1. BUCURES0I, IUNIU. 1881 N o . 9 .
‫״‬ BISERICA ORTHODOXÂR d M "J l KNALl PERIODICII ECLESIASTICU
A P A R E O D A T A L T i n S T A
‫״‬P red ică cuvfintul“
j II. Tim . IV . I
Biserica orthodoxăşi calendariul.
Punctul principalii de neunire în calendarele esistente
as’ta-ςΓίin Bisericele creştine este (Jiua serbăreî pascelor.
Acostă neunire in privinţa ςΐΐίοι serbare! pascelor s’a
manifestatu încă din viacurile primitivi ale chreştinis-
mului. Aşa, pe la jumătatea viâcului ll-lea, când ser-
barea pascelor a devenitu obiecţii de certă între Biserica
resăritână şi cea apusană, resăritenii păstrau datina iu-
daică de a serba pascele odată cu Iudeii, la 14 ale lunci
lut Martie. Apusenii serbau acesta «Ji în Dumineca ce
urma după 14 ale lui Martie. Pe atunci cestiunea acesta
începuse a fi unu obiecţii de neînţelegere intre Biserici:
Cea romană pretindea, ca şi Bisericele resăritene să ser-
beze pascele odată cu densa, eră nu odată cu Iudeii.
Resăritenii se raportau la esemplul apostolilor, cari tră-
ise in mijlocul lor şi serbase pascele ca şi denşii —
odată cu Ideii.
Spre aplanarea acestei diverginţi, Sf. Policarp, Epis-

2. CROMCA EC LBSIA STJCi
560
credinţei a înşciinţatii pe Arehîepiscopil de Irlanda, ca să nu se faci
nimicii fdrâ de moderaţfune şi dreptate. Şi noi, dupre esemplul pre-
decesorulul nostru, inch de ia 1 Iunie anul espirafu, 11’amu intâr·
diata, cum tu scit forte bine, de a da tuturor Episcopilor Irlandezi
indicaţiunl regulate şi conforme cu circumstările, adecă, că datoria
Irlandezilor este de a se supune Episcopilor lor şi a nu declina cat
de puţinii, de la împlinirea acestor datorii. Peste puţin, in luna Iu!
Noi mvrie, unora din Episcopii acelei localităţi, adunendu-se In Roma
pentru visitarea mormintelor S-lor Apostoli, noi le-amu arătatii, ca
mitrimfi pentru Irlandezi simţimentele cele mal bune, dar amu
adausii, că nu este permisii, de a se ruina ordinea socială.
.Aceste simţimente şi o aseminea conduită corespunde în totul cu
privirile şi regulele Bisericel catolice, si noi nu ne îndoimu, că ele
siintu folositore şi kiar pentru interesele Irlandei. Noi avemii înere-
dere şi în onorabilitatea acelora, carii dispunΰ de afacerile sociale şl
carii de ordinar aO reputaţiunea unei esperienţe mari şi o minte
politică.
‫״‬Cu totă încrederea şi f&re de pericui, Irlanda pote să-şi realizeze
scopurile sale, decă, înlăturând tote motivele pentru o revoltă, va
recurge la mijlocele permise de lege. Ecă pentru ce, Tu prea iubite
frate şi al tel colegi de Episcopatfi, trebue să stăruiţi, ca nu cum va
poporul Irlandezii să trecă preste limitele onorel şi ale dreptăţel.
,Noi amii avută multe probe despre ascultai'ea şi dragostea Epi-
scopilor, a clerului, precum a poporului irlandezii, aşa că el, şi noi
nu ne îndoimâ, se vorâ supune consiliilor nostre. Se scie, că el cu
acesta implinescU datoriile lor şi în raportâ către noi.
.In fine, noi din totă inima rugămii pe D-ded. ca el să priviască
cu u d u okiii îndurătorii asupra Irlandei şi, ca und amanetă al iu-
durărel divine, noi întindemii bine-cuventarea nostră apostolică
asupra ta, prea iubite frate, asupra celor-l'alţr EpiscopI, precum şi
asupra întregului eleni şi poporu al Irlandei.
‫״‬Datil in Koma, în St. Petru, în dioa de 3 Ianuarie 1881, în
anul al III-lea al primăriei nostre“.
Archim. O en ad ie E n ă c ca n ii.

3. nesciinţă confundau şi pre chreştinl, au silitu pe aceşti
din urmă a se deosebi fcotu mal mult de jidovi, pară-
sind obiceiurile împrumutate de la denşil, intre altoie
şi serbarea pascelor in aceiaşi «Ji cu jidovii, aşa că in
viacul IV-lea, la timpul sinodului de Niccca, datina ro-
mană de serbarea paschăl Duminecă după 14 ale Iul
Martie, fusese adoptată in multe Biserici şi la orientu,
remâind inse obiceiul vechiu Iudaic numai in puţine
provincii, precum se va videa mal jos.
Dupre datina Bisericei romane incă din timpurile cele
malvschlale chreştinismulul s’astabilitu caPascilechrcş-
tinescl să se serbeze după equinoxulde primăvara, nu
mal înainte de Pascha Iudeilor, nici odată cu Iudeii, ci
după denşil. Aşa, canonul VlI-lea din colecţiunca de
canone numite apostolice, legiueşcc: «Daca vre-unu E-
piscopu ori presviteru, oiî Diaconii, Sânta cji a Paschăl o
va severşi cu Iudeii înainte de equinoxul de Primăvară,
să se catheriseascăt.
Mathel Vlastar comentând canonul acesta, <jicc, că
cel mal înţelepţi dintre Iudei observau ca Pascha să se
serbeze după equinoxu, precum Moise a orânduiţii, eară
alţii mal proşti o prăznuiau înainte de equinoxu, dupre
cum arată canonul acesta.
Causa pentru care Biserica a stabilită ca pascele să se
facă a) după equinoxu, şi b)după pascha lege! vechi, s6u
a Iudeilor, este: 1) că equinoxul fiind hotarul despăr-
ţitoru al anului, dacă amu serba Pascha înainte de equi*
noxu, amti face de doue ori pascha în acelaşi anu, ceia ce
nu se internplă, când o serbămu după equinoxu; 2) că
precum se arată in aşecjemintele apostolice (Cart. V.
cap. 17), de aceea Paşcele chreştinescl trebue să urmeze
după cele jidovesc!, pentru ca mal ,nainte să urmeze
preinchipuirea paschăl chreştine, carea estejunghierea
D ISEIHCA QBTH0D0C81 ţ i CALBNDABUf. 5 6 3

4. copul Smirnei, ucenicul Sf. Evanghelistuloan, în anuj
158 a intreprinsu o călătorie la Roma, pentru a veni la
o înţelegere comună cu Anicet Episcopul Romeî. Con-
vorbirele lor inse n’au avutu altu resullatu, de cât că
acesta cestiune, nefiind dogmă, p6te fie care Biserică să
remână pe lângă tradiţiunele sale conservate de la fun.
datorii el. Totu acestu resultatu a avutu şi unu Sinoclu
ţinuţii la răsăriţii în Laodicea. Amândouă tradiţiunele
au continuatu a esista, find de o potrivă stimate.
Pe atunci Biserica Romei nu manifestase încă ten-
dinţa sa de dominaţiune şi impunere asupra chreştinis-
mulul universalu.
Inse pe la finele viaculul 11-lea Victor Episcopul Ro-
mei din nou a sulevatfi acestă cestiune. El a pretinşii ca
t6te Bisericele chreştine să adopte usul Bisericel jRo-
mane în privirea φ'Ιβϊ serbare! pascelor, ameninţându
a declara de eretici pe cei contrari. Ameninţarea acesta
a făcut m arevuetuîn chreştinătatea resăritenă. S’au a-
du naţii sinode în mal multe locuri: in Palestina, in Pont,
in Galia, Efes, etc. şi toţi aii decisu să se păstreze tra-
diţiunea Bisericel din Palestina, adică a serba pascele
odată cu Iudeii; eră Iul Victor ,l-au trimişii epistole es-
plicătore şi justificătore tradiţiunel orientale. Victor, cu
tâtă îndărătnicia sa, atrebuitu în fine să cedeze orien-
talilor şi să-1 lase în pace a ,şl urma datina lor în pri·
virea serbărel paschăl (1).
Cu timpul insă uracrescendă în'chreştinismu asupra
jidovilor motivată parte prin persecuţiunele şi calom-
niele jidovilor contra creştinilor, parte prin ura cea ma-
re politică a Romanilor contra jidovilor, cu carii din
5 § 2 B l8 ERICA OBTHODOOSl ŞI CAT.BNDAHItT
(I) Histoire de l'eglise par W . Guettâ. t. I. pag. 401—403, 5529—2 ‫־‬2‫־‬ .

5. BISBBICA ORTlIODOX l ŞI CALKXDABUL 0051
ture împreună cu Iudeii, carii, pângărinda-şT mâinclc lor
cu fapta cea fără de lege, după dreptate fură isbiţl cu
orbirea sufletească, ca nişce necuraţi. Respingând obicc-
jurile lor, va fi cu mult mai bine — şi in viacurile vi*
iiâre a continua aceeaşi adevărată ordine, pre careao
amu păijitu noi tocma de la timpul patimilor Domnului
până acum. Şi aşa să nu fie la noi nimica comunii cu
pre urîcijjsa plebe jidovescă. Nouă Mântuitorul ne‫־‬a
aretatu altă calc. Pre sacrei nostre theosevii (cinstire de
Dumnezeu) se cuvine a ei ordinede timpii şi a eî lege.
Unanimii ţiindu-ne de densa, iubiţilor fraţi, noi înşine
vomu înlătura de la sine acea ruşin6să socotinţă despre
noi a Iudeilor, carii bizarii se iiilescu, că noî n’amu putea
face acesta, independent de aşedemintelc lor. Dar des-1
pre ce suntu in stare să cugete dreptu aceia, carii sever-
şind uciderea Domnului, ,şi-au eşitu din minte ? Ei nu
mergu in vre-0 direcţiune raţionabilă, ci se impingu de
o pornire neoprită, ori unde Ί ar duce puţina minte
cea duşmănească a lor. Pentru aceea şi in caşul de
faţă ei nu vădii adevărul. Tot-deuna rătăcind, cât nu se
p6te mai mult, ei in loc de cuvenita îndreptare in u·
nul şi acelaşi anu severşescu Pascha de două ori. Pentru
ce deci noi amu urma lor, când el vederatu se află in
cea mai mare rătăcire. Noi negreşit nu admiicmu
ca să se săverşască la noi Pascha de doue ori in a-
ceIaşi anu. Dacă tote acestea nu vi sării propune de
noî, însăşi prudenţa vOstră trebue in totu chipul să
se ingrijască, ca sufletele vâstre cele curate întru ni-
mica să nu se comunice şi să nu coincidă cu obice-
iurile acestor omeni netrebnici. Afară de aceea trebue
a avea in vedere că, desbinarea in acestă cestiune şi
în privirea unei atătu de însemnate serbătoriacredin-

6. Mielului, cc se face la pascha Iudeilor, şi apoi să ur-
meze ceea ce se preînchipuia, adică mOrtea Domnului
şi învierea. Ca să nu serbăm ă pascile in aceeaşi <Ji cu
Iudeii, cari facă pascha lor in ori-ce ςΐΐ a septemânii s’ar
întâmpla 14 Martie, de aceea s’a legiuită ca chreştinii să
le serbeze in <jiua Duminicei, eră când pascele iudei-
lor ar cădea Duminecă, atunci chreştinii să serbeze pe
ale lor in Dumineca viitOre.
Acestă tradiţiune antică a Bisericei romane o a gc-
neralizatu pentru totă chreştinătatea sinodul dc laNiceca,
adunată de Imperatul Constantin cel mare in anul 325
după Christos. Intre canonele acestui sinodu nu se află
nici unul pentru serbarea paschăi, dardin fragmentele
ce au remasu pe la scriitorii antici (1) se vede că sino-
dul a stabilită o normă pentru ac6stă serbătore pre carea
apoi Imperatul o a legiferată şi publicată in totu imperi-
ul Romană spre aplicare. Etă cum se esprimă Impura-
tul Constantin in epistola sa, prin care recomandă E-
piscopilor, ce nu participase la sinodu, decisiunele a·
cestul sinodu, şi in carea mai multă vorbcsce pentru cele
orânduite despre paschă. «Aici, «Jice el (adică la Sinodu),
s’a cercetatu şi în privirea Pre Sântei (jile a paschăi, şi
cu socotinţa obştescă s’a recunoscută de bine ca toţi
chreştinii, ori in ce ţeră ar trăi, să severşască mântui-
torea serbare a Pre Sântei Paschă in una şi aceeaşi ςίϊ.
Căci, ce pote fi mai frumosă şi mai solemnu, de cât când
serbătOrea, carea deşteaptă în noi nădejdea nemurirei,
să severşasce de toţi neschimbată, dupre aceeaşi orăn-
dueală şi cu ordinea stabilită? Mai intâiu de tote s’a
socotită necuviinciosă a severşi acesta pre Sânta serbă-
(1; Actele sinodului Ι‫־‬ ύ nu s'au păstratu in întregime, ci num ai frag-
mente la scriitorii contimporauî, seu apropiaţi' de acelâ timpii.
m u b is e r ic a o r t h o d o x ! ŞI CALKWPABUÎi C t...____________

7. B I S B B I O A O R T H O D O X A ş i C A L E 2ÎD A H 17L 5 6 7
judecata generala a tuturor s’a stabil iţii — toll să se-
verşescă prea sânta serbătore a Paschăl in una şi a-
ceiaşt ςΐί. Nu este cuviincioşii să fie diverging in pri-
virea unul objectu atătu de sacru, şi este mai bine
a urma acestu aşecfementu, in carele nu este nici o
amestecătură de rătăcire străină şi de pecafcu. Cele in-
tocmite dupre o judecata inspirată de Dumnedeu a a-
tătora şi ast-fel de sânţi Episcop!, primiţi-o cu bucurie
răcelii mal înalţii darii, şi ca unucomandamentu in ade-
văr Dumnecjeescii. Căci Iote cele ce s'au aşe<Jatu Ia sân-
tele Sinode ale Episcopilor trebue a se prescrie voin-
ţel cel Dumnecleesci. Şi aşa, declarând aşezăminte le
Sinodului tuturor iubiţilor noştri fraţi, voi trebue să
primiţi şi să aduceţi întru îndeplinire atâtu cele ce
s’au qfisu mat înainte, adică menţionata formulă a ere*
dinţel icum enice, câtu şi paza Prea Sântei ijile a
Paschăl....(1)
Sc vede însă, că şi după regularea serbărel Pasci-
lor de către Sinodul I-iu icumenicu, in Asia totu au
remasu locuri, unde acestă mare cji se sevârşia o-
dată cu Iudeii, căci peste 16 ani după Sinodul de la
Niceea, sub imperatul Constanţifi (Iul marelui Constan-
tin, în anul 341, Sinodul ţinutu în Antiohia Siriei,
chiar in inteiul seu canonu repeţeşce şi confirma cele
legiuite de Sinodul I-iu pentru serbarea Paschăl, şi
pedepsesce cu asprime pre cel nesupuşi. Eată acel
canon:
«Toţi cel ce indrăsnescu a deslega hotărârea s-tuluî
şi marelui Sinodu cel adunaţii in Niceea, in presenţa
evseviel sale iubitorului de Dumnezeu împăratul C011-
‫)י‬ '■etas I. 11. C. XXXVI. Socrat. is t bis. I, 9. Euseb. despre viaţa Iui
Constantin III, 17. Teodor, ist. bis. 1, 10.

8. tei, este pănă la eslremitate neconformă cu evsevia.
Mântuitori111 nostru ni-a dăruitu o ςΐϊ pentru serbarea li-
ber&'rei ntbsire, adecă <Jiua Prea sântelor patimi, şi a
bine voitu a avea o unică Biserică icumenică a sa, pen-
tru ca membrii ei, ori căt ar fi de împrăştiaţi prin di-
ferite locuri, toţi să se încălţjescă de unu duchu, adică
de o voe Dumne^eescă. Gândiţi înşi vă dupre santita-
tea v0stră, cătu este dc reu şi ne potrivitu, că în o
sciută vreme unii păzescu posturile, eară alţii făcu os-
pcţe. şi apoi, după filele Pascelor, uni petrecu timpul
in serbare şi repaosii, alţii ţinu posturile cele aşezate.
Pentru aceea Providenţa Dumnecjeescă a bine voitu, ca
acesta să se îndrepte întrunii chipu cuviincioşii, şi să
sn aducă la o regulă, la ceea ce, gândescu, toţi se vor
coni‫״‬lăsui. Deci cănd tote acestea au trebuitu a se in-
drepta aşa, ca noi să nu avemu nimica comunii cu acel
ta1uci(J1 şi domnucitjll, s’a hotărâtu ca toţi să primescă
acestă ordine ca cea mal bună şi bine-cuvenită, pre
care o păzescu tote Bisericele ce se află în provinciile
apusene, Sudice şi Nordice ale imperiului, şi de care
ordine nu se ţinu numai ore-aare biserici răsăritene.
Credu că acesta va plăcea şi prudenţei v0stre Chib-
zuirca vostră, negreşit, va primi cu satisfacţiune ceea
ce in unanimitate şi în unire se păzesce in Roma şi
in Italia, in t0tă Africa, Ispania, Galia, Britania, Egipt,
Libia, in totă Grecia, in provinciile—Achaia, Pontul şi
Cilicia, luănd in privire nu numai majoritatea Biseri-
celor în numitele locuri, ci şi aceea că, in acestă ces-
tiune conunirea generală cu deosebire trebue să fie
pentru toţi unu lucru forte sacru. Aşa pare-se şi min-
tea sănătosâ cere, ca noi să nu avemu nici o comu-
nicaţie cu sperjurii Iudei. In scurtu <Jicend : dupre
g g g BISERICA OBTHODOXĂ ŞI C-AI/ENDA-RUL·

9. cha în fie-caic anu. Dc acea sc decide, ca cpiscopii
adunându-se in fie*carc anu in sinodu să determine
ţjiua, cănd are a se serba Pascile acelui anu, şi să o
facă cunoscută in tote eparchiile prin ceî ce vor par-
ticipa la Sinodu.
Sinodul de la Niceea, fixănd căteva regiile generale
pentru serbarea Pascilor, nu a compuşii calculul Pas-
chaliel, pentru ca să se potă şei cu precisiune în ce
φΊβ anume, după cursul sorelul şi al lunci, sâ se ser-
beze Pascha. Acesta era o cestiune de sciinţă şi de
calcule astronomice. Istoria Bisericeseă ne arată, că
îngrijirea Sinodului in acestă privinţă s?a mărginitu nu-
mai in decisiunea, ca Biserica Alexandriei, renumită
de demult prin schâla sa şi prin sciinţa Astronomici,
să fie însărcinată cu îngrijirea de a fixa pe fie care anu
datele paschale, şi ale comunica Bisericel dela Roma.
Acesta din urmă, pusă in prima capitală a imperiului,
avându relaţiunele mai uşâre cu provincielc cele mai
depărtate, a fostu însărcinată a le face cunoscută (Jiua
arătată de Biserica Alecsandriel.
Decretul Sinodului de la Niceea pentru data serbare!
Pascilor, n’a curmatu tote dificultăţile de detalii; căci
la Roma se calcula atlmintrclea equinoxul, de cătu la
Alexandria, şi de şi acestă din urmă Biserică era in-
sărcinată cu calcularea, la Roma refusau de a accepta
decisiunile el, de unde au urmaţii încă ore care diver-
ginţe in serbarea Pascilor, între Orient şi Occident, de
şi erau de acordă despre legea promulgată la Sinodul
de Niceea.
Aceste diverginţi aii incetatu în viacul VI·le, când
Dionisie cel micu a isbutitu a se adopta la Roma unu
ciclu, carele concorda cu cel al Bisericel dc Alexan-
■________BISERICA ORTHODOX! ŞI CALENDARUL· 009

10. 56S ΜβΒΒΙΟΑ ORTHODOX! ŞI CALENDARUL
stantin pentru sânta serbătore cea mântuitore a pas,
celor, să (ic excomunicaţi şi lepăda(! de la Biserică
de voru continua a se opune cu iubire de certă celor
bine dogmatisale. Şi acesta se fie rjis pentru mireni
Eară dacă vre-unul dintreproestoşii Bisericeî, Episcopii
sau Presviter, seu diacon după hotărirca aceasta, ar
indrasni, pentru resvrătirea poporeler şi turburarea bi-
sericelor, a se deosebi, şi cu Iudeii a severşi Paşcile
pre unul ca acela Sântul Sinodu de acum l'a condam-
naţii a Γ1 streinu de Biserică, ca pre unul ce nu numai
luişi s’a fâcutu pricinuitoriu de pecatu, ci şi pricinăde
disordine şi de resvrătire a multora. Şi nu numai pre
unii ca aceştia Sinodul ii catheriseşce de liturgie, ci
şi pre cei ce vor cuteza a fi cu dânşii în comunicaţi-
une după catherisirea lor. Eară cei catherisiţi să se
lipsescă şi de cinstea esteri0ră, căreia fusese părtaşi
dupre Sântul canonii şi dupre Dumne<je0sca Preoţie‫.״‬
De la data acestui canonu se vede că cele stabilite
pentru serbarea Pascilor de Sinodul I-iii de la Niceea
au devenitu regulă generală pentru tOtă chreştinătatea
în totă lumea ; căci nu se mai vede reinoită acestă
ordonanţă la nici unu Sinodu din cele ce au urmatu, ci
numai că câteva Sinode au prescrisu canunc opritore
chreştinilor în genere, de a nu avea nici o comuni-
caţiune cu jidovii, atâlu in viaţa lor religiOsă, cătu şi
chiar in relaţiuni private, precum: în sărbători, in ru-
găciuni, in mâncare etc. d. e. Canonul XMea al sino-
duluî 6-lea icumenic, canonul 37, şi 38 al sinodului
de Laodiciea. Din canonul 60 al Sinodului de Carta-
gena, ţinuţii in anul 418, se vede că pe atunci nu era
încă stabilită o normă perpetuă şi stabilă, s6ii pascha-
lie pentru aflarea timpului, când are a se severşi Pas-

11. BISERICA OBTHODOXl Şl CALEKDABUL 571
liomT şi academici, după care Grigorie, în ideeasade
stăpânii absolutu al Bisericeî, a şi introduşi! noul ca-
lendanu la 5 Octombrie, anul 1582, poruncind ii a 8 0 ‫־‬
coti acea φ ca 15-a a Iudci, prin care procedură equi-
noxul de primăveră al acelui anii s’a înturnatu la 21
Martie, cum a fostu în timpul Sinodului dc Niceea,
carele a hotăritu timpul serbărei Pascilor. In aceslu
chipu noul calendariu era o afacere de sciinţă, care
cerea inse a se armoniza cu tipicul bisericcscu şi cu a-
şeţjeminlele Sinâdelor pentru serbarea Pascilor. Dară
Calendariul acesta, introdusu prin autoritatea Romei,
a deveniţii o causă şi mai mare de discordie între Bi-
serica Orientală şi Occidentală. Biserica. Orientală n’a
voitu, pentru csactitatcâ astronomică in calcularea tim-
pulul, să calce aşeţjemintele Sinudelor, şi să cedeze
absolutismului papalii în Biserică. Calendariul nou a de-
venitu unu feliu de sprijinii al propagandei religiose
a papismului. Cu dreptu observă istoricul Bisericescu,
Francesul Guettee, că ‫״‬dupre calendariul Roman, Bi-
sericile catolice serbeză Paşcile în aceeaşi <ji cu Iu-
deii, ceea ce absolutu este contra spiritului Sinodului
de Niceea. Tinendu-se de vechiul calendariu Iulian,
Bisericele răsăritului nu cadu nici odată in acostă ne·
cuviinţă. Prin urmare, suposându că calendariul Gre-
gorian este justu, Bisericele, care Tafi adoptatu tre-
buia să admită pentru fixarea <jilei Paşcilor, unu
nou comptu, carele să fi preveniţii inconvenientul, ce
l’amu însemnaţii.» (ibid. pag. 21).—De aceea dintrân-
teiu el s’a primitu numai in Italia şi in alte ţerrî catho-
lice, dar îndelungii timpu n’a fostu primitu in ţCrrile
protestante, unde încă mulţi polemisau contra lui, în
numerul cărora şi David Chitreu. Protestanţii inse voise

12. 5 7 0 ' BI8BIUCA ORTHOBOX * Ş I OA.LEUDAKOL
dria, pentru determinarea ςΐϊίοι Pascelor. Bisericele din
Orient şi din Occident au remasu in armonie asupra
acestui punciu până la viacul XVI-lea, sub PapaGrigo-
rie XIII-le (1).
Resultalul calculelor Alexandrine este Paschalia, seu
metoda pentru aflarea Pascelor in fie-care anu, ce se
întrebuinţeză in totă Biserica Orthodoxă a răsăritului.
Mftoda acesta a devenitu aşa de comună şi simplă, in
câtu multe persone dintre clerici şi laici facu pe degite
caicului pentru Paşcl şi cele Ialte serbătorî însemnate
pentru trebuinţele religiose, peunu numeru infiniţii de
ani înainte, care acestă metodă simplă se numesce
amâna lui Oamaschin*.
intre acestea calculele astronomice ale calendarului
Iulian, pe care sebasaucalculele sărbătorilor chreştine e-
raudefrefose din punctul devedere astronomicii,şi cucur-
gerea timpului, defectele deviniautotu maividerate.In cur■
gere de o mie de an! calculele vechi au intrecutu timpul
naturală astronomicii, cu ţlece ςϋΐβ. Defectele vechiului
Calendariu erau de multu cunoscute nu numai la apusu,
unde erau ocupaţi cu îndreptarea lui încă din timpurile si-
nodelor de Constanţa şi de Bazei, dar şi la răsăritu,
unde încă mal de timpuriu au vorbiţii despre acesta
unii dintre Grecii erudiţi. Dar apusului şi Romei în per-
sona Papei Grigorie XllI-lea 8e cuvine onOrea realisă-
rel acestei îndreptări de multu asceptate pe tărâmul
sciinţificu. Temelie a acestei îndreptări aserviţii calculul
făcutu de Medicul şi astronomul Aloisie Lilio Calabria-
nul (mortu in anul 1576), care calcul, dupre disposi-
ţiunca Papei Grigorie, s’au esaminatu de mulţi astro-
(«) Histoire de l'eglise, par Wladimir Guettee Tom. III pag. 20.

13. B ISER IC A Ο Β ΤΗ Ο ΡΟ Χ λ Şl CALENDARUL .173‫־‬
Spusele lor, ca conţimpuranî al afacere!, despre acestă
epistolă dovedescu numai, că şi ci inşii şi Papa pri-
v ian ia propagarea noului calendaru anume ca la o nouă
măsură spre răspândirea autorilăţcl Romane. Ast-feliu
de demarşe din Partea Papei pentru recomandarea no‫־‬
ului Calendariu s'au făcutu şi la alte Biserici autoce-
fale ale Orientului. Intre acestea s’au adresaţii la Icre-
mia cu întrebarea despre noul calendaru Episcopul
Orthodox Gavriil Sever din Veneţia şi eforii frăţiei Ortho-
doxe a Sântului Gcorgie totu de acolo; de asemenea
din Rusia-Principele Ostrogulul Constantin, precum
şi din deosebite părţi ale Bisericel Orthodoxe; in fine
şi Armenii ; căci prin stăruinţele Iul Grigorie şi ale
lesuiţilor calendariul se propaga prctutindcnca. Se
cercau aşa dară răspunsuri de la capul Bisericel Ortho-
doxe, şi papei şi tuturor celor ce întrebase.
In lunaNoem brie, an. 1583 s’a adu naiu in patriarch ie
Sinodu, la carele a asistatu şi Silvestru patriarcluil Ale-
xandriel. L a20 Noembrie s’a datu decisiunea despre ca-
lendariul cel nou. El fu recunoscuţii ca o nouăincer-
care de novism e, pre care s’a obicinuitu arbitrarminte
a le institui Biserica R om ană; s a recunoscuţii ncre-
gularitatea şi în clacului cel vechiu şi in cel nou, ina-
intea căruia insă cel vechiu se distinge prin o mal
mare soliditate; ără ceea ce este principalii : cu cal-
cuiul cel vechiu a puiuţii până acum i pote şi in vii·
toriu a se păstra stabilirea de cătră Sinodul dc Niceea
a timpului serbare! Paşcîlor, ceea ce este imposibili]
tif. p. 1778; la C uper la Isto ria patriarchilor de Conalaotinopol·* ‫״‬A rta
Sanctorum A ugust!" l-m i p 233— 234. Epistola P a p e i: la Thoiner-Annal.
eccles. 1583. XLV. D espre epistola P apei spune îdsuşI lerem is Ia Dosiiheiii
Τόμος ,Α γά π ης σελ. 540—541.

14. să tină acesta polemică pe teren!ul sciinţeî, dar nepu-
tându-se ţinea, au venitu apoi la conglăsuire cu Roma
in cestiunea Calendarul lui.
In anul 1083, Papa Grigorie a triniesu doi agenţi în
Constantinopole la Patriarchul Ierem ia. Ei au fostu pre-
sentaţi de ambasadoriul francezii, lacob Jerm ini şi
de cel Venetian I. Francisc Mavrozeni, seu Morozini.
Dupre spusele scriitorilor catholicî, eî au presentatu
Patriarchului daruri de la Papa, şi-T au propusu să
primescă noul Calendariu, înm ânând u-ϊ tot-odată şi e-
pistola Papei Grigorie. Ierem ia a prim itu amicalinente
pre ambasadorii papali; se <Jice că s’ar fi esprimatu
favorabilii despre Calendaru, şi apoi ar fi trimisu şi din
partea sa daruri Papei— părticele din mOştele Sântului
Apostol Andreii!, şi ale lui loan Chrisostomul, dease-
mi nea şi o epistolă, in care ar fi promisu a coniaptui
la introducerea Catcndariului nou in Bisericele Grecă
şl Rusă, ca sem nu al uniune! cu Biserica Romană. Totu
ce se vorbeşce despre primirea ambasadorilor, daru-
rilor reciproce — suntu forte veresimile. Se pole şi a-
ceea, că, de-o-camdată, în conversaţia cu ambasadorii,
Ierem ia nu a prichănitu noul Calendaru; ca o cestiune
de şciinţă şi de trebuinţă Silnică, eră nu ca cestiune
de credinţă, cu carea trebuia a face cunoscinţă mai
de aprope. Dar o astfeliu de epistolă, despre care spunu
scriitorii catholicî, iară indoelă n ’a esistatu. (1).
5 7 2 BISERICA OBTHOPOXl ŞI CALENDARUL·__________
(1). Dacă ar ii esistatu o asem enea epistolă, fără nici o lodoeală textul
el do multe ori l’arâ fi retipărită scriitorii catholicî conţimpuranî-polc-
m iştii. Dar nici unul dintre eî n’a făcntd acesta Dar şi el Inşii nu suntu
de acordu; dupre unii Ieremia îndată s'ar fi conglăsuitfl pentru calenda-
riul cel nod, dupre alţii, el mal âatâiu l’ar fi respinsd, dară apoi s'ar fi
învoitu a-ΐύ primi şi a-lu introduce In Biserica Or^că şi Rusă. Mărturiile
-acestor scriitori se polii vedea, la au torii: «V 1tae et res gestae Rom. pon-

15. videre, că ast-feliu dc incomodităţi, resultânde din deo-
sebirea aşezăm intelor Bisericei Romane dc ale celei
·Grece, au fostu ne’nlăturabile şi înainte, si trebuie a
se obicinui cu dânsele, 6ră supărările şi scârbi le Π
înveţă ale suporta cu răbdare, căutândfi nu la viacul
.cei de acum , ci la cel viitoriu. Patriarchal inse a
scrisu şi Dogelui Venetian Nicolo-di-Ponte (1578-1 !>80),
pentru ocrotirea Grecilor V eneram şi a Bisericel Or-
.thodoxe, carea lăsând ă pre Biserica Romană să facă ce
voeiesce, ea însăşi doresce, precum a obicinuită tot‫־‬
deuna, să rem âie credinciosă conOnelor celor vochl (1).
Silvestru Patriarchul de Alexandria a însărcinată pe
eruditul A rchim andritu al seu Mcletic Pigassă scriem apă-
ra re a Calendar!u I u î c c I u i vechiu tractate, care să se
trim ită la Bisericele Orthodoxe pentru întărirea lor in
d atin ele vechi Bisericesc!. Tractatul înteiă, cel maî
m are, scrisu de Pigas, a fostu dedicată lui Silvestru
şi însuşi M eletie Pigas, precum se vede din monumen-
tele istorice Rusesci, l’a trimisă în urmă in Rusia apu-
«ană, şi apoi Ţariului Rusescă Theodor Ioanovicî. A-
-cestu tractată se num esce Tomul Alexandrin despre
serbarea Pascilor, spre deosebire de Tomul Constau-
tin o p o lita n , ce se edase mai înainte in Constantino-
pole în aceeaşi afacere a Calendariului. Meletie Pigas
a scrrsu şi altu tractată mai mică, pre carele însuşi
·elu 11 num esce Carte mica pentru Pasci, pre carea
de asem enea o a trim isă Ţariului Theodor Ioanovicî.
(I). E pistolele pen tru C alendariu suntîi păstrate iu colecţianea gramate-
lor patriarchulur Ieremia, edat. ia Ostrog. anul 4584 io · k t u 3ana;ţ. pocii.
Γ. ΙΠ N . 138; la D oşi theiu in Τομ· ,Αγάπης at)541—538 ‫״‬. Oramata călrii
Dogele V en eţiei s ’a edatu de Iconomos ia an 1860. Tpygu IiieecK. Ă u jm i*
Λα 1870. Octombrc. pag, 406.
BISERICA OETUODOXJL ŞI CALENDARUL 57 5

16. cu calendariul cel nou, aşa că înţelepciunea astrono‫־‬
milor n a şeiutii sa conglăsuiască combinările lor cele
erudite cu aşă^emintele cele nestrămutate ale Bisericeî.
Dar Biserica Orthodoxă, precum a păstratti aceste a-
şe<Jeminle, aşa voiesce a Ic păstra nestrămutate pe
totu-deuna. In acestu inţelesu s au scrisu episolespre
respunsu papei, Ruşilor, Armenilor, la V eneţia; fără
indoelă s’a comunicaţii şi la tote cele lalte Biserici. Ne·
greşiLu, că acestă decisiune a Bisericei mari s'a co-
municatu şi Bisericilor Române, cărora de asemenea
Papa le recomandase noul calendariu şi stăruia pentru
primirea lui. Acesta se deduce din mărturia istoricului
Polon Ocolski, carele spune, că in anul 1584, Mitro-
politul Moldovei Gheorghie Moghilă a scrisu papei Gri·
gorie XlII-lea «să dea pace Românilor să remâie pe
lângă calendariul cel vechiu, şi l’a ascultalu Papa in anul
de acum». (Chron. Rom. Şincal. Tom. II. p. 238. an
1584). In epistola cătră Armeni patriarch!! au amintitu
deasemenea despre legătura lor primitivă cu Bise-
dea Greacă, carea-1 a luminatu in cjilele marelui Con-
stantin, ale Regelui Tiridat şi ale Sântului Grigorie Lu·
minătoriul şi Ierarhul Armeniei. In epistola cătră Ga-
vriil şi cătră eforii Veneţiei, de la 6 Iulie, Ieremia a‫־‬
minţindu-le de răspunsul său negativii datu Papei Gri·
gorie XIH-lea in privirea noului calendariu, (jice că şi
acum il respinge, şi, fiindcă Grecii orthodox! din Ve-
neţia in epistolia lor cătră Ieremia, se raportau la
incomodităţile traiului, care resullă din deosebirea
lor in calculul filelor, de cătră latini, in mijlocul
cărora trăiescu, precum şi la supărările lor din
causa sforţărel la primirea Galendariulul din par-
iea autorilăţel eterodoxe, de aceea Ieremia le pune în
m SERICA OBTHOPOxl ŞI CALBWPAEPL·

17. tinopolitan- Dupre grelele împrejurări ale timpului a-
celuia, Silvestru n’a pututu trimite acestu tomu Ţariu■
Iui Theodor Ioanovicî. Abia in anul 1594, succesoriul
lui Silvestru, Meletie Pigas ’i a trimişii opera sa, im-
preună ca alte cărţi pe lângă scrisorea sa de la 12
Septembrie, spre a întări pe Huşi in Orthodoxie. Pre-
sentămu aici in traducere atâlu scrisorea patriarchală,
câtu şi estractu din tomul pentru Pasci.·
«Meletie cu mila lui Dumnezeu, Papă şi Patriarchu
alii marei cetăţi Alexandria şi judecătorii ecumenicii :
Prea evseviosului Theodor şi prea orthodoxu lui Tariu
al M.)sevei şi autocraţii al totei Rusii, victoriosul dis-
tribuitoru al trofeelor celor învinşi, totii-de-una Au-
gustului fiuşistăpânu pre doritu intruDomnul, Gharu, milă
şi biruinţă asupra vrăşmaşilor de la Domnul şi Dura-
ne4eu şi Mântuitoriul nostru Iisusu Cristosu. Pre ev-
seviosule Autocratu ! In multe feluri s’a bântuitu şi să
bântuiesce Biserica Iul Dumnezeu, fiind atacată când
în dogme, când in tradiţiunile părintesc!, care contri-
buiescu la evsevie. Atacul cestu de al doilea strică
Biserica, ca şi cel dintâiu. Şi pre unul şi pre altul
le pricinuesce vrăjmaşul adevărului, carele cu inse-
toşare caută la neesperienţă, şi viclenesce a turbura
pacea Bisericel. Pentru aceea păstorii trebuie să pri-
vegheze şi să se opună năvălire! reutăţilor. Ş’inlru
adeverii, părinţii răsăriten!, cum s’a răspândiţii intre-
prinderea Bisericel romane despre aşa numita indrep'
tare a Paschaliei, s'afi adunatu in cetatea lui Constan·
tin şi au hotăritu a se ţinea tare de tradiţiunile pă-
rinţilor. Atunci pururea pomenitul Patriarchu al A-
lexandriel-Silvestru, care ne ţinea pre noi in Constan-
tinopole ca mejlocitoriu pentru afacerile tronului său,
' b i s e b i c a o b t h o d o x ă ş i c a l e n d a b u i 577 ‫״‬

18. 5 7 6 BI8BBICA OJBTiTOPHXA Ş t CAU N P A B U fj
Grigoras mărUirisesce, că Melelie, afară de aceste două
tractate, a scrisu încă epistolii despre acelaşi objectu
pe la deosebite locuri cătră învăţaţii atâtu Orthodox!
câiu şi eterodoxî.
Noî dămu aici aiâtă epistola Patriarchului de Alexan-
dria Melelie Pigas, pe lângă carea elu în anul ‫׳‬J384
Sept. 12 trimite Ţariului menţionată Tomul Alexandrin
aiu seii pentru serbarea Pascilor, câtă şi unu estractu
chiar din tomu, dupre cum le găsimu traduse de în-
vâţatul Archimandritu Porfirie Uspenski în căletoria
sa ia Sinai in anul 1850. (TpyflH KieBCB. AKa^eKia
1865. T. II1. p, 249—259).
Porfirie precede traducerea sa cu următorea notiţă
istorică : «Nu cu multu înainte de înfiinţarea Patriar-
chiei în Rusia, Papei de Ia Roma Grigorie XlII-lea Ί
a plăcutu, in locul Paschaliel celei vechi, întocmită la
înteiul Sinodu ecumenicii, să primescă alta nouă inte-
meiată pe noue calcule astronomice. Acestă novismă
a alarmatu Orientul. Părinţii resăriteni au veţjutu întru
acesta o abatere mal departe a Bisericel Romane de
la cea Orthodoxă catholică, şi la Sinodul din Constan*
tinopole au decisă a nu primi Calendariul celu nou
al Papei Grigorie, şi a se ţinea tare de canonele Apos-
tolice şi ale Sinodului dc Niceea, prin. care s’a stabi-
litu odată pentru totă‫־‬de‫־‬una serbarea Pascilor între
nisce sciute φ'Ιβ ale Iunelor Martie şi Aprilie. In Con-
stdntinopole s'a compusă aşa numitul Tomu Constanii-
nopolitan, tratându despre acestă afacere. Atunci în
Alexandria era Patriarchu Silvestru. Elu a poruncită
Archimandritulul seu Meletie să scrie unu tractată de-
spre acestă objectu. Melelie a scrisu şi l’a numită
«Tomul Alexandrin^ spre deosebire de celu Constan-

19. ΒΙβΒΜ Ο Α ORTHODOXĂ ŞI CALEW PAECTL 6 70
este, că ele au fostu in limba grecă, pe carea forte pu-
ţin! Romani o înţelegeau, eră literatură română pe a-
cele timpuri nici nu exista,■ abia atunci se făceau pri-
mele încercări de a scrie câte-ceva românesce, şi a-
căsta numai în relaţiunile private. Originalele grecesc!
precum şi traducerile slavone, fiind accesibile la pu-
ţ i n e persane, ele în vicisitudinile necontenite intcmplate
inţerăcu domniile şi Mitropoliile nostre, s’au perdutu
remâindu numai resultatul practicii,—devotamentul că-
tre Biserica Orthodoxă cu instituţiunile şi tradiţiunile
eî, intre care şi aceea pentru Calendariul vechiu, şi
aversiunea către Calendariul nou, cunoscutu sub epi-
tetul de ■Papist.» Revenimu la Tomul Alexandrin pen-
tru Pascl.
Tomul Alexandrin pentru Pascl se începe cu cu-
vintele marelui V asilie: «daca noi ne amu îndestula
cu dogmele şi cu tradiţiunile părintesc!, şi cu credinţa
cea mal simplă şi neiscoditâre a Apostolilor, nu amu
avea nevoe de tractate.‫״‬ Meletie desvoltezăacostă idee
şi ţjice între altele că «tote desbinările, eresurile, tur-
burările Bisericel, seu novismele suntu producţiun!
ale 6menilor ambiţioşi. Acestă rea deprindere a de-
şertel slave omenesc! o a preveniţii Dumnetjeu, când
acjisu în sânta Scriptură: «întreabă p e ta tă l tru si
îţi va povesti, ni pre cei m a l m ari a l tei şi i/î vorii
spune. Dacă Arie aru fi întrebatu pre părinţii sei, nu
aru fi renegaţii divinitatea Fiului. Dacă Macedonie arii
fi întrebatu pe cel mal mari, nu aru fi înjosiţi! pn‫־‬
Sântul Duchu.‫״‬ Amintindu asemenea de Nestorio, dc
Dioscorşide ccialalţ! eretic!, autoriul trece la introdu·
cerea nouei Paschalii, pre carea de năprasnă şi pe n«‫־‬··
aşteptate o a născocitu Roma cea vechie, neindesiu-

20. β 7 8 ________ BfSEnrCA OBTHOPOCSl Ş I CALEMDABTO_____________ _____
ne-a kemaiu de acolo şi ne‫־‬a invrednicitu să‫־‬l scriemfl
c e v a . despre acestu objectu. Renturnându-ne, Noî mai
ânieîuamu scrisu la Roma, dovedindu-Iecâfcu de raţio-
nalu este a severşi Pascele dupre canonul Sânţilor Pă-
rintT, şi rugându-î a nu mări discordia Bisericelor.
Eră după ce Romanii ne au respunsu, că eî nu fără
chibzuire aujudecaţii despre Pascl, propuindu ca do-
vadăne’nvicibilă, că eî nu fără kibzuire aujudecatu.
Atunci betrânul (Patriarchu) a ccrutu de la 1161 espli-
care înscrisu a acestui objectu. Noî l’amu ascultatu
dupre datorie şi amu scrisu tomul numita Alexandrin,
spredeosebire de tomul Sinodalii, compuşii în Constan·
tinopole, despre ‫״‬acelaşi objectu.
Fiindinse că atunci, cu totă stăruinţa nostră, n’amu
pulutu a-lu oferi şi regalităţeî tale, apoi vi-lu trimitemii
acum, de Ia thronul apostolicii împreună cu alte ore-
care opere despre Orthodoxie. Şi noî dupre dreptate
urmămu, Iăsându păstrarea Ortodoxiei ţie, celui pusu
de Dumnezeu bine credinciosului autocratorii al Ortho-
doxiei. Eră tu pre autocrate, păzesce Orthodoxia şi ev-
sevia, dorindu a plăcea marelui Dumnezeu şi împe-
râtului tuturor, al căruia charu şi milă să păz,escă
pre evseviâsa îndelungu-^ilita Măria ta, amin.
Egypet. Septembr. 12.7102 (1594) de la crearea lumeî.»
Observămii aci că decisiunile Bisericei Orientale în
cestiunea Calendariului, fără îndoelă vorîi fi fostu co-
municate şi Bisericel Române, atâtu în Moldova câtă
şi în Valachia. Acesta o afirmămu cu atâta maî multă
siguranţă, căci din Istorie scimu, că Patriarchiî Iere-
mia şi Meletie aii fostu amici intimi atât cu Domnii
cât şi cu Mitropoliţiî Români contimporani. Causa
inse pentru care Ia noî aceste documente nu au ajunsu,

21. 5 8 1BISERICA OBTHODOJCA ŞI CALBNDARUI‫״‬
tru credinţă, pre carea, în multe chipuri o am aretatu
deja, cu I6tă slăbiciunea puterilor mele sufleteşc! şi
trupeşei, cu o deplină convingere, că in ccstiunea pre-
sentă trebue a urma părinţilor, de şi canonelc lor pen-
tru serbarea pascilor nu s'ar potrivi cu calculeic cele
esacte ale socotitorilor de stele, cari au multu timpii
de prisosii. Căci nu ei, ci părinţii suntu dăscălii Bi-
sericei.·
Mai departe urmeză o scurtă tratare despre pascl.
Obiectul este espusu aşa, că numai cine şcie bine as‫־‬
tronomia şi paschalia o ar înţelege în traducerea literală
din greceşce. De aceea pentru înţelegerea comună, ţi-
nându-me cât se pote mai aprope de originalii, predau
aici cuprinderea ei intru o formă simplificată cu ob-
servările necesare.
4) «Încă înţelepţilor celor vechî a fostu cunoscută ne-
regularitatea (άνωμαλία) şi nepotrivirea seu fracţionarea
timpului determinatu prin cursul sorelul şi al luneî.
Pentru scurtime noi n’amu voitu să espunemii cele ce
au scrisu eî despre acestu objectu, şi mal cu seamă
mult-şciutorul in ale Astronomie! Nicefor Grigoras 1,
cu atâta mai vertosu, că acelea sun tu cunoscute şi la·
tinilor.‫י‬
2) «Ba şi de Dumnezeu înţelepţi! părinţi au avutu
idee despre acestă neesactitate (2), pre carea acum o
(‫)י‬ Acestă istorică Bisantin şl prea erudită bărbaţii al timpului s‫׳‬jă, · ’a
născută in Iradia, oraşă al Pontului, la anul 1295, fi a m uritu la 13G0.
Unu interesantă tractată al edă despre Pascl se cuprinde in istoria scrisă
de dânsul, Cap. VIL 13. p. 364-378, editată 1829. Romae.
* 2) Suntă de însem nată cuvintele lui loan Chrisostomul câtrâ postitori
‫״‬Biserica 1*11 Cbristos nu ţine socoteala de esactitatea timpurilor şl a dile-
lor, căci de câte-011 se m ănâncă ac6stă pâne fâcetore de viaţă .şi se bea
pacharul acesta, se vesteşce mortea Domnului, şi se ser6raasce pascha-
Dar fiind că părinţii întâiului SinodQ au hotâritii, când 94 fie pascele, de
aceia Biserica respectând conglăsuirea şi unitatea generală, a primitu be-
târârea lor."

22. lându-se cu socotinţele părinţilor, ci urmăndu pre ale
gttle, ou tote că unul dintre proroci sfutuiesce pre
cei mal tineri a nu se făli cu înţelepciunea lor în
dauna cinstei părinţilor. Acestu novismu a pricinuiţii
multu r6u. Căci elu a produsu învăluelă in poporă,
dcridere asupra părinţilor şi o rătăcire aprope de ju-
daismă. Romanii <jicO, că întru acesta nu este cestiune
de credinţă, prin urmare novismul nu este prirnejdiosu.
O! fii ominescl cu inima vertâsă! esclamă Metetic,—
să admiiemu că nu vine nici o vătămare de la novis-
mul acesta, dar totu asemenea elu nu aduce nici vre-
unu folosii; de aceea, ce nevoie este de densul? Dacă
a-lu priimi nu este prirnejdiosu, apoi şi a-1 respinge nu
eslevătămătorii. Eră dacă elu este însoţiţii de pericole atu-
ncl trebuea-lu înlătnra. Lucru micu nu este micu, dupre
marele Vasiiie, când pricinuesce o mare vătămare. Dar
mică lucru este a turbura Biserica, ase înălţa mai presusu
de părinţi şi a dispreţui ordinele cele Dumneţjeeşcl? Căci
insuşIDumne^eu poruncesc«: ‫״‬nu păşi preste hotarele cele
viacinice, pre care le-au pusu părinţii tei. “ După acesta
autorul se adreseză la persona Iui Silvestru patriarchul
de Alexandria şi $ice: ‫״‬Stăpâne! Tu ceri ca eu să scriu
ceva spre întărirea nu numai a Sântei n0stre Biserici,
ci şi pentru întărirea Copţilor vecinilor noştri, despre
a cărora mântuitore convertire se irtgrijesce sufletul
teu celu iubitoriu de Dumnezeu, şi zelul teu cel ase-
menea cu al Apostolilor, pentru ca şi viacul presentu
şi timpurile viitâre să aibă in faptele tale modelu de
iubirea aprope]ui; şi eu, fiind ţie ascultătorii intru tote,
Stăpâne, şi conrăvnind îngrijirilor tale intru Domnul,
jn’am decisu şi acestă dată a arăta aceeaşi râvnă pen-
·g Q BISERICA O B T H O PO X l Ş I CAX.EKPAHTJI1

23. 4‫־‬) «Dupre mine este cu multu mai justu şi mai si·‫׳‬
curu a urm a canonele Sânţilor Apostoli şi ale părin-
ţilor şi a prăsnui Pascele nici mal înainte dc Iudei,
nici odată cu dânşii, de câtii a clăti, şi aetăţ)! a pre-
fera părinţilor pre socotitorii de stele, oră mâne a'i
arunca şi pe dânşii.»
5) «Latinilor dupre noul Calendaru are să li se in-
tâmple să facă Pascile, une-orl înainte de Iudei, alte-
ori odată cu dânşii, precum experienţa va areta, seu
timpul, acestu veditoriu comunii. Eră prin acosta el
vor călca Canonul Apostolicii, carele glăsuesce: «iJecâ
vre-unu Episcopii, seu Presviteru, seu Diaconu va prăsnui
sânta (ji a Paşcilor cu Iudeii, înainte de equinoxul de
primă‫־‬vară, să se catherisescă.»
6) «Prin acestu canonii Dumneţjeeşciî Apostoli, pre-
scriu chreştinilor doue com andam ente: unul, a nu
serba pascha înainte de equinoxul de primă-vară, al*
tul, a nu o serba odată cu Iudeii.»
7) «La aceste doue comandamente Apostolice, Bise-
rica în urmă a adaos încă d o u e: întâiul, a face solem-
nitatea Paschăl după equinoxul de primă-vară, nu simplu
şi cum s’ar întâmpla, ci anum e după întâia plinolunie
a lunel lui Martie, carea va cădea după acestu equi*
noxu, şi al doilea, in înteia Duminecă după acestu
equinoxu. Acestu al doilea comandamentu obicinuiţii
să determină a ş a : «Chreştinii trebue să severşescă
Pascha după înteia plinolunie, in cea dinteiu Dumi-
necă următore.»
8) «Acestu comandamentu s'a predaţii de cel 318
părinţi adunaţi in Niceea, si pentru aceea are pentru
noi aceeaşi putere indatoritâre, ca şi Canonul Aposto-
lescu. Inse vrem ea a remasu in urmă de la timpul
BISERICA ORTHODOXĂ ŞI CALENDARUL ' ‫׳׳‬

24. BISERICA OBTHOPOCSĂ ŞI CALENDARUL·582
scotă la iveală apusenii, nesciind, precum se pare, Câ
preste 300 ani invecheşce şi acestu Calendariu nou al
lor, şi socotitorii de stele iarăşi vor fi nevoiţi a socoti
stelele, şi a întreprinde o none îndreptare a lui, carea
va fi supusă aceleiaşi sorte, adecă îndreptărilor mal
departe in infinită. Măcar că introducetorii de novisme
,şl promitii că Calendarul Grigorian va românea fidelu
şi neschimbaţii in viacurl infinite dupe îndreptarea luj
cea inventata de Ludovic Lolio (T), (dar încă Nicefor
Grigoras in timpul seu întreprinsese ast-fel de lucrare
înse iară resultată), dară ei rătăcescu din causa gelosiel.
Dupe trecere de 300 ani, fie încă şi patru, timpul va
descoperi aceea ce acum este acoperitu.
3) «Când părinţii de la Niceea au alcătuită canonul
pentru serbarea Pascilor, atunci nu se observase încă
neesactitatea causată de neajunsul câtorva minute, eră
după ce au trecută ca la 300 ani după dânşii, şi când
din aceste minute s’a formată o φ -noptime, abia atunci
s'a v&Jută abaterea ecquinoxului cu o ^i-noptime. Fiind
deci, că şi îndreptarea actuală a Calendariulul, de nece-
sitate are să se arăte neisprăvită cu trecerea totă atâtor
sute de ani; apoi pe ce temeiă s’ar decide cineva să
compună altă regulă pentru Pascl, în locul celei pă-
rinteşcl, când ea este supusă la sorta învechirei, de
şi latinii negă acesta, seu o ascundă in umbră, când
scadă din numărarea nostră <Jece <Jile*).
‫ף‬ Acestu astronomii a sfătuitu pe papa Grigorie ΧΙΠ-lea să îndrepteze
calendarul, si a lepădată din anul 1682 dece dile, care după calculul Iulian,
întrodusu cu 46 ani înainte de Christos, 80 împlinise în acel anu din frac-
ţhmfle de timpu râmase necalculate in fie-carc anu; căci dup6 calendarul
Iulian anul solariu.se socote de 865 dile şi 6 cesurî pline, pe când în faptă
el are 865 dile, 5 cesurî, 48 minute şi 45 secunde.
*) Pe timpul când scria Meletie acestea in anul 1584, diferenţa intre ca·
lendarul vechiu şi cel ηού era numai de 10 dile.

25. B I8 EB IC A O B T U O K O X i 81 C A LBBBA BO b
Martie 25 I
Martie 24 1
Martie | 23 1
Martie 22 1
Martie I 21
Martie I 20
Martie 1 19
Martie : 18
11. ‫״‬Acesta nepotrivire nu se pote inlâtara, de cât dOrâ I
numai decă cineva ar recreaaltminterea firea stelelor şi
a tuturor corpurilor cereşci, prefăcendu-le mal înteiîi
în chaosu. Mintea Iul Dumnezeu creatriţa lumel cu buna
cuviinţă a compuşii pentru densele o armonic nedeplină,
pentru ca, precum dice Sântul Grigorie, să ajungă la ho-
12. ‫״‬Noi amu aretatu causa imperfecţiunei (σφάλματος)
canonului Sânţilor părinţi pentru Paschă. Acum să ve-
demii, cum trebue a conglăsui acestu canonii cu cel apos-
tolicii. Dupre canonul Sânţilor Apostoli noi suntemu da-
tor! a serba luminata înviere a Iul Christos nu mai
înainte de equinoxul de primă-v6ra, şi nu chiar în ‫י‬Jiua
lui (1), ci după, şi pre lângă aceea deosebiţii de ludei.
Aşa dară noi trebue cu luare aminte să observămu e-
quinoxul de prima-vară şi pascha Iudeilor, ca să nu
ne întâlnimu cu densa, seu să nu apucămu înaintea el.
(1) Altmintrele s'ar intâpla a prusaui Pascele de doue-ori intr'unu ami.
tarul cel deplinu“.

26. prsBBfCA ORTHODOXĂ Ş I CALBNDABPL
584
Sinodalul de Niceea ca trei tfile şi ceva 1). Aşa <j.
când lista (Paschalia) arată Pascha evreescă la 30 j^a
tie, in faptă acestă paschă in al patrulea circu (cru»
al Junei, numai este in acea ςΐί, ci la 27 ale eî.»
9) «Dar unde este causa acestei neesactităţi (άνωμαΧί^
a canonului Sânţilor Părinţi ?— în cursul lunei. pj;
aolunia acestui luminătoriu, după trecerea a 19 an?
se intorce la filele*de mai înainte. Acesta au sciut’0
părinţii de la Niceea, şi pentru aceea au compuşii cir-
cui de 19 ani al Junei. Dar acestfi circu, vorbindu
strictu şi esactu, nu se începe din nou in unele şi a.
ceieaşl minute, secunde şi terţii (στιγμάς, λεπτά καί s..
τομα), ci nul ajunge 60 de părţi, care in curgere de
304 ani facuoφ , dar şi aceasta nedeplină, ci fără 70
de părţi, precum şcimu acesta de la Ptolom eiu *), de
la Psel **), de: Ia Argir Issaac şi de la marele Maxim.
Şi aşa canonul pentru paschă este cu neputinţă să fie
perfectă şi esactu din causa acestei nepotriviri a tim-
pului; căci nu se potu lua în calculu menţionatele
fracţiuni, până ce cu trecerea de 304 ani nu se va
forma întregă rjiua cea cu lipsuri (έλλείψιμος ήμερα)*
10) «Imperfecţiunea Canonului Sânţilor Părinţi des-
pre paschă a proveniţii nu de la neşciinţa lor, ci de
Ia neregularitatea calculului (άπό τής ανωμαλίας τοομέ-
τρου) (filelor, cesurilor, minatelor şi secundelor anului.
Căci şi chiar anul solariu se compune propriu nu din
360 ţjile şi 6 cesurî depline, ci nu'i ajunge 300 de
(I) Ia timpul părinţilor de la Niceea în anul 325 equinoxul dc primăva-
ră se punea la 21 Martie Sră in timpul autorului acestui tractatu era la 18
Martie. Prin urmare el remăeese atunci în urmă cu treî di-noptimî.
I*) Unu astronomii din viacul al 2-lea dupi Christ
(**) Und scriitorii bisantintt, Theologu, filosofii, matematicii şi medicii.
Amurifc pe la an. 10T9.—

27. latinismului in capitala Orthodoxiei orientale, şi mtrc
altele şi a noului Calendaru. In anul IH83 la '.1 Nocm-
vrie a sositu acolo lesuitul luliu Monsinclli cu alţi doi
trimişi de generalul lor Aquaviva din ordinul lui
Grigoriu XIII-lea. Ambasadorii, Franccsu şi Vcneţiîinu,
Ί au luatu sub protecţiunea lor, a regulalu unu localii
pentru denşil, eră pentru serviciul divinu li s’a datu
şi înfrumuseţaţi! Biserica Sântu Benedict, cedata de Sul-
tanul ambasadori ului Francesu. Astfel dc propagande, se
făceau cu m ultă activitate şi in alte provincii ale Bisc-
ricei Orthodoxe. Propaganda latină respândcaşcirca că
patriarchul Ierem ia ar fi primitu noul Calendaru.
Pretutindenea erau nedumeriri şi cercau de la Con*
stantinopole deslegări şi lămuriri. Atăt ccstiunca ca-
lendariului, cât şi alte trebuinţi ale Orthodoxiei, cereau
convocarea unui Sinodu marc, ale căruia decisiuni sa
fie im punetore şi definitive. Una din cestiunl era şi in-
fiinţarea Patriarch iei in Rusia, şi alte cestiunl dc dis-
ciplină bisericescă.
Sinodul s'a convocaţii in Constantinopole, la 12 lanu-
arie, anul 1593, dupre stăruinţele mal ales ale pairiar-
chulul de Alexandria Meletie Pigas, carele pute ii »ri-
vita ca sufletul acestui Sinodu. Sinodul a fostu forte in-
semnatu, pentru care in actele Bisericel mari el sc nu-
meşce Sinodu m are şi intru tote perfectă. Afară dc trei
patriarch!: Ieremia al Constantinopolei, Meletie Pi‫״‬as
al Alexandriei şi Sofronie al Ierusalimului, —patriar·
chul Antiohiel aavutu aici locotenentu şi reprezentanţii al
seu pre patriarchul Alexandriei Meletie. In cunoscutele
ediţiuni ale actului acestui sinodu nu se arata anume
ceilalţi membrii al Sinodului, ci numai se <)ice, ca au
participatu şi Prea Sânţiţii Archierei πάαης έπαρ'/ίας
I M I M ICA OETBOD Oi l «jţ CAV.KNIIAIIUI. ‫^ן‬‫.ן‬

28. Eră canonul Sânţilor părinţi ne ordonă a sevSrşi Pascha
nu in ςΐί simplă, ci in Dumineca, carea de ·la equino-
xul de prima-veră va fi cea d’inteiii după pliiiolunie.
Urmând acestor canone, de cât care nu p6te ii mai
biae, tu să faci aşa; să scii, că după trecerea atâtor
sutimi de am de la Sinodul de Niceca equinoxul de
prima-vară s a abătută cu trei fjile, şi aşa când pascha
Iudeilor, sau plinolunia cade Dumineca, apoi spre a in-
lătura întâlnirea cu densa, serb£ză-0 în Dumineca vii-
torc; eră când este mal timpuriu de Dumineca Stâlpă·
rilor: atunci serbeză acea Duminecă, şi în Dumineca
următore începe Sânţita Pascha a ta.» Cu modul acesta
dupre canonul Părinţilor cu mai multă esactitate se pă-
zeşce şi canonul Apostolic».
Cu acesta se isprăvesce tractatul părintelui Meletie
despre calculul paschalu. Dupâ căte-va anecdote mira-
culose, crezute in timpul seu, relative la nisce feno-
mene ce s'ar fi fostu severşind in timpul Pascelor ere-
ştineşcî orthodoxe, încheie opera sa cu cuvintele: «Şi
aşa să urmămu hotărîrilor Sânţilor părinţi, cele adeve-
rite şi cu semne Dumne^eeşcT ale Mântuitorului nos-
ti u, căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sântu se cu-
vine slava şi stăpânirea, acum şi pururea şi in viaciî
viacilor (1).
Precum am veţjutu in urmă, acestea le-au scrisu Me-
letie Pigas îndată după Sinodul ţinutu în Constantino-
pole in anul 1533, sub Patriarchul Ieremia, anume pen·
tru respingerea noului calendaru. Papa inse nu s’a opritu
din calea sa: el a iniiinţatu chiar în Constantinopole o
misiune stabilă compusă din lesuiţ! pentru propagarea
6 8 6 BISERICA OBTHODOXĂ ŞI CALENDARUL
(1) Tpjxa KieBK. ajxobd. i n i a i i an. I860.T . ΠΙ. pag. 249— 259.

29. ce până acum, deopotrivă cu tote celelalte, prin charul
Iu! Dumnezeu, păzeşce Biserica lui Christos. Amin.
Prin ultimul canonii 8-lea al acestui sinodu s’a puşti
pentru tot-deauna capetii tendinţelor papale de a se Intro-
duce noul calendariu şi in orientul orthodoxu. Sinodul
acesta a pronunţaţii pentru multu timpu, defcă nu pentru
tot-deauna sentenţia Bisericei orthodoxe asupra calen-
dariuluî gregorian. Dacă Papa nu făcea din calendaru o
armă de propagandă, dacă nu esploata şi acestă oca-
siune in profitul supremaţiei sale, precum esploata chiar
nenorocirele Bisericei orthodoxe carea gemea sub jugul
necredincioşilor, inălţindu-se şi lăud&ndu-se pre sine,
ca binecuventatu de Dumnezeu, şi înjosind pre orthodox!
pentru nenorocirele lor, ca reprobaţi şi pedepsiţi de
Dumnezeu pentru că nu ascultă de papa: Pote că noul
Calendariu ar fi fostu altfeliu privitu in orientu, simplu ca
o cestiune de sciinţă, de calcule astronomice. £1 inse
a deveniţii în ochii lor o uneita, unu precursorii al pro*
pagandei latine iesuitice. Biserica orthodoxă, consultând
canonele sânţilor părinţi a vecjut că sinodele vechi au
stabilitu timpul şi modul serbăre! pascelor : 1) dupăe-
quinoxul de prim ăvară, 2) după plinolunia cea anteiu
de Ia equinoxu, 3) după pascha Judeilor, 4) in (Ji de
Duminică, fie aceasta cea următore după plinolunie
seu în a doua, dacă in cea dintâiu cadu pascele jido-
vesci.—S’a vetjutu că Pascele se potu serba conform ca*
nonelor dupe vechiul calendariu, şi de acea s’a hotă-
rit ca in cele bisericesc! să se menţine fără abatere ve-
chile calcule paschale ale calendariulu! Iulian. S’a ve‫־‬
(Jutu tot*odată că dupre noul calendaru nu se potu păzi
canânele întru tote, aşa d. e. Pascele chreştinşc! dupre
calendariul nou de multe or! cadu in aceiaşi <Ji cu ale
BISERICA ORTHODOXĂ Şl CALENDABUL 5 8 9 ‫׳‬

30. τής ανατολικής έκκλησίας των ορθοδόξων. Sinodul repre-
'sintă ore-cum Iotă Biserica Orientală in persona ierar-
chilor eî cel mal principali. LaSinodul acesta a fostu
presentu şi ambasadorul Ţarului —Grigorie Atanasiev,
trimişii pentru recun0şcerea patriarchieî noiî-înfiinţate
in Rusia. De mult nu se ve^use în Consţantinopole, şi
in totu Resăritul unu astfel de Sinodu. Canonul 8-lea al a-
cestui Sinodu stabileşcc ca serbarea Paschăi să se urmeze
dupre regula pusă de sânţii părinţi. După decisiunile
şi gramatele particulare anteriore in privinţa noului ca-
lendaru, carele ameninţa a distruge vechiul aşe«jementu
bisericescu despre serbarea Pascilor, decisiunea acestui
Sinodu a fostu ânteea decisiune generală bisericescă
despre calendaru la resăritu.
Eată cum se pronunţă canonul al 8-lea al acestui Si-
Dodu in privinţa noului calendaru.
«Dorimu, ca cele hotărîte de părinţi in privirea sântei
şi mânluitorel Paschă să remână neclătite. Şi s’a hotă-
rîtu aşa: «Toii cei ce ar cuteza să strice aşe^Smentul sân-
tului icumenicu marelui Sinodu ce a fostu în Niceea în
presenţa prea iubitoriulul de Dumnezeu Imperatul Cons-
tantin, aşedementu ce se atinge de sânta serbare a măn-
tuitoreî Paschă, să nu albă comunicare cu Biserica şi
să fie depărta(! dela ea, decă cu înderâptnicie se vor
opune la ccle cu temelii poruncite. Şi acesta este ţlis
despre mireni. Eră dacă cineva dintre proestoşii Bise-
riceî, episcopii, seu presviteru, seu diaconii după acestă
hotârire, ar indrezni pentru resvrâtirea poporelor şi
turburarea Bisericilor să se isoleze şi să severşască Pas-
cha, îopreună cu iudeii: pre unul ca acela sântul Si-
nodu I'a osînditu Ia instreinare dela Biserică. —Şi aşa
trebue a ne conforma cu acestu canonii al părinţilor: ceea
58S BISEΚΙCA ORTUODOXĂ ŞI CALBNDABV_____________

31. _ ·‫י‬" _______ BIBBBICA OKTHODOXl ş! CAI.RMDABU
astronomice, calcule inse care nu 8c rapOrlă. la a*c-
Seminţele Sinodale pentru serbarea pascilor; Că. Caleiv-
dariul nou, pe lângă aceea că este privii & ca procur-
sorele papismulul, distruge sistemul stabilitu dcBi8crica
orthodoxă antică pentru serbarea Pascelor, $i face ea
pascha chreştinescă să se mtelnescă cu pascha jido-
vesca, ceea ce nu trebue să se întcmplc; căci învierea
lai Christos este hotarul întrejudaismu şi chreştiniemti,
şi Pascele au inceputu pentru omenire o eră nouă spiri-
tuala, cu totul opusă jidovismulul.
Biserica orthodoxă, compusă de deosebite naţionali-
tăţl, fie carea cu ale lor Biserici autocefale şi înde-
pendinte in lăuntrul lor, are o constituţiunc federativă.
Suntu nisce principii generale, care exprimă unitatea lor
şi care nu se potu călca fără a s e rumpe acea unitate
spirituală. Astfeliu suntu dogm ele credinţei, Cultul, le-
rarchia şi d isciplina. Cine strică unitatea in aceste
principii, cine îşi face dogme noue, cine modifică cui-
tul, cine desorganisază Ierarchia şi disciplina biseri-
cescă, acela rum pe unitatea cu orthodoxia, devine prin
.forţa lucrurilor schism atic intre ceialalţl orthodox!. De
es: Dacă vre-una din Biserici ar adopta noul calenda-
riu, prin acesta ar desorganiza cultul divinii: Pascele şi
celelalte serbători ea nu le ar mal serba odată cu in-
trega Biserică orthodoxă, ci de nccesitate va trebui si
le serbeze o-dată cu latinii. Tote celelalte Biserici or-
thodoxe vor privi pasul acesta ca o schismă in ortho-
doxie, şi ca apropiere de papism u ; căci cultul divinii n’ar
·jjpai sta pe bazele orthodoxiei. De aceea ori top ortho-
dâxiî treb u e să se ţin ă de Galendariul vechiu, pentru
ca să păstreze u n itatea cultului, ori toţi să primesca

32. Iudeilor, seu înainte de densele, ceea ce este improtiva
hotărirel Sinodului dela Niccea. De acostă hotărîre si-
nodală se (ine Biserica orientală pănă astăzi, nestre-
mutat in t6te ţerile: Grecii, Ruşii, Românii pretutin*
denea, Bulgarii, Serbii, Arabil, Armenii, Copţii, etc.
Ataşamentul la calendariul Iulian este aşa de adincu
gravatu în spiritul şi credinţa religiâsă a pop6reloro-
rientale, şi este privit ca o cestiune principală şi de
viaţă a orthodoxiel lor, încât, chiar aceia dintre ortho-
■doxî, greeî, ruşi, armeni, Români etc. cariî de felurite
nevoi lumesc! au fostu siliţi să se alieze prin uniunea
bisericescă cu papismul, intre condiţiunele de conser-
vare a credinţei şi Bisericei orthodoxe la carea ei ia
fond au voiţii să aparţină şi după uniune, au pusu şi păs·
trarea calendariulul Bisericei Orthodoxe. Vomu aminti,
d. e. pre Românii uniaţi din Transilvania şi Ungaria.
Mitropolitul Theofil, carele era în fruntea uniune!, in
anul 1697, Fevruar, adunându unu soboru generalii in
Alba-Iulia, in adoua şedinţă sinodala s’a decisă ca ritul
Bisericei orthodoxe române să nu se schimbe, şi dis-
ciplina el să nu se schimbe cu încetul, şi să se subs-
titue ale bisericei latine, apoi ca «Calendariulul vechiu
să nu se substitue cel nou, ci până când ceialalţl neu‫־‬
niţl de ritul greceştii in ţerele casei austriace vorremâ-
nea in usul calendariulul celui vechiu, să remâle şi
uniţii (Magaz. ist. p. Dacia, tom. III pag. 270]. Tot a-
seminea au urraatu uniaţii, ruşi, greci şi armeni.
A remasîi până astădl in Biserica orientală, sau mai
esactu in t0te Bisericele orientale, convingerea fermă că
Biserica, pentru păzirea vechilor canone ale sale nu
are trebuinţă de altu calendariu mai bunu de cât acela
pre carele îl are, de şi el nu este esactu in calculele
500 B ISE R IC A O RTH O D O XA Ş I C A L E N D A R U L

33. încuragialn în trep rin d erea sa şi îm prcgi urarea, că, afară
de Mitropolitul Nifon., d e Episcopul Râmnicului s-
al Argeşului, toţi ceialalţl lerarch i eparchiall, erau 10-
cotcnenp provisorii, puşi de guvernu, spre administra-
reaeparchielor, până la alegerea Episcopilor la scaunele
vacante. Se credea că aceşti administratori provisorl
şi tot odată aspiranţi, vor fi docil! şi devotaţi guver-
nulul în tote voinţele s;.le.
In luna lu! Decem briu, Ministrul Bolintineanu a che*
matu in Bucurescl pre unii din locotenenţii de episcop!
al României, anum e pre cel mal progresişti, fâră ale
areta şi acestora m otivul.
Toţi s’au adunatu dupre invitare in capitala Bucurescl,
şi anume: Galinic locotenentul Mitropolie! Moldovei,
Dionisie locotenentul Episcopiei de Buzeu, Melchisedec
locotenentul episcopiei de Huşi, Archierul Ionichic E-
vantias,—egum enul de la Cămpul-lung, Archiereul Atha-
nasie Troados. Nu s’au convocaţii inse betrânul Episcopii
de Romnic—Calinic, nic! Archiereul Neofit Scriban Loco
tenentul Episcopiei de Argeşu, deaseminea nici Necta-
» rie Chermesiul locoiinentul Episcopiei de Romanu : —
crezuţi ma! dinainte ca contrar! acestei ide!, pentru
simplitatea lor.
Din convorbirile prelim inare avute cu personele in-
vitatc în cestiunea calendarului, guvernul, vedend că
cestiunea este com bătută, şi că pote resultatul nu va
Γ1 favorabilii, a decisu a înmulţi numerul persanelor din
cleru, care să respundă la întrebarea guvernului, cu
socotinţă că aşa num eral progresiştilor va coverşi
pre a! retrograzilor! Prin unu nou ordinu ministc-
rial sau convocată încă, Archimandritul Genadie pro-
curatorul Bisericel Sf. George-nou din Bucurescl, Ar-
__ _________________ B IS E R IC A O R TH Q D O X X Ş t CALENDARUL r ‫״‬ ,

34. calendariul nou, pentru acelaşi resonu al uniţâţe! bise-
ricescî.
In anul 1864, guvernul principelui Cuza, împins de
dorinfa a feliurite reforme de introdusu in România, do-
ria se introducă şi noul Calendariu. Avea inse cons■
ciio{a că acestă reformă, nu se pote face numai prin
ordine administrative, fiind că avea să provoce o per-
turbare in ordinea bisericescă esistentă, anume, in ceea
ce priveşce serbătorile chrestinescl orthodoxe ; de a-
ceia au decisu, ca mai ânteiu să albă consentimentul
măcar indirect al Bisericei naţionale române. Guvernul
prevedea, că introducând calendariul nou prin ordo-
nanţă guvernamentală se va vedea isolalu de naţiune în
tote momentele unde viaţa politică se întelnesce cu
cea bisericescă, anume la anul nou, ‫״‬la Crăciun, la
Botezai Domnului, la PascT. Ceremoniele aceste poli·
t/ce—religiose guvernul ar fi fostu siliţii să le facă nu-
mai cu nemţii catholic! şi protestanţi eră nu cu Roma-
nil orthodoxî, nici cu ceialalţi orthodox! trăitori in ţeră
greci, ruşi, bulgari, şerbi, etc. Era deci silitu să aducă
şi Biserica la ideea sa. Dar fiind că era îngrijatu ca nu*
cumva Biserica să-i se opună, de aceia a meditatu a con·
vocaunu consiliu bisericescu, şi a‫־‬I pune acestăîntrebare:
«este calendariul o cestiune dogmatică seu o cestiune
pur ştiinţifică astronomică.» Guvernular fi fostu mulţu-
mitp să aibă unu simplu respunsu, că ‫״‬Calendariul este
ces/iune pur ştiinţifică.“ Prin acesturespunsii el câştiga
din doue puncturi de privire: 1), Că se credea în drept
a introduce calendariul nou prin măsuri administrative,
2) la intcmplare de ore-care inconveniente, respunde-
rea se arunca asupra clerului, carele prin răspunsul
seu a impinsu pe guvernu laacestu pasu. Pe guvern îl
592 BISERICA OBTgQPOXĂ ŞI CALKNDARUL

35. B IS E R IC A O BTH O D O X Ă S I CALENDARUL
guvernului de a adopta calendariul papistăşescu. Se
vorbia, că pujjinu mal înainte de a sc ivi ideea intro·
ducere! noului calendariu, Capitala României fusese
visitaiă de Bori şeful lesuinilor orientali dela Cons-
tantinopole, care ar fi conferiţii mal multe <Jile cu 6‫־‬
menii noştri de stătu, că prin urmare, guvernul ar fi
decisu a introduce in România papismul, şi că înf.ro
ducerea noului Calendariu ar fi numai primul pasu la
ac6sta.
Bătrânul Eliade, sub aceste inspiraţiunl a compusa
următ6rea petijiune către Mitropolitul:
«Inaltu pre sânţite Stăpâne !
Sciutu este pre*sânţie1. tele că :
Canonul VII-1ea al sân filor şi Dumnetfeescilor a-
postoli catherisece pe totu Episcopul şi preotul ce va
schimba rânduiala paşcilor:
Sinodul ânteiu dela Niceea aşe<Jâ pe rânduele ne-
strămutate serbarea paşcilor după legiuirea sânţilor
apostoli.
Canonul ânteiu al Sinodului de Antiochia, pe teme-
iul sinodelor de mal ânainte, şi mal vertos al cel111
dela Niceea, lepădă din Biserică ori ce Episcopu şi
presviteru, ce ar cuteza a schimba serbarea Paşcilor
din hotărîrea marelui Sinodu, şi pe ori ce mirenii ce
va cuteza a se împărtăşi cu aseminea Episcop! sou
proestoşl chateresip.
Aceste canone nu au numai cuventul mal pre susu
de fire, ce nu este datu minpl omeneşcl a’l străbate
şi înţelege, ci şi logica cea mal csactă a legilor na-
turale şi eterne ; pentru că sfârşitul vine în urina in*
ceputulul, pentru că ori ce m â in e vine după aslâ/Jh
pentru că ori ce progresii şi perfecţie vine după unu

36. chimandritul Iosif curatorial Sărindarului, Archimândri-
tul Onufrie egumenul Monastirei Sinaia, Protosin-
chclul Veniamin Catulescu Catichetă, şi monaciiul So-
ironie Vkrnav. Dupre înţelegerea prealabilă intre Mi-
nistrul de Culte şi Mitropolitul s’a decisu ca consiliul
bisericescă pentru Calendariu să se compună dintre per-
s6neie bisericesc! convocate de guvernu anteiu şi djn
cele de pe urmă, afară de monachul Vârnav, pre carele
Mitropolitul n’a vrută să-l primescă (1), şi «Jiua in
trunirel s’a decisu la 12 Ianuarie.
Intre acestea jurnalele guvernamentale propagau cu
iotă puterea introducerea noului celcndariu, defăimau
pre cel vechiu, ocărau clerul, numindu‫־‬lu Strigoiu, Co-
covâî, retrograda, duşmanu al progresului etc. etc.
Se scrieau broşuri demonstrative superiorităţei calen-
dariului nou. Inse omenii cu minte desaprobau pro-
cedarea guvernului.
In adunările ce se făciau in casa betrânului Eliad
Rădulcscu, cestia calendarulu'.' era la ordinea rjileî.
Pidalionul era pe masă şi venerabilul Eliade esplica
can6nele ortodoxe pentru serbarea pascelor nu în a-
celaşu timpii cu Jidovii, pre cum se face de cătră
cei cu calendariul nou. Toţi asistenţii aprobau păzirea
aşezămintelor Bisericei ortodoxe, şi desaprobau fapta
0 9 4 BISERICA. ORTHODOXĂ Ş I CALENDARUL
(1) Monachul Sofronie Vârnavii, unul dintre adepţii principiilor 68-
treme revoluţionare francese, formaţii in scola lui Blanqui. Payat, Roche*
fort, etc. carele plângea şi se înfuria când cânta M arsiliesa. Se călu-
gărise în Monastirea Ndmţuluf pentru ca ajungendii mare să pută reforma
în spiritul seu clerul românii. Dar neputend a ajunge stareţii şi iiindii
acolo uritti obscesc şi disgraţiatu de principele Ouza, s’a dusQ la Bucu-
rescî, spre a oferi acolo serviciele sale, cui vor trebui. A m urită Ia Bcr-
adu, unde propaga eresurile sale politice şi religiâse, şi stăruia să se a-
k:gd deputatu.

37. 697BISERICA OBTHODOXÂ 81 CALENDARUL
Calendariul Grigorian, cu unu cuvcntu,este unu luxu
sciinţifîcu, eră nu o necesitate de prima ordine; şidecă
după densul ajungemu la a fi catherişig de sântele
Sinode, şi a ne desbina de biserica ecumenică a re-
săritului, 1n carease cuprindu patru patriarchate, douo
sinode, al Greciei şi al Rusiei, şi atâtea Archiepisco-
pate autocefale, atunci noi cel josu însemnaţi in timpii
de trei fjile şi cu noi atâtea milione de Români, nu voima
a cădea sub anathema sânţilor aposiolî şi sântelor
sinode, şi cu atâtu mal puţinu a ne desbina de Bise-
rica ecumenică a Răsăritului.
Suntemu şicuri, pre sânte stăpâne, că aceleaşi cu-
noscinţe şi lumine, mal pre susu de cunoscinţele şi
judecările nostrre te ocupă şi pe pre sânţia ta spre
păstoria turmei cuventătore, că acelaşi spiritu de ade-
yăru te inspiră, şi că nu te vel lăsa a cădea in cursa
ce ţi s’a întinsu de cătră desbinătoril de meserie şi
carii ş’au facutu ojucărie din pacea şi liniştea publicului.
Nu putemu priimi o prefacere atâtu de desbinălore,
şi plecatu ne rugămu, ca in numele canonelor, in
numele a (Jece mili0ne de Români din tote părţile, în
numele a doue sute de milione de chreştinl Ortodox!,
să faci pre ori cine să inţelegă, că Biserica Răsăriiu-
lui îşi are, mai pre susu de tote, instituţiunile, consti-
tuţiunea sa sinodică, adică federativă, şi nimenea nu
p0te pune legi noue nici a preface vre-olege Iară si-
nodu compuşii de deputaţi din câte patru patriarcha-
tele şi ambele sinode şi archiepiscopatele autocefale.
Forte uşurel au luat-o dătătorii de projecte, de nu
vorii fi luat-o in numele forţe! şi arbitrariului, in
plină constituţie garantată de şăpte puteri şi susţinută
de cinci milione de Români.

38. 596 JUSEtUCA OKTHODOXA ţ l CALENDARUL
aliu progresii mai veghiu. Paşcile creştinilor dar, ca
mântuitorii al nemuluî omenescu în genere, a se-ser-
ba înainte seu deodată cu paşcile Ebreilor mântuito
riu numai unei mici porţiuni a umanităţeî, ar fi o ros-
turnare a legilor nature! şi o simptomă de smintire
a minţeî şi celei mal ordinare. Biserica este şi cată
să fie representantă a logicei ominesci în genere, şi
n’apututu comite oaseminea neconsequenţă, de a per-
mite a se serba paşcile chrestinităţei adevărate vre-o-
dată înainte, seu deodată cu paşcile Ebreilor.
Pe lângă cuvintele, ce le impune bunul simţii, seu
drepta judecată, este şi adevărul istoricii în serbarea
paşcilor chreştinilor, căci învierea Mântuitorului a
foslu in urma paşcilor Ebreilor, eră nu înainte seu
in aceeaşi φ
Calendariul Grigorian, ce se propune astă(J1 a se
pune in locul Calendarului vechiu Iulian, restornă cu
totul rânduela paşcilor şi aduce adesea ca chreştinit
să serbeze acestă sântă şi dumneţjeescă <Ji in contra
legilor nature!, in contra logicei umane şi divine, in
contra adevărului istoricii, adică când mai înainte
de paşcile Ebreilor, când in aceeaşi durată de timpii.
Calendariul Grigorian este esactu pentru astronomi
seu pentru cel ce observă timpii, nu inse şi o normă
pentru paşcl şi serbători, ce s’a constituitu de Si-
n6de.
A lua calendariul Grigorian dreptu normă la serba-
barea cjilelor mari şi la câte au legiuiţii Sinodele,
este a ne retăci atâta, câtu a lua cineva dedascălu unu
astronomii, ca să-lu înveţe logica, seu theologia, seu
ori‫׳‬care altă şciinţă, ce nu este de competinţa seu spe-
cialitatea acelui dăscălii.

39. noxul (isimeria) de primăvară; 2) Că nu se cade a se
face io aceiaşi <Ji cu legiuita Paschă a Iudeilor, (amân-
două acestea se hotarăscu de canonul acesta 7‫־‬lea apos-
tolesc); 3) Ca să nu se facă chiar şi absolut după e-
quinoxu, ci după cea ân-teiu plinolunic a lui Martie, carea
va cădea după equinoxu; şi 4) Ca să se facă in un-
teea Duminică ce va cădea după plinolunie (eră aceste
doue din predanie le avemu şi nu din canon). Drept
aceea ca să se păzească tus-patru rinduirile acestea de
o potrivă in tată lumea, şi să prăznucscă Christianii
intru aceeaşi vreme, şi intru aceeaşi <Ji sfânta Paschă,
şi să nu albă trebuinţă in fiesce-care anu de astronomi,
şi de soboră, au întocmitu de Dumnezeu înţelepţiţi! pa-
rinţî canonul (indreptariul) cel pentru Paschă. Dar in-
sernneză că pentru anomalia mişcărcl lunci, nu se pa-
zeşcc a patra rânduire tot-deauna, ci câte-odata se calcă.
Fiind că dupre Matheiu Vlastar, după 300 de ani, cu
:doue ·Jilc după ânteia plinolunie urmeză ase face pas*
cha Iudeilor în φ de Duminică. Eară aceste doue fjile
care prisosesc din anomalia acesta, adăugându-se, trecu
une-orr preste Duminica ânteia, carea se intcmplă după
ptinolunia Iul Martie, in carea Duminică noi atunci
prăznuimii stâlpările, şi in cea viitâre facerau Pasclia.
Eară din acestă puţină călcare, nici o abatere de la
evsevie, nici ceva necuviinciosu, ori primejdie sudetescă
nu urm6ză. Pentru acesta şi Dumnedeescul Chrisostom
(in cuventul cătră cel ce postesc la Pasc!) «Jice: ■Scum-
petatea timpului şi pândire a filelor Biserica Iui Chri-
stos nu scie. Fiind că de câte ori cineva mănâncă pâ-
nea acesta de viaţă fâcelore şi bea păcharu! acesta, ves*
teşcc mortea Domnului, şi Paşcl severşeşce. Ci fiind
că la soborul anteiu s'au adunalu părinţii şi au rânduitu
ί‫־‬ BISBBICA OHTHODOXĂ ŞI CALKNDABVL· ‫».׳·־ר‬

40. 6 9 8 B ISERICA . O R T H O D O X ! Ş I C A L K S DĂRUI■
Iar in caşul de al doilea, nicăiri unu guvernu ete*
rodoxu, nu pote întrebuinţa forţa in plina tolerantă
violându consciinţa şi faptele unu! cleru ortodoxu.
Nu se pote, pre sânte stăpâne, când tote religia,
nile şi cultele in ţera nostră se bucură de o plină li-
bertate, religia dominantă ortodoxă să fie violată şi
persecutată până acolo încâlu să-şi schimbe şi serbăto-
rile in contra legiuirilor Apostolilor şi Sinodclor.
Ai pre sânţiel Tale pre plecaţi fii spirituali!
Suplica acesta s’a tipărită in mii de esemplare şi
s a trimişii in capitală şi prin totă ţera spre a se subs·
crie. In curgere de câteva (Jile in Bucurescl s’au adu-
natu mii de subscrieri, şi suplica s’a datu Mitropolitu-
lui Nifon.
Inse înainte de a se primi suplica aceasta la Mitro-
lie, sosindu Ziua de 12 Ianuarie, consiliul pentru Ga-
lendariu s’a intrunitu la Mitroplie, unde sub preşe-
denţa Mitropolitului, s’a ascultatu adressa guvernului
cu întrebarea pentru noul calendariu, şi s’a începută
discuţia asupra răspunsului ce trebue a i se da din
partea Bisericel.
S’a cititu canonul apostolică al VH-lea, a căruia co*
mentariu făcutu de Biserica mare, cu deosebire a întorşii
luarea aminte a consiliului, fiindu că trateză pe largu
despre cele legiuite pentru serbarea paşcilar, carea
este împerătesa şi Domna tuturor serbătorilor creş*
tineşcl. Reproducemu aici dupre Pidalionu partea cea
mal însemnată din acestu comentariu, privt6re la ser-
barea paşcilor şi la calendariul cel nou al latinilor.
«Patru lucruri neapărate se caută, pentru Pascha
nostră:
1. Că Pascha trebue a se face tot-deauna după equi-

41. 601BI8KBICA. ORTHODOXĂ ŞI CALXMDABUL·
tatu, şi vrednicii dc prichană, şi are multă munca şi pe*
depsâ. Că trebue să scie ei, că şi 80b0rele cele icu-
menice, care s’au făcută după cel ânteiu, şi ceîa l-alţî
părinţi vedea cu adeveratu şi el, ca nisce înţelepţi ce
erau, că multu s’a pogoritu equinoxuL Dar inse n’au voitu
a-lu strămuta din 21 Martie, unde l’a găsiţi‫־‬! soborul
l-ia, cinstind mal mult învoirea şi unirea Bisericel, de
cât amărunţimea equinoxului, care nu pricinuesce nici
la aflarea Paschăl nostre vre-0 turburare, nici vată-
marea evseviel. Eară mal ales că amărunţimea acesta
şi pricinuesce latinilor doue necuviinţi mari, adică:
aprăznui Pascha ori cu Iudeii, care este improtiva a-
cestul canonii apostolescu, ori mal înainte de Iudei.»
. S’a cetitii apoi canonul l-iu al sinodului dc Antiochia.
După aceea s’a vorbitu despre pericolul, la care s’ar
espune orthodoxia Bisericel Române prin adoptarea i-
sol&tu de ceia-lalţl orthodox! a Calendariulul Grigorian,
anume că Biserica nostră va fi silită să serbeze pas-
cele şi tote celelalte serbători, odată cu Biserica Ro-
mei, ceea ce in ochii lume! orthodoxe ar da motivu a
crede, că noi voimu anedesbina de Biserica orthodoxă
şi a trece la uniune cu Catolicismul apusanu. Pe deo-
parte Biserica orthodoxă ne-ar declara schismatici, pe
de altă parte cea Romană încă nu ne-ar primi in si-
nul ei numai cu Calendariul cel nou, şi aşa noi ne am
pomeni isolaţl de totă lumea chreştină, ca o nouă sectă
chreştină, şi puşi in posiţiune ori de a recunosce gre*
şala făcută prin arbitrara şi nechibzuita prefacere a Cui‫־‬
tulul bisericescu, fără consimţimentul celor lalte biserici
orthodoxe, ori a trece cu totul la papismu, ceea ce ar
Γ1 o altă prăpastie pentru naţiunea română şi biseri-
ceşce şi politiceşce. Spre înlăturarea deci a acestor mari

42. când să se facă Pascha, Biserica, cinstind pretufcinde-
nea învoirea şi unirea, a primitu rândueala, carea ei
au iacutu. Deci, dupre Chrisostom, trebuia şi latinii mal
mult să cinst6scă învoirea şi unirea Bisericii, de cât
pândirea vremilor (adică a equinoxulul) carele s'a po-
gofitu acum la 11 Martie, fiind in vremea soborului I-iu
la 21 Martie, şi să praznuescă Pascha cu noi, şi să nu
necinstescă pre cel 318 de Dumnezeu şi de ranepur-
tătorî părinţi, carii au legiuitu acesta dupre DumneZe*
escă luminare, socotindu’l pre denşil ca pre nisce fără
minte, şi ocărindu Biserica, pre maica nostră a tuturor.
Că de ar fi şi greşitu Biserica, negreşit nu s’ar fi prici·
nuitu atâta mare bine din acestă amăruntă pază a vre-
mei, pre cât de mare reu s’au pricinuiţii prin deosebi-
rea acesta şi prin desbinarea produsă in Biserica Catho
lică.Căcl, Zice Chrisostom: «nu se îngrijesce Dumnezeii şi
Biserica de ast-feliude pandire a vremilor şi a Zilelor, de
cât pentru singură unirea şi pacea. »Şi veZl, iubitule, cum,
dupre DumneZeescul Chrisostom, latinilsuntu schismatici,
pentru cădin nou au isvoditu paschalia lor şi calendariul,
nu pentru căacesta n’arfi dreptu dupre equinoxu ;ţentru
că şi noi vedemu, că equinoxul a remasu cu adeveratll
ilile înapoi: ci pentru că cu acesta s’au deosebiţii de
noi, carea este o vinovăţie neiertată, dupre acelaşi sfântu
părinte. Că Zice in acelaşi cuventu, a posti cineva, şi
a face Paschă in acestă vreme, ori în alta (d. p. după
21 ale Iul Martie, precum facemu noi, ori după 11 ale
Iul Martie, precum făcu latinii) acesta nu este vinovăţie.
Earăadisbina cineva Biserica, şi a se improtivi cu iu
bire de certă, şi a face împăregherl şi despărţiri, şi
a se deosebi pre sine pentru tot-deauna de la totali-
tatea obştescă. a Bisericel, acesta este unu pecatu neer-
QQO BI8BR1CA ORTHODOX! ŞI CALENDARUL

43. 603BISERICA ORTHODOXĂ 81 CALKNDAHUI,
dariului a fostu aprobată in terii de top .omenii cu minte
şi cu simţu religioşii. Căci atât'In capitală cât şi in tută
ţera se re'spândisc vestea, că guvernul voesce să 'for-
ţeze clerul a primi uniunea cu Biserica papistă şi apă-
răsi orthodoxia. Când m’am intumat11 laHuşi, orăşenii
ău trimisu o deputâliune, carea a esprimatu in persona
meâ mulţemire şi felicitare înaltului cleru român pen·
tru apărarea aşe^emintelor Bisericel nostre orthodoxe.
Numai puţin acestă atitudine a representanţilor Bise-
ricel române a fostu aprobată şi de celelalte biserici or-
thodoxe. Patriarchul icumenicu, prin scrisorcsinodală a
mulţ'emitu Mitropolitului Nifon pentru aperarea aşede-
mintclor bisericesc!, şi respingerea Calendariulul Gri-
gorian, cel nu odată respinsu dc biserica orthodoxă a
Răsăritului.
‘ Guvernul românu deocamdată a fostu nemulţemitu de
respunsul datu de consiliul bisericescu; inse in urmă,
vtkjend murmura ‘cea marc cc provocase în ţeră ideea
schimbărei calendariulul şi modul esploatărei oposiţio-
nare a acestui casu, a recunoscuţii dreptatea consiliului
bisericescu, şi a părăsiţiişi el ideea introducere! calea-
dariului apusanu.
Din lofce acestea resulta 1) că In Biserica orthodoxă
este de mult formată convincţiunea, că calendariul nou
este bazatu pe calcule astronomice, mai esactc de cât
cel vechiii. Dar cu tote aceste suntu formate şi tare ţi-
nute şi următorele convincţiuni:
2. Că Calendariul Iulian fiind forte strinsu legaţii cu
aşe^emintele Bisericel ortodoxe stabilite de sinodc pen-
tru serbarea paşcelor şi cu celelalte serbători comune
ortodoxiei, nici o Biserică orthodoxă particulară nul pute

44. pericole pentru na{iunea şi Biserica română, consiliu[
bisericescăs’a decisă a reepunde guvernului în aşa modii
ca să se ve$ă, că Biserioa română nu pote admite, în
rânduelele sale, introducerea noului Calendaru.
Eată acelu respunsu:
‫״‬Asfă-ςΙΪ Duminică 12 Ianuarie, adunându-ne la Sf.
Mitropolie, in presenja pre-sânţi-eî sale părintelui Mi-
tropolitu, subscrişil, observând cu mare luare aminte
întrebarea făcută de D. Ministru al Cultelor prin adresa
No. 73, amu v&Jutu că diferenţa ce esistă între Calenda-
rele Iulian şi Grigorian, deşi in sine este o chestie cu-
r&tu de sciinţă astronomică; dar strînsa legătură pusă
de sinodul I‫־‬iu de la Niceea între calendariul Iulian
şi Biserică, este stabilirea-serbătorilor, şi mat cu deo-
sebire a serbătoreT Pascelor şi cele ce ţinu de densele,
carea în Biserica orthodoxă a devenită ca o dogmă, du-
pre cuprinderea canonului I-iu al sinodului de la An-
tiochia, unde cele hotăriteîn acelu sinodu pentru serba-
rea Pascelor, se numescu ‫״‬bine dogmatisiteu.
Acestă j urnalu se va comunica D-luî Ministru al Cui-
telor de cătră pre sânţia sa părintele Mitropolitul.»
SubscrişT: Nifon Mitropolitul Ungro-VIachiel.
Locotenentu Mitropolitu MoldavieT Calinic Miclescu
D. Traianopoleos locotenentă de Buzeu
Locotenentă Huşilor Archiereul Melchisedec
Ioanikie Evantias
A. Troados
Archimândritu Genadie Sf-Georgianu
Archimandr. Iosif Naniesca Sărindărenu
Archimandr. Onufrie Sinaitu
Yeniamin Cătulescu.
Atitudinea consiliului bisericescu în ceştiuneacalen-
602 BISBBICA OBTHODOXĂ ţ i CAX.ENDABUL·

45. SCIINŢA LA PREOŢI 606■
ŞCIINŢA LA PREOŢI(‫־‬)
(Urmare)
Inerţia sau Icnea preotului nu stă numai în a nu
face nimicii, ci şi în afaceceea ce nu este datorii. De
ce folosii suntu pentru el sau pentru poporenii sel acele
cunoscinţe ce nu privescu la starea sa? Ba din pro-
tivă, nu devin ele chiar vătămătore şi pentru unul şi
pentru cei‫־‬l‫־‬alţl absorbindu‫־‬l timpul consacraţii studii-
lor şi instrucţiei datorite şi necesarie? Putea-va res-
punde el, când i se va cere socoteală la tribunalul cel
Prea înaltu de întrebuinţarea (Jilelor ce i s'a datu, pu-
tea-va răspunde, spre a se îndrepta, că a fostu adincu
cunoscătorii in şciinţele fisice ?
Studiile preotului, îndreptate cu totul către a le pre-
oţiel sale, se raportă la doăpuncte principale: la in-
văţătură şi Ia morală.
Când cjicemu, că preotul trebue să studie şi să cu-
noscă sântele dogme, nu pretindemu ca totu preotul să
caute a se adinei în aceea ce are sciinţa bisericescă
mal înaltu; nu (Jicemu că trebue a intra in studiul ce
lor ςϋββ de aceia care combătu sântele învăţături
şi punu improtivă sânţii Părinţi ca mal puternicii
şi mal învederatu să ,şl apere ale lor <jise. Acestu fel
de cunoscinţe suntu păstrate numai pentru aceia din-
tre denşil cari s’au devotatu sciinţil theologice in-
tr’adins pentru apărarea credinţei. Pentru preoţi in ge-
nere se cere cu stricteţe numai să cunoscă bine pune-
O Traducere dupe Luzerna Episcopul Langreî de preotul C. Moşescu.

46. primi fără a deveni schismatică cătră totalitatea ortho-
doxiei, cel puţinii in privirea cultului.
3. Că pentru schimbarea Calendarului bisericescu se
cere consimţimentul intregei Biserici Orthodoxe, intru-
uită într unii sinodu generalu, carele, după ce ar decide
părăsirea vechiuluicalendaru şi a normei stabilite de den-
sul pentru uniformitatea ţinerei sărbătorilor, să stabi-
leze o normă nouă, carea deaseminea să fie adoptată
de intrega Biserică Orthodoxă. Altminterea, din punctul
-de vedere bisericescu, nu se pote găsi altu mijlocii
pentru adoptarea Calendariului nou.
4. Ce se atinge de dorinţa ce mulţi dintre Români, mal
ales omenii de sciinţă, o au de a se conforma cu Calenda·
riul statelor civilisate, ne remăne unu singuru mijlocu
deocam dată, anume: in actelevieţei nostre civile şi po-
Jitice a întrebuinţa amăndoue datele, atât cea dupre ca·
lendariul veghiu, cât şi cea dupre calendariul cel nou.
M'am cre^utu datorii a face acestă daredesem ă, pen-
tru ca nu cineva să credă, că Calendariul nou nu se
pote introduce la noi numai din o rea voinţă seu din
ignoranţa clerului nostru. Nul Constituţia federativă a
bisericei orthodoxe, principiele unităţei spirituali a Bi-
■sericei, nu permitu nici uneia dintre Bisericele Orthodoxe
particulare, fie ele ori cât de independente şi ori căt
de autocefale in relaţiunele lor esteriâre, nu permitu,
tjie, a se isola din unitatea generală, fără dauna de a
deveni schismatică.
Melchisedec Episcop de Romanii
BISEIUCA OlTHODOXÎ SI CiLEMDASVL

47. peste m esură, deşperându-1, ii face să stea in pecalu.
De va ierta pecatele este rău, şi de nu le va ierta iar
reu. Nesciinţa şi escesul mcrgu lotu d’auna împreuna.
Se ceru cunosciinţe şi prin urmare studiu spre a se
ţine totu d’auna în calea de miţjloc unde stă adeverul'
Orbul neputând u să ţie calea dreptă, se lovesce când
de o parte, când de alta.
Totă lectura ce pote face unu preotrt.se reduce ladoe
teluri: la lectura cărţilor profane şi la lectura cărţi-
lou religiose.
Cărţile înprotivitore sântei nostre religii, făcute sau
de necredincioşi inprotiva christianismului. sau de chri-
ti-ci inprotiva Bisericci, potu fi cetite de clericii apro-
fundaţi in cunoscinţele theologice. Citirea lor este
perm isă cu scopu de a vedea retăcirile din ele, a Ic face
cunoscute şi altora şi a le combate. Bravii ostaşi ai lui
lisus-Cristos trebue să’şl cunoscă incmicil numai
spre a-1 putea combate. De aceea şi cei ce au permi-
siunea de a citi ast-fel de cărţi, cată să fie cu multa
luare am inte şi prudenţă, căci, câţi nefericiţi n'afi
căluţii in acestu abisu cercându-1 cu imprudenţă ! Şi
câţi soldaţi n aii că^utu in acestă luptă de idei ne-
iiindu arm aţi în deajunsu! Să se gândescă câte me-
suri nu iau cel ce compunu medicamente din veninuri
spre a nu se învenina şi ei!
Cărţile profane de istorie sau de literatură, care nu
suntu molipsite de imoralitate şi nereligiosiiate, nu
numai că nu suntu oprite celor Bisericeşci, dar potu
să le fie şi de folosu. Solomon împodobi templul Dom-
nului cu aurul nemurilor păgâne şi Juda Macabeul
aternâ în templu pră^ile ce luase de la necredincioşii
învinşi. Istoria laică a împărăţiilor are strinsă lc^ă-
...........................................SCI1NŢA LA PREOŢI 607

48. tele inveţăturei chreştine; să scie temeliile pe care suntu
aşezate; să potă deosebi dogma de părere; ceia ce ho-
tărasce Biserica şi voicscea fi sprijiniţii şi ceea ce con·
damnă.
Preotul, după învăţătura apostolului Petru, este da-
toru a fi totu d’auna gata spre răspunsu la totu cel c e ’lu
intrăbă despre ale legii. I. Petr. II. 15. Acestă cuno-
scinţă netedă, dreptă şi precisă despre credinţa cea
dreptă este neapărată pentru el ca să nu ca<jă in re-
tăcire şi pentru alţii ca să nu’l ducă în rătăcire. Ţi·
ncrca cu scumpătate a dogmelor este cea d’ânteiu şi
cea mal de căpitenic calitate a învăţăturilor chreştinescl.
Spre a o căpăta este necesitate de a conserva, in
totă întregimea şi curăţia sa, forma antică şi sacră a
cuvintelor, aşa cum ni le-a lăsatu Părinţii noştri! in
credinţă. II. Tim. I. 3.
Obiectul de tote (Jilele al sfătuirilor unul păstorii; 0·
biectul de căpitenie al preoţiei fiind de a face pe po-
porenil săi să ţie învăţăturile dumnedoesci, este de ne·
ccsitate a se dăda cu deosebire la studiul moralei chrcş-
tine. Daca el n’are o deplină cunosciinţă de sântele
canone, cum va putea să le explice altora lămuritu fără
a le slăbi sau a le exagera? învăţăturile sale vor că-
dea in uitare, care rătăccsce, saii in asprime, care dis-
place. El, sau va ţinea sufletele într'o încredere peri-
culosă sau le va arunca într’o desperare adincă.
Asemenea, când se află la mărturisire fără a cunosce
regulile penitenţei, fără a sci să facă deosebire intre
păcate, fără a avea măsură in dare de canone, in loc
dc a intorce pe păcătoşi la Dumnezeii îl va ţine sub
jugul diavolului. Câte odată, multa sa bunătate, 11 fa·
ce să nu’şl mal cunoscă păcatele şi altă dată asprimea
6 06 ________SCIINŢA. LA PREOŢI . _______________________

49. SCIINŢA LA PREOŢI
mire §i gustare. Literatura este pentru cunoştinţele bi-
sericeşcl, ceea-ce este lustrul pentru culori; el nu
servă de câtu ale deskide şi ale face streiuciture. A-
face din literatură obiectul de căpitenie al ocupatiuni-
lor sale, a prefera forma fondului, a sacrifica princi-
palul prisosului, este a lăsa neapăratul trebuinsiosu şi
a alerga după plăcutu. Stimă cineva, ore, pe arhitectul
ce se ocupă numai de ornamente şi neingrijaşce so‫־‬‫־‬
liditatea? Cine se uită la trenţele încărcate de broderii
scumpe?
Dintre studiile bisericesci trebuinciose preoţilor,
studiul sântei scripturi este cel mal necesariu. Sânta
scriptură este tesaurul în care suntu inkise totc avu-
ţiile sciinţei ceresc!; este isvorul din care esu cu a-
bondinţă tote cunoştinţele bisericesc!; este temelia cea
mai trainică şi singura temeliă trainică a edificiului
instrucţiune! chreştine. Dară nu ve mulţumiţi, vomu
<Jice şi noi cu Domnul Christos, numai a citi sântele
scripturi, ci înţelegeţi-le, petrundeţi-vă de dinsele, ‫׳‬loan
V. 39) şi veţi afla in ele totu ce este trebuinciosu pen*
tru voi şi pentru cei-lalţi chreştini. Numai cărţile
sânte formeză omeni sânţi. Când ne rugămu, vor-
bimu cu Dumnezeu şi când citimu sântele scrip-
turi, vorbesce Dumnezeu cu noi. Acestă admirabilii cu-
vent al lui Dumnezeu se pote înţelege de totă mintea.
Omul cu puţină învăţătură gustă din simplicitatea lui
şi savantul sau învăţatul îl admiră adîncimea cea ne-
măsurată. El este, după st. Pavel apostolul neamurilor,
viu şi eficace (lucrătoru), petrunde mai rnultu ca sabia
cu doă ascuţituri; intră şi strebate pină in încreţiturile
sufletului şi ale m inţei; pină la inkeeturl şi măduvă
şi judecă cugetile şi mişcările inimoi. Ebr. IV. 12.

50. SCIINŢA LA TBKOŢI608
tură cu istoria religiei. Ele strebatu secolii împreună
înlelnindu-se la totu pasul. Şi nimeni nu ounosce de-
plinii pe una, daca nu scie pe ceea-laltă.
Asemenea este de mare folosu la predicarea cuven-
tulul luî Dumnezeu de a fi preotul cunoscător şi de litera-
tura profană. Savanţii Părinţi at Bisericiei: CiprieniT,
Ambrosil, Basil11, Grcgorii de Nazianz, Chrisostomii,
Augustinil, şi alţii atâţia inveţară arta de a compune
acele homeliî elocuente şi pline de pietate, ascultate
cu uimire in timpii lor şi citite cu admirare de secolii
următori; să cunoscă pe scriitorii cei mari al Grc-
ciel şi al Romei profane. Pogore-sedar preoţii in aceste
mine fecunde, pe urmele acestor mari inveţători şi inavu-
ţescă-se cu tesaurile ce conţinu intr'insele şi apoi viiă
şi respândescă-le in poporu.
Inse, după ce s’au încărcaţii cu aceste preţiose avu-
ţii, să sciă, că nu le aii adunaţii pentru sine-le ca să
strălucescă în lume,— acestă deşertăciune să o lase pe
seama vanitoşilor fit al secolului, ci să le dee Biseri-
cil pentru care le a strînsu. Avuţia acesta a lor este pro*
fană, dar trebue să o întrebuinţeze religioşii. Preo-
tul cată să scie că cunoşcinţele sale literarii ori câtu
ar fi de mari nu suntu averea sa proprie, pentru că
nici chiar el nu este al seu, ci al sufletelor ce păs-
toresce. Ce ar cugeta el despre unu proprietarii, care
ar privi florile ce’I impodobescu grădina ca avere prin-
cipală şi de preferaţii secerişiurilor ce '1 âmplu grâ-
narile ?
Aşa, nu se cade preotului a cultiva literile cu dauna
sciinţei proprie dregătorieî sele, ci numai cu privire la
acestă sciinţa; numai spre a’l servi să o impodobescă,
să o înfrumuseţeze şi să o facă mai plăcută la prii-

51. spre a corespunde cu serviciile ce suntu însărcinaţi a
esercita.
Cu t6te acestea, iar nu trcbueasc afunda în studiul,
prea intinsu pentru unu omu, al tuturor scricrilor
sânţilor învăţători al Bisericii; ci trebue a căuta, a
alege şi a medita numai pe acelea ce’l potu fi dc ajutoru
la regularea purtărel sale sau pe acelea ce se potrivescu
cu subiectele ce are să desvolte. Asemenea şi cu st-le
canone. Din colecţiunea synodelor să estragă numai
pe acelea ce’I potu servi a’şl dirige viaţa privată şi pu*
blică, faptele sale personale şi ministeriul seu. Să ia ex-
emplu în acesta de la aceia ce sapă în pămentu ca să
afle metaluri pentru trebuinţele societăţei ‫־‬, el nu scoţii
totu ce intălnescu fâră deosebire, ci caută, alegu şi scotu
numai metalele de folosu trebuinţelor nostre.
In fine trebuc a studia cărţile theologilor şi mal vîr-
tos ale moraliştilor, alegend pe cele mal stimate şi mal
esacte, precum şi cuvintele predicatorilor cele mal so·
lide şi mal eloquente spre a putea învăţa dintr’onselo
modul de a predica sântul cuventu cu bunu succesu.
Am ^}is că spre a câştiga sciinţa este de nevoie a
studia; anse nu e dc ajuns numai acesta, ci trebue a
o şi cere prin rugăciune dela Dumneijeu, sorele ade-
vărului, tatăl luminei şi părintele a totu darul perfecţii
de la carc avemu totu ce putemu avea. lac. I. 17. Tre‫־‬
bue a ruga pe Dumnezeu ca să-’I ajute a se folosi, mai
înainte de a începe unu studiu.
Sântul Augustin, ale cărui scrieri numerose, pline dc
erudiţie şi profunde facu parte însemnată din luminile
Bisericii, dice, că a capetatu mal multe cunoşcinţc stând
în genuche înaintea lui lisus-Christosu pe cruce, decât
din cărţi. Iar sântul Pavel, învăţătorul gintelor, declară
- SCIIMŢA LA PBEOŢI G il

52. βίο SCIBfŢA L A PBEOŢI __
Studiaţi dară scriptura şi studiul βΐ ve va întări cro-
dinţa. Studiaţi scriptura şi maximile eî ve vor insuHa
pietate. Studiaţi scriptura şi preceptele eî ve vor în-
dupleca să face{! fapte bune. Studiaţi scriptura şi re-
gulile eî ve vor învăţa să înfrînaţî patimile. Studiaţi
scriptura şi principiile el vă vor întări improtiva ten-
taţiunilor. Studiaţi scriptura şi promisiunile eî vă vor
îmbărbăta sîrguinţeie. Studiaţi scriptura şi amerinţările
eî vă vor scuti de păcatu. Biserica din scriptură scote
dogmele ce hotărasce, morala ce inveţă, cultul ce pres-
crie, disciplina ce reguleză. In scriptură dar va afla şi
preotul tote învăţăturile, tote îndemnurile la fapte bune,
iote îmbărbătările şi mustrările ce e datorii să facă po-
porului. II. Tim. III. 16. 17. Nutrite, pătrunse, spriji-
nite şi însufleţite de sucul sântelor scripturi, invăţătu-
rile preotului vor fi pline de soliditate, care înduplecă,
de oncţiune. care atingeânim aşi de putere, care trage
la sine p e cei ce le ascultă; lipsite de acestu sucu nece-
sariu, nu vor fi de câtii nisce sunete deşarte, cari vor
resuna în aeru şi vor loviauţjul, într'unu kipu plăcutu
pote, dar fară vr’unu folosu.
La studiul st10‫־‬r scripturi trebue a adaoge studiul tradi-
ţiunilor, care le explică, Ie comenteză, le desvoltă, le de·
cide înţelesul, le aplică principiile şi scote urmări din-
tr’ensele. Scrierile sânţilor Părinţi oferă materie întinse
şi de mare folosu la lectura şi meditaţiile clericilor. In-
·trensele se află tratate pe largii şi tote punctele în-
veţătureî şi ale moralei chreştine. Eî vor admira mo-
delele de eloguenţă chreştină ce vor întempina ; vor afla
precepte şi exemple de totu ce se cade să facă şi de
cum se cade să fie; in fine dintr’ensele se vor forma

53. întrerupte. In sem inariî, putem «Jice, că au invăţatu nu·
mai a cunosce necesitatea studiului şi kipul sau mo-
dul de a inveţa.
Care suntu dară motivele pentru care preoţii nu im-
plincscă acestă datorie atât de importantă şi atât de sa-
eră? Unul pune înainte lipsa tim pului pe care ,i-1 absnrbe
serviciile sale; inse este el ocupatu mal multu de cât
învăţătorii cel m a ri! Mal m ultu de cât Augustinil, Cliri-
sostomii, Atana.sil, Gregoril şi alţii, carii in m ijlocul
numerOselor şi diverselor ocupaţiunl ale Episcopatului
lor, află timpu de a com pune multele şi studiosele lor
scrieri? 0 ! de ar întrebuinţa el la studiu tute orele ce
le pierdu in deşerţii, ce de timpu n’ar mal avea?
Altul pretinde, că are trebuinţă de repaosu după o-
cupaţiunile preoţesc!. Aşa, într’adever, repaosul este
trcbuinciosu, înse pentru omul laboriosu, iar nu pentru
cel lenosu. Spre a se bucura cinevade repaosu, cată să
β căpătată dreptul la dânsul prin lucrare. Şi apoi pen-
tru preotul dată la fapte bune, kiar skimbarea ocupa-
ţiunilor este unu repaosu. Studiul uşureză corpul de os-
tenelile serviciilor şi serviciele uşureză mintea de oste-
nelile studiului.
Acela se curăţă pe necapacitatea sa, care in loc de
a fi o causă, este unu cuveniii mai multu d e a se ocupa
neîncetată spre a o îndrepta.
Acesta se plânge de lipsa de cărţi, pe care nu pute
să şi le cumpere din causa micului seu veniţii, ca când
mulţimea cărţilor i-ar fi neapăratu trebuinciOsă. Cel ce
are plăcere de studiă află tot-d'auna şi in cel mai
mărginită venită, mijloce d ea o satisface, şi, in lipsă de
mijlOce, ia îm prum ută de la alţii cărţile cel lipsescfi.
Spre a vedea neînsemnătatea şi nulitatea acestor
SCIINŢA LA PBgOŢI 6 1 8

54. că n’are altă sciinţă de cât pe Iisus-Christos stând pe
cruce. I. Cor. II. 2
Aşa dar, preotul, daca’I va bine-cuvinta Dumnerjeu
ostenelile să ia aminte anu’şl atribui şieşî succesul, ci
totă gloria să o dee lui Dumnezeu. Pe sine să nu se
considere de cât ca pe unu lucrătorii ce planteză şi udă,
dar care nu pote da crescerea.
Dar, val! cât suntemu de nefericiţi. Nu este bine de
care să nu abusămu şi din care să nu avemu fatalul ta-
lentu de a ne face unu reu! Ştiinţa, atât de trebuinciosă
celor bisericescl şi atât de importantă pentru direge-
toria lor, devine pentru mulţi dintr’enşil uă cursă şi uă
causă de cădere. Marele Apostolii se plângea de acesta
anca din timpul seu. «Ştiinţa îngâmfezâ, dicea el.» I.
Cor. VIII. 1. Astfel, preotul lucrând pentru mântuirea
altora, Iucrăză adesea pentru peirea sa. I. Cor. IX. 27.
Sâpând temeliile edificiului ce e datorii să ridice, se in
mormenteză pe sine însuşi.
Viiă‫’־‬şl in sine dară şi recunâscă-şl retăcirea şi
păcatul acei preoţi, din nefericire forte numeroşi, ce
se cred scutiţi de orl-ce studiu, după ce au eşitu din
seminariu şi s’au preoţitu. EI inceteză din lucrare toc-
mal când au mal multă trebuinţă de densa. Şi ce ar
cjice el despre unu judecătorii, care ar privi ca nefo-
lositoru studiul legilor după ce a ajunsu să şadă pe fo-
telul tribunalului spre a Ie aplica? Preoţii veţjend că
mal marii lor îl lasă la judecata cugetului lor, nu
au intru nimicu opinia celor mal mici care le impu·
ne îngrijirea, nici judecata lui Dumnezeii care ,I va pe-
depsi.
Studiile seminariale fiind scurte şi uşâre nu suntu de
·cât o preparaţie pentru nişte studii mat profunde şi ne­
012 SCIINŢA I iA pr e o ţ i ________________