1. Analele Universităţii Spiru Haret
SERIA ISTORIE
Nr. 14, 2011
EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE
BUCUREŞTI

2. COLEGIUL DE REDACŢIE:
Academician Dan Berindei, Academia Română
Academician Florin Constantiniu, Academia Română
Academician Dinu C. Giurescu, Academia Română
Prof. univ. dr. Jean Louis Courriol, Université Lyon 3 Jean Moulin, Franţa
Prof. univ. dr. Ion Eremia, Universitatea de Stat din Republica Moldova
Prof. univ. dr. Vladimir Iliescu, Universitatea din Aachen, Germania
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Universitatea Spiru Haret
COLECTIVUL DE REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:
Prof. univ. dr. Constantin Buşe, Universitatea Bucureşti
Dr. Ioan Chiper, Institutul de Istorie Nicolae Iorga
Prof. univ. dr. Marian Cojoc, Universitatea Ovidius, Constanţa
Prof. univ. dr. Piotr Dyczek, Universitatea din Varşovia, Polonia
Prof. univ. dr. Peter Kopecky, Universitatea Comenius, Bratislava, Slovacia
Prof. univ. dr. Corneliu Lungu, Universitatea din Craiova
Prof. univ. dr. Ioan Opriş, Universitatea Valahia, Târgovişte
Prof. univ. dr. Nicolae Postolache, Comitetul Român de Istorie şi Filozofia Ştiinţei
şi Tehnicii al Academiei Române
COLECTIVUL REDACŢIONAL:
Prof. univ. dr. Alesandru Duţu – redactor şef
Prof. univ. dr. Ştefan Lache – redactor şef adjunct
Lector univ. dr. Teodora Stănescu-Stanciu – secretar de redacţie
Conf. univ. dr. Mihail Andreescu, conf. univ. dr. Doru Bratu, conf. univ. dr. Mircea
Negru, conf. univ. dr. Rodica Ursu, conf. univ. dr. Mihail Opriţescu – membrii
Editură acreditată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din Învăţământul Superior
Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă
şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă
şi se pedepseşte conform legii.
Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului
revine exclusiv autorului/autorilor.
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2011
ISSN 1454-5918

3. CUPRINS
SESIUNE ŞTIINŢIFICĂ
Prof. univ. dr. Alesandru DUŢU, Concepţia strategică pentru
eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei în 1941 5
Prof. univ. dr. Ştefan LACHE, Marile Puteri şi suveranitatea
României la Dunărea maritimă în perioada interbelică (1919-1939) 11
Prof. dr. Constantin OLTEANU, Particularităţi ale aplicării
principiului separaţiei puterilor în stat în România în perioada 1944-
1947 25
Conf. univ. dr. Doru BRATU, 1961 - 2011. 50 de ani de la stabilirea
relaţiilor diplomatice româno-cubaneze la nivel de ambasadă 46
Conf. univ. dr. Mihail ANDREESCU, Studiu introductiv - o problemă
de genealogie – familia Geanoglu 65
Conf. univ. dr. Rodica URSU NANIU, Mitul eponim al sciţilor între
sursele scrise şi reprezentările iconografice 84
Conf. univ. dr. Mircea NEGRU, G. MIHAI, Cercetări arheologice
preventive la Reşca-Romula. Campaniile din perioada 2007-2010 94
Marius ARDELEANU, Schimbări politice şi interferenţe
etnoculturale în bazinul superior al Tisei (sec. III a.Chr. – III p.Chr.) 111
James MAYFIELD, Constructed, changing, and dictated frameworks 130
of identity under italian fascism: a microcosm for a broader european
phenomenon
VARIA
Dr. Vlad D. GHIMPU, Menţiuni ale habitatului românesc în Cnezatul
Novgorodean 151
Aurel V. DAVID, Fapt istoric şi memorie socială (cazuistică oferită
de destinul unor personalităţi ale istoriei românilor) 169
Lector univ. dr. Anton CARAGEA, Nurmuhammet Andalyp and the
national renaissance of Turkmenistan (1660-1740 ) 179
Lector univ. dr. Elena Iuliana LACHE, Mişcarea de nealiniere;
constituireaşi afirmarea în arena internaţională 183
Lector univ. dr. Teodora STĂNESCU-STANCIU, Ideea Europei
unite în dezbaterile politice dintre cele două războaie mondiale. 196
Drd. Nicolae N. IORGA, Istoricul implementării ajutoarelor
regionale la nivel european 207
Drd. Petru CONSTANTIN, Pagini din istoria pompierior militari
(Military fireman pages in history 220
3

4. Drd. Fănică BOB, Maghiarii din România (1945 – 1946) 232
CRONICA VIEŢII ŞTIINŢIFICE
Conf. univ. dr. Rodica URSU NANIU 243
RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ
255
Elena Iuliana Lache, Relatii internationale în perioada Războiului
Rece, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucureşti, 2009 (asist. Univ.
Dr. Oana PANAIT) 256
Fahri Balliu, Sinistra doamnă. Văduva dictatorului albanez Enver
Hoxha, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009 (lector univ. Dr. Teodora
STANESCU-STANCIU) 257
Richard Gott, CUBA. Una nueva historia, Ediciones Akal, Madrid,
2007 (conf. Univ. Dr. Doru BRATU)
Alesandru Duţu, Constantin Olteanu, Războiul de 2194 de zile (1
septembrie 1939 – 2 septembrie 1945), Editura Tritonic, Bucureşti,
2011, 479 p. (prof. univ. dr. tefan Lache) 258

5. SESIUNEA ŞTIINŢIFICĂ
A CADRELOR DIDACTICE DE LA SPECIALIZAREA ISTORIE
(25 MAI 2011)
CONCEPŢIA STRATEGICĂ
PENTRU ELIBERAREA BASARABIEI ŞI A NORDULUI BUCOVINEI
ÎN 1941
Prof. univ. dr. ALESANDRU DUŢU1
Cuvinte cheie:
România, Germania, Uniunea Sovietică, Basarabia, Bucovina, Ion
Antonescu, Adolf Hitler.
Keywords:
Romania; Germany; Soviet Union; Bessarabia; Bukovina; Ion Antonescu,
Adolf Hitler.
Rezumat:
Concepţia strategică a campaniei eliberatoare din Basarabia şi nordul
Bucovinei (22 iunie – 26 iulie 1941) a aparţinut germanilor (nu românilor) ale
căror trupe au avut o contribuţie importantă la obţinerea succesului. Fără
sprijinul germanilor reîntregirea teritorială a Romîniei la graniţa de est nu s-ar fi
putut realiza. Cu toate acestea, generalul Ion Antonescu (care a avut rolul esenţial
în angajarea ţării în război) nu şi-a asumat rolul de marionetă, participând efectiv
la conducerea operaţiilor militare în special în sectorul de luptă al Armatei 4
române.
Abstract :
Strategic concept of liberating campaign of Bessarabia and Northern
Bukovina (June 22-July 26, 1941) belonged to the Germans (not Romanian) whose
troops had an important contribution to success.
1
Prof. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii
Spiru Haret
5

6. În pofida a ceea ce s-a scris multă vreme în istoriografia română şi străină,
obiectivul principal al angajării României în război acum 70 de ani, la 22 iunie
1941, alături de Germania, împotriva Uniunii Sovietice, l-a reprezentat reîntregirea
teritorială. Prin urmare actiunea românească nu a avut un caracter expansionist şi
revizionist, aşa cum a fost cazul în situaţia aliatului său mult mai puternic, deoarece
lovitura cea dintâi a fost dată în iunie 1940 de Uniunea Sovietică. Dacă nu avea
loc incalificabilul rapt sovietic, urmat de rapturile asemănătoare săvârşite de
Ungaria şi Bulgaria în toamana aceluiaşi an (cu sprijin sovietic şi german) nu se
producea nici acţiunea militară românească din 1941, căci România nu avea nici o
revendicare teritorială faţă de statele vecine, cu atât mai mult faţă de colosul
sovietic. În acest context, misiunea principală a noii conduceri a ţării – asumată la 6
septembrie 1940 de Ion Antonescu (cu un evident sprijin german) a devenit aceea a
refacerii integrităţii şi unităţii naţionale. Intuind planurile germane, Ion Antonescu
a decis singur angajarea României în război de partea Reich-ului, declarând că
poporul român nu l-ar ierta “dacă ar lăsa armata română cu arma la picior, în
timp ce trupele germane ar fi în marş prin România împotriva ruşilor”.
Cu toate acestea conducerea românească nu a elaborat o concepţie
strategică eficientă (în mai multe variante chiar) pentru repunerea graniţei la locul
ei (pe Nistru), Ion Antonescu exprimându-şi doar (cu fermitate şi în numeroase
prilejuri) hotărârea de a acţiona pe toate căile pentru reîntregirea teritoriului
naţional. În acest scop a adoptat unele măsuri pentru întărirea statului şi armatei,
nefinalizate însă din varii motive (de ordin intern şi extern), cu toate că din
octombrie 1940 armata română a beneficiat, într-o oarecare măsură, de sprijinul
oferit de Misiunea Militară Germană. Ca urmare, în vara anului 1941, când
România a intrat în război pentru eliberarea teritoriului străbun, armata română nu
pregătită temeinic pentru război, după planuri judicios şi din timp concepute, care
să prevadă cu claritate (pentru cei în măsură să cunoască acest lucru, evident),
dispozitivul de luptă, misiunile, etapele îndeplinirii lor etc.
Acest lucru era foarte bine cunoscut de către germani. Ca urmare, prin
Directiva nr. 21, Hitler a stabilit (decembrie 1940) a armatei române o misiune
secundară, de imobilizarea a forţelor sovietice la flancul sudic al frontului pentru a
nu permite pătrunderea acestora spre zona petroliferă căreia Führer-ul îi acorda o
importanţă deosebită. Referindu-se la slaba capacitate de luptă a armatei române,
în unele cercuri militare germane se aprecia că aceasta ,,nici nu putea fi
considerată ca armată”. Pe aceleaşi coordonate de apreciere, generalul Franz
Halder, şeful Statului Major General al Armatei de Uscat germane, concluziona că
,,forţele armatei române, în majoritate, nu sunt indicate pentru misiuni de luptă
independente”.
Informat despre acesta, Hitler a modificat (17 martie 1941) planul de atac
al Grupului de armate ,,Sud” hotărând ,,să se renunţe deocamdată la un atac peste
Prut” şi să se înainteze în această zonă numai cu forţele care ,,sunt necesare pentru
imobilizarea inamicului”, luându-se toate măsurile necesare pentru a se împiedica
o eventuală pătrundere a forţelor sovietice spre zona petroliferă. La 30 martie
1941, Führer-ul şi-a manifestat din nou neîncrederea în capacitatea de luptă a
armatei române declarând: „Cu românii nu se poate face nimic. Poate că, în

7. spatele unui obstacol foarte puternic (fluviu), ei ar putea asigura apărarea acolo
unde nu se atacă. Antonescu şi-a mărit armata, în loc de a o reduce şi îmbunăţi.
Soarta unor mari unităţi germane nu trebuie să fie dependentă de rezistenţa
unităţilor române”. Ascunse românilor şi înfăţişate exclusiv drept măsuri de
prevedere faţă de o eventuală agresiune din partea ruşilor au fost şi redislocările de
forţe şi constituirea de comandamente germane pe teritoriul României. Referindu-
se la aceste măsuri şi la indicaţiile primite de la Berlin, generalul Erik Hansen,
şeful Misiunii Militare Germane în România, conchidea: ,,Românii se vor amuza.
Chiar atât de naivi nu sunt”.
Ca urmare, Marele Stat Major român nu a avut posibilitatea să pregătească
din timp campania eliberatoare, mai ales în condiţiile în care cuvântul ,,mobilizare”
nu a fost pronunţat nici la 26 mai 1941, când generalul Erik Hansen a transmis
generalului Alexandru Ioaniţiu, şeful Marelui Stat Major, dorinţa germanilor de a
completa efectivele trupelor din Moldova şi de a duce în zonă rezerve, şi nici la 28
mai 1941, când trupele germane au primit ordinul pentru definitivarea pregătirilor
în vederea decanşării planului ,,Barbarossa”, deşi acesta preciza şi misiunile
trupelor române.
Ignorarea României în problemele de fond ale pregătirii războiului a fost
recunoscută până şi de Ion Antonescu în timpul anchetei care a precedat procesul
din primăvara anului 1946, când a declarat că Killinger l-a informat despre atacul
ce urma să aibă loc la 22 iunie 1941, abia la 9 iunie, la Predeal. ,,Timpul trecând -
declara mareşalul la 26 aprilie 1946 în faţa acuzatorului public Dumitru Săracu -
am fost nevoit să chem pe domnul Killinger şi să-l previn că este neapărat necesar
să fiu prevenit cu cel puţin 10 zile înainate de data începerii acţiunii militare,
fiindcă alfel voi fi surprins cu armata nemobilizată. La 9 iunie, la Predeal, domnul
Killinger, într-o întrevedere pe care i-am acordat-o, la cererea sa, mi-a spus,
ferindu-se chiar de domnul Mihai Antonescu şi de domnul Steltzer, care asistau la
întrevedere: ,,Mi-aţi cerut o dată”. Şi cu creionul a însemnat 22 iunie pe o foaie de
hărtie. Mi-a trecut hârtia şi mi-a spus: ,,Aceasta este data”. A doua zi am trecut la
mobilizarea armatei, care s-a făcut în modul cel mai discret posibil”
Liniile directoare ale colaborării germano-române în plan militar aveau să
fie stabilite abia la 12 iunie 1941, în timpul întrevederii pe care Hitler a avut-o cu
Ion Antonescu la München, fără a se fi realizat nici atunci o alianţă scrisă sau vreun
plan concret de acţiune, ci doar o înţelegere principială în ceea ce priveşte
misiunile defensive ce trebuiau întreprinse în Moldova în cazul unei agresiuni
sovietice.
Cu discreţie şi tact, Hitler şi-a impus punctele de vedere în ceea ce
priveşte adoptarea deciziilor de importanţă strategică. La 12 iunie 1941, el i-a
precizat, deschis şi clar, lui Ion Antonescu că ,,intenţionează să-l lase să apară în
faţa poporului român drept comandantul suprem în acest spaţiu”, un stat major de
legătură, condus de generalul von Schöbert, urmând a se îngriji de respectarea
liniilor directoare operative generale. Ignorând, precizarea expresă făcută de Hitler
în privinţa aparenţei conducerii supreme româneşti, Ion Antonescu a răspuns că
,,acceptă cu plăcere această propunere de a fi comandant suprem, nu de dragul
7

8. faimei”, promiţând că va face totul pentru ,,a îndeplini cu succes misiunile ce îi
revin”.
La 18 iunie 1941, Hitler a făcut cunoscută şi decizia de a concentra
conducerea războiului într-o ,,singură mână”, care nu putea fi, evident, decât a sa.
Asigurându-l că va avea grijă ca ,,independenţa şi prestigiul personalităţilor
conducătoare ale aliaţilor noştri faţă de poporul îi armata lor să fie respectate în
cel mai înalt grad”, Führer-ul ,,îl ruga” pe generalul Ion Antonescu să-i îngăduie
să-i transmită ,,din când în când”, dorinţele referitoare la armata română a căror
execuţie în scopul desfăşurării unitare a operaţiilor militare trebuia considerată ,,ca
absolut necesară”. Dorinţele sale urmau să fie transformate ,,în ordine militare”
de către generalul Eugen von Schöbert, comandantul Armatei 11, ceea ce însemna
interpunerea a încă unui eşalon german până la Ion Antonescu. În cazul în care
deciziile erau ,,esenţiale”, acestea trebuiau difuzate sub semnătura conducătorului
statului român.
Prin modul în care a realizat structura de comandament şi funcţionarea
relaţiilor germano-române, Hitler a asigurat generalului Eugen von Schöbert
atribuţii mult mai mari decât cele impuse de funcţia de comandant de armată,
subordonat, aşa cum se prevăzuse, generalului Ion Antonescu. Mai mult, faptul că
Armata 11 germană primea ordine şi din partea feldmareşalului Gerd von
Rundstedt, comandantul Grupului de armate ,,Sud”, făcea ca cel puţin în unele
documente germane Grupul de armate ,,general Ion Antonescu” să apară ca fiind
subordonat acelei structuri germane de comandament.
În pofida acestor limitări, categoric este faptul că existenţa Grupului de
armate ,,general Antonescu” la flancul sudic al frontului germano-sovietic a fost o
realitate evidentă, care a contribuit din plin la realizarea unuia din obiectivele
principale ale intrării României în război: eliberarea Basarabiei şi a nordului
Bucovinei ocupate de Uniunea Sovietică în 1940. Rolul lui Ion Antonescu nu poate
fi pus sub semnul îndoielii, chiar şi în condiţiile în care a acţionat în cadrul
concepţiei strategice germane.
În cadrul concepţiei generale germane de desfăşurare a operaţiilor militare
la flancul sudic al frontului est-european, Hitler a stabilit (în scrisoarea trimisă
generalului Ion Antonescu la 18 iunie 1941) şi ,,misiunea iniţială” a forţelor
germane şi române, care consta în apărarea teritoriului românesc ,,contra invaziei
forţelor ruseşti”. Chiar şi atunci misiunile Armatei 4 române singura armate pe
care avea s-o conducă nemijlocit Ion Antonescu până în octombrie 1941, nu erau
cunoscute de Înaltul Comandament român.
Luând în calcul varianta rezistenţei forţelor sovietice dislocate în Basarabia
şi în nordul Bucovinei, Înaltul Comandament German a decis (20 iunie 1941) să
pregătească operaţiile ofensive în două ipoteze: 1. ,,Nachtoss” - urmărire energică,
imediat ce forţele sovietice ar fi părăsit poziţiile de pe malul estic al Prutului, sub
presiunea indirectă a trupelor care acţionau în Galiţia; 2. ,,München” – atacarea
poziţiilor deţinute de sovietice pe Prut, în cazul în care acestea ar fi intenţionat să
reziste. Ordinul a fost transmis prin generalul Eugen von Schöbert şi retransmis,
aşa cum se stabilise, ţinând seama de importanţa lui, sub semnătura generalului Ion
Antonescu. În conformitate cu această concepţie generală germană, generalul Ion

9. Antonescu, comandantul forţelor româno-germane, a sintetizat (22 iunie 1941), în
ordinul nr.28, misiunile iniţiale ce trebuiau îndeplinite: ,,Armatele aliate germano-
române din România au deocamdată misiunea de a constitui pivotul manevrei
strategice şi a fixa maximum de forţe inamice. În cazul în care forţele inamice de
pe frontul român ar încerca retragerea, armatele germano-române le vor urmări
cu vigoare în scopul de a dezorganiza manevrele de retragere ale inamicului şi de
a nimici cât mai multe forţe inamice, înainte ca ele să treacă la est de Nistru, a
împiedica instalarea inamicului pe Nistru şi a trece acest râu odată cu inamicul”.
Această concepţie de desfăşurare a acţiunilor militare i-a fost reamintită
generalului Ion Antonescu de Hitler în scrisoarea din 29 iunie 1941 prin care
Führer-ul cerea, sub formă de rugăminte (ca de obicei) să pună ,,sub ordinele”
generalului Eugen von Schöbert diviziile române prevăzute şi să întreprindă cu
celelalte forţe româneşti ,,o ofensivă care să aibă drept scop siguranţa spre sud-
est a flancului ca şi protecţia României de sud, inclusiv a teritoriului petrolifer”.
Cu acelaşi prilej, invocând necesitatea punerii de acord a ofensivei Armatei 11
germane ,,cu ansamblul operaţiunilor” desfăşurate de Grupul de armate ,,Sud”,
Hitler a mai precizat că feldmareşalul Gerd von Rundstedt trebuia să emită ,,cu
oarecari condiţiuni, în termenul cel mai scurt, directive generale”. Încercând să
evite o eventuală reacţie din partea lui Ion Antonescu, Führerul a trasmis că
,,dorinţele” feldmareşalului von Rundstedt fuseseră, în prealabil, aprobate de el şi
îl ruga, prin urmare, să la dea curs ,,în interesul unei conduceri unitare şi
energice”. Cu acelaşi prilej el transmitea că nu se hotărâse încă ,,momentul precis
şi direcţia atacului ce se va da din România” (deşi războiul începuse de o
săptămână).
Prin urmare, atât concepţia de ansamblu cât şi misiunile concrete ale
armatelor române au aparţinut Înaltului Comandament german, generalul Ion
Antonescu, comandantul frontului româno-german, şi generalul Alexandru
Ioaniţiu, şeful Marelui Cartier General român, intervenind împreună cu generalul
Eugen von Schöbert, comandantul Armatei 11 germană, doar pentru transpunerea
în practică a directivelor lui Adolf Hitler.
În acest context, pregătirea militară a României în vederea angajării în
război nu s-a făcut în condiţii corespunzătoare. Factorul surpriză, vizat de germani,
nu a compensat total neajunsurile provocate de lipsa de informare a conducerii
supreme româneşti în legătură cu obiectivele şi misiunile concrete care trebuiau
îndeplinite de armatele române. Realizarea dispozitivului iniţial de luptă s-a făcut
pentru varianta apărării, în cazul unui atac sovietic, apreciat ca iminent, ceea ce a
provocat neajunsuri în faza ofensivă a acţiunilor militare. Ca urmare, consecinţele
negative asupra desfăşurării operaţiilor militare s-au făcut facă simţite încă din
primele zile de război. Realitatea câmpului de luptă, pierderile mari de la Ţiganca
(şi apoi de la Odessa) au fost concludente în acest sens. Aceasta nu înseamnă însă
principala vină a aparţinut germanilor. Responsabilii principali au fost conducătorii
României şi cei ai armatei, inclusiv din perioada care a precedat războiul, care nu
au luat măsurile necesare pentru instruirea şi pregătirea temeinică a armatei pentru
război.
9

10. Prin urmare, concepţia strategică a campaniei eliberatoare din Basarabia şi
nordul Bucovinei a aparţinut germanilor (nu românilor) ale căror trupe au avut o
contribuţie importantă la obţinerea succesului, fără germani reîntregirea teritorială
neputându-se realiza. Cu toate acestea, generalul Ion Antonescu (care a avut rolul
esenţial în angajarea ţării în război) nu şi-a asumat rolul de marionetă, participând
efectiv la conducerea operaţiilor militare în special în sectorul de luptă al Armatei 4
române.
Bibliografie:
*** Antonescu-Hitler. Corespondenţă şi întâlniri inedite, 1940-1944,
Editura Cozia, Bucureşti, 1991.
*** Eliberarea Basarabiei şi a părţii de nord a Bucovinei, 22 iunie – 26
iulie 1941 (coordonatori dr. Alesandru Duţu, dr. Mihai Retegan), Editura Fundaţiei
Culturale Române, Bucureşti, 1999.
Alesandru Duţu, Între Wehrmacht şi Armata Roşie. Relaţii de
comandament româno-germane şi romîno-sovietice (1941-1945), Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2000.
Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu. Relaţiile
româno-germane. 1938-1944, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.

11. MARILE PUTERI ŞI SUVERANITATEA ROMÂNIEI LA DUNĂREA
MARITIMĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ. 1919-1939
Prof.univ.dr. Ştefan LACHE1
Rezumat
Studiul analizează acţiunea politico-diplomatică desfăşurată de România
pentru dobândirea suveranităţii la Dunărea maritimă (cursul fluviului de la Brăila
la vărsare în Marea Neagră), în perioada interbelică. Ca rezultat al unor negocieri
dificile, bi- şi multilaterale, în 1939, în ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial,
România a reuşit să obţină, prin acte internaţionale, modificarea regimului
anacronic de navigaţie pe Dunăre, stabilit de marile puteri europene încă de la
începuturile epocii moderne, îndeplinindu-şi, totodată, o datorie de interes
european: libera navigaţie pe Dunărea românească.
Abstract
The study analyses the politico-diplomatic action developed by Romania
for obtaining the sovereignty on the maritime Danube (the course of the river from
Braila to its flowing into the Black Sea), during the inter-war period. As a result of
bi- and multilateral difficult negotiations, in 1939, in the eve of the Second World
War, Romania succeeded to obtain, through international documents, the
modification of the anachronic navigation regime on the Danube – a regime
established by the great powers form the very beginning of the modern era – thus,
at the same time, fulfilling a duty of European interest: the free navigation on the
Romanian Danube.
Cuvinte-cheie: regimul Dunării; navigaţie; riveran; suveranitate;
negociere; Dunărea maritimă; Comisia Europeană a Dunării.
Key-words: Danube’s regime; navigation; riverain; sovereignty;
negotiation; maritime Danube; Commission of the Danube River.
Dunărea – dată fiind marea ei însemnătate economică, politico-strategică,
militară – a constituit, de-a lungul istoriei, îndeosebi începând cu epoca modernă,
subiect de negocieri internaţionale, marcate de confruntări, dar şi de compromisuri
necesare reglementării regimului său de navigaţie. Rivalităţile dintre marile puteri
europene, riverane şi neriverane, au făcut ca principiul libertăţii de navigaţie pe
marele fluviu european2, corolar al libertăţii comerţului, să fie greu de pus în
aplicare de către statele riverane mici şi mijlocii, cum este şi cazul României.
1
Prof. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii
Spiru Haret
2
Dunărea este al doilea fluviu din Europa ca dimensiuni şi debit, după Volga.
Ea izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră (Schwarzwald) şi străbate, de la Vest la Est,
partea de Sud a Germaniei, traversează apoi zona regiunea de Nord-Est a Austriei, după
care formează, pe o porţiune, graniţa dintre Slovacia şi Austria, parcurge apoi Sud-
11

12. În acţiunea sa politico-diplomatică pentru reglementarea regimului
Dunării, România s-a prevalat, înainte de toate, de poziţia sa geografică, fiind statul
cu cel mai lung parcurs al fluviului: 1.075 de km, adică o treime din totalul de
2.860 km, câţi sunt de la izvoarele sale, până la vărsarea în Marea Neagră; de
asemenea, România ocupă 221,7 mii km pătraţi, ceea ce reprezintă 27% din
întreaga suprafaţă, de 817 mii km pătraţi, a întregului bazin hidrografic dunărean.
La acestea se adaugă faptul că România deţine Gurile Dunării, prin care se deschid
căile maritime ale lumii, interesul său fiind identic cu acela al tuturor riveranilor
fluviului, de a naviga nestingheriţi spre Marea Neagră, apoi spre Strâmtorile Bosfor
şi Dardanele, putând astfel să ajungă pe pieţele din Orientul Mijlociu, Asia
Centrală şi de Sud etc.
Transformarea Dunării în cale fluvială mondială de comerţ a devenit
pentru România, precum şi pentru alte ţări europene, o problemă de progres şi
civilizaţie. De fapt, cum se ştie foarte bine, de Dunăre, ca şi de Carpaţi şi de Marea
Neagră, se leagă întreaga viaţă a poporului român. Într-un discurs celebru, rostit în
Parlamentul României, la începutul lunii mai 1882, omul politic şi istoricul Mihail
Kogălniceanu arăta că „de la moşi şi strămoşi, există în poporul român instinctul că
fără Dunăre, România nu poate fi, şi nu ar avea raţiunea de a fi! Dacă românii au o
misiune providenţială de îndeplinit, aceasta nu poate fi decât aceea de a fi păzitorii
Dunării”1. Combătând pretenţiile marilor puteri de dominaţie asupra Dunării pînă
la Gurile ei, Mihail Kogălniceanu atrăgea atenţia că „această pretenţiune odată
împlinită, România, în prima linie avea a fi lovită în suveranitatea ei cîştigată cu
preţul a şiroaie de sânge, cu preţul a atâtor alte dureroase sacrificii!” Aşadar –
sublinia Kogălniceanu – românii aveau „dreptul de a vorbi şi de a fi ascultaţi, cu
mai multă tărie şi cu prioritate asupra tuturor celorlalte state, fie riverane, fie
neriverane! Europa ne va asculta! Însă trebuie să-i spunem franc ce ne doare şi ce
voim... Suntem datori de a apăra libertatea Dunării ca un interes european; numai
aşa ea va rămânea Dunăre română.”2.
În 1936, revenind asupra însemnătăţii Dunării în istoria românilor, juristul
Nicolae Daşcovici aprecia că România depinde atât de mult de marele fluviu şi de
navigaţia pe el, încât el reprezintă o garanţie a viitorului, după cum în trecut, s-a
constatat „că forţa de ocrotire, de renaştere şi apoi de consolidare a naţiei române a
Vestul Slovaciei, făcând graniţa cu Ungaria. După ce separă Munţii Pilis prin defileul
Porţile Višegrád-ului din Nordul Ungariei, îşi schimbă brusc cursul către Sud, drenând
partea Central-Vestică a Ungariei, apoi formează graniţa dintre Croaţia şi Iugoslavia şi
intră pe teritoriul românesc la Baziaş. În continuare, Dunărea face graniţa României cu
Iugoslavia până la râul Timok, iar de aici, până în dreptul localităţii Silistra, formează
hotarul cu Bulgaria. De la Silistra până la confluenţa cu Prutul, formează graniţa cu
Republica Moldova şi Ucraina. Dunărea se varsă în Marea Neagră prin trei guri
principale – Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe, care formează Delta Dunării. Dunărea
este navigabilă de la Ulm (Germania) până la vărsare în Marea Neagră.
1
Mihail Kogălniceanu, Texte social-politice alese, Volum alcătuit de: Dan
Berindei (coordonator), Leonid Boicu, Nicolae Ceachir, Matei Ionescu, Dan
Simionescu, Editura Politică, Bucureşti, 1967, p. 341.
2
Ibidem, p. 337-341.

13. fost aceeaşi Dunăre străbună, ca şi interesul european al navigaţiei care coincidea
cu interesul nostru cel mai bine înţeles”1.
Într-adevăr, România şi-a înţeles misiunea ce-i revenea la Dunăre şi şi-a
apărat cauza cu argumente temeinice; în anumite momente, însă, ea s-a lovit de
interese unilaterale ale marilor puteri europene care au urmărit să-şi asigure, prin
diverse acţiuni politice sau tehnice, scopuri exclusiviste, neluând în considerare
interesul comun al tuturor riveranilor – acela al unui regim de libertate a navigaţiei
pe acest mare fluviu internaţional care să nu omită însă principiul referitor la
dreptul statelor de a-şi exercita controlul şi jurisdicţia asupra activităţilor
desfăşurate pe teritoriul lor2.
Evenimentele politico-militare din timpul Primului Război Mondial au
influenţat într-o măsură însemnată regimul navigaţiei pe Dunăre. Marile puteri
învingătoare au supus, încă din toamna anului 1918, controlului lor, întregul curs al
Dunării. Fluviul este împărţit în două sectoare, primul, în amonte de Porţile de Fier,
fiind sub influenţa Franţei, iar al doilea, în aval de Porţile de Fier, sub influenţa
Marii Britanii. Aceste sectoare au fost puse sub controlul Comisiei Interaliate a
Dunării, cu sediul la Budapesta, măsură care leza suveranitatea statelor riverane
mici.
Tratatele de pace cu Germania de la Versailles (28 iunie 1919), cu Austria
de la Saint Germain-en-Laye (10 septembrie 1919), cu Bulgaria de la Neuilly-sur-
Seine (27 noiembrie 1919) şi cu Ungaria de la Trianon (4 iunie 1920) conţineau
două categorii de prevederi referitoare la Dunăre: cele prin care erau restabilite
normele anterioare, încălcate de puterile învinse în război, exprimând de fapt
revenirea la vechiul regim internaţional al Dunării; cele care puneau bazele unei
noi reglementări a regimului Dunării axate pe stabilirea principiilor fundamentale
ale noii reglementări şi a cadrului pentru elaborarea statutului definitiv al Dunării.
Tratatele de pace înscriau drept clauze principale privitoare la regimul de navigaţie
pe Dunăre: fluviul era declarat internaţional de la Ulm până la vărsare în Marea
Neagră; extinderea libertăţii de navigaţie la întreaga reţea fluvială a Dunării.
Comisia Europeană a Dunării, care funcţiona încă din 1856, se compunea, cu titlu
provizoriu, din: Marea Britanie, Franţa, Italia şi România. Statele învinse –
Germania, Austria, Ungaria şi Turcia, ca, de altfel, şi Rusia Sovietică, erau
înlăturate din componenţa Comisiei.
Divergenţele din cadrul Conferinţei de pace de la Paris din anii 1919-1920
între marile puteri neriverane şi aliaţii riverani au impus un regim provizoriu –
convocarea unei conferinţe având drept obiect elaborarea regimului definitiv al
Dunării ce urma să fie formată din: Belgia, Franţa, Grecia, Italia, Marea Britanie şi
România; Austria, Germania, Bulgaria şi Ungaria aveau numai dreptul să asiste la
lucrări şi obligate să recunoască regimul Dunării elaborat de Conferinţă. Liga
1
Nicolae Daşcovici, Dunărea noastră, Fundaţia Culturală „Principele Carol”,
Bucureşti, 1936, p. 119.
2
Ciprian-Beniamin Benea, Dunărea. Geopolitică si negociere. Studiu de caz,
Institutul European, 2009, pp. 37-38.
13

14. Naţiunilor dobândea jurisdicţia pentru soluţionarea litigiilor izvorâte din obligaţia
statelor riverane de a asigura circulaţia pe partea internaţională a fluviului1.
Conferinţa internaţională, menită să stabilească regimul juridic al Dunării
după Primul Război Mondial, şi-a început lucrările la 1 august 1920, la Paris. La
Conferinţă au luat parte miniştrii plenipotenţiari ai celor opt state aliate, desemnate
de Conferinţa de pace, ca fiind în mod special interesate de problema Dunării:
Franţa, Marea Britanie, Italia, Belgia, România, Regatul sârbo-croato-sloven,
Cehoslovacia şi Grecia. Statele Unite ale Americii au declinat invitaţia de
participare la lucrările Conferinţei. Poziţia SUA se poate explica, pe de o parte,
prin faptul că Senatul american nu ratificase tratatele de pace, iar pe de altă parte,
prin împrejurarea că interesele statelor neriverane în reglementarea regimului
Dunării era asigurată în mod evident de Franţa şi Marea Britanie. Statele ex-
inamice riverane Dunării – Germania, Austria, Bulgaria şi Ungaria – au fost admise
la lucrările Conferinţei cu titlu consultativ. Rusia Sovietică n-a fost invitată la
Conferinţă sub nicio formă, deşi normele internaţionale îi recunoşteau acest drept.
Rusia fusese parte la conferinţele anterioare care au stabilit regimul Dunării, având
statutul de riveran. Delegaţia română a fost alcătuită din Toma Stelian, Constantin
Conţescu, Gheorghe Popescu şi V. Atanasiu.
Lucrările Conferinţei au durat un an şi s-au desfăşurat în două sesiuni: 2
august – 16 noiembrie 1920, 5 aprilie – 21 iulie 1921, până s-a ajuns la redactarea
statutului definitiv al Dunării. Preşedintele Conferinţei a fost ales plenipotenţiarul
francez Albert Legrand, iar plenipotenţiarul român, Toma Stelian, a fost ales
vicepreşedinte. La cea de-a doua sesiune, România a fost reprezentată de ministrul
plenipotenţiar Constantin Conţescu2.
Cu toate că principiile generale ale libertăţii navigaţiei dunărene şi ale
egalităţii tuturor pavilioanelor fuseseră acceptate, stabilirea noului regim al
Dunării, în locul celui instituit prin Tratatul de la Paris din 1856, care a pus capăt
Războiului Crimeii3, a ridicat mari dificultăţi, identificarea unor soluţii acceptabile
tuturor participanţilor la Conferinţă, impunând negocieri anevoioase.
1
Dr. Carmen Atanasiu, Problema suveranităţii României la Dunăre şi
„Navigaţia Fluvială Română” (1919-1945), Bucureşti, 2003, pp. 88-92.
2
N. Daşcovivi, op.cit., p. 75.
3
Tratatul de pace de la Paris din 30 martie 1856 a fost semnat de reprezentanţii
Imperiului Otoman, Marii Britanii, Austriei, Franţei, Prusiei şi Sardiniei, pe de o parte,
şi ai Rusiei, pe de altă parte. Tratatul obliga Imperiul Rus sa nu mai aibă flotă de război
şi arsenale militare navale în Marea Neagră şi să retrocedeze Moldovei regiunea de Sud
a Basarabiei limitrofă Dunării – judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad. Astfel, Rusia înceta
să mai fie stat dunărean. Marea Neagră era neutralizată, căci Turcia se obliga să nu mai
întreţină flotă de război şi arsenale militare în Marea Neagră. De asemenea, prin
hotărârile Congresului de la Paris, principiile libertăţii de navigaţie pe fluviile
internaţionale, prevăzute de Congresul de la Viena din 1815, au fost extinse şi asupra
Dunării de Jos. Astfel, navigaţia pe Dunăre era declarată liberă de orice taxe sau
obstacole. (La Commission Européenne du Danube et son oeuvre de 1856 à 1831,
Imprimerie Nationale, Paris, MCMXXXI, p 411.)

15. La 23 iulie 1921 s-a semnat, la Paris, Convenţia privind Statutul definitiv
al Dunării1, de către delegaţiile Belgiei, Franţei, Marii Britanii, Greciei, României,
Cehoslovaciei, participante la Conferinţă cu drept de vot deliberativ, şi statele
învinse în Primul Război Mondial Bulgaria, Ungaria şi Austria. Regatul sârbo-
croato-sloven şi Italia, având rezerve asupra unor prevederi, au semnat Convenţia
ulterior, la fel şi delegatul Germaniei, care la data convenită pentru semnare, era
bolnav2.
Convenţia privind Statutul definitiv al Dunării a fost votat de Senatul
României la 3 aprilie 1922 şi de Adunarea Deputaţilor la 7 aprilie 1922. Legea
privind ratificarea Convenţiei a fost promulgată prin Decret-regal la 13 aprilie 1922
şi a intrat în vigoare la 1 octombrie 19223. Acest document prevedea în esenţă
uniformizarea regimului de navigaţie, poliţie şi supraveghere pe întregul sector
navigabil al fluviului. Libertatea de navigaţie şi egalitatea dintre pavilioane urmau
să fie asigurate de două organisme: Comisia Europeană a Dunării/CED, care
funcţionase cu caracter provizoriu din 1856, a cărei competenţă se întindea pe
partea de fluviu numită Dunărea maritimă (de la Brăila la Sulina), şi Comisia
Internaţională a Dunării/CID, a cărei competenţă se întindea asupra Dunării
fluviale navigabile (de la Ulm până la Brăila), precum şi asupra căilor de apă
declarate internaţionale4. Comisia Europeană a Dunării era compusă din delegaţii
Franţei, Marii Britanii, Italiei şi României; orice stat european, care justifica pentru
viitor interese comerciale, maritime şi europene la Gurile Dunării putea, la cerere,
să fie admis în Comisie. Sediul acestei Comisii era la Galaţi.
Comisia Internaţională a Dunării era compusă din câte un reprezentant al
statelor riverane (Bavaria, Würtemburg, Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Regatul
Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, Bulgaria, România) şi din câte un delegat al
fiecăruia dintre statele neriverane reprezentate în Comisia Europeană a Dunării sau
care puteau fi reprezentate în viitor. Sediul Comisiei Internaţionale a Dunării a fost,
iniţial, la Bratislava, pentru o perioadă de 5 ani, iar din 1927, sediul a fost mutat la
Viena. În 1938, după înfăptuirea Anschluss-ului, sediul CID a fost mutat la
Belgrad. Statutul Dunării, adoptat în 1938, stipula dreptul riveranilor de a executa
singuri lucrări tehnice, de a percepe taxe, de a-şi rezerva cabotajul (navigaţia
internă), de a aplica regulamentele de navigaţie şi poliţie în apele lor teritoriale etc.
1
Statutul cuprindea 5 capitole, respectiv: Regimul general al Dunării, Dunărea
maritimă, Dunărea fluvială, Dispoziţiuni generale, Dispoziţiune tranzitorie, însumând
44 de articole şi un Protocol final. („Monitorul Oficial” nr. 100 din 8 august 1922.)
2
Arhiva Ministrului Afacerilor Externe (în continuare A.M.A.E.), Fond 8,
Convenţii, D. 19, vol. II, fila 459.
3
„Monitorul Oficial” nr. 100 din 8 august 1922; Dr. Carmen Atanasiu, op.cit.,
pp. 104-105.
4
Reţeaua fluvială internaţională a Dunării era formată, potrivit Statutului, din:
Morava şi Thaya, în partea cursurilor lor care constituia frontiera dintre Austria şi
Cehoslovacia; Drava de la Barci; Tisa de la gura Someşului, Mureşul de la Arad;
canalele laterale sau şenalele care dublează sau ameliorează secţiuni navigabile ale zisei
reţele fie reunesc două secţiuni natural navigabile ale unuia din aceleaşi cursuri de apă.
15

16. Din analiza lucrărilor Conferinţei Internaţionale a Dunării de la Paris (2 august
1920 – 21 iulie 1921), precum şi a conţinutului Statutului definitiv al Dunării,
rezultă faptul că marile puteri europene au acţionat pentru menţinerea supremaţiei
lor în privinţa reglementării navigaţiei pe fluviu, impunând proceduri care încălcau
suveranitatea de stat a riveranilor. Exemplu definitoriu în acest sens îl constituie
Comisia Europeană a Dunării, în structura căreia marile puteri neriverane deţineau
rolul decisiv, România fiind singurul stat riveran, membru al acestei Comisii.
„Dacă statele neriverane cred că au şi ele dreptul de a reprezenta aici interesele lor
– comenta Grigore Antipa, urmărind lucrările Conferinţei – ele sunt binevenite s-o
facă în limitele drepturilor ce li s-au recunoscut prin tratate, adică în limitele
dreptului de a controla şi a supraveghe modul cum se aplică aici libertatea
navigaţiunei pentru toate pavilionele; nu însă spre a uzurpa drepturi nejustificate,
de a comanda pe teritoriile altor state şi a controla comerţul lor, precum şi de a
profita de sacrificiile acestora şi de beneficiile ce li se cuvin riveranilor din
teritoriul lor fluvial... Valoarea şi durabilitatea oricărui regim, care se va adopta la
această Conferinţă – scria marele om de ştiinţă –, va depinde: 1) de modul cum va
corespunde el tuturor necesităţilor nouăi situaţiuni politice create în urma
războiului; 2) de modul cum va respecta el drepturile de suveranitate ale riveranilor
şi în administrarea fluviului şi 3) de putinţa ce ne-o va da el de a rezolva cât mai
grabnic şi cu mai multă uşurinţă marea chestiune a Dunării, ale cărei cerinţe
esenţiale sunt şi rămân următoarele: punerea şi menţinerea în cea mai bună stare
de navigabilitate a întregului fluviu şi gurile sale, astfel ca să poată circula pe el
vase de un tonaj cât mai mare; legarea Dunării prin canale cu bazinele celorlalte
fluvii; asigurarea libertăţii navigaţiunii pentru vasele de comerţ ale tuturor
naţiunilor, cu respectarea deplină a drepturilor de suveranitate ale riveranilor şi
cu excluderea oricăror interese lăturalnice şi tendinţe de acaparare şi
monopolizare sau amestec în afacerile care decurg din acest drept de
suveranitate”1.
Comisia Europeană a Dunării – declara la rândul său Toma Stelian, în
cadrul lucrărilor Conferinţei – „constituie o servitute exercitată pe teritoriul şi în
apele teritoriale ale României”, un „organism învechit care atinge grav
suveranitatea statului român”, menţionând că România este gata să ceară
desfiinţarea Comisiei Europene a Dunării în cazul în care Conferinţa ar adopta o
decizie în acest sens2.
România a încercat să obţină modificarea regimului Dunării maritime, fără
a adopta, însă, măsuri unilaterale care puteau fi interpretate ca o revizuire a
tratatelor de pace de la Paris din 1919-1920, urmărind ca demersurile sale să
întrunească acordul celorlalte state membre ale Comisiei Europene a Dunării. Dar,
revendicările legitime ale României s-au lovit, de nenumărate ori, de refuzul
marilor puteri neriverane.
1
Grigore Antipa, Dunărea şi problemele ei ştiinţifice, economice şi politice,
„Cartea Românească”, Tipografia Rasidescu, Bucureşti, 1921, pp. 118-120.
2
Dr. Carmen Atanasiu, op.cit., p. 106.

17. Conferinţa de la Montreux (22 iunie – 20 iulie 1936)1 a oferit diplomaţiei
româneşti posibilitatea de a obţine, prin mijloace permise de tratatele
internaţionale, suprimarea Comisiei Europene a Dunării, aşa cum Turcia obţinuse
modificarea Convenţiei din 24 iulie 1923, de la Lausanne, privind Strâmtorile
Bosfor şi Dardanele, care-i afecta suveranitatea.
În interviul acordat, la 29 iulie 1936, cotidianului francez „Le Temps”, şi
transmis imediat prin Agenţia „Rador” presei române, ministrul de Externe Nicolae
Titulescu a arătat motivele pe care se întemeia diplomaţia română atunci când a
cerut defiinţarea CED. O telegramă „strict secretă”, trimisă la Bucureşti pentru
regele Carol al II-lea şi preşedintele Consiliului de Miniştri Gheorghe Tătărescu,
din Montreux, dădea unele explicaţii în legătură cu sensul interviului, arătând că
„noul regim al Strâmtorilor atrage după sine suprimarea Comisiei Europene a
Dunării, căci România nu mai vrea să rămână supusă unei suveranităţi
internaţionale.”2 În interviul menţionat, Titulescu a expus documentat „teza
românească în chestiunea Dunării maritime aşa cum au conceput-o înaintaşii noştri,
arătând că regimul de capitulaţiuni la care România este supusă, cerând trecerea
asupra României a atributelor teritoriale şi unificarea regimului Dunării printr-o
singură comisiune, aceea de la Viena”3.
Succesorul CED trebuia să fie statul român, urmând ca prerogativele CID
să se extindă asupra întregului curs al fluviului. Cererea de suprimare a CED era
privită ca o necesitate, întrucât – preciza Nicolae Titulescu în interviul menţionat –
„ea constituie anacronismul cel mai de necrezut, controlul teritorial cel mai
inadmisibil şi organismul internaţional răspunzând cel mai puţin scopurilor pentru
1
Conferinţa internaţională de la Montreux a adoptat, la 20 iulie 1936,
Convenţia privitoare la regimul Strâmtorilor Mării Negre statuând: libertatea deplină de
navigaţie prin Strâmtori pentru navele comerciale în timp de pace şi de război, când
Turcia nu este beligerantă. În timp de război, Turcia fiind beligerantă, vasele comerciale
ale neutrilor se vor bucura de libertate de trecere, cu condiţia de a nu-i ajuta pe
beligeranţi. În ceea ce priveşte navele de război, în timp de pace, este liberă trecerea
prin Strâmtori a vaselor uşoare de suprafaţă, a vaselor mici de luptă şi auxiliare;
riveranii Mării Negre pot trece prin Strâmtori nave de linie însumând un tonaj de până
la 15.000 tone, precum şi submarine ale căror baze sunt în Marea Neagră, anunţând din
timp guvernul Turciei. Convenţia este semnată din partea României de Nicolae
Titulescu. România obţine: o întărire a securităţii proprii prin întărirea securităţii aliatei
sale – Turcia – şi a regiunii Mării Negre prin întărirea pactelor sale de asistenţă mutuală
încheiate pe baza Pactului Ligii Naţiunilor; dreptul exclusiv, pentru riverani, de a trece
prin Strâmtori submarinele construite, cumpărate sau trimise la reparat. România a
ratificat Convenţia de la Montreux privind regimul Strâmtorilor la 23 iulie 1936.
(Istoria politicii externe româneşti în date, Coordonator: Ion Calafeteanu, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 293-294; Ilie Seftiuc, Iulian Cârţână, România şi
problema Strîmtorilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, pp. 293-367.)
2
Ilie Seftiuc, Iulian Cârţână, România şi problema Strîmtorilor, op.cit., p. 329.
3
Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, Editura Politică, Bucureşti, 1967,
p. 808.
17

18. care a fost creat”1. Demersul României nu putea fi considerat ca revizionist
deoarece, prin art. 7 al Statutului Dunării din 1921, Comisia Europeană putea fi
dizolvată cu asentimentul statelor membre – Marea Britanie, Franţa, Italia şi
România2.
Nicolae Titulescu nu şi-a putut desăvârşi acţiunea diplomatică consacrată
rezolvării problemei suveranităţii României la Dunărea maritimă, fiind înlăturat din
funcţia de ministru de Externe la 29 august 1936.
Evenimentele petrecute pe scena internaţională au impus amânarea
modificării regimului CED dar, în linii mari, dezideratele expuse de Nicolae
Titulescu au rămas în atenţia României. Cu prilejul sesiunii Consiliului Permanent
al Micii Înţelegeri de la Bratislava, din 13-14 septembrie 1936, s-a abordat
chestiunea Dunării. În procesul verbal al reuniunii se consemna: „În momentul în
care România va socoti oportun a întreprinde negociaţiuni în vederea obţinerii
suprimării Comisiei Dunării sau modificarea actualului său regim, cele două state
ale Micii Înţelegeri [Cehoslovacia şi Iugoslavia] vor sprijini cererile României”3.
La 14 noiembrie 1936, guvernul Germaniei a denunţat în mod oficial
clauzele generale şi speciale privitoare la regimul internaţional al fluviilor Elba,
Oder, Niemen, Rhin-Mosela şi Dunăre, prevăzute în Tratatul de la Versailles. Nota
adresată puterilor interesate se referea la „un tratament injust, care, nu era în acord
cu drepturile germane ale suveranităţii”. Guvernul de la Berlin îşi înceta astfel
colaborarea cu toate comisiile fluviale instituite prin tratatele internaţionale
încheiate la sfârşitul primului război mondial4. În acest context, problema Dunării
maritime, cu diferitele sale aspecte, a figurat în continuare pe agenda sesiunilor
Micii Înţelegeri şi a constituit obiectul unui dialog diplomatic permanent purtat de
România cu Franţa, Marea Britanie şi Italia. La 2 decembrie 1936, guvernul român
a răspuns printr-o Notă transmisă la Berlin, arătând că regreta decizia Germaniei şi
că, deşi avea motive să dorească o revizuire a Statutului Dunării, nu înţelegea,
totuşi, să ajungă la acest scop „decât pe baza procedurii prevăzute de zisul statut”;
ţinând seama de faptul că însuşi guvernul german socotea că numeroasele interese
legate de libertatea navigaţiei pe fluviile trecând pe teritoriile mai multor state
reclama o colaborare internaţională, România se declara dispusă să continue
această colaborare „prin mijlocul unor acorduri care să ţină seama de toate
interesele în prezent şi la care ar adera toate statele interesate”5.
1
Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), Fond
Ministerul Propagandei Naţionale, Presa Externă, dosar nr. 814, filele nr. 29-36.
2
Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 305.
3
Apud Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, op.cit.,
p. 308.
4
România la Conferinţa de pace de la Paris, Ediţie îngrijită de: Dinu
Zamfirescu, Dumitru Dobre, Viorica Nanu, Institutul Naţional pentru Memoria Exilului
Românesc, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 2007, p. 101.
5
A.M.A.E., Fondul 8, Convenţii, D. 19, fila nr. 29.

19. În situaţia creată în urma acţiunii unilaterale a Germaniei de denunţare a
prevederilor Tratatului de la Versailles, privitoare la internaţionalizarea fluviilor
navigabile, a complicat şi mai mult problema Dunării, fiind necesară o analiză
atentă a tuturor consecinţelor deciziei Germaniei naziste pentru a defini politica
dunăreană a României în funcţie de noile schimbări survenite pe arena
internaţională. La sesiunea Consiliului Permanent al Micii Înţelegeri, ţinută la
Belgrad între 1-2 aprilie 1937, s-a convenit ca cele trei state membre să acţioneze
în continuare pe baza hotărârii luate în comun la sesiunea anterioară de la
Bratislava, din septembrie 1936. Totodată, s-a stabilit ca reprezentanţii celor trei
ţări în CID să-şi perfecţioneze colaborarea lor, să se consulte şi să acţioneze în
acest organism internaţional chiar fără Germania1.
După anexarea, în martie 1938, a Austriei, guvernul Germaniei a început o
acţiune politico-diplomatică pentru reexaminarea statutului internaţional al Dunării,
propunând statelor riverane următoarele obiective: a) desfiinţarea CED şi
înlocuirea acesteia cu o altă comisie, din care să facă parte numai ţările riverane; b)
modificarea statutului CID prin admiterea a încă unui delegat german şi renunţarea
la reprezentarea Franţei, Marii Britanii şi Italiei conform principiului potrivit căruia
colaborarea pe Dunăre trebuia să se limiteze la cele şase state riverane (Germania,
Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia şi România); c) obţinerea reciprocităţii
în materie de liberă navigaţie. Adoptarea acestor propuneri ar fi însemnat
instaurarea supremaţiei germane în bazinul Dunării. Desfiinţarea CED ar fi lipsit
contraponderea statelor neriverane în faţa extinderii hegemoniei germane asupra
Dunării maritime.
În aceste condiţii, democraţiile occidentale devin mai receptive la
propunerile României privind respectarea suveranităţii sale la Dunărea maritimă.
La 4 mai 1938, guvernul francez a propus guvernului român desfiinţarea Comisiei
Europene a Dunării şi întinderea competenţei Comisiei Internaţionale a Dunării
până la Marea Neagră. Consiliul Permanent al Micii Înţelegeri, reunit la Sinaia în
zilele de 4 şi 5 mai 1938, a abordat şi problema Dunării şi a hotărât ca în cazul în
care guvernul german ar cere să fie primit în CED, să i se răspundă afirmativ, cu
condiţia acceptării de către acesta a situaţiei existente şi, apoi, cu acordul statelor
membre, să se revizuiască statutul CED în sensul suprimării tuturor prevederilor ce
lezau suveranitatea României.
Guvernul Germaniei a comunicat guvernului României la 1 iunie 1938 că
dorea să trimită la Bucureşti împuterniciţi pentru discuţii privind regimul Dunării,
inclusiv destinul Comisiei Europene de la Galaţi. Aceeaşi comunicare a fost
transmisă la Praga şi la Belgrad, ca şi la Londra, Paris şi Roma, solicitându-se celor
cinci guverne să-şi expună punctele lor de vedere faţă de viitorul regim al Dunării.
În aceeaşi zi de 1 iunie 1938, guvernul român a convocat la Ministerul de
Externe o consfătuire a specialiştilor şi experţilor în chestiunea Dunării pentru a
examina şi stabili atitudinea României faţă de iniţiativele germană şi franceză.
Ministrul de Externe Nicolae Petrescu-Comnen a informat despre intenţia
Germaniei de a discuta problema Dunării numai cu reprezentanţii statelor riverane,
1
Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, op.cit., p. 311.
19

20. cu excluderea marilor puteri neriverane – Franţa, Marea Britanie, Italia. La
consfătuire au participat Grigore Antipa, George Sofronie, Nicolae Daşcovici,
Constantin Conţescu ş.a. care au reliefat voinţa României de a menţine un regim de
libertate a navigaţiei pe Dunăre pentru toate vasele comerciale, dar şi necesitatea de
a pune de acord acest regim cu drepturile suverane ale României la Gurile Dunării1.
Sintetizând opiniile exprimate de participanţi, Nicolae Petrescu-Comnen a definit
astfel obiectivele politicii externe româneşti privind regimul Dunării: a) susţinerea
menţinerii celor trei mari puteri neriverane în organismele de administrare a
Dunării în scopul realizării unui echilibru între micile state riverane fluviului şi
Germania; b) menţinerea Comisiei Europene a Dunării şi admiterea Germaniei în
cadrul acesteia; c) menţinerea Comisiei Internaţionale a Dunării atât cât se va
putea; d) respingerea proiectului german de reglementare a regimului Dunării pe
baza unor acorduri bilaterale2.
Concluziile şi propunerile guvernului României au fost comunicate
guvernelor Marii Britanii, Franţei şi Italiei, iar delegatul României în CED a purtat
tratative cu colegii săi pentru a pregăti modificările ce se impuneau în regimul
navigaţiei pe Dunăre. În urma tratativelor purtate pe cale diplomatică, delegaţii
celor patru state membre ale CED au început, la 15 iunie 1938, la Viena, consultări
în urma cărora s-a ajuns la un acord de principiu care prevedea: 1) suprimarea
aplicării articolului 53 din Tratatul de pace de la Berlin din 1878 care prevedea
funcţionarea Comisiei Europene a Dunării într-o totală independenţă faţă de
autoritatea teritorială; 2) suprimarea internaţionalizării portului Sulina; 3) lucrările
la Gurile Dunării să fie executate de România, cu un serviciu autonom, acceptându-
se însă supravegherea cu caracter internaţional de către un comitet de tehnicieni; 4)
serviciul sanitar să fie făcut numai de către România; 5) braţul Chilia să intre sub
jurisdicţia exclusivă a statului român; 6) retrocedarea către România a farurilor de
la Sulina, Sfântu Gheorghe etc.; 7) judecarea infracţiunilor de la regulamentul de
poliţie şi de navigaţie să se facă de organele judecătoreşti ale României; 8)
suprimarea caracterului internaţional al Inspectoratului de Navigaţie şi a agenţilor
săi, care vor deveni agenţi ai puterii teritoriale; 9) retrocedarea carierelor de piatră,
a spitalelor şi a altor imobile guvernului român3.
În legătură cu iniţiativa guvernului german de a începe negocieri cu
guvernele ţărilor riverane Dunării pentru încheierea unor acorduri bilaterale, cele
trei state ale Micii Înţelegeri, respecâtând hotărârea din mai 1938 de la Sinaia, au
hotărât ca statele Micii Înţelegeri să accepte aceste convorbiri, dar să nu se declare
de acord cu înlăturarea Franţei şi Marii Britanii din organismele internaţionale ale
Dunării.
Reprezentanţii Germaniei au început, la 30 iunie 1938, un turneu
diplomatic în capitalele statelor riverane Dunării. La Budapesta, guvernul Ungariei
1
A.M.A.E., Fond 8, Convenţii, D. 17, vol. V, filele nr. 150-154.
2
Ibidem, filele nr. 163-164.
3
Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, op.cit., pp.
317-318; cf. Istoria politicii externe româneşti în date, Coordonator: Ion Calafeteanu,
Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 304-305.

21. s-a arătat favorabil proiectului Berlinului, dar a subliniat intenţia de a rămâne mai
departe şi în CID. La Belgrad, delegaţii germani nu au obţinut decât promisiunea
că problema regimului internaţional al Dunării va fi discutată de Iugoslavia cu
aliaţii săi1.
Schimbul de vederi între delegaţii Germaniei şi ai României în problema
Dunării au început la Bucureşti, la 7 iulie 1938. Germania a propus:
1. Dunărea fluvială. Constituirea unui organism tehnic în care să fie reprezentate
toate statele riverane de către delegaţi ai ministerelor de Comunicaţii respective, şi
din care să nu facă parte niciun reprezentant diplomatic. Hotărârile să fie luate în
unanimitate. Competenţa organismului să se întindă asupra tuturor chestiunilor
interesând navigaţia, navigabilitatea fluviului, poliţia fluvială etc. Guvernul german
aprecia că acest organism putea coexista cu CID, din care era hotărât să nu mai
facă parte.
2. Porţile de Fier. Guvernul Germaniei a propus constituirea unui comitet special
al noului organism, compus din doi reprezentanţi ai coriveranilor şi doi
reprezentanţi ai altor state riverane Dunării, desemnaţi prin rotaţie. În caz de
divergenţă în cadrul comitetului, hotărârea plenului organismului era obligatorie
pentru statul coriveran rămas în minoritate.
3. Comisia Europeană a Dunării. Guvernul Germaniei a declarat că era dispus să
reintre în Comisia europeană a Dunării şi că privea cu simpatie punctul de vedere
românesc privitor la o revizuire a drepturilor exercitate de Comisie pe teritoriul
României. Delegaţii germani au arătat că în niciun caz intrarea eventuală a ţării lor
în Comisia Europeană nu poate însemna o modificare a atitudinii faţă de Comisia
Internaţională a Dunării în care nu înţelegea să se reîntoarcă.
Guvernul României a arătat că nu putea preciza în acel moment punctul său de
vedere asupra propunerilor germane fiind necesară studierea lor şi consultarea cu
celelalte state interesate. Guvernul român a subliniat că dacă Germania dorea să
intre în CED, trebuia să urmeze procedura fixată de Statutul definitiv al Dunării, pe
care guvernul de la Berlin îl denunţase în noiembrie 1936. Astfel, dialogul româno-
german în problema Dunării s-a încheiat fără niciun rezultat concret, cele două
părţi expunându-şi doar punctele de vedere.
Delegaţii germani au găsit la Sofia mai multă înţelegere pentru realizarea
proiectului lor. Cu toate acestea, guvernul bulgar s-a mulţumit să declare că va
studia propunerile făcute şi va căuta să realizeze un acord cu celelalte state
riverane. La Praga, diplomaţii germani au constatat aceleaşi reticenţe ca la
Bucureşti; interlocutorii lor cehoslovaci nu le-au spus nici da, nici nu2.
La 14 iulie 1938, guvernul român a propus guvernelor Marii Britanii,
Franţei şi Italiei să se întrunească pe 1 august 1938 pentru a se pune de acord
asupra modificării regimului internaţional al Dunării. Cu acest prilej, România
dorea să se convină asupra menţinerii CID cât mai mult cu putinţă şi propunea ca
sediul ei să fie eventual mutat la Belgrad. În privinţa CED, guvernul român preciza
că în noua conjunctură politică, menţinerea ei era imperios necesară, însă propunea
1
A.M.A.E., Fond 8, Convenţii, D. 24, filele nr. 4-5.
2
Ibidem, fila nr. 17.
21

22. modificarea radicală a regimului ei deoarece prerogativele pe care le deţinea „erau
incompatibile cu suveranitatea unui stat independent şi jigneau profund sentimentul
naţional al ţării”1.
Peste patru zile, guvernul francez a dat un răspuns favorabil privind
convocarea unei conferinţe în vederea modificării regimului Dunării maritime,
propunând amânarea ei cu câteva zile. Guvernul britanic trimitea şi el, la 20 iulie
1938, un răspuns favorabil propunerii româneşti de convocare a conferinţei
membrilor CED şi preciza că „discuţiile ce vor urma vor trebui să ia în consideraţie
problema mai vastă a navigaţiei pe întregul curs al Dunării şi toate soluţiile posibile
ale problemei, în general”2. Cu toate demersurile repetate făcute la Roma, guvernul
Italiei a răspuns că nu poate participa la conferinţă, datorită relaţiilor ei speciale cu
Germania3.
Conferinţa diplomatică pentru modificarea regimului Dunării maritime şi-a
inaugurat lucrările la 8 august 1938, la Sinaia, cu participarea reprezentanţilor
Franţei, Marii Britanii şi României. În alocuţiunea sa, ministrul român de Externe,
Nicolae Petrescu-Comnen, a insistat asupra privilegiilor pe care le avea Comisia
Europeană a Dunării prin conservarea unor practici abuzive (drept de judecată în
primă instanţă, apel şi casare fără intervenţia justiţiei naţionale, dreptul de
extrateritorialitate, amestec în organizarea serviciului sanitar, scutiri de taxe de
timbru, scutiri fiscale, vamale, poştale etc.) şi a cerut modificarea regimului
existent pe Dunărea maritimă. Petrescu-Comnen a menţionat că România ar fi
putut recurge cu mult înainte la modificarea regimului Comisiei Europene a
Dunării, însă a considerat că trebuia să obţină această modificare prin înţelegere cu
partenerii săi, fapt ilustrat de însăşi convocarea Conferinţei de la Sinaia. Delegaţii
Marii Britanii şi Franţei au recunoscut justeţea dezideratelor României şi au
declarat că vor acţiona în direcţia satisfacerii acestora. Desigur, poziţia celor două
mari puteri occidentale, substanţial schimbată faţă de perioada anterioară, se
explică prin faptul că în noile împrejurări internaţionale îşi puteau salva în acest
mod interesele lor la Dunărea maritimă. Lista problemelor supuse dezbaterii a fost
prezentată de Constantin Conţescu, ales preşedintele Conferinţei.
Negocierile Conferinţei de la Sinaia au durat până la 18 august 1938, când
s-a adoptat documentul numit „Aranjament privitor la exercitarea puterilor
Comisiei Europene a Dunării”. Documentul a fost semnat în prezenţa ministrului
Afacerilor Externe Nicolae Petrescu-Comnen de către: Douglas W. Keane, în
numele Marii Britanii, Jean du Sault şi Paul Charguerand, în numele Franţei şi
Constantin Conţescu, în numele României. În conformitate cu hotărârile
Conferinţei, textul original al Aranjamentului rămânea în arhiva statului român, iar
o copie era înaintată Italiei, stat membru al CED, care n-a participat la lucrările
Conferinţei, dar trebuia să-şi exprime adeziunea.
1
Idem, D. 17, vol. V, filele nr. 231-232.
2
Idem.
3
A.N.I.C., Fond Casa Regală, Carol al II-lea, Dosar nr. 165/1938, filele nr. 92-
93.

23. Aranjamentul de la Sinaia, din 18 august 1938, compus din 23 de articole
şi un Protocol final explicativ, prevedea, în esenţă, următoarele: încetarea
exercitării puterilor speciale ce fuseseră date Comisiei Europene a Dunării privind
navigaţia pe Dunărea maritimă şi trecerea acestora în competenţa statului român;
încetarea internaţionalizării portului Sulina; puterea judecătoarească este exercitată
de statul român care execută şi lucrările tehnice pe porţiunea Dunării maritime;
întocmirea regulamentului de navigaţie şi poliţie de către Comisia Europeană a
Dunării pe baza propunerilor româneşti şi aplicarea acestuia de statul român;
trecerea corpului de pilotaj sub ordinele autorităţilor române; România înfiinţa un
serviciu autonom – „Direcţia Dunării Maritime” – pentru executarea lucrărilor
tehnice ale cărei atribuţii erau de a proiecta şi executa lucrări tehnice, de a percepe
taxele şi a ţine gestiunea respectivă; taxele asupra navigaţiei, moderate şi egale
pentru toate pavilioanele, erau stabilite de Direcţia Dunării Maritime, care le
percepea şi le afecta exclusiv pentru lucrări şi celelalte atribuţii prevăzute de
Aranjament; trecerea în administraţia autorităţilor româneşti a serviciului sanitar şi
spitalelor Comisiei cu dreptul de a încasa taxele respective în condiţii de egalitate
pentru toate pavilioanele; trecerea în proprietatea statului român a tuturor bunurilor
Comisiei Europene a Dunării, care puteau fi folosite în interesul navigaţiei: vase
plutitoare, drăgi, instalaţii, ateliere, precum şi farurile din Insula Şerpilor, de la
Sulina şi Sfântu Gheorghe. În schimbul bunurilor mobile şi imobile preluate,
guvernul român lua asupra sa sarcinile financiare ale Comisiei constituite din
împrumuturile acordate în 1929 de Franţa, Marea Britanie şi Italia. Anuităţile
împrumuturilor urmau să fie achitate din produsul taxelor de navigaţie. În acelaşi
timp, la Sinaia s-a semnat şi un acord referitor la privilegiile şi imunităţile
personalului CED, prin care erau reglementate raporturile dintre statul român şi
personalul Comisiei1.
Analiza documentelor semnate la Sinaia la 18 august 1938 îndreptăţeşte
concluzia potrivit căreia prin modificările aduse regimului CED se realizau, după
îndelungate eforturi diplomatice, principalele deziderate româneşti. Cea mai mare
parte a prerogativelor Comisiei Europene a Dunării erau preluate de statul român,
stipulaţiile Statutului Dunării maritime armonizându-se cu drepturile de
suveranitate ale României.
Aranjamentul de la Sinaia era deschis pentru adeziune tuturor statelor
reprezentate în Comisia Europeană a Dunării sau care ar fi fost reprezentate în
viitor2. El nu şi-a găsit imediat finalizarea. Abia la 1 martie 1939, s-a semnat la
Bucureşti un Acord internaţional între Marea Britanie, Franţa, Italia, România,
Germania, cuprinzând patru articole, având drept obiect: intrarea Germaniei în
CED „pe picior de perfectă egalitate cu celelalte state” componente; aderarea
Germaniei şi Italiei la Aranjamentul de la Sinaia; modificarea prevederilor
aceluiaşi Aranjament astfel încât „pe măsura vacanţelor ce se vor produce prin
1
A.M.AE., Fond 8, Convenţii, D. 17, vol. V, filele nr. 457-475; cf. Iulian
Cârţână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, op.cit., pp. 324-326.
2
Istoria politicii externe româneşti în date, op.cit., pp. 304-305; Dr. Carmen
Atanasiu, op.cit., p. 130.
23

24. demisie şi punere în retragere, piloţii de naţionalitate neromână vor fi înlocuiţi prin
piloţi români, până ce proporţia acestora din urmă, în raport cu numărul total al
piloţilor va atinge două treimi”; modificarea articolelor Aranjamentului în sensul că
acesta intra în vigoare după depunerea instrumentelor de ratificare şi de adeziune a
statelor membre ale CED.
Acordul de la Bucureşti din 1 martie 1939 urma să fie ratificat odată cu
Aranjamentul de la Sinaia, avea aceeaşi forţă şi valoare ca şi acesta şi intra în
vigoare la aceeaşi dată1. Acordul a fost semnat de dr. Wilhelm Fabricius
(Germania), Adrien Thierry (Franţa), sir Reginald Hoare (Marea Britanie),
Pellegrino Ghigi (Italia), Grigore Gafencu şi Constantin Conţescu (România).
România a ratificat Acordul de la Bucureşti la 1 aprilie 1939, Marea Britanie la 27
aprilie 1939, Franţa la 6 mai 1939, Germania şi Italia la 9 mai 1939. Ambele acte
internaţionale au intrat în vigoare la 13 mai 1939. În aceeaşi zi, s-a deschis la
Galaţi, sub preşedinţia delegatului României, Constantin Conţescu, sesiunea
Comisiei Europene a Dunării în noua ei componenţă, sesiune care marca intrarea în
vigoare a documentelor semnate pe 18 august 1938 la Sinaia şi pe 1 martie 1939 la
Bucureşti2.
Se poate aprecia fără exagerare că, de la Tratatul de pace de la Paris din
1856, Aranjamentul de la Sinaia din 18 august 1938, împreună cu Acordul
complementar de la Bucureşti din 1 martie 1939, a constituit actul cel mai
important în privinţa regimului juridic şi tehnic al Dunării maritime. Fără să
desfiinţeze, din punct de vedere politic şi jurific CED, aceste reglementări au
schimbat, de fapt, situaţia la Gurile Dunării; ele au consfiinţit „un mai întins
conţinut suveranităţii româneşti” şi au reparat pe această cale un trecut de
nedreptate faţă de statutul teritorial al României3.
În pofida unor neajunsuri, sesizate pe bună dreptate, soluţia menţinerii
CED, dar cu prerogative mult reduse, era în noua conjunctură europeană o formulă
politică oportună, având în vedere o Germanie nazistă în plină ascensiune, cu o
Italie aliată acesteia, schimbări teritoriale care duseseră deja la dispariţia unor state
riverane Dunării, şi politica revizionistă a statelor nemulţumite de prevederilor
tratatelor de pace din 1919-1920. În această conjunctură, guvernul român, obţinând
suprimarea unor privilegii speciale, inutile şi depăşite ale CED, n-a intenţionat să
atace principiul controlului internaţional al navigaţiei pe Dunăre. Funcţiile de
control ale CED au fost menţinute, în special dreptul ei de a elabora regulamente
de navigaţie şi de poliţie, ca şi dreptul de a decide în privinţa lucrărilor ce urmau a
fi întreprinse şi de a proba sau nu proiecte tehnice. Funcţiile politice ale CED,
anume supravegherea libertăţii de navigaţie şi apărarea acesteia împotriva unei
eventuale ameninţări rămâneau în vigoare.
1
„Monitorul Oficial” nr. 78 din 1 aprilie 1939; Carmen Atanasiu, op.cit., pp.
131-132.
2
Iulian Cârţână, Ilie Seftiuc, op.cit., p. 336.
3
G. Sofronie, Lupta diplomatică a României pentru suveranitate la Dunăre, în
Economie teoretică, organizare politică şi socială (Comunicări), Vol. I. Sesiunea
1943/1944, Braşov, 1944, p. 287.

25. România a acceptat, astfel, din proprie voinţă, limitarea unora din propriile
sale prerogative, fiind conştientă că supravegherea internaţională care asigura
libertatea navigaţiei pe Dunăre putea garanta într-o măsură suveranitatea sa1.
Comisia Europeană a Dunării păstra încă dreptul de control asupra lucrărilor,
dreptul de a aproba regulamentele de navigaţie şi de poliţie ce urmau să fie aplicate
de România, menţinerea unui numeros personal străin în serviciul de pilotaj şi
obţinea, printr-un acord încheiat cu guvernul de la Bucureşti, privilegii şi imunităţi
pentru personalul său superior.
La 13 mai 1939, CED a ţinut ultima sesiune în vechea sa componenţă, la
sfârşitul căreia noul regim al Dunării maritime a devenit realitate. În ziua de 16 mai
1939, s-a desfăşurat la Sulina solemnitatea simbolică a ridicării pavilionului
românesc la toate navele Comisiei Europene a Dunării şi pe catargele din faţa
palatului CED, în sunetele imnului naţional. Din acea zi, România şi-a dobândit
exerciţiul drepturilor de suveranitate la Dunărea maritimă2.
„Ieri la Sulina – scria ziarul «Timpul» din 17 mai 1939 – idealul Dunării
româneşti a fost înfăptuit.” Iar ziarele „România” şi „Adevărul”, din aceeaşi zi,
consemnau: „Cele trei culori româneşti şi-au luat ieri locul meritat pe navele CED;
ţara noastră preia deplinele puteri la Gurile Dunării.” Cu toată nota de satisfacţie
uşor exagerată faţă de o problemă parţial rezolvată, transferul drepturilor Comisiei
Europene a Dunării asupra României, consemnat prin documentele adoptate la
Sinaia şi la Bucureşti, în 1938, respectiv în 1939, reprezintă un document de o
deosebită însemnătate pentru Dunărea românească. El încheia un capitol de istorie
europeană şi românească, scris cu decenii în urmă, şi deschidea un altul3.
Românii erau hotărâţi să facă „tot ce era omeneşte cu putinţă pentru a-şi
îndeplini, în sfârşit, misiunea lor providenţială de paznici ai Dunării şi de garanţi ai
libertăţii ei”, cu atât mai mult cu cât evoluţia relaţiilor internaţionale din ajunul
celui de-Al Doilea Război Mondial impunea asumarea acestui rol4.
1
Dr. Carmen Atanasiu, op.cit., pp. 132-133.
2
Ibidem, p. 133.
3
Idem, p. 134.
4
Enciclopedia României, IV, Economia Naţională, circulaţie, distribuţie şi
consum, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1943, p. 127.
25

26. PARTICULARIRĂŢI ALE APLICĂRII PRINCIPIULUI SEPARAŢIEI
PUTERILOR ÎN STAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1944-1947
Prof. dr. Constantin OLTEANU1
Abstract: The separation of powers is a model for the governance of a
state. The model was first developed in ancient Greece, and came into widespread
use by the Roman Republic. Under this model, the state is divided into branches,
each with separate and independent powers and areas of responsibility so that no
one branch has more power than the other branches.
Cuvinte cheie: separarea puterilor în stat; istorie, România
Keywords: separation of powers, history, Romania
În spirala istoriei universale, cu deosebire în epocile modernă şi
contemporană, s-a cristalizat şi s-a impus doctrina separării puterilor în stat. După
unii autori, „Principiul separaţiei puterilor şi-a făcut loc în gândirea umanităţii
numai în momentul când s-a simţit nevoia instaurării regimului constitoţional. El a
avut o semnificaţie atât de mare pe continentul european şi american, încât nu se
poate vorbi despre crearea noilor societăţi democratice în afara separaţiei
puterilor”2. În altă ordine de idei, este de reţinut că „În schema conceptuală a
principiului separaţiei puterilor în stat (legislativă, executivă, judecătorească),
aceasta se execută de autorităţi autonome, cărora le revin atribuţii aproximativ
egale de putere. În cadrul competenţelor ce le sunt conferite, fiecare putere
(autoritate publică) deţine şi exercită o serie de atribuţii proprii, prin care realizează
de fapt activităţi specifice (legislative, executive sau judecătoreşti) şi, totodată,
echilibrează raporturile reciproce dintre ele”3. Ca urmare, aplicarea întocmai a
principiului separaţiei puterilor în stat, aşa cum este el conceput, presupune că „nici
una din cele trei puteri nu prevalează asupra celeilalte, nu îşi subordonează pe
cealaltă şi nu poate să-şi asume prerogative ce revin celeilalte”4
Specialiştii în materie consideră că geneza acestui concept, în forma lui
embrionară, se află în antichitate, el fiind prezent, de pildă, în opera marelui filosof
grec Aristotel (384-322 î.e.n.) care, în lucrarea sa „Politica” afirmă că ”În orice
Stat, sunt trei părţi, de care legiuitorul, se va ocupa, dacă e înţelept, să le rânduiască
cât mai bine, şi având în vedere mai înainte de orice, interesele fiecăruia. Aceste
trei părţi, odată bine organizate-menţionează Aristotel-, Statul întreg este, în mod
necesar, bine organizat el însuşi; şi Statele nu se pot deosebi în mod real, decât prin
organizaţiunea diferită a acestor trei elemente. Cea dintâi din aceste trei părţi este
1
Prof. univ. dr. la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie a Universităţii
Spiru Haret
2
Gh. Tănase Gheorghe, Separaţia puterilor în stat, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1994, p. 5
3
Marian Enache, Controlul parlamentar, Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 24
4
Idem, p. 25

27. adunarea generală, care deliberează cu privire la afacerile publice; a doua este
corpul magistraţilor, căruia trebuie să i se hotărască natura, atribuţiile şi modul de
numire; a treia este corpul judecătoresc”1. Distinsul filosof grec nu se rezumă la
enunţarea celor trei părţi constitutive, ci proiectează unele prerogative pentru
fiecare din acestea. Astfel, „Adunarea generală decide în mod suveran despre pace
şi război, despre încheierea şi ruperea tratatelor; ea face legile, pronunţă pedeapsa
cu moartea, exilul, confiscaţiunea, şi primeşte conturile magistraţilor. Aici-continuă
Aristotel-, trebuie a se apuca în mod necesar una din căile următoare: ori a lăsa
toate deciziunile în seama corpului politic întreg, sau ale încredinţa pe toate unei
minorităţi, spre exemplu, uneia sau mai multor magistraturi speciale; ori a le
împărţi şi a le încredinţa pe unele tuturor cetăţenilor, iar pe altele numai unora din
ei”2. Gh. Tănase Gheorghe, prestigios autor de lucrări în materie, este de părere că
„descrierea lui Aristotel avea doar semnificaţia unei simple constatări a realităţilor
de organizare a statului elen, şi nu putea fi pusă în nici o legătură cu principiul
separaţiei puterilor”3. Chiar dacă filosoful antic grec nu a prezentat explicit
concepţia separaţiei puterilor în stat, cum va fi ea definită mult mai târziu, în epoca
modernă, Aristotel are meritul de a atrage atenţia aupra acestei importante
chestiuni, iar considerentele enunţate de el se pot constitui cel puţin în puncte de
referinţă în domeniu.
În Evul Mediu, dar cu deosebire în epoca modernă, s-a continuat studiul
acestei probleme, fiind puse în lumină noi elemente ce vor ajuta la definirea mai
exactă a conceptului separaţiei puterilor în stat. Printre aceştia, un loc de seamă
ocupă filosoful şi juristul englez John Locke (1632-1704), căruia „îi revine meritul
de a fi cercetat pentru prima dată, mai metodic şi într-o nouă lumină, principiul
separaţiei puterilor”4. În esenţă, John Locke ajunge la concluzia „că în orice stat
există trei puteri: legislativă, executivă şi federativă. El susţine că puterea
legislativă trebuie să aparţină parlamentului fiind considerată puterea supremă în
stat deoarece emite reguli de conduită general obligatorii”5. În ceea ce priveşte
puterea executivă, filosoful emglez citat o considera „limitată la aplicarea legilor şi
la rezolvarea unor cazuri care nu puteau fi prevăzute şi determinate prin lege, urma
să fie încredinţată monarhului. Puterea federativă era încredinţată tot regelui, şi
avea în competenţa sa dreptul de a declara război, de a face pace şi a încheia
tratate”6. Astfel, John Locke se manifestă ca un ferm apărător al monarhiei
constituţionale, formă de guvernământ creată de revoluţia engleză.
În perioada de început a epocii moderne, unul din cei care a contribuit prin
lucrările sale la pregătirea ideologică a marii revoluţii franceze din 1789, filosoful
Charles Louis Montesquieu (1689-1755), este considerat creatorul cunoscutei teorii
1
Aristotel, Politica. În româneşte de El. Bezdechi, Editura Cultura Naţională, Bucureşti,
1924, p. 241
2
Ibidem
3
Gh. Tănase Gheorghe, op. cit., p. 6
4
Idem, p. 7
5
Ibidem
6
Idem,p. 8
27

28. privind împărţirea explicită a puterii în executivă, legislativă şi judecătorească1.
Această teorie va constitui „unul din punctele principale ale programelor
revoluţiilor burgheze”2. Conform teoriei lui Charles Louis Montesquieu, obiectivul
principal al conceptului separaţiei puterilor în stat îl constituie renunţarea la
sistemul cumulării puterii în mâna unui om sau a unui organ, pledând pentru „o
monarhie constituţională de tip englez, un sistem bicameral care să limiteze puterea
regală prin organisme eligibile3. Explicând necesitatea acestui principiu, Charles
Louis Montesquieu ţine să sublinieze că „Atunci când în mâinile aceleiaşi persoane
sau aceluiaşi corp de dregători, puterea legislativă este întrunită cu puterea
executivă, nu există libertate, deoarece poate naşte teama ca acelaşi monarh sau
acelaşi senat să facă legi tiranice pe care să le aplice în mod tiranic”4. Dar, după
părerea filosofului Jean Jacques Rousseau (1712-1778), concepţia lui Montesquieu
privind separarea puterilor în stat era percepută „ca un instrument firesc pentru
limitarea absolutismului monarhic şi pentru o progresivă organizare a statului”5.
Dezbaterile în problema separării puterilor în stat, competenţele fiecăreia din cele
trei componente ale puterii, precum şi raporturile dintre ele au făcut obiectul unor
îndelungate şi aprinse discuţii, care nu s-au încheiat nici acum. După un lung
demers în materie, în care evidenţiază numeroase opinii pro şi contra, Gheorghe
Gheorghe, autorul lucrării citate de noi, scrie că „În prezent, principiul separaţiei
puterilor este folosit în scopul de a concentra la maximum puterile în mâinile
organelor executive. Drept urmare, separaţia puterilor, în sensul unei delimitări
stricte a funcţiilor legislative, administrative şi judecătoreşti între diferitele organe
ale statului, a dispărut în fond. Pe lângă faptul că s-a dezvoltat legislaţia
guvernamentală, dar chiar legislaţia parlamentară destul de mare ca volum s-a
redus, în esenţă, la consacrarea legislativă a activităţii guvernului”6. Se admite că
„Parlamentele moderne nu deţin însă un monopol asupra activităţii legislative,
întrucât exerciţiul acesteia poate fi transferat, în anumite condiţii, de către forul
legislativ Guvernului”7.
Principiul separaţiei puterilor în stat nu exclude faptul că „puterea de stat
este unică. Iar unitatea puterii de stat este expresia unicităţii de interese a clasei
care o exercită, expresia unicităţii voinţei care se realizează ca voinţă obligatorie
pentru întreaga societate, prin puterea de stat. Multitudinea oricât de extremă a
organelor de stat prin care se realizează puterea de stat nu poate ascunde şi nici nu
poate altera caracterul de unicitate al puterii de stat”8.
1
Mic dicţionar filosofic, Editura de Stat pentru Literatură Politică, Bucureşti, 1954, p. 452
2
Gheorghe Gheorghe, Separaţia puterilor în stat. Teorie şi realitate, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 9
3
Ibidem
4
Idem,p. 11
5
Ibidem
6
Idem, p. 19
7
Marian Enache, op. cit., p. 20
8
Idem, p. 292

29. Repere din activitatea pentru separaţia puterilor în stat în România până
în anul 1944. Istoricii, juriştii, filosofii, specialiştii în domeniu consideră că
originea separaţiei puterilor în stat în Principatele Române se află în aplicarea
Regulamentelor Organice începând cu deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea,
întrucât, până atunci, puterea era concentrată în mâna domnului, care o exercita în
mod neîngrădit. Fosta structură, Sfatul Ţării, format din mitropoliţi, episcopi şi
boieri numiţi de către domn, „neavând origine electivă, nu avea nici o independenţă
faţă de domn”1. O primă încercare de a pune problema separaţiei puterilor, mai
mult deductivă decât explicită, o găsim în „Constituţia” elaborată la Iaşi, la 13
septembrie 1822, de boieri moldoveni şi intitulată: „Cererile cele mai
însemnătoare ce se fac din partea obştei Moldovei”, care a fost înaintată Porţii. La
art.19, documentul preconiza ca „puterea ocârmuirei şi a împlinirii să fie în singura
mână a domnilor, iar puterea hotărârei să fie pururea în mâna domnului împreună
cu Sfatul obştesc”2. Aşadar, rezultă că „în temeiul articolului menţionat, puterea
executivă sau-conform terminologiei vremii-a «ocârmuirii şi împlinirii» era
încredinţată şefului statului, în timp ce aceea legislativă sau a «hotărârei» aparţinea
Sfatului obştesc şi domnitorului, exercitând-o împreună3. Deşi „Constituţia”
moldoveană din anul 1822 a rămas în faza dorinţei, ea se înscrie, totuşi, ca un
important moment în eforurile de modernizare a societăţii româneşti.
Regulamentele Organice cuprindeau „pe lângă diferite reguli privitoare la
oranizarea puterilor statului şi raporturile dintre acestea, numeroase norme de drept
administrativ şi financiar”4. Pentru Principatele Române, ele „alcătuiesc, în partea
lor privitoare la principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a statului,
prima lor lege fundamentală”5, fără a fi identică, de pildă, cu Constituţia franceză ,
adoptată după Revoluţia din 1789. În Regulamentele Organice, problema puterilor
în stat era reglementată astfel: a) puterea legislativă este despărţită de cea
judecătorească, precizându-se că „Obicinuita Obştească Adunare nu va fi
însărcinată de acum înainte şi cu cuvinţiile judecătoreşti, fiind acestea pentru
vremea viitoare, se vor da unui osebit divan sau asupra unei Înalte Curţi”6; b)
separaţia puterii legislative de puterea executivă s-a rezolvat prin includerea în
atribuţiile Obşteştei Adunări a tuturor „izvoarelor de pravilă (proiectele de legi) şi
regulamentelor noi care peste marginile unei porunci slobozite de Domn pentru
împlinirea legiuirilor în fiinţă”, iar în căderea puterii executive îi da „poruncile
domneşti care se dau spre a se pune în lucrare cele în fiinţă pravile7. Corpul
1
Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne şi guvernanţi 1866-1916, Silex Casă de Editură, Presă şi
Impresariat S.RL., Bucureşti, 1994, p. 217
2
Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare din România până în 1918, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1983, p. 17
3
Ibidem
4
Tudor Drăganu, Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până în
1916, Editura Dacia, Cluj, 1991, p.39
5
Ibidem
6
Gheorghe Gheorghe, op. cit., p. 218
7
Ibidem
29

30. legislativ (Parlamentul), unicameral, în forma sa embrionară, propus de
Regulamentele Organice, s-a numit „Obicinuita Obştească Adunare”, alcătuită în
exclusivitate din marea boierime, care avea ca atribut şi alegerea Domnului; c) în
ceea ce priveşte funcţia executivă, „este uneori denumită şi funcţie administrativă
şi are ca obiect organizarea aplicării şi aplicarea în concret a legilor, asigurarea
bunei funcţionări a serviciilor publice instituite în acest scop, precum şi emiterea de
acte normative şi individuale sau efectuarea de operaţii materiale prin care, pe baza
legii, se intervine în viaţa particularilor pentru a le integra activitatea sau a le face
anumite prestaţii”1. În sistemul Regulamentelor Organice această funcţie aparţinea
Domnului, astfel că el era factorul cel mai important în conducerea ţării, şeful
statului, deşi prerogativele sale erau mult mai restrânse faţă de trecut”2. În acelaşi
timp, Regulamentele Organice subliniau că, în activitatea sa, Domnul trebuia să
ţină seama şi de prevederile pravilelor vechi, precizând că „îndatoririle puse asupra
Obicinuitei Obşteşti Adunări...nu vor putea să împiedice stăpânitoarea putere dată
Domnului după vechile întocmiri şi obiceiuri ale ţării, şi care putere priveşte la
păzirea bunei rânduieli şi la liniştea publicului”3. În exercitarea atribuţiilor ce-i
reveneau, Domnul era sprijinit de un „consiliu administrativ”, format din ministrul
de Interne, ministrul de Finanţe şi marele Postelnic4. Din aceste definiri rezultă că,
în sistemul Regulamentelor Organice, „Domnul numea şi revoca pe colaboratorii
săi, fără a ţine seama de alte consideraţii decât acelea care îl interesau pe el.
Miniştrii nu puteau urmări o altă politică decât aceea a Domnitorului. Orice
iniţiativă în domeniul de activitate departamentală al ministrului trebuia să aibă
încuviinţarea prealabilă a Domnului”5. Miniştrii formau Sfatul Miniştrilor, pe care
Domnul îl convoca atunci când trebuia să se analizeze chestiuni importante, acesta
constituind forma embrionară a guvernului. În acest sens, art. 149 din
Regulamentul Organic al Ţării Româneşti stipula că „Acest sfat va fi sub însuşi
prezidenţia Domnului de câte ori va socoti de trebuinţă a se sfătui cu miniştrii săi
asupra vreunei folositoare măsuri administrative, asupra vreunei noi întocmiri ce ar
trebui să facă”6.
Ideea separaţiei puterilor în stat a fost enunţată şi în Adunările ad-hoc din
1857, cea din Moldova, de pildă, „susţinând ca puterea legislativă să fie
încredinţată unei singure adunări, care să cuprindă reprezentanţi ai tuturor marilor
interese ale ţării”7, iar în Ţara Românească pronunţându-se, „după datinile vechi
ale ţării, o singură Adunare Obştească, care va fi întocmită pe bază electorală
destul de largă, încât să reprezinte interesele generale ale populaţiei române”8.
1
Marian Enache, op.cit., p. 21
2
Gheorghe Gheorghe, op. cit., p. 218-219
3
Idem, p. 219
4
Pop Teodor Leon, Constituţiile României, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1984, p. 8
5
Idem, p. 9
6
Gheorghe Gheorghe, op. cit.,p. 220
7
Idem, p. 226
8
Ibidem

31. Domniii din Principatele Române, acopereau, prin atribuţiile lor, cele trei
importante laturi ale puterii: legislativ, executiv şi judecătoresc1. În acelaşi timp,
„Domnul avea iniţiativă legislativă, precum şi dreptul de a aproba sau respinge
legile votate de Adunarea Obştească Obişnuită. El avea puterea de a acorda şi
ridica titlurile nobiliare, avea dreptul de graţiere şi de comutare a pedepselor. În
privinţa atribuţiilor judecătoreşti, domnul nu avea drept de judecată, dar putea
întări hotărârile judecătoreşti rămase definitive2. Regulamentele Organice
prevedeau, totuşi, că „hotărârile ultimei instanţe vor fi «socotite desăvârşite pentru
totdeauna în domnia Domnului ce se află în scaun şi întru a moştenitorilor săi»; se
introdusese, cu alte cuvinte, autoritatea lucrului judecat”3. În problema
amendamentelor formulate de Adunarea de revizie din Moldova referitoare la
alcătuirea instanţei supreme şi la reducerea atribuţiilor judecătoreşti ale Domnului,
generalul rus Pavel Kiselev, respingându-le, considera că acestea ţintesc „a da în
lături puterea Domnului, care n-ar mai avea nicio împărtăşire în pricinile
judecătoreşti şi s-ar aduce la singura dregătorie a unui vornic de aprozi”4.
Regulamentele Organice nu au admis înscrierea principiului inamovibilităţii
magistraţilor „dar au arătat-o ca un deziderat ce s-ar putea realiza după zece ani de
la punerea în aplicare a Regulamentului; ele admit deocamdată, însă, numirea
judecătorilor pe o perioadă de trei ani5. În consecinţă, „judecătorii erau numiţi de
domn pe o perioadă de trei ani, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade cu încă
trei ani pentru cei ce s-au dovedit capabili”6.
În concluzie, se poate spune că dispoziţiile Regulamentelor Organice „au
fost, în cele din urmă, în materie judecătorească, precum şi în celelalte, un
compromis între diferitele dorinţe ce se exprimaseră în Principate. Organizarea
instanţelor se făcea pe baza principiului «despărţirii puterilor cârmuitoare şi
judecătorească»”7. Ca urmare, „în contextul separării insuficient de conturate a
puterii legiuitoare de cea executivă, nici puterea judecătorească nu apărea, în
lumina Regulamentelor Organice, pe deplin independentă de domn”8. Deşi
cuprindeau multe prevederi în contradicţie cu cerinţele societăţii româneşti, totuşi,
trebuie subliniat că Regulamentele Organice au adus o importantă contribuţie la
modernizarea justiţiei în Principatele Române. „Sistemul judecătoresc a fost supus
unei profunde reorganizări pe baza unor principii noi, cum sunt: separarea
activităţii juridice de cea administrativă, laicizarea justiţiei, introducerea într-o
1
Prof. univ. dr. Costică Voicu, Istoria statului şi dreptului românesc. Curs universitar,
Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 294
2
Idem, p. 294-295
3
Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 334
4
Ibidem
5
Dr. Ion T. Amza, File din istoria statului şi dreptului românesc, Editura Sylvi, Bucureşti,
2001, p. 161
6
Prof. univ. dr. Costică Voicu, op. cit., p. 296
7
Enciclopedia României, vol.I, Bucureşti, 1938, p. 334-335
8
Tudor Drăganu, op. cit., p. 48
31

32. formă incipientă a inamovibilităţii judecătorilor, organizarea ierarhică a instanţelor
şi specializarea lor”1
Elemente novatoare şi deosebit de importante, în direcţia creării unor
instituţii politice şi administrative moderne va aduce revoluţia din 1848 din Ţările
Române, unele inspirate din documentele Revoluţiei franceze din 1789. În
Moldova, în urma adunării din 27 martie 1848, de la Hotelul Petersburg din Iaşi,
fruntaşii mişcării moldovene au alcătuit o petiţie către domnitor. Redactată sub
forma unei proclamaţii, Petiţia cuprindea 35 de articole, constituindu-se într-un
program moderat burghezo-liberal. Astfel, petiţia-proclamaţie „urmărea
concretizarea absolută a principiului separării puterilor statului, autonomizarea
Adunării obşteşti şi scoaterea ei de sub tutela domnitorului Mihail Sturza”2.
Aceasta însemna dizolvarea Adunării Obşteşti şi constituirea unei noi adunări,
considerată a fi „adevărata reprezentare a naţiei”. La sfârşitul lunii august 1848,
Mihail Kogălniceanu a publicat, la Cernăuţi, broşura „Dorinţele partidei
naţionale din Moldova”, un cuprinzător program, care prevedea, între altele,
Adunare reprezentativă, domn ales din toate stările societăţii, responsabilitatea
miniştrilor şi a funcţionarilor publici.
În Ţara Românească, „Unul din cele mai reprezentative documente
programatice ale revoluţiei române a fost „Proclamaţia de la Izlaz”, potrivit
căreia, la baza viitoarei organizări statale urma să se afle principiul suveranităţii
poporului, ce se preconiza să fie exercitată prin reprezentarea tuturor claselor
sociale în cadrul unei adunări generale3. De asemenea, Proclamaţia stipula
principiul responsabilităţii domnului şi al responsabilităţii miniştrilor şi a tuturor
funcţionarilor4.
La punctul 15 din Petiţia Naţională a Adunării a românilor transilvăneni
din 3-5 mai, de la Blaj, se prevedea: „Naţiunea pofteşte să se facă constituţiune
nouă pentru Transilvania, prin o adunare constituantă a naţiunilor ţării, care
constituţiune să se întemeeze pe principiile dreptăţii, libertăţii, egalităţii şi
fraternităţii; să se lucreze codice noi şi civile, penale, comerciale etc., tot după
acele principii”5.
Convenţia din 19 mai 1858 a reprezentanţilor celor şapte puteri garante,
întruniţi la Paris, „a servit drept Constituţiune pentru ţara noastă până la 1 iulie
1866, când s-a proclamat noua Constituţiune”6. Principatele Române continuau să
fie separate, fiecare cu Parlament unicameral, cu domnitor separat, ales pe viaţă de
către Parlament, cu guverne separate7. Prin voinţa locuitorilor, s-a reuşit unirea în
fapt, „reunind în persoana Domnitorului Cuza cele două coroane ale principatelor
1
Ibidem
2
Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare din România..., p. 59
3
Tudor Drăganu, op. cit., p. 83
4
Ibidem
5
Victor Cheresteşiu, Adunarea naţională de la Blaj, Editura Politică, Bucureşti, 1966, p. 85
6
Enciclopedia României, vol. I, Bucureşti, 1938, p. 175
7
Prof. univ. dr. Costică Voicu, op. cit., p. 321