TIMPUL SACRU ÎN BIBLIE

1. COLECŢIA
„FUNDAMENTELE MESIANISMULUI RESTAURATOR”
TIMPUL SACRU
ÎN BIBLIE
De MESSIANIC RESTORER

2. Logo-ul de pe coperta I este „Leul mesianic”, simbol al lui Yeşua Mesia, adică
Isus Hristos, Leul din tribul lui Iuda (Genesa, 49:9; Apocalipsa, 5:5). Coroana semnifică
regalitatea sa, leul este nu numai unul dintre cele patru chipuri încărcate de semnificaţii şi
aluzii care apare în Ezechiel 1:10, Apocalipsa, 4:7, ci este decelabil şi în urma unei
analize a simbolismului celor patru Evanghelii, unde, în iudaica Evanghelie după Matei,
evreul Yeşua, Isus, este prezentat drept Rege al Israelului. În plus, în nenumărate culturi
leul este considerat un rege peste regnul său, „regele animalelor”.
Textul ebraic de pe coroană, Maşiaħ Naghid, este preluat din Daniel, 9:25 şi se
traduce prin Mesia-Prinţul.
2

3. Autorul lucrării de faţă adresează mulţumiri domnului Aurel Miclea jr. care a
executat această reprezentare.
CUPRINS:
CUVÂNT DE APRECIERE
PRECUVÂNTARE
SECŢIUNEA I: CONSIDERAŢII GENERALE
Capitolul I: ELEMENTELE SISTEMULUI ŞI CONFIGURAREA RELAŢIILOR
DINTRE ELE. PLANUL ŞI SCOPURILE VEŞNICE ALE LUI DUMNEZEU
I. ELEMENTELE SISTEMULUI ŞI CONFIGURAREA RELAŢIILOR DINTRE
ELE
II. PLANUL ŞI HOTĂRÂRILE VEŞNICE ALE LUI DUMNEZEU:
FUNDAMENTE BIBLICE
III. PLANUL ŞI HOTĂRÂRILE VEŞNICE ALE LUI DUMNEZEU: ADEVĂRURI
TEOLOGICE
IV. PLANUL ŞI HOTĂRÂRILE VEŞNICE ALE LUI DUMNEZEU: STUDIU DE
CAZ ASUPRA EPISTOLEI CĂTRE EFESENI, 1:3-12
V. PLANUL ŞI HOTĂRÂRILE VEŞNICE ALE LUI DUMNEZEU: TEMEIURI ŞI
ŢEL
Capitolul al II-lea: CONFLUENŢE ÎNTRE ASPECTUL FESTIV AL
RELIGIOZITĂŢII ŞI STRUCTURA SĂRBĂTORILOR
Capitolul al III-lea: ATOATEZIDITORUL ŞI TEMPLUL COSMIC
Capitolul al IV-lea: FUNCŢIILE LUMINĂTORILOR ŞI TIMPURILE SACRAL-
FESTIVE
I. TEXT SACRU: GENESA, 1:14-19
II. LUMINĂTORII INDICĂ „VREMURILE”
III. LUMINĂTORII INDICĂ ZILELE
Capitolul al V-lea: CONSIDERAŢII DESPRE CALENDARELE MESOPOTAMIENE
I. HEMEROLOGII ORIENTALE ŞI LITURGHII COSMICE
II. CALENDARE LUNARE, SOLARE ŞI LUNI-SOLARE
Capitolul al VI-lea: CICLURI DE ŞAPTE ZILE ÎN LITERATURA ORIENTULUI
APROPIAT ANTIC
SECŢIUNEA A II-A: ŞABATUL ÎN TANAĦ
(VECHIUL TESTAMENT)
Capitolul al VII-lea: ZIUA A ŞAPTEA ÎN CARTEA GENESA
Capitolul al VIII-lea: ŞABATUL ÎN CARTEA EXODUL
Capitolul al IX-lea: ŞABATUL ÎN CARTEA LEVITICUL
Capitolul al X-lea: ŞABATUL ÎN CARTEA NUMERI
Capitolul al XI-lea: ŞABATUL ÎN CARTEA DEUTERONOMUL
Capitolul al XII-lea: ŞABATUL ÎN CĂRŢILE II REGI ŞI II CRONICI
3

4. Capitolul al XIII-lea: ŞABATUL ÎN CARTEA PSALMI
Capitolul al XIV-lea: ŞABATUL ÎN CARTEA PROFETULUI AMOS
Capitolul al XV-lea: ŞABATUL ÎN CARTEA PROFETULUI OSEA
Capitolul al XVI-lea: ŞABATUL ÎN CARTEA PROFETULUI ISAIA
Capitolul al XVII-lea: ŞABATUL ÎN CĂRŢILE PROFETULUI IEREMIA
Capitolul al XVIII-lea: ŞABATUL ÎN CARTEA PROFETULUI EZECHIEL
Capitolul al XIX-lea: ŞABATUL ÎN CARTEA LUI NEEMIA
SECŢIUNEA A III-A: ŞABATUL ÎN NOUL
TESTAMENT
Capitolul al XX-lea: GENERALITĂŢI
Capitolul al XXI-lea: RAPORTAREA LUI YEŞUA MESIA LA ŞABAT
Capitolul al XXII-lea: ŞABATUL ÎN CARTEA FAPTELE APOSTOLILOR
Capitolul al XXIII-lea: ŞABATUL ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ NEO-
TESTAMENTARĂ: CONSIDERAŢII HERMENEUTICE
Capitolul al XXIV-lea: ŞABATUL ŞI „TEOLOGIA UMBRELOR”
SECŢIUNEA A IV-A: ANTI-ŞABAT
Capitolul al XXV-lea: GENERALITĂŢI
Capitolul al XXVI-lea: ANTI-ŞABATUL ÎN NOUL TESTAMENT
ADDENDUM: DETURNAREA DUMNEZEIŞTII ZILE
DE ÎNCHINARE
CUVÂNT DE APRECIERE
4

5. Lucrarea de faţă nu este o „invenţie” teologică a autorului, ci o descoperire a
dragostei sale pentru adevăr, a unei lumini strălucitoare provenite din măreţia
Creatorului, lumini împotriva căreia s-au organizat în mod instituţionalizat teologi,
biserici şi concilii, angajaţi într-o aventură macabră şi inconştientă în încercarea de a o
înăbuşi şi distruge pentru totdeauna.
Dar eu Îi mulţumesc din inimă lui Adonai Elohim şi Yeşua prin Ruaħ ha-Qodeş
că baricada Adevărului nu a fost şi nici nu va putea fi distrusă de nişte ipocriţi care au
căutat să falsifice istoria iudeo-creştină a credinţei biblico-sabatariene.
În ceea ce te priveşte, războinicule, fii binecuvântat de Cel Preaînalt, iar acest
studiu îţi va duce numele înaintea Celui pe care nu ai încetat a-L iubi!
Succes pe calea credinţei şi multă consideraţie!
Cu respect,
Pastor Daniel Feurdean.
PRECUVÂNTARE
Fiecare dintre religiile majore ale lumii caută să înţeleagă sacrul, iar aşa-numitele
„religii ale Cărţii” sau religiile abrahamice – iudaismul, creştinismul, respectiv
islamismul – încearcă să înţeleagă chiar o Divinitate personală. De asemenea, fiecare
dintre religiile majore ale lumii caută să înţeleagă Universul, natura, omul, rostul şi
destinul acestuia. În consecinţă, fiecare dintre ele oferă un Weltanschauung, o concepţie
despre lume şi viaţă, mai mult sau mai puţin coerentă şi sistematizată. Religiile care se
respectă nu încearcă să facă numai aceasta, ci chiar mai mult: dacă în concepţia lor există
convingerea că lumea şi-a pierdut armonia, că există un dezechilibru cosmic, ele, de
asemenea, încearcă să recâştige armonia pierdută, să recucerească spaţiul şi timpul şi să
le organizeze, să le ordoneze.
Pentru a organiza lumea şi a o face inteligibilă, religiile care se respectă nu doar
în-temeiază, adică dau temei unor sisteme de concepţii şi de acte sacre, de rituri şi
ritualuri, ci ele instituie şi un calendar; timpul, acest cal nărăvaş, nu mai poate să se
cabreze când vrea el, ci i se pune zăbală şi este strunit încotro vor sacerdoţii, fie că ei îşi
5

6. reprezintă timpul ca fiind ciclic, fie liniar, fie ca un havuz, fie un hibrid între acestea, fie
în orice alt mod. Iar când sacerdoţii elaborează un calendar, el trebuie obligatoriu să
conţină şi popasuri temporale, sărbători, fieste sau altele. Timpul, domesticit în cele din
urmă, „constrâns” de calendar, se supune regulilor hotărâte de oameni.
Această lucrare doreşte să examineze timpul sacru tratat în Tanaħ1
, Biblia ebraică,
precum şi în Noul Testament2
. Prin obiectul cercetării sale, se poate spune că această carte
este rezultatul unui studiu biblic tematic, înscriindu-se, de asemenea, în sfera
profetologiei şi a teologiei simbolice.
Iată structura acestei cărţi. În volumul I vom plasa tema studiului nostru în cadrul
larg al religiologiei şi vom emite câteva consideraţii provenite din ştiinţa religiei: printre
altele, vom acorda o atenţie specială sacrului, religiozităţii şi aspectului festiv al
sacrului înzidite în om, precum şi structurii sărbătorilor.
Apoi vom trata despre Elohim, Dumnezeul-Creator, precum şi despre Templul
cosmic şi „preoţia” astrală şi umană.
Un alt element discutat în acest volum va fi şabatul zilei a şaptea a săptămânii, un
praznic ciclic, săptămânal, o sărbătoare unică în felul său. Datorită dimensiunilor sale
considerabile, va fi ultimul element discutat în acest volum.
Volumul al II-lea va examina Praznicele lui YHWH şi aşa-numitul „Eveniment
cristic”. Prin „eveniment cristic” înţelegem înomenirea Fiului lui Dumnezeu şi naşterea
omenească a lui Iisus Mesia, Yeşua ha-Maşiyaħ, viaţa şi slujba Lui, patimile Sale,
moartea şi îngroparea Sa, învierea Lui şi Înălţarea la Ceruri. În mod obişnuit, în cadrul
acestui eveniment de natură cristologică nu se adaugă şi pogorârea Duhului Sfânt, fapt
care ţine de doctrina pneumatologiei, dar, pentru o mai bună comprehensiune a studiului
de faţă, vom include şi acest lucru.
Să clarificăm şi semnificaţia sintagmei „Praznicele lui YHWH”, expresie cu care
publicul cititor european este foarte puţin familiarizat.
Biblia vorbeşte atât despre veşnicie, cât şi despre timp. În mod ciclic, veşnicia se
pogora în scurgerea vremurilor, iar modul în care timpul sacru pătrundea în durata
profană era prin intermediul sărbătorii şabatului săptămânal şi a praznicelor lui
YHWH3
. Aceste praznice erau următoarele:
• Festivitatea lunară a lunii noi;
• Praznicele anuale: Paştele; Sărbătoarea Azimilor; Sărbătoarea
Săptămânilor; Sărbătoarea Trâmbiţelor; Ziua Ispăşirii; Sărbătoarea
Corturilor;
• Praznicele repetate la şapte ani şi la şapte ori şapte ani: anul şabatic4
şi anul
jubiliar.
1
Tanaħ (ebr.): acronim pentru Torah (Legea), Nevi’im (Profeţii), şi K(e)tuvim (Scrierile), ceea ce creştinii
denumesc, incorect, Vechiul Testament.
2
În cazul discuţiei despre Şabat, vom prelungi analiza până în primele veacuri ale erei noastre, examinând
modurile în care închinarea din această zi a fost deturnată în închinarea în ziua întâi a săptămânii.
3
Traducerea Bibliei de către Dumitru Cornilescu, 1924, vorbeşte despre aceste zile festive în mod
inconsecvent, traducându-le fie „Sărbătorile Domnului”, fie „praznice”. În această lucrare noi vom folosi
îndeosebi termenul „praznic”, cu înţelesul de „timp stabilit, sacral-festiv”, şi nu „sărbătoare”, prin care
imensa majoritate a oamenilor înţelege „pretext pentru chefuri”.
4
Următorul an şabatic este între 25 septembrie 2014 şi 13 septembrie 2015.
6

7. Prin aceste sărbători sfinte, ciclice, cerurile nu doar descindeau pe Pământ, dar
ele se şi deschideau ca o spirală ascendentă, o scară prin care omului i se îngăduia să
urce spre Ceruri.
Trebuie să subliniem faptul că toate aceste evenimente aveau loc în timpuri
prestabilite de Dumnezeu, nu în momente aleatorii.
Apelând la metoda cunoaşterii prin contrast, vom pune şi noi soroacele
prestabilite (fie-ne îngăduit acest pleonasm...) de Dumnezeu în contrast cu zăpăceala
omenească, evocând unul dintre multele momente amuzante din celebra carte Peripeţiile
bravului soldat Švejk: în plin şi crâncen război mondial, eroul principal îşi dă o întâlnire
cu un prieten la un anume restaurant „joi, la ora 18, după război, la U’Kalicha”. Este ca şi
cum eroul ar zice, „eh, ce mare scofală şi războiul ăsta mondial, e doar un fleac, va trece
şi el, lucrul fundamental este că joi, după ce se termină războiul, ne vedem la cârciumă”.
Războiul, o catastrofă de proporţii mondiale, este minimalizat şi trecut pe planul secund,
importantă este întâlnirea de la o anume crâşmă (adresă fixă), într-o zi de joi (timp mobil,
repetabil).
În Providenţa divină, însă, lucrurile nu se desfăşoară absolut deloc aleatoriu:
29
Oare nu se vând două vrăbii pe un assarion5
? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ
fără voia Tatălui vostru.
30
Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.
31
Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii.
Evanghelia după Matei, 10:29-31.6
Aceste versete dezvăluie faptul că fiecare acţiune, chiar şi una care, aparent, e un
fleac, căderea unei vrăbii sau a unui fir de păr, este cunoscută de Tatăl şi pregătită în mod
suveran în Providenţa Sa. Dumnezeu nu a lăsat nimic la voia întâmplării, El este un
planificator deosebit de minuţios. Sfânta Scriptură contestă vehement noţiuni de genul
sorţii, al destinului, ursitei, norocului, accidentului, întâmplării, fatalităţii. Cum ziceau
rabini de binecuvântată memorie: „Cuvântul «coincidenţă» nu este un cuvânt koşer.”
Aşadar, în volumul al II-lea vom examina Praznicele ciclice ale lui YHWH,
festivităţile lunare, anuale, cele care aveau loc o dată la şapte şi la patruzeci şi nouă de
ani şi le vom pune în relaţie cu timpul liniar al „evenimentului cristic” în care Mesia şi
Duhul Sfânt au acţionat în istorie în moduri unice şi irepetabile.
Volumul al III-lea va aborda câteva profeţii care ţin de eshaton, analizând „ziua
DOMNULUI”, în ceea ce priveşte înţelesul său pentru profeţii care proclamau această zi,
atunci şi acolo, precum şi semnificaţiile expresiei pentru noi, cei de acum şi de aici, peste
care stă să se prăvălească Necazul cel Mare, după care vom păşi într-un nou veac,
care prezintă un Rege, o structură, o legislaţie, o guvernanţă şi un modus vivendi absolut
unic în istorie.
Vom vedea împreună ce semnifică următoarele expresii profetice:
1. „ziua (aceea)”7
;
2. „ziua lui YHWH”8
;
5
Un assarion era 1/10 de drahmă.
6
http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei10. Dacă nu este specificat altfel, versiunea Bibliei folosită în
această lucrare este Noua Traducere Română (NTR), postată pe http://www.bibleserver.com/text/NTR
7
Ioel, 2:29; Is. 61:2b; 63:4; I Cor. 3:13; II Tim. 4:8; Evr. 10:25.
7

8. 3. „ziua lui Elohim”9
;
4. „zilele din urmă”10
;
5. „ziua judecăţii”11
;
6. „ziua lui Mesia Yeşua”12
.
Pentru cititorii interesaţi de literatură suplimentară privitoare la calendarele
mesopotamiene am în pregătire un studiu în care vom acorda o secţiune specială atât
praznicelor fixe (Anul Nou, de exemplu) cât şi celor variabile, fie ele dedicate zeilor13
, fie
ele legate de fapte ocazionale, cum ar fi înscăunarea unor regi, celebrarea unei victorii
etc.
Iar acum, cititorule, îţi fac invitaţia de a te alătura caravanei mele în drumeţia ce
ne îmbie s-o pornim. Odată ajunşi la capăt, ne vom uita în urmă şi vom vedea pagubele
serioase pe care le-am fi putut avea dacă ne-am fi rătăcit în istoria Praznicelor şi am fi
confundat adevărata potecă divină cu bulevardul larg al sărbătorilor stabilite de oameni.
Însă, mai mult, vom vedea şi câştigurile duhovniceşti şi intelectuale dobândite pe
parcursul studierii temei de faţă.
Deci, să purcedem la drum!
SECŢIUNEA ÎNTÂI
CONSIDERAŢII GENERALE
Capitolul I
ELEMENTELE SISTEMULUI ŞI
CONFIGURAREA RELAŢIILOR DINTRE ELE.
PLANUL ŞI SCOPURILE VEŞNICE
ALE LUI DUMNEZEU
8
Obadia, 15; Ioel, 1:15; 2:1,11,31; Am. 5:18,20; Is. 13:6,9; Ţef. 1:7,14; Ier. 46:10; Ez. 30:3; Mal. 3:2; 4:1-
5; Fap. 2:20; I Tes. 5:2; II Tes. 2:2; II Pet. 3; Apoc. 1:10; 16:14.
9
II Pet. 3:12.
10
Gen. 49:1; Num. 24:14; Deut. 4:30; 31:29; Os. 3:5; Mica, 4:1; Ier. 23:20; 30:24; 48:47; 49:39; Ez. 38:16;
Dan. 2:28; 10:14; Fap. 2:17; II Tim. 3:1; Iac. 5:3; II Pet. 3:3; Evr. 1:2 etc.
11
Mat. 10:15; Fap. 17:31; Apoc. 6:17; 16:14.
12
I Cor. 5:5; II Cor. 1:14.
13
Praznicele dedicate zeilor vizau zeii-patroni de hramul cărora aparţinea o cetate sau alta, căsătoriile
zeilor, biruinţele lor asupra demonilor, ridicarea statuilor închinate lor, dedicarea templelor etc.
8

9. I. ELEMENTELE SISTEMULUI ŞI CONFIGURAREA RELAŢIILOR
DINTRE ELE
Deschidem acest studiu prezentând elementele sistemului care urmează să fie
abordat în cartea de faţă. Elementele sunt următoarele:
 Dumnezeu;
 Aştrii;
 Omul.
Relaţiile care se stabilesc între aceste elemente sunt următoarele:
• Dumnezeu gândeşte şi elaborează un plan al Creaţiei;
• Dumnezeu creează, iar în cadrul Creaţiei sunt incluşi şi aştrii;
• Unul dintre scopurile şi funcţiile menite aştrilor este stabilirea calendarului
liturgic;
• În Creaţie este plămădit şi omul, în care sunt înzidite câteva componente
esenţiale: sacrul sau trebuinţa omului de a se închina Dumnezeului său;
sacrul zămisleşte spiritul festiv sau trebuinţa celebrării; spiritul comunitar
sau trebuinţa relaţiilor interpersonale; trebuinţa siguranţei liturgice, adică
necesitatea omului de a se închina lui Dumnezeu într-un cadru spaţial şi
temporal fix şi prestabilit; cadrul respectiv operează o diferenţiere între
certitudine, pe de-o parte, şi confuzie şi haos, pe de altă parte, izgonind
profanul, întronând sacrul şi conferind omului bucuria certitudinii şi a
siguranţei.
Acum, după ce am stabilit relaţiile care se configurează între elementele
sistemului pe care-l vom investiga, trecem la discuţia despre Dumnezeu şi planul Său.
II. PLANUL ŞI HOTĂRÂRILE VEŞNICE ALE LUI DUMNEZEU:
FUNDAMENTE BIBLICE
În celebra sa carte Omul şi sacrul, filosoful Roger Caillois surghiuneşte într-o
sărmană notă de subsol un adevăr absolut fundamental:
...Teoria sărbătorii...ar trebui îndeosebi articulată unei teorii a sacrificiului. Într-adevăr,
acesta pare un fel de conţinut privilegiat al sărbătorii. El este aidoma mişcării interioare
pe care o rezumă sau îi dă sens. Amândouă se înfăţişează în acelaşi raport ca sufletul şi
trupul... Dialectica sărbătorii o dublează şi o reproduce pe aceea a sacrificiului.14
Filosoful francez proclama un adevăr intuit şi propovăduit de marile religii: lumea
poate beneficia de odihnă, de abundenţă şi de sărbătoare numai graţie unui sacrificiu
14
Roger Caillois, Omul şi sacrul, Editura Nemira, Bucureşti, ed. a doua revizuită, 2006, trad. Dan Petrescu,
p. 115.
9

10. primordial, săvârşit înainte de întemeierea lumii15
. Jertfa Zeului, odihna lumii şi
praznicele omeneşti merg mână în mână.
La fel stau lucrurile şi în Sfintele Scripturi dar convingerea noastră este că, din
păcate16
, acesta subiect se discută mult prea rar: în „veşnicia trecută” a avut loc jertfa
Zeului. Ea era o jertfă despre care, fiind plănuită de Cel în care toate promisiunile sunt
„Da” şi „Amen”, a avut loc în mod potenţial, în planul veşnic şi virtual al lui Dumnezeu,
şi urma să se concretizeze în timpul istoric şi să se materializeze în spaţiul perceptibil, pe
Golgota. Chiar mai mult, în ceea ce priveşte tema studiului nostru, facem o primă
declaraţie categoric: numai pe baza jertfei de Sine dumnezeieşti primordiale, plănuită
în „veşnicia trecută”, urma universul să experimenteze odihna şi urma omul să se
bucure de răgazul, tihna şi îndestularea praznicelor.
Întrucât a face afirmaţii este uşor, ne revine responsabilitatea de a demonstra
biblic şi teologic declaraţia de mai sus. Pentru a fundamenta pledoaria noastră, transcriem
câteva pasaje din Sfintele Scripturi:
4 Cine a făcut şi a împlinit aceasta, chemând, de la început, generaţie după generaţie? Eu,
DOMNUL, am fost cu cei dintâi şi tot Eu voi fi şi cu cei de pe urmă.
Isaia, 41:4.
9 Iată! Lucrurile spuse mai dinainte s-au împlinit şi acum vestesc altele noi; înainte să se
împlinească vi le fac cunoscute.
Isaia, 42:9.
9 Să se adune toate neamurile şi să se strângă popoarele! Care dintre ele17
a vestit aceasta
şi care dintre ele ne-au prezis lucrurile care s-au întâmplat? Să-şi aducă martori care să
dovedească că au dreptate, astfel ca ceilalţi să audă şi să poată zice: «Da! Este adevărat!»
10 «Voi sunteţi martorii Mei, zice DOMNUL, voi şi Robul Meu pe Care L-am ales, ca să
cunoaşteţi, să Mă credeţi, şi să înţelegeţi că Eu sunt. Înaintea Mea nu a fost modelat nici
un Dumnezeu şi nici după Mine nu va fi.
11 Eu, Eu sunt DOMNUL şi în afară de Mine nu este alt Mântuitor.
12 Eu am vestit, am mântuit şi am proclamat şi nu sunt străin între voi. Voi Îmi sunteţi
martori, zice DOMNUL, că Eu sunt Dumnezeu.
13 Da, din zilele străvechi Eu sunt. Nimeni nu poate izbăvi din mâna Mea! Când Eu
lucrez, cine se poate împotrivi?»
Isaia, 43:9-13.
6 Aşa vorbeşte DOMNUL, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul său, DOMNUL
Oştirilor: «Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, iar în afară de Mine nu există alt
Dumnezeu.
7 Cine este ca Mine? Să proclame, să vestească şi să înfăţişeze înaintea Mea ce s-a
petrecut în vechime, de când Mi-am întemeiat poporul? Ce urmează să se mai întâmple?
Să ne prezică ce se va întâmpla!
8 Nu vă temeţi, nu vă înspăimântaţi! Oare nu v-am vestit şi prezis aceste lucruri în trecut?
Voi sunteţi martorii Mei! Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine? Nu există o altă
Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.»
15
Sau cel puţin in illo tempore, după cum arată Mircea Eliade în operele sale.
16
Când scriem „din păcate”, exact aceasta intenţionăm să spunem: din păcate, adică din cauza limitărilor şi
a mărginirilor pe care Căderea în păcat din Genesa, capitolul 3, le-a pricinuit minţii şi sufletului omenesc.
17
43:9 Sau: ei, cu referire la idolii naţiunilor. N. tr.
10

11. Isaia, 44:6-8.
21 Vorbiţi! Prezentaţi-vă cauza! Lăsaţi-i să se sfătuiască împreună! Cine a prevestit
aceasta cu multă vreme în urmă? Cine a vestit-o în trecut? Oare nu Eu, DOMNUL? Nu
există alt Dumnezeu în afară de Mine, Dumnezeu drept şi Mântuitor; nu este altul în afară
de Mine!
Isaia, 45:21.
9 Amintiţi-vă lucrurile de la început, acelea din vechime, căci Eu sunt Dumnezeu, nu este
altul! Eu sunt Dumnezeu, nu este altul ca Mine!
10 Eu fac cunoscut mai dinainte sfârşitul şi, din vremuri străvechi, descopăr lucrurile care
încă nu s-au întâmplat, zicând: „Planul Meu rămâne să se împlinească; voi face tot ceea
ce doresc!”
11 Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă şi, dintr-o ţară îndepărtată, aduc omul care Îmi
va împlini planul. Ce am spus voi duce la îndeplinire şi ce am plănuit voi face.
Isaia, 46:9-11.
3 Lucrurile de dinainte le-am prevestit demult, gura Mea le-a vestit, Eu le-am făcut
cunoscute; apoi, dintr-odată, am lucrat, iar ele s-au împlinit.
Isaia, 48:3.
18 pentru că ştiţi că nu cu lucruri pieritoare – argint sau aur – aţi fost răscumpăraţi din
felul vostru de viaţă fără rost, moştenit de la strămoşii voştri,
19 ci cu sângele preţios al lui Cristos18
, ca al unui miel fără meteahnă şi fără pată.
20 El a fost ales19
înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârşitul vremurilor,
pentru voi.
I Petru, 1:18-2020
.
8 Toţi locuitorii pământului i se vor închina, şi anume aceia ale căror nume nu au fost
scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului, Care a fost înjunghiat21
.
Apocalipsa, 13:822
.
20 Dumnezeul păcii, Care L-a adus înapoi dintre cei morţi pe Domnul nostru Isus, marele
Păstor23
al oilor, prin sângele legământului veşnic,
21 să vă echipeze cu orice lucru bun, pentru a-I face voia, lucrând între noi ceea ce este
plăcut înaintea Lui, prin Isus Cristos, Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor! Amin.
Epistola către evrei, 13:20,21.
18
1:19 Sau: Mesia; atât Cristos (greacă), cât şi Mesia (ebraică şi aramaică) înseamnă Cel care este uns;
peste tot în carte. N. tr.
19
1:20 Sau: cunoscut. N. tr.
20
Subl. ns.
21
13:8 Sau: ale căror nume nu au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului, Care a fost înjunghiat de la
întemeierea lumii. N. tr.
22
Subl. ns.
23
13:28 Conceptul de păstor trebuie înţeles aici în contextul său vechi-testamental: Dumnezeu Însuşi este
Păstorul lui Israel (Ps. 80:1; Is. 40:10-11; Eze. 34:11-16); Dumnezeu a dat turma în grija conducătorilor,
păstorii lui Israel, care însă nu au avut grijă de ea (Is. 56:9-12; Eze 34); Dumnezeu Îl va trimite pe
adevăratul Păstor, pe Mesia, pentru a avea grijă de oi (Eze. 34:23). N. tr.
11

12. III. PLANUL ŞI HOTĂRÂRILE VEŞNICE ALE LUI DUMNEZEU:
ADEVĂRURI TEOLOGICE
Declaraţia categorică a tuturor scriitorilor sfinţi menţionaţi mai sus, Isaia, Petru,
Ioan şi autorul Epistolei către evrei, este regăsită în teologie ca doctrina despre Hotărârile
sau Decretele lui Dumnezeu. Să vedem ce înseamnă aceasta.
De la un capăt al celălalt al lor, Sfintele Scripturi declară suveranitatea lui
Dumnezeu: El este Acela care lucrează toate după buna plăcere sau după sfatul voii Sale,
după cum scrie apostolul în Epistola către efeseni, 1:11. Dumnezeu este Acela care,
înainte de întemeierea lumii, în mod suveran şi potrivit bunei Sale plăceri, a hotărât un
plan veşnic24
. El este Acela care, în mod progresiv, a vestit omenirii despre acesta şi l-a şi
realizat25
conform voii Sale26
, spre slava Sa. Toate lucrurile care se întâmplă sunt hotărâte
din veşnicie şi fac voia Lui în întreaga Sa creaţie, atât cea naturală, cât şi cea spirituală,
potrivit planului Lui prestabilit27
.
Iată ce scrie Louis Berkhof despre această doctrină:
Dintre lucrările pur imanente ale lui Dumnezeu (opera ad intra) trebuie să deosebim cele
care vizează direct creaturile lui Dumnezeu (opera ad extra). Unii teologi, pentru a evita
înţelegerea eronată, preferă să vorbească despre opera immanentia şi opera exeuntia,
subdivizând prima în două clase, opera immanentia per se, care sunt opera personalia
(generarea, filiaţia şi spiraţia) şi opera immanentia donec exeunt, care sunt opera
essentialia, adică lucrările Triunului Dumnezeu, diferite de lucrările oricărei Persoane a
Dumnezeirii, care sunt imanente în Dumnezeu până când sunt realizate în lucrările
creaţiei, providenţei şi răscumpărării. Hotărârile divine constituie această clasă de lucrări
divine. Ele nu sunt descrise în rezumat în Scriptură, ci sunt expuse în realizarea lor
istorică28
.
Modul în care Wayne Grudem tratează această doctrină este următorul:
Hotărârile lui Dumnezeu reprezintă planurile Sale eterne prin care, înainte de crearea
lumii, El a determinat tot ce se întâmplă în univers. Doctrina aceasta se aseamănă cu
doctrina suveranităţii, însă în acest loc ne gândim la deciziile luate de Dumnezeu înainte
ca lumea să fi fost creată, şi nu la acţiunile Sale suverane în timp. Acţiunile Sale
suverane reprezintă punerea în aplicare a hotărârilor eterne luate cu mult timp în urmă.
(…) Este potrivit să concluzionăm (…) că tot ce face Dumnezeu a fost planificat înainte
de crearea lumii – de fapt, lucrurile acestea au făcut parte dintr-un plan etern al Lui.
Scopul evidenţierii hotărârilor lui Dumnezeu este Acela de a ne ajuta să ne dăm seama că
24
Dan. 4:25,34,35.
25
Această afirmaţie consolidează rostirea lui John H. Walton care scrie că în viziunea modernă asupra
lumii, funcţia este o consecinţă a structurii, pe când în viziunea antică asupra lumii funcţia era o consecinţă
a scopului. John H. Walton, „Creation”, în Dictionary of the Old Testament: Pentateuch, T. Desmond
Alexander & David W. Baker (eds.), InterVarsity Press, Downers Grove, Illinois, USA şi Leicester,
England, 2003, p. 164.
26
În teologie, studierea legămintelor – mai ales a legământului veşnic (Evr. 13:20) sau al răscumpărării –
aduce lumină asupra acestui subiect de o importanţă deosebită.
27
Louis Berkhof, Systematic Theology, The Banner of Truth Trust, Carlisle, Pennsylvania, USA, 1988, p.
100.
28
Ibidem, p. 101.
12

13. El nu face planuri în mod instantaneu, pe măsură ce se desfăşoară lucrurile. El cunoaşte
sfârşitul încă de la început şi îşi va realiza toate scopurile Sale29
.
Una dintre consecinţele acestei afirmaţii categorice că Dumnezeu nu face planuri
în mod instantaneu, pe măsură ce se desfăşoară lucrurile sau, aşa cum cânta Psalmistul,
„Sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie şi planurile inimii Lui din neam în neam”30
,
atunci înseamnă că hotărârile Lui cuprind toate lucrurile care se întâmplă31
. Henry
Clarence Thiessen, scriind despre aceste hotărâri ale lui Dumnezeu, explică:
Ele includ tot trecutul, prezentul şi viitorul; ele cuprind lucrurile pe care El le aduce în
mod eficace la îndeplinire, cât şi lucrurile pe care El numai le permite (Is. 46:10 şi urm.).
„Cu alte cuvinte, cu infinita Sa putere şi cu infinita sa înţelepciune, din veşnicia trecută,
Dumnezeu a decis şi a ales şi a hotărât cursul tuturor evenimentelor fără excepţie pentru
toată eternitatea care urmează.”32
În măreţul plan al transcendentului Dumnezeu toate lucrurile erau hotărâte înainte
de întemeierea lumii: în plan erau incluse multe faze şi operaţii: creaţia universului şi a
omului; intrarea păcatului în lume şi sfâşierea purităţii Creaţiunii; căderea omului în
păcat, răscumpărarea oamenilor prin jertfa preţioasă a lui Mesia, revelat şi înjunghiat la
sfârşitul vremurilor; tikun ha-olam – cum ar spune evreii – adică restaurarea universului
sau mântuirea cosmică, evenimentul în care, în Hristos, vor fi recapitulate toate lucrurile;
precum şi rolul jucat de fiecare dintre Ipostasurile Trinităţii în toate acestea.
În ceea ce priveşte studiul nostru, vom vedea mai jos că prin evenimentul căderii
omului în păcat Dumnezeu nu a fost luat prin surprindere şi, strâmtorat de situaţie, ar fi
alcătuit un plan B, secund, care includea stabilirea Praznicelor care schiţează mântuirea
cosmică, ci, înainte de a exista problema (în speţă, Căderea în păcat), în mod suveran,
Dumnezeu deja făurise rezolvarea ei: în veşnicia trecută, Fiul lui Dumnezeu acceptase
deja să Se înomenească33
şi să devină Mântuitorul. În deliberarea care a avut loc în
veşnicia trecută, Mesia, Acela care urma să odihnească Duhul lui YHWH34
, acceptase ca
prin muncile sufletului Său să pună pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu
şi să ia asupra Lui povara nelegiuirilor lor35
. El acceptase să Se înomenească, să adauge
omenitate la dumnezeirea Sa36
şi să ispăşească păcatul prin Persoana şi jertfa Lui37
. Şi
întrucât înainte de a exista problema – Căderea în păcat – Dumnezeu făurise deja soluţia,
29
Wayne Grudem, Teologie sistematică, Editura Făclia şi Editura Universităţii Emanuel, Oradea, 2004,
trad. D. Moga, p. 353.
30
Ps. 33:11, trad. D. Cornilescu, 1924.
31
A se vedea elocventele versete din Fapte, 2:23; 15:17b,18 etc.
32
Henry Clarence Thiessen, Prelegeri de teologie sistematică, publicat de Societatea Misionară Română, p.
116. Nu sunt precizate locul şi anul apariţiei, nici numele traducătorului. Cu privire la caracterul
neschimbător sau imuabilitatea lui Dumnezeu, a se vedea Mal. 3:6; Iac. 1:17; Evr. 13:8.
33
Psalmul 40:6-8: „Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici
ardere de tot, nici jertfă de ispăşire. Atunci am zis: "Iată-Mă că vin! - în sulul cărţii este scris despre Mine -
vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii Mele. "”
34
A se vedea Is. 11:2: „Duhul lui YHWH Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de
sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de YHWH”.
35
Isaia 53:11.
36
A se vedea Io. 1:1-14; Col. 1:15-20; Fil. 2:5-11; Evr. 1:1-3.
37
Io. 1:29,36, etc. Aceia care cred că Dumnezeu ar fi fost luat prin surprindere sau a mai făcut un plan după
ce l-a elaborat pe primul îşi demască o viziune foarte limitată, nedemnă de Dumnezeu.
13

14. atunci, în consecinţă, Dumnezeu Se putea odihni şi putea să Se bucure, să sărbătorească.
Mai mult decât atât, creând lumea şi susţinând-o laolaltă, El i-a împărtăşit acesteia
sentimentele Sale de odihnă, de bucurie şi numai cel care a acceptat planul lui
Dumnezeu, adică munca sufletului lui Mesia, găseşte odihna sufletului propriu38
şi se
poate bucura nu sărbătorile oamenilor păcătoşi, ci de răgazul, tihna şi îndestularea
Praznicelor DOMNULUI Preasfânt. Odihna este o Persoană – Mesia – iar Praznicele
arată munca Sa jertfitoare şi răscumpărătoare.
Să prezentăm mai pe larg aceste declaraţii.
IV. PLANUL ŞI HOTĂRÂRILE VEŞNICE ALE LUI DUMNEZEU: STUDIU
DE CAZ ASUPRA EPISTOLEI CĂTRE EFESENI, 1:3-12.
Pentru a demonstra declaraţiile de mai sus, vom lua ca studiu de caz un pasaj
deosebit de grăitor, scris prin Duhul Sfânt de apostolul Pavel:
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care ne-a
binecuvântat cu orice fel de binecuvântare duhovnicească în locurile cereşti, în Cristos!
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată
înaintea Lui. În dragoste,
5 El39
ne-a predestinat pentru înfiere prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale,
6 spre lauda harului Său slăvit, pe care ni l-a arătat cu bunătate în Preaiubitul Lui.
7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţia harului
Său,
8 pe care l-a revărsat peste noi cu toată înţelepciunea şi priceperea.
9 El40
a binevoit să ne descopere taina voii Sale, potrivit cu ceea ce plănuise în El
Însuşi, după buna Lui plăcere,
10 ca s-o ducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, şi anume să le aducă pe toate
împreună, în Cristos: cele din cer şi cele de pe pământ.
11 În El am fost şi aleşi41
, fiind rânduiţi mai dinainte după planul Celui Care le face
pe toate după scopul voii Sale,
12 pentru ca noi, cei care am nădăjduit primii în Cristos, să slujim de laudă slavei Lui.
Epistola către efeseni, 1:3-1242
.
Dezghiocând acest pasaj inspirat, reţinem următoarele aspecte generale:
38
Is. 53:11; Mat. 11:28,29.
39
1:5 Adopţia (înfierea) era un act juridic, cunoscut cititorilor din cultura greco-romană, prin care un tată ia
sub autoritatea sa paternă un fiu sau o fiică dintr-o altă familie; cel adoptat primeşte acelaşi statut şi aceleaşi
drepturi ca cele ale unui fiu născut în acea familie: ia numele noului părinte, devine moştenitorul lui,
rămânând unit cu vechea sa familie numai prin legături de sânge. N. tr.
40
1:8-9 Sau: peste noi. Cu toată înţelepciunea şi priceperea, 9 El. N. tr.
41
1:11 Lit.: am fost traşi la sorţi, am fost făcuţi moştenire; unele traduceri redau: am fost făcuţi moştenitori.
N. tr.
42
Subl. ns.
14

15. a. În urma unei deliberări sau a unei sfătuiri care a avut loc în Sine Însuşi43
,
Dumnezeu a întocmit un plan (v. 11) despre care Epistola către efeseni,
3:11, spune că este veşnic;
b. Pe baza voinţei Sale tainice (v. 9), Dumnezeu urma să realizeze acest plan
într-un anumit timp: la împlinirea vremurilor (v. 10);
c. Acest plan era unirea tuturor lucrurilor din ceruri şi de pe pământ (Ef.
1:9,10);
d. În vederea unirii tuturor lucrurilor din Ceruri şi de pe Pământ (v. 10),
Dumnezeu a luat anumite hotărâri şi a realizat anumite acţiuni: a
binecuvântat (v. 3); a ales (v. 4), a predestinat în vederea adopţiei (v. 5), a
arătat har (v. 6), a răscumpărat, iertând păcate (v. 7), a revărsat har (vs. 7b,
8a), a binevoit să reveleze voinţa divină tainică44
a planului alcătuit în Sine
Însuşi (v. 9);
e. Hotărârile luate în planul tainic al lui Dumnezeu au un mediu de împlinire:
în Hristos (vs. 4,10)45
; aşadar, cele din ceruri şi de pe Pământ se vor
„recapitula” în Hristos;
f. Timpul realizării hotărârilor: împlinirea vremurilor (v. 10).
Acum, pasajul din Epistola către efeseni prezentat mai sus este scris de apostol
pentru a pregăti o discuţie amplă despre doctrinele precunoaşterii, alegerii, predestinării,
mântuirii46
etc. dar, cu toate acestea, coordonatele sale fundamentale rămân, iar dacă la
ele adăugăm versete de genul celor din 3:11 şi Epistola către romani, 8:28 şi din alte
pasaje, putem deduce că acest măreţ plan este unic, fiind un sistem gigantic, unic, unitar,
coerent, raţional, integrator, elaborat prin hotărâri eterne47
, care se înfăptuiesc în timp în
serii succesive48
.
V. PLANUL ŞI HOTĂRÂRILE VEŞNICE ALE LUI DUMNEZEU:
TEMEIURI ŞI ŢEL
În expunerea despre planul lui Dumnezeu, Henry Clarence Thiessen tratează
despre temeiurile hotărârilor lui Dumnezeu observând că, în elaborarea acestora,
Dumnezeu a fost perfect liber, voluntar şi nu a acţionat constrâns sau din necesitate:
Mai mult, decretele nu se datorează unui singur capriciu sau unei voinţe arbitrare.
Dumnezeu nu acţionează pe baza unui simplu impuls emoţional; întotdeauna el
acţionează raţional. S-ar putea ca El să nu ne dezvăluie întotdeauna motivele pentru care
a decretat un anumit lucru şi nu altul, dar noi suntem asiguraţi ca întotdeauna există nişte
43
Probabil între Ipostasurile Trinităţii; textul sacru nu explicitează, iar noi nu avem dreptul de a citi în el
ceea ce nu este prezent acolo.
44
A se vedea şi Ef. 3:9, precum şi Rom. 16:26.
45
A se vedea şi Ef. 3:11.
46
Scriptura arată că precunoaşterea, alegerea, chemarea şi planul predestinării au avut loc atât înainte de
întemeierea lumii (Io. 17:5,24; Ef. 1:4,9,11; 3:10,11; II Tim. 1:9,10; Ef. 2:10; I Cor. 2:7), cât şi de la
întemeierea lumii (Mat. 25:34; Apoc. 13:8; 17:8). Pasaje precum Rom. 8:29, însă, vorbesc despre
precunoaştere, dar nu o plasează explicit în relaţie cu întemeierea lumii.
47
Ps. 33:11; Ef. 3:11; I Pet. 1:20; Ef. 1:4; II Tim. 1:9; Tit. 1:2.
48
H. C. Thiessen, op. cit., p. 118.
15

16. motive49
. (…) Desigur, decretele lui Dumnezeu se întemeiază pe sfatul Său preaînţelept şi
sfânt. Fiind atotînţelept, cunoscând de la început sfârşitul, ştiind că păcatul va veni
(devreme ce El decisese să-I permită să vină), ştiind care va fi natura păcatului şi ce va
avea de făcut dacă voia să mântuiască pe cineva, El Şi-a întemeiat planurile pe toată
cunoaşterea şi înţelepciunea Sa. Fiind perfect sfânt şi incapabil de părtinire sau de
nedreptate, El Şi-a făcut planurile conform cu ceea ce este drept în mod absolut. El îl
poate mântui pe păcătos numai dacă făcând aşa rămâne drept în mod absolut (Rom. 3:25),
în acest mod Dumnezeu poate fi atât iubitor cât şi drept (Ps. 85:10). Deci pe temeiul
înţelepciunii şi al sfinţeniei Sale a emis El decretele, atât pe cele eficace cât şi pe cele
permisive.50
În ceea ce priveşte motivul hotărârilor luate de Dumnezeu, acesta este unic: slava
lui Dumnezeu. El susţine, conduce şi stăpâneşte orice creatură şi eveniment51
spre
slăvirea Lui. Ţelul primordial al hotărârilor lui Dumnezeu nu este fericirea fiinţelor
create, nici desăvârşirea sfinţilor, deşi amândouă acestea sunt incluse în ţelurile Lui, ci
gloria lui care este absolută perfecţiune – ne spune H.C. Thiessen52
şi-i dau dreptate sute
de pasaje care vorbesc despre slava Domnului care va umple tot pământul (Numeri,
14:21b), sau despre serafimii care zburau şi strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt,
sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia, 6:3), sau
redau rostirea inspirată a Psalmistului, care cânta despre cerurile care istorisesc despre
slava lui Dumnezeu şi despre bolta cerească, povestitoare a lucrărilor mâinilor Sale. H.C.
Thiessen adaugă:
Ar fi o manifestare de egoism din partea omului dacă şi-ar căuta propria glorie, şi aceasta
din cauză că omul este păcătos şi imperfect. Nu aşa stau lucrurile însă cu Dumnezeu. El
este absolut fără păcat şi perfect în sfinţenie. Prin urmare, pentru El a-Şi urmări propria
glorie nu înseamnă decât a căuta gloria sfinţeniei absolute şi a perfecţiunii lipsite de
păcat. Nu este nimeni sau nimic mai presus pentru a fi glorificat. De fapt, Dumnezeu o
face şi noi trebuie să urmărim în orice lucru gloria Lui care este manifestarea oricărei
bunătăţi, purităţi, înţelepciuni şi a oricărui adevăr.
Iar Wayne Grudem confirmă:
Când afirmăm că Dumnezeu a creat universul ca să-şi arate gloria, este important să ne
amintim că, pentru El, nu a fost necesară crearea acestui univers. N-ar trebui să credem că
Dumnezeu avea nevoie de mai multă glorie decât avea din veşnicie până în veşnicie în
Trinitate sau că, oarecum se simţea incomplet fără gloria pe care urma să o primească de
la universul creat. Asta ar însemna să negăm independenţa lui Dumnezeu şi să insinuăm
că Dumnezeu avea nevoie de univers pentru a putea fi pe deplin Dumnezeu. În schimb
trebuie să afirmam că crearea universului a fost un act total liber a lui Dumnezeu. Crearea
acestuia n-a fost un act necesar, ci un lucru pe care Dumnezeu a decis să îl facă din
49
Aici teologul american invocă Deut. 29:29: „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru,
iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii
acesteia.” H. C. Thiessen, op. cit., p. 118.
50
H. C. Thiessen, op. cit., pp. 118-119. Cât priveşte împărţirea voii lui Dumnezeu în cauzativă sau eficace
şi permisivă, ne rezervăm dreptul de a nu fi de acord cu teologul american şi invităm cititorii să lectureze
concluziile cărţii Suveranitatea lui Dumnezeu, de Arthur Pink, în traducerea noastră, în curs de apariţie
graţie Fundaţiei Mantachie din Bocşa, jud. Caraş-Severin.
51
A se vedea I Cr. 29:11; Ps. 145:8,9; Rom. 11:36.
52
H. C. Thiessen, op. cit., p. 117.
16

17. proprie voinţă „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi
puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”
(Apocalipsa, 4:11). Dumnezeu a dorit să creeze universul pentru a-Şi demonstra
excelenţa. Creaţia arată spre marea Sa putere şi înţelepciunea-I infinită şi, în cele din
urmă, pune în lumină toate celelalte atribute ale Sale. Aşadar, se pare că Dumnezeu a
creat universul pentru a-şi găsi plăcerea în creaţia Sa, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în
creaţia Sa, în măsura în care creaţia arată spre diferite aspecte ale caracterului Său.
Dorim să supunem atenţiei cititorilor noştri un pasaj interesant: Apocalipsa, 13:8.
El se poate traduce în două feluri: „Toţi locuitorii Pământului i se vor închina, şi anume
aceia ale căror nume nu au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului,
Care a fost înjunghiat” sau „Toţi locuitorii Pământului i se vor închina, şi anume aceia ale
căror nume nu au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului, Care a fost înjunghiat de la
întemeierea lumii”. Totuşi, citind în Apocalipsa, 17:8, despre „locuitorii Pământului ale
căror nume n-au fost scrise în Cartea Vieţii de la întemeierea lumii”, credem că Mielul
este Cel înjunghiat de la întemeierea lumii, această înjunghiere având loc în mod
potenţial în planul virtual al lui Dumnezeu şi urmând să se concretizeze în timpul istoric
şi să se materializeze în spaţiul perceptibil, pe Golgota.
Vorbind despre planul şi hotărârile veşnice ale lui Dumnezeu, întemeierea lumii,
mântuirea prin jertfa lui Mesia, secvenţialitatea evenimentelor şi odihna lui Dumnezeu,
Beniamin Fărăgău scrie:
Toate lucrările Lui au fost deci isprăvite încă de la întemeierea lumii: şi cele care ţin de
realitatea materială, şi cele care ţin de realitatea spirituală. Însăşi mântuirea noastră era
isprăvită în Hristos înainte de întemeierea lumii. (…)
Atât Pavel, cât şi Petru şi Ioan afirmă că Isus Hristos – Mielul fără cusur, Jertfa
desăvârşită a lui Dumnezeu, care face posibilă refacerea relaţiei noastre cu El – a fost
aşezat în planurile lui Dumnezeu mai înainte de orice altă lucrare a Lui53
. Dumnezeu a
început crearea lumii abia după ce soluţia Sa a fost aşezată la locul ei. De aceea S-a putut
El odihni de toate lucrările Lui în ziua a şaptea, deşi ştia că în următoarea zi, probabil,
creatura mâinilor Lui Îl va necinsti şi, prin aceasta, va prăvăli întregul Univers în
prăpastia înstrăinării de Dumnezeu. Nimic altceva în afara soluţiei desăvârşite în Hristos
nu putea oferi o bază pentru odihnirea lui Dumnezeu de lucrările Lui. Nimic altceva în
afara soluţiei desăvârşite a lui Dumnezeu în Hristos nu poate oferi o bază suficientă
pentru odihnirea de propriile noastre lucrări nedesăvârşite. Dacă până şi faptele noastre
bune sunt ca o haină mânjită înaintea Lui (vezi Isaia 64:6), cum altfel am putea să ne
odihnim în prezenţa lui Dumnezeu decât spălaţi şi îndreptăţiţi prin sângele Domnului Isus
Hristos?54
Este drept că teologul român citat scrie pasajul de mai sus în relaţie cu versetele
4-9 din Epistola către evrei, capitolul 4. Cu toate acestea, odihnirea lui Dumnezeu trebuie
extinsă şi asupra trăirilor sau sentimentelor pe care El le avea vizavi de întreaga creaţie
înainte ca planul Său, din potenţial şi virtual, să se concretizeze în timpul istoric şi să se
materializeze în spaţiul perceptibil. Chiar mai mult, odată ce Dumnezeu-Tatăl ştia că
lumea căzută în păcat urma să fie răscumpărată şi restaurată prin jertfa Fiului Său – ştia
53
Prin expresia „aşezat în planurile lui Dumnezeu mai înainte de orice altă lucrare a Lui”, teologul citat nu
vrea să spună că şi Isus Hristos ar fi o lucrare a lui Dumnezeu, ci că Fiul lui Dumnezeu Şi-a asumat locul,
statutul şi funcţiile înainte de procesul creaţiei, după cum indică şi contextul.
54
Beniamin Fărăgău, Epistola către evrei, vol. I, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004, p. 183.
17

18. pentru că El Însuşi hotărâse astfel – El a purces la crearea ei odihnindu-Se, bucurându-Se,
celebrând, sărbătorind…şi întreţesând în urzeala lumii aceste trăiri: într-adevăr,
transcendentul Dumnezeu Se imanentizează, „El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte,
suflarea oricărui trup omenesc”55
, „dă tuturor oamenilor viaţa, suflarea şi toate lucrurile”,
„în El avem viaţa mişcarea şi fiinţa”56
, toate lucrurile se susţin laolaltă în Hristos57
,
Dumnezeu susţine în continuu toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui58
, iar Pavel
vorbeşte despre transcendenţa şi imanenţa lui Dumnezeu unindu-le în Epistola către
efeseni, 4:6, care declară că există „un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai
presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi”59
.
Odată ce „Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile”60
, atunci înseamnă că
sacrificiul Fiului lui Dumnezeu adus Tatălui, pe baza harului abundent, prin Duhul Sfânt,
odihnirea lui Dumnezeu în soluţia mesianică, bucuria Sa, prăznuirea dumnezeiască sunt
lucrurile care ţin lumea laolaltă din veşnicia trecută până în veşnicia viitoare: cartea
Apocalipsa dezvăluie sfârşitul istoriei şi ascensiunea lumii înapoi în veşnicie ca având loc
într-o sărbătoare continuă, un ospăţ desfăşurat de-a pururi, o sălăşluire a credincioşilor cu
Dumnezeul lor.
Şi, încă şi mai mult, atunci când Dumnezeu l-a creat pe om, El l-a plămădit pe
acesta cu capacitatea – şi chiar cu trebuinţa – de a se bucura, de a celebra, de a prăznui.
Iată ce scrie Wayne Grudem:
Aşadar, se pare că Dumnezeu a creat universul pentru a-şi găsi plăcerea în creaţia Sa,
pentru că El Îşi găseşte plăcerea în creaţia Sa, în măsura în care creaţia arată spre diferite
aspecte ale caracterului Său.
Aşa se explică motivul pentru care şi noi ne bucurăm spontan de tot felul de activităţi
creatoare cărora ne dedicăm. Oamenii înzestraţi artistic, muzical sau literar, se bucură să
creeze opere de valoare, să vadă, să audă sau să mediteze la creaţiile lor. Dumnezeu ne-a
făcut în aşa fel încât să ne bucurăm imitând, la nivel de făpturi create, activităţile Sale
creative. Şi unul din aspectele uimitoare ale umanităţii – spre deosebire de restul creaţiei
este capacitatea ei de a crea noi lucruri. Aşa se explică de ce ne găsim plăcerea, în alte
feluri de activităţi „creative”: multor oameni le place să gătească sau să-şi înfrumuseţeze
casa, să lucreze în lemn sau în alte materiale, să inventeze, sau să caute noi soluţii
aplicabile în plan industrial. Chiar şi copiilor le place să coloreze desene sau să înalţe
case din cuburi de lemn. Prin toate aceste activităţi, reflectăm într-o mică măsură
activitatea creatoare a lui Dumnezeu, şi ar trebui să ne găsim plăcerea în acest lucru şi să-
I mulţumim Lui pentru ele61
.
Aşadar, generalitatea emisă de filosoful francez Roger Caillois este cât se poate
de adevărată în spaţiul Sfintelor Scripturi: numai mulţumită Jertfei asumate de Fiul lui
Dumnezeu înainte de întemeierea lumii se face posibilă odihnirea lui Dumnezeu şi a
oamenilor, se pot realiza scopurile lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor care sunt
55
Iov, 12:10.
56
Fap. 17:25,28.
57
Col. 1:17.
58
Evr. 1:3.
59
După Wayne Grudem, op. cit., p. 283.
60
Rom. 11:34-36.
61
Wayne Grudem, op. cit., p. 288.
18

19. „în Hristos”, adică în cadrul mesianic stabilit de El, se poate celebra şi prăznui
înaintea Sa.
Or, pentru ca oamenii să se poată bucura de Dumnezeu, de planul şi de hotărârile
Sale veşnice, de răscumpărarea din păcat şi izbăvirea din prezenţa acestuia, de restaurarea
lor, ei trebuiau să fie creaţi cu capacitatea de a înţelege acestea, de a se închina cu
mulţumire, de a celebra şi prăznui relaţia lor mântuitoare cu Dumnezeu. În cele ce
urmează, am dori să mai zăbovim asupra aspectului sărbătoresc pus de Dumnezeu în om
odată cu crearea acestuia. Vom face aceasta nu examinând Sfintele Scripturi – pentru
aceasta vom avea timp şi spaţiu mai târziu, cu voia Domnului – ci abordându-l din punct
de vedere al antropologiei culturale.
Iar ulterior, întrucât Dumnezeu a purces la întemeierea lumii odihnindu-Se,
bucurându-Se, celebrând, sărbătorind şi întreţesând în urzeala lumii aceste trăiri şi El ţine
toate lucrurile laolaltă în Hristos62
, vom vedea faptul că universul este, de fapt, locul în
care toate cele create se închină lui Atoateziditoriului, adică întregul univers este un
templu cosmic.
Capitolul al II-lea
CONFLUENŢE ÎNTRE
ASPECTUL FESTIV AL RELIGIOZITĂŢII
ŞI STRUCTURA SĂRBĂTORII
Cu ocazia antropogenezei, atunci când, potrivit Sfintelor Scripturi, Dumnezeu l-a
plămădit pe om din ţărâna pământului şi l-a însufleţit prin suflarea Sa expirată în nările
lui63
, făcându-l purtător al chipului Său64
şi chiar chip al Lui65
, Elohim-Creatorul a pus în
sufletul acestuia rădăcina din care odrăslesc aceste trebuinţe şi relaţii, un nucleu dur care
dă consistenţă sufletului omenesc: sacrul. Textura sa este alcătuită din fire întreţesute,
cum ar fi trebuinţa de transcendent, de taină, de inefabil, de a se minuna, de a venera, de a
celebra etc. Fiorul sacrului existent în cele mai intime unghere ale sufletului îl face pe om
să fie un homo religiosus, care are nevoia fundamentală de a se închina, tânjeşte să se-
62
Col. 1:17.
63
Gen. 1:26-28; 2:7.
64
I Cor. 15:49.
65
I Cor. 11:7.
19

20. nchine şi nu poate altfel decât să se închine. Apologetic vorbind, omul „va rămâne de-a
pururi un subiect credincios.”66
Acest sacru este cel care face ca relaţia cu Dumnezeu să fie caracterizată de
transcendenţă sau cel puţin de o receptivitate a divinului, de o capacitate de a răspunde
idealului divin cu reverenţă şi de a deveni tot mai asemănător lui Dumnezeu67
. De
asemenea, relaţiile intra- şi inter-personale ale omului îşi au rădăcina tot în sacru. Şi, în
sfârşit, o formă de manifestare a sacrului este festivitatea. Închinarea intensă, deplină,
săvârşită înaintea Zeului, declanşează în om bucurii care se cer descătuşate: aşa apare
nevoia de a celebra, de a avea praznice, fie festivităţi mărunte, fie sărbători măreţe şi
somptuoase. La această nevoie de celebrare se adaugă şi trebuinţa de obşte, de
comunitate de credinţă, fie ea clan, trib sau o populaţie mai numeroasă. Apelăm la
cuvintele lui Michel Malherbe:
Sărbătoarea, oricare ar fi ea, răspunde unor nevoi profunde ale omului,
independente de religie şi cultură. Este expresia acestor nevoi care este impregnată de
credinţe religioase. Religiile, într-un fel sau altul, au recuperat în avantajul lor
instinctul sărbătorii68
.
După cum se cunoaşte îndeobşte, Adam şi Eva, proto-părinţii omenirii au căzut în
păcat69
. Prin căderea în păcat, sacrul, nevoia de închinare, nevoia de bucurie, nevoia de a
celebra, nevoia de praznice şi de festivităţi somptuoase nu a dispărut: ea a rămas, iar
vectorul ei poate fi îndreptat fie spre singurul Dumnezeu viu şi adevărat, fie spre orice alt
obiect al închinării, târându-l pe închinător în păcatul idolatriei... Oamenii pot păşi pe
calea cea largă, închinându-se grosier averilor, sexualităţii, distracţiilor, sportului sau,
mai rafinat, venerând dorinţa de a dobândi şi deţine putere şi autoritate, sau celebrând
măcar prestigiul şi slava deşarte...
Să vedem, în definitiv, dacă tot vorbim despre praznic sau sărbătoare, ce
înseamnă acest concept. Pentru aceasta, vom lua ca ghid excelenta Introducere în
antropologia culturală – Mitul şi ritul, de Mihai Coman.
Eruditul cercetător spune că „terminologia sărbătorii îşi are rădăcinile în cuvintele
latine festus (legat de o sărbătoare), feriæ (sărbătoare, târg) şi feralis (legat de moarte)”70
.
El mai notează următoarele:
Sărbătoare, festival, ospăţ, banchet, fiesta, carnaval, celebrare – în literatura de
specialitate, termenii folosiţi pentru această clasă ceremonială sunt variaţi şi eterogeni. În
esenţă, sărbătoarea apare ca o categorie integrantă, în care sunt apoi incluse diferite
complexe ritualice care se individualizează prin anumite note specifice71
.
Antropologi citaţi de Mihai Coman spun că baza identităţii culturale a unei
comunităţi este constituită de valorile, ideologia şi concepţia despre lume împărtăşite de
membrii săi. Orice comunitate are cel puţin un obiect memorabil (zeu, om, eveniment,
66
Florin Georgescu, Societate şi religie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 9.
67
Louis Berkhof, op. cit., p. 203.
68
Michel Malherbe, Enciclopedia religiilor, vol. al II-lea, Editura Nemira, Bucureşti, 2013, trad. E.M. Fetic
şi L. Vişinescu, p. 157. Subl. ns.
69
A se vedea Genesa, capitolul 3.
70
Mihai Coman, Introducere în antropologia culturală – Mitul şi ritul, Editura Polirom, Iaşi, 2008, p. 215.
71
Ibidem, p. 214.
20

21. fenomen cosmic, produs agricol etc.) pe care-l celebrează periodic în mod sacru-ritualic,
simbolic şi/ sau artistic într-un interval de timp consacrat unei multitudini de rituri,
evenimente, activităţi colective. Această multitudine exprimă în faţa publicului
Weltanschauung-ul comunităţii şi modul său fundamental de a trăi, fiind o esenţializare şi
o tipizare a existenţei comune. În mod direct sau indirect, sărbătoarea îi afectează pe toţi
membrii comunităţii.
Distinsul antropolog român menţionat mai sus aminteşte de sistemul social în care
se integrează ceremoniile şi face referire la sărbătorile religioase, folclorice, economice,
politice şi naţionale, precum şi sportive.
Din perspectiva obiectului sărbătorii, cercetătorul face o distincţie între sărbătorile
legate de viaţa individului şi a familiei, cele asociate unor evenimente cosmice (Anul
Nou, schimbarea anotimpurilor) şi cele care onorează diferite divinităţi.
Savantul mai adaugă faptul că există complexe ceremoniale care aduc în prim-
plan diferite divinităţi, având în comun aceleaşi elemente constitutive ale sărbătorii:
purificarea rituală, prepararea alimentelor ceremoniale şi consumul lor colectiv.
Subiectul acesta al sărbătorilor este deosebit de important pentru demersul nostru,
astfel încât prezentarea sistematică a trăsăturilor sale este de cea mai mare utilitate. Iată
trăsăturile sărbătorilor:
A. Viaţa cotidiană constă din treburi zilnice, mai mult sau mai puţin banale,
mai mult sau mai puţin rutinate, cuprinse într-un sistem de interdicte şi de
precauţii. Un calendar tradiţional rupe timpul monoton şi cenuşiu prin
intermediul sărbătorilor, stabilind un interval, un „sezon al sărbătorilor”.
Dar cu ocazia sărbătorilor, nu numai timpul este rupt, ci şi spaţiul:
„Locurile sărbătorii sunt prestabilite. Ele sunt spaţii deschise care
instaurează o comunicare egalitară, fără constrângeri. Aceste spaţii sunt
«deturnate» de la utilizările cotidiene, sunt luate în stăpânire de
participanţi şi sunt decorate cu elemente efemere”72
.
B. Orice sărbătoare presupune o performanţă publică, concretizată printr-o
mare afluenţă de mulţime, agitată şi zgomotoasă, prin deplasări sau chiar
procesiuni către un loc anume stabilit, prin participarea la un eveniment
public şi prin prezentarea dramatizată a unor simboluri sociale.
C. Comunicarea pe timpul sărbătorii este neîngrădită, chiar zgomotoasă;
D. Sărbătoarea implică distracţia (instituind astfel o rupere de regimul
normal de muncă şi sobrietate): acum au loc concursuri, dansuri, diverse
jocuri, iar râsul şi lipsa de griji sunt manifestări emblematice;
E. În aceste momente se generalizează consumul excesiv de alimente şi
băutură: ospăţul – şi chiar irosirea hranei – reprezintă esenţa sărbătorii (cu
atât mai semnificativă în societăţile arhaice, unde austeritatea şi lipsurile
dominau în marea parte a anului). Deseori, excesele alimentare sunt
dublate de excese verbale, sonore (strigăte, zgomote şi muzică), figurative
(măşti, care alegorice) şi comportamentale (dezlănţuiri sub forma
extravaganţei şi licenţiozităţii).
Iată câteva cuvinte notate măiastru de Roger Caillois:
72
Ibidem, p. 217.
21

22. Se înţelege de ce sărbătoarea, reprezentând un asemenea paroxism al vieţii şi curmând
atât de violent măruntele griji ale existenţei cotidiene, îi apare individului ca o altă lume,
în care el se simte susţinut şi transformat de nişte forţe ce-l depăşesc. Activitatea-i de zi
cu zi, cules, vânătoare, pescuit sau creştere a animalelor nu face decât să-i ocupe timpul şi
să răspundă nevoilor sale imediate. El îi consacră fără doar şi poate atenţie, răbdare,
îndemânare, dar, mai adânc, trăieşte cu amintirea unei sărbători şi în aşteptarea alteia,
căci sărbătoarea închipuie pentru el, pentru memoria şi dorinţa lui, vremea emoţiilor
intense şi a metamorfozei fiinţei sale73
.
În aceeaşi ordine de idei, C.I. Gulian adăuga: „Gândirea primitivă nu porneşte de
la curiozitatea faţă de natură, cum credea Tylor, ci de la nevoia şi dorinţa de a instala
omul în lume. Nu timpul abstract, ci timpul recoltei, timpul vânătorii sau timpul serbării
sunt vitale.”74
Prin urmare, sistemul ceremonial al sărbătorii se caracterizează prin varietatea şi,
implicit, caracterul eterogen şi contradictoriu al elementelor rituale care sunt puse în joc.
El combină dimensiunea sacră şi pe cea profană, amestecând momentele rituale
consacratoare, care cer respectarea strictă a scenariului tradiţional, cu jocuri şi concursuri,
cu risipa de mâncare şi băutură, cu manifestări de voioşie, bazate pe lipsa de respect faţă
de reguli şi cu numeroase forme de licenţiozitate. Ambiguitatea pare a fi trăsătura
esenţială a sărbătorii: ea joacă între solemnitate şi derizoriu, spiritual şi carnal, afirmare a
normelor şi contestare, acte religioase şi activităţi uzuale.
(…) Sărbătoarea este un construct ceremonial complex, care înglobează mai
multe familii de rituri:
A. Rituri de sacralizare: acestea permit valorizarea acelor locuri care vor
găzdui sărbătoarea şi a intervalului temporal care o va închide în limitele
sale (time out of time);
B. Rituri de purificare: cu ajutorul focului, apei sau aerului curat, aceste rituri
magice gonesc puterile malefice în afara comunităţii sărbătoreşti. Alte
rituri de apărare, precum binecuvântările şi procesiunile cu obiecte sacre
au menirea de a proteja acest spaţiu de intervenţiile ulterioare ale spiritelor
rele;
C. Rituri de trecere: permit marcarea trecerii de la un stagiu la altul pentru
anumite categorii care finalizează tranziţia în cadrul acestei sărbători:
grupuri de aceeaşi vârstă sau sex, grupuri ocupaţionale, militare şi
religioase;
D. Rituri de inversiune: răsturnările simbolice marchează opoziţia dintre viaţa
normală (bazată pe respectarea ierarhiilor şi a normelor) şi viaţa
sărbătorească. Acum, prin deghizări sau dramatizări, pot fi inversate
atributele de sex, vârstă, poziţie socială (oamenii simpli mascaţi în regi,
generali, bogătaşi) sau de structură religioasă (mascarade, etichetate drept
„blasfemii” ale actelor, oficianţilor, figurilor şi simbolurilor religioase);
E. Rituri de etalare ostentativă a elementelor simbolice: acum sunt
prezentate cu mult fast statuile, altarele, icoanele, relicvele şi alte obiecte
73
Roger Caillois, op. cit., p. 118.
74
Ibidem, p. 163.
22

23. considerate sacre, pentru a fi văzute, adorate, plimbate prin spaţiul
comunitar, atinse etc. Cu ocazia acestor procesiuni sau pelerinaje, oamenii
au confirmarea depozitării elementelor sacre în interiorul comunităţii şi, în
acelaşi timp, pot să prezinte altor comunităţi bogăţia însemnelor
sacralităţii (şi, implicit, puterea religioasă) a societăţii lor;
F. Rituri de consum ostentativ: în timpul sărbătorii sunt pregătite şi
consumate – şi chiar irosite – cantităţi uriaşe de alimente şi băutură.
Deseori, acestea pot include mâncăruri tradiţionale, care se prepară numai
cu ocazia unei anumite sărbători şi al căror consum implică ideea unor
forme de comunicare cu duhurile strămoşilor;
G. Dramatizări ritualice: în diversele spaţii consacrate sărbătorii au loc
puneri în scenă (de obicei) ale narativelor mitice de întemeiere. Prin aceste
dramatizări, comunitatea retrăieşte, cu o intensitate sporită, momentele
sacre ale începuturilor, faptele, suferinţele, sacrificiile, miracolele şi
victoriile zeilor şi eroilor civilizatori;
H. Rituri de schimb: acestea pot lua diferite forme:
1. transferurile reciproce de daruri, schimburile de vizite între grupuri
sau colectivităţi, încheierea de tratate sau confirmarea în public a
unor alianţe, acte de pacificare sau restituirea unor datorii mai vechi;
2. distribuirea comunitară a alimentelor, obiectelor de uz personal sau
casnic, animalelor sau a altor bunuri (…);
3. schimburi comerciale prilejuite de târgurile care au loc în aceste
perioade: ele permit întâlnirea producătorilor sau negustorilor din
zone îndepărtate şi achiziţionarea sau vânzarea unor bunuri altfel
greu de obţinut în spaţiul economic limitat al comunităţii;
I. Rituri de competiţie: sărbătorile declanşează numeroase concursuri (…)
Regulile jocurilor, asemenea celor specifice riturilor, sunt fixate de tradiţie
şi nu pot fi încălcate decât cu riscul unor sancţiuni sociale sau morale
grave. Prin aceste jocuri, comunitatea afirmă anumite valori fundamentale
şi creează ierarhii care dublează ierarhiile sociale şi politice existente. În
acelaşi timp, performanţele şi prestigiul învingătorilor confirmă rolul şi
eficienţa ierarhiilor sociale (…);
J. Rituri de devalorizare: acestea sunt forma invers simetrică a riturilor de
sacralizare care deschid sărbătoarea. Ele marchează terminarea timpului,
închiderea spaţiului şi oprirea comportamentelor sărbătoreşti75
.
Înainte de a trece mai departe, vom aminti atitudinea de multe ori prudentă a
autorităţilor faţă de sărbători: dacă există o bucurie exuberantă resimţită de mai mulţi
indivizi deodată, aceasta nu poate fi reprimată, astfel încât autorităţile isteţe, în loc de a
încerca s-o reprime, vor aplica metode de inginerie socială, vor controla gloatele şi le vor
orienta atent, spre scopuri utile consolidării puterii proprii... Prin urmare, stăpânitorii
decretează „sărbători” prin care gloatele, trudite de purtarea jugului, mai sunt lăsate puţin
să răsufle şi să se elibereze de tensiunile interne acumulate. Sărbătorile devin, astfel, nişte
„supape”, nişte ocazii de detensionare socială, în care oamenii chefuiesc sau se lansează
în orgii, dornici să-şi satisfacă pofte carnale: a crede că, de exemplu, Crăciunul,
75
Ibidem, pp. 217-220.
23

24. Valentine’s Day, Ziua Femeii, Carnavalul (nu numai cel din Rio) şi altele asemenea lor,
sunt numai născociri profund păgâne, este corect...dar incomplet. Toate acestea, însă,
trebuie supravegheate cu atenţie şi programate sau stabilite conform unui calendar, pentru
că în cadrul lor, energiile maselor riscă să se dezlănţuie prea mult şi să degenereze în
mişcări sociale spontane, de natură revendicativă. Însăşi Sfânta Scriptură aminteşte un
exemplu de inginerie socială:
31
Ieroboam a făcut o casă de înălţimi şi a pus preoţi luaţi din tot poporul, care nu făceau
parte din fiii lui Levi.
32
A rânduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea
care se prăznuia în Iuda, şi a adus jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel, ca să se aducă
jertfe viţeilor pe care-i făcuse el. A pus în slujbă la Betel pe preoţii înălţimilor ridicate de
el.
33
Şi a jertfit pe altarul pe care-l făcuse la Betel, în ziua a cincisprezecea a lunii a opta,
lună pe care o alesese după bunul lui plac. A hotărât-o ca sărbătoare pentru copiii lui
Israel, şi s-a suit la altar să ardă tămâie.
I Regi, 12:31-3376
.
Aceasta – precum şi alte acţiuni prin care omul Îl scotea pe Dumnezeu din sufletul
său, încercând să păstreze, totuşi, o aparenţă de evlavie – va duce la o mâhnire a lui
Dumnezeu pe care i-o va împărtăşi profetului:
13
Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii,
şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.
Ieremia, 2:1377
.
După cum vom vedea pe parcursul lucrării, „Praznicele” biblice erau substanţial şi
radical diferite: ele nu erau ale oamenilor, în general, nici măcar ale evreilor, în mod
special, ci erau ale lui YHWH, ale DOMNULUI: El este Acela care le dăruise oamenilor
pentru a fi serbate în cinstea Sa, ele aveau loc la timpuri şi în spaţii decretate în mod
suveran şi divin. Fiind sacre, Praznicele cereau o anumită puritate. Celebrându-le,
credincioşii se bucurau şi se închinau ÎN DOMNUL şi-şi împlineau astfel foamea de
Dumnezeire şi de transcendent...
76
Traducerea Dumitru Cornilescu, 1924, subl. ns.
77
Traducerea Dumitru Cornilescu, 1924, subl. ns.
24

25. Capitolul al III-lea
ATOATEZIDITORUL
ŞI TEMPLUL COSMIC
Pentru antropologii şi cercetătorii necredincioşi ai miturilor, primele două capitole
din cartea Genesa istorisesc o cosmogonie. Reverenţioşi, credincioşii biblici denumesc
aceste capitole „Naraţiunea Creaţiei”. O lecturare a lor ne va ajuta să stabilim câteva
relaţii între Dumnezeu-Elohim, Creatorul spaţio-temporalităţii, şi lumea aceasta78
. Prin
conceptul „lume” înţelegem Universul cu aştrii săi, omul, mediul său înconjurător şi
cultura edificată de acesta în relaţiile sale cu mediul. Praznicele se zămislesc la
confluenţa acestora.
În scurgerea vremurilor, numeroşi gânditori – rabini, Părinţi ai bisericii, teologi
medievali – au observat că, metaforic vorbind, Universul este un templu. În urma acestei
descoperiri, ei au vorbit despre Templul Cosmic, în care Zeul Îşi află odihna şi în care
liturghisesc slujitori dumnezeieşti. După cum vom vedea în această lucrare, în ziua a
şaptea se săvârşeşte o liturghie absolut specială.
Până atunci, însă, inserăm un comentariu al lui T.D. Alexander privitor la această
metaforă:
78
În limba ebraică, un corespondent aproximativ ar fi olam ha-ze.
25

26. În Genesa 2-3, Grădina din Eden funcţionează ca un loc de întâlnire a DOMNULUI
Dumnezeu cu primul cuplu uman. Există paralele interesante între Eden şi sanctuarele de
mai târziu, îndeosebi Cortul Întâlnirii şi Templul din Ierusalim.
1. DOMNUL Dumnezeu păşeşte în Eden aşa cum o va face mai târziu în Cort (Gen.
3:8; cf. Lev. 26:12; Deut. 23:15; II Sam. 7:6,7);
2. În Eden şi în celelalte sanctuare se intră dinspre răsărit şi sunt păzite de heruvimi
(Gen. 3:24; Ex. 25:18-22; 26:31; I Re. 6:23-29);
3. Este posibil ca menorah, sfeşnicul din Cort, să simbolizeze pomul vieţii (Gen.
2:9; 3:22; cf. Ex. 25:31-35);
4. Perechea de verbe evreieşti folosite în porunca lui Dumnezeu adresată omului,
aceea de „a lucra şi a păzi grădina” (2:15) este folosită în alte părţi din Pentateuh
numai în combinaţie cu îndatoririle leviţilor în sanctuar (cf. Num. 3:7,8; 8:26;
18:5,6)79
;
5. Râul izvorând din Eden (2:10) aminteşte de Ezechiel, 47:1-12, care înfăţişează un
râu curgând din viitorul templu din Ierusalim şi dăruieşte viaţă Mării Moarte;
6. În fine, aurul şi onixul menţionate în Genesa, 2:11,12, sunt întrebuinţate în mod
extensiv pentru a decora mai târziu sanctuare şi veşminte preoţeşti (de exemplu,
Ex. 25:7,11,17,31)80
. Aurul, îndeosebi, este asociat cu Prezenţa divină.
Întrucât Edenul era un paradis în care divinitatea şi umanitatea se bucurau fiecare de
prezenţa celuilalt, nu ne surprinde că acesta devine un prototip pentru sanctuarele de mai
târziu81
.
Dintre teologii neo-protestanţi contemporani, probabil că cea mai viguroasă
pledoarie în favoarea Templului Cosmic îi aparţine lui John H. Walton, care plasează
naraţiunea Creaţiei în cadrul mai larg al operelor literare existente în arealul cultural al
Orientului Apropiat antic. Iată un fragment din gândirea sa:
În Orientul Apropiat antic, unul din obiectivele majore ale zeilor, în timp ce se implicau
în activitatea creatoare, era acela de a crea un loc de odihnă pentru ei înşişi. Această
odihnă era dobândită fie atunci când forţele monstruoase ale haosului erau învinse, fie
atunci când era finalizată construirea unui sanctuar, zeii căutau în mod constant repaosul
ce provenea în urma stabilirii echilibrului în lume. În Enuma Eliş, absenţa odihnei
conduce la confruntarea dintre zei. Astfel, Apsu se plânge lui Tiamat referitor la
comportamentul care dezbină a zeilor mai mici (1:35-40). După înfrângerea cu succes a
lui Tiamat, Marduk reorganizează zeii şi cosmosul sub controlul lui şi sfârşeşte prin a
construi Babilonul, oraşul sacru. El numeşte altarul „Încăperea locului nostru de popas” şi
anticipează găsirea odihnei aici (6:51-58). În Orientul Apropiat antic, ca şi în Biblie,
templele sunt pentru „odihnă” divină, iar odihna divină se găseşte în sanctuare sau locuri
sacre. După cum Baal este portretizat construindu-şi un palat ca să-şi găsească odihna în
el, tot aşa şi Dumnezeu creează un loc de odihnă pentru el, atât în cosmos în Genesa, cât
şi în templu (Ps. 132:13-14; cf. Levenson, 288). În mod corespunzător, cosmosul
funcţional din Genesa nu este aşezat doar avându-i în vedere pe oameni. Cosmosul este
gândit pentru a îndeplini o funcţie în relaţia cu Dumnezeu. În sfârşit, în a şaptea zi
descoperim că Dumnezeu a muncit pentru a dobândi odihna. Această a şaptea zi nu este
un apendice teologic al relatării creaţiei, doar pentru a o încheia acum, o dată ce a fost
relatat evenimentul principal al creării omului. Mai degrabă, aceasta anunţă scopul
79
’Āvad, a lucra; şāmar: a păzi.
80
În relatarea din Exodul privitoare la Cort există aproximativ 100 de referinţe la aur şi şapte la onix.
81
T.D. Alexander, From Paradise to the Promise Land – An Introduction to the Pentateuch, Baker
Academic, Grand Rapids, Michigan, USA, second edition, 2002, p. 131.
26

27. creaţiei şi a cosmosului. Dumnezeu nu a aşezat cosmosul doar ca oamenii să aibă un loc,
ci şi pentru a servi ca templu al Său, în care va găsi odihnă în ordinea şi echilibrul
statornicite de El.
Iar mai jos, savantul îşi continua pledoaria:
Vizualizarea cosmosului ca templu poate fi văzută în cadrul Orientului Apropiat antic.
Textele egiptene despre temple adesea portretizează templul ca relaţionat la muntele
cosmic sau prima movilă primordială apărută din apele haosului. Templul este zugrăvit
ca fiind în centrul cosmosului, cu ape curgând din mijloc (…). În mitologia ugarită, Baal
îşi caută o casă, care este un templu cosmic. O rugăciune pentru dedicarea cărămizii
fundaţiei unui templu arată conexiunea apropiată dintre cosmos şi templu în gândirea
akkadiană (…)
Textele mesopotamiene cosmologice, cum ar fi Enuma Eliş (unde Marduk organizează
universul şi apoi i se construieşte un altar), textele mesopotamiene ale construcţiei
templului (…) şi în special relatarea proiectului templului lui Gudea, toate contribuie la
această asociere.
În textele sumeriene extensive, relatarea construirii de către Gudea a unui templu pentru
Ningirsu (…), sunt câteva aspecte demne de remarcat. În primul rând, este declaraţia că
sanctuarul este construit pentru a oferi un loc de odihnă pentru Ningirsu şi consoarta sa,
Bau. În al doilea rând, ceremoniile de dedicare durează şapte zile. Al treilea aspect
semnificativ este că textul atinge multe elemente pertinente, pe care le recunoaştem din
Genesa, 1, inclusiv proclamarea funcţiilor şi instalarea funcţionarilor (…). În plus,
Horowitz a observat că descrierea construcţiei templului nu este de natură arhitecturală.
În ciuda detaliilor, relatările „nu-l ajută pe cititor să vizualizeze forma templului nici
măcar parţial sau schematic” (…). Aceasta este în acord cu ceea ce s-a discutat mai sus
despre relatarea creaţiei din Genesa fiind mai degrabă funcţională decât structurală, la fel
cum relatarea lui Gudea a stabilit funcţii (ziua întâi până la a treia) şi funcţionarii (ziua a
patra până la a şasea) pentru templul cosmic. Genesa, 2:1, indică aceasta, în timp ce se
referă la creaţia cerului şi a pământului (cosmosul cu funcţiile sale) şi toată oştirea lor
(funcţionarii în diversele domenii ale cosmosului). Într-un proiect de construcţie a
templului, structura va fi construită, şi mobilierul, şi ornamentele vor fi făcute în
pregătirea momentului când toate au fost gata pentru dedicarea templului. Cu această
ocazie, în mod normal o sărbătoare de şapte zile, funcţiile templului vor fi declarate,
mobilierul şi toate celelalte vor fi aşezate la locul lor, preoţii vor fi instalaţi în funcţie şi
jertfele potrivite vor fi aduse pentru iniţierea operării templului. Undeva, în procesul
acesta, chipul zeităţii ar fi adus în templu pentru a intra repaosul în noua reşedinţă.
Savantul continuă prin schiţarea de relaţii între cosmosul-templu din Genesa, 1, şi
restul Vechiul Testament:
Isaia, 66:1, exprimă, în mod clar, funcţia cosmos-templu în teologia biblică, în timp ce
identifică cerul ca tronul lui Dumnezeu şi Pământul ca aşezare a picioarelor Lui, oferind
un loc de odihnă pentru El. Dumnezeu, de asemenea, începe să se odihnească în ziua a
şaptea a creaţiei, la fel cum Se odihneşte în templul Lui. Elementul sabatului ajută la
recunoaşterea ecuaţiei cosmos-templu în Genesa şi la realizarea semnificaţiei contextuale
a funcţiilor şi funcţionarilor în naraţiunea creaţiei. După cum am observat mai devreme,
„odihna” nu presupune relaxare, ci, mai degrabă, atingerea stării de echilibru şi
stabilitate. Contextul creat de Dumnezeu nu intenţionează să furnizeze odihnă poporului
creat de El (deşi aceasta devine un aspect semnificativ al teologiei pe măsură ce trece
27

28. timpul), ci Dumnezeu Îşi întocmeşte odihna pentru Sine Însuşi, odihnă oferită de
isprăvirea creării cosmosului. Sălăşluirea în locul Său de odihnă este echivalentul
întronării, este înrudită cu preluarea controlului în rolul Său de conducător suveran al
cosmosului. Templul, la rândul său, pur şi simplu oferă o realitate simbolică pentru acest
concept. Psalmii, 104:2-4, surprinde aceasta, căci elementele cosmosului servesc drept
funcţionari pentru domnia lui Yahweh.
Conexiunile care subliniază relaţia cosmos-templu în Genesa, capitolele 1-2, sunt
numeroase. Corpurile cereşti sunt amintite, folosind termenul neobişnuit de „luminători”,
care de-a lungul Pentateuhului sunt lumini ale sfeşnicului ce funcţionează pentru a da
lumină în Cortul Întâlnirii. Ar trebui, de asemenea, remarcată ideea râurilor ce curg din
locul sfânt legată atât de Genesa, 2 (ce zugrăveşte Edenul ca sfânta sfintelor) şi în templul
lui Ezechiel (Ezec. 47:1). Un al treilea element este cel în care oamenilor le este
desemnată funcţia în Genesa, 2:15, fiind folosiţi termenii preoţeşti ‛ābad şi šāmar. Însă
principala conexiune este motivul odihnei, căci odihna este funcţia principală a templului
şi întotdeauna se află un templu acolo unde zeitatea îşi găseşte odihna. Altă contribuţie la
acest concept important este faptul că, după cum cosmosul este prezentat în termenii
templului, şi templul este configurat ca un microcosmos. Se spune că Yahweh găseşte
repaos în templu (ex. Ps. 132:13-14)82
.
Aşadar, în cosmosul-templu există o preoţie siderală şi umană, aştri şi oameni
liturghisesc deopotrivă.
Să vedem cum slujesc aştrii.
Capitolul al IV-lea
FUNCŢIILE LUMINĂTORILOR ŞI
TIMPURILE SACRAL-FESTIVE
I. TEXT SACRU: GENESA, 1:14-19.
14 Dumnezeu a zis:
„Să fie nişte luminători în întinderea
cerului,
ca să despartă ziua de noapte;
ei să fie nişte semne care să arate
vremurile,
zilele şi anii;
14 Şi a zis Dumnezeu:
„Să fie luminători pe tăria cerului,
ca să lumineze pe pământ83
,
să despartă ziua de noapte
şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile,
zilele şi anii,
15 şi să slujească de luminători în
întinderea cerului, ca să lumineze
pământul.”
15 Şi să slujească drept luminători pe tăria
cerului, ca să lumineze pământul.”
Şi a fost aşa.
82
John H. Walton, op. cit., pp. 164-165. N. ns.
83
Textul original ebraic nu conţine „ca să lumineze pe pământ”, această expresie fiind inserată pentru o mai
bună înţelegere a textului. A se vedea http://biblehub.com/text/genesis/1-14.htm
28

29. Şi aşa a fost.
16 Dumnezeu a făcut cei doi mari
luminători,
şi anume:
luminătorul cel mai mare ca să stăpânească
ziua,
şi luminătorul cel mai mic ca să
stăpânească noaptea;
a făcut84
şi stelele.
16 A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari:
luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea
zilei şi luminătorul cel mai mic pentru
cârmuirea nopţii,
şi stelele.
17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea
cerului
ca să lumineze pământul,
17 Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului,
ca să lumineze pământul,
18 să stăpânească ziua şi noaptea
şi să despartă lumina de întuneric.
Dumnezeu a văzut că lucrul acesta85
era
bun.
18 Să cârmuiască ziua şi noaptea
şi să despartă lumina de întuneric.
Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o
dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
19 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă:
ziua a patra.
Pentru continuarea discuţiei noastre am inserat un pasaj deosebit de important din
cartea Genesa, anume versetele 14-19 din capitolul, 1, redate atât în versiunea Dumitru
Cornilescu, 1924, cât şi în traducerea ortodoxă86
, întrucât lecturarea acestora determină
formarea – sau deformarea – gândirii religioase a cititorilor, credincioşi sau nu.
„Luminătorii” despre care este vorba aici au o caracteristică principală şi funcţii
multiple. Atunci când Moise a scris cartea Genesa, este foarte probabil că el a avut şi un
scop polemic, acela de a declara în culturile înconjurătoare din Orientul Apropiat antic că
YHWH este Zeul atoate-creator şi unic, care a făcut şi luminătorii. „Aşadar” – pare să
tune Moise într-un discurs anti-păgân – „luminătorii nu sunt zei care s-au făurit ori s-au
modelat pe ei înşişi dintr-un material pre-existent, aşa cum spun istorisirile popoarelor
care ne înconjoară, ci sunt creaţi. Fiind creaţi din materiale create ele însele de către
YHWH, luminătorii nu sunt divini, ei nici măcar nu au nume! În consecinţă, închinarea la
ei, adică astrolatria, este idolatră, şi idolatră este şi astrologia şi astromanţia! Dimpotrivă,
ei înşişi slujesc, mai întâi Creatorului şi apoi oamenilor” – mai adaugă slujitorul
dumnezeiesc.
Funcţiile multiple prin care „slujesc”87
purtătorii de lumină sau luminătorii88
sunt
următoarele:
84
Textul original ebraic nu conţine nici „şi anume” şi nici „a făcut”, acestea fiind inserate pentru o mai
bună înţelegere a textului. A se vedea http://biblehub.com/text/genesis/1-16.htm
85
Textul original ebraic nu conţine „lucrul acesta”, această sintagmă fiind inserată pentru o mai bună
înţelegere a textului. A se vedea http://biblehub.com/text/genesis/1-18.htm
86
http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/genesa/1/, accesat în 2.02.2014.
87
În originalul ebraic nu apare verbul „a sluji”, ci „a fi”.
88
Ma’or: luminător, purtător de lumină. Concordanţa Strong H 3974.
29

30. • „luminătorii” sunt aceia care sunt aceia care stabilesc ritmul temporal89
,
operând o distincţie între zi şi noapte (v. 14a) şi separând lumina de
întuneric (v. 18);
• sunt plasaţi pe firmament pentru a lumina Pământul (v.15, 17b);
• luminătorul mai mare stăpâneşte ziua;
• luminătorul mai mic stăpâneşte noaptea (16, 18a);
• luminătorii sunt semne (’otiyot), adică elemente purtătoare de mesaj90
, atât
calendaristic, indicând spre vremuri, zile şi ani, cât şi liturgic (14).
Luminătorii sunt, prin urmare, semne indicatoare. Să vedem ce indică acestea.
II. LUMINĂTORII INDICĂ „VREMURILE”
Decretele sunt stabilite pentru ceruri, iar corpurile cereşti sunt expuse în vederea
determinării zilelor, lunilor, semnelor prevestitoare91
şi calendarului (…). Cuvântul ebraic
folosit pentru „semn” are un cuvânt înrudit în akkadiană, ce este folosit pentru semnele
prevestitoare. Cuvântul ebraic, totuşi, are un sens mai neutru şi, din nou, autorul a golit
elementele cosmosului de trăsăturile lor mai personale. În Vechiul Testament, semnele
funcţionează teologic, ca indicatori folosiţi de Dumnezeu pentru a reda cunoaşterea şi
prin care El Se revelează, aceştia putând fi folosiţi pentru avertizare, motivaţie şi
autentificare. Eclipsele ar fi unul dintre exemplele în care corpurile cereşti sunt folosiţi ca
semne. Aceasta nu este o funcţie mecanică, ci una teologică92
.
În primul rând, semnele indică „vremuri”. Acest termen este deosebit de
important pentru noi, astfel încât îl vom analiza din mai multe unghiuri, în primul rând
cel filologic, dar nu înainte de a ne aminti că numai o filologie corectă poate dezvălui o
teologie corectă: aşadar, punând cuvintele în slujba Cuvântului, vom vedea mai întâi ce
nu înseamnă acest slavonism, iar apoi ce înseamnă el de fapt.
89
În altă lucrare am notat următoarele: „Cu sprâncene ridicate şi degetul arătător întins, unii pseudo-
gânditori atei simulează inteligenţa subtilă atunci când îi întreabă pe credincioşii biblici: «Dar dacă
Dumnezeul din Genesa a creat luminătorii doar în ziua a patra, de unde exista lumină în ziua întâi?...»
Inserăm aici un citat preluat de la Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel, 1970. Aşadar, nu este un
răspuns dat de un ateu oarecare, ci de un ateu care avea o pregătire de excepţie. El scrie despre Big Bang,
explozia iniţială de la care a fost generat universul, care şi astăzi este în expansiune: «La început, a fost o
explozie. Nu o explozie ca pe Pământ, pornind dintr-un centru bine-definit şi răspândindu-se pentru a
cuprinde din ce în ce mai mult aerul înconjurător, ci o explozie care a avut loc simultan peste tot, umplând
de la început tot spaţiul (...) După circa o sutime de secundă – momentul cel mai îndepărtat de care putem
vorbi cu o anumită siguranţă – temperatura universului era de o sută de mii de milioane (10 la puterea a 11-
a) de grade Celsius. Aceasta înseamnă că era mult mai fierbinte decât chiar centrul celei mai fierbinţi stele.
(...) În sfârşit, universul era plin de lumină.» Primele trei minute ale universului, Editura Politică,
Bucureşti, 1984, pp. 22-23. Iată, prin urmare, opinia unuia care nu este credincios biblic, dar care
formulează un gând care relaţionează corect lumina iniţială a zilei întâi cu faptul că nu era nevoie de
luminători chiar în acea zi, ei au putut foarte bine să fie creaţi în ziua a patra.”
90
Părăsind puţin contextul, amintim cititorului că, în Evanghelia după Ioan, minunile săvârşite de Iisus,
Yeşua, nu sunt denumite minuni, ci semne (gr., semeia) întrucât aceste minuni indică ceva, sunt semne care
trimit spre calitatea Sa de Mesia şi de Fiu al lui Dumnezeu.
91
În original, omens. N. ns.
92
John H. Walton, op. cit., p. 159.
30

31. Termenul plural mō‛ādim93
nu semnifică totalitatea elementelor meteorologice
care determină starea atmosferei („vreme”), nici nu înseamnă ere sau epoci determinate
istoriceşte şi nici măcar timpuri în sensul de anotimpuri sau sezoane, ci are o bogăţie de
conotaţii şi este un termen deosebit de semnificativ pentru această lucrare: în sensul
primar, mō‛ed înseamnă o întâlnire la un timp prestabilit; în mod specific, un festival; în
mod convenţional, un an; prin implicaţie, o adunare (convocată pentru un scop clar
definit). Din punct de vedere tehnic, înseamnă congregaţia în sine; prin extensie, locul
întâlnirii; de-asemenea, un semn(al) (desemnat în prealabil; semn, (loc de) adunare
(solemnă), congregaţie, (vreme) desemnată, hotărâtă, soroc, timp stabilit94
; solemn(itate),
sinagogă; (timp) fixat, stabilit, praznic sau semn prestabilit. După cum spunea John H.
Walton, termenul mō‛ed nu indica o funcţie mecanică, ci una socio-religioasă95
.
Acum, aici trebuie să facem o observaţie care ţine de filosofia culturii: gândirea
ebraică era, în genere, holistică, şi atunci când un termen apare în Biblie, el poate
însemna simultan toate conotaţiile sale; în consecinţă, în istoria traducerilor Sfintelor
Scripturi – şi spunem aceasta cu mâhnire – mō‛ed a fost redat de multe ori incomplet sau
chiar eronat. Vom da un exemplu la îndemână.
După cum este îndeobşte cunoscut, pe la jumătatea secolului al III-lea î.e.n., la
cererea lui Ptolemæus Philadelphus, o echipă de cărturari evrei, alcătuită din 70 (sau 72)
de experţi, au tradus Scripturile evreieşti în limba greacă, lingua franca a acelor timpuri.
Aşa a apărut celebra versiune Septuaginta sau Septanta (LXX). Când acei traducători
iluştri au avut de tălmăcit în greacă termenul mō‛ed, ei n-au găsit un echivalent al său
care să aibă aceeaşi sferă semantică, deosebit de bogată, după cum am văzut mai sus,
astfel încât s-au focalizat pe valoarea sa temporală şi l-au redat cum au putut: kairos96
,
care semnifică „timp potrivit, moment oportun”. Deşi ciunteşte din toată forţa de expresie
a conceptului original, kairos izbuteşte să sublinieze că lucrurile nu se întâmplă aleatoriu,
ci se desfăşoară conform unei temporalităţi înscrise în planul dumnezeiesc. Vom vedea
faptul că această noţiune întăreşte convingerea că Praznicele97
lui YHWH nu aveau loc
spontan şi aleatoriu, în zile confuze şi decretate de oameni, dornici să consacre sărbători
„Sfintei Mironosiţe întocmai cu apostolii Maria Magdalena”, Izvorului Tămăduirii sau
93
La singular, mō‛ed. Savantul Strong l-a înseriat cu numărul H 4150.
94
Inclusiv aspecte specifice ale ciclului natural, ca în Ieremia, 8:7.
95
John H. Walton, ibidem.
96
Kairos (gr.), Concordanţa Strong G 2540.
97
Să-mi fie îngăduit să fac o dezvăluire de natură personală: atunci când a trebuit să găsesc un singur
cuvânt care să redea toată bogăţia de semnificaţii şi sensuri cel puţin ale termenului mō‛ed, m-am simţit
năpădit de frustrarea produsă de inexistenţa unui echivalent al său în limba română. „Unde este cuvântul
care spune adevărul?”, se întreba Mihai Eminescu pe vremuri. Sau, în cazul de faţă: care este conceptul
care revelează minuţiozitatea Providenţei unui Dumnezeu atent la cele mai mici detalii relaţionale,
doxologice, soteriologice, spaţiale, temporale, sociale, aşa cum, după cum vom vedea mai târziu, se
subînţelege în termenul mō‛ed?... Personal, nu am reuşit să găsesc un echivalent fericit nici măcar pentru
conotaţia temporală a noţiunii: cel mai apropiat cuvânt este „soroc”, dar, din nefericire, acesta a căzut în
desuetudine, a devenit un arhaism. Desigur, mai există şi un colocvialism apropiat de adevărul termenului:
„exact la ţanc”, dar este oare permisă – pentru a nu întreba „morală” sau „estetică” – inserarea expresiei „la
ţanc” într-o traducere de text sacru?... Sau se poate spune în mod repetat: „timp stabilit, sacral-festiv”?...
Avea dreptate Heidegger când spunea „Limba este stăpâna noastră, şi nu invers.”
…Astfel încât, oftând din rărunchi, mi-am amintit ceea ce spunea un rabin de binecuvântată memorie:
„Orice traducător e un trădător” şi am tradus bogăţia de semnificaţii şi sensuri înfăţişate mai sus prin
termenul „praznic”.
31

32. Cuviosului Somn şi Sfintei Lene, sau să se bălăcărească în orgii, ci ele aveau loc la
timpul poruncit de YHWH, şi în prezenţa Cosmo-ctitorului98
.
Să reţinem faptul că timpul şi timpurile erau stabilite de YHWH. Filosoful Roger
Caillois spunea:
Lumea se comportă ca un cosmos guvernat de o ordine universală şi care funcţionează
după un ritm regulat. Măsura, regula o menţin. Legea ei este că orice lucru se află la locul
lui, că orice eveniment se întâmplă la timpul lui.99
Aici trebuie să lărgim puţin sfera discursului şi să aduc în discuţie alţi doi termeni
care, puşi în relaţie cu termenul mō‛ed, vor pune într-o lumină mai mare subînţelesurile
acestui termen: ħag şi qorban. Ei ne vor ajuta să desluşim mai clar modurile biblice de
prăznuire şi, de asemenea, vor da dreptate spuselor antropologului Mihai Coman.
Sfera semantică a primului termen, ħag100
semnifică „(victimă de) festival; (zi de)
ospăţ (festiv); festivitate (solemnă).” Termenul provine din ħagag101
, care înseamnă „(în
mod propriu-zis) a se mişca în cerc, adică (specific) a mărşălui într-o procesiune; a
prăznui; (prin implicaţie) a se veseli: a celebra, a dansa, a ţine o sărbătoare, o festivitate
(solemnă); a merge clătinându-se de colo-colo”.
Al treilea termen pe care-l vom întrebuinţa în studiu este qorban102
, care înseamnă
„ceva adus la altar, adică un dar sacrificial; oblaţie, ceea ce este dăruit, ofrandă.” El
provine din qarav, „a se apropia sau a face să se apropie, a se alătura, a aduce ofrande, a
înfăţişa, a produce, a pregăti, a sta, a lua.” Altfel spus, atunci când credinciosul se înfăţişa
la altar, el trebuia să ducă divinităţii o jertfă, fie de ispăşire, fie de închinare, fie ambele.
Dacă strângem laolaltă toţi termenii pe care i-am inserat mai sus, relaţionându-i la
poporul biblic şi punându-i în contrast cu opusurile lor, obţinem următoarele adevăruri:
În mod suveran şi divin YHWH (şi nu interesele religioase ale altor zeităţi sau
calculele politice ale oamenilor) decretase ca soarele şi luna (şi nu alţi aştri) să
indice timpuri sacral-festive (şi nu profane), non-aleatorii, din categoria
timpului circular (şi nu cel liniar). În aceste timpuri israeliţii (şi nu păgânii)
făceau un pelerinaj până la un loc stabilit, adică la Yeruşalayim (şi nu în
crânguri sau sub orice copac verde). Scopul pelerinajului era clar definit:
întâlnirea cu YHWH (şi nu cu alte zeităţi şi nici măcar unii cu ceilalţi) şi
reconsolidarea relaţiei cu El prin jertfe de ispăşire şi închinare, prăznuind în
cinstea Sa şi consolidându-şi mântuirea. La aceste sărbători, credincioşii dansau
98
Desigur, Tanaħ-ul menţionează şi sărbători „inventate” de evrei, Purim, Ħanukah, dar nu în mod arbitrar,
ci tot ca nişte comemorări ale unor momente în care Dumnezeu a intervenit „cu mână tare şi cu braţ întins”
pentru a-şi salva poporul.
99
Roger Caillois, op. cit., pp. 120-121.
100
Savantul Strong l-a înseriat cu numărul H 2282, iar în greaca Noului Testament apare ca heorte, Strong
G 1859.
101
Ħagag, Strong H 2287.
102
Qorban, Strong H 7133.
32

33. dansuri circulare103
, adică „hore”, iar consumul de alcool continuat până la
mersul pe şapte cărări nu era o scenă neobişnuită104
...
Atragem atenţia asupra unui fapt: contextul imediat al versetului 14 din Genesa,
1, este cel al creaţiei. Prin urmare, scopul întemeierii vremurilor mō‛ădim cu siguranţă nu
este numai cel de a desemna timpurile speciale de închinare, ci şi acela de a înfiinţa un
calendar care guvernează fiecare aspect al vieţilor plantelor, animalelor, precum şi al
oamenilor105
. Or, întrucât calendarul stabilit de luminători guvernează viaţa plantelor,
animalelor, oamenilor şi praznicele stabilite pentru închinare, afirm existenţa unei
„liturghii cosmice” – ca să întrebuinţez sintagma lui Ioannis Zizioulas106
.
Pentru a întări faptul că luminătorii au o funcţie bivalentă, adică atât liturgică
precum şi calendaristică, cititorul poate lectura Deuteronomul, 4:19; Psalmii, 74:16;
136:7.
O consideraţie aparte merită versetul 19 din Psalmul 104, un psalm al creaţiei:
19
El a făcut luna ca să arate vremurile (mō‛ādim);
Soarele ştie când trebuie să apună.
III. LUMINĂTORII INDICĂ ZILELE
Apoi, aştrii nu sunt numai semnele indicatoare ale praznicelor, ci şi ale zilelor.
Dar ce înseamnă „zi”? În limba ebraică, pentru „zi” se foloseşte termenul yom107
.
Acesta este al cincilea substantiv ca frecvenţă în Scripturile evreieşti108
. Cunoscând o
regulă hermeneutică extrem de importantă, aceea că semnificaţia unui termen este
determinată de contextul în care este plasat el, o citire atentă a ocurenţelor termenului
„zi” în Sfintele Scripturi ne va ajuta să înţelegem că această noţiune putea semnifica
perioada luminoasă cuprinsă între răsăritul şi apusul soarelui109
, sau ziua de 24 de ore care
103
Termenul românesc „horă” provine din grecescul hora, care înseamnă mişcare în cerc, şi vizează àcele
ceasornicului (sau ale „horo-logiului”) care merg în cerc, făcând o sinteză între timpul liniar şi cel ciclic,
recurent; vizează şi dansul popular dansat în cerc; iar în mod ultim, se manifestă de „Paştele”, ortodox şi
catolic, când credincioşii acestor religii aveau obiceiul de a face o procesiune circulară în jurul bisericii. În
Sfintele Scripturi, termenul „hora” a fost valorizat de Domnul Iisus care, în Evanghelia după Ioan, a vorbit
mult despre „ceasul” Său, despre hora Sa, despre înomenirea Sa, ca mişcare de sus în jos, şi despre
înălţarea Sa, ca mişcare de jos în sus, având loc „circular”.
104
În cadrul poporului ales, consumul de alcool nu era – şi nu este – neobişnuit, dar excesul duce la păcat.
105
Apud Henry Ross Cole, “The Sacred Times Prescribed in the Pentateuch: Old Testament Indicators of
the Extent of Their Applicability,” disertaţie de doctorat, p. 59, după Samuele Bacchiocchi, God’s Festivals
in Scripture and History, vol. I, p. 37.
106
Ioannis Zizioulas, Creaţia ca euharistie, Editura Bizantină, Bucureşti, 1999, trad. C. Papacioc, p. 11.
107
Concordanţa Strong H 3117.
108
http://www.gotquestions.org/Romana/zile-24-ore.html
109
Gen. 1:14; 3:8; 8:22; Am. 5:8.
33

34. începea seara, la afinţitul soarelui, şi includea partea nocturnă şi apoi cea diurnă a zilei110
,
sau o perioadă de timp nedefinită111
sau a unui eveniment specific112
.
Cel mai adesea, însă, prin „zi” se consideră intervalul de timp cuprins între o seară
şi următoarea seară.
În mod obişnuit113
, se spune că zilele 1-4 pot fi încadrate în categoria aducerii
ordinii în creaţie, culminând cu crearea soarelui şi a lunii: în ziua întâi, Dumnezeu
creează lumina (Gen. 1:1-5), în ziua a doua Creatorul martelează firmamentul care separă
apele aflate deasupra cerului de apele de sub el (v. 6-8), în ziua a treia (9-13) face uscatul
şi vegetaţia, iar în ziua a patra (14-19) sunt creaţi luminătorii, soarele şi luna.
În zilele 5 şi 6 Atoateziditoriul – ca să întrebuinţez un arhaism – creează peşti,
păsări (v. 20-23), animale şi oameni (1:24 – 2:1) şi le porunceşte să populeze Terra. În
ceea ce priveşte ziua a şaptea, ea este plasată într-o categorie unică: în această „zi fără
seară”, Creaţia, isprăvită, este bună şi desăvârşită, iar Atoateziditoriul sau „Cosmo-
ctitorul” o va binecuvânta, o va sfinţi şi se va odihni în ea (Gen. 2:2-4).
În ceea ce priveşte semnificaţiile semnelor care indicau zilele, anii şi calendarul,
acestea vor fi abordate în capitolul următor.
De reţinut:
Elohim-Creatorul a decis ca ziua să fie măsurată de seara până în
următoarea seară.
Sufletului omenesc dependent de închinăciune şi mânat de trebuinţa
celebrării i-au fost date atât soarele, cât mai ales luna, care indică mō‛ādim,
timpurile prestabilite, sacral-festive.
Capitolul al V-lea
CONSIDERAŢII DESPRE
CALENDARELE MESOPOTAMIENE
I. HEMEROLOGII ORIENTALE ŞI LITURGHII COSMICE
Insistam mai sus asupra faptului că Dumnezeu a plămădit omul după chipul Său şi
a pus în el sacrul şi dorinţa de închinare şi festivitate religioasă celebrată în cadrul
comunităţii. Tot acolo am văzut şi faptul că Dumnezeu a creat luminătorii pentru a indica
omului timpurile prestabilite în care Creatorul cere omului să vină şi să I se închine.
110
Gen. 1:5,8,13,19,23,31; Num. 7:12,18; Hag. 1:15.
111
Gen. 2:4; Ps. 102:3; Is. 7:17.
112
Is. 9:3; Ier. 32:31; Ez. 1:28.
113
John H. Walton nu pare să fie de-acord cu această interpretare tradiţională, el susţinând că în Genesa 1
nu putem lectura atât de mult despre creare, ca proces, cât mai degrabă despre atribuirea de funcţii creaţiei.
A se vedea http://www.itpbucuresti.ro/prelegere--geneza-1-3---i-cosmologia-antica
34