1. NR. 29 • DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011 • 11,99 LEI
PENTRUPRIMADATĂUNROMÂN,DANIELGHIȚĂ,ÎNFINALAK1
Caroline
a Danemarcei
NOUL NO. 1 ÎN TENIS
BARCELONA • NASCAR • CUPA DAVIS • HANDBAL • DAKAR • AUSTRALIAN OPEN • F1 • VOLEI
SNOWBOARD • WRESTLING • NAVIGAȚIE • SCHI ALPIN • BIATLON• SĂRITURI CU SCHIURILE
ÎMPĂRATUL LOEB
SCANDALUL CONTADOR
CUM SCHIMBĂ LUPESCU
REGULILE UEFA
DEAC, ÎN VESTIAR CU RAUL
3. Îşi petrec împreună vacanţele de vară şi
sărbătorile de iarnă. Sunt cele mai valoroase
schioare din lume la ora actuală dar şi cele
mai bune prietene. LindseyVonn (foto stânga)
şi Maria Riesch (foto dreapta) au câştigat
împreună patru medalii olimpice la cele mai
recente Jocuri Olimpice, iar de trei sezoane
domină clar„Circul Alb”.
Americanca excelează la probele de viteză,
nemţoaica se descurcă foarte bine şi la cele
tehnice. Ambele şi-au exploatat imaginea
– Lindsey a pozat în bikini pentru Sports
Illustrated şi figurează pe locul 59 în„Maxim’s
Hot 100 List”, în timp ce Maria nu refuză să
apară în reclame publicitare, ca orice campion
care se respectă. Amândouă sunt favorite la
câştigarea Cupei Mondiale în acest sezon. Ar fi
al patrulea Mare Glob de Cristal pentruVonn şi
primul pentru Riesch. (Vlad Bucurescu)
SCHI ALPIN
4. Pentru al treilea an consecutiv cea mai
importantă întrecere off-road, Raliul Dakar, se
desfăşoară pe tărâmul Americii de Sud.Traseul
ce va străbate Argentina şi Chile va cuprinde şi
de această dată traversarea Anzilor, precum şi
mai multe etape în Deşertul Atacama.
Volkswagen va fi principala favorită în
întrecerea auto, acolo unde singurul adversar
cât de cât redutabil este BMW - dar ce pot face
bavarezii în condiţiile în care se luptă cu o
echipă de uzină?
Chiar dacă, în august, a lansat cu mare pompă
noulTouareg Race 3,VW ar putea să renunţe la
programul Dakar după închiderea ediţiei 2011
şi să se orienteze către Campionatul Mondial
de Raliuri. Lucru firesc, în condiţiile în care
grupul german nu are adversar pe măsură.
Mai atractivă va fi categoria moto, acolo unde
Cyril Despres, Marc Coma şi ceilalţi„centauri”
KTM vor trece la motocicletele de 450 cmc,
obligatorii din acest an. (Max Hartung)
DAKAR
5. Pentru prima dată în istoria turneelor de
Grand Slam, Open-ul Australiei ar putea oferi
premii mai mari decât celelalte trei competiţii
de acest calibru, Roland Garros,Wimbledon
şi US Open. Organizatorii de la Melbourne
vor pune la bătaie nu mai puţin de 24 de
milioane de dolari, cu aproape 4 % mai mult
decât la ediţia precedentă. Suma este cu 1,6
de milioane mai mare decât cea de la Flushing
Meadow din 2010, în timp ce Open-ul londonez
şi cel parizian au avut anul trecut premii totale
sub cele de la US Open. Învingătorii în probele
de simplu de la Melbourne vor încasa câte
2,1 de milioane de dolari, învinşii vor primi
jumătate din această sumă, iar o prezenţă în
primul tur pe tabloul principal îi asigură unui
tenisman un cec de peste 20.000 de dolari.
Cu acest barem, Australian Open ridică
ştacheta în duelul cu celelalte turnee din„Four
Major”, care încă nu au anunţat cuantumul
premiilor pentru 2011. (Vlad Bucurescu)
AUSTRALIAN OPEN
6. EVENIMENT
Samuraiul alb
Pe 11 decembrie Ariake Colosseum din Yokohama va găzdui
prima finală K1 la care participă un român. Este cea mai mare
performanţă din istoria sporturilor de contact de la noi, iar
românul este nimeni altul decât Daniel Ghiţă.
În urmă cu vreo patru ani, toţi cei
care veneau din vest să caute ta-
lente în România întrebau de Ghiţă.
La douăzeci şi cinci de ani, Daniel era ţin-
ta perfectă: talent uluitor, calităţi fizice
deosebite – şi, mai ales, vârsta. În mediul
concurenţial olandez, Daniel a renăscut, a
crescut pas cu pas iar azi este în poziţia în
care trebuia să fie, în locul său de drept,
adică între cei mai buni opt din lume.
Acolo, în Japonia, traseul lui Daniel va fi
cel mai greu cu putinţă: pentru a câştiga
finala trebuie să treacă de Semmy Schilt în
actul final şi de Alistar Overeem în semifi-
nală. În primul sfert se vor întâlni Daniel si
Saki. Probabil va fi greu pentru Daniel, dar
mai mult ca sigur că va fi o victorie; Saki,
în ciuda forţei şi exploziei sale, nu este un
greu veritabil. Diferenţa de forţă s-a vazut
în meciul său cu Bonjasky în care nu a reu-
şit să facă faţă fizicului superior al olande-
zului. Daniel este în acest an în situaţia lui
Bonjasky din urmă cu doi ani: mai înalt şi
mai masiv decât turcul, nu ar trebui să aibă
probleme cu acesta.
A doua semifinală va fi sigur „one man
show” pentru Alistar Overeem. Tyron
Sponk nu are suficientă forţă pentru a face
faţă uriaşului olandez. Probabil un KO fără
probleme pentru acesta. Overeem este în
continuare campion mondial al greilor în
Strikeforce şi, aşa cum a declarat de mul-
te ori, îşi doreşte să fie şi campion K-1 în
acelaşi timp, adică să domine total lumea
greilor.
Partea a doua a tabloului este alcătuită
din două semifinale interesante. În prima
dintre ele Semmy Schilt se întâlneşte cu
noua speranţă a japonezilor, Kyotaro,
care probabil va fi spulberat de olandez.
Kyotaro a ajuns în finală prin veşnicele ma-
nevre de culise ale organizatorilor.
În ultima semifinală, Peter Aerts îşi în-
cearcă o probabil ultimă şansă împotriva
lui Mighty Mo şi va învinge fără probleme.
Semifinala ar fi în mod normal între Peter
şi Semmy, iar aici orice se poate întâmpla.
Probabil că forţa lui Semmy va avea câştig
de cauză dar Peter este unul dintre puţinii
oameni care l-au invins pe Semmy în ulti-
mii ani.
A doua semifinală ar trebui să îi opună
pe Daniel şi pe Alistar în cel mai interesant
meci al galei; forţa şi tehnica lui Alistar se
întâlnesc cu viteza, tehnica şi oasele de
piatră ale lui Daniel. Totul este posibil !
- Daniel, cum te privesc japonezii?
- Ca pe un samurai care nu vorbeşte
mult, dar în schimb îşi cunoaște datoria
şi care intră în luptă cu ideea de a muri
în ring. De altfel, chiar aşa mă numesc ei,
“Samuraiul”. În Japonia suntem toţi priviţi
ca nişte vedete, ei iubesc sportul ăsta fo-
arte mult şi ne respectă enorm pentru
ceea ce facem.
- Cum eşti privit în ţară, având
în vedere că ai reuşit cea mai mare
performanţă românească în K-1?
- Ştii foarte bine cum; unii, mai ales
sportivii, îmi apreciază performanţa, alţii
spun că am meciuri aranjate - de parcă aş
avea bani să aranjez un loc în finală. Eu sper
că victoria mea din Final 16 să vorbească
de la sine. Nimeni nu poate fi plătit pentru
a încasa loviturile pe care i le-am dat lui
Zimmerman. Dar, în general, oamenii mă
privesc cu drag şi sunt mândri de mine.
Din păcate, presa a avut nevoie de mulţi
ani ca să ne bage şi pe noi în seamă; dar,
mai bine mai târziu decât niciodată. Sunt
mândru că sunt român şi oamenii simt că
lupt pentru ei, aşa că simt şi eu dragostea
lor. Până la urmă, pentru ei luptăm.
7. EUROSPORT12 DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011
- De ce ai ales Balada lui Ciprian
Porumbescu?
- A fost ideea mea şi a managerului meu;
căutam o piesă care să mă monteze pentru meci,
piesa asta mă mişcă până în adâncul sufletului
şi imi aminteşte cine sunt, pentru ce sunt acolo,
îmi dă putere şi linişte înainte de meci. Plus că
este o melodie românească şi este important ca
oamenii să ştie că sunt român. Aşa ne putem face
cunoscuţi în toată lumea şi mă simt mândru să
reprezint ţara mea în luptă. La fel şi costumaţia
mea albă, mi-a adus noroc, sper să fie la fel şi de
aici încolo, plus că este o culoare a puritaţii şi a
fair-play-ului.
- La ce te gândești când intri în ring?
- La nimic. Vreau să fiu cât mai liniştit. Am des-
tule emoţii şi gânduri la antrenament, când intru
în ring îmi amintesc ce am de făcut, iar apoi vreau
să fiu tot mai calm pentru a putea lupta cât mai
bine.
- Ești tânăr, în plină creștere, cum îţi vezi
cariera pe viitor?
- Dacă voi câştiga finala de anul ăsta, mă las.
Este extrem de greu să lupţi, să te refaci, să lupţi
iar. Dacă nu câştig, încerc şi la anul şi tot aşa,
până reuşesc. Pentru moment mă gândesc doar
la finală.
- Şi cum o vezi ?
- Cred că voi trece de Saki, apoi de Overeem …
şi în finală de Sammy Schilt!
- Cum poate fi bătut Schilt? Ai luptat deja cu
el, deci îl ştii...
- Nu trebuie să fie lăsat să se mişte. În meciul cu
Schilt trebuie să faci o risipă mare de energie, tre-
buie să îl presezi continuu pentru că este foarte
mare şi foarte puternic. Trebuie să fii excepţional
pentru că el este un luptător excepţional. Eu cred
că pot să îl inving şi trebuie să îl inving!
- Alistar Overeem?
- Alistar este foarte puternic, dar nu aici este
adevarata problemă. Alistar este foarte tehnic,
are lovituri foarte bune de genunchi şi de braţ.
Va fi greu împotriva lui, mai ales că îşi doreşte fo-
arte mult să câştige. La fel ca şi mine, a început
de mic să se antreneze, luptă de multă vreme...
totuşi, cred că pot trece de el.
- Progresul tău a fost firesc, primii 16 anul
trecut, finala anul acesta. Cum ai reuşit?
- Cu multă muncă, cu încredere în mine; deşi a
fost greu, am avut perioade în care mă gândeam
să renunţ, în care mă gândeam că îmi ajunge, dar
uite că am trecut peste ele, iar acum sunt acolo
unde am visat din clipa în care am urcat prima dată
în ringul profesionist, între cei mai buni din lume. A
mai rămas doar un pas, să câştig finala, iar apoi vi-
sul va fi împlinit în totalitate.
8. 30 septembrie 2010, trecut de
miezul nopţii. Agenţiile de presă,
ziarele importante ale Europei şi
site-urile de sport primesc acelaşi e-mail
de la Jacinto Vidarte, purtătorul de cu-
vânt al câştigătorului Marii Bucle: “Alberto
Contador este cercetat de Uniunea Ciclistă
Internaţională, după ce a picat un control
anti-doping în Turul Franţei.”
Datele problemei
În Turul Franţei, Alberto Contador a fost
testat de 15 ori. Conform Uniunii Cicliste
Internaţionale, proba pozitivă a fost dată
de acesta pe 21 iulie, în ultima zi de pauză.
Urma etapa a 17-a, cu cea din urmă sosire
la altitudine, pe Col Du Tourmalet, era ulti-
ma şansă pentru Andy Schleck să recupe-
reze cele opt secunde care îl separau de
Contador, purtătorul tricoului galben.
Dar ce s-a găsit în sângele ibericului?
Clenbuterol, o substanţă interzisă de UCI.
Administrat în cantităţi mari, clenbuterolul
arde grăsimile din corp, creşte capacitatea
de efort şi permite o mai bună oxigenare a
plămânilor.
Cantitatea găsită în eşantionul lui
Contador a fost una infimă, doar 50 de
picograme, de 40 de ori mai mică decât
minimul necesar pentru ca substanţa în
cauză să fie descoperită de către un labora-
tor normal. Problema era că testele au fost
efectuate la Koln, acolo unde se află unul
dintre cele trei laboratoare din întreaga
lume capabile de astfel de analize.
Apărarea
Contador a organizat o conferinţă de
presă în care a infirmat acuzele ce i s-au
adus şi a oferit varianta sa pentru testul
pozitiv: contaminare alimentară. Practic, el
a declarat că în a doua zi de pauză a con-
sumat carne de vită tratată cu clenbuterol,
adusă de un prieten din Ţara Bascilor.
Motivaţia sa avea fundament: în 2006,
Ciclismul se află din nou într-o perioadă dificilă după ce Alberto Contador, cel mai important
rutier al ultimilor trei ani, a fost acuzat de dopaj la ediţia din vară aTurului Franţei.
Scandalul Contador
330 de oameni din Shanghai au ajuns la
spital ca urmare a intoxicării cu clenbuterol
după ce au mâncat carne de porc. În 2009,
peste 70 de locuitori din provincia chineză
Guangdong au avut aceleaşi probleme, tot
din cauza cărnii de porc care a fost tratată
cu acest beta-stimulent pentru a avea un
nivel mai redus al grăsimilor.
Acuzarea
Explicaţia oferită de Contador a fost rapid
pusă sub semnul întrebării. O primă reacţie
a venit din partea Asociaţiei Producătorilor
de Carne de Vită din Spania, care a trimis
un comunicat public, prin care afirma că în
produsele sale nu este folosit deloc clenbu-
terolul, interzis în Uniunea Europeană încă
din 1996. Mai mult, conform Associated
Press, între 2008 şi 2009, UE a analizat
83203 eşantioane recoltate de la animalele
crescătorilor şi o singură probă a fost poziti-
vă. În acelaşi interval de timp, Spania a ana-
lizat 19431 de probe, toate fiind negative.
Lucrurile au început să se complice pen-
tru Contador. Fernando Ramos, profesor la
Universitatea din Coimbra, a studiat cazu-
rile de contaminare alimentară în ultimele
două decenii şi nu este de acord cu scuza
rutierului. “Având în vedere concentra-
ţia găsită în corpul lui Contador”, a spus
Coimbra, „animalul a cărui carne a consu-
mat-o ar fi trebuit să moară din cauza dozei
mari aflate în organismul său.”
Trădarea
La câteva zile după Turul Franţei, Bjarne
Riis a anunţat că s-a înţeles cu Alberto
Contador pentru un contract până în 2012.
Rămas fără fraţii Schleck, managerul lui
Saxo Bank a reuşit cel mai important trans-
fer din ciclism în ultimii ani. La pachet cu
Contador mai urmau să vină alţi rutieri de
la Astana. Se anunţa un parteneriat de ex-
cepţie, iar Riis făcea public şi obiectivul lui
Contador în viitorul apropiat, câştigarea
celor trei mari tururi într-un singur sezon,
performanţă neatinsă de vreun alt ciclist.
Decizia lui Contador de a pleca din echi-
pa kazahă nu a fost bine primită acolo,
după ce el fusese ajutat să câştige Marea
Buclă pentru a treia oară. Însă nimeni, nici
chiar Contador, nu se aştepta ca tocmai de
la Astana să vină declaraţia care să îi creeze
şi mai mari probleme.
Sub protecţia anonimatului, un membru
al Astanei a acordat un interviu revistei bel-
giene “Humo”, în care a confirmat o ipote-
ză lansată de „Wall Street Journal”, potrivit
căreia rutierul spaniol a recurs la dopaj
sanguin.
Se pare că în Criteriul Dauphiné, des-
făşurat în luna iunie, Contador avea un
surplus de două kilograme, pe care tre-
buia neapărat să le dea jos până la startul
Turului Franţei, fără a pierde însă din masa
musculară. De aceea, el a luat clenbuterol,
împreună cu un hormon tiroidian, o reţetă
perfectă pentru a scăpa de probleme. Apoi,
Contador şi-a scos sângele din corp şi l-a
îmbunătăţit, cu intenţia de a-l folosi în iu-
lie. Greşeala sa, potrivit sursei de la Astana,
a fost că nu a aşteptat ca beta-stimulentul
să dispară din organism în totalitate. Astfel,
sângele a fost contaminat cu clenbuterol,
care de fapt masca aceste transfuzii.
Ce urmează?
În ciuda dezvăluirilor, Alberto Contador
nu şi-a schimbat declaraţiile şi a spus că îi va
da în judecată pe toţi cei care l-au acuzat de
dopaj sangvin. A primit o “gură de oxigen”
o dată cu cazul lui Dimitrij Ovtcharov, mul-
tiplu campion european la tenis de masă.
Depistat pozitiv cu clenbuterol, germanul a
scăpat de sancţiuni, după ce a oferit un fir
de păr pentru a-i fi testat, rezultatele confir-
mând că mâncarea consumată de el a fost
contaminată.
Dar nu va fi suficient pentru Contador,
deoarece cazurile diferă de la sport la sport.
Mai mult, Agenţia Mondială Anti-Doping
prevede în regulamentul său că fiecare
sportiv este responsabil pentru orice
substanţă interzisă prezentă în corpul său,
fie că aceasta a ajuns acolo în mod voluntar
sau din greşeală.
Confruntat cu tot mai multe acuzaţii,
Contador a declarat că ia în calcul o re-
tragere definitivă din sport, indiferent de
felul în care se va încheia cazul. Apoi a pus
EUROSPORT14 DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011
9. sub semnul întrebării sistemul anti-doping,
despre care a spus că trebuie revizuit.
UCI şi Agenţia Mondială Anti-Doping
îşi desfăşoară ancheta în continuare şi
chiar dacă vor da un verdict, acesta nu va
fi definitiv, Contador urmând să mear-
gă la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la
Lausanne. În cel mai fericit caz, el poate
primi o suspendare de nouă luni; la polul
opus, îl aşteaptă doi ani în afara ciclismului,
o amendă mare şi retragerea victoriei din
Turul Franţei.
Concluzii
Va avea de suferit imaginea lui Contador
după acest caz? Evident, dar nu iremediabil.
Eddy Merckx a avut şi el astfel de probleme
şi a mers mai departe, fiind respectat şi
unanim recunoscut ca cel mai mare rutier
al tuturor timpurilor. Fausto Coppi a admis
că s-a dopat, dar tot a rămas un idol în Italia.
Jacques Anquetil a declarat că numai un
prost îşi poate imagina că cicliştii rulează
doar cu apă minerală, dar în ciuda acestei
declaraţii, francezii tot l-au iubit.
Va avea ciclismul probleme majore? Nu,
întotdeauna va merge mai departe, imun la
cei care abia aşteaptă să îi cânte prohodul.
Da, e un lucru bun că rutierii dopaţi sunt
prinşi şi pedepsiţi, şi chiar dacă această me-
todă de a trişa nu va fi eradicată, ciclismul
tot va rămâne unul dintre cele mai iubite şi
populare sporturi din lume.
De ce? Pentru că cei care au ajuns să înţe-
leagă ciclismul în adevărata sa profunzime,
şi-au dat seama că au în faţă nişte oameni
obişnuiţi, cu mască de Superman, supuşi
unei presiuni teribile; din partea lor, a fani-
lor, dar şi a organizatorilor care îşi doresc
spectacol. Şi tocmai pentru că se identifică
cu aceştia şi le acordă sprijinul necondiţio-
nat, îi vor aştepta în număr mare pe o căţă-
rare din Alpi sau pe un drum de ţară din
Belgia.
photo
Lista ruşinii
În cazul în care îi va fi luat tricoul galben,
Contadorvadevenialtreileacâştigătorde
mareturdescalificatpentrudopaj.Primul
afostibericulRobertoHeras.Învingătorla
ediţia din 2005 a Turului Spaniei, ciclistul
lui Liberty Seguros a fost depistat pozitiv
cu eritropoetină, suspendat doi ani, iar
tricoul auriu i-a revenit rusului Denis
Menchov. Dar cel mai mare scandal de
acest gen apărut până acum l-a avut în
prim-plan pe Floyd Landis. În urmă cu
patru ani, americanul de la Phonak a
câştigat Turul Franţei, însă victoria i-a
fost retrasă, după ce testele care i-au fost
efectuate au relevat că acesta avea un
nivelaltestosteronuluide11orimaimare
decât cel normal.
Proba pozitivă a lui Landis i-a fost
recoltată la finalul etapei montane
dintre Saint-Jean-De-Maurienne şi
Morzine, când americanul s-a impus,
după o evadare solitară de peste 100 de
kilometri, care le-a amintit tututor de
demonstraţiile de forţă ale cicliştilor din
perioada interbelică.
Confruntat cu acest acuzaţii, Landis a
dat vina pe o eroare a laboratorului de la
Chatenay-Malabryşiadeclaratcăsingurul
lucru pe care l-a consumat a fost nişte
whisky, în seara dinaintea etapei.
După ce a fost descalificat şi pe primul
loc a ajuns spaniolul Oscar Pereiro Sio,
rutierul din Statele Unite s-a luptat în
tribunale pentru a-şi curăţa numele şi a
cerut donaţii din partea fanilor, ca să îşi
continue lupta juridică. Totul s-a încheiat
în această primăvară, când a recunoscut
că s-a dopat la ediţia din 2006 a Marii
Bucle.
EUROSPORT16 DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011
10. Retrospectiva 2010 în motorsport
A fost un an lung pentru fanii motorsportului, început în ianuarie cu Raliul Monte Carlo şi
încheiat la jumătatea lui noiembrie, atunci când s-a decis noul campion din Formula 1. Fără
îndoială, indiferent că vorbim de discipline pe două sau pe patru roţi, de circuite sau de probe
speciale, pasionaţii au putut asista la dueluri palpitante şi la titluri decernate, în cel mai bun
caz, la antepenultima rundă. Şi pentru că este„regina”motorsportului, Formula 1 are cel mai
tânăr campion din istorie, SebastianVettel...
11. un eveniment tragic, odată cu decesul lui
Shoya Tomizawa în etapa de la Misano.
Japonezul va rămâne însă în istoria motoci-
clismului ca primul câştigător al unei curse
de la această categorie.
Mult mai palpitantă a fost disputa de la
125 cmc, acolo unde Marc Marquez a făcut
o adevărată demonstraţie de forţă şi de
maturitate, în ciuda vârstei de doar 17 ani.
Zece victorii, alte două clasări pe podium
şi 12 pole position sunt numai câteva din
performanţele cu care a impresionat de-a
lungul anului.
Ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai spec-
taculoasă clasă s-a transformat într-o do-
minaţie clară a lui Jorge Lorenzo, devenit
campionul de la MotoGP. Nimeni nu pune
la îndoială calităţile sale, dar nici nu putem
omite ghinioanele avute de Valentino Rossi
şi Dani Pedrosa, ambii absenţi câteva curse
din cauza accidentărilor, sau problemele de
ordin tehnic cu care s-a confruntat Casey
Stoner. Până la urmă, Lorenzo este campi-
onul meritat, dar la anul va avea de luptat
cu Rossi care, odată cu trecerea la Ducati,
se va bucura de întreaga susţinere a Italiei
- de parcă nu o avea şi până acum - dar şi
cu Pedrosa sau cu Stoner, plecat la echipa
Repsol Honda.
IRC - S-a spart
monopolul Peugeot
Cea de-a doua competiţie ca importan-
ţă din lumea raliurilor a oferit un an inte-
resant. De la înfiinţare, Intercontinental
Rally Challenge a stat sub semnul „Leului
din Sochaux”, Peugeot şi piloţii săi fiind
cei care au cucerit titlurile de fiecare dată.
Numai că, încă de la finalul stagiunii 2009,
era evident că Skoda se anunţa tot mai clar
ca o favorită la titlu, iar succesul depindea
de modul în care Juho Hanninen şi Jan
Kopecky vor fi ştiut să valorifice potenţialul
modelului Fabia S2000. În final, finlandezul
a fost cel care a cules laurii de campion,
la finalul unui an în care a fost prezent de
fiecare dată cu o singură excepţie, Raliul
Ypres, unde a abandonat.
WORLD SUPERBIKE
„Senatorul”Biaggi
De-a lungul anilor, Max Biaggi nu a re-
uşit să triumfe în elita Motomondialului
de viteză, ci să devină de patru ori cam-
pion al clasei 250 cmc. Când a făcut pasul
în Campionatul Mondial de Superbike, în
2007, nu puţini au fost cei care au conside-
rat că a greşit şi nu va face faţă competiţiei.
Însă realitatea a fost cu totul alta. După ce
a rulat pentru Suzuki şi Ducati, nu s-a ferit
să accepte propunerea constructorului
Aprilia şi a dominat categoric sezonul 2010,
de-a lungul căruia a obţinut zece victorii şi
alte patru clasări pe podium. La 39 de ani,
Biaggi şi-a putut îndeplini visul de a fi cam-
pion la o categorie mare. Ce putea fi mai
frumos decât o serie completă? Pe lângă
trofeul piloţilor reuşit de Max, Aprilia a ob-
ţinut laurii supremi atât la echipe, cât şi la
constructori. În plus, satisfacţia a fost şi mai
mare, din moment ce principalii adversari -
Leon Haslam (27), Jonathan Rea (23) sau Cal
Crutchlow (25) - sunt încă nişte „copii” pe
lângă pilotul italian.
Dacă Haslam şi Rea vor figura şi în 2011
printre adversarii lui Biaggi, Crutchlow face
însă pasul spre clasa MotoGP în echipa
Tech3 Yamaha, unde îi va lua locul lui Ben
Spies. Altfel spus, predecesorului lui Max
Biaggi pe lista campionilor din WSBK. În
schimb, în sens invers s-a deplasat Marco
Melandri, unul dintre „copiii-minune” ai
motociclismului, care a trecut la echipa de
uzină Yamaha Superbike.
„Senatorul” Biaggi este primul pilot din
Italia care câştigă prestigiosul titlu de cam-
pion al lumii. În plus, „macaronarii” sunt
doar a cincea naţiune care dă lumii un lau-
reat suprem şi doar a doua ţară care nu este
vorbitoare de engleză, alături de Franţa,
care apare pe lista câştigătorilor competiţi-
ei. Mai mult, în 23 de ani de istorie a acestui
campionat, Biaggi şi Raymond Roche (în
1990) sunt singurii piloţi câştigători ai titlu-
lui suprem care nu provin din SUA, Marea
Britanie sau Australia.
MOTO GP -Tineri,
veterani, tineri
Doi tineri şi un veteran. Astfel se poate
caracteriza lista campionilor lumii pe care
Campionatul Mondial de motociclism vi-
teză i-a dat în 2010. A fost anul ce a adus
prima apariţie a clasei Moto2, cea care a
înlocuit categoria motoarelor de 250 cen-
timetri cubi iar succesul a fost unul peste
măsură. Nici nu putea fi altfel, din moment
ce au fost 40 de piloţi înscrişi la această ca-
tegorie. Semn că decizia de a implementa
motoare standard - şi doar şasiul să fie la
latitudinea echipelor - a fost una inspirată.
La final, Toni Elias a reuşit, la 27 de ani, să
cucerească primul său titlu mondial, cele
mai bune performanţe ale sale de până
acum fiind clasări pe treapta a treia a po-
diumului (2001 - 125 cmc, 2003 - 250 cmc).
Sezonul inaugural de la Moto2 a adus şi
DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011 21EUROSPORT
12. Succesul nordicului este cu atât mai sur-
prinzător cu cât predominante în calendar
au fost rundele desfăşurate pe asfalt, şase
faţă de doar cinci pe macadam. Însă con-
stanţa lui Hanninen a făcut ca el să-şi asi-
gure punctele necesare câştigării titlului,
în timp ce adversarii săi au strâns aban-
donuri în serie. Cel mai bun exemplu este
Kris Meeke, campionul IRC din 2009, care
a avut nu mai puţin de cinci etape în care
nu a acumulat nici un punct. Nu-i mai pu-
ţin adevărat că britanicului nici nu i-a mai
stat mintea la IRC din momentul în care a
fost anunţat oficial ca unul din piloţii cu
care Prodrive va derula programul MINI
Countryman în WRC. Pentru 2011, IRC pare
că se va transforma într-o dominaţie Skoda,
după ce echipa importatorului din Marea
Britanie l-a racolat pe Andreas Mikkelsen.
Norvegianul a impresionat în Golden Stage
Rally – evenimentul-premieră ce a urmat
după Raliul Ciprului -, și – tot în noiembrie
- în Raliul Marii Britanii, a cărei categorie
Super 2000 și-a adjudecat-o.
WTCC - Campion la
„masa verde”
An de an, Campionatul Mondial de
Turisme a oferit dispute palpitante, în care
învingătorii au fost decişi abia la ultima
etapă, desfăşurată pe circuitul stradal din
Macau. Nici ediţia din 2010 nu părea să fie
decât o continuare a tradiţiei începută în
2005, odată cu primul an al Mondialului de
turisme... numai că Federaţia Internaţională
a Automobilului (FIA) a descalificat piloţii
BMW Team RBM, pentru că au utilizat cutia
de viteze secvenţială în penultima etapă,
de la Okayama. Transmisia cu pricina fuse-
se dezvoltată în urmă cu ani pentru Alex
Zanardi, iar comenzile sale erau dispuse pe
volan. Chevrolet îşi trece în cont primul său
titlu mondial în întrecerea constructorilor,
în timp ce Yvan Muller, trecut în 2010 de la
SEAT în echipa americanilor, bifează al doi-
lea trofeu în competiţia piloţilor, după cel
din 2008. Francezul merită laurii de campi-
on fie şi numai prin prisma faptului că cele
două curse de la Brno sunt singurele în care
nu a punctat, constanţa sa fiind una de invi-
diat. A câştigat titlul datorită unei serii care
a cuprins trei victorii, alte zece podiumuri
şi nici o clasare mai jos de locul al şaselea.
Principalii săi adversari la titlu au fost
Gabriele Tarquini şi Andy Priaulx. Italianul,
nimeni altul decât campionul din 2009,
a avut un început bun de sezon şi părea
că nu va avea probleme, în ciuda fap-
tului că fosta echipă oficială SEAT Sport
se transformase în SEAT Customers
Technology, adică se vroia una destinată
clienţilor. Însă cele patru etape în care nu a
punctat l-au scos din disputa pentru titlu.
De cealaltă parte, Priaulx se poate lăuda
cu faptul că a fost pilotul cu cele mai multe
manşe câştigate, dar el a fost penalizat de
faptul că a adunat prea multe curse în care
bonificaţiile au fost mai subţiri.
N-ar fi existat, probabil, nedreptate mai
mare în dacă TOMASZ GOLLOB ar fi ratat titlul
mondial în Speedway Grand Prix la capătul
unui sezon 2010 pe care l-a dominat exemplar.
Cu 4 victorii şi alte trei prezenţe în finalele de
Grand Prix, Gollob a devenit – la 39 de ani –
campion mondial. Primul pe care Polonia - ţară
în care Speedway-ul e religie - îl dă lumii dirt
track-ului de la Jerzy Szczakiel (1973) încoace.
“Îmi pare rău că mi-a luat 20 de ani să câştig
titlul.IarPolonial-aaşteptat37deani” spune
Gollob, într-o engleza stăpânită monosilabic,
semn al apartenenţei la o generaţie educată
după valorile Moscovei, dar sucită din mers cu
faţa spre vest. Într-o lume a Speedway-ului în
care acum 15 ani făcea figură de deschizător
dedrumuripentrupiloţiidinspaţiulrăsăritean
- Gollob a impus o nouă ordine.
Alături de australienii care îşi revendică origi-
nea dirt track-ului, de scandinavii dominatori
ai ultimului deceniu şi jumătate, Polonia a cre-
at acum un nou pol de putere. O justă răsplată
pentru o ţară în care toate cele 17000 de bilete
disponibile pentru ultimul Grand Prix al sezo-
nului - programat la Bydgoszcz, pe stadionul
pe care Gollob debuta ca junior acum 27 de ani
– se epuizaseră cu cinci luni înainte de eveni-
mentul propriu-zis. (Alexandru Cocu)
SPEEDWAY
DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011 23EUROSPORT
13. putea învinge pe Loeb? Ar avea nevoie de o
constanţă diabolică pe macadam şi de un
salt valoric în raliurile de asfalt. Nu trebuie
uitată nici maşina, pentru că
Ford Focus din 2010 - ultimul
sezon pentru actuala generaţie
WRC - nu a mai fost o armă re-
dutabilă pentru piloţii construc-
torului american.
F1-Vettel,
puştiul minune
“Cine râde la urmă, râde mai
bine”. Cam aşa se poate spune
despre desfăşurarea scenariu-
lui în Campionatul Mondial de
Formula 1. Era clar că nu va fi o
cursă solitară, ci mai degrabă
una de anduranţă, în care va câş-
tiga cel care avea să facă cele mai
puţine greşeli. Şi pe lângă piloţii
de la McLaren, Red Bull şi Ferrari,
mulţi îl vedeau şi pe Michael
Schumacher printre protagoniş-
tii sezonului. Numai că germa-
nul a arătat că este departe de
forma care i-a adus şapte titluri
mondiale şi are nevoie de timp pentru a se
reacomoda cu ritmul competiţional. Pentru
toţi a fost clar că Red Bull Racing deţine cel
mai rapid monopost, cea mai bună dovadă
în acest sens fiind viteza dezvoltată în califi-
cări, acolo unde „taurii” au reuşit 15 pole-po-
sition de-a lungul anului, zece dintre acestea
fiind trecute în contul lui Sebastian Vettel.
Numai că acest atu a fost irosit de decizia
conducerii echipei care nu a impus nici un fel
deordine,lăsându-lpegermansăseluptecu
coechipierul Mark Webber. Astfel s-a ajuns la
situaţii penibile precum cea din Turcia, acolo
unde cei doi s-au acroşat. Pe fondul acestei
dispute interne, Button, Hamilton și Alonso
au profitat şi au acumulat puncte care i-au
adus în postura de adversari la titlul mondial.
Sebastian Vettel a fost lider al clasamentu-
lui general o singură dată, după ultima eta-
pă, dar a făcut-o atunci când a contat cel mai
mult. Este al doilea caz în istoria Formulei 1
când titlul este cucerit de un pilot care nu a
fost lider al clasamentului piloţilor decât
după ultima etapă, precedentul fiind James
Hunt (1976). Sebastian are toate motivele să
se bucure pentru că, pentru el, reuşita aceas-
ta înseamnă completarea unei rubrici din
lista „cel mai tânăr...”. Este cel mai tânăr deţi-
nător al unui pole position (Italia 2008, 21 ani
şi 72 zile), cel mai tânăr câştigător al unui
Grand Prix (Italia 2008, 21 ani şi 73 zile) şi cel
mai precoce pilot care a punctat într-o cursă
(SUA 2007, 19 ani şi 349 zile).
INDYCAR
Revigorarea visului
american
2010 a fost anul în care cursele de mono-
posturi de pe continentul nord-american
au reintrat pe un făgaş de normalitate. Ani
de zile, organizatorii au fost împărţiţi între
ChampCar şi IndyCar, însă au ajuns la un
acord şi s-a revenit la denumirea tradiţi-
onală. Competiţia şi-a găsit şi un sponsor
oficial, aşa cum le place americanilor, iar
numărul spectatorilor a urcat constant, dar
sigur, mai ales că publicul de peste Ocean
nu a mai avut posibilitatea de a vedea alte
curse de monoposturi, după ce Formula 1
a eliminat Indianapolis din programul său.
Australianul Will Power şi scoțianul Dario
Franchitti au fost cei doi care s-au bătut
pentru titlu şi, în cele din urmă, victoria i-a
revenit veteranului scoţian.
Dacă ar fi contat numai victoriile, Power
s-ar fi impus cu cinci succese, faţă de numai
trei ale adversarului său, însă australianul,
câştigătorul laurilor în etape desfăşurate
pe circuite clasice, s-a dovedit a fi mult mai
puţin constant pe celebrele ovaluri de be-
ton. Adică tocmai pe locul unde, cum spun
americanii, se face diferenţa între „puştani
şi bărbaţi”. Ei bine, Franchitti a dovedit că
este mai bărbat şi nu doar prin prisma vâr-
stei, devansându-l în final pe Will cu doar
cinci puncte, una din cele mai mici diferen-
ţe din istoria campionatului.
Dario Franchitti, ajuns la al treilea titlu din
carieră după cele din 2007 şi 2009, a fost –
poate - învingătorul meritat şi prin prisma
faptului că a câştigat „cea mai mare cursă
din lume”, așa cum denumesc yankeii cele
500 de mile de la Indianapolis.
WRC - Loeb şi nimic
altceva
Campionatul Mondial de raliuri a înche-
iat o eră a modelelor WRC (cu motor turbo
de doi litri) şi va intra într-o nouă etapă.
Vom avea motoare mai mici, precum şi
multe componente din producţia de se-
rie, dar, mai ales, modele noi - DS3 pentru
Citroën şi Fiesta la Ford - şi un nou con-
structor (MINI) implicat în campionat. Iar
noile reguli ar putea aduce şi alte nume pe
lista producătorilor, cele mai des vehiculate
fiind Volkswagen, Saab şi Toyota.
Până atunci însă, Sebastien Loeb și-a
mai trecut un titlu în cont în 2010. Sezonul
trecut, francezul a reuşit opt victorii,
două locuri secunde şi alte trei „bron-
zuri”, singura sincopă în afara podiumu-
lui fiind în Japonia, dar şi acolo s-a clasat
în Top 5, acumulând puncte preţioase.
Şapte titluri mondiale consecutive par o
realizare la care mulţi doar visează, însă nu
puţini sunt cei care susţin - şi nu poţi să nu
le dai dreptate - că situaţia ar fi fost cu totul
alta dacă Loeb ar fi avut adversari precum
Carlos Sainz, Colin McRae, Didier Auriol,
Juha Kankkunen sau Tommi Makinen. Este
evident că Mondialul de raliuri duce lipsă
de vedete, mulţi dintre protagoniştii actu-
ali fiind piloţi foarte buni, dar nu îndeajuns
pentru a face faţă alsacianului de la Citroën.
Întrucât a fost clar de pe la jumăta-
tea anului încotro se va duce titlul, cei-
lalţi nu au putut decât să se bată pentru
„onoarea” de vicecampion, dispută care
a fost câştigată de Jari-Matti Latvala.
Încă deţinător al performanţei de cel
mai tânăr câştigător al unei etape din
Campionatul Mondial, finlandezul a dove-
dit că poate câştiga atunci când nu este tră-
dat de maşină sau de nervi, iar cel mai bun
exemplu a fost victoria din Noua Zeelandă,
obţinută în ultima probă specială. Cum l+ar
Dario Franchitti și consoarta Ashley Judd
SEBASTIAN VETTEL
SEBASTIENLOEB
DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011 25EUROSPORTEUROSPORT24 DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011
14. Că Sebastien Loeb se confundă
cu însăşi istoria ultimilor zece ani
în WRC nu-i un compliment, mai
ales atunci când vine din partea legendaru-
lui Walter Rohr: “Dacă ne gândim la ultimii
zece ani, un singur nume îmi vine în minte:
Sebastien Loeb. E atât de bun faţă de cei-
lalţi, dar chiar şi aşa, nu vreau să-l compar
cu piloţii din vremea mea. N-o poţi face.
Perioadele istorice sunt diferite, dar un lu-
cru e sigur: el e referinţa de astăzi”, spune
dublul campion mondial de raliuri (1980,
1982).
“Dacă ne uităm la anii ‚80, în perioada
mea, erau cam 15 piloţi buni, capabili să
câştige un raliu de Campionat Mondial. Iar
acum vreo 10 ani, erau maximum 3-4 piloţi
capabili să câştige o etapă. Aşa că nu poţi
face o comparaţie între epoci”. Nimic mai
adevărat!
În 1983, Rohrl îşi permitea să nu ia star-
tul în mai mult de cinci raliuri şi să refuze
un al treilea titlu mondial ce-i părea pro-
mis. “Voiam să rămân o persoană normală
şi să nu mă expun, din acel moment, pre-
siunii permanente a mediei”, şi-a motivat
alegerea omul care triumfase de patru ori
în Raliul Monte Carlo cu patru mărci diferite
- record încă în vigoare!
Pe celelalte le-au doborît eroii grupei B,
apoi Sainz, McRae şi finlandezii anilor ‘90,
Kankkunen şi Makinen. Iar astăzi, Sebastien
Loeb i-a pus de acord pe toţi.
Într-o epocă în care presiunea financiară
nu lasă loc luxului de a-ţi selecta raliurile,
Loeb a devenit primul campion WRC care
şi-a adaptat planul de carieră cu statutul de
superstar, de model şi magnet media.
De la cele 61 de victorii şi 7 titluri în WRC,
la recenta experienţă pe circuit în Openul
Internaţional GT, de la dubla participare cu
Pescarolo la Le Mans (2005 – 2006) la tes-
tele cu Toro Rosso şi debutul în F1 (curmat
scurt de FIA, octombrie 2009), Loeb a scris
istorie în sporturile cu motor.
Toate acestea n-ar fi fost posibile însă fără
o pasiune descoperită, e drept, târziu. “N-
am visat niciodată în mod deosebit să devin
pilot de raliuri. Până la vârsta de 14 ani, am
făcut gimnastică de performanţă”, explică
francezul. În fapt, Seb a urmat pasiunea
tatălui său, fost sportiv de performanţă.
La 3 ani a participat la primul său con-
curs de gimnastică, iar în următorii 11 ani
a ajuns de patru ori campion al Alsaciei şi
autor al unui loc 5 la Naţionalele Franţei.
“Abia apoi am început să capăt interes viza-
vi de motorete şi tot ce avea motor. Asta
m-a pasionat. Apoi am avut noroc: două
persoane m-au ajutat să debutez în raliuri,
după ce m-au remarcat într-o competiţie
de raliuri pentru tineri, organizată de
FFSA (n.r. - Federaţia Franceză de Sporturi
Auto). De-aici, am început în formulele de
promoţie Citroen şi am urcat treptele, una
câte una, până la a deveni pilot oficial în
Campionatul Mondial de Raliuri”.
Asemeni multor copii care şi-au găsit pa-
siunea în sport, Seb n-a fost tocmai un elev
silitor. “Eram mai degrabă visător la şcoală...
Mama mea e profă de mate, dar nu de-asta
mi-a plăcut materia respectivă”.
Lipsit de model în lumea sporturilor cu
motor, Loeb a devenit el însuşi, fără să-şi
propună, prin construcţia riguroasă a unei
cariere solide şi plină de recorduri. “Am sos-
it în lumea raliurilor un pic din întâmplare,
nu pentru că se practica în familie. Aşa că...
n-am idoli. În schimb, am apreciat munca
alături de Carlos Sainz, un superpilot care
a adus multe echipei”. În 2003-2004, Sainz
– la apus de carieră - a integrat team-ul
Citroen, pentru care Loeb obţinea, la acea
vreme, primul său titlu mondial.
Două sezoane mai târziu, în Japonia
2006, Loeb dobora recordul de 26 de vic-
torii în WRC deţinute până atunci de dublul
campion mondial spaniol. De atunci înco-
ace, omul-record a fixat ştachete de neatins
în următorul deceniu
Recordurile lui Loeb
Walter Rohrl a pus degetul pe, poate,
unul dintre puţinele regrete din cariera
lui Loeb. “Problema e că Loeb n-a fost ni-
ciodată sub presiune în WRC. Pentru vreo
doi ani, (n.r. - Marcus) Gronholm i-a fost un
serios rival, însă astăzi Loeb n-are competi-
tor de calibrul său”, spunea neamţul ajuns
Cu şapte titluri mondiale şi
61 de victorii, Sebastien Loeb
a fixat ştacheta recordurilor
şi în 2010. Campion atipic,
alsacianul se pregăteşte, în
sezonul următor, de cea mai
grea provocare a ultimilor
ani: să păstreze un titlu pe
care tinerii lupi şi uzura anilor
îl fac tot mai greu de apărat.
“Nu cred că sunt chiar
un exemplu, un model.
Sigur, am norocul că
pot face o meserie pe
care o ador şi care îmi
este, în acelaşi timp,
pasiune”
DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011 27EUROSPORTEUROSPORT26 DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011
15. C
M
Y
CM
MY
CY
CMY
K
astăzi la 64 de ani. Asta nu l-a împiedicat
însă pe Loeb să stabilească o serie de recor-
duri în WRC, greu de egalat în deceniile ce
urmează.
Dură şi totodată lipsită de tuşa aseptică
a competiţiilor pe circuit, lumea raliurilor
n-are nimic glamour. Nu de alta, dar de-
parte de lumea petrecerilor din anturajul
Formulei 1, cât poate fi de apetisantă o zi
lumină de asudat în habitaclu, la 60 de gra-
de, prin pustiul Iordaniei, ori să schimbi o
roată, pe probă, înglodat în nămolul galez,
sub burniţa rece de noiembrie?
Ispite concrete nu sunt aşadar prea multe
în lumea raliurilor, iar modestia e – de cele
mai multe ori – cuvânt de ordine pentru
campionii disciplinei.
Loeb nu face excepţie. Iar viaţa sa privată
se conduce după reguli asemănătoare. Nu-i
de mirare că, în locul vreunui top-model cu
care confraţii din F1 aleg să se garnisească,
Seb o are, din 2005 încoace, drept partene-
ră de viaţă pe Severine Meny, fata şefului
unei reprezentanţe auto din Toul, orăşel în
Lorena. Cei doi s-au cunoscut în 2000, la un
raliu, pe vremea în care Seb doar visa să dis-
pute un raliu în WRC. Pasionată de raliuri,
Severine i-a fost chiar navigator soţului său
în câteva rânduri; în 2009 în Rallye du Var,
spre exemplu, unde cuplul a triumfat la cla-
sa Super 1600, la volanul unui Citroen C2.
Din raţiuni fiscale francezul s-a instalat
în Elveţia, în cantonul Vaud, acolo unde
s-a născut, în urmă cu mai bine de trei ani
şi micuţa Valentine. Într-o lume în care
succesele se înlănţuie însă, uzura intervine
repede. Aşa se face că Loeb – al cărui con-
tract cu Citroen expiră la finele lui 2011 – a
evocat recent posibilitatea retragerii la fi-
nele sezonului următor. “Voi continua clar
cu Citroen sezonul viitor, iar apoi, la finele
anului, voi decide ce urmează să fac”, a de-
clarat Loeb într-un interviu acordat revistei
“Red Bulletin”. “Dacă mă simt aşa cum mă
simt azi, voi continua. Dacă nu, mă voi opri.
Dar nu cred că ştie cineva exact cum mă voi
simţi într-un an de-acum înainte”.
Cu Mini reintegrat în Mondialul de Raliuri,
cu rivala Ford şi mai ales cu Sebastien Ogier
- omul care l-a învins de fiecare dată în ulti-
mele 4 raliuri pe macadam - în postura de
coechipier şi adversar, sezonul 2011 se
anunţă pentru Loeb a fi cel mai greu de la
retragerea lui Marcus Gronholm încoace.
Nimic mai palpitant căci, până la urmă, tri-
umful în adversitate nu reprezintă decât
marca marilor campioni.
• 7 titluri mondiale piloţi
• 61 de victorii. Echivalentul
a 28% din numărul de raliuri
disputate în întreaga istorie a
Campionatului Mondial!
• 93 de podiumuri
• 732 de victorii de probă
specială
• 1034 de puncte
• 11 raliuri cîştigate într-un sin-
gur sezon (2008)
• 8 victorii consecutive în ace-
laşi raliu (Rally Deutschland:
2002 – 2010)
• Maximum de victorii de pro-
bă specială într-un raliu (12 timpi
scratch în cele 12 probe ale Tour
de Corse 2006)
EUROSPORT28 DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011
16. Se întâmpla imediat după fina-
la Cupei Mondiale din Africa de
Sud. Wesley Sneijder, cel mai bun
jucător al Olandei, acorda un interviu după
ce pierduse trofeul suprem în faţa Spaniei.
Nu părea foarte afectat de înfrângere:
„Oricum am câştigat un trofeu anul acesta,
Champions League cu Inter Milano”.
Atunci şi-a dat seama Michel Platini ce
monstru crease. Jucătorii puneau mai pre-
sus de Campionatul Mondial o competiţie a
cluburilor. La 55 de ani, preşedintele UEFA e
un tip conservator, tradiţionalist, care crede
că nimic nu e mai important decât meciuri-
le echipelor naţionale. După ce l-a ascultat
pe Sneijder şi-a propus să susţină din toate
puterile „Planul”.
„Planul” fusese ideea unui român şi a
unui irlandez, membri în comisiile UEFA. Cei
doi se gândiseră la un sistem centralizat de
La cererea federaţiilor naţionale, UEFA vrea să introducă şi pentru echipele naţionale sistemul
de vânzare a drepturilor brevetat în competiţiile europene intercluburi.„Planul”e ideea unui
românşiaunuiirlandez,caresegândiserălaunsistemcentralizatdevânzareadrepturilorde
televizare.
UEFA îşi adună
drepturile
vânzare a drepturilor de televizare pentru
meciurile echipelor naţionale din prelimina-
riileCampionatelorEuropeneşichiarpentru
zona europeană a calificărilor la Mondiale -
după modelul Champions League.
Pentru aceasta, toate federaţiile naţio-
nale ar trebui să cedeze drepturile pentru
meciurile de pe teren propriu către UEFA.
Forul european le-ar vinde la pachet şi ar
împărţi profitul celor 53 de asociaţii de pe
continent.
Previziuni:1miliard
deeuroîn4ani
LadouălunidelaîntâmplareacuSneijder,
UEFA avea proiectul gata şi a convocat o re-
uniune la Atena, patronată chiar de Michel
Platini. Secretarul general Gianni Infantino
şi directorul asociaţiilor naţionale Theodore
Theodoridis au venit cu o variantă extrem
de incitantă: 1 miliard de euro încasări brut
(900 de milioane de euro net) în varianta
centralizată faţă de 680 de milioane brut
(540 de milioane net) în varianta actua-
lă, când fiecare federaţie îşi vinde singură
drepturile. Cifrele se referă la o perioadă de
4 ani şi arată o creştere de 67%.
Din partea României, la Atena a participat
directorul general al FRF, Ionuţ Lupescu,
românul aflat la originea „Planului”. Fostul
internaţional român a explicat de ce era
nevoie de o soluţie centralizată: „În acest
moment, foarte mulţi bani se duc pe co-
misioanele încasate de agenţiile speciali-
zate care negociază vânzarea drepturilor.
În noua organizare, UEFA ar funcţiona ca o
astfel de agenţie, iar faptul că le-ar deţine
pe toate ar genera venituri mai mari”.
Forul continental a gândit totul după
modelul Champions League, dar deocam-
dată sunt destule obstacole politice, co-
merciale şi legale. Federaţiile au contracte
în derulare, astfel că „Planul” ar putea fi pus
în aplicare abia din 2014. Dar nici atunci în
totalitate. Spre exemplu, în Champions
League şi publicitatea tv şi advertising-ul
de pe stadion sunt vândute la pachet: in-
diferent unde se joacă meciul, partenerii
sunt aceiaşi (de exemplu, sezonul acesta
sunt UniCredit, Sony, Play Station, Ford,
Heineken şi Mastercard). Ori, marile fede-
raţii au contracte bănoase aici: Anglia cu
Nationwide, Germania cu Mercedes, Franţa
cu Credit Agricole.
Deciziaela
federaţiilemari
Reuşita planului depinde de cele 6 mari
federaţii, Anglia, Germania, Franţa, Spania,
Italia şi Olanda. Ionuţ Lupescu spune că „s-
au arătat receptive, în fond de ce să nu le
convină dacă vor câştiga mai mult”. Banii
obţinuţi de UEFA ar urma să se împartă
astfel: o sumă fixă pentru fiecare federaţie
dintre cele 53 afiliate, iar restul în func-
ţie de market pool, adică valoarea co-
mercială a pieţei televizuale, care, evi-
dent, e diferită în Marea Britanie faţă
de Macedonia, de exemplu.
Agenţiile de specialitate (Infront,
Five, etc) pun beţe în roate proiectu-
lui apărându-şi comisioanele pe care
Ionuţ Lupescu le-a aproximat la 100
de milioane de euro în acest moment
pe tot continentul într-o campanie de
calificare, dar UEFA a gândit şi câte-
va variante de rezervă, măcar pentru
început, care implică aşa numitele
drepturi second-party sau third-party.
Acestea se referă la vânzarea dreptu-
rilor în ţara adversarului (second-par-
ty) sau în terţe teritorii. De asemenea,
unele federaţii s-au arătat interesate să
cedeze către UEFA toate drepturile, al-
tele doar parţial. Cert e că un prim pas
a fost făcut, iar semnalele primite sunt
pozitive. Un miliard în 4 ani poate face cu
ochiul oricui. Indiferent de ţară, o felie din
acest tort reprezintă o ţintă.
Reuşita „Planului” mai depinde de o for-
malitate: realegerea lui Michel Platini în
fruntea UEFA la scrutinul care va avea loc în
martieanulviitor.Înacestmomentnuexistă
niciun contracandidat şi rămânerea france-
zului în funcţie este cvasicertă, dar cine ştie
ce se poate întâmpla peste iarnă? Scandalul
cu organizarea Campionatului European în
Polonia si Ucraina abia a început...
Naţionalapepaytv?
Aşadar, sunt semne că federaţiile vor
prospera dacă „Planul” va fi implementat,
dar s-ar putea să existe şi nişte pierzători în
toată această afacere. Experienţa ne arată
căpemăsurăceprodusul„LigaCampionilor”
s-a dezvoltat, preţul drepturilor de transmi-
sie a crescut, iar televiziunile comerciale,
care pot fi recepţionate gratuit, nu şi l-au
mai permis sau nu şi le-au mai permis în în-
tregime. La noi, drepturile Ligii au migrat în
timp de pe TVR pe ProTV, apoi pe Boom
Sport, iar acum sunt pe Dolce Sport şi TVR
(doar o opţiune). Cam acelaşi lucru s-a în-
tâmplat în toată Europa, doar canalele pay
tv având resursele necesare suportării cos-
turilor tot mai mari. În România, afară de
HBO, nu există nici un canal TV - conform
semnificaţiei occidentale a termenului – cu
adevărat pay-TV.
17. Când au cumpărat Liverpool, în februarie 2007, cu 220 de milioane de lire sterline,Tom Hicks şi George Gillet au promis că vor mai investi încă
pe atât, s-au împrumutat la Royal Bank of Scotland şi au jurat că nu vor trece datoriile în contabilitatea clubului.
După un an: stadionul nu exista decât în proiect, clubul era îngropat în datorii, managerul Rafael Benitez primise un buget de transferări
minuscul, dar Hicks tot declara că„Liverpool va deveni cea mai rentabilă investiţie pe care am făcut-o vreodată”.
Totul a durat până în aprilie 2010.„Cormoranii”: ratau participarea în Champions League, erau detronaţi din Big Four şi ocupau la final un
dezastruos loc 7. Fără banii de la UEFA, clubul nu-şi mai putea permite să plătească nici măcar dobânzile la creditul de 237 de milioane de lire.
Un audit i-a înspăimântat pe toţi: 350 de milioane de lire sterline debite şi pierdere de 55 de milioane de lire pe an. Liverpool era ameninţată
să devină un nou Portsmouth: punere sub administrare forţată şi penalizare cu 9 puncte.
În aceste condiţii, Hicks&Gillett au acceptat să vândă clubul iar la şefia Comitetului Director a fost instalat Martin Broughton, preşedintele
British Airways, cu misiunea de a supraveghea preluarea clubului.
Singura ofertă viabilă a sosit de la New England Sports Ventures (NESV), o companie americană de investiţii în sport deţinută de milionarul
John W. Henry: 300 de milioane de lire sterline. Ameninţat de Royal Bank of Scotland cu o penalitate de 60 de milioane dacă nu plăteşte
datoria până la 15 octombrie (scadenţa trecuse demult), preşedintele Broughton a acceptat oferta şi a ratificat vânzarea la vot în Comitetul
Director cu scorul de 3 la 2. Hicks şi Gillett - care au înregistrat din dobânzi, penalităţi şi diferenţa de preţ o pierdere de 144 de milioane de
lire-auapelatînjustiţietranzacţia,darÎnaltaCurteadeclarat-ovalabilă.FCLiverpoolaintratîntr-onouăeră.AstfelaajunsJohnW.Henry(în
fotografie, secondat deThomasWerner, preşedintele NESV) să poată vizita Anfield Road din prostura de patron. (EmanuelTerzian)
PREMIER LEAGUE
18. DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011 35EUROSPORT
Am sunat după ce-i dădusem un
sms în care-i spuneam cine sunt
şi ce doresc. A răspuns prompt şi,
puţin stânjenit, a încercat să-mi explice că
nu se simte deloc vedetă, că nu prea joacă
regulat la Schalke şi că, în general, e neobiş-
nuit cu interviurile. E însă deschis şi vorbeşte
molcom, invers de cum joacă, într-o viteză
debordantă.
- Au trecut deja trei luni de când ai
ajuns la Schalke. Cum te simţi acum?
- Impactul a fost imens, totul e diferit aici,
fotbalistic vorbind. Jucasem în cupele euro-
pene, am fost la echipele naţionale, aveam
în minte o imagine a ceea ce ar putea însem-
na fotbalul german, dar n-am crezut nicio-
dată că diferenţele sunt aşa de mari. Aşa că
încă mă adaptez.
-Care e cea mai mare diferenţă?
-Sportiv, antrenamentele. În România,
cu două zile înainte de meci ne antrenam
uşor. Aici se fac antrenamente la intensita-
te maximă tot timpul. Sincer, nu înţeleg de
ce, mai ales că nu sunt obişnuit şi asta, deo-
camdată, îmi creează probleme fizice. N-am
prospeţime.
- Din cauza asta nu joci regulat?
- Da. Dar sunt liniştit. Antrenorii vorbesc
cu mine tot timpul, fac pregătire suplimen-
tară fizică zi de zi, mi-au spus să am răbdare,
o să joc.
- Pregătire fizică suplimentară?
- Da. Antrenorii mi-au spus că din punctul
lor de vedere sunt în urmă cu pregătirea fizi-
că, deşi am făcut cantonament, începusem
campionatul cu CFR. Eu în România credeam
că sunt unul dintre cei mai bine pregătiţi fizic
jucători din tot campionatul.
- E frustrant?
- Este! Nu mai simt bucuria de a juca şi as-
ta-mi lipseşte. Dar toată lumea îmi spune să
am răbdare, că o să vină şi momentele mele.
- Apropo de jucat. Schalke nu joacă
prea bine, e la coada clasamentului...
- Nu-mi explic de ce. La ce jucători sunt
aici, ar trebui să batem tot. Dar, pe de altă
parte, sunt 15 fotbalişti noi anul acesta, nu e
simplu să faci peste noapte o echipă.
- Care e lucrul cel mai diferit faţă de
România?
- Punctualitatea. Aici totul e pe ceas, la
ora stabilită. Sunt foarte serioşi. Şi mai sunt
suporterii, care n-au nici o treabă cu rezulta-
tele. Adică nu sunt ca la noi, să fluiere, să hui-
duie, să ne critice. Se umple stadionul chiar
şi dacă pierdem, rămân după meci când noi
facem alergări, ne aplaudă, ne încurajează.
- Altă cultură...
- Aici lumea iubeşte fotbalul. Schalke e
Poateficonsiderattransferulanuluipentrufotbalulromânesc.Pestenoapte,lapropriu,Ciprian
Deac s-a trezit jucătorul lui Schalke 04.Vicecampioana Germaniei s-a decis pe 26 august să-l
cumpere de la CFR Cluj, pe 27 avea deja semnătura jucătorului pe contract.
INTERVIU
Deac,
în vestiar cu Raul
19. EUROSPORT36 DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011
cea mai iubită, aşa cred. Nu e nici o diferen-
ţă între noi, Bayern, Dortmund... Nu ştiam
mai nimic despre echipă, transferul s-a făcut
repede, dar am ajuns aici şi am văzut ce în-
seamnă pentru oraş această echipă. În oraş,
orice magazin are culorile lui Schalke, stegu-
leţe, fanioane. Toate cluburile din România
la un loc nu reprezintă atât de mult.
- Eşti într-un vestiar plin de vedete...
- Toţi sunt băieţi extraordinari. Ştiu că o
să mă întrebi despre Raul, îţi spun ceva: e la
fel ca toţi ceilalţi. E un om normal. E drept,
sincer îţi spun că nu credeam că are un ca-
racter aşa frumos. Nu vorbeşte mult, îşi vede
de treabă. Bine, e şi bariera asta, o am şi eu,
limba, nu o vorbim, dar altfel, e modest,
muncitor, un băiat extraordinar. Şi nu e ca în
vestiarul lui Real, unde crescuse, era căpitan.
Bănuiesc că acolo era altfel... Aici chiar e unul
dintre ceilalţi.
- Nu simţi nimic special adică, lângă el?
- Ştii cum e, uneori mă gândesc: „Bă
Ciprian Deac din Dej, uite, mă, unde ai
ajuns!” Dar nu mă mulţumesc cu atât, vreau
mai mult, mai sus.
- Ce înseamnă mai sus?
- Primele trei din Anglia, Spania sau Italia.
Pentru că Schalke e în categoria celorlalte
echipe din aceste campionate. E un club
foarte mare. Nici nu credeam înainte să
ajung aici că e aşa de mare!
- Încă n-ai ajuns titular la Schalke
şi te gândeşti deja la Real, Barcelona,
Manchester sau Inter...
-Nu, dar nu mă mulţumesc cu puţin. Aici
încă nu e cum îmi doresc. Dar ştiam că o să
fie o perioadă în care n-o să joc. Nu mă aş-
teptam să fiu titular. Mai am încă şi proble-
me cu limba, comunic mai greu. Aştept să
joc, abia atunci te simţi fotbalist. Nici n-am
apucat să mă bucur că sunt aici, că am ajuns
în campionatul Germaniei.
- Pare că eşti puţin demoralizat...
- Deloc, eu am fost mereu un luptător şi ni-
ciodată nu o să mă dau bătut. Abia am două
luni de când sunt aici, am timp să arăt ce pot
şi să cresc.
- Ai vreun prieten?
- Nu chiar, dar petrec mult timp cu Nicolas
Plestan, un francez adus tot în această vară,
de la Lille. Nici el nu prea joacă. În rest, aici
fiecare are viaţa lui. Antrenament, apoi aca-
să, fiecare îşi vede de treabă. La Cluj ieşeam
în oraş cu prietenii, cu coechipierii. Aici nu e
aşa, mă duc acasă şi stau cu soţia.
- Cum e Felix Magath? Vreo presiune
din cauza rezultatelor?
- Nu, nu se discută despre rezultate, el e
şeful. Nu ne critică, nu se fac şedinţe. Ne an-
trenăm, jucăm... Am fost şi ghinionişti, dar
cred că o să apară curând rezultatele, jucăm
din ce în ce mai bine. Dar să-ţi spun, nu cri-
tică pe nimeni pentru rezultat, nu se fac şe-
dinţe. El e manager, decide tot, nu există nici
o presiune că va fi schimbat, nimic. Altfel, e
dur doar prin antrenamente, atât.
Discuţia a durat aproape jumătate de oră.
Era seară şi vocea lui Ciprian Deac părea a
unui bărbat hotărât să cucerească lumea. El
Ciprian Deac din Dej, ajuns departe deja,
acolo unde nu se gândise când era copil, dar
unde visase pe ascuns de când s-a împriete-
nit cu mingea. Doar două luni în Germania
l-au schimbat şi o recunoaşte. Impactul a
fost aşa de mare şi evident, a învăţat repede
ce să facă şi cum să fie pentru a reuşi. E tot
ce-şi doreşte. Un ardelean care vorbeşte
molcom şi fuge de rupe pământul s-a pornit
să cucerească planeta fotbal şi îţi promite să
nu se lase până n-o să reuşească.
20. Campioana Spaniei are 57,8 mi-
lioane de fani pe întreg continen-
tul, aproape dublu faţă de a doua
clasată în studiul publicat de germanii de la
Sport Markt, firmă de studii sportive. A treia
ediţie a studiului Fotbal Top20 a fost reali-
zată pe un eşantion de 11 000 de oameni
din Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia,
Spania, Portugalia, Turcia, Olanda, Austria,
Elveţia, Grecia, Polonia, Croaţia, Bulgaria,
Ucraina, Cehia şi Rusia. Studiul oferă două
ierarhii, una continentală şi alta internă
pentru fiecare echipă.
Barcelona e urmată în ierarhia euro-
peană de Real Madrid, care are doar 31,3
milioane de fani, podiumul fiind încheiat
de Manchester United, cu 30,6 milioane de
suporteri. Deţinătoarea Ligii Campionilor,
Inter, e pe locul 8, cu 17,5 milioane de sus-
ţinători. Studiul a fost primit cu destule
critici, dar considerat totuşi reprezentativ,
chiar dacă au fost puse la îndoială criteriile
de susţinere a unei echipe, mulţi iubitori de
fotbal fiind încadraţi în categoria „vânători
de glorie” (oameni care se declară fani ai
formaţiilor care au succes).
Banii, investiţi în transferuri, pot cumpăra
aşadar dragostea fanilor, existând şi o cate-
gorie care începe să ţină brusc cu echipa la
care doar ce s-a transferat jucătorul favorit.
În clasament apar şi formaţii precum
Zenit St Petersburg sau CSKA Moscova, cu
12,6, respectiv 10,5 milioane de suporteri,
dar ambele sunt sprijinite doar de fani ruşi.
În vreme ce Barcelona, spre exemplu, are
doar 5,5 milioane de fani în Spania, Real are
6,6. Iar Manchester are şi mai puţini printre
englezi, doar 4,7. Chelsea, care e pe locul 4
la nivel continental, cu 21,4 milioane de su-
porteri, are în Anglia doar 1,6 milioane.
O altă critică adusă studiului se referă la
fluctuaţiile mari faţă de sezonul precedent.
Astfel, Barcelona a câştigat peste 13 milioa-
ne de fani, în vreme ce Real a pierdut aproa-
pe 10 milioane. Oricum, El Clasico strânge,
conform sondajului, 12% din populaţia
Europei.
Marile cluburi ale Europei îşi dispută nu doar banii din Champions League, ci şi inimile fanilor
de pe Bătrânul Continent. Dacă în 2009 Barcelona câştiga cea mai importantă competiţie
continentală, în 2010 catalanii conduc ierarhia în ceea ce priveşte numărul de susţinători.
CEI MAI IUBIȚI
21. Introdus în 2004, playoff-ul califică mai
departe în lupta pentru titlu primii 12 clasaţi
la finele sezonului regulat, compus din 26 de
curse. Piloţii calificaţi au contoarele aduse la
zero şi îşi dispută titlu, cu şanse cvasi-egale,
în ultimele 10 curse ale stagiunii. În acest joc
strategic, Jimmie Johnson a reuşit să devină,
în numai 4 ani, omul-record.
Primul campion din istoria NASCAR-ului cu
patru titluri consecutive, Johnson a terminat
înTop 5 în toate cele opt sezoane complete
petrecute de el în prima divizie. Iar din playoff,
californianul în vârstă de 35 de ani a făcut o
specialitate proprie.
După rezultate constante în sezonul regulat,
Johnson izbutea, în 2007 şi 2009, câte 4 victorii
din 10 posibile în playoff, iar în 2008 – trei
asemenea succese.
Secretul său consta în asigurarea unui avans
confortabil înaintea sprintului final: 183
de puncte, bunăoară, în 2009 cu trei etape
înainte de sfârşitul sezonului, respectiv 184 în
stagiunea 2008.
2010 însă n-a fost sezonul lui Johnson. Cu două
etape înainte de finalul sezonului, californi-
anul semnase o singură victorie în playoff şi
fusese detronat de Denny Hamlin. La 30 de
ani, pilotul lui Joe Gibbs a arătat că Jimmie
Johnson îşi poate căuta de-acum rivalii nu în
rândul greilor consacraţi, ci al puştilor teribili
din NASCAR-ul american. (Alexandru Cocu)
NASCAR
22. Care este însă cheia succesului la
tânăra de doar 20 de ani ? Evident
este vorba de multă muncă, de
ore, zile şi luni de pregătire. Foarte obedi-
entă la antrenamente, dar şi în relaţia cu
tatăl - antrenor Piotr, « Caro » şi–a construit
în ultimii ani un joc extraordinar de solid
de pe linia din spatele terenului, dublat
de o mobilitate deosebită, totul pe un
fond de rezistenţă fizică absolut ieşită din
comun.
Aceste aspecte au dus la o ascensiune
formidabilă, ea reuşind în anul 2010 să cu-
cerească 6 trofee, respectiv jumătate din
totalul carierei, este drept, nici unul dintre
titluri nefiind de Mare Slem. Revenind însă
la calitatea jocului danezei de origine po-
loneză, trebuie spus că au apărut plusuri şi
din punctul de vedere al serviciului sau al
voleului, mai ales de când staff-ul tehnic al
Carolinei a fost completat cu binecunos-
cutul antrenor Sven Groeneveld. Mai este
însă de lucrat, Wozniacki având în continu-
are nevoie de o armă importantă în atac,
dar şi de mai multă linişte în momente
decisive.
Anul a început cu optimi la Openul
Australian, iar apoi a urmat o finală la
Indian Wells, şi imediat clasarea pe locul 2
în lume. A venit şi primul succes al sezonu-
lui, la Ponte Vedra Beach, dar, din păcate,
la mijlocul lui aprilie, Caro s-a accidentat
la glezna dreaptă în timpul turneului de la
Charleston, din Statele Unite. În consecin-
ţă, Wozniacki nu a mai înregistrat rezultate
prea bune pâna la Roland Garros, acolo
unde a ajuns până în sferturi.
Wimbledon va însemna pentru Caro
doar un tur 4, însă perioada de graţie abia
începea, în condiţiile în care ea avea să câş-
tige în timpul verii 3 turnee, Copenhaga,
Montreal şi New Haven, urmate de se-
mifinala de la US Open. La Beijing, după
victoria din optimi contra cehoaicei Petra
Kvitova, Wozniacki devenea prima jucă-
toare din Danemarca situată pe locul 1
mondial, un vis devenit realitate, conform
propriei declaraţii. Ea, de altfel, s-a şi im-
pus la Beijing, după ce câştigase la Tokyo,
dovadă în plus a încrederii căpătate pe fi-
nalul de sezon.
Aşadar, făra succes în turnee de Mare
Slem, dar cu o constanţă deosebită pe
tot parcursul anului 2010, Caroline este
abia a 10 - a lideră mondială, după intro-
ducerea clasamentului WTA , în 1975. Mai
mult decât atât, ea este printre cele mai
tinere jucătoare care izbutesc această per-
formanţă, aflându-se pe locul 4 în topul
precocităţii, după Martina Hingis, Monica
Seles şi Steffi Graf.
Privind retrospectiv anul 2010 în tenisul
mondial feminin, în afară de acest salt re-
almente spectaculos al danezei, nu putem
uitamomentulîncareFrancescaSchiavone
a sărutat zgura pariziană, după un succes
uluitor la Roland Garros, culmea unei cari-
ere splendide, cum nu putem trece cu ve-
derea nici cele două victorii de Mare Șlem
înregistrate de Serena Williams, la Openul
Australian şi la Wimbledon. Și mai este o
jucătoare ce trebuie neapărat menţiona-
tă, normal, Kim Clijters, o mămică ce reu-
şeşte, iată, la revenirea în elita mondială să
cucerească şi Openul American şi Turneul
Campioanelor.
În rest, anul 2010 a însemnat un pro-
gres mare la simplu pentru australianca
Samantha Stosur, o relansare a Verei
Zvonareva, şi a fostei campioane de la
Roland Garros, Ana Ivanovici. Rămânem
însă şi cu câteva regrete, revenirea necon-
vingătoare a belgiencei Justine Henin
dar şi retragerea din activitate a unei mari
campioane, rusoaica Elena Dementieva.
Anul senzaţional al danezei s-a încheiat, oarecum paradoxal, cu o
înfrîngere, Caroline pierzând finala turneului campioanelor de la Doha
în faţa belgiencei Kim Clijsters. Poate puţin obosită după o perioadă
extrem de încărcată, Wozniacki a fost învinsă în 3 seturi de mult mai
experimentata ei adversară, dar această înfrîngere nu poate face uitat
faptul că ea termină sezonul pe locul 1 mondial, poziţie pe care se afla
din 11 octombrie.
23. Pentru prima oară în istorie o
jucătoare din Danemarca a ajuns
numărul 1 mondial. Caroline
Wozniacki încheie anul pe această
poziţie. Una contestată vehement
de criticii ei.
Pe 12 noiembrie 2001 ziarul danez
Politikken publica la rubrica de sport
un reportaj despre Caroline Wozniacki,
o fetiţă în vârstă de 11 ani care declara că visul ei
este să devină cea mai bună jucătoare de tenis din
lume. Avea 11 ani şi juca tenis de trei ani, câştigând
între timp cam toate turneele la care luase parte.
După alţi 9 ani, Caroline, fiică de emigranţi polo-
nezi, devenea prima daneză care ocupa primul loc
în clasamentul WTA. Era cea mai bună din lume!
Un loc pe care însă mulţi îl contestă. Cu argumen-
te care depăşesc criteriile de alcătuire a clasamen-
tului, pentru că evident Caroline le-a îndeplinit.
Contestatarii (printre care şi fostul număr unu
mondial John McEnroe) spun că e o poziţie con-
juncturală, câtă vreme, spre exemplu, surorile
Williams n-au mai jucat (Serena imediat după
Wimbledon, Venus după US Open) ele neputând
să-şi apere punctele acumulate sezonul trecut.
Un alt argument al celor care spun că Wozniacki
nu e jucătoarea care merită să fie prima în lume
este acela că în 2010 daneza n-a jucat nici o fi-
nală de Grand Slam, reuşind doar o semifinală
la US Open şi un sfert de finală la Roland Garros.
Poate cele mai îndreptăţite îndoieli vin de acolo
de unde Wozniacki n-a reuşit să câştige decât o
dată în faţa unei jucătoare care a fost numărul 1
mondial, în faţa Anei Ivanovic. N-are vreo victorie
la Venus Williams, Serena Williamn, Justine Henin,
Kim Clijsters, Jelena Jankovic sau Dinara Safina.
Practic, un palmares cu toate aceste jucătoare
arată că Wozniacki a pierdut de 19 ori contra lor,
câştigând o singură dată. De partea danezei stau
însă argumente cel puţin la fel de solide, cum ar
fi că este jucătoarea din top 10 cu cele mai mul-
te turnee disputate în 2010 (22) doar Francesca
Schiavone participând la acelaşi număr de concur-
suri. Spre exemplu, Kim Clijsters, care ocupă locul
3 WTA la sfârşitul anului, a jucat doar 14 turnee.
Finalul de an a fost al danezei, cu victorii la
Montreal, Tokyo şi Beijing, turnee Premier 5 WTA
şi finală la Doha, în Turneul Campioanelor. A cuce-
rit şase titluri în 2010, jumătate dintre cele reuşite
în întreaga carieră. Discuţiile despre cât e de meri-
tat locul ocupat de Caroline în clasamentul WTA
vor continua, dar o certitudine rămâne: e prima în
clasament!
Caroline a
Danemarcei
24. SerbiașiFranțasevorînfruntaînpremierăînfinalaceleimaiimportantecompetițiipeechipe
din tenisul mondial. Meciul din primul weekend al lunii decembrie se anunță mai echilibrat
ca oricând.
De la Olimpiadă încoace a cres-
cut interesul pentru acest sport
de iarnă cam monoton, care to-
tuşi se bucură de o mare popularitate în
unele ţări ale Europei. Soluţia a
venit din partea nordicilor, şi nu
de la oricine.
Suedia – ţara în care 20% din
populaţie activează într-un club
sportiv - are o echipă feminină
celebră, cu un palmares extra-
ordinar: campioană olimpică en-
titre, de 6 ori campioană euro-
peană şi mondială. Strategia de
promovare a curlingului a avut
succes odată ce s-a apelat la tru-
pa Hammerfall. Melodia “Hearts
On Fire” a devenit imnul echipei
naţionale, iar videoclipul rea-
lizat împreună cu fetele a scos
un pic din anonimat acest sport,
considerat destul de inaccesibil.
Asocierea s-a dovedit a fi inspi-
rată, atâta timp cât s-au reunit
două forţe.
Norvegia a pus în aplicare o
strategie de marketing perfectă.
Echipa masculină (triplă campi-
oană mondială şi europeană şi
vicecampioană olimpică în 2010) a adop-
tat o ţinută aparte. Pantalonii în carouri
roșu, alb şi gri stil arlechin ai jucătorilor
au atras atenţia tuturor, creând o ade-
vărată isterie. În scurt timp au devenit
un must-have. Până şi regele Norvegiei
Harald V, în vârstă de 73 de ani, a declarat
că “sunt cei mai cool pantaloni din câţi am
văzut vreodată” şi nu s-ar sfii să îi poar-
te. Compania californiană Loudmouth
Golf Dixie a creat aceşti panta-
loni pentru golferul John Daly,
iar norvegienii au considerat că
sunt mult mai potriviţi pentru ei.
Vânduţi la un preţ de 90$, astăzi
compania primeşte milioane de
cereri.
Acţiunile nordicilor au avut
efectul scontat. Lumea se înghe-
suie acum să îi vadă în competi-
ţii, să descopere tainele curling-
ului, deşi rămâne pentru mulţi
un mister. Cele două protago-
niste nu vor rata startul
Campionatului European din
acest an, tinzând să fie din nou
în prim plan pe arena Palladium
între 3 şi 11 decembrie. Cine joa-
că bine în Elveţia se califică la
Mondialele din primăvară: cele
mai bune 7 team-uri feminine
vor merge în Danemarca iar pri-
mele 8 la masculin trec oceanul
în Canada. Va fi din nou specta-
col şi mai multă culoare.
În fiecare an în
decembrie, la
Europenele de curling
îi vedem pe gheaţă pe
cei mai buni jucători.
În condiţiile în care
regulile şi terminologia
nu sunt prea familiare,
toată lumea s-a întrebat
cine sau ce poate să
aducă puţină culoare
curlingului.
Duo
de şoc
DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011 47EUROSPORT
Gazdele s-au calificat pentru prima dată în ultimul
act, după victoriile muncite, realizate în fața Statelor
Unite 3-2, Croației 4-1 și Cehiei 3-2. Liderul echipei este
recentul finalist de la Openul american, Novak Djokovic (foto sus),
neînvins în meciurile de simplu jucate
pe parcursul acestei campanii. Bogdan
Obradovic, căpitanul nejucător al sâr-
bilor, se poate baza pe Victor Troicki, în
calitate de al doilea jucător al echipei,
post promis inițial lui Janko Tipsarevic.
Deși a avut rezultate mult sub așteptări
la sfârșitul verii, Troicki a revenit specta-
culos în toamnă, când a făcut semifinală
la Tokyo și a câștigat Cupa Kremlinului,
după ce l-a eliminat pe francezul Tsonga
în turul secund. Sârbii au ales Arena din
Belgrad drept gazdă a finalei, deoarece
în această sală nu au pierdut niciodată.
Suprafața de joc va fi una rapidă, ceea
ce în principiu nu va favoriza pe niciuna
dintre combatante.
Spre deosebire de Serbia, Franța a
avut un parcurs mai lejer până în finală.
Tenismenii din Hexagon nu au pierdut
niciun meci important, în victoriile clare
realizate în fața Germaniei 4-1, Spaniei
5-0 și Argentinei 5-0, ultima fiind viitoa-
rea adversară a echipei României, în pri-
mul tur al ediției 2011. Echipa al cărei
căpitan nejucător este Guy Forget a fost
și va fi nevoită să evolueze fără cel mai
valoros jucător al său, Jo-Wilfried
Tsonga (accidentat la genunchi), fapt
care a dus la asumarea rolului de lider
de către Gael Monfils (foto jos). După
finala de la Tokyo, pierdută la Rafael
Nadal, parizianul a dovedit la turneul de
la Montpellier că Franța se poate baza
pe serviciile sale. Învingător în finala cu
Ivan Ljubicic, Monfils a arătat că este în
formă pe finalul de sezon. După Openul
de la Flushing Meadows a corectat prin-
cipala problemă din jocul său - lipsa de
concentrare. Michael Llodra a fost celă-
lalt jucător cu rol cheie în ecuația victo-
riilor. Francezii vor juca finala pentru prima dată în ultimii opt ani și
intenționează să-și treacă în palmares cea de-a zecea Salatieră de
Argint. Precedentul trofeu datează din 2001, după victoria cu 3-2
din finala cu Australia, de la Melbourne. Doar Statele Unite (32) și
Australia (28) posedă mai multe trofee decât francezii.
FINALĂ INEDITĂ
25. La Dobbiaco, un mic sat italian de la graniţa
cu Austria, în apropiere de vârfurileTre Cime di
Lavaredo ale Dolomiţilor începe pe 7 ianuarie
festivalul internaţional al baloanelor cu aer
cald.Suntacceptaţidoar20deconcurenţidupă
ce achită o taxă de participare de 500 de euro
per echipă, pentru care li se oferă şi 1000 de
litri de gaz.
Balonul odată pregătit, e ventilat cu aer rece şi
încălzitapoicuundispozitivspecial.Urcarease
face cu viteza vântului, uşor şi constant; începe
să se deplaseze cu mulţi metri pe secundă fără
alăsaimpresiacăareviteză.Singurulmijlocde
a controla viteza sau direcţia zborului este să
găseşti curentul de aer bun. Un pilot talentat
ştie cum să menţină o temperatură constantă
acţionând arzătorul la fiecare 40 de secunde
şi trimiţând o flacără la 3-6 m înălţime din re-
zervoarele cilindrice de aluminiu, care conţin
fiecare 20-35 kg de propan lichid.
Costul unui balon este de aproape 40000 de
euro,dincarejumătatereprezintăînvelitoarea
impermeabilădinnyloncarepoatesărezistela
400oredezbor.Volumulbaloanelordeconcurs
estede2200m³,iarmasatotalăde2500kg.Au-
tonomia depinde de rezervele de gaz care pot
fi îmbarcate la bord. Durata medie a zborurilor
este de 60 de minute. (Ivonne Ghiţă)
DOBBIACO BALOON FESTIVAL
26. În ţara în care handbalul “se mă-
nâncă pe pâine”, cele mai puternice
24 de echipe masculine ale plane-
tei îşi dau întâlnire, între 13 şi 30 ianuarie
2011, pentru ceea ce organizatorii îşi doresc
a fi cea mai bună ediţie a Campionatelor
Mondiale din istorie.
Dezideratul suedezilor este cât se poa-
te de plauzibil având în vedere că dispun
de una dintre cele mai bune infrastructuri,
o poziţie geografică superbă, un public
fair, avid şi avizat, precum şi de eveni-
mente culturale puse în scenă adiacent.
Dacă punem la socoteală şi multiplele posi-
bilităţi de petrecere a timpului liber existen-
te pentru fanii anunţaţi din toate colţurile
lumii, de magazinele moderne şi de hotelu-
rile luxoase, “ingredientele” nu pot fi decât
cele ale succesului. De altfel, se aşteaptă o
adevărată “invazie” de suporteri danezi,
germani, polonezi, croaţi sau sârbi, dar gaz-
dele dau asigurări că au oferte pentru toate
gusturile.
Malmö, Lund, Kristianstad, Göteborg,
Skövde,Jönköping,LinköpingşiNorrköping
sunt oraşele unde poate fi “contemplat”
cel mai bun handbal masculin al momen-
tului. Cele 24 de combatante sunt împărţite
în patru grupe a câte şase formaţii, iar cea
“A”, de la Kristianstad şi Lund, este cataloga-
tă de specialişti drept cea “a morţii”, având
în vedere că se ciocnesc trei foste deţinătoa-
re ale coroanei mondiale (Franţa, Spania şi
Germania). Printre echipele cotate cu şanse
la titlul suprem se numără campioana mon-
dială en-titre - Franţa, Croaţia (vicecampi-
oana mondială şi locul 3 la CE 2010), dar şi
Polonia(campioanaeuropeanăînexerciţiuşi
medaliată cu bronz la ultimul Mondial),
Spania (campioană mondială în 2005),
Danemarca (locul 4 la CM 2009), Islanda (vi-
cecampioană europeană en-titre), Suedia
(ţară gazdă) sau Germania.
La un loc onorabil aspiră şi naţionala
României, după o calificare istorică, la baraj,
în dauna Rusiei (28-32, acasă şi 37-32, în
deplasare). Elevii lui Vasile Stângă şi
Nicolae Munteanu au, însă, o misiune ex-
trem de dificilă în grupa C a Mondialului,
alături de Croaţia, Danemarca, Serbia,
Suedia va găzdui, în ianuarie, cel mai important eveniment din Scandinavia anului 2011,
Campionatele Mondiale de handbal masculin.
Regal pe
semicercul
scandinav
Ora handbalului pe fus nordic
Algeria şi Australia. Chiar dacă auspiciile nu
sunt tocmai roze, după ce au pierdut mo-
destul Trofeu Carpaţi 2010 în favoarea
Tunisiei şi au evoluat sub posibilităţi cu pu-
ternicele echipe ale Croaţiei (scor 22-34, în
deplasare) şi Spaniei ( scor 20-35!, acasă), în
preliminariile CE 2012, merită remarcată a
doua calificare consecutivă la Mondiale,
după o secetă de 14 ani până în 2009!
LOTUL LĂRGIT AL ROMÂNIEI
PENTRU CAMPIONATUL MONDIAL 2011
Portari: Mihai Popescu (HCM Constanţa),
Ionuţ Ciobanu (Energia Pandurii Târgu
Jiu), Ionuţ Irimuş (UCM Reşiţa);
Jucători de câmp: Alexandru Sabou,
Laurenţiu Toma, Alexandru Csepreghi,
Marius Sadoveac, Daniel Mureşan (toţi
HCM Constanţa), Iulian Stamate (CSM
Bucureşti), Marius Novanc, Dan Savenco,
Bogdan Criciotoiu, Gabriel Florea (toţi
Energia Pandurii Târgu Jiu), Valentin
Ghionea, Cristian Fenici, Ionuţ Georgescu,
Alexandru Stamate (toţi UCM Reşiţa),
Alexandru Şimicu (Poli Timişoara), Rareş
Jurcă (Kadetten Schafhausen) şi Alin
Şania (MT Melsungen);
Antrenori: Vasile Stângă şi Nicolae
Munteanu.
COMPONENŢA CELOR PATRU GRUPE ALE CAMPIONATULUI MONDIAL 2011
Grupa A (Kristianstad şi Lund): Egipt, Bahrein, Germania,Tunisia, Franţa, Spania;
Grupa B (Linköping şi Norrköping): Brazilia, Japonia, Austria, Ungaria, Islanda, Norvegia;
Grupa C (Malmö şi Lund): Algeria, Australia, Serbia, România, Croaţia, Danemarca;
Grupa D (Göteborg): Argentina, Chile, Coreea de Sud, Slovacia, Polonia, Suedia.
Primele trei echipe din grupele A şi B vor juca în seria semifinală de la Jönköping, iar primele
trei clasate din grupele C şi D vor evolua în seria de la Malmö şi Lund. Primele două team-uri
dinceledouăgrupeprincipalenou-createvoraccedeînsemifinale,iarcelelaltepatruvorjuca
meciuri de clasament.
Finala şi una dintre semifinale se vor desfăşura în “Malmö Arena”, considerată cea mai
modernă sală din Europa, iar cealaltă semifinală va avea loc la Kristianstad. Ceremonia de
deschidere va avea loc pe 13 ianuarie, de la ora locală 18.30, la Göteborg, iar competiţia
propriu-zisă va debuta, două ore mai târziu, cu întâlnirea Suedia-Chile.
Printre cele 18 cupluri de arbitri din tot atâtea ţări, care vor oficia la regalul suedez, se
numără şi perechea română Bogdan Nicolae Stark - Mihai Romeo Ştefan.
LaultimaediţieaCM,ceadinCroaţia2009,aufostacreditaţi1.568dejurnalişti,iarîntrecerea
a fost urmărită de 1,5 miliarde de telespectatori din 150 de ţări!
30 ianuarie 2010,Viena: Campionii mondiali en titre, francezii Guillaume Gille, Nikola Karabatic (stânga) și Gregoire Detrez (nr. 25) sărbătorind
victoria împotriva Islandei în semifinala Campionatului European.
DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011 51EUROSPORTEUROSPORT50 DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011
27. randamentul optim la ora jocului. Dacă ne
vom face datoria cum trebuie, va veni şi re-
zultatul”, precizează fostul “înger păzitor”
al naţionalei tricolore, care are toate şanse-
le să fie desemnată cel mai bun portar din
toate timpurile, în urma sondajului iniţiat
de Federaţia Internaţională de Handbal.
Din păcate, selecţionerul Radu Voina nu
se va putea baza la turneul final al CE pe
cele mai valoroase jucătoare ale momen-
tului. „Avem din nou ghinionul să nu pu-
tem alinia cea mai bună formaţie, după ce
Carmen Amariei a ieşit din circuit pentru
două luni, iar Ramona Maier se operează,
dar sper că echipa să iasă la rampă şi să fie
alte jucătoare „în vână”. Pentru mine nu
contează un nume, ci echipa!”, explică ofi-
cialul. În privinţa lotului, tripla câştigătoare
a Ligii Campionilor dezvăluie faptul că în
lotul “de 16” pentru Europene ar putea să
figureze trei portari.
“Paula Ungureanu şi Talida Tolnai au
confirmat în jocurile de verificare şi se com-
pletează foarte bine. Cred, însă, că vom
lua şi al treilea portar, având în vedere că,
în viziune mea şi a lui Radu Voina, este şi
Tereza Pâslaru. Sper să fie o colaborare
foarte bună între ele pentru că “poarta”
poate ajuta foarte mult jocul”, completează
Huţupan.
La turneul final al CE, România face parte
din grupa preliminară A, alături de Spania,
Danemarca şi Serbia. “Grupa este echilibra-
tă, dar suntem creditaţi cu prima şansă”, co-
mentează Cristian Gaţu, în timp ce Luminiţa
Dinu este precaută: “Trebuie să o luăm pas
cu pas. Sper ca echipa Spaniei să nu ne mai
surpindă cu nimic şi să nu se mai întâmple
ca anul trecut, la Mondialele din China,
când ne-a tăiat toate speranţele, iar acum
să ieşim învingătoare”.
Cristian Gaţu, dublu campion mondial şi
dublu medaliat olimpic cu generaţia de aur
a handbalului românesc, crede că şansele
de reuşiţă la Europene vor depinde de con-
centrarea şi de psihicul cu care fetele vor
aborda fiecare meci. “Este foarte important
ca ele să rămână optimiste şi să uite me-
ciul anterior pentru a se concentra asupra
următorului”, este sfatul mentorului către
discipole.
În privinţa celorlalte formaţii care aspiră
la titlul continental, Gaţu apreciază că sunt
6-7 echipe care emit pretenţii la medalii,
printre care Norvegia, Danemarca, Franţa şi
Rusia. „Campionatul European va purta altă
miză şi sunt convinsă că vor fi emoţii în
plus, atât pentru jucătoarele cu experienţă,
cât şi cele care vin din urmă. Dar nu ne dăm
la o parte, atâta timp cât am demonstrat că
putem învinge orice echipă, inclusiv
Norvegia şi Danemarca. Şi o putem face şi
în meciurile oficiale, nu numai în cele ami-
cale!”, conchide Luminiţa Dinu, referindu-
se la faptul că România poate repeta evolu-
ţia din septembrie, când a câştigat “en
fanfare” Cupa Mondială de la Aarhus.
DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011 53EUROSPORTEUROSPORT52 DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011
Poate fi “cântecul de lebădă”
al unei generaţii de mari hand-
baliste, medaliate cu argint la
Mondialele din 2005, pentru care nu s-a
cântat încă imnul şi care nu cunoaşte pe
deplin gustul succesului la nivel de seni-
oare. O generaţie care în ultimul deceniu a
fost mai mereu atât de aproape de podium,
care în “amicale” şi-a spulberat adversarele
dar care nu s-a regăsit pe de-a-ntregul la
jocurile oficiale.
O garnitură de personalităţi care are încă
o dată misiunea de a scoate la iveală echipa
şi de a a-şi arăta valoarea. De aceeaşi părere
este şi preşedintele Federaţiei Române de
Handbal, Cristian Gaţu. „Vreau să fiu solidar
cu echipa şi să nu mai pun presiune pen-
tru că, aşa, vor veni de la sine şi rezultatele.
Este una dintre ultimele şanse pentru ac-
tuala generaţie de jucătoare de a urca pe
podium, de a lua o medalie de aur”, declară
fostul mare handbalist, sintetizând, practic,
dorinţa şi aşteptările întregii suflări hand-
balistice referitoare la comportarea naţio-
nalei feminine la Europenele „nordice”.
Rezervată, dar optimistă, este şi an-
trenoarea secundă a lotului, Luminiţa
Huţupan-Dinu. “Nu vreau să mai comen-
tez despre medalii, nu vreau să spun ce
vom face decât că vor face deplasarea
cele mai în formă jucătoare, care vor da
Naţionala feminină de handbal a României joacă o “carte mare”
la Campionatele Europene, programate între 7 şi 19 decembrie,
în Danemarca şi Norvegia, unde se bate la titlul continental.
Poate fi aur!
Campionatele Europene de handbal feminin Cele 16 echipe calificate la turneul final
al CE din Danemarca şi Norvegia (7-19
decembrie) au fost repartizate în 4 grupe,
iar meciurile se vor desfăşura la Aalborg,
Aarhus, Larvik şi Lillehammer:
Grupa A, de la Aalborg (Danemarca):
România, Spania, Danemarca şi Serbia;
Grupa B, de la Aarhus (Danemarca):
Muntenegru, Croaţia, Rusia şi Islanda;
Grupa C, de la Larvik (Norvegia):
Germania, Ucraina, Suedia şi Olanda;
Grupa D, de la Lillehammer (Norvegia):
Norvegia, Ungaria, Franţa şi Slovenia.
Grupele principale ale competiţiei,
unde vor accede primele 3 din fiecare
grupă, sunt programate la Herning şi
Lillehammer, în timp ce semifinalele
şi finalele vor avea loc Herning, în
Danemarca.
28. În patria fotbalului, Brazilia,
un voleiebalist creează diferenţa
în ultimii ani. Se numeşte Gilberto
Amaury de Godoy Filho şi este căsătorit
cu fosta mare voleibalistă română Cristina
Pîrv. Giba, cum este el cunoscut, a cucerit
recent al treilea titlu mondial consecutiv cu
reprezentativa ţării sale şi mai are “în vizor”
laurii olimpici la Londra 2012.
Viaţa lui Giba poate constitui, lejer, su-
biectul unui film de succes. Destinul său
este năucitor şi înălţător. Pe 23 decembrie
1976, Gilberto Amaury de Godoy Filho ve-
dea lumina zilei la Londrina, în Brazilia, iar
la puţin timp după aceea era diagnosticat
cu leucemie! Dumnezeu avea să îl aibă
în pază dar, copil fiind, soarta i-a mai dat
o palmă. A fost rănit grav la un braţ dar a
trecut şi peste această încercare pentru a
deveni unul dintre cei mai titraţi voleibalişti
din toate timpurile şi unul dintre cei mai
mari sportivi ai ţării sale. În vârful carierei,
la 26 de ani, era depistat pozitiv la canabis.
Suspendarea “n-a contat” şi a revenit în are-
nă mai puternic, mai valoros. La acest “co-
me-back” a contribuit din plin şi frumoasa
sa soţie, Cristina Pîrv, pe care a cunoscut-o
în 1999, pe când jucau împreună la Minas
Belo Horizonte. S-au căsătorit patru ani mai
târziu la Turda şi au doi copii, Nicoll (6 ani) şi
Patrick (2 ani).
Popularitatea cuplului este foarte
mare în Brazilia, acolo unde locuiesc în
prezent, după un periplu de mai mulţi
ani prin Europa. Naşterea lui Nicoll a făcut
GILBERTO AMAURY
DE GODOY FILHO
Născut pe 23 decembrie 1976, la Londrina
(Brazilia)
Înălțime:1.92 m
Greutate: 85 Kg
Numărul de pe tricou: 7
Echipe la care a activat:
1996-1997, Chapecó São Caetano
(Brazilia)
1997-1998, Olympikus São Caetano
(Brazilia)
1998-1999, Report Nipomed (Brazilia)
1999-2000, Minas Belo Horizonte
(Brazilia)
2000-2003, Ferrara (Italia)
2003-2007, PiemonteVolley (Italia)
2007-2009, Iskra Odintsovo (Rusia)
Din 1 septembrie 2009, Pinheiros
Pinheiros (Brazilia).
Palmares:
Titlul olimpic (2004) și vicecampion
olimpic (2008)
3 titluri mondiale (2002, 2006, 2010)
2 Cupe Mondiale (2003, 2007)
3 Cupe ale Marilor Campioni Mondiali
(1997, 2005, 2009)
8 Ligi Mondiale (2001, 2003, 2004, 2005,
2006, 2007, 2009, 2010)
8 Campionate sud-americane (1995,
1997, 1999, 2001, 2003, 2005, 2007,
2009)
1 titlu la Jocurile Pan-Americane (2007)
3 Cupe ale Americii (1998, 1999, 2001)
Cupa Italiei (2006)
Distincții:
Cel mai bun voleibalist la Jocurile
Olimpice Atena 2004
MVP-ul Campionatului Mondiale din 2006
MVP-ul Cupei Mondiale din 2007
MVP-ul Jocurilor Pan-Americane din 2007
Sportivul anului 2006 în Brazilia.
Voleibalistul deceniului
înconjurul lumii, după ce televiziunea bra-
ziliană Rede Globo a transmis imagini de la
maternitate pentru ca Giba, aflat la Jocurile
Olimpice de la Atena, să-şi cunoască fetiţa.
În 2006, Cristina a fost diagnosticată cu fi-
brilaţie atrială şi i-a fost instalată o proteză
pe unul dintre pereţii inimii, motiv pentru
care s-a retras din activitate şi a devenit ma-
nagerul soţului său. Amândoi sunt implicaţi
în organizarea JO 2016, de la Rio de Janeiro.
EUROSPORT54 DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011
Odată cu finalul olimpiadei
de iarnă de la Vancouver în lu-
mea biatlonului au început să
funcţioneze tot felul de strategii. Acestea se
referă la sportivi – anume, începerea pregă-
tirii pentru un nou ciclu olimpic. Pregătirea
cvadrienală este deja o adevărată ştiinţă, iar
din acest punct de vedere lumea bună a bi-
atlonului apelează la serviciile antrenorilor
consacraţi care să contureze planul de pre-
gătire pentru un ciclu olimpic.
La nivelul IBU au apărut mai multe fră-
mântări, unele din cauza unor evenimente
mai puţin plăcute care au avut loc atât în
cadrul întrecerilor de Cupă Mondială cât
şi la J.O. de la Vancouver. Din acest punct
de vedere preşedintele comisiei tehnice
IBU, neamţul Norbert Baier, fost antrenor
al lotului olimpic de biatlon din fosta RDG,
a anunţat că renunţă să mai facă parte din
comisia tehnică.
Este evident faptul că un rol principal în
ceea ce priveşte sportul, dar şi regulamen-
tul acestuia, îi revine televiziunii fără de
care poate biatlonul, ca dealtfel şi celelalte
discipline, ar putea ajunge în anonimat.
Ideea principală a televiziunii, este aceea
de a transmite evoluţia celor mai buni spor-
tivi şi dacă este posibil aceştia să nu fie în
După aproximativ cinci decenii de prezenţă în competiţiile supreme, după schimbări atât de
regulamente cât şi de calibru în ce priveşte arma cu care se trage la biatlon, iată că încep să
apară altfel de preocupări pentru cei care conduc biatlonul mondial. Cine trebuie să participe
în Cupa Mondială ?
O NOUĂ COSMETIZARE
A BIATLONULUI
DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011 55EUROSPORT
29. a rămas aceeaşi Resch Nicole din Germania,
fostă biatlonistă şi de profesie jurist.
În schimb, au apărut modificări ale func-
ţiilor de vicepreşedinte. După retragerea
celebrului rus Tikhonov Alexander, aces-
ta fiind numit de către Putin să se ocupe
de olimpiada găzduită de Soci în 2014,
postul de prim vicepreşedinte a rămas
tot în Rusia, fiind ocupat pentru urmă-
torul mandat de Kushchenko Sergey.
Şi celebrul fondist din Kazachtan,
Smirnov Vladimir s-a retras, preferând
să se ocupe de afacerile pe care le are
în Suedia, unde locuieşte de multă
vreme. Funcţia sa de vicepreşe-
dinte pentru sport revine acum
italianului Taschler Gottlieb, care în manda-
tul anterior a răspuns de comisia de dezvol-
tare, care acum revine cehului Firtik Vaclav.
Şef la finanţe a rămas tot doctorul austriac
Leistner Klaus şi cred că nu este o alegere
rea în ceea ce-l priveşte pe acesta, având
în vedere faptul că de ceva vreme sediul
IBU este la Salzburg. În ceea ce priveşte
modificările de regulament, cele mai im-
portante sunt următoarele:
Art. 15.6.1. cotele de înregistrare în W.C.
Nations-Cup-Rank Register Start Total
1 to 5 8 6 30
6 to 10 7 5 25
11 to 15 6 4 20
16 to 20 5 3 15
21 to 25 4 2 10
26 to 30 3 1 5
Wildcard 3
108
În plus faţă de sportivii calificaţi din di-
ferite naţiuni vor exista trei „wildcards”.
Pentru a menţine competiţiile la un nivel
ridicat, art. 1.4.3.3. a fost modificat după
cum urmează:
„1.4.3.3 Cupa Mondială
Un sezon de Cupă Mondială este alcătuit
din trei trimestre, în general compuse din
trei evenimente de Cupă Mondială fiecare,
de regulă CM (Cupa Mondială) 1-3, CM 4-6
şi CM 7-9. Pentru a obține dreptul de par-
ticipare la etapele de Cupă Mondială, un
concurent trebuie să întrunească unul din-
tre următoarele criterii în timpul trimestului
curent sau anterior:
a. Un rezultat la Cupa IBU, OECH U 26,
WCH sau OWG la sprint sau individual, care
este maximul 15% sub timpul mediu reali-
zat de primii trei concurenți sau
b. O poziționare în prima jumătate la
JWCH (nu - tineret).
Toți membrii echipelor de ștafetă trebuie
de asemenea să fi întrunit individual aceste
condiții de calificare.
Criteriul de calificare întrunit prin Cupa
IBU/OECH U 26, WCH sau OWG pentru Cupa
Mondială este valid numai pentru trimes-
trul în care concurentul începe să participe
la Cupa Mondială.”
Pentru Cupa IBU au apărut unele mo-
dificări în ceea ce priveşte cotele de înre-
gistrare, dar lucrul nu lipsit de importanţă
este acela că ultimii trei clasaţi în Cupa
Mondială vor fi înlocuiţi de către primii trei
din Cupa IBU. Pentru ca aceste modificări
să fie votate de Congres, au fost prezentate
argumente din partea celor din staful IBU,
dar şi din partea unui fost campion olimpic
– francezul Vincent Defrasne.
Motivul principal al modificărilor a fost
acela de a creşte nivelul celor două compe-
tiţii transmise de către televiziune.
Noul sezon de Cupă Mondială a debutat
în luna noiembrie la Ostersund. Programul
etapelor acestei ediţii a Cupei Mondiale
este următorul:
1. SUEDIA – Ostersund;
2. AUSTRIA. Hochfiltzen;
3. SLOVENIA. Pokljuka;
4. GERMANIA. – Oberhof;
5. GERMANIA.- Ruhpolding;
6. ITALIA. Antholz – Anterselva;
7. SUA. – Presque Isle;
8. SUA. – For Kent;
9. NORVEGIA. – Oslo.
Campionatul Mondial este progra-
mat la începutul lunii martie 2011 în
Rusia la K. Mansisk, iar la Congresul de la
St. Petersburg a fost aleasă Finlanda pentru
agăzduimondialeledin2015,laKontiolahti.
Acest sezon de Cupă Mondială are în
program pentru prima dată şi două probe
de ştafetă mixtă, dar mai trebuie reliefat
faptul că este mai sărac în ceea ce priveş-
te unele nume de rezonanţă ale biatlonu-
lui mondial: S. Baily, S Becaert, V. Defrasne
– Franţa, K. Wilhelm, M. Beck, S Hauswald
– Germania, H. Hanevold – Norvegia, R.
Dostal – Cehia, N Kruglov – Rusia, au spus
adio biatlonului, lăsând locul altora mai
tineri...
Suntem nevoiţi să luăm lucrurile aşa cum
au fost hotărâte de către forul tutelar al
biatlonului, să avem răbdare să se încheie
măcar un sezon şi apoi să tragem linie şi să
analizăm. Cert este că sportivii trebuie să
fie preocupaţi doar de a se antrena şi de a
obţine cele mai bune rezultate. Până la ur-
mătoarea olimpiadă de iarnă este posibil
să mai asistăm la retrageri din activitatea
competiţională, la suspendări ale sportivi-
lor din motive de dopaj… şi la schimbări de
antrenori acolo unde rezultatele nu vor fi
pe măsura aşteptărilor.
Să sperăm că modificările de la ultimul
Congres şi nu numai, să nu fie în detrimen-
tul celor care doreau să-şi dezvolte biatlo-
nul, iar la televizor să apară sportivi doar
din câteva ţări.
număr foarte mare, ceea ce pare a fi logic
mai degrabă din punctul de vedere al tele-
spectatorului şi nu al sportivilor.
În ceea ce priveşte hotărârile luate de
IBU, cele mai importante ar fi:
- începând cu sezonul de vară din 2010,
Campionatul European se desfăşoară
având în program doar întreceri de cros. În
luna august a avut loc primul Campionat
European în acest format în Slovacia, unde
ştafeta României a urcat pe podium.
- tot din 2010 Campionatul Mondial de
biatlon de vară are în program doar în-
treceri pe role. Astfel, primul Campionat,
programat iniţial la Bansco – Bulgaria, s-a
desfăşurat în luna septembrie în Polonia,
datorită ploilor din vară care au afectat
puternic pista de role a bulgarilor. Au fost
prezenţi aproximativ 150 de sportivi, iar
medaliile au fost adjudecate de sportivi din
5 ţări. Rusia a dominat concursul de role ob-
ţinând 13 medalii, urmând Polonia cu 8 me-
dalii, Slovacia 5 medalii, Ucraina şi Letonia
cu câte 2 medalii. România a ocupat de trei
ori locul 4, de trei ori locul 6 şi un loc 9.
La al IX-lea Congres de biatlon din luna
septembrie organizat la St. Petersburg, au
apărut câteva modificări.
Principalele puncte pe ordinea de zi au
fost:
- alegerea boardului IBU pentru următo-
rul mandat;
- alegerea comitetului tehnic IBU pentru
următorul mandat;
- prezentarea candidaturilor pentru or-
ganizarea C.M. 2015;
- informaţii prezentate de gazda C.M. din
2011 – Khanty Mansiysk;
- informaţii prezentate de gazda C.M. din
2012 – Ruhpolding;
- informaţii prezentate de gazda JOT din
2012 – Innsbruck.
Pentru postul de preşedinte, norvegi-
anul Anders Besseberg nu a avut contra-
candidat, aşa că mai ramâne în fruntea
IBU. Dealtfel norvegianul este diriguitorul
forului din 1993, de când s-a fondat IBU,
având pe atunci sediul la Londra. Secretara
DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011 57EUROSPORTEUROSPORT56 DECEMBRIE 2010 - IANUARIE 2011
30. Astă-vară Grand Prix-ul de sărituri a fost câştigat neaşteptat de japonezul Daiki Ito, după ce
Adam Malysz i-a făcut cadou primul loc la general în urma unei erori stupide la Klingenthal,
în ultima etapă. În ultimii şase ani, fără excepţie, sportivul care a câştigat Grand Prix-ul
de vară şi-a adjudecat şi Globul de Cristal la finalul sezonului de Cupa Mondială. Puţini ar
paria însă pe Ito în condiţiile în care Simon Ammann a distrus concurenţa în sezonul trecut,
iar austriecii n-au forţat în perioada de vară. Exceptând prostioara de mai sus, Malysz
arată o formă excelentă la 33 de ani, iar motivaţia de a continua a celui poreclit„Mustaţa
zburătoare”vine în primul rând din dorinţa de a fi singurul deţinător al recordului de Cupe
Mondiale câştigate, performanţă pe care deocamdată o împarte cu Matti Nykanen, ambii
cu câte 4 titluri. Condusă de Malysz, Polonia poate fi redutabilă şi la echipe, având în Kamil
Stoch, dar şi în puştii Dawid Kubacki, Maciej Kot sau Krzysztof Mietus săritori cu rezultate
convingătoare înaintea contactului cu zăpada. (Vlad Bucurescu)
CUPA MONDIALĂ LA SĂRITURI CU SCHIURILE
