Lrc sintaxa an3_

1
ALINA GIOROCEANU
SINTAXA LIMBII ROMÂNE. NOTE DE CURS

3
CUPRINS
Semestrul I. Tematică ........................................................................................... 5
Unitatea de învăţare I. Noţiuni introductive .................................................... 7
Unitatea de învăţare II. Unităţile sintaxei .................................................... 10
Unitatea de învăţare III. Relaţiile sintactice ................................................. 18
Unitatea de învăţare IV. Funcţiile sintactice. Predicatul.
Funcţiile sintactice specifice GV............................... 21
Unitatea de învăţare V. Subiectul ...................................................................... 28
Unitatea de învăţare VI. Acordul dintre subiect şi predicat .......................... 31
Tipuri de subiecte propuse pentru examen ....................................................... 36
Semestrul al II-lea. Tematică .............................................................................. 41
Unitatea de învăţare I. Complemente specifice GV ........................................... 42
Unitatea de învăţare II. Complementele (posesiv, prepoziţional,
de agent, comparativ) ............................................ 51
Unitatea de învăţare III. Funcţiile sintactice în GN. Atributul ...................... 62
Unitatea de învăţare IV. Circumstanţialele ..................................................... 66
Unitatea de învăţare V. Circumstanţialele (sociativ,
instrumental, opoziţional, cumulativ, de excepţie).. .76
Aplicaţii. Teste de evaluare ………………………………………….............… 84
Bibliografie generală …………………………………………………………… 95

5
Facultatea de Litere
Catedra de limba şi literatura română
Anul al III-lea. Semestrul I
Titular de curs: Alina Gioroceanu
TEMATICĂ:
Noţiuni generale
Unităţile sintactice
Relaţiile sintactice
Funcţii sintactice în GV (predicatul, numele predicativ, complementul predicativ al
obicetului, subiectul)
Indivizii umani, în procesul de achiziţie a limbajului, în învăţarea unei limbi
străine, înmagazinează atât cuvintele din limbă, cât şi structurile propoziţionale (şi
structurile de structuri) posibile într-o limbă. Să poţi construi sens şi să poţi extrage
sens dintr-o secvenţă de elemente dispuse după anumite reguli presupune operaţii de
organizare şi de interpretare a mesajului complexe, specific umane. În cadrul ştiinţei
lingvistice, disciplina care studiază disponibilităţile combinatorii ale cuvintelor şi
îmbinarea acestora în structuri superioare este sintaxa.
„Fără îndoială, cam tot ce înseamnă inteligenţă umană este
sintaxă – fără sintaxă noi am fi cu foarte puţin mai isteţi decât
cimpanzeii.” – William H. Calvin, Cum gândeşte creierul –
Sintaxa-un fundament al inteligenţei, Bucureşti: Humanitas,
2002.

7
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE I.
Noţiuni introductive
Obiective:
- însuşirea terminologiei de specialitate;
- delimitarea disciplinei sintaxă în cadrul lingvisticii;
- cunoaşterea istoriei conceptului de sintaxa şi a gramaticilor româneşti
Timpul alocat: 2 ore
1. Evoluţia conceptului. Sintaxa ca organizare (gr. syntaxis s.f. „organizare, ordine,
construcţie, aşezare împreună; contingent”)
Ca în orice disciplină cu rădăcini vechi, termenul se modifică de la Antichitatea
greacă până la abordările actuale. Într-o primă fază, evoluează paralel cu logica;
Aristotel îşi întemeiază teoria structurii frazei pe două noţiuni: subiectul şi predicatul
şi pune astfel bazele analizei sintactice. Termenii vor fi preluaţi de gramaticile
următoare, începând cu gramaticienii latini, va trece în gramatica medievală şi va
ajunge gramticile moderne, actuale. Sintaxa va fi abordată în toate aceste lucrări ca
parte a gramaticii.
În Gramatica medievală (de la Port-Royal a autorilor Arnould, Lancelot, Duclos),
de exemplu, sintaxa reprezintă un mod de construcţie, care se axează pe regulile
acordului şi pe regimul determinării.
În lucrările moderne, de sorginte saussuriană, sintaxa este domeniul de studiu al
relaţiilor sintagmatice. Diverse curente lingvistice (funcţionalismul francez,
distribuţionalismul american, şcoala glossematică daneză) privesc componentele
tradiţionale ale gramaticii nedisociat, numind disciplina integratoare morfosintaxă. Ca
un preambul la gramaticile de tip generativ-transformaţional, morfosintaxa are ca
obiect de studiu formele (flexiune şi derivare) şi regulile de combinare care conduc la
construcţia sintagmelor şi a unităţilor superioare.
În gramaticile de tip generativ-transformaţional, sintaxa reprezintă centrul de
greutate al disciplinei gramaticale. În fapt, gramatica este temeiul preocupărilor
lingvistice, iar sintaxa este cea care se ocupă cu studiul principiilor gramaticale, care
organizează structura şi funcţionarea unei limbi, cu studiul unităţilor şi al relaţiilor
identificate în cadrul unui enunţ. Celelalte componente ale gramaticii sunt lexiconul
(setul de cuvinte şi afixe) şi semantica (sensurile asociate cu lexiconul unei limbi, cu
unităţile şi relaţiile din structura frazei).
Majoritatea sintacticienilor actuali recunosc rolul important pe care l-a avut în
dezvoltarea teoriilor recente Noam Chomsky şi colaboratorii săi, începând cu
mijlocul secolului trecut. Gramatica generativă, termen care integrează teoriile
dezvoltate în secolul al XX-lea (v. Ionescu, Emil (2007). Gramatici formale. Cu
referire specială la HPSH, Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.),
consideră că enunţurile iau naştere asemenea programelor de calculator, fiind
generate de un sistem de operare înnăscut. Această abilitate cognitivă ne este
specifică, iar scopul teoriei sintactice ar fi tocmai conştientizarea şi reprezentarea,
modelarea, acestor „diagrame operaţionale” ale minţii noastre.

8
Prin finalitatea propusă, sintaxa actuală se alătură altor ştiinţe (psihologia,
filozofia, ştiinţa computerelor), care îşi propun să descrie şi să explice modul în care
omul gândeşte, în special modul în care utilizează noţiuni abstracte. Aceste ştiinţe
sunt grupate sub denumirea de ştiinţe cognitive.
Precizaţi principalele curente manifestate în teoria sintactică
2. Scurt istoric al gramaticii româneşti
În istoria gramaticii româneşti, preocupările pentru studiul şi întocmirea unei
gramatici a limbii române datează din secolul al XVIII-lea. Dimitrie Eustatievici
Braşoveanul realizează în 1757 prima gramatică românească intitulată chiar aşa:
Gramatica rumânească, rămasă în manuscris. Prima gramatică publicată a limbii
române este cea a lui Samuel Micu, Elementa linguae Daco-romanae sive
Valachicae, tipărită la Viena în 1780. Ion Eliade Rădulescu publică în 1828
următoarea gramatică, la Sibiu, intitulată Grammatică românească. Alţi autori de
gramatici sunt Timotei Cipariu (Gramatec’a limbei romane, în 2 părţi – 1869
Analetica, 1877 Sintetica), Hariton Tiktin (Gramatica română, 1891: Etimologia şi
Sintaxa), Alexandru Philippide (Gramatică elementară a limbii române – 1897).
Pâna la apariţia unei lucrări academice, trebuie menţionate câteva contribuţii
importante în domeniul gramatical: Iorgu Iordan (1937). Gramatica limbii române,
Bucureşti, Al. Rosetti, Jacques Byck (1943). Gramatica limbii române, Bucureşti:
Editura Universul.
Primele gramatici româneşti.
În 1954, sub egida Academiei, apare prima ediţie a Gramaticii limbii române, iar
în 1963, în cadrul Institutului de Lingvistică al Academiei, sub conducerea lui Al.
Graur, a fost elaborată Gramatica limbii române, în două volume. Primul volum se
ocupa de morfologia limbii române, cel de-al doilea volum, dedicat sintaxei.
Abordarea descriptivă a limbii române este realizată în termenii gramaticii
tradiţionale.
Interesul pentru gramatică se va manifesta tot mai pregnant, prin apariţia unor
lucrări care propun o viziune integrală asupra sistemului gramatical al limbii române;
alte lucrări se ocupă fie de părţi ale gramaticii limbii române, fie de diferite probleme
gramaticale, privite prin grila diverselor teorii ale domeniului. Unele lucrări preferă
viziunea descriptivă, altele reţin aspectele normative. Voi aminti aici câteva: Avram,
Mioara (1997, 2001). Gramatica pentru toţi, Bucureşti: Humanitas, G. G. Neamţu
(1986). Predicatul în limba română, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
G. G. Neamţu (2008). Teoria şi practica analizei gramaticale, Piteşti: Paralela 45, D.
D. Draşoveanu (1997). Teze şi antiteze în sintaxa limbii române, Cluj: Clusium,
Irimia, Dumitru (2008). Gramatica limbii române, Iaşi: Polirom, Dimitriu, Corneliu
(2002). Tratat de gramatică a limbii române. Sintaxa, Iaşi: Institutul European, Pană-
Dindelegan (1974). Sintaxa transformaţională a grupului verbal în limba română,
Bucureşti: Editura Academiei, Valeria Guţu-Romalo (2000). Corectitudine şi
greşeală. Limba română de azi, Bucureşti: Humanitas, Pană-Dindelegan, Gabriela

9
(2003). Elemente de gramatică, Bucureşti: Humanitas Educaţional, Diaconescu, Ion
(1995). Sintaxa limbii române, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
O abordare modernă asupra limbii este dezvoltată în Gramatica limbii române
(GALR), elaborată sub coordonarea Valeriei Guţu Romalo, de o comisie alcătuită de
cadre didactice de la Universitatea din Bucureşti şi Universitatea din Braşov şi editată
în două volume: vol. I, Cuvântul, vol. al II-lea, Enunţul (2005). În 2008 apare ediţia a
II-a, revizuită. Lucrarea este un adevărat tratat de gramatică (de aproximativ 2000 de
pagini), în care abordarea structurală este corelată cu abordările recente, semantico-
pragmatice.
În 2010, tot în cadrul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”,
coordonată de Gabriela Pană Dindelegan, este redactată Gramatica de bază a limbii
române (GBLR). Fără a fi o gramatică de uz şcolar, cartea este concepută ca versiune
redusă a GALR, deschisă uzului didactic. Sintetică şi însoţită de un Caiet de
exerciţii, lucrarea urmăreşte, în mare, linia propusă de Gramatica academică
anterioară. Există, totuşi, importante diferenţe faţă de aceasta; se renunţă, astfel, la
funcţia de atribut din gramatica tradiţională, se pune accentul pe structura grupului
sintactic, diferenţiind adjunctul de complement, se distinge propoziţia finită de cea
non-finită etc.
Gramaticile academice româneşti şi tipurile de abordare.
Evaluare:
Unitatea de învăţare II
Definiţi sintaxa şi precizaţi modul de evoluţie a conceptului.
În ce secol apar primele gramatici româneşti şi care sunt autorii?
Care sunt lucrările academice dedicate domeniului gramatical ?
Precizaţi principalele teorii gramaticale dezvoltate în cercetarea gramaticală
a limbii române.

10
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE II.
Unităţile sintaxei
Obiective:
- cunoaşterea şi identificarea tipurilor de enunţuri
- operarea cu noţiunile specifice sintaxei româneşti.
Timp alocat: 4 ore
Examinând o limbă dată, gramaticienii încearcă să determine modul în care se
formează enunţurile, cum sunt organizate acestea, care sunt unităţile sintactice care le
structurează. Setul unităţilor inventariate diferă de la cercetător la cercetător, de la un tip
de gramatică la altul.
În tradiţia gramaticii româneşti, analitismul formal diferenţiază două, trei sau
patru tipuri de unităţi sintactice: 1. propoziţia şi fraza, 2. partea de propoziţie, propoziţia
şi fraza, 3. partea de propoziţie, sintagma, propoziţia sau fraza. Toate acestea se
subordonează textului.
Fixând un reper funcţional şi privind studiul limbii ca parte integrantă a ştiinţelor
comunicării, GALR (2005) consideră enunţul drept „unitatea lingvistică”, „unitatea de
bază a comunicării” (p.13). Acesta se poate realiza sintactic prin cuvânt (Foc!), grup
sintactic (Toamnă târzie..., Vino acum!), propoziţie (Pisica zgârie la uşă.) sau frază.
GBLR, în linia gramaticilor generative, reţine ca unităţi ale sintaxei: a. cuvântul,
b. grupul sintactic, c. propoziţia.
II.1. În gramatica de tip tradiţional, partea de propoziţie este acea componentă a
propoziţiei / cea mai mică unitate sintactică purtătoare de funcţie sintactică. Aceasta se
realizează printr-o parte de vorbire sau printr-o parte de vorbire însoţită de un instrument
gramatical.
Adesea, în variaţie liberă cu funcţie sintactică este utilizat şi termenul, mai
nou, poziţie sintactică. Mai bine delimitate terminologic apar utilizate şi explicate
conceptele în GBLR. În timp ce poziţia sintactică este „aşezare ierarhică a constituenţilor
în raport cu centrul de grup” , „într-o poziţie sintactică putând fi atribuite diverse funcţii
sintactice” (p. 665), funcţia sintactică desemnează „relaţia sintactică şi sintactico-
semantică specifică faţă de un centru de grup” (p. 34/ 662), care capătă valori diferite în
plan paradigmatic (clasă de substituţie – v. infra realizările diferitelor funcţii sintactice) şi
în plan sintagmatic (presupune un regent specific şi o restricţie).
Tipologia părţilor de propoziţie:
1. după rolul jucat în interiorul unei propoziţii:
a. principale, când au rolul de subiectul şi predicatul, numele predicativ;
b. secundare, cu funcţia de atributul, complementele (obligatorii: El parcurge 10 km.
sau facultative: Vin la voi negreşit).
2. rolul în relaţia de dependenţă:
a. regent: Creionul meu

11
b. subordonat: creionul meu.
3. după structură (v. Căpăţînă 2007: 28-32)
a. simple: Adina vine la mine.
b. multiple: Adina şi Alex vin la mina.
c. dezvoltate neanalizabile: Tot Adina vine., Intră cu pălăria pe cap, Să vă aduceţi
aminte această clasificare. Între 2 şi 4 e închis.
d. dezvoltate analizabile: Fiindu-i foame, a venit acasă., N-are cine mă îngriji când
sunt bolnav. Devenit ministru, a uitat promisiunile., Drumul de la mare la munte
a fost obositor.
Partea de propoziţie: definire, structură.
II.2. Sintagma (v. Diaconescu 1995) este o unitate sintactică relaţională (compusă din
două părţi de propoziţie) născută în relaţia de dependenţă. Implică doi termeni
purtători de funcţie sintactică, un determinat (regent) şi un determinant (subordonat).
Tipologie:
1. după vecinătatea termenilor:
a. continue: în enunţul Merg vineri la dentist – merg vineri
b. discontinue: merg ... la dentist.
2. în funcţie de calitatea de predicat al regentului:
a. primare: Tata vine luni la mine.: tata vine, vine luni, vine la mine
b. derivate: Studenta aceea este din Craiova.: studenta aceea.
3. în funcţi de calitatea morfologica a regentului:
a. sintagma nominală: studenta aceea, copacul din faţa casei;
b. sintagma verbală: şi-a revenit, a revenit repede;
c. sintagma adjectivală: previzibil pentru toţi;
d. sintagmă adverbială: mereu sus, mult prea devreme
e. sintagmă interjecţională: vai de ei, hai azi.
4. în funcţie de prezenţa/absenţa termenilor:
a. explicite (supra);
b. implicite (în dialog): - Cum vei ajunge acolo? – Cu trenul.
Sintagma: definire, criterii de clasificare.
II.3.Propoziţia:
II.3.1. În gramatică propoziţia este un concept larg utilizat şi, în aceeaşi măsură,
dezbătut, având diferite accepţii. Autoarele Dicţionarului de ştiinţe ale limbii amintesc că,
în calitate de unitate de bază a sintaxei, îi sunt atribuite peste 200 de definiţii. Alţi autori
numără peste 300. Aceste definiţii sunt inspirate din logica modernă (propoziţiei îi e
atribuită o valoare de adevăr), logica clasică (care face referire la calitatea propoziţiei de
comunicare completă constituită din subiect şi predicat), ori sunt rezultatul orientării
structuraliste (care pune accent pe autonomia formală a propoziţiei). Alte definiţii
combină elemente din orientările anterioare şi cuplează trăsăturile autonomie formală,
autonomie de comunicare şi condiţii de adevăr.

12
Definiţia şcolară a propoziţiei este „comunicare cu un singur predicat”. Este
insuficientă însă, existând comunicări (propoziţii!) în care este prezent doar grupul
subiectului:
Toamnă…, Toamnă târzie…, ori în dialog: Cine vine? – Ionel.
Alte definiţii ale propoziţiei:
GA II 1963: 7, 17 „unitatea de baza a sintaxei este propoziţia. Cea mai mică
unitate a sintaxei care poate apărea de sine stătătoare şi care comunică prin
cuvinte cu indici de predicaţie, o judecată logică sau o idee cu caracter afectiv şi
voliţional”
„cea mai mică unitate sintactică ce presupune întotdeauna un singur predicat”
(Şerban, Vasile, Sintaxa limbii române, Bucureşti, 1970)
Un grup de cuvinte organizate în jurul unui predicat (Sorin Stati, Elemente de
analiză sintactică, 1972, 19; Coteanu, Ion, Gramatica de bază a limbii române,
1982, 14)
Unitatea sintactică de bază care în principiu este alcătuită dintr-o îmbinare de
cuvinte prin care se transmite o judecată sau voinţa vorbitorului ori se cer
informaţii (Dimitriu, Corneliu, Gramatica limbii române explicată. Sintaxa, Iaşi,
1982, 13)
Ca unitate sintactică superioară sintagmei şi inferioară frazei, propoziţia se
defineşte, în primul rând prin predicaţie. Prin acest act se validează calitatea de
propoziţie, se conferă „unei secvenţe de semne puterea comunicativă”
(Diaconescu Ion, Sintaxa limbii române. I. Unităţile sintaxei, 1992, 100)
În plan logic, predicaţia reprezintă procedeul de atribuire a unor calităţi obiectelor
ori de stabilire a unei relaţii între obiecte sau indivizi. În procesul enunţării, acest
procedeu este asociat cu mărcile sintactice ale predicaţiei. Predicaţia, în acest context,
este codificată de morfemele de mod şi timp (număr şi persoană), specifice suportului
verbal sau, în lipsa acestuia, de intonaţia specifică. În alte alte cuvinte, existenţa
propoziţie este condiţionată de prezenţa unui verb la mod personal (verb-predicat), ori de
prezenţa unei intonaţii predicative (Foc! La stânga!). Există situaţii când suportul verbal
lipseşte, el putând fi recuperat contextual:
Maria vine şi Dan nu. Ştiu că va ajunge, dar nu ştiu când sau unde.
La nivel sintactic, aşadar, existenţa propoziţiei depinde de existenţa predicatului.
În tradiţia gramaticală românească, poziţia predicatului este ocupată şi de modalizatori
(adverbe şi locuţiuni adverbiale predicative: posibil, probabil, poate, fireşte, cu siguranţă,
negreşit) în cazul în care aceştia sunt urmaţi de conjuncţiile că sau să. Un caz special este
cel al predicatului exprimat prin interjecţii (prezentative - iată, uite -, imperative – hai -
ori onomatopeice). De asemenea, poziţia predicatului mai este ocupată în unele cazuri de
verbe la infinitiv ori supin: a nu se fuma! De refăcut tema!
Definiţi propoziţia.
II.3.2. Criterii de clasificare
Gramaticile clasifică propoziţiile în categorii şi subcategorii, în funcţie de
anumite criterii: scopul comunicării, afectivitate, conţinutul exprimat, aspect/formă,
structură, înţeles.
1. după scopul comunicării, propoziţiile sunt enunţiative şi interogative. În
comunicare solicităm sau transmitem informaţii despre lume sau noi înşine. Transmitem

13
informaţii legate de o stare/acţiune din lumea reală cu ajutorul propoziţiilor asertive. Cu
ajutorul interogativelor, solicităm informaţii legate de situaţii care ne interesează.
Vin mâine. Ne afectează pe toţi încălzirea globală.
Când vii? Care este strategia ta?
Interogativele se deosebesc de enunţiative prin intonaţie, prezenţa cuvintelor
interogative, topică. În cadrul categoriei interogativelor se deosebesc mai multe tipuri. În
funcţie de autonomia sintactică, interogativele sunt directe, independente faţă de un
regent oarecare: când vii? şi interogative indirecte, subordonate ale unui regent cu sens de
informare: mă întreabă când vin, dacă vin, ce să fac. Nimeni nu ştie ce face.
După partea de propoziţie la care se referă întrebarea, interogativele pot fi totale
(atunci când întrebarea se referă la predicat şi se poate răspunde cu da sau nu) şi parţiale
(în celelalte cazuri, când întrebarea se referă la alţi constituenţi ai propoziţiei)
Revii? / Cine ţi-a dat cartea?
În funcţie de răspunsul aşteptat, interogativele sunt propriu-zise, atunci când se
solicită o informaţie şi retorice, atunci când nu se urmăreşte un răspuns.
2. după afectivitate: în funcţie de acest criteriu, interogativele pot fi afective sau
exclamative şi neafective sau neexclamative. Cele afective exprimă starea de spirit a
vorbitorului, atitudinea de admiraţie, plăcere, surprindere, indignare, regret: Ce bine îmi
pare! E foarte drăguţ! Eşti foarte deştept! , iar în cazul interogativelor: Ai venit chiar
tu?! (nu se aşteaptă un răspuns, ci exprimă uimirea, indignarea, ironia). Cele
neexclamative nu conţin elemente care lasă să se vadă starea de spirit a vorbitorului: Mai
rămân cinci minute.
3. potrivit conţinutului exprimat, propoziţiile pot fi :
Reale exprimă o acţiune ori o stare considerată reală şi se construieşte cu
modul indicativ: Rămânem aici o oră. A fost o seară frumoasă. Stăm
mult?
Optative: exprimă o dorinţă şi se construiesc cu optativul: Aş mânca o
portocală./ Ai mânca o portocală? (sau cu conjunctivul (în urări: să
trăiţi bine!)
Potenţiale: exprimă posibilitatea unei acţiuni sau stări şi se construiesc cu
modul condiţional-optativ: N-aş crede asta./ Tu ai crede asta? sau cu
imperfectul indicativ: Preferam o carte. / Prefereai o carte? În
subordonatele cu conjunctivul, propoziţiile au tot o valoare potenţială. Tu
vrei să mergem./ Unde să mergem?
Dubitative exprimă o îndoială, o nesiguranţă şi se construiesc cu
prezumtivul (Va fi ştiind el ceva. / Va fi ştiind el ceva? sau conjunctivul
cu valoare dubitativă (Să fi fost curat?/ Să fi citit Dan ceva?), foarte rar
cu viitorul (Aşa o fi... / Aşa o fi?)
Imperative sunt doar cele enunţiative şi se construiesc cu 1. modul
imperativ: Treci aici! / Mănâncă tot!; 2. alte moduri echivalente: Să vii
imediat! (conj. cu val de imperativ); Îmi vei da ce vreau (ind. viitor); A
nu se fuma în spaţii publice! De reţinut! (infinitiv prezent sau supin).
4. potrivit aspectului (unii autori numesc acest criteriu formă sau calitate -
v. N. Felecan, Sintaxa limbii române. Formă. Sistem. Construcţie, 2002,
11), propoziţiile sunt pozitive (au verbul-predicat la forma afirmativă) şi
negative (au predicatul la formă negativă).

14
Atunci când adverbul de negaţie apare pe lângă alţi constituenţi ai propoziţiei,
propoziţia este afirmativă: Nu eu sunt vinovat. Nu azi trebuia să vii.
Adverbele negative (nici, deloc, defel), pronumele şi adjectivele negative, precum
şi adverbele negative formate cu nici- (niciunde, nicicând, nicicum, nicăieri) apar în
propoziţiile negative, împreună cu adverbul nu care precedă predicatul. Adverbul decât
apare însoţit obligatoriu de adverbul nu: N-a venit decât el.
5. Potrivit criteriului referitor la cuprinderea sau necuprinderea în structuri mai
ample propoziţiile sunt independente sau legate sintactic. Propoziţiile legate sintactic sunt
subcategorizate, potrivit relaţiei dintre propoziţii ca regente şi subordonate.
6. După înţeles, există două tipuri de propoziţii, principale şi secundare.
8. După structură, propoziţiile pot fi:
- neanalizabile: propoziţiile neanalizabile sunt mai puţine în limbă (ca număr şi
ca frecvenţă). Un tip de propoziţii neanalizabile este cel constituit din adverbele de
afirmaţie şi negaţie da şi nu, combinate şi ca ba da, ba nu. Alte tipuri de propoziţii
neanalizabile sunt cele alcătuite din interjecţii, în situaţia în care aceste nu sunt integrate
în propoziţii (Hei!, nu mă vezi?; Mă doare, ah!, mâna). Vocativele pot constitui singure o
propoziţie: Copilule! Adina!
- analizabile: propoziţiile în care relaţiile sintactice sunt explicite, iar funcţiile
sintactice ale cuvintelor pot fi uşor identificate.
În cadrul categoriei analizabile, gramatica tradiţională, potrivit felului
părţilor de propoziţie constituente (principale şi secundare), deosebeşte propoziţiile
simple de propoziţiile dezvoltate. Propoziţiile simple sunt cele alcătuite din subiect şi
predicat: Nu ninge., Toamnă., Vine autobuzul? Propoziţiile dezvoltate sunt constituite şi
din părţi secundare de propoziţie (în grupul nominal sau verbal sunt prezenţi adjuncţii).
După numărul părţilor principale de propoziţie exprimate, propoziţiile
pot fi:
- Bimembre, atunci când ambele părţi principale ale propoziţiei sunt exprimate:
Tata mă ajută.
- Monomembre, atunci când apare doar o parte principală de propoziţie, subiect
sau predicat, exprimată, fără ca cealaltă parte să fie inclusă sau subînţeleasă: ninge la
munte, primăvară timpurie
Altă clasificare a propoziţiilor potrivit criteriului structură face diferenţa între
propoziţiile verbale şi nominale. În general, în gramatica tradiţională, după model
clasic, sunt considerate verbale propoziţiile cu un predicat în structura căruia intră
un verb (predicativ sau copulativ), iar nominale atunci când exprimă „fără
intervenţia niciunui verb, atribuirea unei calităţi (Vorba lungă sărăcia omului; El
savant?) sau existenţa (În casă, nimeni.; Peste tot tăcere.)” (Mioara Avram,
Gramatica pentru toţi, 317.)
Potrivit prezenţei tuturor componentelor unei construcţii explicite, propoziţiile
analizabile pot fi:
a. complete – conţin toate părţile de propoziţie necesare unei organizări interne a
comunicării: Azi ajung la 4.

15
b. incomplete (brahilogice) - reduse la părţi de propoziţie esenţiale pentru
receptarea mesajului. Acestea sunt de două tipuri:
- fragmentare: când se reconstituie uşor din context: Răspunde cineva la telefon?
– Mama.
- eliptice : mai greu de reconstituit, adesea prin aproximatre: Noi atunci – după el
(Ibidem)
Criterii de clasificare a propoziţiei.
Fraza
II.4. Fraza este unitatea sintactică alcătuită din două sau mai multe propoziţii. Dicţionarul
de ştiinţe ale limbii (2001) specifică, pentru frază, calitatea de enunţ alcătuit din mai
multe propoziţii.
Tipologie:
1. după structură:
a. fraze simple, alcătuite din două propoziţii principale sau dintr-o propoziţie
principală şi una subordonată.
b. complexe: formate din mai mult de două proppoziţii.
2. după tipul relaţiilor existente între propoziţii (v. infra Relaţiile sintactice):
a. fraze formate prin coordonare;
b. fraze formate prin subordonare;
c. fraze formate prin coordonare şi subordonare;
d. fraze incidente.
Enunţul
2.5.Enunţul este unitatea lingvistică a comunicării. Acesta se structurează în jurul
unui predicat al enunţării şi include noţiunile utilizate de gramatica tradiţională
propoziţie şi frază (v. şi GBLR: 660).
Tipologie (potrivit GALR, II):
A. după scopul comunicării:
asertive: E posibil să plouă.
a. în funcţie de tipul de modalizare, enunţurile asertive pot exprima:
1. certitudine (indicativ: Vine la 5);
2. probabilitatea (prezumtivul: O veni la 5. O fi venind la 5);
3. supoziţia (conjunctivul: Să fie 6);
4. neîncrederea (condiţionalul: S-ar părea că a câştigat); pe lângă modurile verbale,
există şi alţi marcatori modali, ca verbele modale (a trebui, a putea, a vrea) ori adverbele
modale (cert, sigur, probabil, negreşit).
b. în funcţie de implicarea sau non-implicarea autorului:
1. Obiective/non-afective: Acum voi pleca.
2. afective: Acum voi pleca!
I. Interogative:
a.directe şi indirecte (Când crezi că vine? / Mă întreabă când cred ca vine. );

16
b. totale, cele la care se aşteaptă un răspuns de tipul da sau nu, parţiale: Cine crezi că
vine? – Doru sau alternative Vine Doru sau Mircea?);
c. modalizate: a. cu ajutorul adverbelor specifice care indică incertitudinea: oare, nu
cumva (Oare mă cunoaşte?, Nu cumva se ascunde?) b. Cu ajutorul verbelor de
modalitate: Vrei să mănânci? Poţi să vii mâine?). c. Cu ajutorul modurilor verbale:
prezumtivul Să fi mâncat prăjitura? Condiţionalul : Ai mânca o prăjitură?;
d. afirmative sau negative: Cine vine? / Cine nu vine? (prezenţa negaţiei determină
modificarea răspunsului).
III. imperative:
a. directe: Vino! Trebuie să mergem să mâncăm!;
b. indirecte, care se deosebesc prin intonaţie de asertive sau interogative.: E bine să
vii cu mine. Vrei să pleci de aici?
IV. exclamative, care exprimă fie admiraţie, mulţumire, fie nemulţumires au reproş:
Ce bine că nu trebuie să mergem la bibliotecă!
B. după structură:
1. realizate printr-o propoziţie sau simple: Vino. Plec mâine. Cine spune ceva? Ce frumos
scrii!
2. realizate printr-o frază sau complexe: Spune ce gândeşti!
Tipologia enunţului.
Enunţ vs. frază: asemănări şi deosebiri.
Grupul sintactic
În analiza structurală a enunţului, GALR II foloseşte frecvent o altă noţiune
gramaticală, grup sintactic. În organizarea ierarhică a enunţului, grupul sintactic
reprezintă o structură de bază, este o componentă a enunţului, o îmbinare de cuvinte
organizată în jurul unui centru sintactic (cuvânt). Grupul sintactic este de mai multe
tipuri, clasificare determinată de clasa gramaticală a centrului de grup:
1. Grupul verbal reprezintă partea componentă a enunţului organizată în jurul unui
centru verbal şi alcătuită din verbul-centru şi constituenţii (actanţii sau/şi
adjuncţii acestuia) legaţi sintactic de verb. Valenţa verbului arată numărul
actanţilor cu care acesta funcţionează: El devine ministru/ce îşi doreşte.;
Începând meciul la trei, şi-a luat liber. Pe lângă actanţi, din grupul verbal pot face
parte şi componente facultative: Îmi trimite scrisoarea vineri. Două poziţii
sintactice există în grupul nominal: complementele (subiectul, complementul
direct, indirect, complementul prepoziţional, numele predicativ, complementul
predicativ al obiectului, complement secundar, complementul posesiv,
complementul de agent şi predicativul suplimentar) şi adjuncţii (diferite tipuri de
circumstanţiale).
2. Grupul nominal reprezintă partea componentă a enunţului organizată în jurul
unui centru nominal şi alcătuită din numele-centru şi elementele dependente:

17
această maşină, maşina dorită de tine etc. Constituenţii ocupă următoarele poziţii
sintactice: determinant (acest elev, un elev), cuantificator (douăzeci de pisici),
modificatorul (oameni importanţi), posesorul (pisica ei), complementul
(nerăbdarea copilei).
3. Grupul adverbial este partea componentă a enunţului organizată în jurul unui
centru adverbial şi alcătuită din adverbul-centru şi elementele dependente:
departe de casă, cât mai sus.
4. Grupul adjectival este o structură sintactică, parte componentă a enunţului
organizată în jurul unui centru adjectival şi alcătuită din adjectivul-centru şi
elementele dependente: bun la matematică, cuprinsă de flăcări etc.
Funcţia sintactică specifică grupurilor adverbial şi adjectival este complementul
comparativ: El e mai bun decât tine. / Merge mai reprede decât tine. Alte funcţii
sintactice întâlnite sunt: complementul indirect (favorabil studenţilor),
complementul prepoziţional (departe de mine), circumstanţial de relaţie (bun la
matematică).
5. Grupul interjecţional reprezintă partea componentă a enunţului organizată în
jurul unui centru interjecţional, alcătuită din interjecţia-centru şi elementele
dependente: hai acasă, hop şi eu, uite ce faci!. Funcţiile sintactice sunt
asemănătoare celor din grupul verbal.
6. Grupul prepoziţional este partea componentă a enunţului organizată în jurul unei
prepoziţii cu rol de centru de grup şi alcătuită din prepoziţia-centru şi elementele
dependente. Prepoziţia impune elementului succedent restricţii cazuale: contra
unei sume, în faţa mesei, contrar obiceiului etc.
Grupul sintactic: definire şi clasificare.
Evaluare
1. Unităţile sintaxei. Privire generală;
2. Partea de propoziţie (definire, criterii de clasificare, tipuri);
3. Propoziţia (definire, criterii de clasificare, tipuri);
4. Fraza (definire, criterii de clasificare, tipuri);
5. Grupul sintactic (definire, criterii de clasificare, tipuri);
6. Tipologia enunţului.

18
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE III.
Relaţiile sintactice
Obiective:
- cunoşterea şi operarea corectă cu noţiunile de relaţii sintactice;
- cunoaşterea principalelor contribuţii ştiinţifice în cercetarea limbii române la
nivel sintactic;
Timp alocat: 4 ore
III.1. În studiul sintactic al limbii se ţine seama de ordinea cuvintelor în enunţ şi de
raportul (relaţia) dintre acestea. Mai jos, în primul exemplu, se poate observa
importanţa ordinii, a locului unui element în structura unui enunţ, a modului în care
poziţionarea unui element influenţează relaţia sintactică.
(1)Doar (numai) Maria poate să ne spună ce să facem acum.
Maria doar poate să ne spună ce să facem acum.
Maria poate doar să ne spună ce să facem acum.
Maria poate să ne spună doar ce să facem acum.
Maria poate să ne spună ce să facem doar acum.
Exemplul următor arată cum ordinea nu modifică raportul dintre cuvinte:
Eu mă duc la şcoală marţi.
Eu marţi mă duc la şcoală.
Eu mă duc marţi la şcoală.
Marţi mă duc eu la şcoală.
La şcoală, eu mă duc marţi.
La şcoală, marţi mă duc eu.
Cuvintele nu sunt înşirate în enunţ aleatoriu, ci între ele există marcate anumite
relaţii din care transpare structura enunţului. Atunci când nu mai există marcatori
(acordul, prepoziţii, caz, conjunţii, aderenţă) pentru o relaţie, ordinea cuvintelor
indică relaţia sintactică. Aşadar, ordinea cuvintelor poate influenţa (v. 1) sau nu (v. 2)
relaţia sintactică şi, de aici, semnificaţia unui enunţ. Dar, cu toate că relaţiile dintre
cuvinte nu se modifică în (2), ordinea are rol emfatic, marchează importanţa unui
cuvânt în comunicare.
III.1. Tipuri de relaţii sintactice
În gramatica tradiţională sunt recunoscute doar două tipuri de relaţii sintactice:
coordonarea şi subordonarea. Treptat, apoziţia iese din sfera relaţiilor de
subordonare şi, potrivit caracteristicilor semantice, sintactice şi pragmatice, va fi
tratată de gramaticile moderne ca relaţie sintatică distinctă.
În GALR II, relaţiile sintactice sunt de trei tipuri:

19
2. de dependenţă,
3. de nondependenţă sau de coordonare,
4. de echivalenţă sau apozitivă.
Relaţia sintactică impune o poziţionare sintactică a termenilor implicaţi. Orice
cuvânt cu valoare sintactică poate intra în oricare din aceste tipuri de relaţii.
Ileana, fiica mea, şi Ami sunt prietene.
Ileana ocupă poziţia sintactică de complement (funcţia de subiect), în cadrul relaţiei de
dependenţă, termen coordonat (prim) copulativ în cadrul relaţiei de coordonare, bază în
cadrul relaţiei apozitive.
Tipurile de relaţii sintactice.
Relaţia de dependenţă:
1. Implică existenţa a doi termeni: unul neomisibil numit regent, celălalt
dependent (subordonat) care, de regulă, este omisibil: Văd bine., Floare
roşie. /Locuieşte cu bunicii.
2. Tipuri:
a) Dependenţa bilaterală sau interdependenţa reprezintă acea relaţie dintre doi
termeni care se presupun reciproc. Acest tip de relaţie apare între subiectul şi
predicatul unei propoziţii şi formează nucleul unui enunţ structurat. Fiecare
termen îi impune celuilalt anumite restricţii: subiectul impune predicatului
numărul şi persoana, iar predicatul impune subiectului cazul nominativ.
E primăvară. Fluturii zboară. Ei aduc flori.
b) Dependenţa unilaterală reprezintă relaţie dintre doi termeni: un regent şi un
adjunct/dependent/subordonat. Se manifestă în structuri cu doi termeni: vine
repede, clasă liniştită, dar se identifică şi în structurile ternare în care este
implicat numele predicat, complementul predicativ al obiectului, predictivul
suplimentar, complementul secundar:
Casa este mare. El se numeşte Ion.
I se spune Ion. Este numit director.
El o crede supărată.
Îl învaţă poezia.
La nivelul frazei, dependenţa unilaterală se stabileşte între un cuvânt sau grup
sintactic din propoziţia regentă şi propoziţia subordonată.
Trăsăturile relaţiei de dependenţă.
Relaţia de nondependenţă sau de coordonare:
Se stabileşte între două sau mai multe unităţi sintactice. Unităţile
sintactice aflate în relaţie de coordonare sunt unităţi de acelaşi tip (El vine azi şi
pleacă mâine –propoziţii principale) sau diferite (El spune puţine lucruri şi ce
crede/cum crede – unităţi sintactice diferite: grup sintactic şi propoziţie, cu
funcţii diferite).
Relaţia de coordonare se realizează prin:
1. juxtapunere (parataxă): El vine azi, pleacă mâine.

20
2. joncţiune exprimată prin clase de conectori care, morfologic, sunt
conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare.
Conectori coordonatori:
1. copulativi: conjuncţii şi nici (nici...nici), locuţiuni conjuncţionale: (atât) cât şi,
cum şi, precum şi;
2. disjunctivi: conjuncţii: sau, ori, fie;
3. adversativi: conjuncţii: dar, însă, ci, or; loc. conj.: numai cât, numai că, doar că;
4. conclusivi: conjuncţii: aşadar, deci, carevasăzică/vasăzică; loc. conj: ca urmare,
ca atare, în concluzie, în consecinţă, prin urmare, aşa că, de aceea.
Recunoaşteţi tipul de relaţii sintactice din următoarele exemple:
Relaţia de echivalenţă sau apozitivă se stabileşte între doi termeni, oricare
dintre ei omisibili: Azi, 11 martie, e ziua mea. Unul este numit bază, celălalt apoziţie.
Numărul termenilor implicaţi în relaţie poate fi nelimitat, teoretic vorbind.
Constantinopolul, Capitala Bizanţului, cel mai frumos oraş, ... a căzut sub dominaţie
otomană. De asemenea, termenii implicaţi în relaţia apozitivă pot fi, din punct de vedere
structural, diferiţi.
Sora mea, Ileana, vine mâine. (cuvânt)
În Craiova, oraşul în care s-a născut, n-a ajuns apoi niciodată.(grup nominal)
S-a terminat totul precum a început, ceea ce nu-şi va putea explica niciodată.
(propoziţie-finită)
Evaluare
Nici rezultatele, nici dezvoltarea nu vor fi afectate.
Căutăm jocuri şi jucării sofisticate, precum şi produse pentru copii.
Eşti pe tocuri sau eşti misogin?
Până şi cei mai încăpăţânaţi moldoveni proromâni s-au îngreţoşat
urmărind posturile româneşti de televiziune în noaptea de revelion, numai
că n-au curaj să murmure de frica pierderii unui grant cu care încă mai vor
să se lase umiliţi şi înavuţiţi şi-n 2008.
One tv nu-şi respectă oamenii, ca atare ei pleacă.
(Internet)
1. Tipuri de relaţii sintactice;
2. Relaţia de coordonare (definire, tipuri);
3. Moduri de realizarea a relaţiei de coordonare;
4. Relaţia de dependenţă (tipuri, modalităţi de realizare);
5. Apoziţionarea.

21
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE IV.
Funcţiile sintactice*
Obiective:
- cunoaşterea şi identificarea predicatului;
nivel sintactic;
Timp alocat: 6 ore
Predicatul
Termenul predicat are mai multe accepţii, în funcţie de disciplina care utilizează
noţiunea. Gramatica limbii române, vol. al II-lea, Enunţul (2005/2008) aminteşte
următoarele tipuri de predicat:
a) predicatul semantic: componentul propoziţiei care fie alătură unei entităţi o
proprietate, fie stabileşte o relaţie determinată între două sau trei entităţi (GALR
II, 238). El este comentator / este ignorant. Dimineaţa alerg până la serviciu. Este
vecin cu X. El îl ajută pe G.
b) predicatul sintactic: este centrul unui grup sintactic (supra) aşezat într-o poziţie
semantic predicativă. Acesta este centrul unui grup verbal (verbul), dar şi centrul
unui grup aflat în poziţie de nume predicativ, predicativ suplimentar sau apoziţie.
Aceste îşi atrag semantic argumente (sintactic - actanţi) cărora le impun restricţii
formale şi sintactice: X este invidios pe Y, X este aproape de Y.
c) predicatul enunţării, care se realizează ca predicat semantico-sintactic şi
prezintă, în acelaşi timp, trăsătura predicativităţii (trăsătură proprie enunţării).
Predicatul enunţării asigură autonomia enunţiativă şi se obţine prin adăugarea la
predictul semantico-sintactic a morfemelor predicativităţii (MP). Acestea sunt
mărcile deictice ale unui mod personal (mod, timp, persoană, număr) care
însoţesc realizarea gramaticală (forte) a predicativităţii.
GBLR reţine două tipuri de predicat dintre cele prezentate de GALR II: predicatul
semantico-sintactic şi predicatul enunţării, cel din urmă fiind cel care corespunde
termenului predicat utilizat de gramatica tradiţională şi analizat din punctul de vedere al
structurii şi tipologiei.
Verbul este partea de vorbire care, prin ataşarea MP, realizează predicatul
enunţării în următoarele moduri (potrivit schemelor propuse de GALR II):
1. MP se pot ataşa direct verbului, iar construcţia predicativă este redată
printr-un predicat simplu al enunţării: Eu ajung mai târziu.
*
În prezentarea funcţiilor sintactice, ţinând seama de finalitatea pregătirii presupusă de ciclul de
licenţă, am adoptat terminologia GALR.

22
Un predicat simplu poate atrage mai multe elemente, ca atare schema expansiunii
unui predicat canonic simplu poate conţine:
(negaţie) (clitic reflexiv/personal ¤ semiadverb) + verb + MP
Nu se mai duce nimeni la film.
Nu o mai ia la fugă.
Predicatul simplu se mai exprimă prin
a. Interjecţie (predicat interjecţional): hai la masă, na-ţi cartea, iată o carte
etc.
b. Verb la mod nepersonal: infinitivul (A se fuma pe sală!)/ supinul (De
adus temele azi.)
c. Adverb (predicat adverbial): Probabil că vin peste două zile. Sigur că mănânc!
2. MP se pot ataşa unui component exterior verbului, unui operator (operator de
predicativitate) verbal care poate avea valoare aspectuală, modală, pasivă. Construcţia
sintactică rezultată a fost numită predicat complex al enunţării (v. exemplele GALR II: X
se apucă de îvăţat lecţia. Ion poate învăţa lecţia. El urmează să înveţe lecţia. Lecţia este
de învăţat. Dorinţa lui X este de a învăţa lecţia).
Schema de expansiune a predicatului complex conţine:
(negaţie) (clitic) (semiadverb) (operator modal3 (operator aspectual2
(operator copulativ/pasiv1 (suport semnatic)))
(Nu mai) Poate să înceapă să fie bun.
Tipuri de predicat complex:
A. după natura operatorului:
a) Mircea este bun. / Mircea devine medic / rămâne prost / se dă prost.
(operator copulativ) sau Mircea este pedepsit / rămâne pedepsit.
(operator pasiv)
b) Mircea începe / urmează / ajunge să fie pedepsit. (aspectual+ pasiv)
c) Mircea trebuie să înceapă să fie pedepsit. (modal+aspectual + pasiv)
d) Mircea trebuie să fie bun. (modal + copulativ)
e) Trebuie să poţi face asta. (modal+modal)
f) Încep a mă da la scris şi la făcut cădelniţa.
g) Mircea ajunge să fie înţelept (ajunge – valoare aspectuală şi copulativă)
h) Mircea pare să fi ajuns să fie bun. (modal + aspectual+ copulativ)
B. după natura morfologică a suportului semantic:
a) predicate complexe nonverbale: cu suport semantic exprimat prin
substantive sau alte tipuri de nume, adverbe, interjecţii:
E vai de el.
Este albastru.
Se numeşte Matei.
c) predicate complexe verbale: cu suportul semantic exprimat prin verb la un
mod nepersonal: infinitiv, supin, conjunctiv:
Trebuie să ajungă.
Pote că vine.
Stă să plouă.

23
3. MP nu se leagă de predicatul semantico-sintactic, ci se ataşează la alt
component al enunţului: Înainte de a pleca la film, a trecut pe la ei.
Predicatul neexprimat:
În unele situaţii, predicatul nu este exprimat, iar propoziţiile care funcţionează
fără predicat sunt numite propoziţii eliptice. Predicatului poate fi recuperat din context.
Recuperarea este integrală în cazul anaforei, în timp ce intenţia de păstrare a vagului
asupra procesului conduce la o recuperare parţială (v. ultimul exemplu).
Eu am nevoie de tine şi tu de mine.
Eu vin, tu nu.
Eu muncesc, tu...
Elementele predicative absente se recuperează şi deictic în exemplele de tipul:
Jos! Apă! Ce casă! Ce idee! Ploaie!
Predicatul: tipuri şi subtipuri.
Funcţii sintactice specifice GV
În gramaticile actuale, orice cuvânt este reprezentat ca o matrice (un tipar /
datum), care concentrează informaţie fonologică, morfologică, sintactică, semantică şi
chiar pragmatică. Pentru ca noi să fim în stare să vorbim şi să înţelegem, trebuie să
înmagazinăm în mintea noastră nu doar cuvintele limbii noastre, ci şi structuri (grupuri,
propoziţii) şi mai apoi structuri de structuri posibile în limba noastră.
În reprezentarea sintactico-semantică a unui enunţ, verbul este imaginat ca un
nucleu in jurul căruia se ordonează alte elemente. Verbul, ca centru al structurii, impune
un tipar, o schemă care trebuie completată cu elemente ce conţin informaţie semantică şi
gramaticală, atât de necesară în procesul enunţării. Astfel, un verb ca a dormi reclamă
prezenţa unui substantiv sau pronume (Căţelul doarme. / El doarme.). Asemănător,
verbul a bate cere prezenţa a două elemente, un Agent şi un Destinatar/Temă: El bate
covorul. A da impune trei prezenţe : El dă o carte copilului. Termenii care „se aşază” pe
spaţiile impuse de verb poartă numele de actanţi sau argumente.
Numele predicativ
Definiţie:
Este un component neomisibil al grupului verbal care are ca centru un verb copulativ.
Funcţia sintactică de nume predicativ este cerută de un verb copulativ şi reprezintă, în
plan paradigmatic, o clasă de substituţie (echivalenţe funcţionale) care are ca termeni
prototipici adjectivul şi nominalul în nominativ. Relaţia sintactică specifică este ternară,
adică se relizează între trei unităţi: verbul copulativ, nominalul-subiect, numele
predicativ.
Exemple prototipice (canonice):
El este Matei/frumos.

24
Grupe de verbe care cer poziţia nume predicativ.
1. a fi:
El este Matei / mare / de la munte, din Bucureşti /ce îşi doreşte.
2. a deveni, a ieşi, a ajunge, a se face,
Orice vis devine realitate. Cine iese câştigător? Hagi ajunge antrenorul Stelei. El se face
ce a visat.
3. a rămâne:
El rămâne acelaşi.
4. a părea, a face (pe), a se da (mare), a trece (drept/de), a se erija (în)
El pare interesant. De cele mai multe ori face pe prostul. El se dă drept altcineva / ce nu
este. Matei trece drept/de învăţat. Moscova se erijează în singurul arbitru.
5. a însemna:
Asta înseamnă mult. A reuşi înseamnă a te strădui.
6. a se chema, a se numi
El se cheamă/se numeşte Popescu.
7. a-i veni, a se ţine, a se prinde
Îi vine cumnat. Se ţin rude. Se prind prieteni.
Clasa de substituţie a numelui predicativ:
I. Nivel propoziţional:
1. adjective: Cei din mulţime sunt nemulţumiţi.
2. substantive în nominativ de diferite tipuri: proprii, comune
nearticulate sau articulate hotărât sau nehotărât: El este Matei./
Balena este mamifer./ Andrei ajunge cosmonaut./ El este
directorul./ El este un cetăţean model.
3. pronume: Ce înseamnă asta?/ Cine te crezi?/ Nu ştiu cine eşti./
Cel mai important lucru este acela căruia îi acorzi cea mai
mare atenţie./ A rămas el însuşi./ Ei sunt mulţi.
4. numerale: Ei sunt trei.
5. grupuri prepoziţionale: Ei sunt de-ai noştri./ Casa e de
cărămidă/. Se dă drept tine./ Părinţii sunt de la munte /din
Banat.
6. grup genitival: Cartea este a profesorului/a mea.
7. adverb: în construcţii personale (cum, aşa, altfel, astfel, cumva,
oicum, altcumva; cât, atât, oricât: Cum este el? Este aidoma
lor. Au rămas împreună.); în construcţii impersoanale (E bine
să ..., E curios că..., E important să...)
Probabil că ... (atunci când nu apare operatorul copulativ, adverbul ocupă
poziţia de predicat simplu al enunţării)
8. interjecţii: E vai de noi!
9. grup verbal cu centrul formă verbală nepersonală (participiu –
Mâncarea este arsă/stricată.; infinitiv A pleca înseamnă a
muri un pic.; supin- Calul este de furat./ Temele sunt de
rezolvat)

25
II. Nivel frastic:
1. Subordonată prediativă conjuncţională, relaţionată cu regenta prin conjuncţiile
că, să, dacă sau prin locuţiunile conjuncţionale ca şi cum, ca şi când, de parcă:
Cel mai important acum e că nu s-a întâmplat nimic.
2. Subordonată predicativă relativă (interogativă sau neinterogativă):
Întrebarea noastră este cine şi unde apare. / El va deveni ce îşi doreşte.
Definiţi numele predicativ şi precizaţi clasele de verbe care impun poziţia
sintactică de nume predicativ
Precizaţi clasa de substituţie a numelui predicativ.
Complement predicativ al obiectului (CPO)
Definiţie:
Este un component neomisibil al grupul verbal organizat de un verb atributiv.
Funcţia de complement predicativ al obiectului este detectabilă, aşadar, în cadrul grupul
verbal şi reprezintă o clasă de substituţie care are ca termen-tip nominalul neprepoziţional
cu formă de nominativ-acuzativ. Relaţia sintagmatică este ternară şi angajează
următoarele elemente: verbul atributiv (trivalent), subiectul, un complement (obiect direct
sau indirect) şi un complement predicativ al obiectului.
Grupe de verbe care cer poziţia complement predicativ al obiectului.
1. A boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a(-i) spune/ zice:
L-au botezat Matei. /Îl cheamă Matei. /Îl denumesc complement. /Îşi intitulează
emisiunea aşa./ L-au numit Matei./ L-au poreclit Regele. / Îi spun/zic regele.
2. A alege, a angaja, a desemna, a unge:
L-au ales deputat/ce a dorit. / L-au angajat contabil. / L-au desemnat premier. / L-au uns
mitropolit.
3. A lua:
Obraznic e cine se ia pe sine drept altul.
Clasa de substituţie
1. Nivel propoziţional
a. Substantiv propriu : L-au numit / poreclit Fane.
b. Substantiv nearticulat: L-au angajat profesor /baci.
c. Grup prepoziţional: L-au uns ca mitropolit. / L-au angajat drept inspector. / L-au
luat de prost.
d. Adverb: Cum l-au denumit? /L-au chemat aşa.
e. Pronume: L-au angajat ceva.
2. Nivel frastic
a. subordonate relative introduse prin pronume sau adverbe relative
L-au denumit cum şi-a dorit. L-au ales ce şi-a dorit.

26
Definiţi complementul predicativ al obiectului şi precizaţi clasele de verbe care
impun această poziţie sintactică.
Precizaţi clasa de substituţie a complementului predicativ al obiectului.
Predicativul suplimentar
Definiţie:
Reprezintă o funcţie sintactică facultativă (spre deosebire de numele predicativ
sau complementul predicativ al obiectului), realizată în structuri ternare derivate;
predicativul suplimentar dezvoltă relaţii sintactice de dependenţă atât cu un verb regent
(sau cu o interjecţie predicativă), cât şi cu un nominal.
Eterogenitatea structurală a construcţiilor cu predicativ suplimentar derivă din
reorganizarea sintactică diferită. Structurile iniţiale pot conţine elementul avansat ulterior
ca predicativ suplimentar fie în poziţie predicativă (1), fie în poziţia de nume predicativ
(2):
(1) El merge şi cântă. ... El merge cântâd.
(2) Îl ştiu pe Victor. Este mecanic. ... Îl ştiu mecanic.
Elemente regente:
1. Verbul regent se poate găsi la diverse diateze, moduri sau timpuri:
Considerată cea mai importantă, fotografia prezentă a schimbat opţiunea juriului.
Analizând singură rezultatul ecografiei, a ajuns la concluzii dureroase.
GALR II (p. 297) înregistrează clasele de verbe care apar frecvent în structuri cu
predicativ suplimentar:
a. verbe de percepţie: a auzi, a simţi, a vedea;
b. verbe ce desemnează procese cognitive: a-şi aminti, a cunoaşe, a
recunoaşte, a şti;
c. verbe ce desemnează procese voliţionale: a dori, a prefera, a vrea;
d. verbe de direcţionare: a expedia, a trimite
e. verbe de prezentare: a arăta, a expune, a prezenta;
f. verbe de observare: a observa, a remarca;
g. verbe de apreciere: a analiza, a aprecia, a caracteriza, a cataloga, a
considera, a estima, a interpreta;
h. verbe de acceptare: a accepta, a admite, a primi;
i. verbe cauzative: a face, a lăsa;
j. verbul a avea.
k. verbele copulative cu excepţia lui a fi.
2. nominalul poate avea diferite funcţii sintactice: subiect, nume predicativ,
complement direct, complement indirect, complement prepoziţional, complement
de agent, circumstanţiale.
În apropiere de casă se află, verde şi răcoroasă, o pădure de pini. (subiect)
L-am simţit laş şi mi-am păstrat cuvintele. (complement direct)
Îmi aduc aminte de tine fericit. (complement prepoziţional)

27
Clasa de substituţie:
I. Nivel propoziţional
1. substantiv: Se credea Ştefan cel Mare / Se ştia prieten cu Mircea./ S-a visat rege.
2. grup prepoziţional (prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale specifice: ca, drept, de,
în calitate de): L-am ascultat în calitate de inculpat. / Drept cine te crezi?/ Îl
bănuiam de-al lor.
3. pronume: S-a visat altul. / Am găsit-o aceeaşi. / Îl considera al său./ Cine se
crede?
4. adjective: Lucrurile considerate importante de alţii, .../ M-a găsit singură.
5. verbe la moduri nepersonale: Îl socoteau a fi fericit. (infinitiv), Îl vedeam privind
în altă parte. (gerunziu), Se simţea afectat de situaţie. (participiu), Băiatul era
considerat de însurat. / O înţelegeam de neacceptat. (supin)
6. numeral: Ei vin doi. / A ieşit prima pe ţară.
7. adverb: Cum te consideră? Îl ştiam aşa.
8. interjecţie: M-a lăsat paf.
II. Nivel frastic:
1. Subordonate relative:
Te-am cunoscut ¹/ cine erai.²/
Te ştiu ¹/ ce fată serioasă eşti²./
Ion a fost auzit ¹/ cum ţipa.²/
2. Subordonate conjuncţionale:
Astăzi sunt aşteptate ¹/ să apară pe internet vocile care au rostit dialogul de mai sus.²/
Te ştiu ¹/ că minţi.²/ (v. GALR II)
Definiţi predicativul suplimentar şi precizaţi clasele de verbe care impun această
poziţie sintactică.
Precizaţi clasa de substituţie a predicativului suplimentar.

28
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE V.
Subiectul
Obiective:
- cunoaşterea şi identificarea subiectului;
nivel sintactic;
Timp alocat: 6 ore
Definiţie:
Este un complement ( argument, respectiv actant) al verbului aflat în relaţie
privilegiată cu acesta. „Reprezintă, în relaţie cu verbul, o clasă de substituţie (adică de
echivalente sintactice substituibile în acelaşi context verbal), clasă având ca termen
prototipic nominalul (substantiv, pronume, numeral cu natură pronominală) în nominativ,
iar ca relaţie sintagmatică specifică, relaţia de interdependenţă cu verbul şi acordul pe
care subiectul îl impune verbului-predicat.” (GALR II: 313)
În structurile monovalente, verbul-centru impune funcţia subiectului: Irina râde /
plânge / merge / tuşeşte. În structurile bivalente sau trivalente, aceasta este atribuită de
grupul verb + complement/complemente: Ion arde buruienile; I se face foame (ex.
GALR). Pentru că verbul impune, în gramatică s-a formulat teza dependenţei subiectului
faţă de verb. Există însă verbe care nu admit poziţia sintactică de subiect: verbele
zerovalente (1), monovalente (2) sau bivalente (3):
1 tună, fulgeră, burniţează, se întunecă, se înnoptează etc.
2 mă plouă, mă ninge.
3 îmi pasă de tine, îi arde de tine, i s-a căşunat pe cineva.
Unele construcţii verbale fie admit, fie interzic prezenţa subiectului: Mă apasă la
inimă./Mă apasă inima.; Mă mănâncă pe spate./Mă mănâncă spatele.
În limba română, subiectul poate să fie neexprimat, modalitatea de exprimare a
acestuia fiind controlată tot de verb şi facilitată de flexiunea bogată a acestuia.
Tipologia subiectului:
I. în funcţie de modul realizării:
A. subiect exprimat (lexicalizat) prin
1. grup nominal al cărui centru este un substantiv în nominativ / deictice şi
anaforice în nominativ:
Ana şi studentele au organizat o excursie.
Fiecare/oricare/unii/câţiva/mulţi/doi dintre studenţi a/au organizat o excursie.
Tu eşti timid, aceştia din dreapta sunt neascultători.
„Sunt” e o serie de „am fost”, nu întotdeauna o promisiune de „voi fi”(cf. GALR).
La masă se bea apă şi vin.
2. forme verbale nepersonale:
a. infinitiv

29
A te ocupa de îngeri devine un mod de a revizita întreaga cultură a lumii. (cf. GALR)
Poate ploua oricând.
b. gerunziu
Se aude tunând. Se simte venind o adiere de vânt.
c. participiu după verbe inerent impersonale
Trebuie spus întregul adevăr. Se cuvine făcut acest gest.
c. supin
Rămâne de negociat.
Este de negociat.
Este important/util/uşor de negociat.
3. propoziţii subiective:
a. relative interogative: Ni se spune cine vine. / ce face. / unde merge. / cumîl
cheamă. / cât să vorbim. / încotro ne îndreptăm. / de ce ne prăbuşim economic.
b. relative propriu-zise: Mă sperie /ceea ce s-a întâmplat./ Rămâne /cine este
interesat.
c. relative infinitivale (o structură parţial fixă, arhaică, lipsită de marca infinitivului
a, întâlnită împreună cu verbul existenţial a fi şi cu verbul impersonal a avea):
nu-i ce mânca, nu-i cu cine pleca, nu-i cui cere./ n-are ce se întâmpla, n-are cine
veni.
d. propoziţii conjuncţionale în structuri de tipul: se adevereşte că..., se dovedeşte
că..., se inventeaază că, se bănuieşte că.../ se cuvine să..., trebuie să..., merită să,
se vrea să ..., îmi vine să.../ Mi se explică cum au procedat.. / Nu se ştie dacă
vom reuşi.
B. Subiect neexprimat (nelexicalizat)
1. Subiectul inclus: specific pentru persoanele 1, 2, 4, 5. În acest caz, informaţia se
recuperează contextual. Singura informaţie recuperată total este pentru persoana I (eu
vorbesc, mă cert, merg), pentru celelalte recuperarea se raportează la context.
2. Subiectul subînţeles este un subiect neexprimat, corespunzător unui predicat de
persoanele 3 şi 6. Spre deosebire de subiectul inclus care se recuperează deictic,
subiectul subînţeles se recuperează anaforic.
Compară enunţul Au sfătuit-o pe Ana să renunţe., cu Ana se apucă de lucru şi
mănâncă îngheţată.
3. Subiectul nedeterminat: subiectul corespunzător persoanei a 3-a sau a a 6-a, a cărui
omisiune nu modifică restul proppoziţiei. Apare în construcţii active.
Scrie în ziare. / Spune în cărţi. / Au făcut solduri. / Cum îţi merge. / Merge. / Merge
bine./ Mă priveşte. / Dacă e, îşi dau un telefon după. /Bate, sună la uşă.
II. La nivel structural:
1. simplu: Soneria anunţă musafirii.
2. multiplu: Vine sau Ana, sau Oana./ Vin Ana şi Oana.
3. dublu exprimat: Vine ea Ana./ Mama e şi ea om./ Voinicul face el ce face./
Venim şi noi la petrecere./ Că este încăpăţânat, asta nu e o noutate pentru
mine. / Cel despre care v-am vorbit, acela vine.

30
Excepţii de la nominativ
1. Excepţii reale: în structuri cu relative neinterogative, fără antecedent, în care
relativul apare în poziţia de subiect sau aparţine unui grup nominal aşezat în
poziţia subiectului.
a. Dau cui/oricui cere.(dativ)
b. Cunosc pe cine a intrat. Mă gândesc la cine a intrat/la ce vom face. Mă ţine
la curent cu ce ar trebui să se întâmăple.(acuzativ)
c. Dorinţa oricui vine este să înţeleagă. Efectul a ceea ce s-a făcut este
grav.(genitiv)
2. Structuri cu subiect partitiv (subiecte substantivale şi pronominale precedate
de prepoziţiile de, dintre, din): Au câştigat ... de-ai noştri. / Au venit ... dintre
ei. / Au venit şi ... de ai noştri, şi ... din clasa vecină. Grupul prepoziţional
avansează în poziţia de subiect prin ştergerea componentului mulţi, câţiva,
unii; prepoziţia impune nominalului cazul acuzativ.
3. Structuri atipice (false):
a. Au căzut la mere! Au venit la oameni! Au fugit peste zece din unitate! (peste
şi la au valoare adverbială, nu prepoziţională, aşadar subiectul este exprimat
prin nominal în nominativ: mere, oameni, zece);
b. Cartea mea e nouă, a colegului s-a rupt.(a – pronume semiindependent,
subiect);
c. Au plecat douăzeci şi doi de elevi. (numeralul are valoare adjectivală şi
funcţie de atribut, prepoziţia de se grupează cu acesta);
d. Destul de puţini lipseau. (destul – adverb, compl. cantitativ, prepoziţia de se
grupează cu acesta);
e. O astfel de situaţie nu apare frecvent. Au venit fel de fel de oameni. (astfel –
adjectiv, fel de fel – locuţiune adjectivală cu funcţie de atribut adjectival;
prepoziţia de se grupează cu acestea).
Evaluare
1. Definiţi subiectul în relaţia pe care o dezvoltă cu verbul-
predicat.
2. Precizaţi clasa de substituţie a subiectului.
3. Care sunt tipurile de subiecte întâlnite în limba română şi
criteriile utilizate în clasificare?
4. Precizaţi şi exemplificaţi situaţiile în care subiectul este
exprimat prin cuvinte care nu se află în cazul nominativ.

31
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE VI.
Acordul dintre subiect şi predicat
Obiective:
- delimitarea disciplinei sintaxă în cadrul lingvisticii;
nivel sintactic;
Timp alocat: 6ore
Definiţie:
Acordul dintre subiect şi predicat reprezintă un tip de manifestare a relaţiei dintre
două unităţi sintactice, prin repetarea informaţiei gramaticale. În general, relaţia dintre
subiect şi predicat este orientată de la subiect spre predicat, în sensul că acesta preia şi
manifestă gramatical informaţia pentru persoană şi număr: Eu scriu. Voi veţi nota. Nu în
toate cazurile relaţia este marcată. În anumite situaţii este suficientă poziţia termenilor ori
contextul pentru a indica relaţia subiect-predicat şi a fi decodată ca atare:
Ajungând (eu) acasă, am văzut care este situaţia.
Exemple prototipice:
Eu scriu.
Maria se joacă.
Tipurile identificate de GALR II sunt:
I. Acordul tipic
I.1. Acordul în număr
Priveşte forma predicatului combinat cu un subiect care se exprimă printr-un
nume: Doctorul vine mâine. Ei ajung mâine acasă. Nimeni nu stă cu bunica.
I.2. Acordul în persoană
Se identifică în cazul în care predicatul are ca subiect un pronume personal.
Atunci când subiectul este un substantiv de singular sau plural, acordul se realizează la
persoana a III-a, singular sau plural :
Eu mă joc cu pisica. Voi terminaţi tema repede.
Câinele aşteaptă mâncarea.
I.3. Acordul în gen
Se identifică în cazul numelor predicative exprimate adjectival sau în cazul
participiilor pasive:
Desenele sunt foarte importante pentru copii.
Copiii au fost lăudaţi de juriu.
Copiii, lăudaţi de juriu, s-au bucurat de premii.
În cazul substantivelor nume proprii, corelarea cu substantivele moţionale se poate
realiza cu abateri de la regula acordului:
Monica Macovei devine primul comisar european care ....

32
II. Abateri de la regula generală a acordului
Uzul limbii demonstrează că există situaţii în care normele generale ale stabilirii
acordului gramatical sunt încălcate. Aceste situaţii privesc:
II.1. Acordul prin atracţie
Acesta constă în preluarea de către verbul predicat a informaţiilor gramaticale
codificate de către un constituent al grupului nominal al subiectului. Adjuncţii intercalaţi
între subiectul gramatical şi predicat creează o situaţie favorailă încălcării acordului
gramatical: Oricare dintre elevi pot participa. Fiecare dintre cei douăzeci de participanţi
au câştigat.
II.2. Acordul după înţeles
Ţine cont de sensul numelui aşezat în poziţia de subiect. Normele limbii literare
permit ambele realizări (v. GALR II):
Majoritatea a votat împotrivă.
Majoritatea (dintre elevi) au fost trimişi acasă.
Acordul tipic şi acordul atipic în relaţia dintre subiect şi predicat.
III. Situaţii speciale ale acordului dintre subiect şi predicat
III.1. Subiectul este un substantiv colectiv
Există trei situaţii reprezentative pentru realizarea acordului în cazul
substantivelor colective; acestea ţin cont de tipul de substantive colective şi de poziţia
acestora în grupul nominal care ocupă poziţia de subiect. Ţinând seama de numărul
substantivului colectiv, acordul se realizează, în general, la singular:
A sosit un grup de englezi în oraş.
Un stol de vrăbii a trecut rapid., dar şi Un stol de vrăbii au trecut rapid.
Forma de plural întâlnită adesea în cazul acordului rezultă din prezenţa adjunctului (de
vrăbii) cu formă de plural. Unele substantive devin colective în anumite contexte (o
căruţă de bani, o căciulă de mere, o poală de fructe, o găleată de nuci, o avalanşă de
aplauze) şi permit acordul după înţeles.
III.2. Subiectul este un substantiv de tipul fel, tip, specie, soi, rasă
Acestea funcţionează în prezenţa adjuncţilor la plural în acelaşi fel ca
substantivele colective sau contextual colective:
Un fel de soldaţi au invadat străzile.
Un tip de cetăţeni au votat diferit.
O categorie de telespectatori ne-au declarat ...
III.3. Subiectul este inclus într-o expresie partitivă
Expresia partitivă se identifică în prezenţa prepoziţiilor de, dintre, din, care
relaţionează un substantiv de tipul (o/două/mai multe) parte/părţi, o jumătate, un sfert, o
pereche, o duzină, o multitudine, o cantitate sau un cuantificator nedefinit (fiecare,
vreunul, toţi, niciunul) cu alte substantive, colective (clasă, grup, armată) sau masive
(apă, vin, ulei). Acordul se realizează fie formal (gramatical), fie după înţeles, în cazul în
care adjunctul, la plural, este considerat mai adecvat statutului de subiect:
Exempe GALR II:
O parte dintre cursanţi va merge...
Fiecare dintre noi are un scop.
O parte dintre cei veniţi mi-au confirmat

33
Jumătate din bani s-au cheltuit.
Fiecare dintre copiii tăi vor pleca la casa lui.
În situaţia în care este prezent un adverb restrictiv, acordul formal este mai
potrivit (Doar o parte dintre elevi s-a prezentat.), dar se întâlneşte şi acordul după înţeles
(O mică parte dintre părţile manuscrisului au rămas necitite.).
III.4. Subiectul este un nume propriu:
În cazul antroponimelor care au formă de plural, dar înţeles de singular, acordul
se realizează la sigular: Poalelungi a veni mai devreme. Şaptedealuri ne-a ajutat mult.
Dacă înţelesul este de plural, acordul se realizează la plural: Popeştii ne-au ajutat mult.
În cazul toponimelor, acordul se realizează fie la singular, fie la plural, în cazul
substantivelor care permit articularea la plural fie la singular, fie la plural:
Bucureştiul / Hotare este....
Bucureştii / Iaşii /Humuleştii sunt ....
Aceeaşi observaţie este valabilă şi în cazul titlurilor:
„Lumi virtuale” a / au produs senzaţie. (GALR II)
III.5. Subiectul este pronume relativ
a. În cazul relativelor fără antecedent, se întâlnesc mai multe situaţii: cine va selecta
singularul, câte şi câţi pluralul, iar care fie singularul, fie pluralul: Nu ştiu cine
vin /câţi vin /care vin/ care vine.
b. În cazul relativelor cu antecedent, acordul e impus de forma de singular sau
plural a antecedentului:
Este o persoană care ştie ce vrea.
Sunt persoane care ştiu ce vor.
Sunt (eu) unul dintre cei care mă opun. / Sunt unul dintre cei care se opun.
III.6. Subiectul este un pronume personal de politeţe
Diferenţa constă în acordul în gen şi număr, care se realizează potrivit înţelesului:
Domnia Sa este însoţită / însoţit de gardă.
Dumneavostră sunteţi ajutat/ajutaţi/ajutată/ajutate.
III.7. Subiectul este o propoziţie sau o formă verbală nepersonală
Acordul se realizează în acest caz la persoana a III-a singular:
E clar că doreşte să înţeleagă.
A nu-ţi ajuta aproapele e grav.
Se aude că tună. / tunând.
III.8. Subiectul este un termen de metalimbaj
Acordul se realizează la persoana a III-a singular:
„Programul de apărare a prinţeselor” este un film Disney.
Daţi exemple de alte enunţuri care să ilustreze tipurile speciale de acord
prezentate supra.
IV. Acordul impus de diferite tipuri de subiect
IV.1. Subiectul multiplu

34
Subiectul multiplu impune reguli nu foarte stricte în cazul acordului cu numele
predicativ realizat adjectival sau cu participiul pasiv.
I. Acordul se realizează în felul următor, în cazul termenilor coordonaţi copulativ:
a. dacă termenii subiectului multiplu sunt nume de fiinţe şi unul dintre aceştia este
de genul masculin, acordul se face la masculin: Andrei şi mama sunt îngrijoraţi.
b. Dacă termenii subiectului multiplu sunt nume de fiinţe şi nume de lucruri,
acordul se face cu numele de fiinţe: Cartea şi scriitorul au fost rememoraţi
astăzi.
c. Dacă termenii sunt nume de lucruri, există mai multe situaţii de acord:
c.1. Când termenii sunt de genul neutru şi feminin, acordul se face la forma comună de
feminin: Para şi mărul sunt coapte.
c.2. Când numele de lucruri sunt de genul masculin şi feminin, important este numărul
substantivului masculin: dacă acesta este la singular, nu sunt impuse constrângeri, iar
acordul se face la feminin plural (Roşia şi ardeiul sunt proaspete.), dacă este la plural,
forma de masculin plural este impusă doar dacă substantivul masculin este cel mai
apropiat de verb (Munţii şi valea sunt împădurite., dar Valea şi munţii sunt împăduriţi.).
c.3. Când numele de lucruri sunt de genul masculin şi neutru, numărul substantivului
masculin este, de asemenea hotărâtor: dacă este la singular, nu impune constrângeri, iar
acordul se realizează la feminin plural (Morcovul şi mărul sunt proaspete.), dacă este la
plural şi neutru la singular, acordul se face la masculin (Morcovii şi mărul sunt
proaspeţi!), iar dacă ambele sunt la plural, genul îl hotărăşte subtantivul cel mai apropiat
de verb (Morcovii şi merele sunt proaspete., dar Merele şi morcovii sunt proaspeţi.).
II. Excepţiile presupun situaţii în care subiectul, deşi multiplu, impune acordul la singular
a. Dacă termenii subiectului multiplu sunt coordonaţi negativ, se întâlneşte şi
acordul la singular: Nici Ana, nici Maria n-a venit/n-au venit.
b. Dacă termenii, la singular, se exclud şi relaţia este codificată prin coordonare
disjunctivă, acordul este la singular: El sau ea a greşit. dar Ea sau ei au greşit.
c. Subiectul postpus conduce la tolerarea acordului prin atracţie: Se aude ploaia sau
vântul. Mă doare capul şi mâinile.
d. Termenii la singular, nearticulat, permit acordul la singular: Carne şi pâine se
găseşte.
e. Comportamentul de bloc semantic a expresiei subiectului impun acordul la
singular: Praf şi pulbere se alege din asta.
f. În cazul în care unul din termenii subiectului multiplu este subliniat prin adverbe
şi locuţiuni de tipul: îndeosebi, mai ales, mai cu seamă, în special, mai întâi, în
primul rând: Frumuseţea şi în special inteligenţa a contat.
g. În cazul predicatului impersonal, acordul este la singular, inferent de structura
subiectului: E greu de înţeles şi explicat.
IV.2. Subiectul inclus şi subiectul subînţeles
Se recuperează fie din informaţia de număr şi persoană a predicatului, fie
anaforic, din context: Eu scriu, citesc, mănânc., Victor merge joi la teatru şi se duce
vinerea la fotbal.
IV.3. Subiectul nedeterminat

35
Se întâlneşte şi în construcţii cu verbul la persoana a III-a, dar şi în construcţii cu
verbe la persoana I şi a II-a:
Bate la uşă.
Ai carte, ai parte.
Evaluare
1. Precizaţi situaţiile tipice şi atipice ale acordului dintre subiect şi
predicat.
2. Ilustraţi, în câteva exemple, situaţiile în care subiectul este
exprimat printr-un substantiv colectiv, substantiv de tipul fel,
specie, soi, pronume relativ, verb la mod nepersonal, propoziţie.
3. Precizaţi regulile de acord în cazul subiectului multiplu.
Exemplificaţi diferite cazuri în care termenii subiectului sunt
implicaţi în diferite relaţii de coordonare (cinci exemple).

36
TIPURI DE SUBIECTE PROPUSE PENTRU EXAMEN:
Variante
I.
1. Propoziţia. Criterii de clasificare.
2. Acordul dintre subiect şi predicat. Acordul prin atracţie: definire, exemple.
3. Se dă textul:
„Ce ciudat! Când e vorba de o mărturisire scrisă, prietenii îţi fac mult mai puţin credit
decât cei care nu te cunosc deloc. Experţi în tine fiind (adeseori sătui de tine) şi
cunoscându-te deopotrivă cu iubire şi răutate, ei au pretenţia că te deţin dincolo de
imaginea pe care, scriind, vrei să le-o propui celorlalţi despre tine.” (Gabriel Liiceanu,
Uşa interzisă, p. 280)
Cerinţe:
a. Subliniaţi predicatele, încercuiţi elementele de relaţie, delimitaţi propoziţiile şi
precizaţi felul lor după înţeles (principale / secundare).
b. Analizaţi sintactic şi morfologic cuvintele subliniate.
c. Indicaţi două subiecte neexprimate.
ll.
1. Enunţul: definiţie şi tipologie (5 exemple).
2. Acordul dintre subiect şi predicat. Acordul după înţeles: definire, exemple.
3. Se dă textul:
„Unii autori români s-au integrat în limbi de circulaţie mare şi, sprijiniţi de
opera lor, au intrat în circuitul mondial. Reprezintă o altă dispută din ce literatură au
ajuns să facă ei parte, însă globalizarea prin exil, vreau să cred că nu este chiar idealul
spre care tindem, chiar dacă experienţa românească în domeniu nu este prea
încurajatoare pentru cei ce vor să se facă auziţi din ţară.” (22, nr. 24/2001, p. 14)
Cerinţe:
indicaţi felul celor cunoscute (SB, PR, PRS, CPO).
c. Indicaţi un predicat complex al enunţării şi un subiect neexprimat.
lll.
1. Grupul sintactic.
2. Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este un substantiv
colectiv (2 situaţii şi exemple).
3. Se dă textul:
„Melancolia devine cu atât mai pură cu cât iubirea o învăluie şi o alimentează.
Din asocierea lor se naşte un tremur plăcut şi suav, o graţie a singurătăţii, o presimţire
voluptoasă a nesfârşirii. Nu regretăm noi atunci că nu suntem o fântână de lacrimi, al
cărui izvor să fie nesecat în picuri de transparenţe, ce ar răsfrânge lumea cu sclipiri, mai
fermecătoare decât cele mai divine iluzii şi mai îmbătătoare decât cele mai dulci
reverii?” (Emil Cioran, Tristeţea de a fi, p. 35)
Cerinţe:
a. Subliniaţi predicatele, încercuiţi elementele de relaţie, delimitaţi
propoziţiile şi precizaţi felul lor după înţeles (principale / secundare).

37
c. Ilustraţi prin câte două exemple din text relaţia de dependenţă şi
relaţia de nondependenţă.
IV.
1. Relaţia de nondependenţă
2. Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este într-o expresie
partitivă.
3. Se dă textul:
„A ajunge să crezi numai în tăcere, să nu mai preţuieşti decât tăcerea, este a
realiza una din cele mai esenţiale expresii ale trăirii la marginile vieţii. Elogiul tăcerii, la
marii singuratici şi la întemeietorii de religii, îşi are o rădăcină mult mai profundă decât
îşi închipuie oamenii.” (Emil Cioran, Pe culmile disperării, p. 197)
Cerinţe:
indicaţi felul celor cunoscute (SB, PR, PRS, CPO)
c. Ilustraţi prin câte două exemple din text relaţia de interdependenţă şi relaţia de
nondependenţă.
V.
1. Relaţia de dependenţă
2. Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este un nume propriu.
3. Se dă textul:
„Ceea ce e grav este că lipsa de articulaţie spirituală pare a fi anorganică, legată de
o fatalitate adâncă, de sâmburele existenţei noastre naţionale. Cum să-mi explic
scepticismul atâtor şi atâtor intelectuali de la noi care nu cred în nimic, înainte de a se fi
chinuit cu o problematică de viaţă?” (Emil Cioran, Tristeţea de a fi, p. 88)
Cerinţe:
c. Indicaţi două predicate complexe ale enunţării şi două grupuri nominale.
VI.
1. Relaţia de echivalenţă.
2. Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este un pronume
relativ.
3. Se dă textul:
„Ceea ce irită adesea în proza lui Huxley e facilitatea cu care zugrăveşte şi-şi mişcă
personajele, mai ales femeile. Îndemânatic cum e în găsirea epitetelor, se lasă
condus de sugestia lor fonică, de efervescenţa lor instantanee, şi dintr-un om scoate o
păpuşă căreia i se văd toate încheieturile, şi cleiul şi tărâţele.” (Mircea Eliade,
Insula lui Euthanasius, p. 201)
Cerinţe:

38
c. Indicaţi două predicate complexe ale enunţării şi două grupuri nominale.
VII.
1. Predicatul simplu al enunţării.
2. Regulile acordului impus de subiectul multiplu (3 situaţii şi exemple).
3. Se dă textul:
„Căci nimeni nu poate scăpa de blestemul lui propriu. Fiecare are o regiune de
întuneric sacru în care nimeni nu ajunge, fiindcă nimeni nu poate fi iniţiat în misterul
altuia. Şi rămâne de văzut dacă respectivul nu este faţă de el însuşi pe treapta primă a
iniţierii.” (Emil Cioran, Antropologia filosofica, p. 83)
Cerinţe:
a. Subliniaţi predicatele, încercuiţi elementele de relaţie, delimitaţi propoziţiile
şi precizaţi felul lor după înţeles (principale / secundare).
c. Indicaţi două predicate complexe ale enunţării şi precizaţi funcţia în frază a
ultimei propoziţii.
VIII.
1. Predicatul complex al enunţării.
2. Excepţii de la regulile impuse de subiectul multiplu (3 situaţii şi exemple)
3. Se dă textul:
„Medicii numesc această stare depresie. Eu o înţeleg mai bine ca dezagregare a
sistemului de iluzii în virtutea căruia înaintăm, făptuim, ne agităm, dăm contur clipei
următoare şi zilei de mâine. Sistemul de iluzii, acesta este pintenul întregii noastre vieţi,
„morcovul existenţial” pe care viaţa ni-l aşază şi ni-l flutură pe sub nas, planurile pe
care le alcătuim din propria noastră substanţă vitală.” (Gabriel Liiceanu, Uşa interzisă,
p. 10)
Cerinţe:
precizaţi felul lor după înţeles (principale / secundare).
c. Indicaţi un predicat complex al enunţării, ilustraţi prin câte un exemplu din text
relaţia de interdependenţă şi de echivalenţă.
Alte posibile subiecte privind teoria sintactică:
Numele predicativ: clase de verbe copulative.
Acordul dintre subiect şi predicat. Acordul prin atracţie: definire, exemple.
Numele predicativ: clasa de substituţie.
Acordul dintre subiect şi predicat. Acordul după înţeles: definire, exemple.
Complementul predicativ al obiectului: clase de verbe atributive.
Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este un substantiv colectiv
(2 situaţii şi exemple).

39
Complementul predicativ al obiectului: clasa de substituţie.
Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este într-o expresie
partitivă.
Predicativul suplimentar: definiţie, clasa de substituţie.
Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este un nume propriu.
Subiectul exprimat: clasa de substituţie.
Acordul dintre subiect şi predicat în cazul în care subiectul este un pronume relativ.
Subiectul neexprimat.
Regulile acordului impus de subiectul multiplu (3 situaţii şi exemple).
Subiectul: excepţii de la nominativ.
Excepţii de la regulile impuse de subiectul multiplu (3 situaţii şi exemple).

41
Facultatea de Litere
Catedra de limba şi literatura română
SEMESTRUL AL II-LEA
Titular de curs: Alina Gioroceanu
TEMATICA (poziţii şi funcţii sintactice)
Complementele (complementul direct, complementul indirect, complementul
secundar, complementul posesiv, complementul prepoziţional, comparativul)
Circumstanţialele
Atributul / Funcţiile specifice GN
Apoziţia
OBIECTIVE
- acumularea de cunoştinţe privind nivelul sintactic al limbii
române, potrivit teoriilor recente;
- lărgirea orizontului teoretic prin studiu individual;
- stimularea capacităţii de sinteză în cadrul disciplinei;
- dezvoltarea capacităţii de analiză sintactică;
Număr de ore alocate: 28

42
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE I.
Complemente specifice GV
Obiective
- cunoaşterea şi identificarea complementului direct (şi
secundar) şi indirect;
- stimularea corelărilor conceptuale cu noţiunile asimilate
anterior;
- dezvoltarea capacităţii de analiză sintactică;
Număr de ore alocate: 4 ore
Complementul direct
Definiţie :
Funcţie sintactică/actanţială impusă de un verb obligatoriu tranzitiv şi realizată prototipic
prin nume în acuzativ. În cadrul relaţiei de dependenţă, complementul direct ocupă
poziţia termenului determinant. (v. GALR II, GBLR)
Spune ceva. Mănânc o portocală. O chem pe Andreea. Îl văd pe Andrei. Îl felicit.
Trăsături:
1. realizarea printr-o formă neaccentuată: Il felicit. Mănânc o portocală. – O
mănânc.
2. posibiliatea dublei exprimări: O chem pe Andreea. O văd pe Andreea.
3. schimbarea poziţiei sintactice cu subiectul în structuri pasivizate: Andrei a spus
ceva. / Ceva a fost spus de Andrei. Anrei l-a ajutat pe Mircea. / Mircea a fost
ajutat de Andrei.
Elemente regente:
0. Regentul obişnuit al unui complement direct este verbul tranzitiv care impune numelui
cazul acuzativ. Tipurile sintactice de verbe-regente sunt:
a. monovalente: Mă ninge, mă plouă.
b. bivalente (combinări ale verbului cu doi actanţi): El spune ceva. Eu mănânc o
portocală. El aduce un scaun. / Mă doare inima. / Mă doare în piept.
c. trivalente (combinări ale verbului cu trei actanţi): Monica imi trimite un cadou.
Un prieten îmi aduce veşti bune. El cere date biroului de presă.
Alte elemente regente:
1. verbe si locuţiuni verbale tranzitive, la moduri şi timpuri diferite:
În unele grupuri verbale, funcţia complement direct este obligatorie. Unele verbe
tranzitive impun complementul direct (a da, a oferi, a pune, a trimite, a aşeza, a face, a
spune, a zice, a afirma, a achita, a putea, a începe, a termina, a pune la îndoială, a
scoate/da la iveală, a da în vileag), altele nu: a învăţa, a studia, a lucra, a citi, a-şi aduce
aminte, a ţine minte.
Ţine minte întâmplarea de acum trei ani.

43
Îşi aduce aminte povestea. Dar şi Îşi aduce aminte de povestea aceea.
A constitui: Obiectul rentei viagere îl constituie terenurile cu destinaţie specială situate
în extravilan. (OG/2006)
A presupune : Voluntariatul presupune iniţiativă, implicare, dedicare.
A îmblânzi: Italia îşi îmblânzeşte legile antiimigraţie de teama UE. (Cotidianul)
De asemenea, matricial, unele verbe impun drept complement direct substantive animate,
respectiv neanimate:
Deschide uşa/fereastra.
Mângâie pisica/copilul vs. obrazul copilului.
2. interjecţii cu regim tranzitiv:
Poftim fructele. Ia /Iată merele. Iată ce doreşti. Iată-l.
3. adjectivul dator:
Îmi e dator o carte/nişte bani/viaţa.
Nivel propoziţional:
A. realizări nominale
a. substantive în cazul acuzativ_
- cu prepoziţia pe (considerată şi morfem al acuzativului) în cazul substantivelor care
exprimă o persoană:
A-l respecta pe aproapele nu înseamnă renunţarea la crezul şi tradiţiile proprii.
„Antropologia nu intenţionează să schimbe pe om” (Cioran, Antropologia filosofică, p.
34)
- fără prepoziţie:
Nu se poate trăi în acest context refuzând orice compromis, după cum nu se poate realiza
ceva fără un anumit oportunism, mai corect spus un anumit simţ al oportunităţii Al.
Paleologu, Despre lucruri…, p. 15
b. substituţi substantivali (pronume, numerale)
Efortul ei de a se găsi pe sine a trebuit să înceapă, evident, prin împingerea mea şi a
dragostei noastre într-un plan secundar, în umbră. (Cărtărescu, Jurnal)
Îl aştept pe al doilea/pe el/pe acesta.
Nu aştept pe nimeni.
Nu aştept nimic. Aştept ceva.
Pe toţi i-am trimis acasă.
b. Complementul direct este exprimat printr-o construcţie atunci când demonstrativele
semiindependente al şi cel sunt cuplate cu alte părţi de vorbire, după cum urmează:
1. al este urmat de un adjectiv posesiv sau de un substantiv, respectiv substitut în genitiv,
şi este dublat de un clitic:
Pe ai mei i-am văzut ieri.
Am luat cartea mea, dar pe a colegului tău am lăsat-o.
Lângă ea îi avea pe ai ei.
2. cel, urmat de un numeral sau de o construcţie prepoziţională dublată clitic:
Catrina îi adusese pe cei trei.
Pe cei din spate nu i-am văzut.

44
B. realizări nonnominale:
c. adverbe în –eşte:
Vorbeşte româneşte/moldoveneşte/franţuzeşte.
d. verbe la moduri nepersonale:
- infinitiv: Începe a merge. Nu ştie a vorbi. Poate scrie.
- supin: Se apucă de fumat. Termină de scris. Are de învăţat.
-gerunziu: Văd fulgerând. Am auzit tunând.
Nivel frastic:
Completivele directe sunt relative şi conjuncţionale:
1. completivele relative:
a. cu elemente de relaţie:pronume şi adjective pronominale relative (care, cine, ce, cât,
câtă, câţi, câte, al câtelea, a câta, ceea ce), pronume şi adjective nehotărâte compuse cu
(care, cine, ce, cât: oricare, fiecare, oarecine, oarece etc.), adverbe relative (unde, când,
cum, încotro):
Opreşte pe oricine îi iese în cale.
Vede încotro a plecat.
Nu înţelege cui i se adresează.
b.. Tipologie
Propoziţiile relative sunt de două tipuri:
a. completive relative propriu-zise: Face ce doreşte. Spune încotro merge.
b. completive relative interogative. Acestea au ca regenţi verbe de informare: a
spune, a întreba, a cerceta, a afirma etc. şi nu acceptă ca elemente de relaţie
pronumele nehotărâte şi pe ceea ce.
Remarcaţi, totuşi, utilizările:
Spune ceea ce simte.
Afirmă ceea ce crede.
Precizaţi funcţia sintactică a pronumelui ce şi indicaţi termenul regent:
Nu vrea să asculte ce vrei tu să faci.
Un tip aparte de complement direct, introdus printr-un conector relativ şi aflat la
graniţa dintre nivelul propoziţional şi nivelul frastic, este construcţia infinitivală
relativă: N-are ce face/cui vorbi/de ce se supăra/când ajunge/pe unde trece/cum se
îmbrăca.
2. completivele conjuncţionale:
a. cu elementele de relaţie: conjuncţiile că, să, dacă (cele mai frecvente) ca---să;
locuţiunile conjuncţionale cum că, precum că, cum de.
„Nu vreau să spun prin asta că România nu are istorie” (G. Liiceanu, Uşa interzisă)
„O vorbă din bătrâni spune că nu se caută la dinţi calul de dar. (Capital, nr. 7/2003, p.
4)
Poţi să ne ajuţi? Continuă să scrie. Se întreabă dacă vine.
Am decis ca cei mai buni să fie departajaţi.
Am auzit cum că România este a doua ţară în Europa privind şomajul tinerilor (Internet)

45
Simt precum că roata scapă.. (Internet) / Am mărturisit precum că toate sunt adevărate.
(GALR II)
Întreabă/Nu ştie cum de s-au întâmplat toate astea.
Atunci când completiva directă este antepusă verbului regent, aceasta este reluată printr-
un clitic în acuzativ, clitic cu valoare neutră (o) sau demonstrativ cu valoare neutră,
substantivul faptul:
Pe care i-am văzut, i-am trimis acasă.
Dacă am venit, am făcut-o din respect.
Că nu mănânci, că fumezi mult, asta îţi reproşez./ Că nu mănânci, că fumezi mult, faptul
ăsta ţi-l reproşez.
Consultaţi GALR II, pp. 381-383 privind dubla exprimare a complementului
direct. Urmăriţi dubla exprimare obligatorie, imposibilă şi facultativă.
Variaţii în realizarea complementului direct (realizări noncanonice):
În exemplele
a. Cumpără la cărţi! Spune la minciuni!
La este considerat morfem cantitativ cu sensul „multe”.
b. A pus din cărţi pe raftul de spus. Face de toate.
c. Caută de lucru
Pri elipsa centrului o parte/multe/câteva, poziţia de complement direct este ocupată
de grupul prepoziţional în exemplu b. În c., elipsa este cea a nedeterminatului „ceva”.
d. Nu depinde de ce faci, ci de ce spui. Rezultatul constă în ce spuneţi azi.
Verbele prepoziţionale impun combinarea relatorului cu o prepoziţie pentru realizarea
funcţiei sintactice impuse de regentul din subordonată, de aceea, de ce este
complement direct.
Definiţi complementul direct.
Care sunt clasele de verbe care impun această poziţie sintactică?
Precizaţi clasa de substituţie a complementului direct.
Complementul secundar
Definire
Funcţie actanţială/sintactică în cadrul grupului verbal structurat ternar, în care apare
obligatoriu şi un complement direct.
M-a rugat ceva. M-a întrebat ceva.
Trăsături:

46
1. Conform definiţiei, prezenţa complementului direct în GV este obligatorie: El
anunţă ora plecării. vs. El mă anunţă ora plecării.
2. Spre deosebire de complementul direct, nu poate avea ca regent o interjecţie: *
Iată-mă ceva.
3. În timp ce poziţia complementului direct este caracterizată de un actant +Animat,
complementul secundar se realizează prin –Animat.
4. Complementul secundar nu acceptă înlocuirea cu un clitic în nominativ: Mă
sfătuieşte ceva: m-o sfătuieşte / Mă învaţă biologia. vs. *M-o învaţă.
Elemente regente:
verbe trivalente: a ruga, a învăţa, a întreba, a asculta, a examina, a
trece, a traversa, a sfătui, a povăţui, a informa, a anunţa (pe cineva,
ceva)
În româna actuală există tendinţa de înlocuire a complementului secundar cu
complementul prepoiţional: a învăţa pe cineva despre ceva.
Nivel propoziţional:
1. substantiv inanimat în acuzativ: te învaţă lecţia, ne anunţă ora exactă, o trece
strada.
2. pronume în acuzativ: te învaţă ceva, îl roagă orice, nu îi anunţă nimic.
3. locuţiune pronominală nehotărâtă: Nu l-a întrebat cine ştie ce/ te miri ce /nu ştiu
ce.
4. verb la infinitiv: Te învaţă a vorbi. Îl convinge a spune.
Nivel frastic:
1. propoziţie relativă: Te învaţă ce să faci / unde să te duci / cum să scrii/ încotro să
te uiţi / când să răspunzi.
2. propoziţie conjuncţională.
Elemente de relaţie: conjuncţiile că, să, dacă, ca...să, locuţiuni conjuncţionale cum că,
foarte rar precum că:
Te sfătuieşte să nu minţi.
Te anunţă că întârzie.
Mă întreabă dacă vin.
L-a anunţat ca la prânz să fie gata.
Te sfătuieşte cum că nu e bine.
Daţi exemple de enunţuri în care propoziţia conjuncţională să fie introdusă
prin precum că ( v. GALR II: 395).
Precizaţi clasa de substituţie a complementului secundar..
Numiţi câteva trăsături specifice complementului secundar.

47
Complementul (obiectul) indirect:
Definiţie:
Funcţie sintactică/actanţială în grupul verbal, reprezentând beneficiarul/destinatarul
procesului codificat prin verb. În cadrul grupurilor interjecţionale, adjectivale sau
adverbiale, ocupă poziţia adjunctului (termenului subordonat).
Exemple canonice:
Îmi trimite cărţi. Trimite cărţi prietenilor. Îmi e frig.
Citiţi în Gramatica limbii române, Dumitru Irimia (2008): Verbul,
tranzitivitatea indirectă.
Trăsături:
1. realizarea prototipică prin clitic sau/şi nume în dativ: v. exemplele de mai sus: Le
trimite cărţi prietenilor. Lor le trimite scrisori.;
2. are ca regenţi verbe, interjecţii, adjective sau adverbe;
3. este, de regulă, constituent obligatoriu în grupurile din care face parte: Lui Andrei
îi revine obligaţia asta. Îi e dor de tine. Ţi-e groază. Poate fi însă şi un
constituent facultativ: El îţi zâmbeşte. El îmi deschide uşa. E fidel obligaţiilor.
Vs. El zâmbeşte. Deschide uşa. E fidel.
De citit Caracterisiticile semantice ale complementului indirect, GALR II
(403-404).
Elemente regente:
A. În grupul verbal este admis de o clasă de verbe care impun nominalului implicat
în relaţie restricţii de formă, recte cazul D:
Nu-mi convine povestea ta. Îmi citeşte nota.
I.Verbele regente sunt:
1. monovalente: Îi plouă şi îi ninge.;
2. bivalente: Îmi prieşte clima., Mi se spune Mitică; I s-a urât cu binele; Îmi e
foame;
3. trivalente: Andrei ne trimite cărţi; I-am făcut un deserviciu. I-a ars două palme.
Mi se face teamă de el.

48
4. în unele scheme, este atras de verbul copulativ cu nume predicativ (exprimat prin
substantiv sau adjectiv): El îmi e/rămâne/devine prieten. Ele îmi
sunt/rămân/devin simpatice.
5. apare, de asemenea, în scheme tetravalente: Ei ni l-au propus director. (V + S+
OI+OD+PRS).
II. Locuţiunile verbale regente:
A aduce aminte, a părea bine/rău, a da naştere:
Lotusul este floarea care a dat naştere lumii, potrivit indienilor.
Îmi pare bine dacă l-am fovorizat pe Gigi Becali.
B. în grupul interjecţional are ca regenţi interjecţii de diverse tipuri:
Na-vă mere! Bravo mie! Vai lumii!
El jap! o palmă copilului. Hârşti! un şut portarului.
C. În grupul adjectival este impus sau admis de unele adjective, precum (v. GALR
II): accesibil, adecvat, analog, anterior, apt, conform, contrar, egal, exterior,
fatal, favorabil, fidel, indispensabil, inerent, inferior, interior, loial, necesar,
ostil, propice, propriu, refractar, superior, tipic, util, binevoitor, dator, drag,
familiar, firesc, păgubitor, potrivnic, premergător, prielnic, recunoscător, scump,
străin, vecin, vrăjmaş:
Este un program conform înţelegerii. (femininul apare de cele mai multe ori cu
nominal cu regim de acuzativ: conformă cu)
Constat că o opinie contrară guvernanţilor este considerată de primul-ministru un
act de nesupunere.
Este util elevilor.
Bugetul este nefavorabil învăţământului.
D. În grupul adverbial, în care centru de grup este un adverb adesea provenit din
adjectiv: adecvat, aidoma, conform, potrivit. O caracteristică a acestuia este că nu
se dublează niciodată.
Vom fi obligaţi să răspundem adecvat fiecăruis pacient.
Aidoma zicalei, Clujul tace şi le face. (Gazeta Sporturilor)
Rusia vrea să repare relaţiile cu NATO, potrivit oficialilor săi. (Internet)
Numiţi câteva trăsături specifice complementului secundar şi verbele regente.
Nivel propoziţional
1. substantive în dativ, dublate de clitice în dativ:
Dispariţiile din Triunghiul Bermudelor se datorează unui asteroid.
Ungurii îi datorează apreciere şi gratitudine lui Cozma.
2. clitice personale sau reflexive:
„Când îi dai banii, nu-i ia din prima, îi mai lasă o vreme pe masă...” (Cristian Tudor
Popescu, Nobelul românesc)
„Dumneavoastră v-aţi ars carnetul PCR în noaptea de 21 decemnrie’98, Liviu Babeş
şi-a ars propriul trup.” (ibidem)

49
3. pronume nonclitice
Puternicul angajament al firmei Avira Soft privind standardele de calitate ii asigura
acesteia o poziţie privilegiată.
Nu aştepta prea mult pentru a-i spune cuiva ceea ce simţi.
4. numerale, adesea dublate de clitice:
Primei îi dau o rochie.
Ambelor le place valsul.
5. numerale în construcţii cu demonstrativul semiindependent „cel”:
Celor două li s-a spus să revină.
Celei de-a doua i s-aspus să revină.
Realizări noncanonice:
1. prepoziţia la cu acuzativul:
Dă apă la animale. Îşi spune povestea la oricine.
2. prepoziţia la cu numerale.
La doi dintre ei li s-a făcut foame.
3. prepoziţia către cu nominale:
Zis-a el către Maria/mine/amândoi.
Nivel frastic
Funcţia de complement indirect se realizează prototipic la nivelul frazei prin subordonată
relativă. Subordonata completivă indirectă este introdusă printr-un conector (pronume şi
adjective relative sau nehotărâte) în cazul dativ, fără antecedent în regentă.
Cui nu-i place,/ nu-i trimit nimic.
Îi pot trimite/ oricui doreşte.
Este potrivnic/ oricărei persoane îl contrazice.
De asemenea, poate fi introdusă prin conectori relativi însoţiţi de prepoziţiile la sau către:
Trimit/ la cine doresc/ scrisori.
A zis/ către cine era acolo.
Tipologia complementului indirect:
1. Simplu (v. situaţiile anterioare), atunci când e exprimat printr-o singură parte de
propoziţie, o propoziţie ori este însoţit de semiadverv:
Trimit şi mamei o scrisoare.
2. Multiplu, atunci când nominalele care îl compun sunt coordonate fie printr-o
conjuncţie coordonatoare copulativă, disjunctivă sau prin juxtapunere:
Nici lui Ion, nici Mariei nu i-a convenit.
Lui X şi Y nu le pasă.
Mie sau ţie trebuie să ne aducă ceva.
3. Gramatica Academiei consideră că în cele mai multe situaţii, complementul indirect
este dublu exprimat (reluat):
Le dă apă animalelor. (în propoziţie, atunci când este exprimat printr-un nominal şi
printr-un clitic, iar în frază, atunci când este exprimat printr-o propoziţie şi printr-un
clitic.)

50
Îi dau cartea Mariei şi oricui vine.
Variaţii în realizarea complementului indirect (construcţiile eliptice):
După substantive nearticulate, prin omiterea unui component de tip adjectiv
participial, ori prin omiterea centrului verbal:
Odă bucuriei (odă închinată bucuriei);
Salutări colegilor/tuturor (transmitem salutări colegilor/tuturor).
După infinitivele lungi, care păsterază caracteristicile verbale, substantivul este
considerat atribut substantival datival (GALR) sau complement în GN (GBLR):
Trimiterea de ajutoare străinilor.
Precizaţi clasa de substituţie a complementului indirect.

Lrc sintaxa an3_

Recomendados

Recomendados

Mais conteúdo relacionado

Mais procurados

Mais procurados (20)

Destaque

Destaque (20)

Semelhante a Lrc sintaxa an3_

Semelhante a Lrc sintaxa an3_ (20)

Lrc sintaxa an3_