1. CriticismulJunimist Studiu de caz Realizat de DabijaOana siAsaveiAlina

2. Cuprins

3. În introducere - Junimea Junimea a fost un curent cultural şiliterar, darşi o asociaţieculturalăînfiinţată la Iaşiînanul1863 din iniţiativaunortinerireîntorşi de la studii din străinătate, înfrunte cu Petre P. Carp, VasilePogor, IacobNegruzzişiTeodorRosetti, TituMaiorescu,cel care a devenitmentorul spiritual al Junimii. Scopul initial a fostacela de a organiza “prelectiunipopulare” petemediferite de intereslarg(cum arfistiinta, istoria,culturanationala) prin care se urmareaeducareagustuluipublicului,purificarealimbiiromaneliteraresiinteresulpentru literature. In cadrulsedintelortinute in casa luiTituLiviuMaiorescu la Iasieraucititesidiscutateopereleunortineriscriitori, iarcelemaivaloroaseeraupublicate in revistasocietatiinumita “Convoorbiriliterare”.

4. Salonul Junimea - Casa Pogor

5. Salon Junimea – Casa Pogor

6. Înactivitateasocietăţiişi a revistei se contureazădistinct treietape: Prima etapă, numităşi "etapaieşeană", se întinde de la întemeiere, înanul1863, pânăîn1874, cand se elaboreazăprincipiilesocialeşiestetice ale “Junimii”, aceea a luptelorpentrulimbă, purtate cu latiniştiişiardelenii, apoi a polemicilor cu barnuţiştii, cu BogdanPetriceicuHaşdeuşi cu revistele din Bucureşti, duse nu numai de Maiorescu, darşiînacţiunicolaterale de Gheorghe Panu, TeodorVârgolici, AlexandruLambrior, VasileBurla, AlexandruCihac. Este vremeaîn care “Junimea” provoacăcelemaimulteadversităţi, darşiaceeaîn care, prinsuccesulpolemicilorei, prinadeziunealuiVasileAlecsandri, prindescoperirealuiMihaiEminescu, aureolaprestigiuluiîncepesă se formezeînjurulei.

7. Adouaetapăa “Junimii” dureaza din 1874 pana in anul 1885, candşedinţele din Iaşi se dublează cu cele din Bucureşti, îndiverselelocuinţe ale luiMaiorescuşiîncele din urmăînarmonioasacasă din stradaMercur, undeVasileAlecsandri a cititFântânaBlanduziei ,Despot-vodă; Caragiale a cititO noaptefurtunoasă, apăruteînaceeaşiperioadăînConvorbiriliterareîmpreună cu opereleluiVasileContaşiIon Creangă. Este perioada de desăvârşire a direcţieinoi. Înpaginilerevisteiaparoperelemarilorclasici: Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, precumşi ale altorpersonalităţi din primul rang înartă, ştiinţăşicultură. Este perioada de glorieabsolută a revistei.

8. A treiaetapănumităşi “etapabucureşteană”, a avut loc în perioada1885-1944, o perioadămailungăşilipsită de omogenitate. Transferată la Bucureşti, revistaîşischimbăîn mare măsurăprofilul, predominândcercetărileistoriceşifilozofice.

9. Sediul Junimii in Iaşi

10. Tudor Vianu “Gustuljunimiştiloresteclasicşiacademic.Oamenide formative universitară, stăpânindumanităţilevechişimodern, eisuntînclinaţia judecadupămodeleşia credeînvaloareacanoanelorîn artă.”

12. A absolvitgimnaziul la Berlin (1850) urmândFacultatea de DreptsiŞtiinţePolitice din cadrulUniversităţii din Bonn . Înanul 1862 revine la Iaşişicontribuie la punereabazeisocietăţiiJunimea (primăvaraanului 1864).

13. Adept al ideilor "junimiste" s-a remarcat ca unuldintrefruntaşiiPartidului Conservator din aceaperioadă.

14. A fost ales înnumeroaserândurideputatşi senator înParlamentulRomâniei , iardupăplecareadomnitoruluiCuza a fost ales de douăoripreşedinte al Consiliului de Miniştri.

16. A studiat la pensionulMalgouverne din oraşulIaşi, după care (din anul 1849) şi-a continuatstudiilesecundare, apoicelejuridice la Paris.

17. VasilePogor a fostunuldintrefondatoriisocietăţiiJunimeaşiairevisteiConvorbiriliterare , unde a colaborat cu versuri, scrieriînprozăşitraduceri. A tradus din Horaţiu , Goethe , Hugo , Gauthier , Baudelaire .

20. Şi-a făcutstudiileîn Germania . A fostprofesor la Facultatea de drept din Iaşişipreşedinte al AcademieiRomâne . Membrufondator al societăţiiJunimea a condustimp de peste 28 de anirevistaConvorbiriliterare .

21. Selecţielucrări :

22. “ MihaiVereanu ” , roman, 1873 ;

23. “ Copii de penatură ” , portretesatiriceînprozăşiversuri, 1874 ;

24. “ HatmanulBaltag ” , operăbufăîncolaborare cu I.L.Caragiale , 1884 ;

27. Acesta a fost academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician şiscriitorromân, prim-ministru al Românieiîntre 1912 şi 1914 , ministru de interne, membrufondator al AcademieiRomâne , personalitateremarcabilă a Românieisfârşituluisecolului al XIX-lea şiînceputuluisecolului XX . Maiorescuesteautorulcelebreiteoriisociologice a formelorfără fond , bazaJunimismului politic şi "piatra de fundament" pe care s-au construitopereleluiMihaiEminescu , Ion Luca CaragialeşiIoanSlavici.

29. Titu Maiorescu - Critice 1.”Iluzii pierdute-iacasemnultimpului in care traim.” 2.”Frumosul nu este o ideeteoretica , ci o ideeinvalitasiincorporata in forma sensibila , si de aceeacuvantul poetic trebuiesa-mi reproducaaceasta forma.” 3. “Pasiuneaeste o stare anormala a sufletuluiromanesc. Incordareasenzatiunilor , prin care se caracterizeaza, nu poateduramultfara a punesufletul in pericol, siterminareaei , in proportie cu naturaacestuiefect , constituietotdeauna o crizaintelectualasifizica, a careiscaravariaza de la plans la nebunie . Sirulfenomenelorpasiunii nu estedecatapropiereacrescandaspreaceacatastrofa.”

30. O cercetarecriticaasuprapoezieiromane de la 1867 1. Aceststudiupunebazeleesteticiiliterare. 2. Aici, TituMaiorescudefinestepoezia ca ideemanifestata in forma sensibila. 3. Celedouaconditii ale existenteiopereiartisticesunt: continutulsi forma. 4. Continutultrebuiesa fie alert, tensionatsiuimitor. 5. Forma trebuiesa se intemeiezepecuvinteconcretizatoaresipefiguri de stilsugestive. Studiulabordeazaprincipiileartei, pornind de la stadiul la care ajunseseliteraturaautohtona in 1867. Este un studiu de analizaasupraliteraturiiprin care criticuladuce in prim-plan exemplevaloroase. El definesteartaliterara ca ideemanifestata in forma sensibilasi face distinctiaintrestiinta (care exprimaadevarul) siarta (chematasaexprimefrumosul).

31. Comediile d-luiCaragiale este o lucrarescrisă de TituMaiorescu din dorinţa de a-l apărapeI. L. Caragiale de atacurile din presavremii care-l acuzau de imoralitate (datoratăprezenţeiuneilumi de joasăspeţăînpiesele sale: oameni "viţioşisauproşti", amornelegiuit etc.). Pornind de la constatareacătipurileşisituaţiile din sferatimpului, Maiorescuatrageatenţiacăartistulrecreeazărealitateadintr-o perspectivă ideal-artistică, fărăniciopreocuparepractică. Stratulsocial luat sub observaţie de Caragialeînacestecomediiestecel de jos, iaraspecteleprezentatesunttipice, există la toatălumea, autorul dramatic descoperindexistenţauneisocietăţiîntoatăveridicitateaei, "sub formeleuneispoieli de civilizaţieoccidentală, strecuratăîn mod precipitatpânăînacelstratşitransformatăîntr-o adevăratăcaricatură a cultureimoderne." Tipologiapersonajeloreste, de asemenea, diversă, caracterizată cu o intuiţieşi o fervoarecritică de-a dreptulremarcabile. Înstudiulsău, Maiorescuprecizeazăfaptulcăsocietatea, împreună cu opiniapublică, considerădrepttrăsăturăcaracteristică a comediilorluiCaragialetrivialitatea, însăargumenteleşicomparaţiileadusepeparcursularticolului au întemeiatconcluziacăînlumeaartei nu poatefivorba de "trivial", cifiecarescriitor are dreptulsăuliterarincontestabil.

32. Eminescu şi poeziile lui este un studiu de TituMaiorescu. A fostpublicatînanul 1889, anulmorţiiluiEminescu, şieste prima lucrare de exegeză (analiză / interpretare) a opereieminesciene. Aşadar, Maiorescudevineprimuleminescolog (cercetătorşicuceritor al opereieminesciene). Aşa cum aratăşititlul, studiulcuprindedouăpărţi: prima parte se referă la viaţapoetului, (vizează „omul” Eminescu), întimpce a douacuprinde o analiză a opereiacestuia („poeziilelui”). Înparteaîntâi, criticulfixeazăsumarcâteva date din biografialuiEminescu, arătândcăacesta s-a născut la Botoşani, a studiat la Cernăuţi, Vienaşi Berlin, a fost inspector şcolar, bibliotecar; a muritîn 1889.

33. MaiorescuîncearcăsădezlegemisterulboliiluiEminescu. El nu admiteideeapotrivitcăreiaboala de care a suferitEminescu (nebunia) arfifostdeclanşată de sărăcieşiaratăcă ea a fostmoştenităereditar (doifraţiaiacestuia s-au sinucisdupăceînnebuniseră!). Considerăcăviaţasaplină de excese (abuz de tutun, cafea; lecturileexcesive) a fost o consecinţă a acesteibolişi nu factorul care a cauzat-o. Face un portret spiritual al luiEminescu, evidenţiindu-i ca trăsăturidefinitoriiinteligenţa, memoriaextraordinară (capacitatea de a reţine un volumimens de cunoştinţe), culturaexcepţională (cunoscător al filosofiei, al credinţelorreligioase; pasionat de marilescrieri ale lumii), setea de cunoaştere (interesul constant pentrunou, pentruteoriileştiinţifice, economice, filosofice etc.), modestia (refuzulpremiilorşi al gloriei; simplitateape care o dovedeşteîndiscuţia cu reginaRomâniei, Carmen Sylva). AfirmăcăbiografialuiEminescu se apropie de cea a geniului romantic: inteligent, visător, însetat de cunoaştere, darnefericitîn plan familial, neînţeles de societate.

34. Beţie de cuvinte în"RevistaContimporană" este un studiusubintitulat“Studiu de patologieliterară”, scris de TituMaiorescuîn 1873, în care satirizeazăfrazasupraîncărcatăşi, prinaceasta, confuză, numindboala de care suferăflecarul“lipsă de idei”. Beţia de cuvinte are ca referinţălimbacultăromâneascăşi, maistrâns, cea a jurnaliştilorşiscriitorilor.

40. B. Spirituloratoric;

41. C. Ironia;

42. D. Spiritul critic;

45. Medalionul Junimii

46. Vă mulţumim pentru atenţie!