decât cea pe
care o cunoaşte. De asemenea îmi doresc
să deschid în toate zonele ţării centre Local
Kombat pentru a dezvolta sportul, pentru a
ajuta sportivii să se formeze, să aibă o bază
comună de pregătire. Îmi doresc ca munca
de până acum să devină palpabilă în plan
local, să fim acolo unde se nasc talentele. În
viitor sunt convins că ne vom dezvolta şi că
vom deveni un centru de putere al K-1, mai
ales că Marele Premiu al Europei oferă un
loc în primii şaisprezece.
Ce înseamnă pay-per-view în Grand
Prix-ul de la Bucureşti?
- Este mai mult o încercare, mi-aş dori să
ajungem în situaţia în care toate galele să
fie pay-per-view, ar fi foarte sigur financiar,
dar mai este mult până acolo. La Bucureşti
facem o încercare de acest tip, contra unei
sume minime, plătibile prin SMS, meciuri-
le pot fi urmărite pe internet. Sper ca de-
mersul să fie un succes şi sper ca pe viitor
să putem introduce un astfel de sistem
funcţional.
Bucharest Grand Prix reprezintă totoda-
tă şi revenirea unor sportivi români care au
făcut istorie, sportivi care îşi încearcă din
nou norocul în ring în meciuri ce ar putea
însemna meciurile carierei lor. Cu adevărat
interesant este faptul că acest eveniment a
însemnat împăcarea dintre doi foşti mari ri-
vali, Cătălin Zmărăndescu şi Ionuţ Iftimoaie.
Chiar dacă cei doi se întorc în ring din mo-
tive diferite, de data asta se întorc prieteni
şi parteneri de antrenament în meciuri de
o dificultate uriaşă. Lucrul pe care îl au în
comun este dorinţa de a face parte din cel
mai mare eveniment organizat până acum
în România şi de a deveni cu adevărat isto-
rie. Cătălin revine după o poveste demnă
de Cinderella Man iar Ionuţ se întoarce în
ring pentru a demonstra faptul că este unul
dintre cei mai valoroşi sportivi români.
Pentru români, gala de la Bucureşti este
un punct de cotitură sportivă, financiară şi
de imagine, poate cea mai grea probă la
care a fost pus sportul de contact de la noi.
Este pentru prima dată când deschidem cu
adevărat ochii în lumea bună şi este pentru
prima dată când sportivii pun de-o parte
rivalităţile pentru a genera un viitor care
poate însemna ceva...
În urmă cu ceva ani se auzea în
România pentru prima dată de o altă
faţă a artelor marţiale. Era o trecere
firească de la gi-urile legate cu centuri co-
lorate la un sistem de luptă care punea faţă
în faţă luptători adevăraţi, care se întâlneau
urmând un set de reguli în care sensei-ul
shihan-ul sau sifu-ul nu contau, conta doar
ceea ce rămâne după ce nu mai ştii nimic.
Acest sistem era numit K-1.
În plan mondial fenomenul avea deja o
răspândire uriaşă, milioane de spectatori
măreau audienţele canalelor de televiziune
din Japonia şi apoi din Europa. Eurosport
a fost în acel moment vectorul de interes
pentru Romania, poate într-o încercare de
pionierat. România a intrat în acel moment
în spaţiul sportiv european al sporturilor
de contact. Pentru prima dată legăturile de
la ochii practicanţilor de arte marţiale că-
deau, iar aceştia vedeau dincolo de lumea
închistată a sălilor cu reguli pe care nu le în-
ţelegeau; artele marţiale deveniseră spor-
turi în România.
În acest miraj din care nimeni nu înţele-
gea nimic a apărut şi un punct de reper; la
început înşelător, ca toate cele ce apar în
deşert, mai apoi începând să prindă contur.
Oamenii vedeau că pot renaşte interesul
pentru artele marţiale, dar de data aceasta
într-o formă pură, ce include lupta directă,
fără prea multe compromisuri de stil. După
încercări eşuate au început să apară şi gale-
le de contact. Interesul era uriaş iar sportivii
apăruţi au beneficiat de o expunere ului-
toare, devenind peste noapte etaloane...
Era momentul în care toată lumea aştepta
la Bucureşti un Grand Prix K-1... iar azi chiar
îl avem.
Cum s-a ajuns la acest moment?
- Cu mulţi ani în urmă eram în Africa de
Sud cu o gală de box ce se transmitea pe
Eurosport. Acolo l-am întâlnit pe Stephan
Cabrerra, care m-a convins să încerc să or-
ganizez o gală de kickbox. Odată venit în
ţară am organizat primul Local Kombat.
EVENIMENT
În plină criză avem şansa de a vedea prima dată în România un
marepremiuK-1,dupăşapteanidecândEurosport-ultransmitea
pentru prima dată acest sport. Este cel mai mare eveniment de
gen din România după 1989. Mulţi oameni vor afla astfel, doar
astfel, că există un oraş, Bucureşti, într-o ţară, România.
K-1
Grand Prix
Bucharest
Cum află două sute
de milioane de
oameni că exişti
Eduard Irimia:
“Soarta mea ca promotor
a fost legată de Eurosport”
IUNIE - IULIE 2010 9EUROSPORTEUROSPORT8 IUNIE - IULIE 2010
6. K-1 GRAND PRIX BUCHAREST 21 MAI
PRIMUL GRAND PRIX DIN ROMÂNIA
MIGHTY MO, RAY SEFO și ERROL ZIMMERMAN (în imagine de la stânga la dreapta) sunt cei mai importanţi campioni ce
au venit să lupte în România. Grand Prix-ul bucureştean a adunat pentru prima dată în Romania nume cu adevărat
legendare ale sportului devenit fenomen, K-1. Reţeta de succes a K-1 îmbină luptele de mare spectacol şi tehnicitate
cu imaginea unor personaje vandabile, charismatice.
Ray Sefo este un astfel de luptător capabil să strângă în jurul său armate de fani, fani pentru care nu rezultatul este
important ci spectacolul oferit de Ray. Uriaşul Mighty Mo este un alt punct de atracţie al galelor la care participă, fi-
ind impresionant prin forţa sa uriaşă şi prin spiritul de luptător. Pentru ca reţeta să fie completă, la Bucureşti a luptat
şi Zimmerman, un sportiv de o tehnicitate absolută, reprezentant al noului val de luptători şi un mândru purtător al
moştenirii olandeze.
Cei trei au reprezintat culoarea şi garanţia unui spectacol ce a cucerit o întreagă planetă şi totodată un reper, un
termen de comparaţie, un model pentru românii care au reuşit să se ridice la nivelul internaţional cerut de K-1: Ionuţ
Iftimoaie, Sebastian Ciobanu , Mihai Barbu, Catălin Moroşanu, Alexandru Lungu, Catălin Zmărăndescu, Raul Cătinaş ,
Ionuț Atodiresei.
7. În noiembrie 2009 s-a pornit tăvălugul. Procuratura din Bochum a anunţat
că 200 de meciuri de fotbal au fost trucate în beneficiul unor pariori profesi-
onişti. De atunci, rar a mai răzbătut vreo ştire. Nici anchetatorii germani, nici
UEFA nu sunt adepţii justiţiei la televizor. Forul continental preferă să facă
epurările în linişte pentru a nu-şi şifona blazonul.
IUNIE - IULIE 2010 13EUROSPORTEUROSPORT12 IUNIE - IULIE 2010
Printre primii arestaţi în
acest scandal au fost fraţii Ante şi
Milan Sapina, cetăţeni croaţi deţi-
nători ai unei agenţii de pariuri sportive la
Berlin, Cafe King. Ante Sapina a fost creie-
rul afacerii din 2005 în care arbitrul german
Robert Hoyzer a recunoscut că a influenţat
rezultatele unor meciuri în beneficiul gru-
pului condus de croat. Hoyzer a fost con-
damnat la 2 ani şi 5 luni de închisoare iar
Sapina la 2 ani şi 11 luni, dar se pare că asta
nu l-a lecuit pe croat.
Caracatiţa se întinsese pe tot conti-
nentul. Meciurile bănuite erau din Liga
Campionilor, Europa League, campi-
onatele din Germania, Belgia, Elveţia,
Austria, Croaţia, Slovenia, Turcia, Ungaria,
Bosnia şi cel puţin unul din preliminariile
Campionatului European de tineret. Era
deja prea mult. UEFA nu mai putea să tacă.
Şi a dat publicităţii numele a 5 cluburi sus-
pectate de a fi aranjat partide din cupele
europene: KF Tirana (Albania), FC Dinaburg
(Letonia), Vllaznia Skhoder (Albania), NK
Ljubljana (Slovenia), Honved Budapesta
(Ungaria). Iată şi meciurile în cauză:
Stabaek IF (Nor) – KF Tirana 4-0 – turul
doi preliminar al Ligii Campionilor
Bnei Yehuda Tel Aviv (Isr) – FC Dinaburg
4-0 – turul doi preliminar al Europa League
FC Dinaburg – Bnei Yehuda Tel Aviv 0-1 –
turul doi preliminar al Europa League
Rapid Viena – Vllaznia Skhoder 5-0 – tu-
rul doi preliminar al Europa League
Vllaznia Skhoder – Rapid Viena 0-3 – tu-
rul doi preliminar al Europa League
NK Ljubljana – Metalurg Doneţk 0-3 – tu-
rul trei preliminar al Europa League
Fenerbahce Istanbul – Honved
Budapesta 5-1 – turul trei preliminar al
Europa League
Împreună cu lista a venit şi un mesaj din
partea preşedintelui UEFA, Michel Platini:
„Orice jucător care va fi prins nu va mai juca
niciodată. Arbitrii care vor fi prinşi nu vor
mai arbitra niciodată. Conducătorii sau an-
trenorii care vor fi prinşi nu vor mai condu-
ce sau antrena vreodată. Dacă rezultatele
sunt aranjate dinainte, fotbalul nu mai are
niciun motiv să existe”.
Germania
Din acest moment, investigaţia a mers
în paralel pe două fronturi, sportiv şi juri-
dic. Procuratura din Bochum a continuat
să tragă de firul pe care l-a prins în urma
unor înregistrări telefonice. 15 persoane au
fost arestate şi multe altele doar audiate.
Din puţinele informaţii care au răzbătut, a
reieşit că niciun meci de Bundesliga 1 n-a
fost atins de plagă. Majoritatea jocurilor
aranjate erau din ligile a treia şi a patra.
Firesc, un jucător sau un arbitru din aceste
categorii era plătit cu mult mai puţini bani
decât Ribery, Lehmann sau Dzeko.
Primii interogaţi au fost doi jucători de
la echipa de rezerve a Fortunei Dusseldorf,
care activează în divizia a patra. Au urmat
alţi doi de la SV Verl, echipă din Regionalliga
West (divizia a patra). Căpitanul Patrick
Neumann şi colegul său Tim Hagedorn
au fost imediat suspendaţi de club, iar
Neumann a fugit de acasă. Avocatul său,
Lutz Klose, a spus că fuga clientului său
este normală din moment ce el îi poate
identifica pe intermediarii care i-au propus
bani. După ce a primit protecţie, Neumann
a început să colaboreze cu autorităţile, ad-
miţând că a primit 500 de euro pentru a
„trânti” un meci. Biroul preşedintelui clubu-
lui a fost percheziţionat, poliţia confiscând
câteva hârtii şi seiful.
Un alt club implicat a fost SSV Ulm
(Regionalliga Sud), bănuit că a pierdut in-
tenţionat cu 5-0 un amical cu Fenerbahce,
pe care se pariaseră sume importante pe
victoria la scor a turcilor. Dar au existat
şi alte meciuri în urma cărora trei jucă-
tori ai lui Ulm au fost suspendaţi: Davor
Kraljevici (31 de ani), Marijo Marinovici
(31) şi Dinko Radojevici (26), toţi trei croaţi.
Apartamentul ultimului a fost percheziţio-
nat de poliţie.
Marinovici juca fundaş central şi a făcut
un henţ inexplicabil în careu la un meci cu
Kassel, pierdut cu 3-0. Golgeterul echipei,
Radojevici, a ratat un penalty într-un meci
cu Darmstadt, iar mijlocaşul Kraljevici făcea
parte din aceleaşi cercuri cu Ante Sapina.
Un oficial al clubului a spus că fotbaliştii
croaţi erau printre cei mai bine plătiţi din
echipă, cu un salariu lunar între 3000 şi
4000 de euro. Clubul le achita câte 350 de
euro la fiecare victorie, iar ei primeau de
la aranjori 5000 de euro fiecare pentru un
meci pierdut.
Meci aranjat din
Bundesliga2
Cel mai important nume implicat a
fost al lui Marcel Schuon, fundaşul lui
Osnabruck şi fost căpitan al naţionalei de
juniori a Germaniei. Povestea lui e simplă.
Lui Schuon (24 de ani) îi plăceau jocurile
de noroc. Mergea în agenţia de pariuri a lui
8. IUNIE - IULIE 2010 15EUROSPORTEUROSPORT14 IUNIE - IULIE 2010
Nurredin G. - cetăţean german de origine
turcă, arestat între timp – unde fie paria,
fie îşi încerca şansa la jocurile electronice.
Evident că a pierdut şi a ajuns să se îndato-
reze. La început, patronul îl împrumuta cu
zâmbetul pe buze, dar când suma a ajuns
la 20000 de euro şi-a scos colţii. Mai întâi i-a
arătat lui Schuon că deţine un pistol. Apoi
i-a cerut ca în schimbul datoriei să trân-
tească meciul lui Osnabruck cu Augsburg.
„Mi-a spus că mă va găsi oriunde mă voi
ascunde dacă Augsburg nu câştigă meciul”,
a mărturisit Schuon. Augsburg a învins cu
3-0, Schuon trăieşte dar nu mai joacă fot-
bal, ci îşi spune povestea pe la televiziuni:
„Agenţiile de pariuri sunt locurile în care
aranjorii de meciuri se întâlnesc cu jucăto-
rii. 80-90 la sută dintre fotbalişti pariază”.
Povestea lui Schuon despre violenţa
aranjorilor a fost confirmată şi de avocatul
Burkhardt Beneken. Acesta a avut acces la
dosar în calitate de apărător al unuia dintre
cei 15 arestaţi, Deniz C, cetăţean german de
origine turcă. Beneken a povestit că procu-
rorii au probe că aranjorii deveneau foarte
iritaţi când nu puteau mitui jucători sau ar-
bitri. Ei nu se dădeau în lături de la răpiri de
persoane, pe care le sechestrau câteva zile,
până se disputa meciul. În Slovenia, au mi-
tuit doctorul unei echipe să le dea sedative
jucătorilor iar cu alte ocazii au plătit bucă-
tarii hotelurilor unde trageau echipele ca
să le pună în mâncare substanţe care să le
afecteze randamentul la meciuri.
Turcia
Pe baza informaţiilor
primite de la Bochum,
autorităţile din Turcia
au demarat o vastă
anchetă ale cărei rezul-
tate au şocat in martie
2010. 46 de persoane
din 26 de oraşe au fost
arestate pe teritoriul
Turciei în această afa-
cere. Pe lângă impre-
sari, intermediari şi
proprietari de agenţii
de pariuri au fost re-
ţinute şi persoane de
primă importanţă în
fotbalul turc: Fatih
Akyel, internaţional,
component al echipei
medialiată cu bronz la
Campionatul Mondial
din 2002, acum, la 32
de ani, jucător în liga
a patra la Tepecikspor;
Arif Erdem, coleg cu
Hagi şi Gică Popescu
în marea echipă a
Galatei care a câştigat
Cupa UEFA în 2000,
acum antrenor se-
cund la Buyukşehir Istanbul în prima ligă;
Recep Ozturk, portar la Konyaspor, în liga
a doua; Erman Kilici de la prim diviziona-
ra Sivasspor; Kenan Hasagici, portarul lui
Buyuşehir, de 29 de ori internaţional bosni-
ac; Tanner Gulleri, atacantul de 34 de ani al
lui Buyukşehir; Temel Eyupoglu, preşedin-
tele lui Tepecikspor; Metin Korkmaz, impre-
sarul lui Fatih Aykel. Procedurile judiciare
sunt în curs, cu Akyel şi alte 16 persoane în-
carcerate la închisoarea Metris din Istanbul
şi cu celelalte în libertate.
Unul dintre meciurile suspectate este
Buyukşehir – Genclerbirligi, încheiat cu
scorul de 3-1 în favoarea gazdelor. La acel
meci, Recep Ozturk, pe atunci portarul lui
Genclerbirligi, este acuzat că a pariat 30000
de euro pe înfrângerea echipei sale.
Un al doilea val de arestări a avut loc în
aprilie, printre cele 9 persoane reţinute nu-
mărându-se Celil Sagir (35 de ani), jucător
la divizionara secundă Caykur Rizespor,
fost internaţional turc în deceniul trecut,
pe când evolua la Fenerbahce Istanbul,
precum şi un fost preşedinte al clubului
Hatayspor (liga a patra) şi un fost arbitru ale
căror nume nu au fost date publicităţii.
Cipru
Deşi nu se află pe lista ţărilor care au con-
tribuit la cele 200 de meciuri investigate de
UEFA, ciprioţii au şi ei au probleme. UEFA
a descoperit prin Sistemul de Detectare al
Fraudelor din Pariuri (sistem care monito-
rizează săptămânal 29000 de meciuri din
Europa şi pariurile puse pe ele) şi a trans-
mis federaţiei cipriote că meciurile din
prima ligă Ethnikos Achnas-APOP Kinyras
şi Ermis–Omonia sunt clasificate cu cod
galben, iar partidele APOP Kinyras-APEP
şi APEP-EN Paralimniou cu cod roşu, ceea
ce înseamnă că e aproape sigur că au fost
aranjate.
Grecia
Federaţia de la Atena a primit un raport
de la UEFA în care nu mai puţin de 27 de
meciuri din prima şi a doua ligă, precum
şi din Cupa Greciei sunt suspecte. Forul
de la Nyon a dat şi numele a 5 echipe afla-
te în vizor: PAS Giannina, Panthrakikos,
Panionios, Atromitos şi Kavala. Cu numai
12 puncte acumulate în sezonul recent în-
cheiat, Panthrakikos a fost principala sursă
de puncte în prima ligă. Partidele pierdute
cu PAS Giannina şi Panionios sunt conside-
rate de UEFA „slightly suspicious”, în timp
ce meciul de liga a doua dintre Kavala şi
Agrotikos Asteras (4-1) din martie 2009 este
cotat drept „extremely corrupt”. Ministrul
sporturilor din Grecia a ordonat o anchetă,
dar până acum n-a apărut niciun rezultat:
autorităţile au alte probleme decât fotbalul.
În februarie 2007, cotidianul Kathimerini
a publicat un interviu - din închisoare - cu
arbitrul neamţ Robert Hoyzer. Acesta spu-
nea că „Grecia este paradisul blaturilor pen-
tru că nu există limită de sumă, poţi paria
oricât pe un meci”.
Elveţia
Procuratura din Bochum deţine în dosar
date despre 22 de meciuri aranjate din a
doua ligă elveţiană şi alte 6 jocuri amicale
internaţionale în care o echipă era din Ţara
Cantoanelor. Printre ele se află partida din-
tre Yverdon şi FC Thun din campionatul
trecut. Jucătorii oaspeţilor au primit 15000
de euro ca să piardă la 4 goluri diferenţă.
Meciul s-a încheiat cu scorul de 5-1 pentru
Yverdon. Un alt meci aranjat a fost Gossau
– Locarno. Cele două erau ultimele în clasa-
mentul ligii secunde, virtual retrogradate.
Fotbalişti ai gazdelor au primit 20000 de
euro pentru ca să piardă la cel puţin două
goluri diferenţă. Partida s-a încheiat 0-4.
Dar cele mai interesante blaturi s-au fă-
cut la meciurile amicale dinaintea acestui
sezon. Prim divizionara bulgară Lokomotiv
Mezdra a efectuat un stagiu de pregătire în
Elveţia, încheiat cu două întâlniri amicale
cu Aarau şi Young Boys Berna. Bulgarii au
pierdut de fiecare dată cu 5-0; cu Young
Boys, ultimele două goluri au fost un auto-
gol şi un penalty.
DupădeclanşareaancheteidelaBochum,
un alt caz a ieşit la iveală. De această dată
în prima ligă. Pe site-ul oficial al clubului
FC Sion a apărut un comunicat în care se
spunea că „am fost informaţi în după-amia-
za meciului din deplasare cu Grasshopper
Zurich că în agenţiile de pariuri circula un
zvon că jocul va fi manipulat şi că ar fi mai
bine să se mizeze pe victoria echipei din
Zurich. Informaţia a fost transmisă autorită-
ţilor competente”. Grasshopper a câştigat
fără emoţii, cu 2-0, oaspeţii evoluând în 10
jucători din minutul 38 după eliminarea
mijlocaşului ivorian Geoffroy Serey Die.
Preşedintele lui Sion, Christian
Constantin, a declarat că îl bănuieşte pe
african de lucruri necurate din cauza celor
5 cartonaşe roşii adunate în două sezoane,
dar nu numai: „În toamnă, Serey a apărut
la antrenamente la volanul unui Porsche
Cayenne. L-am întrebat de unde a avut bani
să-l cumpere. A ridicat din umeri şi a spus
că impresarul lui a plătit. Până atunci se
plângea tot timpul că nu-i ajunge salariul
fiindcă trebuie să trimită lunar bani familiei
din Cote d’Ivoire. Şi dintr-o dată apare într-
o maşină care trebuie să fi costat cel puţin
50000 de euro”. Serey Die a negat acuzaţii-
le şi a continuat să joace regulat pentru FC
Sion până la finalul campionatului.
Letonia
După ce a primit de la UEFA dovezile
despre implicarea echipei FC Dinaburg în
aranjarea de meciuri, federaţia de la Riga
şi-a început propria anchetă. La finalul ei a
luat cele mai drastice măsuri: echipa a fost
retrogradată. Dovediţi că au pariat pe me-
ciurile echipei lor, managerul general Olegs
Gavrilovs şi antrenorul georgian Tamaz
Pertia au fost suspendaţi pe viaţă.
Se face curăţenie
Dacă mafia pariurilor ar fi acţionat doar
asupra unor meciuri din campionatele mai
mari sau mai mici ale Europei, probabil că
UEFA nu s-ar fi agitat prea tare. Faptul că
molima s-a întins până la cupele europe-
ne şi chiar la un meci interţări de tineret, a
zdruncinat liniştea de malul lacului Geneva.
În stilu-i recunoscut, cu maximă discreţie,
Cea mai recentă mişcare a UEFA este
intenţia de a centraliza vânzarea
drepturilor de televizare ale partidelor
din calificările Campionatului European.
Multe agentii majore ar fi lovite grav
de această măsură, dar şi federatiile
naţionalearputeafilăsatefără„plăcerea”
de a vinde drepturile meciurilor de acasă
ale ţlor în ţara echipei vizitatoare.
Sistemul actual permite unei televiziuni
dintr-o ţară să cumpere aceste drepturi
doar pentru echipa ţarii ei, făra a
difuza alte meciuri. Pasul următor este
limitarea drepturilor de sponsorizare, a
drepturilor pentru meciurile amicale şi
chiar a drepturilor partidelor de acasă ale
echipelor naţionale.
Chestiunea a fost discutată la recentul
Congres UEFA din aprilie şi, pentru mai
multă putere de convingere, este în curs
de realizare un studiu de fezabilitate.
Mai devreme sau mai târziu, reducerea
federaţiilor nationale la stadiul de
”promoter local”şi de simplu încasator de
comision din drepturile centralizate este
inevitabilă, autonomia lor urmând a fi
drastic limitată.
LISTA MECIURILOR INTRATE ÎN ATENŢIA
PROCURATURII DIN BOCHUM
Liga Campionilor (tururi preliminare) 3
Europa League (tururi preliminare) 12
Germania (liga a doua şi mai jos) 32
Belgia (liga a doua) 17
Elveţia (liga a doua şi amicale) 28
Croaţia (prima ligă) 14
Slovenia (prima ligă) 7
Turcia (prima ligă) 29
Ungaria (prima ligă) 13
Bosnia (prima ligă) 8
Austria (prima ligă şi mai jos) 11
CE de tineret 1
ARIF ERDEM
9. forul de la Nyon a trecut la
execuţii.
Un comunicat sec şi bine
ascuns pe site-ul propriu
anunţa că arbitrul bosniac
Novo Panici a fost suspendat
pe viaţă pentru implicarea în
aranjarea de meciuri, fără să
dezvăluieşipartidaalcăreire-
zultat l-a influenţat. Cercetări
ulterioare au dus la concluzia
că meciul pentru care se face
vinovat Panici, arbitru din a
treia categorie UEFA, este cel
dintre Elveţia şi Georgia (1-
0) din cadrul Campionatului
European de tineret.
Al doilea vinovat a fost gă-
sit în persoana asistentului
croat Tomislav Setka, sus-
pendat până la 30 iunie 2011.
Meciul sau meciurile pentru
care Setka a fost sancţionat
n-au fost date publicităţii, dar
el este unul dintre tuşierii fa-
voriţi ai arbitrului Ivan Bebek,
bine văzut la UEFA şi FIFA.
Alături de Bebek, Setka a ofi-
ciat inclusiv la Campionatul
Mondial sub 20 ani disputat
anul trecut în Egipt, unde a
prins şi un sfert de finală.
La rând a urmat arbitrul
ucrainean Oleg Orehov, sus-
pendat pe viaţă din activi-
tatea sportivă. Ca de obicei,
meciul incriminat n-a fost
dat publicităţii. Orehov a
condus două partide din
grupele Europa League:
Ventspils-Heerenveen 0-0 şi
FC Basel-ŢSKA Sofia 3-1, unul
din tururile preliminare ale
aceleiaşi competiţii: Austria
Viena-Vojvodina Novi Sad
4-2 şi unul din preliminariile
Champions League – EB Streymur-Apoel
Nicosia 0-2. Cum niciunul dintre acestea nu
se află pe lista iniţială publicată de UEFA,
rezultă că mai sunt şi alte meciuri trucate
ţinute la secret.
Un alt arbitru, bulgarul Anton Ghenov, a
fost suspectat că a influenţat rezultatul me-
ciului amical interţări Macedonia – Canada
3-0. Ghenov a acordat nu mai puţin de
4 penaltyuri, câte două de fiecare parte,
iar UEFA a fost alertată de sumele pariate
pe faptul că se marchează cel puţin 3 go-
luri în acel meci precum şi pe numărul de
penaltyuri. Un înalt oficial al Comisiei de
Disciplină a UEFA a declarat pentru revista
Eurosport, sub protecţia anonimatului, că
membrii Comisiei de Disciplină au urmărit
înregistrarea partidei şi au ajuns la con-
cluzia că toate deciziile arbitrului au avut
acoperire regulamentară. Acuzaţiile aduse
lui Ghenov au fost retrase, dar delegarile
bulgarului la meciuri interna-
ţionale s-au împuţinat.
În spatele uşilor bine în-
chise de la Nyon liniştea a
fost tulburată de amploarea
scandalului. Fără zarvă, UEFA
face curăţenie. Imaginea de
garanţie a corectitudinii (vă
amintiţi sloganul „We care
about football”?) nu trebuie
pătată. Se fac epurări, dar ele
fie sunt mascate ca schimbări
de funcţii, fie nu sunt aduse la
cunoştinţa publicului fiindcă
niciuna dintre părţi n-are vre-
un interes s-o facă. Vălul de
ceaţă este îndesit şi de faptul
că UEFA şi-a schimbat în urmă
cu câteva luni design-ul site-
ului oficial. Din noua interfaţă
lipsesc linkurile către comisiile
de lucru. Sunt prezentate doar
organigrama şi persoanele cu
funcţii înalte de conducere.
Spre deosebire, pe site-ul FIFA
oricine poate găsi orice comi-
sie doreşte.
Se pare că ţinta oficialilor
europeni este să ascundă toc-
mai modificările efectuate
după noiembrie 2009. Am
aflat că schimbările cele mai
importante sunt la Comisia de
Arbitri, condusă, ca şi cea de la
FIFA, de Angel Maria Villar,
preşedintele federaţiei spani-
ole. Au fost cooptaţi mai mulţi
arbitri retraşi de curând din
activitate precum francezul
Marc Batta, rusul Valentin
Ivanov, italianul Pierluigi
Collina, neamţul Markus
Merk, olandezul Jaap
Uilenberg, englezul Steve
Bennett. Alţii, precum ma-
ghiarul Sandor Puhl, au ieşit. Unic respona-
bil cu delegările arbitrilor, belgianul Yvan
Cornu va fi deposedat de această atribuţie
(cea mai importantă din comisie până la
urmă) şi detaşat la noua şcoală de arbitri
deschisă de UEFA pentru tinerele speranţe
europene. După cum şi Villar se aude că va
fi înlocuit la şefie fie cu Merk, fie cu Collina.
Revoluţia continuă, dar armele cu care se
trage au amortizoare.
EUROSPORT16 IUNIE - IULIE 2010
11. Egipt 1930
În 1930, primul Campionat Mondial din
Uruguay a fost un apanaj al Europei şi
Americilor aşa că titulatură de „Mondial”
a părut o exagerare, un moft al organiza-
torilor. Patru ani mai târziu s-a sesizat ne-
ajunsul şi un nou continent a fost incllus
pe harta fotbalului: Africa. Cum turneul
din ’34 nu s-a mai desfăşurat pe bază de
invitaţii ci echipele s-au calificat în urma
unor meciuri preliminare, FIFA a decis ca
învingătoarea dintre Egipt şi Palestina să
devină prima participantă africană/asiati-
că la Campionatul Mondialul de Fotbal.
Le-ar fi fost şi greu să găsească alte
doritoare. Contextul vremii era diferit. În
Africa nu exista nici măcar un singur stat
independent, tot continentul era coloni-
zat de europeni. Doar Egiptul îşi declarase
unilateral independenţa în 1922, dar con-
trolul britanic rămăsese. Palestina era
un stat asiatic, care includea teritoriul
Israelului de astăzi aflat de asemenea sub
tutelă britanică.
Până la urmă nimic nu e întâmplător.
Două state sub dominaţie engleză au
disputat primul meci prelimar africano-
asiatic. Egiptenii s-au impus în ambele
manşe, 7-1 acasă şi 4-1 în deplasare şi au
ajuns astfel la Mondialul italian din ’34
unde au pierdut încă din primul tur, 4-2 în
faţa Ungariei. În 2002, singurul supravie-
ţuitor al acelei echipe a Egiptului, portarul
Mansour, declara pentru BBC că arbitrul
Rinaldo Barlassina a fost fluierat de 15.000
de napoletani după ce, la scorul de 2-2,
a anulat pentru ofsaid un gol marcat de
Fawzi, care luase mingea de la mijlocul
terenului şi driblase tot ce-i ieşise în cale.
Africa neagră în 1974
Decolonizarea Africii a început cu Libia
în 1951 şi a continuat până în 1990, când
Namibia şi-a declarat independenţa faţă
de Africa de Sud. Campionatul Mondial de
Fotbal s-a întrerupt în perioada celui de-al
doilea război mondial şi a fost reluat abia
în 1950, cu ediţia din Brazilia, dar ţările
africane aveau alte treburi decât bătutul
mingei.
Primele preliminarii africane adevărate
s-au ţinut pentru Mondialul chilian din ’62
şi la ele au luat parte Maroc, Tunisia, Ghana
şi Nigeria. A câştigat Maroc dar cum regu-
lamentul de atunci prevedea un meci de
baraj cu o formaţie europeană, Spania s-a
distrat cu vecinii de peste Gibraltar.
Abia în 1970, în Mexic, a venit la turneul
finalprimareprezentantăaAfriciicalificată
direct după preliminarii continentale în
toată regula. A fost Maroc, tot o ţară ma-
ghrebiană, mai apropiată de Europa. Abia
peste alţi patru ani, în Germania, lumea
vedea la Mondial o echipă din Africa nea-
gră: Zair (actuala Republică Democratică
Congo) se impunea în faţa Zambiei şi
Marocului, însă la turneul final înregistra
3 înfrângeri, primea 14 goluri şi nu marca
niciunul.
Optimi în ’86,
sferturi în ’90
Prima victorie africană la un Campionat
Mondial s-a produs în 1978, când Tunisia
a bătut cu 3-1 Mexicul în Argentina.
Consacrarea Africii a venit abia în 1982,
când s-au calificat direct două echipe:
Camerunul lui Thomas N’Kono şi Roger
Milla n-a pierdut niciun meci terminând
la egalitate (0-0) cu viitoarea campioană
mondială, Italia, care s-a calificat în dauna
africanilor graţie unui singur gol marcat în
plus. Iar Algeria lui Rabah Madjer a furnizat
surpriza deceniului, învingând Germania
lui Breitner, Rummenigge, Hrubesch,
Stielike şi Magath. Cum algerienii au câşti-
gat şi cu Chile, nemţii şi austriecii au fost
nevoiţi să facă un aranjament pentru a
trece ambele în faza următoare. Austria
s-a lăsat învinsă de sora mai mare şi o lume
întreagă a deplâns nedreptatea făcută
africanilor.
În 1986 am notat şi prima formaţie afri-
cană calificată din grupe la turneul final.
Marocul a bătut Portugalia, a remizat cu
Polonia şi cu Anglia şi a dat lovitura, câşti-
gând grupa. Drumul lor s-a oprit în optimi,
unde au fost învinşi de nemţi printr-un gol
al lui Lothar Matthaus.
Progresul constant a continuat. În Italia
’90, Camerunul lui Omam-Biyik, Makanaky
şi al „nemuritorului” Roger Milla a bătut
campioana mondială en-titre Argentina şi
a ajuns până în sferturile de finală, unde a
cedat greu, după prelungiri, în faţa Angliei
lui Gascoigne şi Lineker. A fost momentul
de maxim al fotbalului african.
Căsătoria din interes
Stagnarea ulterioară are o explicaţie
logică şi una mistică. Începem cu ultima.
Imediat după ce Camerun a impresionat
în Italia, marele Pele a declarat că „Africa
va da o campioană mondială până în anul
2000”. Cunoscut pentru pronosticurile sale
niciodată împlinite, triplul câştigător al
Cupei Mondiale a „cobit” iar, aşa cum făcu-
se şi cu Columbia în ’94 când Valderrama şi
ai lui n-au trecut nici de grupe.
Dacă până la Mondialul italian afri-
canii dădeau totul la turneul final ca să
Lungul drum
al Africii
către Cupa
Mondială
Povestea de dragoste dintre Africa şi Cupa
Mondială arată ca orice poveste de dragoste:
a debutat furtunos, a cunoscut suişuri şi
coborâşuri, a avut nevoie de pauze, a devenit
statornică în timp şi a sfârşit într-o căsătorie din
interes.
12. SFATURI DATE DE MINISTERUL DE EXTERNE BRITANIC
FANILOR CARE CĂLĂTORESC ÎN AFRICA DE SUD
GENERALE
• nu vă asumaţi riscuri pe care acasă nu vi le-aţi asuma!;
• fiţi foarte vigilenţi la aeroport şi în mijloacele de transport!;
• nu scoateţi în public telefoane mobile sau aparate de fotografiat
• puneţi un lăcăţel la valize sau rucsacuri!;
• nu schimbaţi sume mari de bani în locuri publice!;
• întotdeauna priviţi în jur înainte să descuiaţi camera de hotel!;
• nu urcaţi în lift cu persoane necunoscute!;
• nu dezvăluiţi străinilor unde locuiţi sau detalii despre călătorie!;
• fiţi mult mai precauţi când ieşiţi după căderea întunericului!; străzile,
chiar şi în zonele centrale, nu sunt bine luminate noaptea;
• evitaţi plajele sau locurile de picnic izolate!;
• călătoriţi în grupuri!; mersul pe jos nu este recomandabil nicăieri, cu atît
mai mult în locuri îndepărtate; dacă vi se întâmplă ceva, nu opuneţi
rezistenţă!;
• alcoolul vă poate face şi mai vulnerabili; asiguraţi-vă că aveţi un plan
despre cum ajungeţi şi cum vă întoarceţi în şi din locurile propuse!;
TRANSPORTUL
• asiguraţi-vă că folosiţi numai taxiuri licenţiate sau autobuzele oficiale!;
• dacă închiriaţi o maşină, asiguraţi-vă că o faceţi de la o companie cu
reputaţie!;
• verificaţi regulile de circulaţie locale!; de exemplu, la o intersecţie cu 4
direcţii, prioritate are maşina care a intrat prima în intersecţie;
• aşteptaţi-vă la tot ce este neaşteptat în trafic!; stilul local de condus este
complet diferit de cel european; fiţi atenţi la animalele sălbătice care ies
pe şosea şi nu hrăniţi animale în parcare!;
• spuneţi unui prieten unde mergeţi şi pentru cât timp!; daţi-i detalii
despre traseul pe care intenţionaţi să-l folosiţi şi un număr de telefon de
urgenţă!;
FRAUDE FINANCIARE
Fraudele la bancomate sunt comune în Africa de Sud.
• Dacă veţi avea dificultăţi cu cardul, cineva vă va sări în ajutor.Va şterge
cardul, îl va introduce în bancomat şi se va oferi să încerce PIN-ul pentru
dvs. Aceste persoane par total inofensive, dar fie vă vor schimba cardul,
fie îl vor clona şi apoi vor folosi PIN-ul;
• Uneori, aceste persoane sunt îmbrăcate sau poartă însemnele băncii de
care v-aţi apropiat pentru a vă câştiga încrederea şi a le încredinţa fără
emoţii PIN-ul;
• Atenţie, deasupra bancomatelor pot fi instalate camere de luat vederi
pentru a înregistra PIN-ul tastat! Asiguraţi-vă că lângă bancomat nu sunt
fire care n-ar trebui să fie acolo şi că acoperiţi tastatura când bateţi PIN-
ul!
• Cardul dvs e blocat în bancomat şi un trecător se oferă să o facă el pentru
dvs. Apoi vă invită să intraţi în bancă şi să raportaţi situaţia în timp ce
el va sta de pază la bancomat. În acest timp, va dispărea cu cardul şi cu
PIN-ul abia aflat;
• Evitaţi internet cafe-urile pentru derularea de operaţiuni bancare
online!;
• Nu deschideţi alte site-uri în timp ce efectuaţi operaţiuni bancare online!;
• Asiguraţi-vă că PC-ul folosit are un program antivirus updatat!
impresioneze, să obţină contracte în
Europa şi să scape de sărăcie, în prezent
situaţia s-a inversat. Majoritatea joacă deja
la cluburi europene şi le vine greu să se re-
adapteze condiţiilor de acasă şi organizarii
precare de la echipele lor naţionale. Mulţi
tratează convocările ca pe nişte minivacan-
ţe, iar efectele se răsfrâng în rezultate.
Dacă n-au putut împlini premoniţia lui
Pele, africanii şi-au ales alt obiectiv pen-
tru noul mileniu. Dorinţa lor şi nevoia de
voturi pentru un nou mandat a preşedin-
telui FIFA, Sepp Blatter, şi-au dat mâna cu
promisiuni ferme de fiecare parte. Astfel,
în 2002, Blatter şi-a prelungit şederea în
fruntea forului mondial, apoi, în 2004, ca
orice om de cuvânt, a încredinţat Africii
Mondialul din 2010.
Mondialul vuvuzezelor
Problema Mondialului sudafrican n-o
reprezintă stadioanele, aşa cum s-a în-
tâmplat la alte ediţii sau de care se loveş-
te Platini în Ucraina şi Polonia pentru Euro
2012. Organizatorii s-au ţinut de cuvânt şi
au construit 5 noi stadioane, la Durban,
Cape Town, Port Elizabeth, Polokwane şi
Nelspruit, iar pe celelalte le-au renovat.
Singurul neajuns îl reprezintă gazonul de
la Nelspruit, care mai dă încă bătăi de cap.
Dar adevărata problemă este dată de cri-
minalitatea ridicată din Africa de Sud, care
i-a speriat pe turişti.
Pentru prima oară în istoria modernă a
Cupelor Mondiale nu s-au vândut toate bi-
letele. Dacă lucrul acesta se întâmpla în ţara
gazdă, existau explicaţii legate de preţul
ridicat comparativ cu nivelul de trai. Dar ţări care tradiţi-
onal trimiteau cohorte de suporteri n-au reuşit să vândă
raţia de tichete primite de la FIFA. Anglia şi Germania,
unde microbiştii se înscriau pe liste de aşteptare, s-au
văzut nevoite să înapoieze mii de bilete.
Pusă în faţa unei astfel de situaţii, FIFA a evitat criza
stadioanelor goale – nemaiîntâlnită la un Mondial – pu-
nând biletele în vânzare în Africa de Sud şi statele înve-
cinate la preţuri substanţial reduse. În timp ce suporterii
europeni au fost nevoiţi să-şi dea date de identificare şi
să le cumpere numai de pe internet şi cu carduri de cre-
dit, în Africa s-au vândut precum biletele de autobuz, la
chioşcuri pe stradă, fără acte de identitate.
13. datorită tradiţiei şi disciplinei, Brazilia şi, de
ce nu, Anglia, care vine cu rigoarea italiană
a lui Capello.
Emerich Jenei: Cred că viitoarea cam-
pioană mondială s-ar putea alege între
Argentina, Brazilia şi Spania. Asta pentru
că sunt echipe cărora le place posesia, au
un joc solid, sunt disciplinate şi dispuse la
efort. Şi, nu în ultimul rând, sunt formaţii
care practică un fotbal spectaculos. Poate
că ar trebui să pun şi Anglia aici. Până la
urmă va triumfa acea echipă care va reuşi
să-şi refacă mai bine jucătorii după obosea-
la psiho-fizică acumulată după un întreg
sezon.
Gheorghe Hagi: Merg pe Spania, pentru
tot ce a arătat în ultimii doi ani. Dar lângă
iberici aş pune Brazilia, Argentina şi Anglia.
Răzvan Lucescu: Am o admiraţie deosebi-
tă pentru Capello, aşa că n-am cum să nu
pun Anglia între favorite. A disciplinat mult
jocul echipei, au o aşezare bună şi a creat o
emulaţie cum nu-mi amintesc să mai fi fost
vreodată în jurul Naţionalei. Văd şi Spania
favorită, mai ales că vine cu modelul jocu-
lui total al Barcelonei. Italia rămâne la fel de
cinică, foarte bine organizată, dar parcă un
pic îmbătrânită, nu ştiu dacă reacţiile jucă-
torilor vor fi la fel de rapide precum acum
patru ani.
Mircea Rădulescu: Aş spune Spania dar
are dezavantajul de a nu fi câştigat până
acum nici un titlu mondial, n-are experien-
ţă la acest nivel. Mă gândesc, de asemenea,
la Anglia, pentru că Fabio Capello a reuşit
să-i motiveze extraordinar pe jucătorii săi.
N-am cum să scot din calcule Brazilia şi
Germania, dar merg şi pe Serbia, pe care o
văd măcar în semifinale!
Mircea Sandu: Spania ar fi favorita, dacă va
fi la fel de bine pregătită precum acum doi
ani. Anglia lui Capello arată, de asemenea,
bine. N-aş scoate din calcule nici Argentina
şi nici Brazilia.
Ionuţ Lupescu: În general cam aceleaşi
favorite dintotdeauna, adică Brazilia,
Argentina, Italia, Germania, Anglia, Franţa,
plus acum Spania, care are o valoare indivi-
duală şi colectivă deosebită.
Care va fi deziluzia
turneului final?
Mircea Lucescu: Greu de spus aşa ceva.
Probabil vor suferi reprezentativele al căror
campionat intern se va termina mai târziu,
pentru că ar putea aduce jucători obosiţi.
Aici, văd un avantaj al formaţiilor europene
vizavi de cele din America de Sud.
Chiar dacă naţionala de fot-
bal a României nu s-a calificat
la Mondialul din Africa de Sud,
competiţia supremă atrage pasiunile ca
un magnet. Ca de fiecare dată, apropierea
turneului final naşte şi o mulţime de în-
trebări; am propus un chestionar cu patru
întrebări, la care au acceptat să răspundă
câteva dintre numele mari ale fotbalului ro-
mânesc: Mircea Lucescu – antrenor Şahtior
Doneţk, Emerich Jenei – câştigător al
Cupei Campionilor Europeni, Cornel Dinu
– administrator delegat Dinamo, Gheorghe
Hagi – liderul Generaţiei de Aur, Răzvan
Lucescu – selecţionerul României, Mircea
Rădulescu – directorul şcolii de antrenori
din România, Mircea Sandu – Preşedintele
FRF, Ionuţ Lupescu – Director General FRF.
Care sunt favoritele
la titlul mondial?
Mircea Lucescu: Campionatul Mondial va
aduce la vîrf cam aceleaşi echipe dintot-
deauna, cele care vin cu istoria, cu tradiţia.
S-ar putea însă ca de data aceasta să apară
Spania, care ar putea profita de emulaţia
produsă de titlul european cucerit acum
doi ani, mai ales că are o echipă extraordi-
nară. Pe lângă Spania, văd Brazilia, Argen-
tina, Anglia, în special pentru că îl are pe
Capello, plus, bineînţeles, Germania.
Cornel Dinu: Cred că Spania are o şansă
mare dar numai dacă va dispune de toţi ju-
cătorii ei de clasă, pentru că am văzut că în-
aintea turneului final au destule probleme
legate de accidentări. Ar fi apoi Germania,
IUNIE - IULIE 2010 25EUROSPORTEUROSPORT24 IUNIE - IULIE 2010
14. Dacă Argentina va merge bine, atunci va fi
Messi, dar la fel de bine ar putea fi Rooney
sau Ronaldo, totul va depinde de cât de sus
vor ajunge echipele lor.
Răzvan Lucescu: În momentul de faţă
Messi a ieşit clar în evidenţă faţă de ceilalţi.
Dar un Mondial rămâne un Mondial, nu ştii
cine poate ieşi în faţă.
Mircea Rădulescu: Sunt foarte multe
nume aici, Messi, Rooney, Xavi, Fabregas,
Chiellini, Gourcouff, Drogba şi, o posibilă
surpriză, Thomas Muller, de la nemţi.
Mircea Sandu: Unul dintre cei care deja au
o cotă, adică Messi, Cristiano Ronaldo, Xavi,
Torres, Rooney.
Ionuţ Lupescu: Ar putea ieşi unul din-
tre Messi, dacă va reuşi să fie şi pentru
Argentina ceea ce este pentru Barcelona,
Cristiano Ronaldo, care va depinde de par-
cursul Portugaliei, ar putea fi Kaka sau unul
dintre jucătorii spanioli.
Ce ar putea aduce nou
din punct de vedere
tactic acest Campionat
Mondial?
Mircea Lucescu: Acum cam toată lumea
ştie cum să pregătească un Campionat
Mondial, va fi greu de surprins cu ceva nou.
Vor fi echipe care vor ieşi mai greu din gru-
pe, dar odată ieşite s-ar putea să-şi dea cu
adevărat drumul la joc. Noul, surpriza, ar
putea veni de la o formaţie africană, proba-
bil Coasta de Fildeş.
Cornel Dinu: Nu ştiu dacă va fi ceva nea-
părat nou, dar regula ne-a arătat că echipe-
le capabile să schimbe modulul de joc pe
parcursul unei partide, din 4-4-2 în 4-3-3,
în 4-5-1 sau în oricare alt modul acelea au
o şansă în plus. Mai ales dacă au şi jucă-
tori rapizi şi tehnici. În ultimii doi ani cam
tipul acest de echipă a triumfat în marile
competiţii.
Emerich Jenei: Nu cred că vom vedea cine
ştie ce lucruri noi, ci doar o perfecţionare a
jocului. E greu să surprinzi cu ceva nou la o
competiţie unde cam toată lumea cunoaş-
te pe toată lumea.
Gheorghe Hagi: Cred că noutatea ar pu-
tea fi reprezentată de creşterea rolului
jucătorului capabil să facă diferenţa, de-
carul acela de care se tot vorbeşte. Cred că
spre acest aspect va merge fotbalul, pe ju-
cătorul capabil să facă diferenţa pe ulttimii
30 de metri.
Răzvan Lucescu: Mari noutăţi nu au cum
să apară, cred că se va pune şi mai mult ac-
cent pe organizarea jocului, pe disciplina
de joc.
Mircea Rădulescu: Cred că se va juca mult
mai deschis decât la precedentele tur-
nee finale, vom asista la un asalt ofensiv!
Tranziţia de la apărare la atac va fi foarte
importantă, de aceea aşa zisele „echipe-ar-
monică” vor fi avantajate. Adică, în special
echipele europene. Un rol important îl vor
juca, de asemenea, fazele fixe şi şuturile din
afara careului.
Mircea Sandu: Cu siguranţă va creşte di-
namica jocului. Să nu uităm că acolo va fi
răcoare la ora turneului final, jucătorii chiar
vor avea create condiţiile pentru acest lu-
cru. Sper doar să nu plouă, pentru că atunci
spectacolul sportiv ar avea de suferit.
Ionuţ Lupescu: La un Campionat Mondial
echipele nu prea vin cu lucruri noi. Probabil
că acele formaţii care se vor adapta mai
bine la condiţiile meteo din Africa de Sud,
la iarna de acolo, vor avea un oarecare
avantaj. Eu cred că multe dintre ele se vor
închide, ca să nu ia gol.
Cornel Dinu: Aici n-aş pune neapărat o
echipă, ci mai degrabă climatul din Africa
de Sud, unul deosebit de violent. Să nu ui-
tăm şi faptul că acolo va fi iarnă pe perioa-
da turneului final, chiar dacă nu o iarnă ca
la noi, iar asta chiar va fi o problemă pen-
tru formaţiile care vin de la căldură. Cred
că echipele care vor face pregătirea dina-
intea competiţiei undeva, în munţi, vor fi
avantajate.
Emerich Jenei: Posibil Franţa, mi-e tare
teamă că vor avea un turneu final slab.
Gheorghe Hagi: Aşa ceva e foarte greu
de pronosticat, pur şi simplu se întâmplă.
Oricare poate fi în această ipostază. Totuşi,
de dragul răspunsului, mă gândesc la gru-
pa G, aceea cu Brazilia, Portugalia şi Coasta
de Fildeş. Care dintre cele trei nu va trece
de grupă ar putea fi considerată deziluzia.
Răzvan Lucescu: Hm! Mă gândesc la
Brazilia, dar mai degrabă ca o curiozitate
a mea decât ca o deziluzie. Toată lumea o
dă favorită, a câştigat tot în ultima vreme, a
jucat foarte bine şi nu de puţine ori când a
venit din postura de mare favorită a clacat.
Mircea Rădulescu: Nu aştept foarte mult
de la Argentina, pentru că s-a calificat pe
ultimii metri şi nu ştiu dacă Maradona chiar
va fi capabil să construiască o echipă cu
adevărat puternică.
Mircea Sandu: Nu ştiu dacă s-o spun, dar
parcă Franţa! E o atmosferă deloc grozavă
la ei înaintea turneului final. Domenech n-a
reuşit să facă un grup unit, plus că a mai
apărut şi scandalul ăsta sexual cu Ribery şi
Govou.
Ionuţ Lupescu: Poate fi Franţa deziluzia.
Chestia cu deja anunţata schimbare a an-
trenorului poate fi una cu dus şi întors, nu
ştii cum reacţionează echipa.
Cine va fi jucătorul
numărul unu al
Mondialului?
MirceaLucescu: Numele care se vehiculea-
ză, adică Messi, Cristiano Ronaldo, Rooney
sau poate unul dintre spanioli. Totuşi, echi-
pa va produce jucătorul turneului final, în
sensul că acest jucător va fi dat de una din-
tre formaţiile care vor ajunge pînă în faze-
le finale. Acum nu prea mai sunt genul de
jucători capabili să ducă o întreagă echipă
în spate, am trecut de epoca lui Maradona.
Cornel Dinu: Va fi mai degrabă un cam-
pionat al jocului de echipă, mai puţin al
individualităţilor. Ca şi nume, poate Messi,
Gerard, unul dintre spanioli, Xavi, Iniesta,
Torres
Emerich Jenei: Dificil de spus. Rooney,
Xavi, Torres şi, evident, Messi, dacă va veni
refăcut total din punct de vedere fizic.
Gheorghe Hagi: Dintotdeauna jucătorul
este dat de echipă. La fel va fi şi acum, una
dintre finaliste va da jucătorul numărul unu.
IUNIE - IULIE 2010 27EUROSPORTEUROSPORT26 IUNIE - IULIE 2010
Lotul Angliei pozează în costumele Marks & Spencer
MESSI
RONALDO
FABIO CAPELLO
RAYMOND DOMENECH
COASTA DE FILDEȘ
15. Răzvane, dacă ar fi să întorci timpul
înapoi ai mai accepta funcţia de selec-
ţioner, după toate prin care ai trecut în
ultimul an?
Da! Nici nu încape discuţie, echipa naţio-
nală nu se refuză niciodată! Când primeşti o
asemenea propunere nu ai nevoie de timp
de gândire, răspunsul e imediat.
A contat şi sfatul tatălui tău atunci
când ai spus „da”?
Nici nu i-am cerut sfatul!
Totuşi, te aşteptai să ai atâţia contes-
tatari câţi au apărut pe parcurs?
Nu mă aşteptam să am atâţia din rândul
oamenilor de fotbal, dar probabil că pentru
ei interesul lor personal este mai presus
de echipa naţională. Ei cred că prin presi-
unea pe care o fac asupra mea pot să mă
determine să le fac pe plac. Aşa ceva nu se
va întâmpla însă niciodată! Altfel, da, mă
aşteptam să nu-mi fie uşor, pentru că atât
timp cât eşti acolo, sus, eşti în permanenţă
supus criticilor.
Ai testat până acum foarte mulţi jucă-
tori. Vor mai fi şi alţii până la prelimina-
riile pentru Euro 2012?
Am jucat opt meciuri în această perioa-
dă, până la preliminariile viitoare mai jucăm
trei. Sper ca acei jucători pe care i-am adus
în circuitul Naţionalei să confirme şi să-şi
păstreze spiritul cu care au ajuns aici. Sigur
că mi-aş dori să tot am de unde aduce ju-
cători de valoare, dar, trebuie s-o spun, din
păcate problema jucătorului român este
legată de mentalitate. Mai precis de lipsa
unei mentalităţi pozitive. Nu are această
educaţie pentru performanţă, încrederea
în el, lucruri care vin atât de la copii şi juniori
cât şi de la familie, de la societatea în care
creşte. Jucătorii români au o fragilitate din
acest punct de vedere, nu sunt crescuţi în
spiritul acela de luptă, de încredere în pro-
priile forţe, care trebuie să li se inoculeze
încă de când fac primii paşi în sport. De asta
şi mulţi dintre fotbaliştii români care pleacă
să joace afară se trezesc într-o lume şi într-
un grup cu mentalitate diferită. Iar dacă nu
reuşesc să se impună în echipa respectivă,
clachează, abandonează. Contraexemplul
este Tamaş, care a fost recâştigat de echipa
naţională după ce a ieşit din mediul ăsta şi
s-a transferat în Anglia, unde există o men-
talitate corectă.
Selecţionerul echipei naţionale a României
vorbeşte deschis despre problemele complexe cu
care se confruntă fotbalul românesc şi despre cei
care îl populează
Să realizezi un interviu cu Răzvan Lucescu, antrenorul
echipei naţionale, nu este tocmai uşor. Şi nu pentru că
selecţionerul nu ar fi un tip disponibil – dimpotrivă! -, ci
pentru că este foarte greu de găsit. Timpul este marea
lui problemă, care, implicit, devine şi a ta. Ba„sunt la
Manchester, la antrenamentele lui Mancini”, ba„luni
plec în Malta, cu Lotul B”, ba„vin din străinătate, stau o
jumătate de zi şi plec iar”. Când, în sfârşit, găseşte timp, o
face între două„ferestre”.„Ne vedem luni, la 17.30, la mine.
Numai atunci pot!”.
INTERVIU
„Fotbalistului român îi lipseşte mentalitatea pozitivă”
16. „Oamenii de
succes ştiu să
treacă rapid peste
eşecuri”
Franţa, România, Bosnia, probabil
între aceste trei echipe se va da lupta
pentru calificarea la Euro. Ce au Franţa
şi Bosnia în plus faţă de noi?
- Franţa este o forţă mondială, nu cred
că trebuie s-o mai spus. Jucători de mare
valoare individuală, au un campionat de
unde pot face trei naţionale competitive
la cel mai înalt nivel. Bosnia este o echipă
în creştere, pe val, cu câteva individualităţi
deosebite. Dar asta nu trebuie să conteze
pentru noi. Am venit la echipa naţională cu
convingerea că putem merge la Euro, este
crezul meu. Noi trebuie să ne calificăm şi
gata!
Bun, ce avem noi în plus faţă de Franţa
şi Bosnia?
E clar că în faţa Franţei pornim cu şansa
a doua. Dar, schimbarea antrenorului ar
putea fi un avantaj pentru
noi. E nevoie de timp pen-
tru ca echipa să-i înţeleagă
ideile, să se adapteze cu
stilul lui de lucru. Cu o pre-
gătire extraordinară a jo-
cului e posibil să le punem
probleme. În ce priveşte
Bosnia, cred că le suntem
superiori la capitolul expe-
rienţă. Aţi văzut în prelimi-
nariile pentru Mondiale, au
bătut toate echipele mici,
dar când au dat de forma-
ţii tari, gen Spania şi Turcia,
au luat un punct din două-
sprezece posibile. Plus că ei
au totuşi un campionat mai
slab valoric decât al nostru.
Eu spun un lucru: dacă vrei
cu adevărat ceva, dacă ai
încredere în tine, dacă eşti
concentrat sută la sută, de
cele mai multe ori reuşeşti
ce ţi-ai propus.
Care ar putea fi punc-
tul forte în viitoarea cam-
panie de calificare?
Eu îmi doresc să fie for-
ţa grupului. O forţă de grup extraordina-
ră, pentru că în ultimii ani aceasta a fost
cheia succesului. Uitaţi-vă la echipe gen
Barcelona sau Inter, care prin asta au reuşit.
Ce-ţi reproşezi că n-ai făcut de când ai
preluat Naţionala?
Nu am lucruri pe care să mi le reproşez!
Când ai făcut o greşeală înveţi din ea, în-
cerci să n-o repeţi şi să nu te mai gândeşti
la ce a fost. Învingătorii, oamenii de succes,
ştiu să treacă repede peste greşeli, peste
eşecuri, de aceea şi sunt nişte oameni de
succes.
„Noi suntem
undeva, departe,
în timp”
Cât de mult te ajută campionatul in-
tern în selecţie?
- Din păcate, campionatul intern a fost,
anul acesta, modest. El trebuie să consti-
tuie baza, să aducă jucătorii la acel nivel
valoric care să-i recomande pentru echipa
naţională. Ei, la noi nu prea e aşa. E greu să
creşti din punct de vedere valoric atunci
când la club schimbi trei-patru antrenori
pe an. Eşti bulversat! Aş fi preferat să avem
un campionat cu doar trei echipe care să
se bată la titlu, dar cu adevărat puternice,
decât unul atât de echilibrat dar în care
nici una dintre combatante să nu iasă clar
în evidenţă. Uite, calificarea la Euro 2008
a venit şi de pe urma emulaţiei produse
de campionat, după ce cu doi ani înainte
am avut două echipe, Rapid şi Steaua, în
sferturile Cupei UEFA. Pe de altă parte, nici
nu se poate spune că avem un campio-
nat slab, pentru că produce unele meciuri
spectaculoase.
Avem o piramidă corectă în ceea ce pri-
veşte creşterea unui fotbalist de la copii
şi până la seniori?
Nu! Suferim foarte tare la acest capitol.
Unde se rupe firul?
- Păi, am spus mai devreme, ar trebui pe-
dalat foarte mult pe mentalitate, pe încre-
dere, mă refer la o încredere corectă, nu la
tupeul acela greşit înţeles. Asta trebuie să
vină încă de la antrenorul de la copii. La clu-
burile mari de afară puştiul este pregătit atât
pentru fotbal, cât şi pentru viaţă, este edu-
cat în aşa fel, pentru că ceea ce se întâmplă
pe teren se regăseşte şi-n viaţă. Am fost la
Barcelona şi am rămas impresionat când am
văzut respectul pe care nişte jucători de talia
lui Messi, Xavi sau Puyol, cu toţii crescuţi în
club, îl arată faţă de antrenor, de suporteri,
de presă. Asta vine din educaţia pe care au
primit-o în decursul instruirii lor ca fotbalişti.
E mare diferenţa între munca de selec-
ţioner şi cea de antrenor de club?
- E foarte mare. Fie şi prin prisma faptului
că la Naţională te întâlneşti cu situaţii ne-
prevăzute, situaţii care la un club nu apar.
Alcătuieşti un lot, te bazezi pe nişte oameni,
iar cu o zi înainte de reunire constaţi că trei-
patru nu mai pot veni pentru că sunt acci-
dentaţi. Sau te trezeşti că nu ai teren de an-
trenament din motive care nu ţin de tine sau
de staff-ul tau. La club nu e aşa, acolo tu ştii
totul, de la A la Z, faci totul pas cu pas şi nu ai
surprize de genul acesta.
Cam care este diferenţa din punct de
vedere tehnologic, metodologic, me-
dical, între cluburile de la noi şi cele de
afară?
O, este diferenţă foarte mare. Din neferi-
cire, noi suntem undeva, înapoi, departe în
timp.
„Unii patroni s-au
îmbogăţit din
tunuri financiare,
de aceea nu au
răbdare!”
Care este cel mai talentat jucător ro-
mân sub 24 de ani?
Talente sunt multe, dar prin ce a realizat
până acum m-aş opri la Tănase. Cu el cred
însă că s-a greşit încă de când a venit la
Steaua, în sensul că, începând cu patronul,
prin declaraţiile pe care acesta le-a dat, s-a
pus foarte multă presiune pe el. Până la
urmă Tănase a venit de la FC Argeş, un club
mai mic, la Steaua, un club mai mare. În pri-
mul rând echipa trebuia să-l ajute pe Tănase
să crească şi nu invers. La Naţională, unde
n-a existat nici un fel de presiune asupra sa,
aţi văzut cât de bine a evoluat ca fotbalist.
Apoi, cred că a fost şi forţat să revină deşi
nu era refăcut complet, astfel că, din păca-
te, Tănase a cam pierdut un an. Afară nu-i
aşa. Uitaţi-vă în Anglia, uitaţi-vă la Pedro,
de la Barcelona. Copiii ăştia nu sunt forţaţi,
intră puţin câte puţin, astfel încât să nu
„ardă”prea repede, aceasta este formula
corectă de creştere când vrei să ai grijă de
cariera unui tânăr jucător.
Patronii noştri de club? Ei ce rol au?
Mulţi dintre ei nu au atitudinea corec-
tă, asta şi pentru că s-au îmbogăţit nu din
afaceri făcute pe baze solide, ci pe tunuri,
oportunităţi şi atunci nu au răbdare să se
contruiască ceva solid, vor performanţă
imediată. Mare greşeală!
Eşti pro sau contra jucătorilor străini în
campionatul României?
Nu sunt nici pro, nici contra. Dacă sunt
buni, de ce să nu vină? Spadacio, Culio,
Cadu, Kone, Wesley Costly, Gerlem, sunt ju-
cători care au crescut nivelul campionatului.
Mulţi patroni spun că aduc jucători
de afară pentru că sunt mai ieftini decât
românii.
Poate că se cere mult pe ai noştri, dar
trebui să te şi uiţi ce aduci de afară. Pentru
că aduci jucători liberi de contract, trebuie
să-ţi pui întrebarea de ce acei jucători au
ajuns să fie liberi. Ar putea fi o problemă
legată de valoarea lor sau o problemă de
comportament.
Ce părere ai de mulţimea de antrenori
străini care au ajuns să populeze Liga
întâi?
Dacă au valoare sunt bineveniţi, n-am
nici o problemă din acest punct de vede-
re, e foarte bun schimbul de experienţă.
Mi-aduc aminte ce impact a avut venirea
lui Zenga în România, la Naţional, apoi la
Steaua, unde a reuşit să treacă de faza gru-
pelor în cupele europene. Eu, care eram la
Rapid, vorbeam cu jucătorii şi le dădeam
exemplu ce se întâmplă acolo. Era un
model!
„Mari antrenori,
dar diferiţi ca stil”
Selecţionerul ideal?
Nu ştiu dacă există o asemenea formu-
lă. Mie îmi place Capello, pentru carismă,
pentru disciplina pe care o impune, a dat
o identitate unei echipe precum a Angliei.
Ai fost la speciali-
zare la multe cluburi
mari, ai văzut mulţi
antrenori. Cine te-a
impresionat cel mai
mult?
De impresionat,
te impresionează
toţi. Fiecare are sti-
lul lui. Capello e mai
dur, nu se bagă, doar
priveşte. Mancini le
dă elevilor săi tema
exerciţiului cu aerul
că „trebuie s-o faceţi,
doar sunteţi profe-
sionişti. N-o faceţi, e
problema voastră”.
Mourinho, în schimb,
deşi pare un dur, e
tot timpul între jucă-
tori, vorbeşte cu ei, e
prietenul lor. Prieten
cu jucătorii este şi
Guardiola, dar în mo-
mentul în care a în-
ceput antrenamentul
s-a terminat gluma,
nimeni cu comentea-
ză. Aşa, în discuţiile
cu ei, iarăşi sunt di-
ferenţe. Guardiola e
foarte amabil, discută orice. Mancini îţi răs-
punde foarte strict la întrebări, nu dezvoltă.
Cappelo mi-a spus din prima „ai cinci minu-
te!”. I-am pus două întrebări, mi-a dat şi o
idee şi asta a fost. Deschis ca şi Guardiola
mi-a părut Mourinho. Dacă iniţial a spus
că nu are timp de întrebări, apoi, în cele 10
minute pe care le-a găsit, a fost foarte ex-
pansiv. Plus că are privirea aceea care parcă
îţi transmite permanent că el e cel mai bun!
Ai spus că dacă nu te califici la
Europene renunţi. Dar dacă te califici?
Nu ştiu ce am să fac, poate fi o chestiune
de conjunctură. Chiar n-am de unde să ştiu
de acum.
Bine, atunci hai să te întreb altfel. Cam
care este ciclul unui selecţioner?
- E o întrebare care necesită un răspuns
mai complex. Depinde de rezultatele pe
care le are selecţionerul, de atmosferă, de
entuziasm. Probabil, cu cât mai mult câş-
tigi, cu atât mai mult rămâi. Pe scurt, rămâi
atât timp cât ai motivaţie.
17. Cupa Mondială de Fotbal
2010 care debutează pe 11 iu-
nie în Africa de Sud naşte temeri
în rândul suporterilor şi al specialiştilor.
Infracţionalitatea şi problema securităţii
sportivilor, a oficialilor, a spectatorilor şi tu-
riştilor sunt cele mai invocate teme.
Gabriela Szabo - care a petrecut în can-
tonamente ani buni acolo – recomandă
microbiştilor să viziteze negreşit această
ţară. „Eu am stat, din 1998 până în 2003, mai
bine de şase luni pe an în această zonă şi
pot spune că o parte din sufletul meu a ră-
mas acolo. Oricând mă întorc cu plăcere în
Africa de Sud pentru că este o ţară superbă,
cu oameni primitori, care trebuie vizitată”,
este de părere multipla campioană.
În privinţa infracţionalităţii crescute şi
a securităţii precare din această parte a
lumii, Gabi recunoaşte: „Este o ţară fru-
moasă care are problemele ei. Eu nu am
simţit lucrurile acestea. Am locuit fie la
Potchefstroom, un centru universitar la 150
km de Johannesburg, fie la Dolstrum, care
este la 100 Km de graniţa cu Mozambicul.
Am stat, în general, într-o zonă unde se
pregăteau 400 de atleţi şi totul era în regu-
lă. Mulţi au însă o percepţie greşită despre
Africa de Sud, dar este o ţară super-civi-
lizată şi bogată. Are multe case şi cartiere
de tip american, un fel de New York foar-
te liniştit”. Totuşi, Gabi Szabo îi sfătuieş-
te pe cei care intenţionează să ajungă la
Campionatul Mondial de Fotbal să meargă
în grup organizat, să nu intre în contact cu
necunoscuţii, să fie atenți în ce cartiere se
cazează, să nu oprească pe autostradă şi să
respecte recomandările autorităţilor. „Eu
nu am avut nicio problemă. Am călătorit şi
singură în Africa de Sud. Sigur, trebuie să
respecţi anumite reguli şi să nu te aventu-
rezi”, adaugă fosta mare specialistă a semi-
fondului mondial.
În privinţa infrastructurii şi a condiţiilor
propriu-zise de desfăşurare a marelui eve-
niment, Gabi Szabo este sigură că totul va
fi la cele mai înalte standarde. „Cred că pu-
ţine ţări se pot lăuda cu baze sport ive ca
în Africa de Sud. Eu am fost ultima oară în
2006, dar aveau încă de atunci o infrastruc-
tură pusă la punct, cu mult peste cea a mul-
tor ţări dezvoltate. De altfel, cred că au avut
o perioadă în care nivelul economic a fost
peste cel din America”, argumentează ac-
tualul vicepreşedinte al Federaţiei Române
de Atletism.
Deşi nu este o microbistă înrăită iar naţi-
onala României nu a obţinut calificarea la
Mondialul african, Gabi spune că se va vizi-
ona meciurile marilor echipe: „Mă voi uita
la grupele tari. Simpatizez Brazilia, Franţa şi
Argentina”, în timp ce soţul său, Zsolt
Gyongyossy va fi suporterul Portugaliei.
Gabi Szabo,
pro Africa de Sud
Loc Echipă Participări Meciuri Victorii Egal Înfrângeri Golaveraj Debut
Ultima
participare
Cea mai bună performanță
1 BRAZILIA 19 92 64 14 14 201-84 1930 2010 ”1 (’58, ’62, ’94,’02)
2 GERMANIA 17 92 55 19 18 190-112 1934 2010 ”1 (’54, ’74, ’90)
3 ITALIA 17 77 44 19 14 122-69 1934 2010 ”1 (’34, ’38, ’82, 06)
4 ARGENTINA 15 65 33 13 19 113-74 1930 2010 ”1 (’78, ’86)
5 ANGLIA 13 55 25 17 13 74-47 1950 2010 1 (’66)
6 FRANȚA 13 51 25 10 16 95-64 1930 2010 1 (’98)
7 SPANIA 13 49 22 12 15 80-57 1934 2010 4 (’50)
8 SUEDIA 11 46 16 13 17 74-69 1934 2006 2 (’58)
9 OLANDA 9 36 16 10 10 59-38 1934 2010 ”2 (’74, ’78)
10 RUSIA 9 37 17 6 14 64-44 1958 2002 4 (’66)
11 SERBIA 11 40 16 8 16 62-56 1930 2010 ”4 (’30, ’62)
12 URUGUAY 11 40 15 10 15 65-57 1930 2010 ”1 (’30, ’50)
13 POLONIA 7 31 15 5 11 44-40 1938 2006 ”3 (’74, ’82)
14 UNGARIA 9 32 15 3 14 87-57 1934 1986 ”2 (’38, ’54)
15 MEXIC 14 45 11 12 22 48-84 1930 2010 ”sferturi (’70,‚86)
16 CEHIA 9 33 12 5 16 47-49 1934 2006 ”2 (’34, ’62)
17 AUSTRIA 7 29 12 4 13 43-47 1934 1998 3 (’54)
18 BELGIA 11 36 10 9 17 46-63 1930 2002 4 (’86)
19 PORTUGALIA 5 19 11 1 7 32-21 1966 2010 3 (’66)
20 ROMÂNIA 7 21 8 5 8 30-32 1930 1998 sferturi (’94)
21 ELVEȚIA 9 26 8 5 13 37-51 1934 2010 ”sferturi (’34, ’38, ’54)
22 CHILE 8 25 7 6 12 31-40 1930 2010 3 (’62)
23 PARAGUAY 8 22 6 7 9 27-36 1930 2010 turul 2
24 DANEMARCA 4 13 7 2 4 24-18 1986 2010 sferturi (’98)
25 SUA 9 25 6 3 16 27-51 1930 2010 3 (’30)
26 CROAȚIA 3 13 6 2 5 15-11 1998 2006 3 (’98)
27 CAMERUN 6 17 4 7 6 15-29 1982 2010 sferturi (’90)
28 SCOȚIA 8 23 4 7 12 25-41 1954 1998 grupe
29 COREEA 8 24 4 7 13 22-53 1954 2010 4 (’02)
30 BULGARIA 7 26 3 8 15 22-53 1962 1998 4 (’94)
31 TURCIA 2 10 5 1 4 20-17 1954 2002 3 (’02)
32 PERU 4 15 4 3 8 19-31 1930 1982 sferturi (’70)
33 IRLANDA 3 13 2 8 3 10-10 1990 2002 sferturi (’90)
34 IRLANDA DE NORD 3 13 3 5 5 13-23 1958 1986 sferturi (’58)
35 NIGERIA 4 11 4 1 6 14-16 1994 2010 optimi
36 COLUMBIA 4 13 3 2 8 14-23 1962 1998 optimi
37 MAROC 4 13 2 4 7 12-18 1970 1998 optimi
38 COSTA RICA 3 10 3 1 6 12-21 1990 2006 optimi
39 ECUADOR 2 7 3 0 4 7-8 2002 2006 optimi
40 NORVEGIA 3 8 2 3 3 7-8 1938 1998 optimi
41 SENEGAL 1 5 2 2 1 7-6 2002 2002 sferturi (’02)
42 RD GERMANĂ 1 6 2 2 2 5-5 1974 1974 sferturi (’74)
43 JAPONIA 4 10 2 2 6 8-14 1998 2010 optimi
44 ARABIA SAUDITĂ 4 13 2 2 9 9-32 1994 2006 optimi
45 UCRAINA 1 5 2 1 2 5-7 2006 2006 sferturi (’06)
46 ALGERIA 3 6 2 1 3 6-10 1982 2010 grupe
47 TUNISIA 4 12 1 4 7 8-17 1978 2006 grupe
48 ȚARA GALILOR 1 5 1 3 1 4-4 1958 1958 sferturi (’58)
49 GHANA 2 4 2 0 2 4-6 2006 2010 optimi
50 AFRICA DE SUD 3 6 1 3 2 8-11 1998 2010 grupe
• După ce a ratat pentru a tre-
ia oară consecutiv calificarea la
CM, România va ieşi probabil din
top 20, Elveţia, Danemarca, dar şi
ParaguayşiChileameninţândpoziţia
tricolorilor.
• Brazilia este singura echipă
prezentă la toate ediţiile, urmată de
Germania şi Italia, cu câte 17 prezen-
ţe. Nemţii nu au fost interesaţi de
ediţia inaugurală din Urugay şi nu
au avut drept de participa la CM din
1950, în timp ce italienii au ignorat
de asemenea turneul din 1930 şi au
ratat calificarea în 1958, încheind pe
locul secund în grupa preliminară,
după Irlanda de Nord.
• Brazilia deţine majoritatea re-
cordurilor în istoria CM: cele mai
multe titluri (5), cele mai multe par-
ticipări (19, incluzând ediţia 2010),
cele mai multe victorii (64), goluri
marcate (201), cel mai bun golaveraj
(+117). De asemenea, naţionala cari-
oca împarte cu Germania recordul de
meciuri disputate la turneele finale
(92) şi finale jucate (7). Paradoxal,
deşi sunt echipele care au susţinut
celemaimultepartidelaCM,Brazilia
şi Germania s-au întâlnit o singură
dată în istoria competiţiei, în finala
din2002,câştigatădesud-americani
cu 2-0.
• Germania a participat sub titula-
tura RFG la turneele finale în perioa-
da1950-1990.Într-osituaţiesimilară
aufostSerbia(Iugoslavia1930-2002),
Cehia (Cehoslovacia 1934–1990) şi
Rusia (URSS 1958-1990).
• Mare echipă pe vremea bunici-
lor,Ungariaîncădeţineceamaibună
medie a golurilor pe meci (2,78), ur-
mată de Brazilia (2,18). La ediţia din
1954, găzduită de Elveţia, naţionala
maghiară a marcat de 27 de ori, re-
cord neegalat până astăzi.
• Trei echipe au devenit campi-
oane mondiale impunându-se în
toate partidele: Uruguay în 1930 (4
meciuri), Italia în 1938 (4 meciuri,
din care unul câştigat în prelungiri)
şi Brazilia în 1970 (6 mecirui) şi 2002
(7 meciuri).
• Înainte de startul ediţiei 2010
s-au disputat în total 708 partide, în
care s-au marcat 2063 de goluri.
TOP 50 AllTime
Cupa Mondială de Fotbal (1930-2006)
IUNIE - IULIE 2010 37EUROSPORT
18. D
E LA MIDDLESBROUGH vine şi le-
gătura lui Ravanelli cu România: în
2006 a comentat pentru Realitatea
TV semifinala de Cupa UEFA dintre Steaua
şi fosta sa echipă. I-au plăcut Bucureştiul,
România şi seriozitatea oamenilor cu care a
intrat în contact.
Astăzi, Fabrizio locuieşte în oraşul na-
tal, Perugia, şi lucrează pentru Mediaset,
trustul lui Berlusconi. Este analist TV pen-
tru posturile Canale 5, Italia 1 şi Rete 4. În
paralel, a terminat şcoala de antrenori de la
Coverciano.
Până atunci se ocupă de marele său
hobby, ciclismul: “La 41 de ani mi-ar fi greu
să devin profesionist, dar alerg în diverse
competiţii pentru amatori. Urmăresc toate
cursele importante, iar pentru Turul Franţei
îmi doresc să câştige Lance Armstrong”.
- Ai marcat în finala Ligii
Campionilor,darn-aijucatniciunmeci
la un Campionat Mondial. Cum aşa?
- Ai deschis o rană veche. Am evoluat 22
de partide pentru naţionala Italiei, dar ni-
ciunadintreelen-acontatpentruunturneu
final. În 1998, selecţionerul Cesare Maldini
mă convocase pentru Mondialul din Franţa,
dar m-am îmbolnăvit de pneumonie chiar
în ajunul competiţiei. În locul meu a plecat
Enrico Chiesa de la Parma.
- Eşti considerat inventatorul bucu-
riei de după gol cu tricoul acoperind
capul. Astăzi, un asemenea gest pe
stadioanele din Africa de Sud se pe-
depseşte cu un cartonaş galben.
- Prima oară când mi-am pus tricoul în
cap s-a întâmplat după un gol cu Napoli
pe Delle Alpi. Era 0-0 în minutul 90, pur
şi simplu am înnebunit de bucurie şi aşa
mi-a venit să mă exprim. Unii ziarişti au
denumit gestul “Omul cu mască”, alţii, mai
răuvoitori,i-auspus“Fugapuiuluifărăcap”.
Astăzi nu-l mai face nimeni pentru că FIFA
duce o luptă absurdă împotriva gesturilor
de bucurie. Golul e suprema fericire în fot-
bal, nu mi se pare just s-o îngrădeşti. Unde
mai e bucuria jocului?
- Ai o finală preferată pentru Cupa
Mondială din această vară?
- Finala perfectă din punctul meu de
vedere e Italia – Brazilia. În primul rând
pentru că aş vrea ca naţionala ţării mele
să ajungă în ultimul act şi în al doilea rând,
pentru că Brazilia e marea favorită. Dar mai
am un motiv ascuns: vreau o revanşă după
finala pierdută de noi în ’94 la penaltyuri în
faţa echipei lui Romario şi Bebeto.
- Spune-ne numele a 3 jucători care
sevorfaceremarcaţilaacestMondial?
- Notează: Rooney, Marchisio şi Bochetti.
Pe Wayne l-a văzut toată lumea de ce în
stare. Claudio Marchisio a avut o stagiune bună
într-un sezon slab al lui Juventus şi a venit vremea
să se impună şi în squadra azzurra. Iar Salvatore
Bocchetti, de la Genoa, va fi marea revelaţie.
ProbabilLippivaoptapentruoformulăcu3fundaşi
iar el va fi unul dintre ei.
- Care va fi jucătorul care-şi va pune cel mai
mult amprenta asupra acestui final?
- Aici e mult mai simplu: Lionel Messi. Chiar dacă
pânăacumn-aarătatacelaşiniveldejoclanaţiona-
lă ca la Barcelona, sunt convins că valoarea va ieşi
la suprafaţă. Dar văd că mă întrebi numai despre
jucători. Aşa sunteţi voi, ziariştii din toată lumea,
scoateţi în faţă individualităţile şi vorbiţi mai puţin
despre grup, echipă, organizare.
- Ajungem imediat şi acolo, dar până
atunci spune-mi un jucător care nu va veni la
Mondiale şi a cărui lipsă o vei simţi.
- Ronaldo. Probabil trebuie să adaug că mă refer
la atacantul brazilian, acum toată lumea îl visează
peportughez.Săneînţelegem,îiduclipsamaimult
pentru ceea ce a reprezentat el ca jucător, mi-e dor
de golurile lui, apropo, vă mai amintiţi de reuşitele
cu care a decis finala Mondialului asiatic? Dintre ju-
cătorii mai tineri, îmi va lipsi Cassano.
-Înfotbaluldeastăziconteazămaimultor-
ganizarea decât spectacolul şi ca dovadă uite
cum s-a calificat Mourinho cu Inter în finala
Ligii în dauna Barcelonei. Ca antrenor bănu-
iesc că ai sacrifica oricând spectacolul pentru
a atinge obiectivul, dar ca analist TV ce alegi?
- Spectacolul organizării.
- Frumos dribling, aminteşte de Penna
Bianca. Ce echipă te-a impresionat în prelimi-
narii? Te rog să nu te mărgineşti doar la cele
europene.
- Nici aici n-am niciun dubiu: Anglia.
- Pentru că e Capello acolo?
- Nu contează ce naţionalitate are antrenorul sau
cum îl cheamă. Contează că a dat un brânci spre
performanţă unei echipe valoroase, dar resemnate.
A îndepărtat-o de fantomele trecutului şi a crescut
disciplinaatâtînteren,câtşiînafaralui.Angliaarată
tare bine astăzi.
- Care e meciul pe care-l aştepţi cu nerăbda-
re în această vară?
- Anglia – Italia, sper să se întâlnească undeva.
- Vrei să-l vezi pe Capello contra Italiei?
- Sincer, da, nu s-a mai întâmplat până acum ca
squadra azzurra să întâlnească o naţională cu antre-
nor italian. Cred că va ieşi un meci formidabil.
- Ai fost un mare jucător, acum te pregăteşti
să debutezi şi ca antrenor. Maradona a fost cel
maimarefotbalist,acumantreneazănaţiona-
la Argentinei. Ţi se pare că poate câştiga titlul
mondial şi din această postură?
- Cred că e pregătit să învingă iar.
- O spui doar pentru că Maradona e un
mit în Italia? Că dacă ar fi să te iei după
preliminarii…
- O spun tocmai pentru că Argentina s-a chinuit în
calificări. E vorba de psihologie aici: cine a mers ceas
înpreliminarii,sepoateculcapeoureche;cineaavut
de tras din greu, se mobilizează la turneul final. Nu
ascund că Maradona este un bun prieten de-al meu,
de câte ori vine în Italia ne întâlnim. Spre exemplu,
ne-amvăzutacumdoianilaNapoli,laaniversarealui
Ciro Ferrara, iar anul trecut am jucat golf în Umbria.
- În cariera ta ai avut ocazia să vezi multe
naţionale ale Braziliei. Cum îţi place aceasta,
a lui Dunga?
- E foarte puternică. Brazilia întotdeauna a jucat
frumos, dar avea o slăbiciune: performanţele veneau
fie ca urmare a unui joc spectaculos, fie nu veneau
deloc.Dungai-aimprimatoaltămentalitate,afăcut
Brazilia mult mai eficientă.
- Marcello Lippi, fostul tău antrenor, se află
înfaţauneiprovocărienorme.Niciunantrenor
n-a reuşit să câştige două titluri mondiale la
rând de la Vittorio Pozzo în ’34 şi ‘38. Crezi că
are şanse?
- Şanse are, dar nu cred că are o echipă atât de
puternică pentru a câştiga. Sunt prea mulţi jucători
în vârstă în lot. Nici n-avea cum să primenească prea
mult, e om şi el, cum să laşi pe dinafară fotbalişti cu
care ai obţinut titlul mondial cu patru ani în urmă?
Oricum, îi ţin pumnii.
- Spania a câştigat Europenele cu Luis
Aragones pe bancă. Acum a venit Vicente Del
Bosque. S-a schimbat ceva în jocul spaniolilor
sau sunt la fel de puternici?
- Del Bosque a gestionat foarte bine situaţia lăsa-
tă de Aragones, dovadă parcursul fără greşeală din
calificări. Spania îmi lasă impresia unei echipe care
poate termina între primele 4.
- Surpriza competiţiei va fi o formaţie
africană?
- Mă gândesc la Cote d’Ivoire. Ştiu că n-a avut o
campanie bună la Cupa Africii din ianuarie, dar are
jucătoridecalitateşicredcălaunastfeldeturneuse
vor comporta altfel.
- Ultima întrebare: cum va fi Mondialul or-
ganizat în Africa?
- Nu cred că se va ridica la înălţimea celor de până
acum.Îmidorescsăiasăbine,darvădcătoatălumea
se teme de condiţiile din Africa de Sud, se vorbeşte
de atentate. Aşa că o să văd Mondialul acasă.
- Ca orice ziarist, când zici că ai terminat,
îţi mai aminteşti de o întrebare: Europa sau
America de Sud în 2010?
- Europa. Uite cum văd eu lucrurile: Anglia,
Brazilia, Argentina şi Spania cred că vor fi în primele
4. Finala o vor disputa Anglia şi Argentina. Iar pro-
nosticul meu ţi l-am dat la începutul întrebării.
- Şi cum rămâne cu finala perfectă?
- De câte ori ai văzut atinsă perfecţiunea?
Vă mai amintiţi de Penna Bianca? Atacantul lui Juve care completa tridentul cu Vialli şi Del
Piero? Fabrizio Ravanelli n-a fost un fotbalist oarecare. A înscris în finala Ligii Campionilor
câştigată de torinezi în faţa lui Ajax, a cucerit câte un titlu cu Juventus şi cu Lazio, de
asemenea câte o Cupă a Italiei cu ambele formaţii. A mai jucat în Anglia, la Middlesbrough,
în Franţa, la Olympique Marseille şi în Scoţia, la Dundee United. Cu Boro a reuşit o
performanţă uluitoare: a prins atât finala Cupei Angliei cât şi finala Cupei Ligii. În total a
jucat 522 de meciuri şi a marcat 190 de goluri.
“Finala va fi
anglia-argentina”
Fabrizio Ravanelli:
INTERVIU
IUNIE - IULIE 2010 35EUROSPORTEUROSPORT34 IUNIE - IULIE 2010
19. PREȚUL AURULUI ESTE ÎN CREȘTERE Europenele de Haltere 2010
7 MEDALII PENTRU ROMÂNIA
România contează tot mai puţin la nivel înalt
în sportul internaţional, iar când sportivii ei
se întorc cu șapte medalii de la un Campionat
European, parcă iubitorul de sport din ţară
simte nevoia să se frece la ochi. Minunea,
înfăptuităînaprilielaCEdehalteredelaMinsk
şi văzută pe viu la Eurosport reprezintă nu
doar o performanţă de excepţie, ci şi dovada
că triumful poate să apară chiar şi când banii
pentru pregătire şi transport sunt nedrept de
puţini.
Fără a avea un sprijin financiar decent din
partea autorităţilor, Federaţia Română de
Haltere a trebuit să taie în carne vie înaintea
competiţiei, permiţându-şi să ducă doar cinci
sportivi în Belarus. Inspiraţia antrenorului
Nicu Vlad, un super-halterofil în anii ’80
şi acum un super-antrenor, a dat roade:
NINEL MINCULESCU a făcut furori la categoria
69 kg, cu trei medalii de aur la smuls, aruncat
şi total, ANTONIU BUCI a cucerit titlul la stilul
aruncat al categoriei 62 kg, tranşând la cântar
duelul cu turcul Erol (mai greu decât românul
cu... 21 de grame), iar ROXANA COCOŞ s-a
întors din Belarus cu două medalii de bronz la
categoria 63 kg (aruncat şi total).
Sunt rezultate care confirmă semnele bune
de la Campionatele Mondiale şi dau speranţe
pentru Jocurile Olimpice de la Londra, când
Federaţia Română de Haltere speră să nu mai
fie forţată să lase acasă sportivi din cauză că
zborul cu avionul şi cazarea se plătesc...
20. IUNIE - IULIE 2010 39EUROSPORT
Deşi plutonulTurului Franţei este înţesat de nume ca fraţii Schleck, Denis Menchov,Vincenzo
Nibali, Roman Kreuziger sau Carlos Sastre, lumea pare a avea ochi în această vară doar pentru
duelul dintre Armstrong şi Contador, rutierii care au scris istorie în ultimul deceniu
Turul Franţei redus la întrebarea:
Contador sau Armstrong?
Patronul
Este clar că Lance Armstrong, varianta
2010, are multe lipsuri faţă de cea de la în-
ceputul mileniului, când americanul domi-
na cu autoritate caravana profesionistă şi
Turul Franţei, în special.
În toamna lui 2008, atunci când
Armstrong şi-a anunţat revenirea în ciclism,
pentru mulţi a venit întrebarea firească: de
ce? Putea el să câştige pentru a opta oară
Marea Buclă sau pur şi simplu dorea să ia
startul într-o a doua perioadă a vieţii sale,
în care încerca să îşi înceapă ascensiunea
către cariera de guvernator ?
Răspunsul a venit în vara lui 2009 când
Armstrong, aflat la Astana, echipă manage-
riată de bunul său prieten Johan Bruyneel
a pornit într-o nouă aventură pe drumurile
şi prin munţii Franţei. Pentru prima oară în
activitatea sa de rutier profesionist, el s-a
confruntat cu o situaţie neobişnuită: împăr-
ţirea rolului de lider. Aceasta, deoarece la
Astana se afla Alberto Contador, considerat
de mulţi drept cel mai talentat căţărător din
istorie. Deşi în vârstă de 26 de ani, acesta
deţinea un palmares impresionant, ce cu-
prindea câştigarea celor trei mari tururi, o
performanţă cu care se mai pot lăuda doar
patru ciclişti, în aproape un secol.
Relaţia dintre Armstrong şi Contador nu
a fost niciun moment una de prietenie, în
mare parte şi din cauza marelui orgoliu al
primului. Conştient că pe munte are şanse
mici în faţa ibericului, americanul a încercat
să îl izoleze pe acesta în echipă şi să câşti-
ge timp prin orice mijloc posibil permis de
regulament. Rămâne memorabilă etapa a
treia din Marea Buclă, încheiată în localita-
tea La Grande-Motte, atunci când vântul a
produs o “bordură” în pluton. Armstrong
s-a aflat în acea clipă în grupul din faţă,
şi observând că rivalul lui nu era prezent
acolo, i-a trimis pe coechipierii săi, Iaroslav
Popovici şi Haimar Zubeldia la trenă, pen-
tru a mări avansul faţă de Contador. A câşti-
gat atunci 41 de secunde însă acel avantaj
21. în Cursa Soarelui, spaniolul şi-a schimbat
agenda şi a hotărât să participe în Criteriul
Internaţional, care s-a desfăşurat, pentru
prima oară în istorie, în Corsica. Alegerea
lui nu a fost întâmplătoare: la start se afla şi
Lance Armstrong.
Mult aşteptata înfruntare dintre cei doi
mari ciclişti le-a lăsat un gust amar tuturor
fanilor acestui sport. Prima etapă a cursei,
care s-a încheiat pe Col de l’Ospedale, nu
a avut parte de nici măcar un atac al celor
doi oameni de la care toţi aveau atât de
multe aşteptări. Dacă Armstrong a pierdut
contactul cu grupul principal la jumătatea
ascensiunii, Contador a întâmpinat reale di-
ficultăţi când mai erau doar câţiva kilometri
pâna la sosire, din cauza alergiei pe care o
are la polen. Din însorita Corsica, spaniolul a
plecat în Belgia, pentru ultimele două clasi-
ce ale acestei prime părţi din sezon, Flèche
Wallonne şi Liège-Bastogne-Liège. Dacă în
“Săgeată” a fost al treilea, ratând victoria
pe ultimii 100 de metri, în “La Doyenne”,
Contador s-a pus în slujba echipei, mai
exact, în cea a lui Alexandre Vinokourov. Ce
a arătat cea dintâi jumătate din 2010? Un
lucru cert, dar deja banal: că liderul Astanei
este marele favorit la tricoul galben, cu atât
mai mult cu cât în clipa de faţă pur şi simplu
nu are adversar. Excelent pe munte şi din
ce în ce mai bun la contratimp (unul dintre
punctele sale slabe în trecut), Contador dă
dovadă şi de un psihic puternic, astfel încât
o nouă victorie în Turul Franţei pare floare
la ureche pentru unul dintre cei mai talen-
taţi rutieri din istorie.
Având în vedere toate aceste aspecte,
este logic ca un gând să îi frământe pe iubi-
torii ciclismului: cum ar fi fost dacă Lance
Armstrong 2005 s-ar fi întâlnit în munţii
Franţei cu Alberto Contador 2010? Cu sigu-
ranţă, rivalitatea şi spectacolul oferit de cei
doi s-ar fi ridicat la nivelul confruntărilor
Bartali-Coppi sau Anquetil-Poulidor.
100 de ani cu
Tourmalet
Conştient că trebuie să le ofere fa-
nilor, dar şi rutierilor, un traseu nou,
variat şi incitant de la an la an, Henri
Desgrange, părintele Turului, a ho-
tărât să introducă munţii pe harta
competiţiei.
Astfel şi-au făcut apariţia mai în-
tâi Ballon d’Alsace, şi apoi, Col du
Tourmalet. Era vara lui 1910 când ci-
cliştii au înfruntat prima oară această
ascensiune, devenită legendă. Cel din-
tâi rutier care a trecut peste căţărare a
fost Octave Lapize; stors de puteri şi
extrem de nervos din cauza dificultăţii
pantei, francezul le-a strigat organiza-
torilor în timp ce trecea pe lângă maşi-
na acestora: “Asasinilor!”.
Dacă Tourmalet i-a purtat totuşi no-
roc lui Lapize, care a câştigat Marea
Buclă atunci, nu acelaşi lucru se poate
spune şi despre Eugène Christophe.
Lider virtual în clasamentul general în
etapa a şasea din 1913, lui Christophe i
s-a rupt furca pe coborâre şi a fost ne-
voit să meargă 14 kilometri pe jos, prin
pădurile din Pirinei, până în cel mai
apropiat sat, unde şi-a reparat bicicleta
în atelierul unui fierar. Pentru ciclistul
din Hexagon, acel moment a însemnat
pierderea Turului, pe care nu l-a câşti-
gat niciodată.
Tourmalet este ascensiunea cea mai
prezentă în Turul Franţei, fiind parcur-
să de 74 de ori. Având în vedere rolul
său, anul acesta împlinindu-se un secol
de la prima apariţie în competiţie, or-
ganizatorii au decis ca în 2010 plutonul
să treacă de două ori peste acest vârf.
Prima oară se va întâmpla în etapa
a 16-a, care se va încheia în coborâre,
însă. Acesta va fi aperitivul, deoarece
etapa următoare este programată să
se termine pe celebra căţărare, una în
lungime de 19 kilometri şi cu o pantă
medie de 7,4%. Având în vedere că
va fi doar pentru a doua oară în isto-
rie când o etapă va avea finalul acolo,
după ediţia din 1974, un succes va re-
prezenta pentru cel care îl va obţine un
trofeu unic în cariera sa.
aproape s-a topit în prima etapă cu finiş la
altitudine, când Contador a atacat, şi-a ară-
tat forţa, punând capăt duelului pentru po-
ziţia de lider la Astana; ce a urmat apoi, pe
Verbier sau la Annecy a reprezentant doar
confirmarea acelei acţiuni.
Logic, drumurile celor doi s-au despărţit
la finalul sezonului trecut: dacă Armstrong
şi-a înfiinţat propria echipă, RadioShack,
Contador a rămas, de voie, de nevoie, la
Astana. Un lucru interesant este faptul că
“ajutoarele” celor doi ciclişti sunt în antiteză
cu nivelul la care se află aceştia acum. Dacă
americanul are alături o distribuţie stelară,
cu Leipheimer, Zubeldia, Popovici, Horner
şi Kloden, adversarul său este obligat să se
mulţumească cu o trupă în care David de la
Fuente şi Enrico Gasparotto au primit rolul
de “locotenenţi” de lux.
În primăvara lui 2010, Armstrong şi-a rea-
firmat dorinţa de a încerca să câştige Marea
Buclă şi a hotărât ca pregătirea lui să încea-
pă încă din luna ianuarie. Astfel, el a mers la
Antipozi, în Turul Down Under, acolo unde
s-a remarcat printr-o evadare nereuşită, în
ultimii kilometri ai uneia dintre etape. A
urmat apoi Turul Murciei, unde a obţinut
un rezultat bun, locul şapte la general,
după o prestaţie solidă atât pe munte, cât
şi la contratimp.
Meticulos ca întotdeauna, a mers şi în
Turul Flandrei, pentru a se obişnui cu piatra
cubică, porţiuni de pavate urmând să se re-
găsească şi în etapa a treia din Turul Franţei.
Mulţi au spus după cursă că Armstrong a
avut cea mai bună evoluţie din acest an:
puternic şi mereu în faţă pe dificilele dea-
luri din Flandra, el a terminat întrecerea pe
poziţia a 27-a, cel mai bun rezultat din ca-
rieră în clasica din Belgia. De acolo, fostul
câştigător al Marii Bucle a plecat în Franţa,
pentru Circuit de la Sarthe, însă a abando-
nat după numai o etapă, din cauza unei
gastroenterite.
În acest moment, e greu de definit con-
diţia fizică a lui Lance Armstrong. Cert
este că faţă de 2009, americanul a mai
pierdut în greutate şi nu a suferit nicio ac-
cidentare serioasă, care să îi dea peste cap
antrenamentele.
Poate cel mai bine a sintetizat situaţia
actuală Johan Bruyneel, managerul echipei
RadioShack. Deşi prieten bun cu Armstrong
de peste un deceniu, belgianul a trimis o
“săgeată” fină către acesta, declarând că îi
lipsesc cursele oficiale în picioare şi un pro-
gram constant de pregătire. Şi Bruyneel are
dreptate, deoarece americanul nu a legat
competiţiile precum în perioada sa de glo-
rie, ci a intercalat în agenda sa participarea
la diverse evenimente non-sportive. Mai
mult, nici cantonamentele nu s-au desfăşu-
rat ca acum zece ani, împreună cu echipa,
texanul preferând să se antreneze singur
la Austin, pentru a petrece mai mult timp
alături de familie.
Pistolarul
De cealaltă parte, Alberto Contador a în-
ceput sezonul aşa cum ştie el mai bine: cu
o reprezentaţie pe munte şi o victorie într-o
competiţie pe etape. S-a întâmplat în Turul
Algarve, cursă desfăşurată la jumătatea lu-
nii februarie. Apoi, ibericul a plecat în Paris-
Nisa, cursă în care nu a avut rival, dar nici
echipă. Triumful lui Contador la general a
venit graţie calităţilor excepţionale arăta-
te pe munte, în special pe Côte de Mende,
acolo unde a făcut spectacol.
Încurajat de al doilea succes al carierei
EUROSPORT40 IUNIE - IULIE 2010 IUNIE - IULIE 2010 41EUROSPORT
Turul Franței 2010, 3 - 25 iulie
22. asigurat prospeţime şi mai ales va-
riante multiple pentru situaţii de joc
neprevăzute.
Unvis
Sezonul regulat a fost perfect
pentru Barcelona. Într-o grupă de
şase cu Montepaschi Siena, Zalgiris
Kaunas, Cibona Zagreb, Asvel Basket
Villeurban şi Fenerbahce Istanbul,
catalanii au încheiat cu 10 victorii în
zece meciuri. Singura echipă cu pro-
centaj maxim şi, pe deasupra, cu o
diferenţă de coşaveraj de 208 punc-
te - imensă, dacă luăm în calcul fap-
tul că Panathinaikos, câştigătoarea
Euroligii în 2009, a avut 95 de puncte
diferenţa, iar finalista, CSKA Moscova,
30. A urmat TOP 16, unde Barcelona
a fost prima oară învinsă, dar a câşti-
gat grupa de 4 în care a fost eliminată
Panathinaikos, deţinătoarea trofeului.
Un nume mare cădea în faţa catalani-
lor, dar abia de aici încolo avea să vină
împlinirea unui vis: în sferturi, adversar
Real Madrid. Primele două meciuri din
seria „cel mai bun din cinci” s-au desfă-
şurat la Barcelona şi fiecare dintre cele
douăechipeaucâştigatcâteunafieca-
re. Au urmat două meciuri la Madrid şi
două victorii pentru echipa lui Pascual.
Ce altceva mai dulce să-şi doreasca
Barca, decât această calificare pe te-
renul marii rivale naţionale, una care îl
adusese pe Ettore Messina, antrenorul
cel mai de succes de pe continent? Şi
astfel, după un sezon în general ne-
bun, în care pe parcurs favoritele au
fost lăsate acasă, Barcelona era printre
cele patru participante la turneul final
de la Paris: CSKA Moscova, Partizan
Belgrad şi Olympiakos.
Copilulacrescut
În1997,JavierPascualavea24deani
şiantrenaechipedeamatori.Strânsese
bani pentru a merge la Roma, unde se
disputa Final Four-ul Euroligii mascu-
line de baschet. Ţinea cu Barcelona
de când se ştia, umbla peste tot după
echipă şi în primăvara aceea a plâns
în capitala Italiei, după ce favoriţii au
pierdut finala contra grecilor de la
Olympiakos. Nu ştia atunci, nici măcar
nu visa la asta, că după 13 ani era el cel
care îşi putea lua revanşa. Pascual sta-
bilise deja în 2009 recordul celui mai
tânăr antrenor calificat la un turneu
final, iar în acest sezon putea deveni
celmaitânărcâştigător.Îndrumulspre
trofeu, sorţii i-au scos în cale, în semi-
finale, pe CSKA Moscova, adversarul
considerat cel mai periculos. Şi a fost
unmecigreu,cudefensivedefierşiun
scor strâns la final: 64-54. Iar în ultimul
meci, Pascual a dat de Olympiakos,
şi-a adus aminte de lacrimile de acum
13 ani şi a construit o echipă perfectă.
86-68 a fost scorul final, Javi Navaroo a
fost declarat MVP, şi titlul a plecat spre
Catalunia.
Cincimotive
suficiente
După succesul de la Paris, presa spa-
niolă a identificat cinci motive pentru
care Barcelona e astăzi campioana
continentului. Pete Mickeal e de profe-
sie învingător, din 2007, de când a
ajuns în Europa, americanul jucând
şasefinaledinoptposibileşicâştigând
patru. Fran Vasquez a declarat despre
el: „În vestiar e lider. Când el vorbeşte,
noi doar ascultăm.” Al doilea motiv
este tinereţea corpului tehnic. În afară
de Pascual, care are 37 de ani, asistenţii
săi sunt toţi sub 40 de ani: Agusti Julbe
38 de ani, Josep Maria Berrocal, 39 şi
InigoZorzano,37.Caşilaechipadefot-
bal, tradiţia locală a contat, astfel că în
echipă sunt cinci catalani crescuţi de
Barca:VictorSada,RogerGrimau,Jordi
Trias, Juan Carlos Navarro şi Xavier
Rabaseda. Al patrulea motiv este unul
foarte tehnic: aducerea unor jucători
care ştiu ce fac. Terrence Morris e
exemplulelocvent:ajucatultimeletrei
finale de Euroligă, primele două cu
CSKA Moscova. În fine, chiar dacă a
fost cel mai bun în Final Four, echipa a
scăpat, comparativ cu sezoanele pre-
cedente, de dependenţa de Juan
Carlos Navarro. A câştigat de multe ori
chiar şi atunci când acesta n-a jucat
prea bine.
Dacă spui Barcelona, imediat
te gândeşti la Messi, la Puyol, la
Ibrahimovic sau Guardiola. Dar
în aceste zile o altă Barcelonă e cea care
străluceşte, la fel de sus şi de impunător.
Echipa de baschet masculin a clubului cata-
lan a câştigat Euroliga, cea mai importantă
competiţie a cluburilor din Europa. Şi mani-
era a anulat orice semne de întrebare. De la
început până la final, Barcelona a arătat că
merită să fie învingătoarea. A avut cel mai
echilibrat lot valoric, cu super-vedete care
au evoluat pentru echipă, a avut cea mai
inspirată conducere tehnică, în fine, o con-
stanţă dezarmantă pentru orice adversar.
Încă dinainte de startul sezonului regulat
al Euroligii, Barca a făcut mutările corec-
te: l-a adus de la Malaga pe senegalezul
Boniface Ndong, de la CSKA Moscova pe
americanul Terence Morris şi pe slove-
nul Erazem Lorbek, pe Pete Mickeal de la
Baskonia Vitoria şi, poate mutarea cea mai
inspirată, adolescentul Ricky Rubio, adus
de la Joventut Badalona. Cei cinci au jucat
în mai mult de 21 de meciuri întregul sezon
de Euroligă, într-un sistem în care practic
antrenorul Xavier Pascual a folosit con-
stant 11 jucători într-o partidă. Echilibrul
acesta şi lipsa titularilor şi a rezervelor a
Cealaltă
Barcelonă
EchipadebaschetaclubuluicatalanecampioanaEuropei!Un
titlupecarenimeninu-lpunelaîndoială, pentru că formaţia
blau-grana a fost cea mai bună de pe continent în acest an.
EUROSPORT42 IUNIE - IULIE 2010 IUNIE - IULIE 2010 43EUROSPORT
