Izolarea romaniei in cel de al ii-lea razboi mondial
Dec 2009
1. NR. 23 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
CUPA AFRICII • RALIUL DAKAR • AUSTRALIAN OPEN
INTERVIU DAVID COULTHARD • SCHIMBĂRI LA SĂRITURI
ECHIPA LUI LANCE • JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂ
GOLF •TROFEUL ANDROS • MONDIALELE DE FOTBAL
exemplar gratuit
3. Eurosport Player: trei canaleTV dedicate sportului, transmisii simultane multiple, înregistrări şi programe exclusive.
Eurosport Player este accesibil oricărui computer conectat la Internet, 24/7. Nu este nevoie să instalezi un program
suplimentar,EurosportPlayerfuncţioneazădoarcuunnumedeutilizatorşioparolă,unicepentrufiecareabonat.Eurosport
Player îţi conferă avantajul mobilităţii: oriunde ai fi, dacă ai o conexiune bună la net, nu vei rata nici un meci important,
buletin de ştiri sau program favorit. Eventual, le poţi viziona şi mai tîrziu, ulterior primei difuzari.
La tenis, turneele de Mare Şlem au acum o expunere fără precedent. Eurosport Player permite accesul simultan pe toate
terenurile televizate, astfel încât să poţi urmări meciul preferat în direct, chiar dacă acesta nu este difuzat la TV. Atunci,
EurosportPlayerestesingurataşansă.NumaiprinEurosportPlayerailadispoziţietransmisiuniexclusive,îndirect,cumar
fi meciurile din Bundesliga 2, din Campionatul de fotbal al Rusiei sau masa a doua la snooker. Unele transmisiuni nu sunt
întreruptedepublicitatesaudealteprograme,iaralteleauînplusfaţădecanalelecunoscute,EurosportşiEurosport2,mai
multe ore de transmisie. Olimpiada de Iarnă de laVancouver va fi transmisă 24 de ore, 7 zile din 7. Şi, în 2010, vor urma şi
alte surprize!
Poţi alege chiar şi limba în care să asculţi comentariile sportive. Ai de ales între engleză, bulgară, turcă, greacă, poloneză,
spaniolă,olandeză,italiană,maghiară,daneză,rusă,cehă,portugheză,sârba,şi-bineînţeles-română.Nuaiprinsmeciul
de la început sau vrei o pauză? Time-shift este soluţia. Un click de mouse şi meciul reîncepe când doreşti. Confortul şi
siguranţa conferite de un abonament la Eurosport Player sunt unice: interfaţa oferă trei niveluri de rezoluţie, format 16:9,
full screen, video-on-demand şi EPG.
www.eurosportplayer.ro
4. 8 CupaAfriciipeNaţiuni2010
Noul an fotbalistic debutează fulgerător: În Angola
începe Cupa Africii pe Naţiuni. Da, în Angola, ţara
care până acum 7 ani se afla în război civil. Continen-
tul negru a acaparat marile competiţii fotbalistice.
36 AmaZulu
Cupa Mondială merge pentru prima oară
pe Continentul Negru, în Africa de Sud.
Nu lipseşte de pe tabloul participantelor niciuna din-
tre fostele campioane şi niciuna dintre favorite.
56 Zeiizăpezii
Uneimaşinicutracţiuneintegralăşicuunmotorcare
dezvoltă peste 300 de cai putere îi stă foarte bine pe
un circuit de viteză. Ce te faci însă atunci când acest
circuitesteacoperitcuzăpadăşigheaţă?Reţetaafost
testată în TROFEUL ANDROS, iar rezultatele au fost
uimitoare.
64 AmbiţiaRadioShack
Pe 23 iulie 2009 s-a anunţat înfiinţarea echipei Radio
Shack. Bebeluşul a crescut într-o lună cât alţii într-un
an. S-a făcut mare şi-a luat buletin şi din 2010 se va
bate cu cei mai puternici.
72 JOdeiarnăVancouver
Oraşul canadian Vancouver va deveni între 12 şi 28
februarie 2010 centrul universului sportiv, găzduind
a doua Olimpiadă de iarnă din istoria Canadei, după
cea de la Calgary.
16 AnulschimbărilorînDakar
Pentrualdoileaanconsecutiv,RaliulDakarsevades-
făşura în America de Sud, pe un traseu ce va străbate
Argentina şi Chile.
34 Celcedăculoarezăpezii
Dacă n-ar fi existat, poate c-ar fi trebuit inventat. Aşa
însă, Bode Miller este o adevărată mană cerească
pentru jurnalişti.
20 Reginabaluluis-aîntors
Australian Open, ediţia 2010, avea nevoie de un
eveniment pe măsură pentru a concura celelalte trei
turnee. Aşa că Justine Henin şi-a anunţat revenirea,
impulsionată de performanţa lui Kim Clijters.
44 Interviu:DavidCoulthard
La 38 de ani, David Coulthard este un liniştit tată de
familie. Consilier la Red Bull Racing, comentator la
BBC şi participant în Cursa Campionilor, scoţianul a
colindat planeta ca un veritabil pensionar de lux.
22
Editorcoordonator:IvonneGhiţă Redactori:IoanViorel,EmanuelTerzian,Vlad
Bucurescu,AlexandruCocu,AlexandruGheorghiaş Colaboratori:Alexandru
Hovco,AntalPutinică,CristiPetre,TiberiuTroia,AlexandruGanci,Maximilian
Hartung,SorinAnghel,RobertDonatelli,RaduAntofi,FlorinIon,CosminStăniloiu
ArtDirector:CodruţBendovski Foto:GettyImages/Guliver Difuzare:Florentina
Bălan,telefon:0213163380,fax:0213163383,e-mail:office@sportline.ro
Editat de Sport TV Management SRL, RC J40/6784/1997, CIF RO9751036
Str. Dr. Ernest Djuvara 30, 060104, Bucureşti
ISSN 1843 – 9926
Prepress şi tipar: RH Printing Copyright 2009 Sport TV Management
Reproducerea integrală sau parţială a materialelor din revistă este posibilă numai cu
acordul editorului.
Publicaţie auditată pe perioada
ianuarie 2009 - iunie 2009
DETALII
După doi ultimi ani plini de convulsii în plan „politic”, Max Mosley
a părăsit preşedinţia FIA la finele sezonului trecut. Honda, BMW şi
Toyota au părăsit Formula 1, în timp ce Bridgestone, şi-a anunţat
retragerea la finele lui 2010.
5. CUPAAFRICII
PENAŢIUNI
10 - 31 IANUARIE 2010
Noulanfotbalisticdebuteazăfulgerător: ÎnAngolaîncepeCupaAfriciipeNaţiuni. Da,înAngola,
ţara care până acum 7 ani se afla în război civil. Continentul negru a acaparat toate marile com-
petiţiifotbalisticedin2009-2010:CampionatulMondialpentrujuniorimariînEgipt,Campionatul
Mondial pentru juniori mici în Nigeria, Campionatul Mondial de seniori în Africa de Sud.
Cupa Africii pe Naţiuni, echivalentul Campionatului European, se disputa oricum în Africa, dar
s-a ales o destinaţie cel puţin ciudată: Angola. Între 10 şi 31 ianuarie 2010, turneul final se va
desfăşura în capitala Luanda şi oraşele Benguela, Cabinda şi Lubango. Cum a reuşit o ţară care
până acum 7 ani era teatru de război să primească organizarea turneului continental?
EVENIMENT
6. Ministrul de interne,
generalul Roberto Leal
Monteiro„Ngongo”, a
anunţat că 32000 de poliţişti
vor garanta securitatea la
Cupa Africii. 30000 vor fi
în serviciul activ, iar 2000
vor reprezenta forţa de
intervenţie rapidă.
Confederaţia Africană de Fotbal (CAF),
echivalentul UEFA, a avut de ales între can-
didaturile Angolei, Libiei, Nigeriei şi duo-ul
Gabon-Guineea Ecuatorială. Nigeria pleca
din start cu dezavantajul de a mai fi găz-
duit două turnee finale (în 1980 şi în 2000
alături de Ghana). În martie 2006, cu doi
ani înainte de primele alegeri libere din
Angola, preşedintele CAF, camerunezul
Issa Hayatou a anunţat că turneul din 2010
va fi organizat în Angola. Gabon şi Guineea
Ecuatorială au primit CAN-ul din 2012, iar
Libia pe cel din 2014 pentru ca toată lumea
să fie mulţumită, Nigeria urmând să fie re-
zervă la toate competiţiile.
Alegerea s-a bazat pe raportul făcut de
o comisie de evaluare a facilităţilor forma-
tă din Dany Jordan (Africa de Sud), Walter
Gagg (FIFA), Adnnan El Guindy (CAF), Abel
Mbengue (Camerun) şi Denis Mumbe
(Africa de Sud).
Cum procedăm?
La data depunerii candidaturii, Angola nu
avea nici un stadion capabil să găzduiască
meciuri de la Cupa Africii. Şeful Direcţiei
Naţionale a Turismului, Januario Marra,
declara că nu existau decât 40% din
locurile de cazare necesare unui astfel de
eveniment. De condiţiile din hoteluri şi
pensiuni nici nu se aducea vorba. Reţea de
transport, reţea de telecomunicaţii, poştă,
aeroporturi, totul era la pământ.
Decizia autorităţilor angoleze de a cere şi
a CAF-ului de a da organizarea turneului pe
mâna regimului de la Luanda a avut la bază
un singur argument: economia Angolei are
cel mai rapid ritm de dezvoltare din toată
Africa. Totul se bazează pe exploatările pe-
troliere de pe întinsa coastă a ţării care au
făcut din Angola al doilea producător afri-
can de ţiţei, după Nigeria. Descoperirile re-
cente de rezerve petroliere au dus la admi-
terea Angolei în OPEC (Organizaţia Ţărilor
Exportatoare de Petrol) şi au detronat dia-
mantele din fruntea bogăţiilor naturale ale
teritoriului care măsoară peste 1,2 milioane
de kilometri pătraţi. În plus, au făcut din
echipa Petro Atletico campioana ţării la fot-
bal în ultimii doi ani.
O mişcare înţeleaptă a guvernului a fost
şi împrumutul de două miliarde dolari fă-
cut la China Eximbank, bani care au ajutat
la refacerea infrastructurii şi la reducerea
Un trecut sângeros
Primul european care a ajuns pe teritoriul
Angolei de astăzi a fost navigatorul
portughez Diogo Cao, în 1482. Portughezii
cuceriseră deja Insulele Madeira şi erau
în căutarea drumului spre Indii, astfel că
popasul pe coasta vestică a Africii a fost
ceva normal. Europenii au stabilit un cap
de pod pe coastă şi au început să dezvolte
comerţul cu sclavi spre Portugalia, Antile
şi America Centrală. Comerţul cu sclavi a
fost abolit în 1836, iar în 1878 sclavia a fost
declarată ilegală, dar asta n-a schimbat
mult condiţiile de viaţă ale angolezilor,
care erau folosiţi ca forţă de muncă de
către coloniştii portughezi. Independenţa
Angolei a venit abia în 1975, ca urmare a
căderii regimului dictatorial de dreapta
instaurat de către Salazar la Lisabona.
Imediat după declararea independenţei,
în Angola a izbucnit un război civil care a
durat 27 de ani. După 500 000 de morţi
din rândul militarilor şi peste 3 milioane
din rândul civililor - în total o treime din
populaţia Angolei - a fost nevoie de încă o
victimă pentru ca beligeranţii să stopeze
conflictul.
Jonas Savimbi, liderul UNITA, a fost ucis
de trupele guvernamentale în oraşul său
natal, Moxico, situat în estul ţării. Militanţii
săiaudepusarmeleşiaudevenitprincipalul
partid de opoziţie dintr-o ţară care nu mai
avea nimic în afară de întinse câmpuri mi-
nate ce fac şi astăzi victime. Infrastructură
nu mai exista, instituţiile statului n-aveau
nici o putere, diamantele - principala bogă-
ţie a Angolei – fuseseră exploatate haotic
şi vândute pe nimic pentru a obţine bani
şi armament. În august 2002, Angola era o
ruină. 60% din populaţie nu avea acces la
apă, 30% dintre copii mureau până să atin-
gă vârsta de 5 ani, iar speranţa de viaţă era
sub 40 de ani.
Să dai organizarea unui turneu final unei
ţări care a fost în război civil până acum
7 ani sună a utopie. E ca şi cum ai trimi-
te Campionatul European în Kosovo sau
Campionatul Asiatic în Irak sau Afganistan.
Pentru ca toată
lumea să fie
mulţumită
Ideea depunerii candidaturii pentru
organizarea CAN 2010 a rodit în septembrie
2005. Trecuseră 3 ani de la încheierea
ostilităţilor. Preşedintele Jose Eduardo
dos Santos încă nu considerase că ţara
era pregătită pentru un regim democratic
dar a apreciat că poate găzdui cea mai
importantă competiţie fotbalistică a Africii.
În acelaşi an 2005, Angola figura între
primele 10 cele mai corupte ţări din lume.
China este cel mai mare partener comercial al Angolei. În
2006 împrumutul africanilor de la bănci chineze se cifra la
9 miliarde de dolari returnabili în petrol. Circa 100000 de
chinezi trăiesc în Angola, iar 50000 dintre ei au fost implicaţi
în contrucţiile demarate cu ocazia CAN 2010.
EUROSPORT10 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 11EUROSPORT
7. influenţei Fondului Monetar Internaţional.
Dar adevărata lovitură a reprezentat-o ide-
ea de a reconstrui ţara cu ajutorul unui tur-
neu de fotbal.
Ţară în renovare
600 de milioane de dolari a costat
construirea a 4 stadioane complet noi în
Luanda, Benguela, Cabinda şi Lubango,
pe care se vor juca meciurile de la C.A.N.
2010. Tot în aceşti bani a intrat şi renovarea
a altor 11 arene pe care cele 16 participante
îşi vor efectua antrenamentele. Conform
promisiunilor din dosarul de candidatură,
stadionul din Luanda va avea 50000 de
locuri, cel din Benguela 35000, în timp
ce la Cabinda şi Lubango capacitatea va
fi de 20000 de locuri. Toate arenele au o
arhitectură futuristă şi pot fi o adevărată
revelaţie. Cu o condiţie: să fie gata la timp,
fiindcă la sfârşitul lunii octombrie, cu două
luni şi jumătate înainte de start, nu erau.
Alte 400 de milioane de dolari au fost
cheltuite pe modernizarea şi construcţia
aeroporturilor. Cel din Luanda, numit „4
Februarie”, va beneficia de un „facelift”
total, începând cu apariţia a 28 de birouri
de check-in (faţă de 12) şi continuând cu
lărgirea porţilor de îmbarcare şi creşterea
numărului de benzi de bagaje. Cost total:
74 de milioane de dolari. Cu 130 de milioa-
ne, respectiv 99 de milioane vor fi constru-
ite aeroporturi noi la Benguela şi Lubango,
acolo unde războiul civil a distrus în totali-
tate porţile de acces aeriene.
Şi îmbunătăţirile nu se opresc aici.
Cetăţenii din Luanda sunt absolut încân-
taţi de calitatea drumurilor reabilitate, de
sistemul public de iluminat şi de construc-
ţia de parcări. World Tourism Organization
şi-a trimis specialişti pentru a-i pregăti pe
lucrătorii din facilităţile hoteliere angoleze,
în timp ce voluntari angolezi au fost trimişi
la Cupa Confederaţiilor 2009 din Africa de
Sud pentru a căpăta experienţă. Angola
Telecom a intensificat în ultima vreme in-
stalarea de cabluri cu fibră optică. Spitalele
din cele 4 oraşe au fost renovate, moder-
nizate şi reutilate. Ar trebui ca la intrarea
în Angola să se pună o pancartă „Ţară în
renovare”.
Important e să
participi
Curiozităţile nu se opresc la nivel orga-
nizatoric. Şi în plan sportiv, lucrurile au stat
la fel. Preliminariile pentru Campionatul
Mondial din Africa de Sud au ţinut loc şi de
calificări pentru C.A.N. 2010. Aşa se întâm-
plă la fiecare 4 ani, cu precizarea că întrece-
rea continentală africană se desfăşoară din
doi în doi ani.
Preliminariile mondiale s-au încheiat la
jumătatealuniinoiembrie,cu7luniînaintea
turneului final. Aşa şi trebuie să se termine
nişte calificări. Numai că până la C.A.N. mai
erau mai puţin de două luni. Când să mai
stabileşti un program de pregătire, când să
faci rezervările de transport şi cazare, când
să-ţi studiezi adversarii?
În plus, calificările la o competiţie au
influenţat calificările pentru cealaltă. De
exemplu, Côte d’Ivoire, calificată timpuriu
la Mondial, şi-a permis un egal în Malawi,
acesta fiind punctul care a departajat-o pe
aceasta din urmă de ultima clasată în grupa
E, Guineea. Şi viceversa a funcţionat.
În grupa B, înaintea ultimei etape, Tunisia
conducea cu 11 puncte, iar Nigeria avea
doar 9 puncte. Mozambic, fără nici o şansă
de calificare la Mondiale, a tras tare con-
tra Tunisiei, a învins cu 1-0, s-a calificat şi
i-a deschis Nigeriei - victorioasă cu 3-2 în
Kenya – drumul spre Cupa Mondială.
Unde duce
necalificarea
MinistrulsporturilordinGuineea,Fodebo
Isto Keira, a decis dizolvarea echipei naţio-
nale după ce aceasta a ratat calificarea la
Cupa Africii pe Naţiuni. De asemenea, an-
trenorul Mamadou Souare şi asistenţii săi
au fost concediaţi. Souare fusese instalat
cu numai 4 luni în urmă, cînd i-a luat locul
francezului Robert Nouzzaret, care fusese
demis la ordinul preşedintelui ţării, căpita-
nul Moussa Dadis Camara.
Guineea este condusă de o juntă militară,
care a dat o lovitură de stat în decembrie
2008, şi n-a avut niciodată o conducere
democratică. Guineea a ocupat locul 4, ulti-
mul, în grupa E de calificare la Campionatul
Mondial din Africa de Sud, care a ţinut loc
şi de preliminarii pentru CAN. Dacă la Cupa
Mondială a ajuns doar câştigătoarea grupei,
Cote d’Ivoire, la CAN s-au calificat şi locurile
2 şi 3, respectiv Burkina Faso şi Malawi.
În această grupă, Guineea era creditată
cu a doua şansă, iar la ultimul turneu final al
CAN, Ghana 2008, a trecut de faza grupelor
şi a pierdut în optimi în faţa aceleiaşi Cote
d’Ivoire.
Cei mai reprezentativi jucători din
Guineea sunt Ismael Bangoura (Rennes),
Fode Mansare (Toulouse), Kamil Zayatte
(Hull) şi Alhassane Keita (Mallorca).
Diamantele
Marile puteri africane vor fi prezente in
corpore: Côte d’Ivoire, Camerun, Nigeria,
Ghana. Echipe precum Chelsea, Barcelona,
Inter, Arsenal, Lyon, Wolfsburg, toate
participante în Liga Campionilor, vor simţi
timp de 3 săptămâni lipsa unor vedete de
primă mână. Lista celor mai sonore nume
spune totul :
Camerun (Song – Arsenal, Eto’o – Inter,
Makoun - Lyon), Gabon (Cousin – Hull)
Togo (Adebayor – Man. City, Akakpo – FC
Vaslui, Nibombe – Poli Timisoara), Nigeria
(Taiwo – Marseille, Yakubu – Everton,
Martins – Wolfsburg, Kanu – Portsmouth,
Obi Mikel - Chelsea), Tunisia (Ben Khalfallah
– Valenciennes, Haggui - Hannovra),
Mozambic (Simao – Panathinaikos),
Algeria (Bougherra – Rangers, Belhadj –
Portsmouth, Ziani – Wolfsburg, Ghezzal –
Siena), Egipt (Zidan – Dortmund, Shawky
– Middlesbrough), Zambia (Katongo
– Bielefeld, Mulenga – Utrecht), Ghana
(Essien – Chelsea, Muntari – Inter, Appiah
– Bologna, Mensah – Sunderland), Benin
(Omotoyossi – Metz, Sessegnon – PSG),
Mali (Kanoute – Sevilla, Seydou Keyta –
Barcelona, Djimi Traore – Monaco), Cote
d’Ivoire (Drogba şi Salomon Kalou –
Chelsea, Yaya Toure – Barcelona, Zokora
– Sevilla, Eboue – Arsenal, Kolo Toure
– Man. City, Kader Keita – Galatasaray,
Emmanuel Kone – Internaţional Curtea de
Argeş), Burkina Faso (Yssouf Kone – CFR
Cluj, Bance – Mainz, Kabore – Marseille,
Pitroipa – Hamburg), Malawi (Mwafulirwa
– IFK Norrkoping), Angola (Manucho
EUROSPORT12 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
Preşedintele Federaţiei
Angoleze de Fotbal, Justino
Fernandes, a declarat că
televiziunea publică TPA şi
compania telefonică Angola
Telecom au garantat faptul
că până la turneul final va
fi posibilă transmiterea prin
satelit a tuturor partidelor.
Primul ministru Paulo
Kassoma a afirmat că susţine
cu tărie ideea subvenţiilor
guvernamentale pentru
biletele de meci. Autorităţile
se tem că în caz contrar
stadioanele nu se vor umple.
8. – Valladolid, Mateus – Nacional Madeira).
Dar sunt şi câteva absenţe de marcă. În pri-
mul rând Senegal, formaţie eliminată încă din
penultima fază preliminară, deşi este formată
din jucători extrem de cunoscuţi: Faye (Stoke),
Sarr (Standard Liege), Tavares (Hamburg), Ba
(Hoffenheim), Diawara şi Niang (Marseille),
Beye (Aston Villa), Diop (Portsmouth), Diouf
(Blackburn).
În aceeaşi fază au fost eliminate Africa de Sud
(Mokoena – Portsmouth, Dikgacoi – Fulham,
Pienaar – Everton, McCarthy – Blackburn),
Congo (Mulumbu – West Bromwich, Mbokani –
Standard Liege, Ilunga – West Ham), Namibia
(Benjamin – Hamburg, Tjikuzu – Tranzonspor),
iar în faza finală au ieşit din cursă Guinea
(Zayatte – Hull, Bangoura – Rennes, Mansare –
Toulouse) şi Maroc (Chamakh – Bordeaux, El
Hamdaoui – Alkmaar, El Zhar – Liverpool,
Boussoufa – Anderlecht, Kharja - Genoa).
EUROSPORT14 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
9. Germanii din Wolfsburg au
realizat unul din cele mai bune
transferuri în cursul acestui an,
după ce l-au cooptat în echipă şi pe Nasser
Al-Attyiah. Pilotul din Qatar - participant
constant atât în competiţiile rally-raid, cât
şi în raliurile clasice - a renunţat la postul
oferit de BMW X-Raid şi s-a alăturat celor
trei echipaje de bază de la VW: Carlos Sainz
- Lucas Cruz (acesta l-a înlocuit pe Michel
Perin), Giniel de Villiers - Dirk von Zitzewitz
(câştigătorii Dakarului 2009) şi Mark Miller
- Ralph Pitchford (ocupanţii locului secund
la ediţia de anul acesta). Practic, numai
greşelile de pilotaj, problemele tehnice
şi eventualele capcane ale traseului îi pot
stopa pe germani de la o monopolizare a
podiumului.
Modelul Volkswagen Race Touareg cu
motorizare diesel are un avantaj evident
faţă de plutonul maşinilor cu propulsor pe
benzină, atât prin puterea de care dispune
(nu trebuie omis că germanii au o echipă
oficială, susţinută de uzină), prin fiabilita-
te, cât şi prin consumul mai mic. Teoretic,
singura grupare care le poate crea proble-
me serioase este armada BMW a echipei
X-Raid. După ce l-a pierdut pe Al-Attyiah
şi, o dată cu el finanţarea pe care acesta
o aducea de la sponsorii din lumea arabă,
Sven Quandt - membru al familiei care
deţine constructorul bavarez - i-a adus în
echipă pe Stephane Peterhansel şi pe Joan
„Nani” Roma, lăsaţi şomeri de Mitsubishi.
Iar „Peter” a lansat provocarea pentru ad-
versari după ce şi-a făcut încălzirea cu o vic-
torie în Raliul Marocului, ultima etapă din
Cupa Mondială Cross-Country.
De Mitsubishi nu mai vorbim, pentru că
japonezii au capitulat după o singură edi-
ţie în care au luat startul cu modelul Lancer
Pentru al doilea an consecutiv, Raliul Dakar se va desfăşura în America de Sud, pe un traseu ce
va străbate Argentina şi Chile.Volkswagen pare că nu va avea adversar la categoria auto şi este
foarte probabil să asistăm la o perioadă de hegemonie aşa cum a avut Mitsubishi până în 2007.
Racing, cu motor diesel. Retraşi din cursă
încă din prima jumătate a competiţiei, ni-
ponii au anunţat la final că stopează pro-
gramul destinat curselor rally-raid.
La clasa maşinilor cu motorizare pe ben-
zină, stindardul pare a fi purtat de Team
Dessoude, care de mai mulţi ani utilizează
modele Nissan, iar Christian Laville pare a fi
principalul candidat la câştigarea categori-
ei. Însă pentru a-şi îndeplini visul - mai ales
că are de trecut peste amintirile din 2009,
când maşina lui a luat foc - trebuie să treacă
de Robby Gordon, americanul care şi anul
acesta va aduce la start modelul Hummer
cu care anul trecut a încheiat pe ultima eta-
pă a podiumului.
Nici categoria moto nu a fost lipsită de
evenimente importante. KTM s-a retras ofi-
cial şi nu va mai înscrie o echipă de uzină,
dar a anunţat că va trimite un camion de
asistenţă pentru ca acesta să ofere cele mai
bune servicii concurenţilor privaţi care iau
startul în aventura sud-americană. Altfel,
regulamentul impune utilizarea unor mo-
tociclete de până la 450 centimetri cubi,
mult mai apropiate de ceea ce se află în
producţia de serie. În caz contrar, cei care
doresc să utilizeze modelele anterioare
trebuie să folosească un restrictor de pu-
tere. Şi nu este exclus să vedem mai des
această variantă, pentru că versiunile cla-
sice ale motocicletelor KTM sunt renumite
pentru fiabilitatea lor.
Retragerea echipei de uzină a făcut ca
mai mulţi piloţi renumiţi să fie nevoiţi să se
descurce singuri şi să-şi formeze propriile
grupări. Este şi cazul lui Cyril Despres, dublu
câştigător în Dakar (2005 şi 2007), dar fran-
cezul nu se poate plânge pentru că el se bu-
cură de susţinerea Red Bull. Asemănătoare
este şi situaţia lui Marc Coma, care se bucu-
ră de o finanţare considerabilă din partea
ANUL SCHIMBĂRILOR
EUROSPORT16 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 17EUROSPORT
10. Repsol şi rămâne principalul pretendent
la victorie.
Vom avea români la start? Este ceea ce
îşi doresc fanii Dakarului din ţara noas-
tră, dar aceasta va depinde numai de bu-
getul de care va dispune Vectra Racing
Team. Emanuel Gyenes şi Marcel Butuza
au fost supuşi unor intervenţii chirurgi-
cale după ediţia din acest an, iar acest
lucru i-a obligat să absenteze o perioadă
îndelungată din competiţii. Mani a ter-
minat Raliul Marocului pe locul al optu-
lea, fiind totodată şi câştigător al catego-
riei Producţie, în timp ce Marcel s-a clasat
pe poziţia a 18-a. Dacă vor acumula banii
necesari traversării Atlanticului, atunci îi
vom vedea încă o dată în Raliul Dakar,
ediţia 2010. Dacă nu, obiectivul lor este
să participe în Africa Race, competiţia
care se derulează la fiecare început de an
pe un traseu care odinioară făcea partea
din „Bulevardul Deşertului”, aşa cum mai
era denumit Raliul Dakar.
Provocarea din Atacama
Pentru a celebra două secole de la independenţa celor
două ţări, organizatorii vor da startul chiar pe
1 ianuarie 2010, din Buenos Aires, după care va
urma un traseu în lungime de 8.600 kilometri, din
care 5.200 km vor reprezenta probe speciale.
Traseul din 2010, care va fi o buclă în sens invers acelor
de ceas, va demara în trombă spre nord: prima parte va
avantaja piloţii care preferă solul solid. După traversarea
Anzilor, caravana va avea de înfruntat Deşertul Atacama
din Chile - cea mai aridă regiune de acest fel -, unde
vor fi programate cinci speciale printre dune, fără prea
multe tronsoane de legătură şi un drum lung până la
Iquique. Returul spre capitala Argentinei va experimenta
o diversitate de zone muntoase, relief care va testa
rezistenţa sportivilor şi a echipamentului de concurs.
13 ianuarie 2009. Americanul ROBBY GORDON
şi Hummer-ul său în timpul celei de-a 11-a etape a
raliului Dakar 2009, în apropiere de Copiapo, Chile.
11. REGINA BALULUI
S-A ÎNTORS
Se numără zilele până la pri-
mul serviciu de la Australian
Open, nu doar pentru că e întâiul
mare turneu al sezonului, ci mai ales pen-
tru că e turneul la care lumea tenisului va
afla ce înseamnă de fapt revenirea în circuit
a belgiencei Justine Henin. După ce pe 14
mai 2008 îşi anunţa retragerea, justificată
de pierderea pasiunii pentru tenis, fostul
lider al ierarhiei mondiale n-a mai surprins
când, la jumătatea lunii septembrie, a spus
că se întoarce. Lumea se aştepta la asta, era
doar o chestiune de timp. Şi cum revenise
deja Kim Clijters, care a şi învins la US Open,
anunţul făcut de Justine n-a luat pe nimeni
pe nepregătite. Chiar dacă, ea însăşi a de-
clarat: „E surprinzător, pentru că pe 14 mai
2008 am pus capăt definitiv carierei mele.
Apoi a urmat o lungă călătorie personală.
Şi apoi flacăra despre care crezusem că s-a
stins a reapărut.”
O flacără cu cel puţin două motivaţii deja
recunoscute de jucătoare: câştigarea turne-
ului de la Wimbledon, unde nu s-a impus
niciodată şi a pierdut două finale, şi câştiga-
rea titlului olimpic la Londra, în 2012.
Au trecut 16 luni fără Justine în circuitul
profesionist. Un circuit care şi-a căutat în
zadar o nouă regină, niciuna dintre celelalte
jucătoare nereuşind să egaleze rezultatele,
carisma şi influenţa pe care le avusese bel-
gianca. Până în momentul retragerii fusese
117 săptămâni – cumulat - lider al ierarhiei
mondiale, adunând 61 consecutive pe 14
mai 2008. După ea, ierarhia a cunoscut 6
lideri diferiţi, în 11 rânduri modificându-se
numele primei clasate.
Serena Williams a câştigat bani impunân-
du-se în turnee majore, dar americanca a
evitat ostentativ concursuri minore, aşa că
a ajuns pe locul unu mondial abia la sfâr-
şitul acestui an. Dinara Safina, din contră,
a jucat multe turnee de categoria a doua
şi a treia, a adunat puncte şi a ajuns nu-
mărul unu, dar a clacat în turneele impor-
tante. Armada rusă, sârboaicele Ivanovic
şi Jankovic - au excelat prin inconstanţă.
Nimeni după Justine Henin n-a reuşit să
se impună atât de categoric cum o făcea
belgianca. Tocmai de aceea, revenirea ei
e extrem de aşteptată. Practic, există deja
prima miză pentru 2010!
Cât de mult va putea Justine să ofere,
comparativ cu succesul pe care îl are Kim
Clijters de când s-a întors? Şi cât de tare
va domina duelurile cu adversarele ei tra-
diţionale, exceptând-o poate pe Amélie
Mauresmo, care este încă în circuit şi are
rezultate notabile?
Organizatorii de la Australian Open, turneu
care va debuta pe 18 ianuarie, speră să
profitelamaximdepeurmaacesteireveniri.
Mai mulţi spectatori, sponsori mai darnici
şi televiziuni interesate de eveniment. Aşa
că s-au grăbit să-i ofere lui Justine un wild
card, la o lună după anunţul revenirii. Mai
ales că ultima prezenţă la Melbourne n-a
fost chiar fericită, fiind eliminată, în 2008,
în sferturi, de Maria Şarapova. Înainte de
primul turneu de Mare Şlem al anului,
belgianca a ales să joace două turnee
demonstrative, la Charleroi şi Dubai, pentru
ca în ianuarie să revină oficial în circuit, la
Brisbane, acolo unde de asemenea a primit
un wild card. Nimeni nu poate prevedea
Roland Garros l-a avut pe Roger Federer, în sfârşit, câştigător. Tot pe el a mizat şi turneul de la
Wimbledon, unde elveţianul a egalat recordul de victorii în concursuri de Grand Slam. La US Open
a fost Del Potro, dar şi Kim Clijters. Australian Open, ediţia 2010, avea nevoie de un eveniment pe
măsură pentru a concura celelalte trei turnee. Aşa că JUSTINE HENIN şi-a anunţat revenirea!
însă care va fi nivelul de joc la care se va
afla în ianuarie fostul lider mondial.
Nimeni nu ştie dacă lovitura sa de rever
cu o singură mână, considerată cea mai
bună şi mai curată din lume, e la fel de
eficientă. Sau dacă serviciul e la fel de pu-
ternic şi de precis. Obişnuia să servească
regulat cu peste 185 km la oră. Sunt mul-
te necunoscute legate de ea la Australian
Open, un turneu pentru care, indiscutabil,
cuvântul cel mai potrivit pentru a-l de-
scrie înainte de start ar fi nerăbdare. Şi nu
doar nerăbdare legată de Justine Henin.
Mai e şi Kim Clijters, care acum 6 ani pier-
dea aici o finală contra lui Henin, sunt su-
rorile Williams, Serena începând anul pe
primul loc mondial, e Dinara Safina, me-
reu suprinzătoare, la fel ca şi sârboaicele
Jankovic şi Ivanovic.
Concursul masculin de la antipozi e cel
puţin la fel de interesant precum cel al
fetelor. Rafael Nadal are de apărat titlul
cucerit anul trecut, când în finală l-a învins
pe Roger Federer. Un Federer care n-a mai
câştigat la Melbourne din 2007, elveţianul
fiind eliminat în semifinale în 2008 de
către învingătorul acelei ediţii, Novak
Djokovic. Desigur că titlul şi-l doreşte şi
sârbul, fără altă victorie de Grand Slam în
palmares până acum. Pe lista scurtă a
pretendenţilor s-a înscris şi Juan Martin
del Potro, argentinianul care l-a învins pe
Federer la US Open în finală. Poate şi Andy
Murray va emite pretenţii, britanicul fiind
unul dintre protagoniştii importanţi ai
circuitului masculin.
La 27 de ani, Justine Henin revine
în circuitul profesionist feminin
cu două mari obiective: să
câştige turneul de laWimbledon,
singurul de Grand Slam care-i
lipseşte din palmares, apoi
Jocurile Olimpice de la Londra,
din 2012. Belgianca a anunţat
că, după întrecerea olimpică din
capitala Marii Britanii de peste
aproape trei ani intenţionează să
se retragă definitiv
12. F1: radiografia
cutremuruluiDupă doi ultimi ani plini de convulsii în plan„politic”, Max Mosley a părăsit preşedinţia FIA la
finele sezonului trecut. Ocazie excelentă pentru actorii din Formula 1 să lase definitiv în urmă
un conflict chinuitor şi să privească spre viitorul disciplinei. Dar în mai puţin de un an, Honda,
BMW şiToyota au părăsit rând pe rând Formula 1, în timp ce unicul manufacturier de pneuri,
Bridgestone,şi-aanunţatretragerealafinelelui2010.Unexodanticipat,alcăruipretextideal
a fost criza economică globală.
Puzderia de schimbări de regulament şi un scandal sexual i-au
şubrezitautoritatealuiMAXMOSLEYînultimasaperioadăpetre-
cută în fruntea FIA. Căderea a venit logic.
COVER STORY
13. Din 1979, anul declanşării primului
conflict pentru drepturile comer-
ciale ale Formulei 1, 14 ani le-a
luat echipelor de Formula 1 până în mo-
mentul debarcării lui Jean-Marie Balestre.
Simbol al despotului conservator deve-
nit persona non-grata, fostul preşedinte
al Federaţiei Internaţionale a Sporturilor
Auto (FISA) şi, din 1986, a Federaţiei
Internaţionale a Automobilului (FIA) a ce-
dat puterea lent, dar sigur. Mai întâi prin
Acordurile Concorde, semnate într-o pri-
mă versiune în 1981, atunci când echipe-
le – reprezentate de Bernie Ecclestone şi
Asociaţia Constructorilor din Formula 1
(FOCA) – intrau în sfârşit în posesia unei
părţi din veniturile generate de disciplina
pe care o alimentau. Avea să fie începutul
sfârşitului pentru Balestre, convins de Max
Mosley – preşedinte al FISA în 1993 - să
contopească FISA şi FIA, apoi să renunţe
la cârma forului auto, pentru o poziţie de
venerabil implant ornamental în fruntea
Senatului FIA. Între fostul preşedinte şi suc-
cesorul său, diferenţele erau flagrante. Tot
cum astăzi apar diametral opuse finalurile
de domnie.
Cu Mosley, totul s-a petrecut rapid.
Tumultuos. Aproape violent. În decurs
de numai un an şi jumătate, fostul avocat
de succes şi-a văzut viaţa sexuală târâtă
din mocirla tabloidelor, trecând prin pad-
dock-urile de Grand Prix, până în mijlocul
Adunării Generale a FIA. La 68 de ani, bri-
tanicul a mai găsit puterea să-şi înălbească
onoarea în instanţele civile, apoi să-şi joace
ultima carte de pe poziţia – de-acum impo-
sibil de menţinut dincolo de mandatul ce-i
expira în octombrie anul următor – de pre-
şedinte al forului mondial.
În primul său interviu acordat după scan-
dalul celor cinci prostituate, Mosley a fost
întrebat dacă bănuieşte că i-a înscenat
cineva întreaga poveste: „Ei bine da, Bernie
(n.r. - Ecclestone) mi-a dat un nume”, decla-
ra boss-ul FIA în paginile săptămânalului
„Autosport”. Un nume „nu fără legătură cu
Formula 1”. „Nu ştiu încă sigur cine a fost şi
nu voi învinovăţi pe nimeni până când nu
voi fi sigur”. Cât despre mijloacele de retor-
siune, „totul va depinde de poziţia respec-
tivilor, dar mă voi gândi la ceva”, a indicat
Mosley.
Sigur, „Mad Max” şi-a făcut de-a lun-
gul vremii inamici redutabili. De la Jackie
Stewart, la Ron Dennis, fostul preşedinte
FIA a avut parte de o opoziţie forte – nu
numai în plan verbal – de-a lungul man-
datului. Însă decizia sa de a reforma din
temelii Formula 1 cu numai un an înainte
de finalul mandatului nu poate fi pusă pe
seama vreunui exces de zel. Sigur, trecerea
la pneuri slick, adoptarea sistemului de re-
cuperare de energie KERS, plus reducerea
apăsării aerodinamice a monoposturilor în
beneficiul creşterii ponderii apăsării meca-
nice se aflau deja de ani buni în proiectele
oficialului federal. Însă rapiditatea aplicării
lor – într-un an şi jumătate de la constitui-
rea Grupului Tehnic condus de Ross Brawn
- şi impermeabilitatea bruscă vizavi de ori-
ce negociere ulterioară cu echipele au lă-
sat să se întrevadă şi o cu totul altă raţiune
a demersului lui Mosley. O motivaţie abia
vizibilă doar spre jumătatea sezonului,
atunci când cifrele au început să lumineze
tabloul.
Introducerea ansamblului de reguli noi
pentru 2009 marca o turnantă în istoria
contemporană a Formulei 1: era prima
oară când regulamentul tehnic fusese
modificat în intenţia clar exprimată de a
creşte numărul de depăşiri şi de a ameli-
ora spectacolul în curse. Până la Marele
Premiu al Germaniei însă, progresul era
unul palid: 67 de depăşiri pe pistă uscată
în 2009, faţă de doar 58 la aceeaşi dată, în
sezonul 2008. O creştere, nicidecum însă o
revoluţie. Dacă mai punem la socoteală şi
un final de sezon cu destule curse soporifi-
ce la nivelul depăşirilor (Singapore, Suzuka
or chiar etapa terminală de la Abu Dhabi),
progresul s-a diluat totalmente spre sfârşi-
tul stagiunii.
Trei raţiuni pentru această evoluţie întru
stagnare. Prima ţine de faptul că reducerea
apăsării aerodinamice a fost neutralizată
de ingeniozitatea echipelor. Până la un
anumit punct, reacţia promptă a ingineri-
lor era una de aşteptat, ba chiar inevitabilă.
Ceea ce părea mai puţin probabil însă, era
ca echipele să recupereze 85-90% din ni-
velul de apăsare al anului 2008. Cauza se
regăseşte parţial la nivelul regulamentului
flu, care a autorizat utilizarea difuzorului
dublu.
Al doilea motiv îl reprezintă sistemul
KERS de recuperare a energiei cinetice pe
perioadele de frânare. Dispozitivul a avut
mai puţine efecte pozitive asupra perfor-
manţelor monopostului decât sperau echi-
pele care şi-au pierdut timpul investind
timp şi găleţi de bani în dezvoltarea siste-
mului. Efectele negative ale KERS asupra
repartiţiei maselor interne şi a utilizării efi-
cace a pneurilor au neutralizat beneficiile.
Nu în ultimul rând, diferenţele reduse
între plajele de uzură ale celor două tipuri
de pneuri propuse de Bridgestone pentru
fiecare Grand Prix nu le-au permis piloţilor
să forţeze depăşiri. Uzura constantă şi lentă
a ambelor tipuri de anvelope a nivelat per-
formanţele pe durata cursei.
Or Bridgestone - în calitate de manufac-
turier unic – n-avea nici un interes să pluse-
ze la capitolul cercetare-dezvoltare pentru
a oferi pneuri cu un vârf de performanţă
apreciabil sau cu degradări mai puţin linea-
re. De altfel, efortul financiar important de
a furniza un întreg platou şi beneficiile de
imagine reduse prin prisma statutului de
manufacturier unic au împins Bridgestone
la singura decizie logică în actualul context
economic: retragerea din F1 la finele sezo-
nului viitor.
În fine, ultimul factor al scăderii număru-
luidepăşirilorpemăsuraevoluţieisezonului
„Dacă Flavio Briatore este cumva prietenul meu? Ei bine,
asta e ceea ce pretinde doar el...”(Bernie Ecclestone)
EUROSPORT24 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 25EUROSPORT
9 iulie 1989: Şeful FISA, Jean-Marie Balestre discută la Grand
Prix-ul din Le Castellet cu şeful FOCA, Bernie Ecclestone. Transfe-
rul puterii şi al banilor din Franţa în Anglia, în Formula 1, era din
ce în ce mai clar. Ecclestone a supravieţuit până în prezent
14. DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 27EUROSPORT
a ţinut chiar de bunăvoinţa piloţilor
de a se angaja în depăşiri. În momen-
tul în care pitstopurile în cursă oferă
o oportunitate gratuită de a câştiga
poziţii, nu puţini au fost cei tentaţi de
soluţia expectativei: Sebastian Vettel
şi Jenson Button la Abu Dhabi, or ca-
zul flagrant al lui Kimi Raikkonen – la
Silverstone – când finlandezul ştia că
Nakajima urma să se oprească la boxe
înaintea sa.
Presiunea lui
Max Mosley
Poate şi de aceea, Max Mosley a in-
sistat şi a obţinut în ultimul său an de
mandat interzicerea realimentărilor
în cursă, cu începere din 2010. Acolo
unde a dat greş însă, a fost în impu-
nerea unui plafon bugetar pentru
echipe. Sub pretextul crizei mondiale
şi a unui sport nesustenabil în pla-
nul raportului beneficii – cheltuieli,
Mosley a dorit să impună echipelor
un buget de 30 de milioane de lire
(33 de milioane de euro) cu începere
din 2010, în schimbul unor libertăţi
totale în plan tehnic. Reacţia echi-
pelor grupate în Formula One Teams
Association (FOTA) nu s-a lăsat aştep-
tată: „Echipele sunt cele care inves-
tesc în Formula 1. Noi trebuie să fim
aşadar singurii responsabili pentru a
determina cea mai bună metodă de
reducere a costurilor”, susţinea aus-
tralianul John Howett, boss-ul Toyota
F1 şi totodată vicepreşedinte al FOTA.
Ulterior, plafonul a fost ridicat la 50
de milioane de euro, însă chiar şi aşa,
prea mulţi amatori nu s-au găsit. Nu
de alta, dar până şi modesta Toro
Rosso a afişat anul trecut un buget
de 130 de milioane de dolari, pen-
tru rezultatele pe care le cunoaştem
deja. „Am sentimentul că Max ar fi
foarte fericit dacă toată lumea sem-
nează pentru 55 de milioane de lire
sterline”, spunea în primăvara trecută
Frank Williams, preluat de publicaţia
F1 Racing. „Max ar câştiga pe două
tablouri, căci sângele proaspăt e o
prioritate în Formula 1, dar nu în de-
trimentul echipelor deja existente”.
Până la urmă, doar Williams şi
Force India aveau să accepte oferta
lui Mosley. Celelalte team-uri au înţe-
les pericolul şi au preferat să rămână
unite în cadrul FOTA. O asociaţie cu
rol de contrapondere atât la nivel
politic (acolo unde FIA reprezintă
autoritatea supremă a F1), cât şi la
nivel comercial (unde Formula One
Management – controlată de Bernie
Ecclestone - face legea).
Ori în acest triunghi de putere po-
ziţia lui Mosley – omul care impunea
regulile jocului în plan tehnic şi spor-
tiv - devenise tot mai radicală, de-a
lungul ultimului an. De ce? „Dacă nu
schimbăm regulile, cei care au cele
mai multe mijloace vor câştiga me-
reu”, spunea recent Tony Purnell, fos-
tul director tehnic Jaguar reconvertit
în consultant tehnic al FIA. Văzută sub
acest unghi, poziţia preşedintelui FIA
avea un iz de revanşă. O părere îm-
părtăşită şi de alţi observatori ai fe-
nomenului. „Adevărul e că Max voia
să-şi regleze conturile cu cei care l-au
condamnat fără vreo altă formă de
proces. Aduceţi-vă aminte de comu-
nicatul comun semnat de Mercedes şi
BMW, cei care s-au ofuscat de morala
prezidenţială, sau de luarea de pozi-
ţie lipsită de nuanţe a constructorilor
japonezi Honda şi Toyota”, opina re-
cent belgianul Pierre Van Vliet, fost
pilot şi team manager, actualmente
consultant GM Europe angajat în eva-
luarea participării Chevrolet în WTCC.
Răzbunare ratată
Orgoliul vexat al lui Mosley a re-
distribuit cărţile la nivelul sezonului
2009. Însă britanicul pregătea lovitura
de graţie foştilor actori de talie din F1
pentru anii ce urmează. Adoptarea a
trei echipe noi, plafonului bugetar ca
avantaj acordat team-urilor mărunte
şi a unor controlori financiari man-
dataţi de FIA risca să distrugă forţa
financiară a marilor constructori im-
plicaţi în F1. „Max Mosley a fost foarte
naiv crezând că vom accepta acest
principiu al plafonului bugetar”, a
sunat replica vicepreşedintelui FOTA,
John Howett, citat de revista F1i. „Nici
“Bernie mi-a dat un nume
pentru omul din spatele
scandalului. Un nume nu fără
legătură cu Formula 1. Nu ştiu
încă sigur cine a fost şi nu voi
învinovăţi pe nimeni până
când nu voi fi sigur”.
MaxMosley
15. nu încape vorba ca societăţile noastre, în
marea lor majoritate filiale ale marilor com-
panii multinaţionale, să permită acestor
controlori accesul la conturi”.
În schimb, FOTA s-a declarat gata să ini-
ţieze o reducere a resurselor utilizate, în
cadrul unui plan unic pentru toată lumea
şi articulat în jurul unei implementări gra-
date, pe mai multe sezoane. O oportunita-
te de care a profitat nu Mosley, ci al treilea
element al triunghiului, Bernie Ecclestone.
Patronul comercial al Formulei 1 a pro-
fitat pentru a semna – la finele lui iulie
- noile Acorduri Concorde, ce gestionează
raportul financiar dintre sport şi echipe.
În schimbul renunţării la sistemul KERS cu
începere din sezonul viitor şi a adoptării
planului echipelor de reducere a costurilor
cu începere din 2011, Bernie Ecclestone şi-a
asigurat viabilitatea comercială a competi-
ţiei până la finele lui 2012. Acordurile sunt
secrete, însă FOM – se pare - va dirija cam
jumătate din veniturile Formulei 1 către
echipe, în schimbul libertăţii de a impune
calendarul şi de a percepe taxe organiza-
torilor. În plan financiar, echipele par a nu
fi câştigat faţă de precedentele Acorduri,
ce au expirat în 2007. Însă şi-au consolidat
poziţia la nivel politic în peisajul F1 şi şi-au
asigurat viabilitatea, în proprii termeni, pe
următoarele sezoane.
Chiar şi aşa, Mosley n-avea însă să plece
din fruntea FIA fără a avea ultimul cuvânt.
Altfel e greu de explicat de ce, abia la
aproape un an după consumarea victoriei
trucate de Renault în ediţia inaugurală a
Mareleui Premiu de la Singapore, preşedin-
tele FIA a decis să acţioneze şi să convoa-
ce o Adunare Extraordinară a Consiliului
Mondial al Sporturilor cu Motor. Despre
faptul că Flavio Briatore împreună cu di-
rectorul de inginerie Renault Pat Symonds
i-au sugerat lui Nelson Piquet Junior să-şi
încheie cursa în zid, în turul 14 al cursei asi-
atice – totul spre a provoca apariţia Safety
Car-ului şi a declanşa strategia de cursă vic-
torioasă a coechipierului Fernando Alonso
-, oficialii FIA ştiau de destulă vreme. Încă
din octombrie 2008, în weekendul Marelui
Premiu al Braziliei, Nelson Piquet Senior
l-a informat pe directorul de cursă al FIA,
Charlie Whiting, despre adevărata faţă a
evenimentelor, relatată de junior, în acel
Grand Prix din Singapore.
Or Mosley – informat de mâna sa dreap-
tă, Charlie Whiting – n-a părut să aibă vreo
reacţie în cele şase luni ce au urmat inci-
dentului. Abia în vara lui 2008, scandalul a
căpătat proporţii epice, o dată cu concedi-
erea lui Piquet Jr. de la Renault.
Businessman versat, deţinător al unei
afaceri de miliarde de dolari în domeniul
transporturilor transcontinentale, Piquet
Sr. nu face parte din tagma guralivă a co-
mentatorilor din F1. Din contră. Bun prie-
ten cu Bernie Ecclestone, alături de care
a câştigat două titluri mondiale în 1981 şi
1983, la Brabham, Piquet ar fi putut proce-
da ca şi până acum: să tacă şi să facă astfel
încât să-i relanseze cariera juniorului. Dar
n-a fost cazul. Piquet a dat telefoanele, l-a
pus pe junior să dea declaraţii şi – o dată
garantată imunitatea lui Nelsinho de forul
mondial – a contribuit la excluderea pe
viaţă din motorsport a fostului director
Renault F1, Flavio Briatore. Întâmplător sau
nu, Don Flavio nu era unul dintre prietenii
lui Mosley. Dimpotrivă. Şeful FIA n-a ezitat
să-l catalogheze drept „nebun” pe excen-
tricul soţ al Elisabetei Gregoracci.
După două decenii de loiale servicii în
F1, Briatore n-a putut fi salvat nici măcar
de bunul său partener de afaceri, Bernie
Ecclestone, cel care a ţinut recent, în pa-
ginile F1 Racing, să-şi delimiteze dimensi-
unile amiciţiei ce-l leagă de coacţionarul
Queen’s Park Rangers: „Dacă Flavio e prie-
tenul meu? Asta e ceea ce spune el...”
Avea să fie ultima consecinţă cu greuta-
te a preşedinţiei Mosley. Una în care – din
ins provenit din F1 şi dedicat cauzei echi-
pelor – britanicul a sfârşit prin a-i deveni
adversar înverşunat. Poate şi de aceea,
atunci când şi-a anunţat preferinţa pentru
succesorul său, în persoana fostului direc-
tor sportiv Peugeot şi Ferrari, Jean Todt
(63 de ani), rezervele emise de reponsabilii
echipelor de F1 n-au ezitat să apară. Şi asta
pentru că francezul – care a împins spre
perfecţiune, de-a lungul deceniilor petre-
cute în motorsport, zelul fundamentalist al
celui pentru care scopul scuză mijloacele –
riscă să reprezinte doar o altă faţă a acelu-
iaşi regim. Antipatia sa faţă de Ron Dennis
este arhicunoscută. Iar animozitatea faţă
de fostul boss McLaren nu e singura creată
în cele două decenii şi jumătate petrecute
de Todt ca responsabil în motorsport.
Lesne de ghicit însă, Todt îşi are însă pro-
priile argumente ca proaspăt preşedinte al
FIA. După spusele sale, „conducere puter-
nică, muncă de echipă, pasiune, loialitate şi
implicare totală în priorităţile noastre la ni-
vel politic”. „În zece ani alături de Jean, un
singur lucru am ajuns să înţeleg despre el:
că pune întotdeauna accentul pe o abor-
dare nebeligerantă, fără conflict deschis”,
susţinea de curând fostul său director teh-
nic de la Ferrari, Ross Brawn, citat de pu-
blicaţia britanică Autosport. „Întotdeauna
pune accentul pe compromis pentru a
găsi soluţii. A apărat mereu poziţia Ferrari
până în pânzele albe, însă era întotdeauna
interesant, în culise, să-l vezi cum găseşte
compromisuri tacite, soluţii tacite, cum în-
curaja dialogul discret pentru a găsi soluţii.
E foarte bun la aşa ceva. Cred că va face o
treabă excelentă”.
Todt a anunţat deja că nu-şi doreşte să
revoluţioneze întregul mecanism al FIA şi
a făcut - încă din campanie - un număr de
propuneri interesante pentru motorsport.
Sugestia cea mai notabilă a fost de a crea
un post de comisar pentru fiecare dintre
marile discipline patronate de FIA. Caz în
care preşedintele forului mondial i-ar ceda
comisarului gestiunea cotidiană a respec-
tivului campionat.
După aproape trei decenii de loiale
servicii aduse celor de la Peugeot şi,
ulterior, Ferrari, JeanTodt s-a regăsit
propulsat în fruntea FIA pentru urmă-
torii patru ani. Francezul nu şi-a propus
să revoluţioneze, ci doar să cizeleze un
sistem al cărui exponent este.
EUROSPORT28 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
16. Altă măsură interesantă, Todt a propus
înfiinţarea unui grup de supervizare a comi-
sarilor, pentru a studia ameliorările ce pot fi
aduse unui sistem care de-a lungul vremii a
avut darul să enerveze prin inconsecvenţa
deciziilor aplicate. Ideea unui nou comi-
tet disciplinar a fost şi ea avansată, pentru
a conduce anchetele în caz de infracţiu-
ne serioasă şi de a recomanda Consiliului
Mondial penalizări în consecinţă.
În fine, francezul a promis să continue
eforturile de reducere a costurilor, pen-
tru a îmbunătăţi rentabilitatea şi totodată
accesibilitatea diverselor discipline din
motorsport.
Dacă echipele sunt într-o oarecare ex-
pectativă în acest început de mandat de 4
ani (reînnoibil o singură dată), Ross Brawn
pare unul dintre partizanii declaraţi ai nou-
lui preşedinte. „Unul dintre lucrurile pe care
Jean le face foarte bine e dezvoltarea unui
spirit de echipă. A făcut-o la Ferrari şi cred
că o va face din nou la FIA. Am avut un an
2009 un pic traumatizant, dar cred că Jean
va face lucrurile diferit de-acum înainte.
Sunt destul de entuziast la începutul unei
noi ere şi abia aştept să lucrăm de-acum
încolo cu FIA”.
Final de eră
Cu trei constructori şi un manufacturier
de pneuri anunţându-şi retragerea într-un
interval mai mic de un an, Formula 1 a cu-
noscut o hemoragie fără precedent în isto-
rie. O avalanşă de dezertări pe măsura unui
platou bine garnisit în cursul acestui dece-
niu. Căci niciodată în istoria sa de peste o
jumătate de veac, Marele Circ n-a mai tra-
versat o perioadă în care a reuşit să regru-
peze şase mari constructori de automobile
– majoritatea cu echipe complete, fabri-
cante de şasiuri şi motoare deopotrivă.
Este finalul unei epoci demarate în
2000, atunci când preşedintele Ford Motor
Company, Jacques Nasser, a văzut în achi-
ziţionarea echipei lui Jackie Stewart ocazia
ideală de a beneficia de un excelent vehi-
cul promoţional pentru modelele sport
Jaguar. Aşa s-a născut Jaguar Racing şi,
în aceeaşi perioadă, Renault a procedat
întocmai cumpărând echipa Benetton.
Toyota alesese poate calea cea mai com-
plicată: a unei echipe dezvoltate pe cont
propriu, de la zero, în centrul său european
de motorsport de la Köln. Honda şi BMW
au procedat conform modelului Jaguar,
achiziţionând mini-structuri deja existen-
te, pentru a evita covârşitoarea birocraţie
impusă de Formula One Administration,
organizaţia lui Bernie Ecclestone.
Pentru orice constructor la acel mo-
ment, capacitatea de atracţie a Formulei
1 era clară. Competiţia aborda noile pieţe
din Extremul Orient şi revenea – după o
absenţă de aproape un deceniu - în Statele
Unite. Altfel spus, F1 se constituia într-un
instrument de marketing global, în care
succesul se traducea prin competenţa teh-
nologică a respectivului constructor şi prin
superioritatea imediată, uşor de constatat
din faţa micilor ecrane, asupra prestigioşi-
lor rivali de pe piaţa auto, acum jucători în
lumea închisă a Marelui Circ.
Nu-i greu de ghicit că marii producă-
tori de automobile au fost primiţi în F1
cu braţele deschise. Aduceau noi sponsori
sau îi făceau să revină pe cei vechi, dornici
de asociere cu nume sonore ale industriei
auto. VIP-urile – de asemenea - au început
să umple selectul Paddock Club, gestionat
Ca motorist, BMW a obţinut un titlu mondial la piloţi (1983) alături de Nelson Piquet şi Brabham. Din
postura de constructor însă, bavarezii au progresat constant din 2005 încoace, însă au ales sa tragă
cortina la chiar primul lor sezon dificil.
EUROSPORT30 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 31EUROSPORT
17. de Bernie Ecclestone. Spre exemplu, doar
în sezonul 2009, Toyota a adus, în medie,
100 de invitaţi în Paddock Club, şi a plătit
pentru fiecare 4000 de dolari pe cursă. Spre
comparaţie, Force India – echipa indepen-
dentă a miliardarului indian Vijay Mallya - a
adus în total, de-a lungul întregului sezon,
doar 30 asemenea invitaţi VIP!
Cu bugete de ordinul sutelor de milioane
de dolari pe stagiune, „cursa înarmărilor”
fusese lansată.
Principalul interes al unui manufacturier
independent este de a-şi menţine echipa
în viaţă, prin intermediul sponsorilor atraşi
de la un an la altul de departamentul de
marketing. Ca mare constructor proprietar
al unei echipe, grijile de recrutare a spon-
sorilor dispar. Consiliul de Administraţie
eliberează bugetul şi fixează obiectivele.
O cu totul altă constrângere intervine însă
aici. Constructorul e – prin natura investiţiei
- şi sponsor principal al echipei. Or implica-
rea sa depinde de rezultatele şi expunerea
mărcii. De aceea, o echipă independentă
poate pierde un sponsor ca urmare a unui
sezon modest în planul rezultatelor, însă o
stagiune delicată a unui constructor riscă
să compromită total viitorul echipei sale.
Aşa s-a întâmplat cu Honda - care la capătul
a două sezoane catastrofale (2007 şi 2008)
a decis să scoată ştecherul din priză - şi cu
BMW, bavarezii nemaiaşteptând măcar fi-
nalul acestui singur sezon în care au gâfâit.
Pretextul crizei economice mondiale a
picat bine pentru toţi aceşti constructori.
Toyota solicita companiei-mamă bugete
anuale în jurul a 400-500 de milioane de
dolari, în condiţiile unor clasări în afara
Topului 4 la final de sezon. Atunci când
Bernie Ecclestone şi-a vândut 80% din
drepturile comerciale ale Formulei 1 celor
de la CVC Capital pentru 1,5 miliarde de do-
lari, devenise limpede că bula financiară a
Formulei 1 avea să se spargă. Or, limitarea
progresului tehnologic (dezvoltarea mo-
toarelor a fost îngheţată, prin regulament),
împreună cu dezertarea pieţelor clasice,
atractive, ale Formulei 1 (Statele Unite,
Canada, Franţa, unul dintre cele două
Grand Prix-uri germane) şi orientarea spre
circuitele aseptice din Orientul Mijlociu şi
îndepărtat, unde ponderea în materie de
vânzări auto pentru marii constructori este
de ordin liliputan, a deschis uşa către exod.
Pentru Bridgestone, asemănarea cu ca-
zul retragerii Renault în 1997 e izbitoare.
Unic manufacturier de pneuri al Formulei
1 din 2007, producătorul nipon nu s-a mai
aflat – de atunci încoace - în centrul aten-
ţiei decât atunci când anvelopele sale au
fost citate drept cauzele vreunui dezastru.
Altfel, cu dezvoltarea tehnologică în ma-
terie de pneuri îngheţată, Bridgestone a
trebuit să suporte dificultatea financiară a
furnizării unui întreg platou, cu o expunere
măruntă pentru efortul furnizat.
În aşteptarea deciziei celor de la Renault,
care şi-au amânat pentru sfârşitul anului
hotărârea de a continua sau nu, Formula 1
se pregăteşte să păşească într-o nouă fază.
Cea a revenirii la sistemul tradiţional al con-
structorilor independenţi şi a motoriştilor
multi-furnizori. 2010 începe aici.
EUROSPORT32 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
18. Pe unii, poate că vestea i-a luat prin
surprindere. Alţii o aşteptau. Cert este
că într-o zi din septembrie 2009, Bode
Miller a anunţat că va reveni să se pregătească
şi să concureze cu lotul american, în speranţa
că va avea încă o şansă la Jocurile Olimpice
din februarie 2010.„Îl înţeleg perfect pe Brett
Favre” - a spus Miller la conferinţa de presă din
Los Angeles, apelând la exemplul dat de cele-
brul conducător de joc din fotbalul american.
“Îţi dedici viaţa sportului şi vezi că ar fi frumos
să renunţi şi să încerci altceva, nou. Pleci, apoi
te trezeşti cu o ditamai gaura în viaţă, acolo
unde înainte era sportul, mai ales în cazul meu,
deoarece aceasta este principala mea formă de
exprimare.’’
Ruptura se produsese în toamna lui 2007,
când, sătul de conflictele cu oficialii americani,
Bode decisese să concureze pe cont propriu.
Şi-a înfiinţat şi finanţat propria echipă. Cel mai
de succes schior din istoria Statelor Unite, cu
două medalii olimpice de argint, două mari
globuri de cristal şi patru titluri de campion al
lumii, nu se împăca în niciun fel cu constrânge-
rile impuse de pregătirea centralizată. Era ne-
mulţumit de condiţiile oferite. Şi-a spus că îi va
fi mai bine dacă va trăi şi va concura în propriul
său sistem. A devenit vedeta Circului Alb, cu
propriul motorhome, care îl plimba prin staţi-
unile Europei, deoarece îi plăcea să doarmă în
patul său şi nu în cele de hotel. Avea propriul
personal de pregătire.
Cu excepţia celui de-al doilea trofeu în Cupa
Mondială la general, câştigat în 2008, rezultate-
le nu s-au ridicat însă la înălţimea aşteptărilor.
După startul bun din sezonul 2008-09, cu două
clasări pe locul secund în primele cinci săptă-
mâni, Miller a avut mari probleme. A arătat că
este ieşit din formă la Campionatele Mondiale
din Franţa 2009, când nu a încheiat trei din
cele cinci curse la care a participat, iar cel mai
bun rezultat a fost locul opt la coborâre. Bode
Miller se află în prezent în situaţia ingrată de a
nu fi câştigat nici o medalie în cele 15 concur-
suri programate la cele trei competiţii majore -
Campionate Mondiale sau Jocuri Olimpice - din
ultimii patru ani.
La 32 de ani, schiorul din Franconia, New
Hampshire a renunţat să mai participe în ulti-
ma lună a sezonului trecut din Cupa Mondială,
pentru a-şi regândi viitorul. Echipa se destră-
mase la finele iernii trecute. Mulţi au considerat
că Bode este terminat. Anunţul din 24 septem-
brie semnifică reîntoarcerea fiului risipitor, pen-
tru a încerca încă o dată să-şi treacă în palmares
singura victorie care-i lipseşte - cea olimpică.
Comportamenul său la ediţia anterioară a
Jocurilor Albe, la Torino 2006, a scandalizat na-
ţiunea de peste Atlantic. A recunoscut şi el că
succesul a venit mai degrabă la petrecerile pre-
lungite până târziu în noapte decât pe pârtie.
Acolo unde mărturisise că a schiat sub influen-
ţa alcoolului.
Evident, medaliile aşteptate au refuzat să
apară. În 2009, Miller l-a sunat pe preşedintele
Comitetului Olimpic, Larry Probst şi i-a promis
că va face tot posibilul pentru ca faptele din
Dacă n-ar fi existat, poate c-ar fi trebuit inventat. Aşa însă, Bode Miller este o
adevărată mană cerească pentru jurnalişti. Performanţele sale de pe pârtie sunt
completate de conferinţele de presă spumoase şi de escapadele nocturne.
CEL CE DĂ
CULOARE ZĂPEZII
Piemont să nu se repete la Vancouver. Şi sistemul
l-a primit înapoi cu braţele deschise.
Întrebat dacă exprimarea unor regrete sau scu-
ze pentru faptele sale din februarie 2006 ar avea
vreun efect pozitiv, Miller a spus că „oricine poate
privi înapoi, la anumite vorbe şi întâmplări, pe care
să le aprecieze în alt mod. Nu cred că este locul po-
trivit pentru a-mi cere scuze. Totul va veni natural,
de la sine. Faptele mele de-acum înainte vor vorbi
mult mai bine decât cuvintele pe care le-aş spu-
ne acum. Acesta este unul din lucrurile nefericite,
în cazul scuzelor. Dau impresia că vrei să calmezi
situaţia. Ceea ce nu este cazul. De-acum înainte,
simt că mă îndrept în direcţia potrivită. Însă asta
rămâne de văzut.’’
Miller a recunoscut că nu e suficient de bine
pregătit pentru a participa la prima etapă a noului
sezon, în uriaşul de la Soelden şi că intenţionează
Originar din Franconia, New Hampshire, o localitate
din Munţii Apalaşi, BODE MILLER a copilărit într-o
cabană fără electricitate şi instalaţii sanitare.
Aînceputsăjoacetenisşifotbal,laacademiabunicilor
din partea mamei şi a debutat în Cupa Mondială la
schi alpin în 1996, la 18 ani.
să-şi facă revenirea în Cupa Mondială mai târziu, la
Levi, în Finlanda.
Americanilor le plac poveştile de succes, întoar-
cerile spectaculoase, de după perioadele de căde-
re în viaţă, acele exemple care dau optimism.
Depinde doar de Bode ca Hollywood-ul să pregă-
tească un nou scenariu cu final fericit.
19. În căutarea
lânii de aur
Cu excepţia Rusiei şi, poate, a Suediei,
Europa îşi trimite la Mondialele din Africa
de Sud cam tot ce are mai bun în momen-
tul de faţă. Artileria grea, adică Germania,
Spania, Italia, Anglia şi Franţa conduc pluto-
nul care va încerca să câştige pentru prima
dată în istorie titlul mondial pe un alt conti-
nent decât cel european.
Dusă pe parcursul a mai bine de un an,
lupta pentru calificare s-a încheiat cu play-
off-ul de la mijlocul lui noiembrie, în care
cele mai bune opt locuri doi din cele nouă
grupe preliminare s-au înfruntat în dis-
pute directe. Barajele au oferit o singură
surpriză, calificarea mereu surprinzătoarei
Slovenii în dauna maicii Rusia, astfel că ve-
detele Arshavin, Pavlyucenko, Zhirkov dar
şi antrenorul Guus Hiddink – aflat la primul
rateu la cârma unei echipe naţionale – vor
vedea competiţia din vara anului viitor
doar la televizor.
Franţa nu s-a dezminţit nici în baraj. Chin,
chin şi iar chin. După 1-0 la Dublin, gol no-
rocos Anelka, sărbătoarea programată pen-
tru returul de pe Stade de France era să se
transforme în coşmar. Robbie Keane a mar-
cat pentru britanici în timpul regulamentar
şi meciul părea să se îndrepte către lovitu-
rile de departajare. Noroc însă cu bătrânul
Gallas, care a salvat Franţa şi pe Domenech
în minutul 103, atunci când uriaşă arenă
pariziană se transformase într-un imens cor
de fluierături la adresa favoriţilor.
Portugalia, fără Cristiano Ronaldo, a tre-
cut cu ceva emoţii de Bosnia-Herţegovina.
Două victorii scurte au fost suficiente. În
schimb, luptă surdă între Grecia şi Ucraina,
două echipe ultradefensive, iar cei care se
vor deplasa în Africa de Sud vor fi elenii.
Forul de la Atena trebuie să ia serios în
calcul ideea de a-i ridica o statuie lui Otto
Rehaggel, antrenorul fără de care Grecia ar
fi rămas pe veci doar cu imaginea de ţară
turistică.
În ce priveşte grupele propriu-zise de
calificare, nouă la număr, mai peste tot va-
loarea s-a impus. În grupa I, Danemarca a
impresionat prin regularitate. Grupa a II-a
a trimis la Mondiale Elveţia, ţara lui Blatter!
Situaţie comică în grupa a III-a, unde favo-
ritele Cehia şi Polonia parcă n-au vrut să
se califice! Şi atunci „de ce nu?” şi-a spus
Slovacia, debutantă la un Mondial. În gru-
pa IV-a Germania a călcat totul în picioare,
iar campioana europeană Spania a defilat
prin grupa a V-a, unde a obţinut maxi-
mum posibil: 30 de puncte din 30 posibile!
Situaţie aproape similară în grupa a VI-a, cu
Anglia în rolul Spaniei. Insularii au pierdut
un singur meci, penultimul, în Ucraina, în-
tr-un moment în care erau deja calificaţi.
Întâmplător sau nu, înfrângerea respectivă
le-a dat ucrainenilor şansa de a merge la
baraj în dauna Croaţiei, adică echipa care
eliminase Anglia de la Euro 2008. Cum se-
nvârte roata vieţii!
Poate cea mai mare surpriză a prelimi-
nariilor – judecând măcar prin prisma fap-
tului că acolo se afla Franţa – a fost califi-
carea Serbiei din grupa a VII-a preliminară.
Sosirea lui Radomir Antici pe banca tehni-
că a adus ordine şi disciplină în sânul unei
echipe care niciodată n-a dus lipsă de mari
talente. România? A terminat grupa pe
locul 5, adică imediat deasupra Insulelor
Feroe! Restul e tăcere.
Italia şi Olanda au dominat clar grupele
din care au făcut parte, a opta, respectiv
a noua, calificarea venind aproape din
inerţie.
Diego, nebunul!
America de Sud trimite 5 echipe la tur-
neul final mondial, chiar dacă a avut doar
patru locuri direct calificante. A cincea cla-
sată, Uruguay, a jucat baraj cu reprezentan-
ta CONCACAF, Costa Rica, a câştigat cu 2-1
dubla manşă, şi va fi prezentă în Africa de
Sud. Alături de Brazilia, Chile, Paraguay şi
Argentina.
Tot sângele clocotind al Argentinei s-a
strâns sub treningul de antrenor al lui Diego
Cupa Mondială merge pentru prima oară pe Continentul Negru, în Africa de Sud.
Nulipseştedepetabloulparticipantelorniciunadintrefostelecampioaneşiniciuna
dintre favorite. AmaZulu, „oamenii din rai” în traducere, urmaşii războinicilor
băştinaşi vor purta tricouri de fotbalişti, vor merge la meci şi se vor „virusa” de
microbul fotbalului. Calificările recent încheiate merită o trecere în revistă.
AmaZULU
DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 37EUROSPORT
Gallas salvează Franţa şi scaunul lui Domenech
Torres e un candidat serios la titlul de cel
mai bun jucător a Cupei Mondiale
20. Maradona, care a dinamitat preliminariile
din America de Sud trăind periculos şi vo-
ciferând zgomotos împotriva contestatari-
lor. Cu el pe bancă, albi-celeştii s-au chinuit
până în ultimul meci de calificare şi au atras
toate privirile, punând în umbră celelalte
calificate şi în general cam toate evenimen-
tele din preliminarii. Maradona a captat
întreaga atenţie, oferind, în altă gamă, ace-
laşi spectacol magnetic ca pe vremea când
juca. Argentina a început perfect campania
cu Alfio Basile pe bancă, câştigând prime-
le trei meciuri cu 7 goluri marcate şi fără
să primească vreunul. În octombrie 2007 a
pierdut în Columbia, iar în următorul joc, în
iunie 2008, a făcut egal acasă cu Ecuador.
Încă un egal peste trei zile, în Brazilia, apoi
1-1 acasă, în septembrie, cu Paraguay, ur-
mat, tot la trei zile, de un egal, tot 1-1, pe
terenul ultimei clasate, Peru. Abia în octom-
brie, după un an, argentinienii au reuşit să
câştige din nou, acasă cu Uruguay, după
care a urmat înfrângerea din Chile, 0-1, pri-
ma în istorie în faţa vecinilor de dincolo de
Anzi, şi demiterea lui Alfio Basile. Echipa era
pe cinci, după zece meciuri în care pierduse
de două ori, câştigase de patru ori şi făcuse
alte patru egaluri.
Maradona a fost soluţia pentru înlocuirea
lui Basile. Diego ajunsese selecţioner, ceea
ce visase întotdeauna. A debutat oficial pe
28 martie, cu un succes categoric, 4-0 aca-
să, cu Venezuela. Dar pe 1 aprilie Argentina
a pierdut 1-6 în Bolivia, egalând recordul
diferenţei de goluri într-o înfrângere din is-
toria naţionalei. A fost un dezastru.
A mai urmat unul, pe 10 iunie în Ecuador,
0-2. Iar în septembrie, al treilea: Brazilia a
câştigat la Buenos Aires cu 3-1. Dar n-a fost
totul, la trei zile distanţă, şi Paraguay a în-
vins Argetina, la Asuncion, cu 1-0. Astfel, cu
două runde înainte de finalul preliminarii-
lor, pentru a se califica, formaţia antrenată
de Diego trebuia să câştige şase puncte.
Presa îl desfiinţa deja şi îi cerea demisia,
sau demiterea, iar el răspundea pe măsu-
ră, în stilul caracteristic, jignind în stânga
şi-n dreapta. Pe 10 octombrie, la Buenos
Aires, Martin Palermo a înscris în minutul
92 golul victoriei, 2-1, cu Peru, ultima cla-
sată. Presiunea era imensă! Peste patru
zile, pe celălalt mal al estuarului La Plata,
la Montevideo, Argentina juca împotriva
Uruguay-ului meciul al cărei câştigătoare
obţinea ultimul loc direct calificant. A fost
victorie Diego, la limită, 1-0. Şi apoi dez-
lănţuirea de la conferinţa de presă, când a
adresat cuvinte obscene jurnaliştilor care-l
criticaseră încontinuu. FIFA l-a suspendat
două luni, dar Diego rămâne neschimbat.
A calificat Argentina la turneul final şi ca
antrenor! Are cineva vreo îndoială că nu se
visează campionul lumii în 2010!?
Zgomotul şi tămbălăul făcut de
Maradona a oferit Braziliei linişte şi, parcă
pe nesimţite, fotbaliştii cariocas au câştigat
preliminariile. Carlos Dunga şi-a văzut te-
meinic de treabă, a întinerit echipa şi mai
ales a oferit o altă faţă a celei mai eferves-
cente formaţii din lume: o defensivă cruntă
şi neiertătoare, din 18 meciuri Selecao pier-
zând doar două şi primind doar 11 goluri.
Asta fără să uite de atac, înscriind cele mai
multe goluri, 33, dintre cele zece echipe
participante la întrecere.
Personaj principal al preliminariilor poa-
te fi considerat însă şi Marcelo Bielsa, se-
lecţionerul argentinian al reprezentativei
statului Chile. S-a retras în 2004 de la cârma
naţionalei Argentinei spunând că renunţă
definitiv să mai antreneze. După trei ani, fe-
deraţia de la Santiago l-a convins să revină.
A calificat echipa de pe locul al doilea, a în-
vins prima oară în istorie Argentina, prima
oară în istorie Uruguay-ul la Montevideo.
E un erou deja pentru fotbalul chilian şi un
tehnician iubit la fel de mult în Argentina.
Reabilitarea
Nordului beligerant
Preliminariile africane ne-au oferit spec-
tacol, culoare, atitudine, dar şi multă în-
crâncenare, pe parcursul a doi ani de com-
petiţie. Pare a se fi consumat o eternitate de
la startul primei faze a calificărilor africane
până la succesul în adversitate al algerieni-
lor, în barajul de la Khartum.
Ca să fim mai precişi, prima minge lo-
vită în preliminariile africane a fost în
Madagascar, pe 14 octombrie 2007. Totul
a început cu această aventură malgaşă, în
EUROSPORT38 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
Messi trece de paraguayanul Haedo
pe Monumental Stadium dar
rezultatul final a fost 1-1. Argentina
mai avea de luptat pentru calificare.
21. 40 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
ca în antichitate, pe aeroportul din capi-
tala egipteană, transformată în teatru de
război. Patru zile mai tărziu, filmul eveni-
mentelor a continuat cu disputa decisivă,
pe teren neutru, în Sudanul eminamente
anti-egiptean. În fostul condominiu anglo-
egiptean, dintre cele două Niluri, Algeria a
căştigat, galvanizată şi de asistenţă. Unicul
gol al meciului a fost marcat de omul lui
Bochum, Antar Yahia.
Migraţia
continentelor
43 de echipe naţionale s-au aliniat la
startul preliminariilor asiatice pentru
Campionatul Mondial de anul viitor. Dacă
Laos, Brunei şi Filipine nu s-au înscris, iar
Timorul de Est a luat pentru prima dată
parte la calificări, totuşi cea mai mare sur-
priză a reprezentat-o intrarea în competi-
ţie a Australiei, o ţară-continent care până
atunci participase la întrecerile din Oceania.
Sigur, în fotbal sunt şi alte anomalii geo-
grafice. Spre exemplu,. Israel şi Kazahstan,
state asiatice, joacă în preliminariile euro-
pene. Dar aceste excepţii au conotaţii po-
litice, pe când Australia a sfidat geografia
din motive pur sportive. Oceania nu avea
garantat un loc la Mondial, câştigătoarea
preliminariilor urmând să mai dea un baraj.
Şi chiar dacă australienii au obţinut califi-
carea la ultimul Mondial, Germania 2006, în
urma unui astfel de baraj cu Uruguay (no-
roc cu Hiddink!), Federaţia de la Sydney a
luat decizia mutării din câteva motive clare:
preliminariile asiatice primesc 4 locuri la
Mondiale, confruntările cu Japonia, Coreea
de Sud sau Iran pot contribui la progresul
fotbalului australian într-o mai mare măsu-
ră decât cele cu Tonga, Fiji sau Vanuatu iar
echipele de club pot participa la competiţi-
ile intercluburi asiatice.
Având în vedere că Australia venea cu
cea mai bună performanţă de la Mondialul
precedent, optimi de finală, Confederaţia
Asiatică a trecut-o cap de serie numărul 1 în
preliminariile pentru Africa de Sud, măsu-
ră care a generat câteva proteste ale celor
care o doreau pe ultimul loc fiindcă era o
nou venită. Miza era participarea în tururile
1 şi 2 de la care primii 5 capi de serie erau
exceptaţi.
Până la urmă Australia, Coreea de Sud,
Arabia Saudită, Japonia şi Iran au jucat
direct în turul 3. Australienii şi-au câştigat
grupa cu Qatar, Irak şi China şi au dovedit că
meritau locul din frunte. Împreună cu alte 9
formaţii s-au calificat pentru grupele finale.
Două a câte 5 echipe, primele două clasa-
te urmând să meargă direct la Mondial, în
timp ce locurile 3 dădeau un baraj care sta-
bilea cine merge la baraj cu câştigătoarea
din Oceania. Complicat, nu-i aşa?
Australia şi Japonia s-au clasat pe pri-
mele două locuri în grupa A, iar cele două
Corei au dominat grupa B. Surprinzător,
Iran n-a prins nici măcar locul la baraj, unde
s-au calificat Bahrein şi Arabia Saudită. Cele
două formaţii arabe au oferit o dublă nă-
ucitoare. A fost 0-0 la Manama, iar la Riad,
după 90 de minute era 1-1. Bahrein era ca-
lificată datorită golului marcat în deplasare
când Al Montashari a marcat pentru saudiţi.
Stadionul luase foc, toată lumea sărbătoa-
rea calificarea formaţiei antrenate de Jose
Peseiro şi nimeni nu l-a mai luat în seamă
pe Abdullatif, care a adus golul egalării şi
calificării Bahreinului în minutul 90+3.
Bahrein ratase participarea la ulti-
mul Mondial după un baraj dramatic cu
naţiunea-insulă şi s-a încheiat pe 18 noiem-
brie, doi ani mai târziu, în Sudan, cu “războ-
iul” algero-egiptean. Întâmplător sau nu,
experienţa africană a fost polarizată cum-
va. Primul meci s-a jucat la Antananarivo,
în emisfera sudică a continentului, acolo
unde două treimi din populaţie trăiesc la
limita subzistenţei şi s-a incheiat la celălalt
capăt al spectrului geografic, într-o altă
realitate culturală, economică şi socială, în
Sudan, cel mai mare stat african, ca arie,
o ţară cu cifră octanică ridicată, din toa-
te perspectivele, una dintre locomotivele
continentului.
Preliminariile pentru „Cupa Mondială” au
contat şi pentru „Cupa Africii pe Naţiuni”
2010. În acest context, gazda mondialului
din vara anului următor a intrat în calificări,
lucru care nu se mai întâmplase din 1934,
atunci cînd Italia a trebuit să joace devre-
me pentru mondialul de casă. Preliminariile
africane au fost gândite pe trei faze de con-
curs. La început scena a fost rezervată pen-
tru naţiunile mici; Swaziland şi Seychelles
au fost „granzii” momentului, într-o urnă cu
cele mai modeste zece federaţii africane. În
faza a doua a turneului au intrat şi „greii”, cu
Nigeria, Ghana, Côte d’Ivoire sau Camerun
„tête de la course”. Ţările-gazdă ale celor
două competiţii majore amintite mai sus,
Africa de Sud şi Angola, au fost eliminate
prematur. Organizatoarea mondialului a
fost dominată de Nigeria şi nu va fi la Cupa
Africii, în ianuarie, în timp ce Angola nu va
juca la „Mondial”, fiind scoasă din competi-
ţie de Benin.
În ultimul cerc al Africii, cel de elită, au
intrat 25 de echipe pentru cinci locuri la
„Mondial” şi 15 la „Campeonato Africano
das Nações”, din Angola. Repartiţia s-a fă-
cut uniform, pe cinci grupe de concurs.
Prima serie a fost dominată cu autoritate de
Camerunul lui Eto’o, care s-a impus in faţa
Gabonului. Nigeria a terminat cu un punct
peste Tunisia, în grupa B, configurată ierar-
hic în urma ultimelor jocuri: Kenya – Nigeria
2-3 şi Mozambic – Tunisia 1-0.
În grupa D, Ghana şi-a asigurat prezen-
ţa la „Mondial” şi implicit la „Cupa Africii”,
cu două etape înainte de final. În grupa E,
Côte d’Ivoire a dat o reprezentaţie de forţă,
cu cinci succese în şase jocuri. „Elefanţii” şi-
au reafirmat statutul de lideri pe continent
şi sunt pentru mulţi favoriţii africanilor la
Mondiale.
Nu întâmplător am lăsat grupa C la final.
Acolo, Algeria şi Egiptul s-au angajat din
start în stare de conflict. Cu o rundă înain-
te de final, Algeria avea trei puncte peste
adversarul direct. „Faraonii” aveau nevoie
de victorie la cel puţin trei goluri diferen-
ţă pentru a merge direct la turneul final.
În condiţiile în care algerienii câştigaseră
meciul tur, de pe „Mustapha Tchaker”, din
Blida, cu 3-1, un succes al egiptenilor la
două goluri ar fi rezervat un al treilea joc
direct. Aşa s-a şi întâmplat, Moteab punc-
tând în minutul patru al prelungirilor, pe
stadionul internaţional din Cairo, pentru
o victorie cu 2-0 a oamenilor lui Hassan
Shehata. Meciul a fost, însă, perecedat de
un spectacol trist, algerienii fiind lapidaţi,
Echipele calificate
EUROPA
Danemarca
Elveţia
Slovacia
Germania
Spania
Anglia
Serbia
Italia
Olanda
Franţa
Portugalia
Slovenia
Grecia
AMERICA DE SUD
Brazilia
Chile
Paraguay
Argentina
Uruguay
AFRICA
Camerun
Nigeria
Algeria
Ghana
Côte d’Ivoire
ASIA/OCEANIA
Australia
Japonia
Coreea de Sud
Coreea de Nord
Noua Zeelandă
CONCACAF
Statele Unite
Mexic
Honduras
DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 41EUROSPORT
Joshua Kennedy şiTim Cahill
speră să înscrie pentru Australia
şi la turneul final din 2010
Pe 14 noiembrie Nuoa Zeelandă înscrie,
prin Rory Fallon împotriva Bahreinului şi
îşi asigură excursia în Africa de Sud
22. EUROSPORT42 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
Trinidad-Tobago. Acum urma să dea piept
cu Noua Zeelandă, care câştigase grupa
principală de calificare din Zona Oceania,
în care întâlnise Noua Caledonie, Fiji şi
Vanuatu. A fost un baraj urât şi zgârcit în
goluri: 0-0 la Manama şi 1-0 pentru neozee-
landezi la Wellington. Autorul golului, Rory
Fallon, provine de la modesta divizionară
secundă engleză Plymouth Argyle. Tatăl
său, Kevin Fallon, a fost unul dintre asisten-
ţii selecţionerului John Adshead la Cupa
Mondială din 1982, ultima la care Noua
Zeelandă luase parte.
Şi dacă până acum Oceania nu trimi-
tea nici o reprezentantă la Campionatul
Mondial, acum are chiar două în Africa de
Sud. Una oficială, Noua Zeelandă, şi una
vopsită, Australia.
Honduras,
după 28 de ani
Este singura noutate pe frontul Concacaf,
zona unde Statele Unite şi Mexicul sunt se-
natoare de drept. Cele două puteri regio-
nale vor fi prezente pentru a cincea ediţie
consecutivă a Cupei Mondiale. Euforia din
2006, când Confederaţia era reprezenta-
tă de un număr record de participante la
turneul final (patru) a dispărut. La fel ca în
Franţa 1998 şi Asia 2002, de când sunt ad-
mise 32 de echipe, Concacaf va fi prezentă
cu trei naţionale. Cum ocupantele a două
dintre locuri erau lesne de ghicit, lupta pen-
tru cea de-a treia poziţie direct calificantă a
fost aprigă.
Dramele fac parte din viaţa Americii
Latine. După ce a condus mult timp gru-
pa preliminară a zonei Americii de Nord,
Centrale şi a Caraibelor, Costa Rica s-a vă-
zut pusă în situaţia ingrată de a rata cali-
ficarea directă la Cupa Mondială, ulterior
unui gol primit în cel de-al patrulea mi-
nut din prelungiri. S-a întâmplat în ultima
etapă, la Washington DC, când naţionala
Statelor Unite, echipă având deja asigurate
biletele pentru Africa de Sud, a egalat la 2
selecţionata Ticos prin reuşita lui Jonathan
Bornstein.
De nefericirea costaricanilor au profitat
Los Catrachos. Hondurasul a revenit în eli-
ta fotbalului internaţional la 28 de ani de
la prima (şi singura) participare, cea din
Spania. S-a întâmplat în urma victoriei la
limită din San Salvador, datorată lui Carlos
Pavon (36 de ani). Cele trei puncte câştigate
în faţa salvadorienilor, coroborate cu remi-
za de la Washington DC, au făcut ca echipa
să egaleze la puncte Costa Rica şi să o tri-
mită în barajul cu Uruguayul, la golaveraj.
În Africa de Sud 2010 vor fi prezente
două monumente ale fotbalului hondu-
rian. Selecţionerul columbian Reinaldo
Rueda îi va avea la dispoziţie pe căpitanul
Amado Guevara, decanul de selecţii (130),
şi pe Pavon. Acesta din urmă va face cel mai
probabil pereche în atac cu un alt veteran,
David Suazo - jucătorul lui Inter Milano.
Altfel, nimic nou în regiune. Statele Unite
au trecut peste înfrângerea suferită pe te-
ren propriu, în finala Gold Cup (5-0 pentru
Mexic) şi i-au devansat cu un punct pe veci-
nii de la sud de Rio Grande, în clasamentul
din preliminarii. Finalistă în vară, la Cupa
Confederaţiilor, când a învins campioana
Europei în semifinale şi a pierdut doar în
faţa Braziliei, selecţionata americană şi-a
propus să repete cel puţin performan-
ţa din Asia 2002, când a fost la un pas de
semifinale.
Cu Bob Bradley pe banca tehnică, ame-
ricanii au consacrat vedete ca DaMarcus
Beasley de la Glasgow Rangers sau Benny
Feilhaber, fost la Derby County, actual-
mente la Aarhus. Portarii reprezintă un
punct forte. Tim Howard (Everton), Marcus
Hahnemann (Wolverhampton) sau chiar
Kasey Keller (Seattle Sounders) sunt tot atâ-
tea certitudini.
Mult timp singura purtătoare de stindard
a regiunii, Mexicul a rămas aceeaşi ţară
unde fotbalul stârneşte pasiuni extraordi-
nare. În două rânduri sfertfinalişti, de fieca-
re dată la ediţiile organizate pe teren pro-
priu, Los Aztecas n-au mai ratat prezenţa la
Cupa Mondială din Italia 1990, şi atunci din
motive independente de performanţele
din teren. Ca de obicei, schimbările de pe
banca tehnică s-au succedat în ritm latin.
Hugo Sanchez a lăsat locul interimarului
Jesus ‚Chucho’ Ramirez. Adus cu surle şi
trâmbiţe, Sven Goran Eriksson a fost înlocu-
it după doar zece luni de Javier ‚El Vasco’
Aguirre, selecţionerul care a ghidat echipa
în Coreea de Sud şi Japonia. Vedetele sunt
Rafael Marquez (Barcelona), Carlos Salcido
(PSV Eindhoven), Pavel Pardo (revenit în
ţară, după trei sezoane la Stuttgart) şi
Ricardo Osorio, rămas la echipa germană.
Material realizat de: Ioan Viorel, Cosmin
Stăniloiu, Cristi Petre, Emanuel Terzian,
Alexandru Gheorghiaş
Carlos Pavon înscrie pentru Honduras
prilejuind veteranului Amado Guevara
bucuria calificării la final de carieră
23. În 1994, imediat după
moartea lui Ayrton Senna,
Frank Williams a fost între-
bat de ce a preferat să angajeze un
tânăr scoţian, pe atunci în vârstă de
23 de ani, în locul unei puzderii de
pretendenţi cu firmă. „Pentru că
are o prietenă care arată senzaţio-
nal”, a replicat Old Papa Frank, spre
stupoarea asistenţei. Ceea ce voia
însă să spună bătrânul Williams era
că David Coulthard avea tot pache-
tul – incluzând aici partenera de
viaţă - necesar unui pilot de succes
în Formula 1.
Coulthard este omul cu cele mai
multe Mari Premii (246) disputa-
te din istoria Formulei 1. Veritabil
exemplu de profesionalism, scoţi-
anul avea să-şi croiască o reputaţie
de referinţă în plan tehnic. La nive-
lul carierei însă, a avut neşansa de
a-ificoechipierluiMikaHakkinenîn
anii de glorie ai celor de la McLaren,
înainte ca Michael Schumacher să-
şi pună definitiv amprenta asupra
istoriei Formulei 1. Astfel se face că
David nu se poate lăuda decât cu o
poziţie de vicecampion mondial, în
2001, la capătul unei cariere în care a strâns
62 de podiumuri, dintre care 13 victorii pe
cele mai prestigioase circuite: Monaco,
Silverstone, Monza sau Spa.
- După 15 ani ca pilot de Formula 1,
e greu să redevii un om cu preocupări
obişnuite?
- E greu să înlocuieşti adrenalina
pe care ţi-o procură Formula 1. Acum
nu mai am acea presiune ca pilot de
Grand Prix. Pot vorbi mai mult cu oa-
menii din jurul meu. Înainte, eram
foarte zăpăcit. Mă oprea cineva în
paddock, trebuia să vorbesc. Ai atât
de multe surse de confuzie, de distra-
gere a atenţiei ca pilot şi un orar atât
de strâns ... Astăzi, de exemplu, ştiu
cum să mă comport în paddock. Nu-i
deranjez pe piloţi, nu-i ţin din trea-
bă. Oricum, ceea ce am de făcut astăzi
sunt obligaţiile mele faţă de Red Bull
şi faţă de teste.
- Te-a încercat vreun sentiment deosebit
în acest an, în dimineaţa Marelui Premiu al
Australiei?
- Nu prea. Ştiam că nu mai sunt pilot
de Grand Prix. A fost mai ciudat anul
trecut, în dimineaţa Marelui Premiu al
Braziliei, pentru că am plecat de la ho-
tel ca pilot de Grand Prix şi am revenit
la hotel ca un om obişnuit, pe jos. Nu
sunt genul de om care să regrete zilele
de altădată. Cred că ziua de azi poate fi
excelentă, iar cea de mâine – fantastică.
Asta e filosofia mea. Încerc să dau me-
reu ce e mai bun, indiferent de situaţie
şi de vremuri.
- Te tentează o aventură în alte competi-
ţii motorizate?
- Poate că Le Mans n-ar fi o idee rea,
deşi am mai participat acolo (n.r. –
Coulthard a rulat în 1993, la clasa GT,
pentru TWR Jaguar). Am avut vreo două
oferte să rulez la Le Mans şi anul aces-
ta. Le-am respins însă, pentru că sunt
atât de ocupat cu obligaţiile mele la
care m-am angajat în acest an. De două
luni şi jumătate n-am mai avut un we-
ekend liber şi n-am mai ajuns pe-acasă.
Am un băiat, logodnica mea are şi ea o
fetiţă, iar eu nu sunt niciodată acasă,
pentru că fie sunt la un Grand Prix, fie
DAVID
COULTHARD
„Nu sunt genul de om
care să regrete
zilele de altădată”
La 38 de ani, David Coulthard este astăzi un liniştit tată de familie. Consilier al celor de la
Red Bull Racing, dar şi expert-comentator la BBC sau recent participant în Cursa Campionilor,
scoţianul a colindat planeta, în 2009, din postura unui veritabil pensionar de lux.
“Poate că Le Mans n-ar fi
o idee rea, deşi am mai
participat acolo. Am avut
vreo două oferte să rulez
la Le Mans şi anul acesta.
Le-am respins însă, pentru
că sunt atât de ocupat cu
obligaţiile mele la care m-am
angajat în acest an.”
EUROSPORT44 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 45EUROSPORT
INTERVIU
24. într-o operaţiune de promovare, fie
călătoresc cu diverse afaceri. Sunt
deja departe de familie, iar dacă aş
fi spus „Da” unei propuneri gen Le
Mans, ei bine, asta ar fi implicat să
fiu acolo măcar o săptămână, şi aşa
mai departe. Nu poţi face de toate.
Trebuie să-ţi stabileşti priorităţile. Iar
atunci când am acceptat propunerea
Red Bull şi cea de colaborator TV (n.r.
– Coulthard comentează din postura
de expert, pentru BBC, Marile Premii
de Formula 1), trebuie spus că ele nu
implicau participarea mea la compe-
tiţii, din postura de pilot. Sigur, am
38 de ani şi, pentru un an sau doi, încă
voi mai avea energia necesară pentru
a lua parte în curse. Aşa că nu se ştie
niciodată.
- Ce alte competiţii urmăreşti?
- Evident, frecventez Grand Prix-
urile, urmăresc şi seria Grand Prix 2 şi,
prin intermediul revistelor de motor-
sport, Formula 3 Euroseries, Formula
3 britanică...
- Crezi că sunt prea multe formule de
promoţie?
- Da, sunt mult prea multe. Şi e foarte
greu pentru piloţii care câştigă să vadă
capătul tunelului, chiar şi din postura de
campioni.
- Sunt sustenabile toate competiţiile
acestea?
- Fiecare îşi poate crea genul de com-
petiţie pe care şi-o doreşte. Putem în-
fiinţa mâine o competiţie... să-i zicem
Formula România! (râde). Da, absolut.
Nimeni nu ne poate opri s-o numim
aşa. Dacă e vreo cerere în acest sens,
atunci e sustenabilă. Altfel însă, nu va
funcţiona.
- Astăzi avem parte de o mulţime de
competiţii de promoţie: formule mono-
marcă, Formula 2, seria Grand Prix 2 etc.
Ca să ajungi în Formula 1, tu a trebuit să
treci prin Formula Ford, apoi Formula 3
şi Formula 3000. Ai putea face o compa-
raţie cu actuala structură de promovare
spre Formula 1?
- Cred că pe vremea mea era mai
simplu. Atunci când mi-am început
cariera, ştiai mult mai bine paşii pe
care-i aveai de făcut pentru a ajunge
în Formula 1. Astăzi sunt atât de mul-
te competiţii de promoţie! Cred că
Formula 2 are un concept foarte bun.
Nu e aşa de scumpă, dar seria Grand
Prix 2, de exemplu, costă un milion
şi jumătate de euro pe an. E bugetul
necesar unui pilot pentru un sezon.
Sunt o grămadă de bani necesari unui
pilot care vrea să ajungă în Formula 1.
Aşa că, una peste alta, cred că e o idee
bună ca organizatorii să ţină costurile
în frâu.
- Ce a însemnat pentru tine trecerea de la
Williams la McLaren?
- Le datorez celor de la Williams opor-
tunitatea de a fi devenit pilot titular în
Grand Prix. Am început să pilotez pentru
ei imediat după ce Ayrton (n.r. - Senna) a
murit. Putea să fie oricine altcineva, dar
au decis să mă ia pe mine. Din punctul
meu de vedere, a fost o greşeală să plec
de la Williams şi să merg la McLaren în
1996. Dar e uşor să realizezi aposteri-
ori că ai comis o greşeală. La vremea
respectivă e întotdeauna dificil, atunci
când trebuie să iei o decizie de genul
acesta. Pe de altă parte, am plecat de
la Williams, dar am avut o carieră lun-
gă alături de McLaren. Aşa că trebuie
cântărite corect plusurile şi minusurile.
Am însă tot respectul pentru Williams
şi Frank Williams, pe care îl sărbătorim
anul acesta, când împlineşte patru de-
cenii în motorsport.
- Din punctul tău de vedere, care a fost
cea mai dură cursă a carierei tale?
-CredcăMalaezia,prinprismacăldurii
şi umidităţii ambiante. Ajungi să pierzi
acolo 3-4 kilograme din cauza dezhidra-
tării. E absolut ridicol... Apoi din punctul
de vedere al muşchilor gâtului, poate că
Brazilia reprezintă o provocare uriaşă,
din cauza forţelor exercitate şi a sensu-
lui invers acelor de ceasornic. Iar în ceea
ce priveşte concentrarea pe durata unei
curse, cea mai dură mi se pare Monaco.
- Cum îţi organizai zilnic pregătirea fizică?
- Când eram pilot, încercam s-o împart
în şedinţe separate. Dimineaţa făceam
pregătirea cardio, alergam în aer liber
sau pe bandă. O oră de efort intens. Apoi
făceam sală seara, pentru a lucra muş-
chii gâtului, umerii, spatele şi condiţia
fizică generală. Acum, că nu mai pilotez,
fac totul într-o singură şedinţă: pregăti-
re aerobă timp de o oră, apoi sală de for-
ţă. Programul ăsta era permanent, fără
a ţine cont dacă eşti în perioada de teste
din pauza de iarnă sau în plin sezon.
- În 2009 ai început să comentezi pentru
BBC. Care au fost principalele provocări din
această nouă postură?
- Să înţeleg şi să respect indicaţiile
regizorului de emisie. Ţi se vorbeşte în
căşti constant. Asta a fost cel mai di-
ficil. De asemenea, timing-ul. Ştiţi, eu
nu realizez comentariul propriu-zis. Eu
contribui doar la avancronică şi la anali-
za calificărilor şi a cursei. Dar pe durata
unei ore şi jumătate de transmisie nu
vorbeşti în continuu. Mai ai câte-o case-
tă cu un material, aşa că vorbeşti 5 mi-
nute, apoi ai materialul, după care mai
“Le datorez celor de la
Williams oportunitatea de
a fi devenit pilot titular în
Grand Prix. Am început să
pilotez pentru ei imediat
după ce Ayrton a murit.”
Dimineaţa făceam
pregătirea cardio, alergam
în aer liber sau pe bandă.
O oră de efort intens. Apoi
făceam sală seara, pentru
a lucra muşchii gâtului,
umerii, spatele şi condiţia
fizică generală.
EUROSPORT46 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
25. ai un minut în care trebuie să vorbeşti
şi tot aşa. E un sistem foarte sincopat:
start/stop, start/stop.
- Pe o scară de la 1 la 10, cât de stresan-
tă e postura asta?
- Nu e stresantă deloc. Cel mai rău
lucru pe care îl pot face e fie să nu
spun nimic, fie să spun „fuck”. Atâta
timp cât spun ceva şi nu e o înjurătură,
e ok.
- În toţi aceşti ani petrecuţi în Formula
1, ţi-ai construit o reputaţie de exce-
lenţă la nivelul tehnic, ingineresc, la ni-
velul validării reglajelor optime pe un
monopost. Ai luat vreodată în calcul
ideea de a-ţi înfiinţa propria echipă
de F1 şi nu numai?
- Nu, dar asta nu înseamnă că n-o
s-o fac la un moment dat. Ca pilot
de Formula 1 eşti implicat în atât
de multe lucruri. Eu, de exemplu,
în ultimii 4 ani alături de Red Bull,
nu numai că am pilotat, dar i-am
ajutat la nivelul structurii echipei,
am adus oameni noi la echipă, i-am
ajutat în plan tehnic. Sunt bucuros
că se bucură azi de succes, pen-
tru că mi-am pus şi eu amprenta
asupra acestor performanţe. Pe
de altă parte, recunosc, împreună
cu un prieten am discutat în iarna
trecută oportunitatea de a prelua
echipa Brawn GP, în momentul în
care Honda s-a retras din Formula
1. Eram deja implicat în alte proiec-
te şi am renunţat.
- Cât de mult crezi că poate pilotul
trage după el o echipă? Mă refer în
special la expertiza tehnică pe care
un pilot o poate aduce unei echipe.
- Depinde de pilot. Cred că dacă
vii dintr-o echipă câştigătoare e
un plus. De asemenea, există pi-
loţi care au calitatea naturală de a
identifica punctele slabe ale unei
echipe în plan tehnic sau ale unui
monopost. Alţi piloţi nu sunt inte-
resaţi de aşa ceva. Kimi Raikkonen,
bunăoară, e un pilot incredibil de
talentat şi de rapid, dar nu cred
că e interesat să umple golurile
din cadrul unei echipe. Lasă asta
în seama tehnicienilor. El a luat
remarca asta ca pe o critică dură,
când de fapt, e o simplă observaţie
pe care mi-am permis-o.
- Ultima întrebare: care e următoa-
rea prioritate din viaţa ta?
- Următoarea prioritate s-a în-
tâmplat deja: e fiul meu. Să fiu tată e o
experienţă atât de uimitoare şi plină
de satisfacţii, încât pe de o parte mă
simt aiurea că sunt aici, alături de voi
şi nu acasă, alături de el, iar pe de altă
parte dacă aş fi acasă aş fi cu totul
schimbat, un alt individ. Aşa că încerc
să găsesc un echilibru.
EUROSPORT48 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010
26. Primul eveniment de pe circuitul din zona muntoa-
să a insulei a avut loc în anul 1904, când s-au desfăşurat
teste. Prima competiţie organizându-se un an mai târ-
ziu aducea în prim plan autoturismele şi motocicletele. Totuşi,
prima cursă exclusiv moto datează din 1907. În timp, a devenit
cea mai longevivă competiţie de profil, cea mai dură, lu-
ând cel mai mare tribut de vieţi omeneşti şi fiind consi-
derată de multă lume drept cursa supremă.
A născut vedete, dintre care unele au devenit legende.
În cele mai pretenţioase statistici, care prezintă rezultatele
sportive ale piloţilor şi, implicit, alcătuiesc ierarhii, numă-
rul de victorii obţinute în cursa Tourist Trophy Isle of Man
– TT este pus la egalitate cu numărul de titluri de campion
mondial.
Giacomo Agostini – 10 victorii TT, 15 titluri de campion
mondial, Mike Hailwood – 14 TT, 9 CM, Phil Read – 8 TT,
7 CM, Geoff Duke – 6 TT, 6 CM, Jim Redman – 6 TT, 6 CM.
Numele vechilor vedete-legende au fost rapid uitate
de cei mai multi, slăviţi fiind proaspeţii ocupanţi ai po-
diumurilor de premiere. Cine sunt John Surtees, Carlo
Ubbiali, Dieter Braun? Trei-patru titluri de campion mon-
dial pentru fiecare au însemnat prea puţin pentru a ră-
mâne vii în memoria marelui public.
Câţi dintre motocicliştii din România au auzit de marii
campioni de care am amintit mai sus?
Ce dacă Walter Villa a obţinut două titluri de campion
mondial la 250 cmc, după care a vândut motorul motoci-
cletei cu care câştigase unui pilot din România, motorul
reprezentând câţiva ani principala atracţie a campiona-
tului din ţara noastră?
Câţi dintre cei care fac liniuţe pe Bulevardul Magheru
ştiu cine e Walter Villa, sau că motocicleta cu care a câşti-
gat Campionatul Mondial a fost Harley-Davidson?
Nu au contat prea mult nici rezultatele remarca-
bile reuşite de Joey Dunlop, deţinătorul recordu-
lui absolut al victoriilor pe Insula Man, cu un total
uluitor de 26 de curse câştigate, din care 3 hat-trick
(poate că asta este şi mai uluitor – să învingi în ace-
eaşi zi în 3 alergări de câte 200 km fiecare) şi 24 cur-
se GP câştigate pe circuitul din Ulster, sau 5 titluri
CONSECUTIVE de campion mondial Formula TT – 750
cmc (cu o singură cursă terminată mai jos de locul 2 în 5 ani).
Pentru realizările sale sportive şi pentru recunoaşterea muncii
sale umanitare în beneficiul orfelinatelor din România, regina
Marii Britanii i-a înmânat Ordinul Imperiului Britanic. Nici măcar
faptul că donaţiile au fost livrate personal de marele campion,
memoria noastră cea scurtă
JOEY DUNLOPÎn unele părţi ale globului nu se auzise încă de motociclete, în vreme ce
concursuldevitezăpecircuitorganizatînInsulaMandevenisedejaotradiţie.
la volanul microbuzului său, acelaşi cu
care mergea şi la concursuri, în foarte
multe drumuri făcute din Marea Britanie
în România, nu a contat prea mult pentru
memoria noastră scurtă. Nimeni nu îşi
mai aduce aminte, cu atât mai puţin po-
porul român, care ar fi trebuit poate să-i
ridice o statuie într-o mare piaţă publică.
Mulţi nici nu au auzit de ziua glorioasă
a acestui campion cu un suflet la fel de
mare ca performanţele sale sportive, ziua
în care “s-a retras” fără să vrea. A fost 2
iulie 2000, pe circuitul din Tallin, capita-
la Estoniei, zi în care a încercat să învin-
gă încă o dată în trei curse şi, după ce o
câştigase pe cea de 600 cmc, apoi pe cea
de 750 cmc, a încercat şi la 125 cmc, con-
ducând detaşat concursul desfăşurat pe
unul dintre cele mai periculoase circuite
din lume.
Pentru o clipă, Dumnezeul motociclişti-
lor şi-a întors privirea de la el, dar Joey nu
ştia asta şi a continuat să conducă într-un
ritm infernal cursa, ieşind de pe traseu în
pădurea din imediata apropiere a pistei.
Impactul a fost fulgerător, iar Joey a ple-
cat într-o lume mai bună, fără să mai aibă
timp să-şi ia rămas bun de la cei 5 copii ai
săi, angajaţi cu toţii în barul familiei din
localitatea natală Ballymoney, din Irlanda
de Nord, sau de la copiii abandonaţi în
orfelinatele din România, pe care îi iubea
atât de mult.
În memoria sa, Guvernul estonian a
modificat site-ul oficial, înlocuindu-l cu
unul special închinat marelui sportiv,
Universitatea din Ulster i-a decernat post-
mortem titlul onorific de “Doctor”, s-au ri-
dicat două statui în memoria sa, în oraşul
natal şi pe Insula Man, numele său a fost
dat unei străzi din Irlanda şi unei porţiuni
a circuitului de pe Insula Man, s-au com-
pus cântece, s-au scris cărţi.
La înmormântare au participat peste
50000 de oameni veniţi din tot regatul,
această ceremonie dureroasă oferind
Irlandei de Nord una dintre puţinele zile
liniştite, pentru că protestanţii şi catolicii
au făcut pace, conducându-l împreună pe
idolul lor pe ultimul drum.
În acest timp, la gura sobei, noi ne mor-
foleam multumiţi posmagii englezeşti
aduşi de Joey şi savuram seara, seară de
seară, în fiecare seară, cu ochii umeziţi de
emoţie şi cu o privire uşor tâmpă, pe toate
canalele de televiziune, emisiunile de ştiri
sportive, care ne informau cu precizie câţi
cai-putere are noul Maybach al unui fi-
nanţator, cu ce rapandule se mai afişează
vreun jucător din divizia B, sau câte sute
de mii de euro primeşte nu mai ştiu care
“talent”, campion al ratărilor, dar proaspăt
absolvent de liceu (acum, în pragul retra-
gerii din activitate!).
De ce am scris acest articol acid, sau de
ce sunt supărat? Drept să spun, nu ştiu,
pentru că oricum nu pot să schimb nimic,
dar m-am simţit dator să vă amintesc că
gloria este relativă şi trecătoare, memoria
noastră este scurtă şi meschină, iar Joey
ne-a lăsat singuri…
EUROSPORT50 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 DECEMBRIE 2009 - IANUARIE 2010 51EUROSPORT