4. 4 social metropolitan
FLOREŞTI Sunt 15 mii de volume, înghesuite
în saci de rafie, depozitaţi într-un
spaţiu nefuncţional. Bibliotecara
Adina Popa duce cărţile cu poşeta la şcoală,
Lecturi iar copiii s-au resemnat.
scoase
din rafie
Biblioteca
din saci
Vacanţa mare se apropie, iar bibliotecara a
căutat o soluţie şi pentru lista de lecturi a ele-
vilor: „O să încerc să rezolv cererile, o să le caut
din timp şi pe care le găsesc în saci, o să le duc
la şcoală şi o să rezolvăm problema”, povesteşte
adina popa. În mediul rural bibliotecarul are
funcţii multiple. „În judeţ avem 13 biblioteci,
Î
fără bibliotecari. Se ştie că, în mediul rural, bi- n Floreşti, comuna clu- biblioteca, a fost modernizat că în două săptămâni vom pu- videoproiector cu ecran, sof-
bliotecarul e şi agentul agricol, şi secretar sau jeană, cu o populaţie mai şi predat Secţiei 6 poliţie Ru- tea realiza schimbul prin actele turi licenţiate şi pachetul edu-
asistent social. bibliotecile din mediul rural au mare decât oraşele câm- rală Floreşti, care deserveşte şi juridice necesare şi în acest in- caţional intuitext, în baza unei
trăit zeci de ani într-un con de umbră. Din pia turzii, Gherla, sau comunele Gilău şi Măguri-Ră- terval să şi pregătim construc- sume fixe de 2.600 de dolari.
2010, programul biblionet renaşte bibliotecile Huedin, (cu peste 22.000 de cătău, la sfârşitul anului trecut. ţia.”, explică ioachim Vancea, Judeţul cluj a implemen-
comunale. ele nu sunt în subordinea noastră, locuitori, potrivit ultimului re- primăria se pregăteşte să taie primarul comunei Floreşti. pe tat doar 50% din program, în
ci a primăriilor, motiv pentru care nu putem censământ), biblioteca stă „în- panglica de „casă nouă”, însă geamul clădirii încă poate fi citit mediul rural, faţă de judeţul
decât să facem lobby pentru a le include în chisă”, în saci de rafie, din oc- în clădire nu va funcţiona şi afişul „poliţia Rurală Floreşti”. Sălaj, de exemplu, care a in-
program”, precizează elena Moşoiu, director tombrie 2011. primăria se biblioteca. peste 15.500 de vo- trodus biblioneturile în 90%
adjunct interimar al bibliotecii Judeţene „Oc- pregăteşte de inaugurarea nou- lume, adunate încă din 1955, Nu vrem darul lui Gates din localităţi. „Se pare că, în
tavian Goga” cluj. În ultimii doi ani, de spaţii lui sediu, însă cărţile nu vor pu- aşteaptă împachetate în saci, bill Gates sponsorizează alte judeţe, bibliotecarii şi ofi-
moderne au beneficiat bibliotecile rurale din tea fi împrumutate sau răsfoite un sediu. „achiziţia de carte a fiecare bibliotecă rurală din cialităţile locale au înţeles be-
Jucu, chinteni, sau unguraş. „În scrisoarea de de floreşteni în noua clădire. fost foarte bine făcută, anul România cu 2.600 de dolari, neficiile şi au găsit doi metri
angajament, primăria Floreşti a convenit rea- Înscrierea în programul lui bill trecut am primit 5.000 de vo- încă din 2010, prin Fundaţia pătraţi pentru a primi patru
bilitarea spaţiului până în iulie-august. progra- Gates s-a făcut acum, în cea lume, iar acum doi ani 7.000”, bill Gates&Melinda Gates. la calculatoare şi celelalte dotări
mul biblionet prevede ca biblioteca să fie pre- de-a 4-a etapă, însă pentru povesteşte bibliotecara adina cluj, doar 50% din bibliotecile video şi it”, povesteşte elena
gătită «la cheie» cu o lună înainte”, adaugă aprobare are nevoie şi de un popa. Reprezentanţii primăriei comunale au găsit minim doi Moşoiu. bibliotecarii sunt for-
elena Moşoiu, coordonatorul proiectului bi- sediu, care momentan e incert. Floreşti susţin că biblioteca va metri pătraţi să primească do- maţi prin cursuri de it şi ma-
blionet. lipsa spaţiului pentru bibliotecă nu e avea un spaţiu propriu, în fosta tări it gratuite. Doar 36 de bi- nagement, iar aceştia îi pot in-
singulară la Floreşti. astăzi, 2 mai, s-a încheiat poliţia în locul bibliotecii clădire a poliţiei locale, numai blioteci din localităţile clujene strui şi asista gratuit pe
cea de-a patra etapă de înscriere a bibliotecilor Vechiul sediu al primăriei, că, pentru a funcţiona clădirea au primit, în total, 76 de cal- localnici.
în programul biblionet. Floreşti, în care funcţiona şi necesită reabilitare. „presupun culatoare, scaner, imprimantă, alina MiHuŢ
publicitate
Miercuri, 2 mai 2012 - TrAnSiLvAniA REPORTER
5.
6. 6 opinii
De ce mai tăiem
copaci pentru încă un ziar?
nutul oliţelor de noapte, ca într-un ev caute o cale de a vorbi, de a protesta, de
mediu târziu. a se exprima. Unii plecă aiurea în lume,
alţii ramân aici, în liniştea cea aducă-
Clujul are nevoie de o publicaţie qua- toare de amorţeală, de marasm şi de ilu-
lity, pentru că aici poţi înţelege cel mai zia că totul e bine şi trăim în cea mai
bine că există o singură cale pentru a bună dintre lumile posibile!
trăi cu demnitate şi 100 de căi prin care
poţi să te îndepărtezi de natura fiinţei Nu suntem obsedaţi de informare, nu
tale. Singurul loc din România unde informaţia lipseşte cel mai mult, oamenii
presa a fost purtată în cătuşe ca un semn au nevoie de interpretări. Au nevoie de ci-
că libertatea trebuie să poarte culoare neva care să le explice viaţa, să reconstru-
politică. O comunitate în care nimeni iască sensuri, să le spună ce să înţeleagă
Vasile nu le-a cerut ceva oamenilor, decât votul. din viaţă şi ce să facă. Ne înşelăm atunci
Dâncu Desigur, unii le-au cerut să se teamă, când credem că intelectualii nu sunt im-
sociolog alţii să urască, să fie orbi sau să îşi pă- portanţi, că rolul lor s-a pierdut într-o lume
zească buzunarele, pentru a vedea unde cu atâtea capacităţi de informare inde-
p
resa scrisă moare, îmi aduce istoriei, care este vie, care trăieşte şi are li se găseşte portofelul. pendentă. Exact acum este mai mare ne-
aminte în fiecare zi câte un o publicaţie ce apare într-o dimineaţă voie de oameni care să prezinte reţete, să
prieten din mass-media. In- marcând astfel timpul social, aşa cum Da, oraşul nostru este locul potrivit, interpreteze, căci oamenii simpli nu mai
ternetul va ucide până şi ul- ceasul din turrn bate din oră în oră, aşa este locul care are nevoie de tine, locul au criterii după care să să distingă, nu se
timul petic de ziar. Vă ajung cum lăptarul sau poştaşul trece zilnic, unde lucrarea ta este vitală ca aerul şi mai pot orienta în pădurea de semne şi
televiziunile şi publicaţiile chiar dacă se opreşte doar pe la unele prezenţa ta o binecuvântare sau un aju- simboluri (ca să folosesc o metaforă se-
online, sunt perfect adaptate la viitor, porţi. tor. Locul potrivit nu este locul în care miologică). Oamenii sunt tot mai agresaţi
mă sfătuieşte un alt amic, mai bucureş- huzureşti, unde te simţi ca în sânul lui de o viaţă care se desfăşoară rapid, de o
tean de felul lui. Presa scrisă trece prin- Mesagerul de Cluj şi Servus Cluj au Avraam, ci locul plin de pericole care îţi succesiune a crizelor, de o cerere tot mai
tr-o criză de adaptare la o lume care fost două proiecte care trebuie conti- solicită instinctul de supravieţuire, locul mare pentru schimbare. Le este frică de
este hăbăucă din cauza vitezei ameţi- nuate, adaptate la noul context econo- în care îţi testezi limitele şi umanitatea. viitor, mai ales pentru că nu-l înţeleg.
toare cu care a început să se mişte, dar mic şi social. Proiectul Mesagerul de Iar pentru a face presă trebuie să existe Şi-au pierdut încrederea într-un stat care
nu are cum să moară pentru că este un Cluj fost visul unor tineri de a reînvia un loc care are nevoie de tine. nu-i mai protejează şi care este tot mai
necesar punct de reflecţie, o pauză de o publicaţie care se înecase în mlaştina greu de întreţinut din puţinele lor resurse.
respiraţie şi de gândire între două mai- şmecheriilor şi iluziilor unei societăţi Este nevoie de un ziar care să spună Un stat care le transmite doar mesaje pe
luri sau trei sms-uri. care descoperea primele forme ale li- adevărurile neconvenabile, să răscolească care ei nu le pot interpreta decât ca ame-
Televiziunile fugăresc imaginile pe bertăţii… supravegheate. Un vis care a tabuurile, să lupte cu inerţia. O perioadă ninţări. Se uită la oamenii bogaţi sau la
geamul de sticlă şi puţine lucruri vă- crescut saptămână de săptămână, în am crezut că lumea se poate schimba cei care se descurcă şi au impresia (de
zute acolo reuşesc să ramână în me- proximitatea clujenilor, câteodată chiar prin pilde şi poveşti simbolice, prin pa- multe ori fondată) că sunt nişte hoţi care
în mijlocul lor. Este încă un proiect care rabole şi poveşti motivaţionale. Azi nu i-au furat sau le fură mereu resursele lor.
caută certitudinea că a găsit calea cea mai credem că o societate infantilă mai Vom încerca să transmitem interpretări, să
Ziarul unei comunităţi este
mai bună spre mintea şi sufletul celor poate fi educată în acest fel. Poate doar explicăm, să povestim oamenilor despre cei
o oglindă în care comunitatea trebuie care mai cred în comunicarea prin cu- punându-i mereu o oglindă în faţă şi, care reuşesc, să le mărturisim sincer când
convinsă să se uite zilnic vânt şi imagine ca modalitate de elimi- eventual, aruncându-i cu cerneală pe hai- nu întelegem nici noi sau când lucrurile
nare a străinătăţii care, dacă nu suntem nele mincinoase de duminică. o iau razna şi sensul s-a pierdut pe drum.
atenţi, se cuibăreşte între noi. O căutare
moria colectivităţii, dar mergeţi la Bi-
de certitudini care are drept rezultat Un ziar comunitar poate fi un inte- Poate echipa noastră pare un ultim
blioteca Academiei şi luaţi colecţiile
de ziare din perioada interbelică sau faptul că acum, după câţiva ani de la lectual colectiv, o instituţie şi o instanţă. detaşament, cel al disperaţilor, în încer-
din perioada comunistă şi o să vedeţi lansarea acelei publicaţii, avem o sin- Dezbaterea socială fară consistenţă nu carea de a trezi acest oraş mort, o co-
cum s-a păstrat o lume. Aproape in- gură certitudine: ne-am născut în locul poate fi denunţată de către un singur om. munitate care se mulţumeşte cu puţin
tactă, lumea din ziare renaşte pe mă- potrivit. Este nevoie de ceea ce Pierre Bourdieu a şi nu vrea să facă niciun gest pentru apă-
sură ce te afunzi în filele mai mari sau numit un intelectual colectiv. Intelectualul rarea propriei demnităţi. Un loc unde
mai mici, îngălbenite de vreme, cu E Clujul locul potrivit pentru presă colectiv este format dintr-o echipă de pro- valorile sunt călcate în picioare şi doar
emoţiile, imaginile şi dramele ei. Îm- scrisă? Da, pentru că este încă un loc fesionişti din diferite domenii care iniţiază obrăznicia vorbăreaţă ocupă spaţiile
potriva cenzurii dure, hârtia păstrează neprietenos, rece, uneori îţi dă senzaţia dezbateri publice pe teme importante, unde ar trebui să se audă vocea Cetăţii.
nu doar mesajul oficial, dar şi tăcerile, că este o comunitate de statui. Aici oa- aduc abordări critice şi vehiculează in- Pentru că respect visul foştilor mei stu-
suferinţele nespuse, sau poziţiile de menii au fost mereu speriaţi că va veni formaţie ştiinţifică serioasă în spaţiul pu- denţi care au pus la cale această între-
drepţi pe care unii le-au adoptat duşmanul prevăzut, aşa că ei şi-au în- blic. Unanimitatea discursului din media prindere ,promitem ca Transilvania RE-
atunci. chis ferestrele şi uşile, s-au ferecat în trebuie spartă cu analize critice şi forme PORTER va fi o voce care va tulbura
Chiar dacă mai tăiem câţiva copaci case şi au învăţat să urască la comandă. de contestare pentru ca gândirea critică consensul fals sau liniştea stearpă a ipo-
în plus, comunitatea clujeană are nevoie Locul unde solidaritatea cu cauzele oa- să permită naşterea unei adevărate opinii criziilor reciproce.
de un ziar al ei ca o formă de terapie menilor se face pe contracte de publi- publice diversificate.
de grup. Ziarul unei comunităţi este o citate şi unde trădarea a devenit un mod Aliaţii noştri sunt cititorii, dar nici lor
oglindă în care comunitatea trebuie de viaţă, unde ritualul ipocriziei absolute Un ziar comunitar poate să-şi asume nu ne vom supune la modul absolut.
convinsă să se uite zilnic. Chiar dacă ţine loc de sociabilitate. proiectul nebun de a schimba comuni- Cu tot respectul, prieteni, cititorul este
nu îi convine ce vede, chiar dacă, la în- tatea şi metehnele ei. Trebuie să ne do- rege, dar nu vom accepta un rege gol.
ceput, nu se recunoaşte pe sine, repe- Aici, în oraşul nostru drag, presa flu- rim să schimbăm lumea şi să credem Nu vom ceda dorinţei de vulgaritate sau
tarea în fiecare zi a acestui gest poate tură mereu un steag alb, iar jurnalismul că acest lucru este posibil. Dacă nu par- futil şi nici nu vom fi oglindă pentru chi-
duce la schimbarea în bine, la noi forme de reverenţă este un mod de a respinge ticipăm la schimbare, ea se va face ori- pul mai marilor zilei.
de civilitate şi chiar de civilizaţie. implicarea şi de a ascunde lipsa de pro- cum, dar fără noi. Nu cred că totul este
iect. Un steag alb am scris? Nu, nici perfect, că suntem un oraş european de Vrem să facem un ziar pentru oame-
Echipa Transilvania REPORTER s-a vorbă de asta! Ce a fost steag, acum cinci stele, că merită să-i iubim pe con- nii cărora n-are cine să le scrie. Vrem
obligat să ducă mai departe un proiect este doar un cearşeaf murdar pus la loc ducătorii comunităţii, că este foarte bine să-i ascultăm pe cei care nu au pe ni-
început odată cu apariţia Mesagerului de cinste, ca la nunta oltenească, drept dacă ne comparăm cu oraşe mai slabe meni să le asculte vocea, chiar dacă po-
de Cluj şi apoi a Servus Cluj, publicaţii dovadă a unei virginităţi pierdute chiar ca noi sau mai balcanice pentru a putea vestea vieţii lor este un roman, cum fie-
în care colegii mei şi-au propus atunci în acest moment. Un loc de unde cei dormi liniştiţi. Comunitatea noastră a care credem despre viaţa noastră. Vrem
să restituie comunităţii noastre poveştile, mai mulţi jurnalişti au fugit sau fug cât fost obsedată de nevrozele unor condu- să vă trimitem zilnic un mesaj pentru
să reconstruiască normalitatea unei tra- văd cu ochii sau se ascund după birouri cători şi s-a afundat în tăcere. cutiile de scrisori, mai ales pentru cele
diţii, au vrut să fie povestitorii unor lu- de piarişti sau comunicatori. Clujul este care rămân mereu goale sau toamna se
cruri frumoase, dar nu au vrut să facă comunitatea unde românii şi ungurii şi- Cei mulţi dintre oameni nu pot să umplu doar de frunzele veştede. Vom
elogii gratuite. Nu vom face un elogiu au creat, la preţioasele indicaţii ale li- vorbească, nu mai are cine să-i audă şi desena pentru cei care nu mai aud, le
gratuit comunităţii noastre nici de acum derilor lor, bastioane de carton şi bari- nici ei nu mai cred că merită să-şi strige vom şopti la urechea celor care nu văd.
încolo, vrem doar a o transforma într-o cade de hârtie, de după care aruncă nefericirea şi cel mai greu este să-i scoţi În fine, vom încerca să-i ţinem de mână
comunitate care se mişcă spre înaintele noaptea (ziua le este ruşine!) cu conţi- pe oameni din tăcere. Să-i convingi să pe cei care nici nu văd, nici nu aud.
Miercuri, 2 mai 2012 - Transilvania REPORTER
7. opinii
7
O ecologie Poveste din
a comunicării canicula Clujului
Aurel cătăliN
codobAN toloNtAN
filosof jurnalist
A E
m mai spus-o: nu putem posibilele efecte dăunătoare ale comu- ra o căldură valahă, improprie Pungăşia s-a petrecut repede şi, ca
alege o emblemă mai bună nicării: ea poate polua şi chiar poluează şi nelalocul ei pe străzile din în cazul tuturor replicilor bune, recon-
pentru esenţa lumii noastre mediul social! Faptul că, datorită media- jurul magazinului clujean stituirea vine perfect şi tardiv. Sîntem deş-
decât reţeaua, internetul. Şi lităţii generale a epocii noastre, intens „Central”. În dimineaţa de cu tepţi, inspiraţi şi vigilenţi după ce ni se
tocmai pentru că internetul reprezentată de internet, calitatea comu- 12 ani în urmă nu se con- întîmplă lucrurile.
este exponentul emblema- nicării de a fi un mediu pentru societate struise încă nici un mall. Dar A fost o înghesuială, provocată, apoi
tic al lumii noastre angajate în comuni- ne-a devenit clară, ne atrage atenţia şi fabricile oricum se distruseseră, asta a venit un moment de visare, eram în
care putem regăsi în el, cu mai multă asupra faptului că acest mediu se în- apropo de noua teorie potrivit căreia capitala Ardealului, şi, la intrarea în ma-
uşurinţă şi exponenţial, defectele şi cali- carcă tot mai mult cu o puzderie de me- mallurile şi uzinele sînt incompatibile. gazin, m-am trezit fără portofel. Am tre-
tăţile ei. Să luăm, spre exemplu, o mică, saje/produse care nu se descompun şi Ţările cu economie diversificată le au cut prin toate stadiile durerii... negare,
dar extrem de folosită, parte a lui: e-mail- nu dispar firesc şi într-o perioadă sufi- pe amîndouă. furie, negociere cu slăbiciunile mele, de-
ul, poşta electronică. În funcţie de cali- cient de rezonabilă. Să revenim la canicula din 2000. Im- presie, acceptare şi, în final, o bere cu
tatea reţelei în care ne-am înscris, care proprie, dar reală căldură! Te simţeai ca-n băieţii şi fetele cu care lucram la „Clu-
poate filtra mai bine sau mai puţin bine Ciudad de Mexico, vorba lui Ion Băieşu, jeanul”.
mesajele primite, cutia noastră poştală «Calomniază, calomniază, „de te topeşti de zăduf şi te prelingi pe Am fost vedeta mesei şi colegii de
sau partea de bulk se umple de infor- lîngă garduri sub privirile cîinilor care redacţie au suportat stoici toate miştou-
maţii şi solicitări, înştiinţări şi oferte, ştiri ceva tot va rămâne!» nu mai au nici măcar ei puterea să la- rile mele de dincoace de Carpaţi. A apă-
şi imagini… Or această situaţie nu face tre”. rut şi un poliţist, chemat în primul rînd
decât să externalizeze ceva inerent din Atunci mi-a dispărut portofelul şi, îm- pentru legitimaţia de jurnalist pe care o
totdeauna comunicării umane: mulţimea Ca mass-media cea mai deplină, in- preună cu el, complexul de mitic. Cres- aveam în portofelul şutit. Se spune şutit
de vorbe goale, de mesaje repetitive sau ternetul ne reaminteşte şi că lumea noas- cut în Bucureşti, cu cheia de gît, printre şi aici, în oraşul lui Blaga?
cu puţine semnificaţii şi încă mai puţin tră a încetat să fie moderna lume a cu- şantiere şi parcuri unde pomii abia sădiţi, Era pe vremea cînd furtul unei legiti-
sens, zvonurile, bârfele… Această dimen- noaşterii, pentru a deveni o lume de se confundau cu leurda, mi-am însu- maţii de presă era o chestie, hoţul simţea
siune a comunicării devine mai evidentă postmodernă a comunicării. De fapt, şit toate tacticile gherilei urbane. că a pus mîna pe ceva potenţial valoros.
chiar şi în cazul unor mesaje cu sens şi această trecere de la interesul pentru cu- Nu am căzut niciodată de pe scara Nu folosea la nimic, în fond, dar avea
bogate în informaţii, pentru că viteza noaştere la interesul pentru comunicare troleibuzului sau dintre vagoanele tram- un prestigiu.
transmiterii şi procedeele electronice fac este cea care creează probleme. Cunoaş- vaiului, sună periculos, dar te alegeai Azi, dispar pe capete nu legitimaţiile
mai economicoasă retrimiterea mesaje- terea, interesată de adevăr, avea metode doar cu julituri, nu m-au prins paznicii de ziarist, ci ziarele, şi nimeni nu se se-
lor aşa cum le-am primit, adică fără să şi procedee de a testa afirmaţiile, de a le sizează. Ca şi atunci, ceea ce s-a pierdut
le reformulăm sau retuşăm cu cuvintele selecta, despărţindu-le pe cele adevărate este prestigiul, nu utilitatea mereu dis-
noastre şi cu viziunea noastră asupra lu- de cele false, şi de a le respinge pe cele cutabilă a meseriei.
mii. Şi totodată face posibilă multiplica- false. Comunicarea în schimb se intere-
Azi, dispar pe capete nu Pierdută a rămas legitimaţia, pierduţi
rea lor: le putem primi din mai multe sează doar de efectele mesajelor şi de legitimaţiile de ziarist, ci ziarele, au fost banii şi cîştigată a fost bucuria
părţi deodată şi le putem trimite mai posibilităţile producerii lor. Oricum, in- şi nimeni nu se sesizează că sîntem la fel, munteni, transilvăneni
multor interlocutori deodată… comparabil mai mult decât de transmi- şi moldoveni, da, ştiu ce credeţi, hoţul
O altă trăsătură ce capătă pregnanţă terea de informaţii, comunicarea interu- era evident din Moldova, un pripăşit pe
are, e drept, o anticipare cinică. S-a spus mană e acum interesată de relaţionarea la Cluj; sîntem la fel în toată diversitatea
deja: „Calomniază, calomniază, ceva tot cu ceilalţi. Aşa se face că producerea de blocurilor neterminate la războaiele pur- noastră delicioasă şi belicoasă deseori.
va rămâne!”. Jean Baudrillard a reformu- mesaje creează un vacarm generalizat, tate cu ajutorul cornetelor suflate cu ţevi Astăzi, în centrul oraşului e aproape
lat-o în cheia unei teorii a comunicării: iar mediul social al comunicării devine, şi nu am încasat decît o mînă de bătăi la fel de cald ca atunci.
dacă ceva a fost pus în comunicare, de- la fel ca bietele râuri ce ne traversează prin cartierele străine. Exagerez, cafteli Pe străzile unde au dispărut o legiti-
geaba apar retractări ulterioare, mesajul oraşele, tot mai plin de gunoaie, mur- am suportat mai multe. maţie şi un complex de inferioritate, as-
difuzat nu va mai putea fi niciodată re- dării şi deşeuri, tot mai poluat. Nimic Dar, mîndrie supremă, în 30 de ani tăzi apare un ziar ocolit de orice senti-
tras integral. Or dacă avem în vedere am- mai necesar decât o ecologie a comu- de Bucureşti nu mi s-au furat nici pena- ment de superioritate.
bele caracteristici, înţelegem dintr-o dată nicării! rul şi nici portofelul. Pînă azi, la Cluj. Este urarea mea.
Notă către cititori
Transilvania REPORTER va publica în paginile sale scrisorile
primite de la cititori cu referire la orice subiect care servește
nevoilor de informare ale comunităţii. Fragmente din viaţa
dumneavoastră, experienţe personale, fotografii sau lucrări de
artă, toate îşi pot găsi locul în cuprinsul ziarului nostru. Adresa
noastră este str. Republicii nr. 107, Cluj-Napoca, Romania.
Ne puteţi contacta pe e-mail: redactia@transilvaniareporter.ro
sau la numerele de telefon: 0264.504.868 sau 0730.712.328.
GRAFICĂ PORTRETE:
Lucian Ţintariu, Cristian Porumb Eugenia POP, artist plastic ceramist, „Parsifal”
Miercuri, 2 mai 2012 - Transilvania REPORTER
8. 8
reportaj
remember
Cine a construit Clujul? Oamenii
Numărul 35, Numărul
Au intrat pe poarta oraşului,
A
u dorit să trăiască în plecat de mândri, am plecat aşchiere. (O spune ca pe-o for- fabricii. Trenuri, nu Dacii pa-
buimăciţi de iluziile comunismului. case în care apa iese că venise comunismul şi ne-au mulă magică, ceva de genul: e puc. Zilnic, nu lunar. Făceam
Aveau încă tina dealurilor din Tran-
din „părete”, să luat pământurile. Atunci, tata ceva serios să lucrezi cu me- cazane. Exportam cantităţi
mergă pe străzi as- o zâs, gata, unu’ măcar să talul!) enorme.
silvania pe tălpi. De la aratul faltate şi să aibă cinematograf. plece la o meserie, că nu mai Domnilor, lucram cu drag! Pe mine m-au însărcinat la
pământului la strungul de la CUG a Industrializarea şi dezindus- e de trăit aici. Mă duc cu drag Dar mi se merita. Te trimiteau început cu pregătirea, eu tre-
fost ca o călătorie în spaţiu, imposi- trializarea României au fost acasă, în sat. Dar n-am plecat la băi obligatoriu! Mie mi-au buia să-i învăţ pe copii mese-
bil să nu-i fascineze. Au venit să parte a regimurilor politice, au că am vrut. Nu noi am cerut dat bilet, uite te duci la sta- rie. Aveam 700 de ucenici şi
construiască o lume: fabrici, blocuri, venit o dată cu ele. Faptul că, să ne facem domni. ţiune, ia biletul, făcea 800 de elevi în practică, cu toţii tre-
tramvaie, stadioane. Aveau s-o
după 1989, ţara nu a benefi- A fost greu la oraş, nu lei, am mai luat şi ceva de bu- ceau pe la mine. Dar tot nu
ciat de o strategie de dezvolta- aveam unde să stau, mergeam zunar şi musai să plec. Mun- ajungeau, aşa că mă trimiteau
părăsescă peste o jumătate de re a complicat lucrurile, iar ha- la profesională atunci şi lu- ceam, dar ne şi distram. Mer- prin ţară după băieţi să-i aduc
viaţă, fără să înţeleagă de ce. osul din care a ieşit capitalismul cram. Aveam numa' 16 ani, geam la bere, jucam fotbal. Ne la CUG. Am umblat prin tot
a destructurat societatea. A- dar nu conta, eram considerat plăcea. locul, prin Sălaj, Bihor, dar pe
cum avem mai mulţi pensio- bărbat. Când am terminat pro- Cum am ajuns la CUG? unde n-am fost! Mergeam prin
Domnul inginer-şef, dumnea- sate şi-i convingeam să vină,
În medie, ponderea industriei în PIB a scăzut lui m-o chemat. O zâs hai-hai! apoi îi învăţam meserie.”
Cînd m-o adus prima dată aici Şi Ioan Mălinaş pune
în fiecare an cu un punct procentual, menţinând (şi Ioan Mălinaş arată spre zi- mâna pe poarta fabricii. În-
concluzia unei dezindustrializări. durile CUG-ului, că între timp chisă. Un câine îl latră de di-
am ajuns), nişte oameni săpau năuntru. În câteva hale se mai
nari acasă decât poate Ro- fesionala, în '61, a fost mai gropi. Eu zic: Dar unde-i fa- lucrează încă. Diverse firme,
mânia să ducă. Iar criza de bine, că am primit salar şi ce brica? Uite, aici o să fie, nu fără vreo legătură între ele. În
astăzi, mai puternică în ţările salar! O-ho! Mamă, mamă, vezi? Acum facem gardu’! altele, nu. Dar porţile au rămas
din Est, se datorează şi faptu- când m-am văzut cu 1.600 de Măi să fie, mi-am zis! Cum închise. Mergem pe lângă gar-
lui că lumea nouă nu se clădi- lei, am crezut că toată lumea o să lucrez eu la o fabrică care duri şi Numărul 35 tace.
se încă în momentul în care e a mea. Vedeţi dumneavoas- nici nu este? Dar domnu’ şef, „O staţie de autobuz”, zice
criza a lovit. tră, cu omul nu e bine să te şi mai erau câţiva care m-or într-un târziu. „O staţie de au-
Clujul a avut parte în ulti- joci. Adică, cu inima lui...” liniştit, că o s-o facem iute-iute tobuz este între prima şi ul-
mii ani de mici revoluţii eco- Ioan Mălinaş face o pauză, şi o să fie bine, ai să vezi tu.” tima poartă a CUG-ului. Atâta
nomico-sociale, care îl plasea- crede că a luat-o razna şi re- Omul face o pauză. aveam de mers prin curtea fa-
ză pe drumul cel bun : o forţă vine la subiect. „Vedeţi tuiele astea, brajii? bricii. Atât era de mare: 110
de muncă bine pregătită în do- „N-aveam casă. Dar atunci Dar pălmile astea? Ei, pălmile hectare de fabrică...”
meniul tehnic a atras investi- aşa era, că dacă aveai o fată şi
tori puternici, iar domeniul IT o sărutai, îţi dădea garsonieră,
este în plină expansiune. Însă dacă o lăsai gravidă, îţi dădea
Rata de scădere a ponderii este, însă, la rândul său,
nimic din toate astea nu spune două camere, dacă năştea, îţi într-un moment de stabilizare. La orizontul anului
ceva despre ce s-a întâmplat dădea trei. Eu, mai întâi, am 2014, se aşteaptă ca industria să nu fi scăzut mai
cu muncitorii Clujului de altă- sărutat-o, mi-au dat garsonieră mult de 22%.
dată. Unde sunt ei? pe Gârbăului, le ştiţi pe alea,
Numărul 35. Tatăl. Are pă- sunt vestite. Apoi mi-au dat
rul alb şi 64 de ani. El este nu- apartament, că nevasta o năs- astea or pus tuiele alea când Un soare de mai ne bate
mărul 35. Tuşeşte ca să tragă cut. Nevasta? Era vânzătoare fabrica nici nu pornise! în spate şi Numărul 35 asudă.
de timp, nu e obişnuit să vor- la «Mioriţa», am văzut-o aşa..., „Mie mi-or dat numărul „Vedeţi cât m-am îngrăşat?
bească. Se uită, sfios, pe gea- adică mi-o plăcut din prima, 35. Ăsta am fost eu, timp de Când am plecat de aici, când
mul maşinii, afară. Vorbeşte îmi aducea iaurtul şi azi aşa, 38 de ani. Numărul 35. Prin am ieşit pe porţile aistea defi-
mai bine aşa, cu ochii în altă mâine aşa... anii ’80, fabrica ajunsese la 14 nitiv, eram subţire ca băiatul
parte. Dar să revin. Prima dată mii cinci sute de oameni, spre acela, acum am suta de kile.
Cum a fost? m-au angajat la «16 Februa- 90, la 20 de mii de oameni. Ştiţi de ce? N-am mai avut de
„Eram patru la tata. Am rie», că acolo terminasem Trenuri, trenuri de piese şi ma- ce să mă mişc. Nu mi-a mai
plecat primul. Să ştiţi că n-am şcoala. Eram prelucrător prin teriale ieşeau zilnic pe porţile trebuit nimic!
Miercuri, 2 mai 2012 - TraNsilvaNia REPORTER