3. Săge ile biruitoare 3
C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E
8
TRAIAN DORZ
SAGETILE BIRUITOARE
Scurte cugetări duhovniceşti
Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale
LAUREN IU STREZA,
Mitropolitul Ardealului
Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2006
4. 4 Traian Dorz
Tot ce i-am spus aici cu lacrimi
e adevăr, urmaşul meu,
mărturisit pe conştiin ă,
în Numele lui Dumnezeu.
Nu-mi lepăda nici o frântură
din tot ce- i spun acum şi- i scriu,
că tot ce nu-n elegi tu astăzi
vei în elege mai târziu.
5. Săge ile biruitoare 5
birui
Săge i biruitoare
Săge i biruitoare-s toate Cuvintele lui Dumnezeu,
prin ele, orişicine crede va fi biruitor mereu,
prin ele-nfrângem pe vrăjmaşul ispititor şi mincinos,
prin ele cucerim lumina şi-mpără ia lui Hristos.
Ferice-n veci de orişicine cu ele-i înarmat oricând,
biruitor va fi acela,
peste-orişice vrăjmaş călcând.
Săgeată strălucită este Lumina cea venind de Sus,
ea-n elep eşte orice minte care-o primeşte din Iisus,
ea face strălucit pe-acela ce-o ine-n cugetul curat
şi umblă îndrumat de dânsa pe drumul cel adevărat.
Ferice-n veci de orişicine i-arată pre ul cel mai sfânt,
el umblă luminat în toate
de-a-n elepciunii lărgământ.
Săge i străpungătoare-s toate mustrările lui Dumnezeu,
prin ele-i biruit satana şi-i nimicit păcatul greu,
şi-mprăştiată e ispita, şi alungată-i noaptea ei,
şi dărâmată e minciuna, şi judeca i sunt cei mişei.
Ferice-n veci de orişicine primeşte sfintele mustrări,
acela se împărtăşeşte
în veci de binecuvântări.
Săge i curate şi-ascu ite sunt sfintele chemări cereşti
trimise să străpungă zidul şi ghea a firii pământeşti
din inimile-ndatorate de necredin ă şi păcat
şi min ile întunecate, şi sufletul adânc uscat.
6. 6 Traian Dorz
Ferice-n veci de orişicine de ele s-a lăsat străpuns,
acela va primi lumină şi mântuire îndeajuns.
Săge i ale iubirii sfinte sunt gândurile ce ne vin
în medita ia plăcută din al tăcerii ceas divin,
când şi fiorul rugăciunii, şi miezul Sfântului Cuvânt
î i nal ă fericit fiin a, de n-o mai sim i că-i pe pământ.
Ferice-n veci de to i aceia ce ştiu acest fior ceresc,
ei încă de pe drumul slavei din stări cereşti se-mpărtăşesc.
Scump fiul meu iubit, – cu ele să- i umpli tolba ta mereu
şi-nva ă să vânezi destoinic mul i oameni pentru Dumnezeu.
Înva ă să inteşti păcatul oriunde se va fi ascuns,
să dai un leac oricărei rane şi-oricărei întrebări, răspuns.
Ferice va fi-n veci de tine când lup i şi biruieşti viteaz,
lumina ta mereu va merge crescând, ca soarele spre-amiaz.
7. Săge ile biruitoare 7
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Iisus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi Împărat,
Slavă veşnică ie!
Pentru că Tu ai făcut din Cuvântul Tău Sfânt
lumina ce despică întunericul nostru,
cumpăna ce echilibrează gândirea noastră,
dreptarul ce îndrumă sim ămintele noastre
şi săgeata ce ne arată drumul sfânt
în ceasul răscrucilor grele,
când nu mai ştim
pe unde s-o luăm.
Pentru că Adevărul Tău este Judecătorul drept
care ne răscoleşte conştiin a
şi, pătrunzând până în cele mai adânci taine ale ei,
ne scoate la lumina necru ătoare
tot păcatul ascuns
şi, aşezându-l la zidul osândei,
îl străpunge cu săge ile lui
nimicitoare.
Şi pentru că învă ăturile în elepciunii Tale
sunt, pentru noi, mierea cea mai dulce,
pâinea cea mai gustoasă,
băutura cea mai bună
şi razele cele mai calde.
Te rugăm, străpunge cu săge ile lor sfinte
totdeauna inimile noastre
şi cu săbiile lor taie necru ător
tot ce este rău din lăuntrul nostru,
pentru ca din moartea omului nostru vechi
să capete via ă şi biruin ă
omul nostru cel nou,
care să crească şi să se înnoiască din zi în zi
după chipul Tău,
Cel care l-ai făcut.
Slavă veşnică ie,
Marele nostru Împărat şi Dumnezeu,
Iisus Hristos!
8. 8 Traian Dorz
Domnul este-n elepciunea
Domnul este-n elepciunea Dumnezeu este puterea
şi Cuvântul Lui ştiin a, de căldură şi via ă,
fericit e cel ce-şi umple tot ce e frumos şi dulce
cu lumina lui fiin a, creşte numa-n sfânta-I Fa ă.
ca să-i crească şi rodească Orişice de El s-ascunde
tot mai fericit credin a. veştejeşte şi înghea ă.
Dumnezeu este Lumina Dumnezeu este Iubirea
şi din El sunt toate cele, care dă fiorul dulce
de la mic şi pân’ la mare, adevărului prin care
de la rouă pân’ la stele, Harul către cer ne duce.
El fiind via ă-n toate Fericit e cine via a
şi fiind slăvit de ele. în lumina-I şi-o conduce.
Dumnezeu este sămân a Fiul meu, cu-aceste sfinte
de via ă şi rodire adevăruri te-narmează,
în tot ce-are chip, şi nume, fă- i din ele stâlpii casei
şi mişcare, şi sim ire, şi străjerii tăi de pază.
din iubire-având izvorul Dumnezeu aşa te-ajută
şi sfârşind tot în iubire. şi te binecuvântează.
9. Săge ile biruitoare 9
1. HRISTOS ESTE TOTUL
1. Lumina este în elepciunea prin care au fost con-
cepute toate.
Materia din care au fost zidite toate.
Echilibrul prin care se in toate.
Şi rostul prin care sunt îndreptă ite toate.
Iar Lumina aceasta este Hristos (In 8, 12).
2. Hristos este Prima În elepciune (Prov 8, 22-36) –
Ideea.
Hristos este a Doua În elepciune (In 1, 1) – Cu-
vântul.
Hristos este a Treia În elepciune (Rom 11, 35) –
Realizarea.
Hristos este a Patra În elepciune (Iov 11, 5-9) –
Scopul.
Hristos este Permanenta În elepciune (Col 1, 19) –
Durata.
Hristos este Desăvârşita În elepciune (Evr 1, 3) –
Armonia.
10. 10 Traian Dorz
Hristos este Eterna În elepciune (Apoc 4, 11) – Sta-
tornicia.
Hristos este Ultima În elepciune (I Cor 15, 24-28) –
Dumnezeu.
3. Omul care trăieşte în păcat – şi nu vrea să se eli-
bereze de el – este un nebun, care iubeşte noroiul şi se
complace în noroi.
Tot ce este în Hristos este în Lumină.
Oricine nu vine la El este în noapte.
4. Nimic nu se poate alege şi aşeza echilibrat fără
lumina lui Dumnezeu.
Nimic nu poate porni bine. Nici merge bine. Şi
cu atât mai mult nu poate ajunge bine la sfârşit fără
Lumină.
Când faci ceva în întuneric, iar la urmă te ui i la
lumină ce ai făcut – cât de urât apare lucrul tău!
Aşa este şi când ai a face cu un om fără Hristos.
5. Normal, pe pământ, averile ar trebui să fie în
mâinile oamenilor darnici şi binefăcători. Căci ei au
milă de semenii lor şi doresc să-i ajute. Fiind boga i, ei
i-ar putea ajuta…
Dar bogă ii lumeşti nu pot avea to i; însă duhov-
niceşti pot.
Cine Îl are pe Hristos are avu ia cea mai mare – şi
poate face cele mai multe dărnicii.
6. De fapt, averile lumeşti sunt în stăpânirea celor
zgârci i.
11. Săge ile biruitoare 11
Iar zgârcitul este ca un câine ce stă pe o căpi ă de
fân: nici el nu mănâncă din ce are – şi nici nu lasă pe
bie ii boi flămânzi să mănânce.
Şi câte alte nepotriviri ca asta mai sunt pe lume!
7. Pe scaunele înalte ar trebui să stea cei smeri i,
fiindcă ei nu se îngâmfă şi nu-i asupresc pe cei ne-
vinova i.
Dar de obicei stau cei îngâmfa i şi aspri, iar aceştia
sunt asupritori şi tirani pentru semenii lor.
Va veni însă vremea când aceste lucruri se vor
schimba, pentru că este scris: Domnul va înăl a pe cei
smeri i şi va prăbuşi pe cei mândri.
8. Judecători ar trebui să fie numai oamenii cei mai
drep i din lume, căci ei nu fac nedreptate nimănui.
Dar de cele mai multe ori sunt acolo oamenii cei
mai fără milă şi mai fără teamă de păcat. Ca să se îm-
plinească celălalt cuvânt, care zice: Judecata va fi fără
milă pentru cel ce n-a avut milă.
9. Puterea şi stăpânirea, tronurile şi domniile din
lumea aceasta ar trebui să fie numai în mâinile oame-
nilor blânzi şi iubitori.
Pentru că numai nişte astfel de oameni ar aşeza o
pace fericită, o armonie desăvârşită şi o în elegere ade-
vărată între popoarele pământului.
Şi aşa va fi când va domni Hristos – Împăratul Păcii.
10. Abia atunci când va domni Împără ia Păcii va fi
potrivire pentru to i.
12. 12 Traian Dorz
Abia atunci va fi pace şi dreptate.
Dar până atunci ne îndurerează mereu nepotrivi-
rile…
Şi sângerăm printre ele răbdând, nădăjduind şi ru-
gându-ne.
Vino, Doamne Iisuse!
11. Omul în elept nu se făleşte nici măcar cu ziua
de azi, fiindcă în orice clipă se poate întâmpla orice ne-
norocire.
Câtă vreme omul nu-şi cunoaşte viitorul nici cu o
clipă înainte, el se poate teme de orice.
Nimeni nu-i sigur nicăieri, ci oricine este primej-
duit oriunde.
12. Fericit este orice om care îşi cunoaşte bine
marginile până la care se cuvine să se întindă
şi care nu trece peste limita bunei-cuviin e nici-
odată.
Acel om chibzuit şi în elept nu va fi nici de ruşine
şi nici de pagubă, niciodată.
13. Planificarea muncii viitoare este în elepciune şi
prevederi.
Împăr irea cu grijă a timpului, a muncii şi a hranei
pentru ziua de mâine este cumpătare şi economie.
Punerea în ordine a oricărui lucru,
pregătirea pentru iarnă, pentru lipsuri, pentru bă-
trâne e,
toate acestea sunt virtu i alese şi fapte pline de
cumin enie la un om luminat şi la un popor cult.
13. Săge ile biruitoare 13
14. Omul sau poporul în elept care lucrează în
cumin enie şi chibzuin ă nu va fi niciodată lipsit.
Nu va fi niciodată surprins nepregătit.
Nu va umbla niciodată gol
şi nu va fi niciodată zăpăcit sau neputincios.
Hristos fiind lumina lui, via a lui va fi echilibrată şi
vrednică.
15. Omul în elept în Hristos nu se va pomeni
niciodată venit prea târziu; ori unde nu i-ar fi locul lui.
Nu va fi nici prea la dreapta, nici prea la stânga.
Nu va merge nici prea cu unii, nici prea cu al ii.
Nici prea înghesuit, nici prea singur.
Şi, mai ales, nu va fi niciodată prea lăudăros şi în-
crezut.
Aşa se poartă un om cu adevărat în elept.
16. În toate planurile sale, omul chibzuit nu se
pripeşte şi nu se laudă. Nici cu ce are.
Dar cel nechibzuit se laudă şi cu ce nu are.
17. Ce în elept este prevăzătorul cumpătat!
Ce minunat este omul care, împăr indu-şi cu grijă
timpul zilei care vine, îşi ridică ochii smeri i către
Dumnezeu şi se roagă:
– Doamne, dacă îmi vei ajuta Tu, voi face…
18. Omul chibzuit, împăr indu-şi pâinea pentru
anul care vine, îşi îndreaptă cu nădejde inima spre
Dumnezeu şi zice:
– Doamne, dacă ne-o vei binecuvânta Tu, va ajunge.
14. 14 Traian Dorz
19. Omul în elept, împăr indu-şi munca sa viitoa-
re… faptele sale viitoare… planurile sale viitoare,
îşi înal ă cu rugăciune gândurile şi nădejdile sale
către Acela de voin a Căruia depind toate şi spune
liniştit:
– Doamne, dacă vei voi Tu!
20. Omul lui Dumnezeu este şi trebuie să fie
cumpătat şi atent în toate lucrurile sale.
E adevărat că, muncind cu bine şi economisind cu
grijă, el nu duce lipsă de nimic.
Dar nu uită nici de datoria lui de a da Domnului
partea Sa.
O, Dumnezeul nostru În elept şi Bun, binecuvân-
tează pe orice fiu al Tău care nu-şi uită datoriile fa ă de
Tine şi Lucrarea Ta.
Amin.
***
Cuvinte în elepte
Credinciosul e cununa a tot ce-i creat frumos,
el e chipul viu, icoana pe pământ a lui Hristos.
La această naltă stare luptă-te s-ajungi odat’,
numai cel ce-ajunge-acolo-i credincios cu-adevărat.
15. Săge ile biruitoare 15
2. PRICEPERE ŞI TEAMĂ
1. Dacă Dumnezeu i-a dat unui om mai mult de-
cât îndrăznise să gândească sau să ceară, omul să nu
uite asta.
Dacă după munca, după răbdarea şi economia sa,
omul sau poporul a ajuns la o stare mai înaltă, mai bună
şi mai largă decât se aştepta,
atunci – o, mai ales atunci – trebuie să recunoască
cu toată teama şi smerenia şi să nu uite niciodată că to-
tul se datorează numai lui Dumnezeu.
Lui, Care i-a dat priceperea prevederii şi i-a dat
puterea muncii.
2. O, unde este în eleptul om sau popor care vede
aceasta?
Care, din economiile sale, nu uită să-I facă tot-
deauna parte şi lui Dumnezeu.
Roadele lui, el şi le-a strâns prin ajutorul Său?
Deci este drept să-I dea şi Domnului, la vremea
roadelor, partea cuvenită Lui.
16. 16 Traian Dorz
Cine n-are nici pricepere, nici teamă, – acela se va
prăbuşi ori în zgârcenie, ori în risipă.
3. Păcatul poartă în el frica.
Oricine trăieşte în păcate are în sufletul său tot-
deauna groaza de judecată
şi frica de osânda de care se simte amenin at mereu.
4. Cel nelegiuit priveşte spre cer cu ură şi cu groa-
ză, sim ind că acolo el are un Judecător, nu un Tată.
Un vrăjmaş, nu un prieten.
De aceea cel rău fuge de Cuvântul lui Dumnezeu,
fiindcă acest Cuvânt îi judecă faptele sale.
Fuge de omul lui Dumnezeu, pentru că prezen a lui
îi osândeşte purtările.
Fuge de adunarea lui Hristos, fiindcă acolo i se des-
coperă păcatul.
Numai de Moarte şi de Judecată nu, nu va putea fugi.
5. Numai sufletul vinovat este fricos.
Numai sufletul mic este laş.
Numai sufletul blestemat este trădător.
Sufletul nevinovat este curajos.
Sufletul mare este demn.
Sufletul sfânt rămâne nedespăr it de Hristos, cu
orice pre , în orice stare, prin orice nenorociri.
Cain fugea (Fac 4, 16).
Absalom fugea (II Sam 13, 34; 18, 9).
Iuda s-a dus fugind (In 13, 30).
Căci criminalul fuge. Netrebnicul fuge. Vânzătorul
fuge…
17. Săge ile biruitoare 17
Dar fuge degeaba, căci osânda lor dreaptă fuge mai
repede după ei. Şi totdeauna îi ajunge mai curând decât
se aşteaptă.
6. Cel rău fuge spre păcat sau spre pierzare.
Înainte de a face răul, fuge, ca să-l facă cât mai re-
pede, căci acesta este un blestem care îl urmăreşte după
ce omul a primit în inima lui gândul crimei (In 13, 2).
După aceea fuge de la locul crimei, ca să nu fie
prins.
Apoi fuge de teama urmărilor crimei săvârşite.
Fuge până ajunge în iad.
De acolo nu va mai fugi apoi niciodată…
7. Cine nu se teme de Dumnezeu nu se teme nici de
păcat şi nu se teme nici de judecată.
Un astfel de om va cădea dintr-o dată sub osânda
tuturor acestora.
8. Dar ferice de omul care se teme necontenit de
orice rău,
fiindcă acela umblă totdeauna cu grijă.
Şi umblând cu grijă, nu cade niciodată.
Cine ştie ce îngrozitor este păcatul şi blestemul său,
acela se fereşte de tot răul ce-l poate vedea şi ocoli.
Iar de cel ce nu-l vede şi nu-l poate ocoli, îl fereşte
Dumnezeu.
9. Este câte un om cu un aşa duh de împotrivire,
încât niciodată nu te po i în elege cu el.
18. 18 Traian Dorz
Oricând spui tu da, el spune nu.
Oricând vrei tu aşa, el vrea altfel.
Şi chiar dacă laşi tu după el – îndată se va schimba
tocmai împotrivă, fiindcă duhul lui este aşa.
10. Cu un om ce are duh de împotrivire, trebuie să
fii foarte chinuit şi când vorbeşti, şi când taci.
Trebuie să-l laşi cum face el – şi să nu îndrăzneşti
să-l mustri niciodată.
Fiindcă oricâtă dreptate ai avea tu, el nu va recu-
noaşte niciodată că a greşit.
Nu va primi niciodată o mustrare
şi nu va respecta niciodată o hotărâre bună.
11. Dacă n-ar fi fost marea neascultare de la înce-
put, n-ar fi fost nici mustrarea pentru ea.
Şi dacă n-ar fi fost împotrivirea fa ă de mustrare,
n-ar fi fost nici pedeapsa.
12. Prima neascultare a adus mustrarea. Iar îm-
potrivirea la mustrare a atras după ea blestemul o-
sândei.
Şi cu cât se înmul esc neascultările şi împotrivirile,
cu atâta omul se scufundă mai adânc în întunericul şi în
osânda care vin neapărat pentru ele.
Şi deodată cu ele.
13. Omul care se împotriveşte la prima mustrare
este iertat uşor sau este pedepsit uşor.
Cel care se împotriveşte la mai multe mustrări este
iertat mai greu şi pedepsit mai greu.
19. Săge ile biruitoare 19
Dar cel care se împotriveşte tuturor mustrărilor,
aceluia i se întâmplă întocmai cum este scris: va fi
zdrobit dintr-o dată şi fără leac, pe totdeauna.
Şi merită să fie zdrobit aşa pentru că şi el, prin îm-
potrivirile sale neîncetate, a zdrobit atâtea inimi şi atâ-
tea vie i.
14. Sunt unii oameni care, cu toate că se numesc
credincioşi, nu le place chiar orice cuvânt al lui Dum-
nezeu, – ci numai unele, care le convin.
Aceştia sunt cei care nu vor să asculte decât ce le
convine.
Şi nu vor să facă decât ceea ce le gâdilă firea lor
lumească.
Fiindcă ei nu iubesc voia lui Dumnezeu, ci îşi iu-
besc voia lor înşişi.
15. De asemenea, şi în elesul cuvintelor sfinte unii
oameni îl aleg.
Ce le convine, în eleg literal. Ce nu le convine,
în eleg simbolic,
numai să nu sufere firea lor şi interesul lor lumesc.
Pentru că ei ar vrea să câştige şi foloasele lumii
acesteia,
dar să nu le piardă nici pe cele din lumea cealaltă.
16. Ca o cunună împărătească împodobită cu măr-
găritare scumpe şi strălucitoare este scumpul Cuvânt al
lui Dumnezeu.
Şi precum meşterul iscusit şlefuieşte şi încearcă fi-
20. 20 Traian Dorz
ecare mărgăritar aşezat la locul lui în cununa cea de aur
pre ios a împăratului,
– tot aşa a fost căutat şi găsit, încercat şi aşezat în
strălucita Carte a Vie ii fiecare cuvânt.
17. Dar toate Cuvintele Sfintelor Scripturi sunt de
la Dumnezeu.
Marii oameni sfin i care le-au scris au fost inspira i
de Duhul Sfânt
şi, prin ei, Însuşi Dumnezeu ne-a făcut nouă cunos-
cute voile Sale, Căile Sale, Condi iile Sale mântuitoare
pentru noi.
18. Aleşii lui Dumnezeu din toate timpurile, din
toate straturile, din toate păr ile, marii oameni îndruma i
direct de Dumnezeu au vorbit la fel cu to ii.
Au grăit Acelaşi Adevăr.
Au mărturisit despre Aceeaşi Putere.
Şi au arătat spre Aceeaşi Lumină.
19. Ferice de cine a avut o mamă bună şi credin-
cioasă.
O astfel de mamă face mai mult decât to i învă-
ătorii din lume.
Ce sădeşte o mamă în inima fiului său rămâne
acolo până la moarte,
pentru că lacrimile mamei sunt mai puternice decât
orice foc.
20. Lacrimile mamei ard – sau încălzesc – adâncuri
în care nu pot pătrunde nici un alt fel de flăcări.
21. Săge ile biruitoare 21
Iar cuvintele mamei se întipăresc în suflet cu slove
pe care nici vânturile nu le mână,
nici ploile nu le şterg
şi nici valurile nu le acopăr.
Binecuvântează, Doamne, mamele, surorile, so iile
şi fiicele scumpei Tale Lucrări.
Amin.
***
Cuvinte în elepte
Doar credin a-i zborul sfânt
către cer, de pe pământ,
prin ea intri şi primeşti
slava tainelor cereşti;
de aceea-s orbi aşa
to i acei ce-s fără ea.
22. 22 Traian Dorz
Ferici i voi, crini…
Ferici i voi, crini din vale
care nu vă-ngrijora i,
în ce sfinte haine albe
sunte i voi înveşmânta i!
Doamne, fă şi noi asemeni
cură ia s-o căutăm,
ca veşmântul mântuirii
sufletului să-mbrăcăm.
Ferici i voi, corbii care
nu vă-ngrijora i întruna
numai să tot strânge i hrană.
Tatăl v-o dă totdeauna!
Doamne, fă şi noi asemeni
să căutăm, întâi ce-i bine,
şi-apoi ştim că celelalte
ne sunt date de la Tine.
Ferici i voi, crini şi păsări
ce trăi i fără păcate,
vouă, Tatăl Cel din Ceruri
vi le pregăteşte toate!
Doamne, ine-ne şi nouă
via a pururea curată,
să fim vrednici de-a Ta sfântă
grijă binecuvântată…
23. Săge ile biruitoare 23
3. MAMA ŞI ÎNVĂ ĂTORUL
1. Sfântă Maică binecuvântată a Domnului şi Mân-
tuitorului nostru, Tu ai fost primul învă ător binecu-
vântat al Fiului Tău, Împăratul şi Învă ătorul lumii.
Nici o facultate din lume nu L-ar fi putut învă a atât
de mult cât smerenia ta.
Ce minunat i-a învă at El apoi, la rândul Lui, pe ai
Săi, spunându-le: „Învă a i de la Mine, că Eu sunt sme-
rit”...
Fiecare îi înva ă pe ucenicii săi după cum l-a în-
vă at şi pe el mama sa.
O, ce mare este răspunderea unei mame! Ce în-
vă ător bun trebuie să fie ea!
2. Tu, mamă, î i apleci întâia dată fa a duioasă şi
ochii plini de dulcea şi sfânta lumină a iubirii asupra fi-
ului tău care va deveni lumină şi iubire pentru mul i.
Fă-o aceasta cu toată conştiin a mamei şi a sfintei
tale răspunderi, fiindcă nici o operă din lume nu-i atât
de însemnată ca aceea pe care o creezi tu.
24. 24 Traian Dorz
3. Tu împreunezi întâiaşi dată spre rugăciune mâ-
nu ele fiului tău, Care va deveni Mijlocitor şi Mântuire
pentru al ii.
Tu Îi pui în gura Lui Cuvântul prin care va învă a
mul i să creadă, să iubească, să ierte, să mângâie, să se
roage.
Sau Cuvântul care va nimici din mul i toate acestea.
O, mamă, nici o răspundere din lume nu-i atât de
mare ca a ta!
4. Cuvintele învă ătorului viitor sunt învă ătura pe
care i-ai dat-o tu.
Cuvintele scriitorului sunt opera geniului tău.
Cuvintele cântăre ului sunt muzica inimii tale.
Cuvintele profetului sunt inspira ia duhului tău.
O, mamă, nici un cuvânt de pe lume nu creează atât
de frumos sau nu distruge atât de mult
ca al tău.
5. Cei mai minuna i fii ai tăi, Mamă, au mărturisit
că cele mai minunate lucrări ale lor erau partea ta.
Că cele mai avântate inspira ii ale lor aveau aripi-
le tale.
Că cele mai profunde acorduri din muzica lor pur-
tau durerea sufletului tău, şiroaiele lacrimilor tale.
6. Binecuvântată fii tu, Mamă, care nu- i ui i juru-
in ele sfinte care i-au adus un Fiu sfânt pentru ca să-L
creşti pentru slava lui Dumnezeu.
Ferice de tine că ai crezut atât de puternic
şi i-ai împlinit atât de frumos legământul tău sfânt!
25. Săge ile biruitoare 25
7. Câte din pildele frumoase ale Fiului tău au fost
auzite de El cândva din gura ta!
Atunci când, inându-L pe genunchii tăi sfin i, cu
obrăjorii Lui lipi i de inima ta, lângă sânul tău stâng, tu
I-ai călăuzit gândurile spre adevăr, spre dragoste şi spre
milă…
8. Cât de minunat cunoşteai tu Cuvintele cele sfinte
ale lui Dumnezeu!
O, tu, cea mai binecuvântată dintre toate mamele
lumii!
Ce limpede curgeau de pe buzele tale sfintele lor
izvoare când plecăciunea arhanghelului te-a fericit!
Vestea pe care i-a adus-o el te-a făcut să înal i cea
mai inspirată cântare de laudă lui Dumnezeu.
Cea mai duioasă mângâiere pentru cei smeri i.
Şi cea mai adevărată profe ie pentru tine (Lc 1,
46-56).
Tu, Maica iubirii celei mai înalte
şi a Durerii celei mai adânci.
9. Sfântă şi Binecuvântată Mamă, laudă veşnică î i
vor aduce faptele tale, jertfa ta, dragostea şi smerenia ta
pentru Fiul şi Domnul tău şi al nostru, fiindcă tu singură
din tot neamul omenesc ai avut desăvârşite toate vir-
tu ile sfinte, de la început şi până la sfârşit.
Prin suferin ele tale s-a născut Alinul nostru al tu-
turor.
10. Cine ar putea şti până unde profe ia vorbeşte
despre tine – şi de unde vorbeşte despre Biserică?
26. 26 Traian Dorz
Pentru că tu te-ai cuprins în ea şi ea s-a cuprins –
într-un fel – în tine.
Istoria ta parcă este istoria ei…
Şi a ei parcă este a ta.
11. Împărăteasa de la Dreapta Împăratului, îmbră-
cată în aur de ofir ni se pare că eşti când tu, când ea (Ps
45, 9).
Cuvântul care vorbeşte despre strălucirea acestor
lucruri ni se pare că te arată când pe tine,
când pe ea (Ef 5, 22).
12. Din slava acestei lumini iese o fa ă care ni se
pare că seamănă când cu fa a ta, când cu fa a ei.
Căci amândouă semăna i atât de mult una cu alta,
parcă sunte i una şi aceeaşi…
În lumina lui Dumnezeu vă vedem la fel…
13. Fiecare zi este un început. Fiecare diminea ă
urmează după o noapte care este un sfârşit.
În fiecare diminea ă totul e altfel de cum a fost
seara.
Seara totul e îmbătrânit şi moare; diminea a totul e
tânăr şi renaşte.
În fiecare seară, o lume moare şi în fiecare dimi-
nea ă, o altă lume învie.
Aşa a fost şi la începutul acestei lumi în care trăim
noi acum.
14. Numai Domnul Dumnezeu, Care este Veşnic,
El Singur ştie câte zile au mai fost înainte de ziua aces-
27. Săge ile biruitoare 27
tei lumi de acum şi câte alte forme de vie i, înainte de
forma asta a vie ii de acum.
O veche scriere ebraică spune că Domnul Dumne-
zeu a tot creat mereu lumi – şi tot El le-a nimicit,
până când a creat-o pe asta în care trăim noi acum,
cu istoria ei aşa cum o ştim.
Suntem între două mari taine: cerul de deasupra şi
pământul de dedesubt – şi singurul fir sigur de care
atârnăm este Hristos.
15. La începutul fiecărei vie i a fost Dumnezeu.
Pentru că Singur El este fără început şi fără sfârşit.
Singur El este Nemuritor şi de neînlocuit.
Singur El este creatorul vie ii.
Toate cele care au avut un început cândva au avut
şi un sfârşit – sau vor avea unul cândva.
Orice creatură şi crea ie a început cândva şi va
sfârşi cândva,
numai Creatorul Însuşi este Etern.
El face să se nască şi să renască mereu zile noi şi
lumi noi,
care intră în via ă şi ies din ea prin mâinile Sale,
prin voin a Sa, prin Veşnicia Sa,
în eternă şi nouă lucrare, mişcare şi formă.
O, ce minunat e Dumnezeu!
16. Şi ce minunat este gândul că la Început este
El, Dumnezeu… El, Care este Iubirea, Ordinea şi Lu-
mina…
În felul acesta în elegem că tot ce se creează şi
durează prin El este frumos, curat şi fericit.
28. 28 Traian Dorz
Fiindcă aşa este El, Creatorul Minunat, iar Creatura
şi Crea iunea Sa nu poate semăna decât cu Cel care a
conceput-o şi a realizat-o.
17. Sfârşitul fiind tot Dumnezeu, putem să credem
de neclintit în adevărul că şi încheierea tuturor lucruri-
lor şi a tuturor existen elor va fi tot în frumuse e, cură ie
şi fericire…
Fiindcă mai presus de toate puterile este Puterea
Lui şi mai tare decât toate voin ele este Voin a Sa…
Şi Acestea nu pot încheia lucrarea lor printr-un fa-
liment.
18. Prin această Putere şi Voin ă Eternă şi Unică a
lui Dumnezeu, toate lucrurile şi întâmplările vor căpăta
forma dorită de El,
fiindcă după fiecare lucrare El doreşte să-Şi admire
opera Sa, neodihnindu-se decât după ce a constatat că
totul este realizat în cel mai desăvârşit fel.
19. De când a fost despăr ită Lumina de întuneric şi
a fost numită lumina zi, iar întunericul noapte, Cuvântul
Sfânt nu spune pentru lumea asta de acum că a fost o zi
şi apoi a fost o noapte… ci că „a fost o seară, apoi a fost
o diminea ă”…
Fiindcă totul acum este încă în luptă. Uneori este
seară – când biruie întunericul –,
alteori este diminea ă – când biruie lumina.
Depinde pe care o ajutăm noi să biruie în noi – şi în
lume.
29. Săge ile biruitoare 29
20. A fost o seară – adică o stare când lumina este
amestecată cu întunericul, binele cu răul; dar lumina
scade, iar întunericul creşte, până ce cuprinde totul.
Sau a fost o diminea ă, adică o stare când întuneri-
cul este amestecat cu lumina, dar întunericul (răul) sca-
de şi lumina (binele) creşte până ce ea cuprinde totul.
Dumnezeule al luminii, ajută-ne să ajutăm binele,
ca să biruie lumina.
Iar întunericul să nu mai fie.
Amin.
***
Cuvinte în elepte
Credinciosul e cununa a tot ce-i creat frumos,
el e chipul viu, icoana pe pământ a lui Hristos.
La această naltă stare luptă-te s-ajungi odat’,
numai cel ce-ajunge-acolo-i credincios cu-adevărat.
*
Omul are două feluri de credin ă-n via a sa:
una bună despre dânsul – despre al ii, una rea.
Fericit acela care se sileşte-a crede-astfel:
despre sine ca de altul, despre altul ca de el.
30. 30 Traian Dorz
4. LUMINA ŞI ÎNTUNERICUL
1. În lumea asta, de la Început chiar, n-au fost sepa-
rate total lumina de întuneric, nici binele de rău, nici
grâul de neghină, nici cei drep i de cei nedrep i.
În fiecare lumină este şi pu in întuneric,
în fiecare bine este şi pu in rău,
în fiecare rău e şi pu in bine.
În fiecare întâmplare, în fiecare lucru, în fiecare
stare e un amestec şi de bucurie, şi de necaz.
A ajuta uneia sau alteia este partea şi răspunderea
noastră.
Şi când lupta se va sfârşi, vom merge pe veşnicie în
partea pe care am ajutat-o.
2. Sunt uneori vremuri în care pare că totul se cu-
fundă în întuneric.
Vin uneori stări tot mai grele, necazuri tot mai
mari, până când se prăvăleşte peste lume întunericul şi
nenorocirea ca o lespede de ghea ă…
Astea sunt vremile de tulburări, de războaie, de ne-
31. Săge ile biruitoare 31
norociri, când sunt mai mul i şi mai puternici cei ce
luptă pentru întuneric, pentru diavolul…
Atunci totul se chinuieşte, se îngrozeşte, se în-
groapă.
Ce cumplit suferă Istoria prin aceste vremuri! Ca
prin nişte răni de moarte.
3. Şi sunt iarăşi vremuri când totul se însenină, se
linişteşte, se înviorează.
Astea sunt vremile de pace, de linişte, de belşug,
când sunt mai puternici cei care luptă pentru lumină,
pentru Hristos.
Atunci totul învie şi se bucură.
Ce fericit se luminează Istoria prin astfel de vre-
muri! Ca prin nişte sărbători de primăvară frumoasă.
4. Sunt unii oameni care, împotrivindu-se lui Dum-
nezeu, sunt birui i de întuneric, de păcat, de satana.
Aceşti oameni devin pentru ceilal i un chin, un blestem
şi o nenorocire.
Ei se prăbuşesc pe neaşteptate în blestemul şi în fo-
cul veşnic.
Dar mai sunt şi al i oameni, care, ascultând de
Dumnezeu şi unindu-se cu Hristos, îşi biruie întuneri-
cul, devenind tot mai luminoşi şi mai binecuvânta i
atât pentru ei înşişi, cât şi pentru al ii.
Aceştia se înal ă ca soarele spre amiazi, până ră-
mân pe totdeauna acolo.
5. Izvorul Luminii este Dumnezeu.
Lumina dintâi a âşnit din Hristos-Cuvântul.
32. 32 Traian Dorz
Şi apoi din Lumina-Cuvânt au ieşit toate: întâi Fi-
in a, apoi Via a, apoi Ordinea.
Aşa lucrează în elepciunea lui Dumnezeu totdeau-
na. Întâi creează, apoi învie, apoi echilibrează totul.
O, ce în elepciune binecuvântată este în elepciunea
lui Dumnezeu! Cât de minunate sunt toate cele ce ies, şi
cresc, şi rodesc, toate cele ce sunt îndrumate de ea!
6. Au fost trei zile – seri şi dimine i – în care Lu-
mina a răsărit direct din Dumnezeu
şi a apus direct din El.
A ieşit din El diminea a şi s-a retras în El seara.
A fost ca un flux şi reflux pe care acum nimeni
dintre noi nu-l putem şti cum era.
7. Numai în ziua a patra au fost crea i luminătorii
zilei şi ai nop ii,
peste care Dumnezeu apoi Şi-a reflectat lumina Sa
ca spre nişte oglinzi, ca apoi, de la aceştia, lumina Lui
să vină spre noi.
Astfel noi nu avem acum lumina direct de la El, ci
numai prin luminătorii prin care El ne-o dăruieşte.
Aşa este şi cu lumina duhovnicească.
8. Au fost vremuri în care Dumnezeu a revărsat
lumina cunoştin ei Sale direct oamenilor.
Dumnezeu umbla atunci nemijlocit cu oamenii, iar
oamenii umblau nemijlocit cu Dumnezeu,
fiindcă nici înainte de a se naşte oamenii-lumină-
tori, Dumnezeu n-a lăsat lumea Sa fără lumină.
33. Săge ile biruitoare 33
9. Când a venit Noe, Dumnezeu a început să lumi-
neze prin el.
Apoi prin Avraam, Isaac, Iacov şi ceilal i luminători,
prin toată noaptea Vechiului Testament,
până ce a răsărit Soarele Hristos, cu to i sateli ii Săi
sfin i din Noul Testament.
În lumina acestora ne desfătăm noi azi, cu toată bu-
curia strălucită a harului deplin descoperit nouă în for-
ma cea mai minunată de către Dumnezeu.
10. Precum pâinea în pustie creştea în mâinile uce-
nicilor care tot împăr eau – şi nu se mai sfârşea până
s-au săturat miile de mul imi –
tot aşa şi astăzi, lumina se împarte prin ei – şi ea ni
se dăruieşte din belşug, spre a ne îndestula pe to i, în
orice fel şi în orice măsură…
11. Ce luminoasă trebuie să fi fost toată fa a şi via-
a primilor oameni!
Şi ce binecuvântată va fi fost toată umblarea şi
trăirea lor cu Dumnezeu în dulcea lor vie uire divină
din Eden!
Vremea petrecută cu Dumnezeu, numai cu El,
cântarea cu El, rugăciunea cu El, totul va fi fost nemai-
uitat de frumos şi de fericit.
Pentru cei care trăiesc cu Dumnezeu, toate acestea
sunt la fel şi azi.
12. În psalmi se spune uneori că Domnul Dumne-
zeu stă în Lumină; alteori se spune că El se învăluie cu
întunericul ca şi cu o manta.
34. 34 Traian Dorz
Nu este nici o nepotrivire aici, fiindcă acel întune-
ric în care se învăluie El este tot o lumină: o lumină atât
de mare, încât e cu neputin ă de privit.
Şi din prea marea strălucire, pare întuneric. După
cum este scris: El locuieşte într-o lumină de care nu te
po i apropia (I Tim 6, 16).
13. Lumina este îmbrăcămintea cu care Dumnezeu
îmbracă sufletul nostru în clipa naşterii din nou, căci
lumina este neprihănire, sfin enie, cură ie.
Şi câtă vreme omul trăieşte în Hristos, el rămâne
îmbrăcat în hainele luminii. Aşa erau primii oameni în
grădina Edenului, în starea cură iei.
14. Îndată ce oamenii au păcătuit, hainele luminii
s-au topit.
Păcatul le-a ars ca o flacără blestemată, iar ei s-au
văzut goi, dezbrăca i de scumpele lor veşminte cereşti.
Aceasta o face păcatul…
Ferice de cei ce nu mai păcătuiesc, căci ei îşi păs-
trează astfel curat şi sfânt veşmântul luminos primit la
naşterea de sus, îmbrăcămintea lor din Hristos.
15. Binecuvântat să fie Dumnezeul nostru Care a
făcut Lumina, dar n-a lăsat-o singură şi neapropiată
de noi,
ci a făcut şi nişte luminători prin care să ne-o îm-
partă, pentru ca noi s-o putem suporta. S-o putem primi.
Să ne-o putem însuşi,
după trebuin ele şi după puterea noastră, fiecare
dintre noi.
35. Săge ile biruitoare 35
16. După cum, în pustie, Domnul şi Mântuitorul
nostru nu a dat El Însuşi direct, cu mâna Sa, pâinea care
să potolească foamea mul imii celor cinci mii,
ci a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, iar aceştia au îm-
păr it-o celor flămânzi,
tot aşa a făcut El şi cu Lumina.
Binecuvânta i să fie veşnic cei prin care ne-o dă El.
17. Lumina izvorăşte din Hristos, după cum Apa şi
Pâinea sunt El.
Noi to i trăim numai prin Lumina Lui veşnică şi
îndestulătoare.
Dar între noi şi Lumină, El a aşezat acei luminători
care ne răsfrâng binefacerile şi harurile Sale într-un fel
în care, pentru noi, este mai cu putin ă, mai apropiat şi
mai uşor de primit.
Ce muncă sfântă şi grea fac aceştia… Cât de datori
le suntem noi lor pentru asta!
18. Lumina lui Dumnezeu se înmul eşte spre noi
prin soare, lună şi stele,
după cum apa se înmul eşte prin izvoare şi pâinea
se înmul eşte prin lanuri.
În felul acesta, aceste daruri dumnezeieşti ne sunt
împăr ite nu numai tuturor egal, ci şi fără condi ii şi în
măsură îndestulătoare!
Oricine leapădă sau dispre uieşte uneltele lui Dum-
nezeu Îl dispre uieşte pe El Însuşi!
19. Binecuvânta i să fie luminătorii lui Hristos care
au în via a lor, în lăuntrul lor lumina binecuvântată
primită de la El,
36. 36 Traian Dorz
şi din care lumină ei ne împart în chip fericit, cu
dărnicie şi îndestulare fiecăruia dintre noi.
Să-i pre uim pe aceşti sfin i şi rari luminători
adevăra i, rugându-ne Domnului neîncetat pentru pute-
rea, via a, libertatea şi strălucirea lor.
Vai de timpul, de istoria şi de întinderile rămase
fără ei.
20. Lumina de la miezul nop ii este nespus mai ne-
cesară şi mai însemnată decât lumina de la miezul zilei.
Luminătorii care îndrumă lumea în timpurile grele
sunt mai necesari decât cei ce o luminează în vremile
paşnice, libere, bune.
Cu atât şi valoarea lor este mai mare. Şi mul u-
mirile şi rugăciunile pentru acestea trebuie să ne fie mai
fierbin i.
Dumnezeul nostru, Te rugăm, dă-ne scriitori
creştini.
De nici un fel de luminători nu-i o nevoie mai ma-
re. Aceştia îşi trimit lumina şi după ce apun – nemăr-
ginită de spa ii şi de timpuri.
Amin.
37. Săge ile biruitoare 37
Veni i to i să-I cerem
Veni i to i să-I cerem
Duhului Ceresc
roadele Lui sfinte
care ne lipsesc!
Duhule Preasfinte,
umple-ne mereu,
ca s-aducem roade
pentru Dumnezeu.
Fă via a noastră
vasul Tău divin
unde-a’ Tale daruri
să le pui din plin.
Harul rugăciunii,
mila de cei goi,
duhul umilin ei
– pune-le în noi!
Căile curate
fă-ne să umblăm,
pe Iisus ce vine,
noi să-L aşteptăm.
Căci întotdeauna,
de vom fi aşa,
vom putea fi vrednici
de răsplata Sa.
38. 38 Traian Dorz
5. CALEA DREAPTĂ – ŞI CĂI AMĂGITOARE
1. Îndrumătorii care arată calea cea dreaptă atunci
când sunt sute de căi amăgitoare în fa a oamenilor,
iar biata mul ime nu ştie pe unde s-o ia ca să nu se
piardă,
îndrumătorii aceştia sunt cei mai necesari în lumea
asta.
Ei sunt tot aşa cum sunt luminătorii de pe cer.
De aceea lumina lor este asemănată cu a acelora
(Mt 13, 43; Dan 12, 3).
2. Învă ători care să sfătuiască şi să călăuzească în
vremile de întuneric sufletesc, de prigoniri şi de apăsare
sunt foarte pu ini,
nu numai pentru că, pentru a-i lumina pe al ii, li se
cere lor înşişi mai întâi o via ă luminoasă, via ă care
este o ardere şi o jertfă personală,
dar şi pentru că împotriva luminii, în astfel de vre-
muri, se ridică cele mai multe furtuni şi cei mai mul i
vrăjmaşi.
39. Săge ile biruitoare 39
3. Pe cel ce te luminează ziua, binecuvântează-l de
o sută de ori.
Dar pe cel ce te luminează noaptea, binecuvântea-
ză-l de o mie de ori.
Căci luminători de vremi paşnice po i găsi mai
uşor, dar luminători de vremi furtunoase po i găsi
foarte greu.
4. Binecuvântat este omul care vede înainte…
şi vai de acela care vede numai în urmă.
Fericit este acela care merge în întâmpinarea viito-
rului
şi nefericit este acela care fuge după timpul trecut.
5. Cel în elept ştie bine să folosească orice clipă,
spre a-şi câştiga mântuirea sufletului său;
dar cel nebun îşi pierde to i anii săi în deşertăciune.
Deşertăciuni sunt toate cele ce nu rămân după
moarte.
Iar cele ce rămân sunt singurele noastre comori.
6. Acum în eleg că Lumina lui Dumnezeu e mai
presus de oameni. Şi felul în care călăuzeşte Duhul
lui Hristos Profe ia şi Adevărul este nespus mai în-
elept.
7. Ceea ce a grăit şi a scris Duhul Sfânt lumii prin
profe ii Sfintelor Scripturi nu este, de fapt, o descriere a
propriei lor vie i trecătoare.
Ci înfă işarea unui adevăr veşnic, cu ajutorul vie ii
acestora.
40. 40 Traian Dorz
8. Duhul lui Hristos le-a grăit sfin ilor alcătuitori ai
Scripturii nu numai care căr i sunt inspirate de Sus, spre
a fi alese şi aşezate în cuprinsul Căr ii Dumnezeieşti.
Dar şi ordinea în care să fie aşezate, după adevărul
cuprins de con inutul fiecăreia din ele.
9. Nu sunt ochi mai ferici i ca ochii care, văzând
totul, ştiu să aleagă ceea ce este bun.
Şi alegând, ştiu să păstreze pentru totdeauna ceea
ce a găsit adevărat şi frumos.
Tristul refren: O, deşertăciunea deşertăciunilor, ră-
sună cu o puternică înştiin are tuturor celor ce au apucat
şi merg pe calea lumii… că au apucat rău. Că merg rău.
Şi că vor sfârşi rău.
Dar cine mai are urechi să audă astăzi acest glas?
10. Prea rari sunt oamenii care stau de vorbă cu
inima lor, spre a o sfătui şi îndruma bine,
spre a o mustra sau călăuzi în elept,
pentru a şti ce să aleagă dintre toate: pe cele ce i le
îmbie Dumnezeu,
nu pe cele ce i le îmbie lumea.
11. Dintre acei prea rari care stau de vorbă cu inima lor,
cât de rari pot fi acei care ştiu să-şi sfătuiască bine
inima!
Şi ştiu să şi-o înfrâneze când văd că ea a luat o
cale rea.
Solomon nu şi-a sfătuit bine, ci rău inima sa!
Pentru că este scris: Şi n-a mai fost inima lui Solo-
mon întreagă cu Domnul Dumnezeul său.
41. Săge ile biruitoare 41
12. Din firea ei, inima noastră este aplecată spre
plăcerea lumească şi păcătoasă.
Mai ales dacă, înainte de a se întoarce la Dumnezeu
şi a-L primi pe Hristos, a gustat din plin vinul înşelător
al păcatului şi cupa vrăjită a desfrânării.
13. Ştim cu lacrimi amare de câte ori inima noastră
s-a aruncat cu plăcere în bra ele ispitei… şi s-a lăsat cu
uşurin ă cuprinsă de păcat.
Biruind slaba voin ă a sufletului, inima noastră ni
l-a târât după ea în focul ucigător şi aprins.
Ştim cu to ii cât de rea ne este inima adeseori.
Cât de gata este ea să primească, fără să judece,
orice îndemn spre desfrânare sau rătăciri.
De aceea trebuie mereu să ne îndemnăm inima spre
rugăciune şi renun are.
14. O, ce înşelătoare este pofta ochilor, care vine
din pofta inimii!
Doar pu in să ascul i o muzică ispititoare,
doar pu in să priveşti o frumuse e a păcatului,
doar pu in să te opreşti în unul din locurile alune-
coase,
doar pu in să nu ii strâns frânele inimii,
– şi te trezeşti cine ştie unde, după ce te-ai dus…
după ce ai căzut, după ce te-ai întinat, după ce te-ai
ars…
15. Cât te costă apoi să revii unde ai fost!
Câte lacrimi! Câte pierderi! Câtă durere! Câtă
ruşine…
42. 42 Traian Dorz
Câtă pocăin ă şi câtă milă a lui Dumnezeu!
E mai uşor să te păzeşti, de o sută de ori, să nu
cazi, decât să te mai scoli după ce ai căzut o dată.
16. Dar, cu toate înştiin ările şi îndemnurile, mul i
n-au mai revenit şi nu s-au mai ridicat niciodată.
S-au nimicit acolo, duşi de inima cuprinsă de ve-
chea nebunie.
Vrăjită de vechiul şarpe.
Îmbră işată cu vechiul păcat…
Iată inima celor mai mul i oameni.
17. Ce bine este când omul vede că nu este altă fe-
ricire decât să-L caute şi să-L asculte pe Dumnezeu!
Ce bine este când omul află că toată fericirea păca-
tului este o amară şi nebunească amăgire!
18. Nu te bizui nici tu pe inima ta. Nici pe puterea
ta. Nici pe în elepciunea ta – niciodată.
Ci chiar şi atunci când i se pare că te po i încrede
în ele – o, mai ales atunci – aleargă la Hristos, pune- i
inima ta în lan urile Crucii Lui,
pune- i voin a ta în stăpânirea voii Lui
şi pune- i în elepciunea ta în frâul ascultării de în-
elepciunea Lui.
19. Nu zice inimii tale: „Haide aici”, ci porunceş-
te-i: „Stai acolo!”
Nu zice: „Doamne, du-mă în ispită, ca să- i arăt că
o voi birui”.
Ci roagă-te: „Şi nu mă duce pe mine în ispită…
43. Săge ile biruitoare 43
căci ispita este mai tare ca mine şi mă va birui
ea”…
20. Cu o precizie uimitoare şi sfântă, fiecare lucru
al lui Dumnezeu îşi are ceasul lui.
Şi fiecare lucrare a Lui îşi are vremea ei.
Nimic nu vine înainte de a-i sosi vremea.
Şi nimic nu rămâne după ce vremea sa a trecut!
Doamne, înva ă-ne să ne numărăm bine zilele, ca
să căpătăm o inimă în eleaptă.
Amin.
***
Cuvinte în elepte
Fapta fără de credin ă-i ca credin a fără faptă;
pe-amândouă de-o potrivă lepădarea le aşteaptă.
Pe nici una fără alta nu vrea Domnul să le vază;
numai când sunt împreună El le binecuvântează.
44. 44 Traian Dorz
6. AŞTEPTAREA ŞI SOSIREA
1. Nu vine primăvara, oricât ar dori-o lumea, decât
atunci când i-a sosit vremea ei.
Nu poate nimeni opri moartea, oricât ar vrea. Când
i-a sosit ei ziua şi ceasul, clipa şi locul, vine.
De aceea cel mai însemnat lucru este s-o aşteptăm
pregăti i.
2. Ziua vine când i-a sosit ceasul ei. Şi noaptea se
duce când i-a trecut ceasul ei.
Chemarea soseşte când i-a sosit clipa. Şi uşa che-
mării se închide când i-a trecut clipa.
Fericit cel ce este gata în clipa sosirii.
3. Cu o precizie uimitoare şi sfântă, fiecare lucru
îşi are la Dumnezeu ceasul lui; fiecare lucrare îşi are
la Dumnezeu vremea ei. Fiecare aşteptare îşi are sosi-
rea sa.
El veghează cu o în elepciune desăvârşită asupra
respectării acestei rânduieli desăvârşite.
45. Săge ile biruitoare 45
Lucrează cu o putere desăvârşită la împlinirea lor.
Şi aşteaptă cu o răbdare desăvârşită roadele aduse
de ele.
Aşa este la Dumnezeu.
4. Ce bine este atunci când omul îşi cunoaşte şi
datoria sa, şi vremea acesteia!
Atunci el împlineşte cu credincioşie scopul pentru
care l-a rânduit Dumnezeu.
Şi numai umblând mereu în pas cu timpul său el
umblă bine.
Numai când (nerămânând înapoi şi neluând-o îna-
inte) este mereu credincios şi treaz îşi împlineşte cu
adevărat scopul său.
5. Dar omul nu-şi cunoaşte aproape niciodată vre-
mea sa.
Nu-şi cunoaşte vremea naşterii şi nu-şi cunoaşte
nici vremea mor ii.
Nu-şi cunoaşte întâmplările şi nu-şi cunoaşte nici
rostul lor.
Nu-şi cunoaşte binele şi nu-şi cunoaşte nici răul.
Nu-şi cunoaşte puterea sa şi nu-şi recunoaşte nici
slăbiciunile.
Nu cunoaşte adevărul şi nu-şi recunoaşte nici
rătăcirea.
Numai cunoaşterea lui Hristos îi arată sigur omului
propria sa cunoaştere.
6. Dar şi întoarcerea la Dumnezeu îşi are ceasul ei.
O, de când va fi sosit şi ceasul întoarcerii tale, – şi
tu nu l-ai cunoscut, nu te-ai întors!
46. 46 Traian Dorz
Câte prilejuri de pocăin ă ai avut şi tu, de lacrimi şi
de îndreptare,
– dar nu le-ai în eles, nu le-ai folosit, nu le-ai prins,
nu te-ai întors.
Va mai fi oare vreunul vreodată pentru tine?
7. Ce frumoase momente şi prilejuri ai avut tu în
via a ta din partea lui Dumnezeu!
Dar pe toate le-ai lăsat să treacă, iar tu tot nemân-
tuit, tot neascultător, tot singur şi pierdut ai rămas.
De câte ori te-a îndemnat so ul tău credincios sau
so ia ta, cât a trăit, ca să te laşi de păcatele şi ră-
ută ile tale!
Dar tu n-ai ascultat.
8. Acum sufletul acela s-a dus pe totdeauna, chinuit
de durerea ta…
iar tu ai rămas cu amare, dar zadarnice păreri de
rău, să- i aduci aminte şi să plângi… că n-ai ascultat.
9. De câte ori te-au sfătuit părin ii tăi credincioşi,
cât au trăit, ca să te întorci de la calea ta cea rea…
Să- i îndrep i umbletele rele.
Să apuci pe calea lui Dumnezeu
şi să te faci om.
Dar tu n-ai ascultat.
Acum şi ei s-au dus pe totdeauna, chinui i de dure-
rea pierderii tale.
Iar tu ai rămas în păcatele tale, mereu mai ruinat.
Ca să- i aduci aminte şi să regre i veşnic că nu i-ai
ascultat.
47. Săge ile biruitoare 47
10. Binecuvântată este clipa când omului i se des-
chid ochii cei dinlăuntru şi ajunge la cunoştin a voii lui
Dumnezeu şi la descoperirea pre ului celui veşnic al
mântuirii sufletului său.
Fericit este acel suflet care şi-a cunoscut atunci
vremea chemării pe care i-a rânduit-o şi lui Dumnezeu.
11. Dragul meu, numărate sunt şi zilele tale, de la
cea dintâi şi până la cea din urmă.
Ele sunt în mâna lui Dumnezeu.
Numai folosirea lor este în mâna ta.
12. Rânduite i-s şi ie toate căile bune în care să
umbli.
Toate faptele tale bune pe care să le faci.
Toate binefacerile prin care să te mântuieşti.
Numai primirea sau respingerea lor este în voia ta.
13. Hotărât, este o vreme şi pentru tine.
O mântuire şi pentru tine.
Un loc în cer şi pentru tine.
O răsplată fericită şi veşnică şi pentru tine.
Ele sunt în mâna lui Dumnezeu, Care i le îmbie
astăzi.
Numai credin a sau necredin a depind de tine.
Numai alegerea vie ii sau a mor ii tale depinde de
vremea aceasta.
Numai lucrarea hotărârii tale depinde de clipa
aceasta.
Alege acum! Căci ceasul tău trece.
48. 48 Traian Dorz
Peste un ceas poate fi trecut pentru totdeauna…
Pe totdeauna…
14. Cât de scurtă este via a fiecărui om…
şi totuşi atât de mul i dintre oameni se lasă stă-
pâni i de toată puterea răului, care îi foloseşte spre a-i
asupri pe semenii lor.
O, cum se nefericeşte omul însuşi, ascultându-l pe
satana...
15. În loc ca omul să se mul umească cu cât îi este
lipsă pentru via a sa, cel asupritor caută să se îmbo-
gă ească şi să strângă,
să fure şi să răpească şi partea care i se cuvine se-
menului şi de-aproapelui său.
Lăsându-l pe acela în lipsă şi aruncându-l în chi-
nuri, în mizerie şi în moarte.
O, cum schilodeşte păcatul sufletul bietului om la-
com!
16. Desigur, asupririle de sub soare, chiar dacă
sunt cu îngăduin a lui Dumnezeu, nu sunt totuşi după
voia Lui.
Dumnezeu este împotriva oricărui fel de asuprire,
de exploatare, de chinuire a omului de către om.
Cuvântul Lui le înlătură.
Porunca Lui le opreşte.
Dreptatea Lui le condamnă.
Oricine cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu ştie
aceasta.
49. Săge ile biruitoare 49
Oricine vrea să facă voia lui Dumnezeu se fereşte
de aceasta.
Şi oricine are Duhul lui Dumnezeu osândeşte
aceasta.
17. Omul e născut să fie liber…
să fie stăpân pe el însuşi,
să dispună singur de timpul lui, de dreptul lui, de
conştiin a lui.
Şi numai voia lui Dumnezeu,
numai Sistemul lui Hristos îi garantează asta.
Şi numai calea Duhului Sfânt îi oferă şi îi asigură
omului cea mai deplină libertate.
18. Ce vinovat este omul care nu se satură nicio-
dată cu partea lui, cu dreptul lui, cu locul lui,
ci umblă mereu să răpească dreptul semenului său.
Iată câ i oameni şi câte popoare, în cursul veacurilor,
au căutat numai să asuprească şi să-i jefuiască pe al ii.
19. Hrăpăre ii, mincinoşii şi viclenii s-au ridicat din
adânc şi au venit spre semenii lor cu lozincile şi promi-
siunile libertă ii şi izbăvirii de asuprire,
ca să-i poată înşela uşor, – fiindcă cei asupri i pot fi
înşela i cel mai uşor de către mincinoşi.
Fiecare mincinos cu alte lozinci şi cu alt sistem,
dar cu aceleaşi promisiuni mincinoase.
20. În realitate, ce a făcut fiecare hrăpăre tiran?
I-a eliberat pe unii asupri i şi i-a înrobit pe al ii, dar
n-a adus eliberarea tuturor.
50. 50 Traian Dorz
I-a scăpat de exploatare pe unii şi i-a dus în ea pe
al ii.
Dar n-a putut înlătura exploatarea tuturor.
O, Dumnezeule al Milei şi Dreptă ii, izbăveşte-i Tu
pe totdeauna pe to i cei apăsa i de to i cei care îi asu-
presc.
Amin.
***
Cuvinte în elepte
Pentru multele necazuri ce le-ndură-acum Credin a,
nu sim im întreaga slavă care-o dă Făgăduin a.
Numai când dureri, şi lupte, şi-ncercări pieri-vor toate
vom sim i întreaga slavă a credin ii-adevărate.
*
O credin ă ce lucrează prin iubire e-un izvor
de virtu i la cel ce are suflet blând şi-ascultător.
51. Săge ile biruitoare 51
Dragostea nu pizmuieşte!
Dragostea nu pizmuieşte
nici pe-un inamic,
nu se umflă de mândrie,
ci trăieşte-n cură ie;
dacă ea nu ne-nso eşte,
dacă ea nu ne sfin eşte,
nu suntem nimic, nu suntem nimic.
Fra ilor, să ştim:
dacă nu iubim,
în zadar vorbim
şi-n zadar trăim:
nu suntem nimic,
nu suntem nimic.
Doamne, fă-mă al iubirii
fiu şi ucenic,
cu supunere-n trăire,
căci fără de-a Ta iubire,
de-aş avea orice-nsuşire
şi mi-aş da orice numire,
eu nu sunt nimic, eu nu sunt nimic.
Dar iubirea cea curată
despre care zic
are-n ea în elepciune
care-ndrumă s-o ştiu spune,
căci iubirea ne-n eleaptă
nu este-o iubire dreaptă,
nu este nimic, nu este nimic.
52. 52 Traian Dorz
7. ELIBERARE ŞI BINEFACERE
1. Falşii eliberatori i-au înlocuit pe nişte asupri i
cu al ii, dar n-au putut nimici asuprirea de peste to i
niciodată. Numai Hristos este Unicul Eliberator ade-
vărat.
În numele milei pentru al ii, falşii binefăcători şi-au
urmărit propriul lor interes. Numai Hristos este Unicul
Binefăcător adevărat al tuturor.
2. În tot lungul istoriei oamenilor, lacrimile nu s-au
uscat, ci au trecut numai din ochii unora în ai altora.
Gemetele n-au încetat, ci au izbucnit numai din alte
guri.
Silnicia n-a dispărut, ci a trecut numai asupra altor
nevinova i,
fiindcă oamenii, în loc să-L aleagă pe Hristos, şi-au
ales mereu pe Baraba…
Şi barabele aşa le ştiu plăti celor ce îi aleg.
3. Toate relele sunt mereu mai înmul ite decât
înainte.
53. Săge ile biruitoare 53
Mai amare de cum fuseseră.
Mai nemiloase decât în trecut.
Cu atât mai mult cu cât sunt mai otrăvite de dorin a
tot mai mare a răzbunărilor, de lăcomia hămesi ilor şi
de cruzimea metodelor.
4. Cine mai are milă când se dezlăn uie asuprirea în
numele libertă ii omului?
Cine mai are măsura dreptă ii în ceasul judecă ilor
în numele eliberării?
Cele mai mari crime s-au făcut totdeauna în numele
Justi iei.
5. Cine mai are suflet de frate fa ă de cel ce trage în
jug, când el este sus pe scaunul căru ei?...
Care împărat, în afară de Hristos, s-a aşezat el
însuşi în jug şi le-a grăit supuşilor săi: „Acum lua i şi
voi jugul meu”?
Care mântuitor, în afară de Hristos, a mai luat cru-
cea şi, ducând-o, să spună ucenicilor săi: „Cine vrea să
mă urmeze, să-şi ia crucea sa şi să vină după mine”?
După Mine, nu Eu după el.
6. Cel care se mul umeşte cu al său este omul
mul umit.
Dar omul fericit este numai acela care poate să dea
şi din al său altuia, care are mai pu in ca el,
aşa cum a făcut Domnul Iisus, Care, venind în lu-
me, S-a dat pe Sine pentru noi to i, spunând: Jertfa Mea
a adus mântuirea voastră, iar jertfa voastră va aduce
mântuirea lumii.
54. 54 Traian Dorz
Nici un mântuitor din lume n-a mai făcut aşa.
Nu, pentru că numai Iisus era Cel adevărat.
7. Nici un învă ător, în afară de Hristos, n-a mai
aplicat el însuşi mai întâi învă ătura sa asupra lui,
dându-şi tronul său, dându-şi slava sa, dându-şi
puterea sa, via a sa, jertfa sa pentru supuşii săi.
8. Hristos Domnul, avându-le pe toate acestea şi
jertfindu-le pentru ai Săi, S-a dovedit Singurul Mântu-
itor Adevărat.
Nici unul, în afară de Hristos, n-a mai făcut aşa.
Şi numai El ne-a ajutat şi pe noi să putem face ast-
fel – pe cei care putem.
Cine mai are milă, mai mângâie şi mai eliberează
cu adevărat pe cei asupri i, afară de El?
Cine îşi mai dă via a pentru supuşii săi aşa ca Iisus,
când to i ceilal i cer ca al ii să-şi dea via a pentru ei?
9. Iubirea e martoră. Adevărul e martor. Con-
ştiin a noastră e martoră la fel, că nimeni altul decât
Iisus Hristos n-a mai avut o milă desăvârşită de noi
to i ca El.
Numai El ne-a învă at şi ne-a făcut în stare să ne
dăm şi noi via a pentru fiii noştri de la El.
10. Deşi nu-L cuprind toate întinderile Universului
şi deşi e mai mare decât toate şi mai pretutindeni
ca tot,
Domnul Dumnezeul şi Tatăl nostru a dorit să lo-
cuiască totuşi în mijlocul nostru.
55. Săge ile biruitoare 55
În mijlocul caselor noastre Şi-a dorit şi El să aibă o
Casă a Lui, la care noi totdeauna să mergem cu sim ă-
mântul că acolo în ea noi ne putem întâlni cu El
şi El totdeauna se poate întâlni cu noi.
Aceasta este Casa Domnului pentru noi!
11. Duhul lui Hristos spusese atât de minunate cu-
vinte despre Casa lui Dumnezeu şi mai înainte de So-
lomon, prin gura lui Moise şi a lui David.
Dar niciodată nu ne-a vorbit atât de limpede ca prin
însăşi gura Sa.
12. Psalmul 84 este, în întregimea lui, un imn de
bucurie şi de evlavie, de dragoste şi de respect sfânt
pentru Casa lui Dumnezeu.
Este un imn de pre uire şi de laudă pentru cei care
merg în Casa lui Dumnezeu să I se închine Lui şi să-L
laude.
Un imn despre fericirea acelora care locuiesc în
cur ile Casei lui Dumnezeu şi-L laudă pe El.
Ce fericit este cel ce trăieşte aceste stări!
13. În Casa Domnului eşti totdeauna înaintea lui
Dumnezeu
şi mai ales acolo trebuie să ne aducem aminte cu
teamă de poruncile Lui, ca să le împlinim.
14. În capitole întregi din Cuvântul Sfânt, Dumne-
zeu i-a vorbit şi i-a arătat slujitorului Său Moise cum să
rânduiască totul în Templul Domnului, poruncindu-i în
amănun ime tot ce trebuie făcut,
56. 56 Traian Dorz
din ce trebuie făcut şi cum trebuie făcut,
pentru a arăta astfel cât de însemnat este totul acolo.
Şi cât de mult ine Domnul ca totul să fie curat şi
sfânt în Casa Lui!
Atunci cât de vinova i trebuie să fie cei ce dispre-
uiesc ceea ce Domnul cinsteşte atât de atent!
15. După to i profe ii sfin i, la venirea Sa, Mân-
tuitorul Însuşi a inut să arate cu orice prilej cât de
sfântă este Casa peste care este chemat Numele lui
Dumnezeu.
Pentru ca to i urmaşii Lui să o cinstească şi să o
caute.
16. Cu câtă evlavie şi credin ă, cu câtă smerenie şi
ascultare se cere să se apropie şi să petreacă în Casa
Domnului oricine are în inima lui temerea de Dumne-
zeu şi dragostea fa ă de El!
Şi totuşi cât de pu ini sunt adevăra ii închinători şi
adevăra ii slujitori care să fie astfel!
17. Câte juruin e sfinte s-au făcut şi se fac în Casa
Domnului,
dar ce pu ini îşi împlinesc aceste juruin e!
Cât de mul i vin acolo să-I ceară cu lacrimi ceva lui
Dumnezeu,
dar cât de pu ini dintre ei mai vin să-I mul umească
cu lacrimi după ce au primit ceea ce ceruseră!
Dar când totuşi mai vin, ce ferici i se întorc ei de
acolo apoi!
57. Săge ile biruitoare 57
18. Nu are a face că în Casa Domnului mai slujeşte
câteodată şi câte un om nevrednic.
Nu are a face că acolo se mai fac uneori şi lucruri
nevrednice.
Domnul şi ai Lui nu se uită la asta.
Cei nevrednici vor fi odată izgoni i,
cele nevrednice vor fi în curând nimicite,
dar Templul lui Dumnezeu va rămâne pe totdeauna
tot Casa Lui. Tot Casa de Rugăciune,
în care El va fi totdeauna prezent, ca să-i asculte pe
to i închinătorii adevăra i.
Şi să-i răsplătească pe slujitorii nevrednici.
19. Dragă suflete, când intri şi tu în Casa lui Dum-
nezeu, apropie-te să ascul i cu frica lui Dumnezeu, cu
credin ă şi cu dragoste…
Ascultarea ta de acolo va fi trăirea ta afară.
Binecuvântarea primită în Casa Domnului va fi ro-
direa ta în propria ta casă.
Şi puterea primită acolo va fi biruin a ta după ce ai
ieşit.
20. Nu este nimeni care să aducă ceva pe pământ
când se naşte din mama sa.
Tot ce a adunat şi are pe lumea asta, fiecare om a
aflat aici…
Şi va lăsa aici.
Fericit şi în elept este acela care îşi dă bine seama
de acest adevăr înainte de a pleca din lume – nu după ce
pleacă.
58. 58 Traian Dorz
Numai mâinile darnice şi binefăcătoare se întorc
pline când trec din lumea asta.
O, Dumnezeul Dărniciei, ajută-ne să mergem tot-
deauna cu mâini pline în fa a semenilor noştri lipsi i.
Ca să venim cu ele pline şi în fa a Ta.
Amin.
***
Cuvinte în elepte
Dacă vrei să ştii aievea pe-orice om ce pre uieşte,
să-l dezbraci de tot ce-n lume sclipitor l-împodobeşte;
dă-i averea şi onoarea şi chiar trupul la o parte
şi-i vezi sufletul – acesta este pre ul fără moarte.
*
Cercetează orice lucru ce e el, nu ce-i numit,
şi vei şti despre oricine adevărul negreşit.
Cercetează şi Cuvântul lui Hristos, tu însu i, bine
– şi vei şti ce-i El aievea, nu ce- i spune nu ştiu cine.
59. Săge ile biruitoare 59
8. VENIREA ŞI PLECAREA
1. Când omul se naşte şi vine în lume, vine cu
pumnii strânşi, ca şi cum ar spune: Voi cuceri totul, voi
strânge totul.
Iar când moare şi pleacă din lume, pleacă cu pal-
mele desfăcute, ca şi cum ar spune: N-am luat nimic şi
nu duc nimic din tot ce-am strâns pe pământ.
2. Toate câte omul le câştigă pe pământ vin numai
de la Dumnezeu.
Pentru a-i da omului, prin folosirea lor cu în e-
lepciune, ceea ce îi doreşte sufletul lui: adică mântuirea
şi fericirea veşnică.
Dar omul, când le are, nici nu mai gândeşte la do-
rin ele sufletului.
Se gândeşte numai la dorin ele trupului său. Şi la
împlinirea vinovată a dorin elor lui păcătoase.
3. Cine este omul cel mai bogat? întreabă un în-
elept.
60. 60 Traian Dorz
Cel ce se mul umeşte cu ceea ce are!
Acela Îi mul umeşte pentru toate numai lui Dum-
nezeu, de la Care are aceste mijloace şi daruri.
El ştie cine le-a dat şi pentru ce scop!
El ştie şi care este cea mai cuminte întrebuin are a
lor – spre câştigul sufletului său.
Şi spre slava Celui ce i le-a dat.
4. Omul cel ce şi le crede ale lui toate cele primite
de el pe pământ Îl uită pe Făcătorul său şi nesocoteşte
poruncile Domnului.
Se apucă, întocmai ca bogatul cel nebun din pilda
Mântuitorului, să privească la averea lui cu o lacomă
bucurie îngâmfată, zicând:
Suflete al meu, acum ai multe avu ii, strânse pentru
mul i ani… prin priceperea ta, prin munca ta, prin pute-
rea ta…
Într-adevăr, numai un nebun poate gândi şi zice
aşa…
5. Acum şi tu poate că ai slavă în fa a oamenilor.
Poate eşti şi tu mai văzut ca to i, mai tare ca to i,
mai lăudat ca to i…
Poate că gândeşti şi tu că acum [trebuie] să mă-
nânci, să bei şi să te veseleşti!
Laudă-te deci, nemernicule, asupreşte şi tu, dispre-
uieşte, porunceşte, alungă, bate, strânge de gât, închide,
amendează, nedreptă eşte, ucide…
Ca să fie şi cu tine un nebun mai mult pe pământ
şi un blestemat mai mult sub el.
61. Săge ile biruitoare 61
6. Crezi tu, omule tiran, că acum nimeni nu- i mai
poate face nimic? Că to i sunt mai slabi ca tine?
Că to i sunt în mâna ta… to i sunt în voia ta… to i
sunt sub picioarele tale?
Nu- i pasă de dreptate. Nu- i pasă de milă. Nu- i
pasă de omenie.
Nu- i pasă de oameni. Nu- i pasă de Dumnezeu…
Te bucuri din plin de avantajul clipei acesteia; zici tu că
timpul lucrează pentru tine şi că nimic nu te mai poate
amenin a.
Dar care nebun a mai făcut astfel – şi să fi scăpat?
Nu vei scăpa nici tu.
7. Dumnezeu îi spune unui astfel de om: „Nebu-
nule, chiar în noaptea aceasta i se va lua sufletul tău!”
Doar o noapte scurtă mai este, pentru fiecare nebun,
până la luarea sufletului său…
Numai noaptea de după aceea nu va mai avea
sfârşit.
8. Ce este omul se cunoaşte după numele său şi
după faptele sale.
Se cunoaşte după întrebuin area pe care o dă
avu iei şi timpului pe care el le-a primit de la Dumne-
zeu.
Şi după numele pe care i-l dă faptele lui.
9. Oricine are de la Dumnezeu avere trupească ştie
că nu e a sa.
Ori se va duce ea de la el pe neaşteptate, ori se va
duce el de la ea curând.
62. 62 Traian Dorz
Azi o are, dar mâine nu.
Să facă bine din ea azi, ajutând pe cei lipsi i.
Aşa îşi va strânge comoară în ceruri. Aceea va fi cu
adevărat a lui (Mt 6, 20).
10. Are cineva bogă ii sufleteşti: credin ă, în elep-
ciune, talente?
Să ajute, să bucure, să îmbogă ească cu ele pe al ii.
În dar le-a primit, în dar să le dea.
Fără mândrie şi fără zgârcenie.
Are cineva slavă? Să facă bine cât mai mult.
Să se smerească şi să ajute cu mărinimie, cu bună-
tate, cu blânde e, cu sim ire.
Căci nu mult va sta pe scaunul unde este înăl at
acum.
11. Fericit este sufletul acela care se gândeşte la
moartea lui încă de pe drumul vie ii.
Şi care se pregăteşte pentru noaptea viitoare încă
din zorii dimine ii de astăzi.
12. Odată Mântuitorul i-a zis unui în elept care ştia
foarte bine care era voia şi porunca lui Dumnezeu:
– Bine ai zis. Fă aşa şi vei avea via ă veşnică (Lc
10, 28).
Bine ai zis ce trebuie să facă al ii. Acum fă tu acest
bine care l-ai zis.
Bine ai scris, frumos ai spus, adevărat ai grăit.
Acum fă tu întâi ceea ce zici, ceea ce scrii, ceea ce
cân i.
63. Săge ile biruitoare 63
13. O, ce bun este sfârşitul unui lucru bun,
al unui drum bun,
al unui om bun!
Nimic nu este mai frumos ca apusul unei zile bune,
ca moartea unui om credincios
şi ca încheierea unei lucrări sfinte.
14. Mai bună este ziua mor ii decât ziua naşterii, cu
cât e mai bună fapta decât vorba! Rodul decât floarea.
Împlinirea decât promisiunea.
Pentru că numai la moartea cuiva se vede cel mai
bine ce loc a ocupat omul acela în lume.
Şi ce rost a avut naşterea lui pe pământ.
15. Sunt oameni care aproape n-au fost băga i în
seamă cât timp au trăit.
Numai la moartea lor s-a văzut ce gol au lăsat ei în
urma lor.
Şi cât de mult folos au avut prin via a lor mul i se-
meni de-ai lor.
16. Nu sunt două zile mai fericite pentru om ca zi-
ua când l-a primit şi el pe Domnul în sufletul său
şi ca ziua când Domnul îi primeşte şi sufletul său în
raiul Lui.
17. Iată ce arată moartea şi iată de ce este mai bună
ea, precum zice Eclesiastul. Numai moartea îl arată pe
un om bun cât de bun a fost.
Şi numai moartea îl arată şi pe cel rău cât de rău a
fost.
64. 64 Traian Dorz
Când tai un pom bun, ce mul i plâng după rodul
lui, după umbra lui, după adăpostul lui!
Când tai un spin, ce mul i se bucură că au scăpat de
epii lui, de amenin ările lui.
18. Vrei să ştii cum va fi moartea ta? Cum a fost
via a ta!
Abia moartea ta o să arate dacă naşterea ta a fost o
fericire sau un blestem pe pământ.
Dacă a fost un bine sau un rău.
Dacă a fost o flacără sau un fum.
De aceea, ai grijă neîncetat de asta!
19. Adevărata în elepciune este numai aceea care
luminează fa a omului. Şi fe ele oamenilor.
Care îl duce pe om spre Dumnezeu, care i-L desco-
peră omului pe Hristos, Adevăratul şi Unicul lui Mân-
tuitor.
Care îl face pe om să-L primească pe Duhul Sfânt,
pentru a avea pe totdeauna un Călăuz şi un Ocrotitor fe-
ricit şi binecuvântat.
Şi numai cine face astfel dovedeşte că a fost un
în elept.
20. Un om în elept va învă a mereu de la to i – şi
astfel va putea apoi să-i înve e şi el mai vrednic pe
to i…
Va fi smerit, pentru a primi; şi va fi darnic, spre a
da mai mult decât a primit.
Acesta este în eleptul, care înva ă mai bine de cum
a fost el învă at.
65. Săge ile biruitoare 65
Şi dă mai mult decât a primit.
Prin ceea ce face mai bine şi mai mult se arată
în elepciunea sa.
O Doamne, fă-ne pe to i nişte astfel de în elep i.
Amin.
***
Cuvinte în elepte
Fiii mei, păstra i credin a cea dintâi pân’ la sfârşit,
în ea creşte i, roade bune aducând necontenit,
căci acei ce n-o păstrează căi nefericite iau,
crezuri au apoi destule,
dar credin a n-o mai au.
*
Pentru credincioşi e Crucea lui Hristos aşa povară
cum povară-i pentru păsări aripa cu care zboară.
66. 66 Traian Dorz
Doamne, Duhule Preasfinte
Doamne, Duhule Preasfinte,
vino peste noi de Sus
şi ne dă făptura nouă
care ne-a cerut Iisus!
Scump Mântuitor,
dă-ne ajutor,
să putem urma
îndrumarea Ta!
Dă-ne-o minte înnoită
de Cuvântul cel Ceresc,
dă-ne inima şi firea
omului duhovnicesc.
Doamne, Duhule Preasfinte,
Te rugăm să ne îndrumi
ne-ntina i de stricăciunea
şi de duhu-acestei lumi.
ine-ne-alipi i de Domnul
şi de-al Lui Cuvânt curat,
cu umblarea luminoasă,
fii ai Tăi cu-adevărat.
67. Săge ile biruitoare 67
9. PRIMIRE ŞI DARE
1. Dumnezeu i-a dat omului, fiecărui om, într-o
anumită măsură, în elepciunea de care va avea nevoie
în via ă. Şi de lumina căreia va fi dator să asculte.
Şi pe măsură ce omul ascultă de călăuzirea în elep-
ciunii şi umblă în căile ei, în îndrumarea ei, în cură ia
ei, lumina acesteia creşte.
Creşte în mintea omului, creşte în jurul lui, creşte
în faptele lui. Aşa cum creşte lumina soarelui pentru ci-
ne umblă în ea.
Şi pe măsura asta este dator s-o dea şi el altora.
2. Iată deci că adevărata în elepciune este nepri-
hănirea.
Şi cine este un adevărat în elept o arată pe aceasta.
Prin umblarea sa în lumină.
Prin faptele sale în dragoste.
Şi prin cuvintele sale în cură ie.
Oricine are lumină umblă drept. Umblă frumos.
Umblă curat.
68. 68 Traian Dorz
3. Fa a omului are patru din cele cinci sim uri ale
fiin ei sale.
Văzul, care stă în ochi.
Ochii celui în elept sunt prevederea lui, însuşirea
de a vedea înainte şi de a vedea bine.
Astfel omul va şti ce să facă şi ce nu.
Unde să meargă şi unde nu.
Ce să strângă şi ce nu.
Dar în elege i voi că noi vorbim aici de văzul du-
hovnicesc, nu atât de cel trupesc.
4. Auzul omului stă în urechi.
Urechile celui în elept sunt ascultarea lui. Ele îl vor
îndruma, arătându-i ce este folositor şi ce nu.
Ce este curat şi ce nu.
Ce este sănătos şi ce nu.
Iar auzul sufletesc este de o mie de ori mai însem-
nat decât cel trupesc.
5. Mirosul omului îl îndrumă în deosebirea celor
care îl înconjoară.
Îi arată ce este curat şi ce nu.
Ce este înviorător şi ce nu.
Ce este viu şi ce nu.
O, cât de mul i oameni şi-au pierdut de mult
această însuşire aleasă, umblând prin murdării, trăind
printre mortăciuni, trăind prin haznale.
6. Gustul, care îi arată ce este hrănitor şi ce nu.
Ce este dulce şi ce nu.
69. Săge ile biruitoare 69
Ce este bun şi ce nu.
Dar cei mai mul i oameni şi-au pierdut gustul
sănătos.
Mănâncă orice, înghit orice, se îndoapă cu orice.
Şi astfel şi-au otrăvit toată fiin a, îmbolnăvindu-şi
toate sim urile lor. Şi condamnându-se singuri la cea
mai fioroasă moarte.
7. Când fa a – în care sunt darurile sim urilor
omului atât de însemnate pentru via a lui – este lumi-
nată de în elepciune,
atunci toate aceste sim uri sunt sănătoase şi îl duc
pe om pe un drum mântuitor.
Când fa a lui este întunecată de nebunia păcatului,
atunci toate sim urile sale îl duc spre întuneric şi pier-
zanie.
8. Chiar şi acelaşi om poate fi adeseori în amân-
două aceste stări. Poate fi uneori cu o fa ă luminoasă.
Cu nişte ochi cura i. Cu un auz treaz. Cu un miros fin.
Cu un gust bun.
Şi poate să cadă uneori într-o întunecare de ispită şi
păcat. Atunci fa a lui este alta. Ochii i se întunecă. Au-
zul i se astupă. Mirosul i se strică. Gustul i se defor-
mează.
Atunci echilibrul sănătos i se pierde.
Iubirea i se schimbă în ură.
Blânde ea, în mânie.
Mângâierile, în lovituri.
Mielul devine fiară.
Asta pentru o clipă sau pentru totdeauna.
70. 70 Traian Dorz
9. În elepciunea este cunoaşterea drumului – price-
perea este umblarea pe el.
În elepciunea este de a şti un lucru – priceperea es-
te de a-l face.
De aceea este lăudată priceperea, căci în zadar ştii
binele, dacă nu-l faci. În zadar ştii drumul, dacă nu
mergi pe el. În zadar ştii Cuvântul lui Dumnezeu, dacă
nu-l împlineşti cu fapta.
10. În elepciunea luminează – dar priceperea se
foloseşte de această lumină. Pentru a desăvârşi cu mâi-
nile ceea ce i-au arătat ochii.
E cu atât mai bine, în astfel de cazuri, cu cât
amândouă aceste sim uri merg mai bine împreună.
Căci cu cât vine mai târziu una, cu atâta va fi mai
greu să lucreze cealaltă.
Ferice este când în elepciunea vine la timp – şi este
trist când vine prea târziu.
Însă este vai când nu mai vine niciodată.
Atunci nici priceperea nu vine.
11. Ce fericită este clipa când omul ajunge la în-
credin area că totul este în Mâna lui Dumnezeu!
Până omul nu este deplin încredin at de acest lucru,
el se îngâmfă când îi merge bine,
deznădăjduieşte când îi merge rău,
se face un tiran când este tare
şi se face o târâtoare când este slab.
E gata să se creadă un zeu când îi merg toate cum
vrea el,
71. Săge ile biruitoare 71
şi este gata să se sinucidă când dă nenorocirea peste
ale lui.
12. Un om care a cercetat toate şi a ajuns să vadă că
toate lucrurile şi to i oamenii şi toate împrejurările sunt
în Mâna lui Dumnezeu,
acel om a ajuns la miezul adevărului.
A aflat cu adevărat cheia tuturor necunoscutelor
şi a ajuns la descoperirea cea mai înaltă decât toate
descoperirile din lume.
13. Aşa este! În Mâna lui Dumnezeu sunt to i oa-
menii, cu toate faptele care izvorăsc din toată dragostea
sau din toată ura lor.
Din toată în elepciunea sau din toată nebunia lor.
Din toată puterea sau din toată slăbiciunea lor,
spre Dumnezeul lor sau spre semenii lor.
Şi faptele lor îi urmează la nici cinci minute
depărtare.
14. În Mâna lui Dumnezeu eşti tu, omule, orice ai
fost ieri. Sau eşti azi. Sau vei ajunge mâine.
În Mâna lui Dumnezeu sunt averile tale. Sau însu-
şirile tale. Sau posibilită ile tale.
El i le-a dat. El i le poate păstra. Şi El i le poate
lua oricând va voi,
fiindcă sunt în Mâna Lui.
În mâna ta este numai posibilitatea de a le folosi
bine sau rău.
Dar ce mult este asta!
72. 72 Traian Dorz
15. Când omul face ceea ce este plăcut lui Dumne-
zeu, atunci Mâna cea bună a lui Dumnezeu păzeşte şi
păstrează în ocrotirea Sa tot ce este al acelui om.
Atunci omul nu se mai zbuciumă şi nu se mai
frământă,
ci se încredin ează cu deplină încredere în Mâna lui
Dumnezeu, Care poate să le ia de la sine chiar şi până
diseară, dacă voieşte,
ori poate să le ină pe totdeauna.
O, ce pace dulce stăpâneşte toată inima unui astfel
de om!
16. Omule, în Mâna lui Dumnezeu este sănătatea ta
sau boala ta. Nu în mâinile oamenilor sau ale întâm-
plărilor.
În Mâna lui Dumnezeu este libertatea ta sau închi-
soarea ta.
În Mâna lui Dumnezeu este înăl area ta sau pră-
buşirea ta.
În Mâna lui Dumnezeu este mântuirea ta sau osân-
da ta.
În Mâna lui Dumnezeu sunt prietenii tăi şi vrăj-
maşii tăi.
În Mâna lui Dumnezeu este prezentul tău şi vii-
torul tău.
În Mâna lui Dumnezeu este via a ta sau a iu-
bi ilor tăi.
Totul este în Mâna lui Dumnezeu!
În mâna ta este numai voin a ta. Voin a de a crede.
Voin a de a alege. Voin a de a primi. Voin a de a păstra
73. Săge ile biruitoare 73
şi folosi bine ceea ce este pentru tine în Mâna lui Dum-
nezeu.
17. Dacă voieşti, po i să crezi aceste lucruri. Dacă
voieşti să nu crezi, po i şi aceasta.
Dacă voieşti să primeşti aceste daruri sau aceste
pedepse, po i să le primeşti sau po i şi să nu.
Ce mare putere are voin a ta! Şi ce mare răspundere
ai pentru ceea ce faci cu ea!
18. Dacă voieşti, po i păstra ceea ce ai primit ca
urmare a alegerii tale.
Dacă nu voieşti, po i să le lepezi.
De aceea, toată răspunderea pentru una sau pentru
alta din aceste două alegeri ale voin ei tale va rămâne
numai asupra ta.
Veşnic şi veşnic.
19. Dumnezeu i-a pus înainte calea vie ii şi calea
mor ii.
Amândouă sunt în Mâna Lui, dar alegerea lor pen-
tru tine tu trebuie neapărat s-o faci. Şi să i-o iei în mâi-
nile tale.
Cât eşti încă în via ă, adică în fa a lui Dumnezeu,
mai po i să te răzgândeşti şi să schimbi.
Alege binele, alege via a, alege-L pe Iisus.
20. Nici unul dintre noi, oamenii, nu-şi cunoaşte
nimic din viitorul său,
dar Cuvântul lui Dumnezeu pe fiecare ne înştiin-
74. 74 Traian Dorz
ează care va fi acest viitor, după felul de via ă pe care
ne-o trăim.
De aceea, fiecare trebuie să aibă toată grija înainte,
căci după aceea în zadar se va căi pentru ce a făcut.
De mii de ori dacă am repeta acestea – tot nu-i prea
mult.
Fiindcă şi de mai multe mii de ori şi-o va striga în
iad fiecare osândit: De ce nu mi s-a spus mai mult?...
O Doamne, ajută-ne să nu obosim înştiin ându-ne
pe noi şi pe al ii asupra acestui adevăr.
Amin.
***
Cuvinte în elepte
Cine crede în prea multe va ajunge cum vă zic:
în curând n-o să mai poată să mai creadă în nimic.
75. Săge ile biruitoare 75
10. MÂNTUIREA ŞI PEDEAPSA
1. „Număra i banii aici, în fa a celui ce plăteşte” –
spune o înştiin are în eleaptă, care se poate vedea peste
tot unde se fac plă ile. „Reclama iile ulterioare nu sunt
luate în considerare.”
Gândeşte-te deci bine şi tu acum, omule, până eşti
în fa a Celui care î i îmbie mântuirea cu Mâna Sa, dar
Care î i poate da şi pedeapsa tot cu Mâna aceasta.
2. Alege via a, şi nu moartea.
Alege cerul, şi nu iadul.
Alege-L pe Hristos, şi nu pe satana.
Alege acum, chiar acum – căci se poate ca peste o
clipă să vină moartea şi să te ia pe neaşteptate din fa a
lui Dumnezeu. Şi atunci va fi prea târziu.
Multe astfel de mor i ai văzut poate şi tu.
N-ai învă at oare nimic din ele?
3. Adevărata lumină nu suferă în ea nici un strop de
întuneric,
76. 76 Traian Dorz
adevărata cură ie, nici un fir de praf
şi adevărata dragoste, nici un pas nebun.
4. Cine se împacă cu un duşman mic se va împăca
şi cu unul mare
şi cine îşi îngăduie un pahar mic îşi va îngădui şi
unul mare.
Un pai mic poate orbi ochiul şi o picătură mică de
otravă poate aduce moartea.
Oricine se joacă cu păcatul va fi ucis de el,
dar oricine îşi doreşte sincer mântuirea se va feri şi
de umbra păcatului.
Căci şi umbra lui este ucigaşă.
5. Pu ină nebunie… o, câtă în elepciune a nimicit ea!
Şi câtă slavă a pierdut ea pentru totdeauna!...
Ce aproape este adevărul de fiecare dintre noi!
Câtă bunătate are Dumnezeu fa ă de fiecare pă-
cătos!
Şi cum trimite Duhul Domnului în mintea cuiva
tocmai lumina de care are el însuşi nevoie în clipa aceea!
Dar ce pu ine inimi o primesc! Şi ce pu ine min i o
urmează!
6. Păcatul, păcatul… acest lucru care pare mic sau
nimic în ochii multora a biruit pe mul i şi mari în elep i.
A prăbuşit pe mul i înăl a i.
Şi a dus la iad pe mul i drep i.
7. O mică defec iune la frâna unui autobuz încărcat
cu oameni – şi tot autobuzul, nemaiputând fi oprit la
77. Săge ile biruitoare 77
timp, se prăbuşeşte la o cotitură în prăpastie, omorând
zeci de vie i.
O mică picătură de petrol într-un vas cu lapte strică
totul.
O mică neascultare o dată – şi nimiceşte o mie de
ascultări.
8. O mică aşchie sărită în ochi duce la orbia pe tot-
deauna.
O bucată de săpun căzută în mâncare strică totul…
Pu ină nebunie nimiceşte un munte de în elepciune.
9. Dar câte, şi câte, şi câte din aceste nebunii mici,
fără însemnătate nu se întâmplă în fiecare zi!
Din cauza acestora se pierd atâtea vie i.
Se strică atâtea căsnicii,
se ruinează atâtea familii, se împrăştie atâtea adu-
nări, se zădărnicesc atâtea lucrări
şi se nefericesc atâtea suflete!
Fericit acela care se fereşte de orice se pare rău.
10. Nu spune i că păcatul acesta e mic sau este un
nimic.
Căci acest gând i-a ucis pe mul i.
Nu spune i: „Ei, şi ce-i dacă am să beau şi eu un
pahar? Doar n-o fi foc.”
Căci după unul vei mai bea unul şi încă unul. Iar la
urmă vei ajunge un nenorocit, vei vedea că este foc.
Şi încă un foc veşnic.
11. Nu spune: „Şi ce-i dacă mă duc şi eu o dată cu
aceşti prieteni?”
78. 78 Traian Dorz
„Şi ce-i dacă fumez şi eu o igară?”
„Şi ce-i dacă mă voi scăpa şi eu o dată?”
Căci data aceea este cursa ta şi lan ul tău.
Te vei lipi acolo şi n-ai să te mai po i desface, ca
musca ce s-a prins în pânza păianjenului. Sau în cleiul
mierii ucigaşe.
Dulcea a gustată, curiozitatea satisfăcută, plăcerea
permisă le vei plăti cu via a ta,
aşa ca vietatea fără minte şi fără înfrânare.
12. Fii treaz, dragul meu, şi ia seama bine în jurul
tău, să vezi ce pă esc al ii.
Înva ă din nenorocirea lor, ca să nu ajungi tu să în-
ve e al ii din nenorocirea ta.
Nu te lăsa niciodată biruit de ispită.
Şi dacă nu eşti în stare s-o birui, fugi din timp şi
ocoleşte-o cu groază.
Fiindcă un minut mai târziu poate fi prea târziu pe
veci de veci.
13. În elepciunea nu-i prea multă nici dacă ar fi cu
carul. Dar nebunia e prea multă şi o picătură.
Fereşte-te de orice păcat. Căci chiar şi numai unul
singur poate fi în stare să- i piardă mântuirea după care
ai alergat şi ai luptat o via ă întreagă.
Ci teme-te de el şi fugi ca de şarpele cel mai otră-
vitor.
14. Tot ce avem bun în noi este pâinea noastră.
Din această pâine a inimii noastre, a mâinilor, a gu-
79. Săge ile biruitoare 79
rii, a fiin ei noastre să împăr im mereu în jurul nostru
tuturor semenilor noştri,
fără să aşteptăm nici o răsplătire de la nimeni.
Ca şi cum am arunca în apa ce curge şi duce totul
la vale.
15. Nu da împrumut!... Nu da nici măcar pomană.
Ci aruncă ce dai. Dă ca şi cum ai arunca.
Fiindcă în împrumut este o nădejde de câştig.
În pomană este o nădejde de răsplată.
Dar în aruncare nu mai este nimic. Nici un gând.
Nici o aşteptare. Nici o dorin ă.
Ai aruncat – şi gata.
Aşa se face binele bine. Aceasta este binefacerea
binefăcătoare.
16. Când arunci, când dai ca şi cum ai arunca,
atunci nu dai cuiva anume, care î i cere.
Nu împrumu i pe cine te roagă.
Ci arunci, să afle cine va trece.
Pui, să ia cine va fi flămând.
Laşi, când nu vede nimeni.
Trimi i cum nu află nimeni.
În cea mai tăcută, mai ascunsă şi mai necunoscută
formă.
Aşa cred că ar trebui să se facă adevărata milostenie.
17. Încă am apucat şi noi, cei mai bătrâni, vremea
când şi pe la noi la ară era un frumos obicei rămas din
strămoşii de demult, şi anume: când secerau, lăsau la
80. 80 Traian Dorz
capătul dinspre drum al fiecărei holde o brazdă de grâu
netăiat…
Acela era al celor săraci, care nu aveau nici o holdă
a lor.
Ei veneau şi şi-l tăiau fără a mai datora nimănui
nimic.
18. La fel şi spicele rămase după legători – nu le
mai culegea cel ce avea holdă. Ele erau lăsate celor care
nu aveau.
După seceriş, cei sărmani se duceau şi îşi luau şi ei,
fără nici o obliga ie fa ă de nimeni, partea lor de la to i.
Şi Îi mul umeau numai lui Dumnezeu.
19. Iar Dumnezeu, Care vedea inima şi fapta celui
care îşi arunca astfel pâinea pe ape…
fără să se uite nici înapoi măcar, ca să vadă cine o ia,
îi răsplătea celui binefăcător.
Holdele lor rodeau din plin.
Vremurile lor erau paşnice.
Şi toate casele lor erau îndestulate.
Şi cea mai mare îndestulare era mul umirea binefa-
cerii celei mai depline.
20. Nu numai în via a viitoare, dar chiar în via a
aceasta, Dumnezeu face să găsim ceea ce am dat altora.
De la cine nici nu ştim,
şi cum nici nu pricepem,
şi când nici nu ne aşteptăm – făgăduin a lui Dum-
nezeu se împlineşte cu noi.
81. Săge ile biruitoare 81
Ceea ce „am aruncat” găsim iarăşi.
Apele care s-au dus cu pâinea noastră aruncată se
reîntorc – după un îndelungat circuit – şi ne-o aduc
iarăşi.
Mai frumoasă, mai bună, mai fericită.
Tocmai când ne lipsea mai arzător.
O, Dumnezeule Care vezi în ascuns, răsplăteşte
totdeauna tot binele celor care îl fac aşa.
Amin.
***
Cuvinte în elepte
A muri nu-i greul mare, greu e chinul ce urmează
după moartea celui care n-a voit aici să crează.
Po i fi cât de tare-n lume, în curând te-nghite glia;
dacă ai credin ă însă, vei trăi cât veşnicia.
Ea-i sămân a învierii care-n Ziua-Aceea Mare
îl va învia-ntr-o clipă pe acela care-o are.
82. 82 Traian Dorz
Tatăl nostru Cel din Ceruri
Tatăl nostru Cel din Ceruri,
iar venim şi Te rugăm,
a Ta milă şi-a Ta Mână
le dorim şi le căutăm.
Dă-ne Mila Ta
scut în vreme grea,
Mâna Ta s-o ii
peste-ai Tăi copii!
Lumea-i rea, ispite-s multe
şi primejdii multe sânt,
numai Tu po i fi prin toate
adăpostul nostru sfânt!
Noi suntem fiin e slabe
şi adeseori cădem,
Doamne, toată izbăvirea
numa-n Mila Ta avem.
Tatăl nostru Cel din Ceruri,
Te rugăm să ne păzeşti,
într-o inimă smerită,
duhul dragostei fră eşti.
ine-ne-ntre fra ii noştri
credincioşi şi răbdători,
să putem primi cununa
între ei – biruitori!
83. Săge ile biruitoare 83
11. VREME BUNĂ ŞI VREME REA
1. Nu este totdeauna vreme bună; vine curând şi
vremea rea.
Nu in veşnic zilele frumoase, nici anii de belşug,
nici prilejurile dureroase.
De aceea este fericit oricine ştie să folosească cu
în elepciune şi chibzuin ă orice avantaj pe care îl are în
prezent,
pentru a face voia lui Dumnezeu,
pentru a căuta mântuirea astăzi,
pentru a face binele astăzi,
pentru a răscumpăra vremea acum.
2. Nu sunt toate zilele bune, când urechile au plă-
cere de Cuvântul Sfânt.
Când picioarele merg spre el.
Când mintea îl în elege şi inima îl primeşte.
Vin şi zilele rele, când urechile se scârbesc de sfa-
turile bune.
Când picioarele merg mai grabnic spre păcat decât
spre har.
84. 84 Traian Dorz
Când capul e învăluit de întuneric
şi inima este atrasă spre deşertăciuni.
O, ce greu este atunci ca omul să mai primească un
sfat bun şi să mai ia hotărârea bună – pe care n-o luase
când putea.
3. Nu este omul tot tânăr, când sufletul lui să fie
mai uşor de păcate. Mintea lui mai limpede. Inima lui
mai aprinsă şi duhul lui mai primitor.
Ajunge bietul om şi la bătrâne e, când sufletul i
se încarcă greu cu păcatele. Mintea i se întunecă în
rău. Inima i se stinge în slăbiciuni. Şi duhul adoarme
şi se închide pentru totdeauna fa ă de chemările lui
Dumnezeu.
De aceea vino astăzi, câtă vreme po i.
4. Dar zilele bune, zilele rele – toate trec…
Ani buni, ani răi – to i se duc.
Vremea tinere ii, vremea bătrâne ii – amândouă se
sfârşesc.
Vremea chemării, vremea primirii – şi ele trec prea
curând.
Vremea vie ii şi vremea mor ii – amândouă sunt
hotărâte.
Numai în elepciunea care să le ştie folosi bine o au
pu ini.
5. Oameni în elep i şi oameni nebuni – to i mor.
Numai că moartea lor nu-i la fel.
Numai că judecata lor nu-i asemenea.
Numai că răsplata lor nu-i tot una.
85. Săge ile biruitoare 85
Şi numai că veşnicia lor nu-i aceeaşi.
Binecuvânta i sunt cei cu sfârşit fericit.
6. Dumnezeu i-a dat omului voin a liberă şi puterea
de a crea!
Acestea două sunt virtu i dumnezeieşti, iar prin
ele, Dumnezeu i-a dat omului însuşirea de a se de-
săvârşi pe sine.
De a-şi adăuga lui însuşi partea lăsată de Dumne-
zeu în voin a omului şi în puterea sa. După alegerea sa
şi după dorin a sa.
Şi omul face acest lucru! Se face pe sine bun sau
rău – după cum singur îşi alege.
Se întregeşte, adăugându-şi – la ceea ce i-a început
Dumnezeu – sfârşitul pe care singur el şi-l vrea,
în ascultarea sau neascultarea de voia lui Dumnezeu.
7. Numai la sfârşitul fiecărui an, când el singur şi-a
împlinit numărul zilelor sale pe care i le-a rânduit
Dumnezeu
şi numărul faptelor pe care el singur şi le-a rânduit
cum să fie,
atunci Dumnezeu se uită şi vede cum este lucrarea
fiecărui om.
Şi abia atunci urmează constatarea Lui despre fie-
care,
potrivit stării aceluia şi sfârşitului pe care şi l-a ales
el singur.
Atunci se va spune: Dumnezeu a văzut că omul
este bun.
Sau că este un nebun…
86. 86 Traian Dorz
8. Numele OM – ADAM însemna, în limba de
atunci, amândouă aceste însuşiri: şi „după chipul lui
Dumnezeu”, şi „din ărâna pământului”.
Pentru ca omul, fiind înzestrat cu voin a sa liberă,
să-şi aleagă singur cum să se facă pe sine:
după chipul lui Dumnezeu
ori ca ărâna pământului din care a fost luat.
9. În voin a noastră stă alegerea pe care dorim să o
facem,
calea pe care s-o luăm
şi direc ia în care ne îndreptăm.
În sus, spre Dumnezeu, sau în jos, spre pământ.
Spre înăl imea gândurilor sfinte, a sim ămintelor
curate, a faptelor vrednice
sau spre josnicia păcatului, a patimilor, a umblă-
rilor nelegiuite şi nevrednice.
10. Chipul pe care i-l faci tu singur prin faptele pe
care le faci,
prin caracterul pe care i-l formezi,
prin modelul după care te transformi
este ori al lui Dumnezeu, ori al lumii.
Şi veşnicia ta i-o vei petrece ori în lumina Fe ei
Celui de Sus,
ori în întunericul celui de jos.
11. Stările cele mai înalte pentru un suflet credin-
cios sunt cele din dulcea lui intimitate cu Iisus, Mirele
şi Preaiubitul său Ceresc.
Dumnezeu este Iubire, după cum este scris (I In 4, 8).
