Romane poloneze celebre în limba română, pe care le găsiți la biblioteca A. Mickiewicz.

1. ROMANE
POLONEZE CELEBRE
în limba română

2. Andruhovici, Iuri. Moscoviada / Iuri Andruhovici ; trad. :
Dragoș Dinulescu. – București : ALLFA, 2010. – 246 p.
Otto von F., student la filologie, originar din
Ucraina de Vest, trăiește la Moscova, inima
putredă a unui imperiu mai mult mort decât viu.
În căminul Institutului Gorki, stau îngrămădite
laolaltă speranțele poetice ale provinciei
sovietice, viitorii reprezentanți ai literaturii
naționale alcătuind poeme ucrainene. Este
începutul perioadei anilor nouăzeci, atmosfera
tensionată, iar votca e pe sponci.
Într-o zi umedă de mai, Otto von F. o ia din loc, cu
gând să cumpere cadouri de la Lumea Copiilor,
magazinul de lângă Lubianka, închisoarea KGB. Se
pierde prin coridoare și case de scări și se
trezește în tunelurile canalizării, căzând în
mâinile unor agenți ai serviciilor secrete, care,
acolo, în adâncuri, se ocupau cu creșterea unei
armate de șobolani.
Moscoviada, este simfonia de adio la adresa
Uniunii Sovietice.

3. Bednarski, Piotr. Zăpăzile albastre / Piotr Bednarski ; trad. :
Carmen-Luiza Săvescu. – București : Humanitas, 2008. – 156 p.
Amintiri din copilărie. Cu o singără precizare:
băiatul, un evreu polonez, trăiește într-un lagăr din
Siberia și nu ține minte să fi cunoscut vreodată o
viață mai blândă. Și totuși, în ochii lui încap
frumusețea, curajul, admirația, prietenia, mici
bucurii inocente, cum ar fi procurarea unui tricou
de marinar, sau mari bucurii, ca tăinuirea unei
Biblii. Iar când mama lui găsește un leac simplu ca
să-l scape de frica de Stalin, Petia e pus pe fapte
mari. Supravețuirea și plecarea din lagăr țin de
miracol.
Faceți-vă din timpul care trece și din suferință aliați,
nu dușmani. Întocmai ca băiatul din carte.

4. Gombrowicz, Witold. Bakakai / Witold Gombrowicz ;
trad. : Cristina Godun. – București : RAO, 2008. – 187 p.
Fapte de demult, uitate, umilințe de demult și ura de
demult mă loveau la fel cum lovește ciocănitoarea
iarna copacii înghețați și nemiloși, îmi făceau semne
de după colț cu degetul gros și hidos. O, ce sărman
eram acum, ca spălat până la piele de un jet continuu
de apă, unde oare dispăruse teama, frica, rușinea și
stinghereala? O clipă m-am gândit, lăsând acele
întrebări delicate fără răspuns – oare mi-am irosit
viața? Oare numai păcatul, numai mizeria sunt
profunde? Oare profunzimea se află pe spatele unei
unghii murdare? Și distrat am scris cu degetul pe
geam: “Vai de cel care renunță la murdăria lui pentru
curăția altuia, murdăria este întodeauna proprie,
curăția e mereu străină”.

5. Gombrowicz, Witold. Cosmos / Witold Gombrowicz trad. :
Ion Petrică. – București : RAO, 2007. – 155 p.
În viziunea autorului, Cosmos “nu este un simplu
roman care relatează o întâmplare – să zicem, o
dragoste tragică. Este un roman despre însăși
autocrearea acestei întâmplări, despre autocrearea
realității, despre modul stângaci, șchiop în care se
naște din asocierile noastre... Cosmos este un roman
care se autocreează în timpul scrierii... Este negru, în
primul rând negru, ceva ca un curent negru,
învolburat, plin de vârtejuri, de obstacole, de
revărsări, o apă neagră care poartă mii de resturi, iar
un om o privește și e dus de ea... Negură, o groază,
noaptea. Noaprea străbătută de patimi violente,
alterată de dragoste. Dumnezeu știe... mie mi se
pare că groaza Cosmosului va fi înțeleasă, dar nu atât
de repede”.

6. Gombrowicz, Witold. Ferdydurke / Witold Gombrowicz ;
trad. : Ion Petrică. – București : RAO, 2005. – 318 p.
Apreciată de critici drept una dintre cele mai citite
cărți ale sec. XX, Ferdydurke inaugurează temele și
motivele fundamentale ale operei lui Witold
Gombrowicz: problema imaturității și a
adolescenței, viața ca un teatru, criza socială și
culturală etc. Bruno Schulz scria despre această
carte: “Literatura noastră a uitat de mult asemenea
evenimente șocante și descărcări, cum ne oferă
romanul lui Witold Gombrowicz. Avem de-a face aici
cu o manifestare neobișnuită a talentului
scriitoricesc, cu o nouă și revoluționară formă și
metodă a romanului, și, în sfârșit, cu o descoperire
fundamentală, o anexare a unui nou câmp al
fenomenului spiritual, cu un tărâm al nimănui, unde
doar o glumă iresponsabilă, un calambur și un
nonsens își face de cap”.

7. Gombrowicz, Witold. Pornografie / Witold Gombrowicz ;
trad. : Ion Petrică. – București : RAO, 2007. – 188 p.
Doi bărbați în vârstă, fac o vizită la conacul lui
Hipolit S., unde devin martorii, dar, în bună
măsură, și autorii degradării “formelor”, a
autorităților și a relațiilor interumane. Cei doi
încep, așadar, să reconstruiască realitatea, iar
punctul de pornire îl constituie slujba bisericească,
în timpul căreia zăresc doi tineri de 16 ani. Aceștia
par a fi făcuți unul pentru altul, așa că își propun
să-i apropie, în pofida faptului că între ei nu există
nici o atracție sentimentală. În această trudă
regizorală este implicat și un conducător legendar
al conspirației poloneze.

8. Gombrowicz, Witold. Trans-atlantic / Witold Gombrowicz ;
trad. : Ion Petrică. – București : RAO, 2006. – 124 p.
După debarcarea pe meleagurile argentiniene,
naratorul întâlnește un milionar homosexual,
îndrăgostit de un tânăr și frumos polonez, pe care
tatăl, un maior în rezervă, dorește să-l înroleze în
armata care se forma în Anglia pentru a lupta
împotriva agresorului hitlerist. Conflictul între vechi
și nou, între bătrân și tânăr, între fidelitatea față de
trecut și fidelitatea față de viitor constitue doar un
pretext, deoarece în esență, atenția autorului se
îndreaptă spre tragedia polonezilor din țară.

9. Huelle, Pawel. Mercedes-Benz / Pawel Huelle ; trad. :
Mihaela Cornelia. – Iași : Polirom, 2004. – 200 p.
Mercedes-Benz este un roman captivant, comic și
trist, conceptul sub forma unei lungi scrisori
adresate lui Bohumil Hrabal. Este o carte despre
iubire, despre trecut și prezent, în care mașinile –
și în special Mercedesul bunicului – au un rol
important.
“... s-su așezat în Mercedes, au trecut ușor pe
lângă casa unui țadic vestit în jurul căruia se
adunau hasizi și pe urmă au mers cu faza lungă pe
un drum șerpuit, printre colinele cufundate în
întuneric, motorul cânta ritmat, prin geamul
întredeschis se auzea concertul neântrerupt al
greierilor și atmosfera aceea nemaipomenită a
nopților de august – niciodată nu am fost atât de
fericit.

10. Kapuscinski, Ryszard. Călătorind cu Herodot / Ryszard
Kapuscinski ; trad. : Mihai Mitu. – București : ART, 2008. –
310 p.
“Când avionul de la Moscova a început să coboare
deasupra Varșoviei, vecinul de alături se ținuse de
fotoliu și închise ochii. Fața îi era pământie, adânc
brăzdată. Costumul ieftin, uzat, îi atârna pe statura
slabă, osoasă. L-am privit pe furiș, cu coada ochiului.
I-am zărit lacrimile curgându-i pe obraji. După o clipă
am auzit un suspin, înăbușit, dar expresiv. “Scuzați-
mă – se întoarse spre mine - scuzați-mă, dar nu
credeam că o să mă mai întorc vreodată acasă.” Era
decembrie 1956. Oamenii continuau să se întoarcă
din gulaguri.”

11. Kuczok, Wojciech. Mizeria / Wojciech Kuczok ; trad. :
Constantin Geambașu. – Iași : Polirom, 2008. – 218 p.
“Mizeria este povestea iadului de acasă, istorisită
de un copil care și-a lăsat trecutul în urmă,
privindu-l acum mai mult sau mai puțin ca pe un
exponant de muzeu, și totuși fără a înceta să se
simtă întru câtva copil. ”
Naratorul aduce în prim-plan numeroase secvențe
tulburătoare, care atestă dramele individuale
petrecute în casa sileziană. Visul din scena finală și
semnificația lui – prăbușirea casei și invadarea ei de
mizerie, dispariția celor doi frați și a surorii printre
dărămături, imaginea de apocalipsă. Un astfel de
final era firesc într-o asemenea familie.

12. Maslowska, Dorota. Albă ca Zăpada și roșu bolșevic / Dorota
Maslowska ; trad. : Constantin Geambașu. – București : Trei,
2008. – 257 p.
Poate fi descrisă experiența drogurilor? Romanul
tinerei poloneze Dorota Maslowska, reprezintă nu
atât spunerea unei povești, cât fixarea scriptuală a
haosului lăuntric indus de droguri.
Orașul în care se desfășoară toate aceste tribulații
alcoolice și halucinogene este unul tipic pentru
atmosfera din Polonia postcomunistă. Conspirații
economice, marginalitatea rebelă și maturizarea
postcomunistă: iată profilul unei culturi estice care
se zbate între fatalism și inovație.
Un roman îndrăzneț, comic și sumbru deopotrivă!

13. Musial, Grzegorz. În porumbar / Grzegorz Musial ; trad. :
Carmen Nicolaescu. – București : Paralela 45, 2004. – 264 p.
“Printre casele vechi, gârbovite ale orașului meu
B. Mă furișez, eu-umbră, fug de ziua luminoasă în
văgăunile orașului, în mama, în noapte. Și la
vremea serii, pe care o aștept toată ziua, simt
cum îmi cresc pe brațe, muguri mici, dureroși.
Sunt aripi: sunt gol, stâng pleoapele, în mine se
înalță sevele – pocnesc frunze mai întâi micețe, ca
la sfinții baroci, apoi din ce în ce mai mari,
membranoase, deja nu mai au loc în cameră. Iar
eu, iarăși sus, desfac aripile și cânt, fără un sunet
adus slavă libertății, libertății neomenești,
libertății liliacului.„

14. Reymont, Vladyslaw. Vampirul / Vladyslaw Reymont ; trad. :
Stan Velea. – București : Garamond, s.a. – 192 p.
Romanul se constitue într-o cuceritoare nerațiune
de dragoste.
“Orele se scurgeau alene, tăcute, pe neobservate,
se depănau ca un vis al nopții într-o oglindă oarbă,
începeau să nu mai fie, veneau din adâncuri
necunoscute, și mureau neântipărite în amintire;
ceasul le bătea când nu mai existau și când încă nu
sosiseră, plămădeau totul singure, nedevenind
nimic, își însemnauurma rătăcitoare prin dor și
visare, adesea prin lacrimi și mai rar prin moarte...”

15. Sienkiewicz, Henryk. Fără ideal / Henryk Sienkiewicz ; trad. :
Elena Lința. – București : Litera, 2012. – 526 p.
Personajul principal din Fără ideal, Leon Ploszowski,
poartă în sine componente ale codului nobiliar
polonez, format de-a lungul veacurilor, prin tradiție
îndelungată, care a marcat în mare măsură literatura
poloneză. Crescut de mic în spiritul acestei tradiții,
Leon se remarcă prin dorință de cunoaștere ,
sensibilitate, inteligență și perspicacitate, câștigând
simpatia și admirația colegilor și a familiei. Oarecum
reținut față de poloneze (“cele mai dificile și
obositoare femei din lume…”), o cunoaște pe Aniela,
în care descoperă un suflet tandru și o sensibilitate
ieșită din comun. Se îndrăgostește de ea și reușește
să-i câștige încrederea.

16. Stasiuk, Andrzej. Călătorind spre Babadag / Andrzej Stasiuk ;
trad. : Cristina Godun. – București : RAO, 2007. – 312 p.
Citindu-l pe Stasiuk, descoperim cu surprindere o
Europă inedită, un continent care nu se compune din
splendorile Parisului, din rafinamentul Vienei, din
farmecul orașelor încărcate de istorie, glorie,
arhitectură minumentală sau civilizație seculară.
Scriitorul dezvăluie o lume care trăiește, parcă, în
afara timpului, cu o geografie proprie, de-a dreptul
insolită, înscrisă între coordonatele degradante ale
descompunerii, ale haosului, ale neantului și ale
mediocrității.

17. Stasiuk, Andrzej. Nouă / Andrzej Stasiuk ; trad. : Cristina
Godun. – București : RAO, 2010. – 281 p.
Romanul Nouă ne oferă o retrospectivă asupra
Varșoviei anilor 1990, cînd economia de piață liberă
și noul val de libertate care a urmat căderii regimului
comunist impune o nouă și neașteptată perspectivă
asupra vieții: traiul zilnic devine o zbatere continuă
pentru supravețuirea în condițiile unei realități
sumbre. Destinul personajelor se întrepătrunde
strâns cu destinul orașului, ambele la fel de cenușii
și lipsite de speranță.

18. Szpilman, Wladyslaw. Pianistul / Wladyslaw Szpilman ; trad.
: Mona Antohi. – București : Humanitas, 2004. – 225 p.
Publicate inițial în Polonia, în 1945, apoi interzise de
autoritățile comuniste, memoriile pianistului evreu
Wladyslaw Szpilman despre supravețuirea în
ghetoul varșovian pot sta, prin valoarea lor istorică
și umană, alături de unele dintre cele mai cunoscute
evovări ale Holocaustului. Szpilman relatează ororile
vieții din ghetou cu o uimitoare precizie și știință a
detaliului, cu forța descriptivă a unui reporter.
Rămas singur într-o lume care se prăbușește, eroul
se adaptează și supravețuiește în cele mai
incredibile împrejurări, ajutat de prieteni și, în final,
printr-o stranie întorsătură a sorții, de un căpitan
german care-i salvează viața.

19. Tokarczuk, Olga. Rătăcitorii / Olga Tokarczuk ; trad. : Cristina
Godun. – București : ART, 2012. – 378 p.
Rătăcitorii este un cabinet de curiozități literare, un
amestec de povestiri, mărturii, povești orientale,
anecdote, considerații morale și filosofice, țesute
într-un ansamblu în care toate se leagă. De-a lungul
paginilor, vizităm aeroporturi, săli de așteptare,
camere de hotel, muzee. Apar teme ce depășesc
motivul inițial al călătoriei. Avem de-a face cu o operă
originală, care ne face să ne gândim la faptul că până
și cei mai înrăiți sedentari, până ci cititorii cei mai
dependenți de fotoliul lor nu sunt alt ceva decât niște
călători în trecere pe pământ.

20. Lectură plăcută!