2. „ EU SUNT ÎNVIEREA ȘI
VIA ȚA; CEL CE CREDE
ÎN MINE, CHIAR DACĂ
VA MURI, VA TRĂI. ȘI
ORICINE TRĂIE ȘTE ȘI
CREDE ÎN MINE NU VA
MURI ÎN VEAC” (Ioan XI,
25-26)
3. • După Învă țătura cre ștină, atât lumea cât și omul au un
scop final
• Scopul lumii este înnoirea ei prin Dumnezeu
• Scopul vie ții omului este fericirea ve șnică în această
lume înnoită
4. • Pentru a ajunge
în acea lume,
omul trebuie să
treacă prin
moarte și înviere
• Moartea pune
capăt vie ții
pământe ști și
face ca omul să
ajungă pe un alt
plan de
existen ță, unde
continuă via ța
într-o formă nouă
• Via ța de dincolo
este concluzia
vie ții terestre
5. • Cel ce judecă și hotără ște soarta fiecărui om în via ța de
dincolo, este Mântuitorul Hristos
• De aceea este numit Dumnezeu Judecătorul
6. • Via ța viitoare
fiind ținta finală
spre care aleargă
to ți pământenii și
stând în strânsă
legătură cu via ța
de pe pământ, are
o deosebită
importan ță pentru
fiecare
• Învă țătura despre
via ța viitoare are
valoare și
teoretică și
practică – gândul
la Rai e un imbold
spre facerea
binelui în lumea
aceasta, iar
teama de Iad ne
re ține de la cele
rele
7. ÎNVĂ ȚĂTURA CRE ȘTINĂ DESPRE
MOARTE
• 1 No țiunea: prin moarte în țelegem sfâr șitul vie ții pământe ști; acest
sfâr șit se produce odată cu despăr țirea sufletului de trup – adică
odată cu separarea elementelor care compun fiin ța umană
8. • Despăr țirea se
produce fie din
cauza slăbirii și
mor ții celulelor
corpului, în
urma
bătrâne ților sau
bolilor, fie din
cauza
accidentelor,
care fac, să
dispară, în mod
violent, celulele
de la locul și
func ția care o
au
9. • Tocmai acest moment al despăr țirii sufletului de trup este ceea ce numim
noi moarte
• Sufletul, după despăr țire de corp, se întoarce la Dumnezeu (Eclez. XII, 7),
de la Care și-a primit existen ța, pentru a fi judecat și a- și primi răsplata, iar
trupul se întoarce în pământ, din care a fost luat (Gen. III, 19)
10. • 2 Cauza mor ții = este păcatul; moartea a intrat în lume odată
cu păcatul protopărin ților – este o consecin ță directă a
căderii primei perechi de oameni: „Pentru că plata păcatului
este moartea, iar harul lui Dumnezeu via ța ve șnică în
Hristos Iisus Domnul nostru” (Rom. VI, 23)
• Sf. Ambrozie: „Cauza mor ții a fost neascultarea” (De
Paradiso)
11. • 3 Universalitatea mor ții = fiind consecin ță a păcatului, moartea se
întinde până unde este păcat; cum păcatul există în to ți oamenii,
moartea are putere asupra tuturor
• Ea este universală – acest adevăr ni-l dovede ște experien ța și ni-l
mărturise ște Sf. Scriptură: „Precum printr-un om a intrat păcatul în
lume și prin păcat moartea, a șa și moartea a trecut la to ți oamenii,
pentru că to ți au păcătuit în el” (Rom. VI, 12)
12. • 4 Însemnătatea
mor ții = prin
moarte
încetează orice
activitate a
omului de a
spori în virtute
sau de a cădea
în păcate, până
în acel moment
fiecare î și poate
schimba
atitudinea, în
bine sau în rău
• Știind acest
lucru, fiecare,
gândindu-se la
mântuirea sa,
să lucreze cât
este în via ță
13. • „ Trebuie să
fac, până este
ziuă, lucrurile
Celui ce M-a
trimis pe Mine;
că vine
noaptea, când
nimeni nu
poate să
lucreze” (In.
IX, 4)
• „ Aici – pe
pământ – e
timpul
pocăin ței,
dincolo al
judecă ții” (Sf.
Ioan
Hrisostom,
Omilia 9)
14. • Dacă moartea e sigură pentru to ți, momentul ei nu este sigur
pentru nimeni
• Această nesiguran ță trebuie să fie pentru noi, un memento –
aducere aminte, un imbold de a ne conforma purtarea cu voia lui
Dumnezeu
• „ În toate faptele tale adu- ți aminte de sfâr șitul tău și în veac nu vei
gre și” (Sirah VII, 36)
15. JUDECATA PARTICULARĂ
• Moartea distruge trupul omenesc, partea materială din om, dar nu
are nici o putere asupra sufletului
• Sufletul, după despăr țirea de trup, î și continuă via ța într-un alt
plan de existen ță, întorcându-se la Dumnezeu î și prime ște răsplata
pentru faptele săvâr șite în această via ță
16. • Răsplata se
hotără ște după
moarte, întrucât
se face asupra
fiecărui suflet în
particular, se
nume ște
judecată
particulară
• Sentin ța
judecă ții
particulare se
dă nu numai pe
baza faptelor
săvâr șite de
om , ci se au în
vedere și
vorbele și
gândurile sau
cugetele
17. • Sf. Scriptură arată acest lucru în parabola bogatului
nemilostiv și săracul Lazăr; Mântuitorul spune: săracul
Lazăr, murind, „a fost dus în sânul lui Avraam”, iar bogatul
nemilostiv „în iad” (Lc. XVI, 22-23)
18. • Realitatea acestei
judecă ți o
mărturise ște și Sf.
Ap. Pavel: „rânduit
este oamenilor o
dată să moară, iar
după aceea să fie
judecata” (Evr. IX,
27)
• Adevărul despre
judecata particulară
îl mărturisesc și Sf.
Părin ți: „Nici unul
din cei ce nu au
scăpat aici de
păcate nu va putea
să evite, plecând
de aici,
răspunderile pentru
ele” (Sf. Ioan
Hrisostom, Omilii)
19. • Criteriile judecă ții particulare sunt: credin ța omului în Iisus
Hristos (Mc, XVI, 16) și faptele bune izvorâte din credin ță
sau „credin ța lucrătoare prin iubire” (Gal. V, 6)
• Judecata particulară nu este nici completă și nici definitivă
20. • Nu este completă –
întrucât nu se dă întregii
naturi umane, ea se dă
numai sufletului nu și
trupului
• Nu este definitivă –
deorece starea unora
poate fi modificată în
bine prin rugăciunile
Bisericii
• Numai la cea de a doua
venire a lui Hristos,
când vor învia și
trupurile și se vor uni cu
sufletele și numai după
judecata din urmă –
generală – vor merge
păcăto șii la via ța
ve șnică iar drep ții la
fericirea ve șnică
21. • Judecata particulară
se face de către
Mântuitorul Hristos,
de aceea este numit
și Dumnezeu
Judecătorul, „Tatăl
nu judecă pe nimeni,
ci toată judecata a
dat-o Fiului” (Ioan V,
22)
• Modul judecă ții
particulare – după
învă țătura Sf. Părin ți
ce o găsim și în
cântările și
rugăciunile Bisericii,
judecata particulară
se face astfel:
22. • După despăr țirea de
trup, sufletul, înso țit
de îngeri și demoni,
merge la judecată
trecând prin anumite
vămi, unde i se
cercetează trecutul
• La fiecare vamă i se
cere socoteală de
cele săvâr șite
• Dacă nu e găsit cu
păcate sufletul e dus
mai departe până
ajunge în rai
• Dacă la vreo vamă e
re ținut din cauza
multor păcate, atunci
e luat de duhurile rele
și dus în iad
23. • Demonii amintesc sufletului toate păcatele săvâr șite de
el în via ță fără a ține seamă dacă ele au fost sau nu
șterse prin Taina Pocăin ței
• Îngerii buni caută să apere și să ajute sufletul
24. • Vămile din văzduh
sunt foarte limpede
înfă ți șate de Ava
Isaia Pustnicul : „când
va ie și sufletul, vor
merge cu el îngerii și
vor ie și în
întâmpinarea lui toate
puterile întunericului,
dar atunci nu îngerii
vor lupta pentru el, ci
faptele pe care le-a
făcut”
25. • Și de Sf. Teodor Studitul: „Îngerii - buni și răi - se vor înfă ți șa înaintea
sufletului. Vederea acestora din urmă va pricinui sufletului o nesfâr șită
tulburare, dar va găsi o mângâiere la vederea și protec ția îngerilor celor buni.
Faptele bune ale omului și con știin ța curată sunt în acel moment de un mare
ajutor și reprezintă o mare bucurie pentru dânsul. Ascultarea, umilin ța,
faptele bune și răbdarea sunt sprijin sufletului, care urcă spre Domnul într-o
mare bucurie și înso țit de îngerii cei buni; în acest timp sufletul plin de
pasiuni și păcate este condus de demoni în iad unde va suferi ve șnic"
26. • De asemenea, Vămile văzduhului sunt înfă ți șate în istorisirea
Sfintei Teodora , pe care o aflăm în Via ța Sfântului Vasile cel Nou ,
duhovnicul său, scrisă de un ucenic al acestuia, Grigorie Tracul
27. • „ Cu mare iu țeală mergând noi de pe pământ spre înăl țimea
cerurilor, la început ne-au întâmpinat duhurile rele ale văzduhului
de la prima vamă , la care se intreabă de păcatele sufletului prin
cuvânt: vorbe de șarte, glume, vorbire fără rost, vorbe murdare,
batjocoriri și altele de felul acesta
28. • Vama a doua: Iară și urcând noi mai sus, am ajuns la vama
minciunii. La această vamă se întreabă de tot cuvântul mincinos , de
călcarea jurămintelor, de luarea în de șert – în derâdere, a numelui
lui Dumnezeu, de mărturiile mincinoase, de spovedaniile
neadevărate sau mincinoase
29. • Vama a treia:
De la acea
vamă mergând
noi în sus, am
ajuns la vama
clevetirii,
ponegririi,
vorbirii de rău,
a judecării și
osândirii
aproapelui .
Acolo am fost
opri ți și am
văzut cât de
greu păcat este
a cleveti și a
osândi pe
cineva, a-l
defăima, huli,
batjocori și a
râde de
păcatele altuia
30. • Vama a patra Alergând noi tot mai sus, am ajuns la vama aceea ce se
nume ște a lăcomiei sau îmbuibării pântecelui: duhurile necurate
împresurându-ne au adus înaintea mea toate păcatele: de am mâncat pe
ascuns și fără măsură, fără trebuin ță, sau dis-de-diminea ță, sau de am
mâncat fără rugăciune și fără să-mi fac semnul sfintei cruci. Îmi puneau
înainte de câte ori am mâncat în sfintele posturi, mai înainte de terminarea
sfintei slujbe
31. • De asemenea si be țiile toate mi le arătau rând pe rând, punându-
mi în fa ță toate paharele băute și numărul paharelor ce-am băut;
toate păcatele și plăcerile acestea ale pântecelui, pe care le
făcusem, mi le puneau înainte vame șii aceia
• Sfin ții îngeri însă sco țând din darurile Cuviosului Vasile, m-au
răscumpărat și de la acea vamă
32. • Vama a cincea - vama lenevirii și a trândăvirii , unde se cercetează toate
zilele și ceasurile petrecute zadarnic, fără lucrarea faptei bune. Acolo se
opresc: cei care poftesc și mănâncă din osteneli străine, care nu- și câ știgă
existen ța prin lucrul și sudoarea fe ței lor, care sunt plăti ți și nu lucrează
după învoiala făcută
• Se cercetează și cei care nu se îngrijesc a lăuda pe Dumnezeu și cei care se
lenevesc în duminici și sărbători a merge la vecernie, la utrenie, la
dumnezeiasca Liturghie și celelalte slujbe de laudă a lui Dumnezeu
33. • La acea vamă se
cercetează
lenevirea,
trândăvia și
neglijen ța fiecărui
cre știn, mirean ori
cleric, care n-a
purtat grijă de
sufletul său sau de
sufletele
încredin țate lor
• Acolo se
cercetează cu
deamănuntul toate
păcatele izvorâte
din lenevire si
mul ți sunt opri ți și
se prăbu șesc în
iad
34. • Vama a șasea - vama furti șagului = Vame șii acelei vămi încearcă acolo cu
deamănuntul sufletele despre feluritele păcate ale furturilor, răpirilor și
în șelătoriilor, pe ascuns sau pe fa ță
• La această vamă, de și ne împiedicarăm pu țin, pentru că nu s-au găsit în
mine furti șaguri, afară de cele făcute în copilărie, pu ține, și acelea din
pu ținătatea min ții, am trecut fără să stăm mult
35. • Vama a șaptea - a
avari ției și a iubirii de
argin ți = Numai cei
cu inimă bună,
asemenea lui
Avraam, care sunt
milostivi și fac
dreptate și fapte
bune, care miluiesc
pe săraci, care ajută
pe cei ce sunt în
nevoi și în primejdii,
aceia câ știgă cu
înlesnire de la
Dumnezeu iertarea
păcatelor și trec
vămile văzduhului
fără supărare, pentru
milosteniile lor.
Aceasta o adeveresc
dumnezeie știle
Scripturi, zicând:
„ Milostenia izbăve ște
din moarte și acoperă
mul țime de păcate"
(Tob. 12, 9)
36. • Vama a opta = a cametei - Acolo se cercetează to ți aceia
care- și dau banii cu camătă, agonisindu- și dobândă
necurată, lacomii și cei care țin în casele lor lucruri străine
37. • Vama a noua -
înaintea noastră s-a
arătat chinul
nedreptă ții Acolo
se cercetează cu
deamănuntul
judecătorii nedrep ți,
care părtinesc pe
cei vinova ți și
osândesc pe cei
nevinova ți
• Se mai cercetează
oprirea plă ții
lucrătorilor, cei care
negu țătoresc cu
cântare și măsuri
măsluite și to ți cei
care, într-un fel sau
altul, au fost
nedrep ți și au făcut
nedreptate
38. • Vama a zecea - a
zavistiei – zavistie =
invidie, pizmă,
gelozie, ură,
du șmănie, discordie,
gâlceavă, ceartă
• Acolo se cercetează
to ți aceia care s-au
zavistuit unul pe
altul, vrăjmă șiile,
urâciunea, neiubirea
de fra ți și de
aproapele, cu
feluritele răută ți ce
izvorăsc din aceste
păcate
39. • Vama a unsprezecea - a mândriei cu fiicele ei: slava de șartă, lauda, iubirea
de sine, obrăznicia, înal țarea cu mintea
• Acolo se cercetează păcatele de mai sus, adică dacă, trufindu-se, n-a dat
ascultare parin ților trupe ști ori duhovnice ști, de s-au încrezut mai mult în ei
decât în Dumnezeu, dacă au dispre țuit pe semeni ori s-au mândrit cu
știin ța, cu dregătoria, cu bogă ția, cu hainele, cu neamul bogat
40. • Vama a
douăsprezecea - vama
mâniei, a iu țimii și a
lipsei de milă
cercetau, punând
înainte toate păcatele
mele făcute în mânia
și iu țimea mea cât am
trăit pe pământ
• Ori de câte ori m-am
mâniat, iu țit, tulburat
și am țipat la cineva
cu cuget rău și cu
privire sălbatică.
Chiar și pentru cele
ce din dragoste
sfântă, vrând a trage
pe cineva din păcate
și a-l pune în bună
rânduială, de m-am
tulburat cu mânie și
iu țime asupra lui, ori
de l-am amărât sau de
l-am bătut, ori de m-
am pornit asupra
cuiva cu mânie și
41. • Vama a
treisprezecea - a
ținerii de minte a
răului și a
răzbunării - se
cercetează to ți
aceia care țin în
inima lor amintirea
răului, cei care
răsplătesc cu rău
pentru răul făcut
sau care sunt
învrajbi ți cu al ții
• Suindu-ne noi tot
mai sus în văzduh,
am întrebat pe
sfin ții îngeri care
mă duceau:
spune ți-mi de unde
știu aceste
înfrico șate puteri și
stăpâniri ale
văzduhului toate
faptele rele ale
oamenilor ce
trăiesc pe pământ
în toată lumea, ale
fiecăruia în parte?
42. • Sfin ții îngeri mi-au răspuns: Tot cre știnul, la Sfântul Botez, prime ște de la
Dumnezeu pe îngerul său păzitor, care, nevăzut, îl păze ște pe dânsul ziua și
noaptea, călăuzindu-l la tot lucrul bun, pe calea vie ții și a mântuirii, în tot
timpul vie ții lui, până în ceasul mor ții. El scrie în cartea sa toate cuvintele,
mi șcările și lucrurile cele bune făcute de om în via ța sa
43. • Asemenea și căpetenia
iadului, care dore ște să
tragă tot neamul
omenesc în pierzarea
sa, pune pe lângă
fiecare om ce se na ște
pe câte unul dintre
duhurile viclene. Acela,
umblând aproape de
om îndată ce vede că
omul a înclinat spre
rău, a vorbit rău și a
păcătuit, scrie toate
păcatele în catastiful
său, pe care îl duce la
vămi, cu toate păcatele
omului scrise de el. În
acest chip sunt știute
de vame șii văzduhului
toate păcatele tuturor
oamenilor din lumea
pământească
44. • După ce sufletul se desparte de trup, aceste duhuri ale vămilor
văzduhului îl opresc, arătându-i scrise toate păcatele lui. Pe sufletul
care are mai multe fapte bune decât păcate, nu-l pot opri vame șii
aceia; dar dacă vor afla la el mai multe păcate decât fapte bune, îl
opresc un timp, în iad, unde-l muncesc atât cât le îngăduie dreptatea
dumnezeiască
45. • Acolo suferă greu și se chinuie ște sufletul acela până ce, cu
postiri, rugăciuni, milostenii, sfinte liturghii, parastase, pomeni și
alte faceri de bine făcute în numele lor de către ai săi, prime ște
iertare pentru păcatele sale
46. • Cei care primesc cu
vrednicie Sfânta
Împărtă șanie, urcă
u șor la cer, apăra ți
fiind de îngeri și de
rugăciunile sfin ților
lui Dumnezeu, care
se roagă pentru
mântuirea lor. Cei
care n-au făcut nici
unele din cele de
folos în toată via ța
lor, n-au parte de
nici un ajutor și
sfin ții îngeri nu pot
să aducă pentru ei
cuvânt de apărare
47. • Dacă însă un suflet s-ar arăta atât de păcătos, încât să nu mai aibă nădejde
de mântuire, fiind sortit în ve șnica osândă, atunci diavolii îl pogoară în
adâncurile iadului, la ve șnică muncă. Acolo il țin până la Învierea ob ștească
și a doua venire a Domnului. Dupa aceea, se va munci ve șnic, împreună cu
trupul în care a vie țuit,
• Pe această cale se suie spre cercetare numai sufletele acelea care sunt
luminate cu Sfântul Botez și credin ța cre ștină
48. • Vama a paisprezecea - vama uciderii - Acolo se cercetează
cu deamănuntul sufletele cre știne ști pentru păcatul greu al
uciderii
• Feluritele ucideri de oameni, sinuciderile, ba chiar și
gândurile și sfatuirile demonice pentru săvâr șirea acestui
groaznic păcat
49. • Vama a cincisprezecea - vama descântecelor, vrăjitoriilor, ghicirilor,
fermecătoriilor, a otrăvitorilor și chemătorilor de diavoli, spiritism -
„Întru tine să nu se afle nimeni care să- și treacă fiul sau fiica prin
foc, nicu unul care veste ște prevestind, nici un prezicător sau
ghicitor sau vrăjitor sau vreunul care descântă farmece sau care
cheamă spirite sau care vorbe ște cu mor ții. Căci urâciune este
înaintea Domnului tot cel ce face acestea...” (Deut. XVIII, 10-13)
50. • Pentru aceste
lucruri, Dumnezeu a
pedepsit pe regele
Manase, care trecea
prin foc, în valea
Hinom, pe fii săi și
descânta, vrăjea și
fermeca, fiind luat
rob în Babilon
• Iar regele Saul a
fost părăsit de
Dumnezeu, înfrânt
în război și omorât,
pentru că a fost la
vrăjitoarea din En-
dor ca să-i
ghicească
51. • Vama a
șaisprezecea -
vama desfrânârii
- Acolo se
cercetează tot
felul de
desfrânare sau
curvie,
închipuirea
păcatului cu
mintea sau
zăbovirea
gândului in acel
păcat, învoirea
cu atingerile
pătima șe,
căderile în
desfrânare,
persoanele,
vremea și locul
unde s-a săvâr șit
păcatul, visuri
necurate, porniri
si priviri cu gand
necurat
52. • Diavolii sco țând
lucrurile cele de
desfrânare ale
mele, scrise în
catastifele lor, mă
învinuiau cu
asprime, arătându-
mi persoanele cu
care păcătuisem în
tinere țile mele,
vremea când
gre șisem și n-
aveam ce să
răspund, că a șa era
• Atunci sfin ții îngeri,
împotrivindu-se lor,
ziceau: Sufletul
acesta a părăsit
păcatul desfrânării
de mul ți ani, și de
atunci a petrecut în
cură ție și în
înfrânare
pustnicească
53. • Diavolii însă au strigat: Știm și noi că de mult a părăsit acest
păcat, dar păcatele desfrânării le-a avut în ea, pentru că nu s-a
mărturisit cu adevărat înaintea duhovnicului, nici n-a luat de la el
cuvenitul canon, ca să facă pocăin ță până la ștergerea lor. Pentru
aceasta lăsa ți-ne-o nouă și duce ți-vă fără ea; ori răscumpăra ți-o
cu fapte bune. Îngerii lui Dumnezeu dând din lucrurile mele cele
bune și mai ales din darurile Cuviosului meu Părinte Vasile, abia
ne-am izbăvit de acea cumplită primejdie, și a șa am plecat de
acolo
54. • Vama a
șaptesprezecea -
vama preacurviei sau
adulterului - se
cercetează păcatele
celor căsători ți, care
nu- și păzesc credin ța
și legământul făcut la
cununie, adică nu- și
păzesc patul lor
curat, ca și siluirile, a
acelora care silesc
femei ori fete spre
acest păcat
55. • Vama a optsprezecea –
a păcatului sodomiei =
homosexualitatea și
lesbianismul, a
incestului - se
cercetează păcatele
acestea nefire ști și
altele și mai necurate,
făcute în ascuns, de
care ru șine este a le și
pomeni, ale păcatelor
numite și contra
naturii. Mergând mai
înainte, sfin ții îngeri
mi-au zis: Ai văzut,
Teodoro, înfrico șatele
vămi ale văzduhului?
56. • Să știi că mai nici un
suflet nu le trece fără
supărare, deoarece
toată lumea zace în
răutatea smintelilor și
mai to ți oamenii sunt
iubitori de desfătări și
de desfrânare. Abia
dacă pu țini se feresc
de necură țiile
desfrânării și- și
omoară poftele
trupe ști. Pu țini sunt
aceia care trec vămile
acestea cu libertate.
Cei mai mul ți, venind
până aici cad și pier
pentru că ace ști
cumpli ți cercetători ai
faptelor desfrânării
răpesc sufletele lor și
le trag la iad,
muncindu-le
57. • Vama a nouăsprezecea - vama ereziilor, a lepădării de dreapta
credin ță ortodoxă - Acolo se întreabă gândurile necuvenite și
părerea strâmbă fa ță de dreapta credin ță cre ștină, depărtările de
dreptcredincioasa mărturisire a adevăratei credin țe, neîndeplinirea
făgăduin țelor și îndatoririlor cre știne ști, îndoiala în credin ță, hula
asupra sfin țeniei
58. • Vama a douăzecea – vama nemilostivirii, cruzimii și învârto șării
inimii - chiar de s-ar afla cineva nevoitor în multe postiri și
rugăciuni, de și-ar păzi chiar și fecioria ori cură ția, de și-ar fi
înfrânat trupul său și-ar fi omorât poftele cele rele dintr-însul, dar
dacă a fost neîndurat și nemilostiv, închizându- și inima sa fa ță de
aproapele sau aflat în felurite suferin țe, acela, de la acea vamă,
cade în adâncul iadului, unde este închis și în veci nu află milă
59. • În cartea: „Calea sufletelor în ve șnicie – Vămile văzduhului”, a
părintelui Nicodim Măndi ță (1886-1975), vie țuitor în Mănăstirea
Agapia, sunt descrise Vămile de la 21 la 24, iar ele „reprezintă,
subliniază părintele Nicodim, cale pe care trebuie să meargă
sufletele – bune sau rele – spre a trece din via ța temporală la via ța
ve șnică”
60. • Vama a douăzeci și una –
vama slujirii la idoli – de și
numai lui Dumnezeu I se
cuvine toată slava,
cinstea și închinăciune,
au fost și mai sunt oameni
care au cinstit anumite
fiin țe vii: animale păsări,
ori chipurilor turnate din
metal, lut, ori celor
cioplite în lemn sau piatră
• Multă lume se închină
diferitelor patimi pe care
le iubesc devenind idolii
lor – ceea ce iubesc mai
mult
61. • „ Afară câinii și
vrăjitorii și
desfrâna ții și
uciga șii și
închinătorii de
idoli și to ți ce
ce lucrează și
iubesc
minciuna”
(Apoc. XXII, 15)
62. • Vama a douăzeci și doua
– vama sulemenirii - să
încetezi a-ţi mai vopsi
buzele, unghiile şi faţa şi
să rămâi cum te-a zidit
Dumnezeu. Nu-ţi dori să
devii mai presus de
Dumnezeu; fiindcă, atunci
când te vopseşti cu culori
roşii, Îl huleşti pe
Dumnezeu. E ca şi cum ai
spune: „Dumnezeu n-a
ştiut sau n-a putut să mă
facă cu buze sau unghii
roşii;
63. • Și ceea ce n-a putut
să facă Dumnezeu, o
voi face eu, ca să par
mai frumoasă să mă
admire şi preţuiască
bărbaţii şi femeile
fără minte şi să-mi
spună că sunt
„modernă, nu
înapoiată”. Însă în
felul acesta îl
întristezi pe
Dumnezeu”
64. • Aşadar, dacă Îl
iubeşti pe
Dumnezeu şi ţi-e
frică de Dânsul,
să încetezi a te
mai vopsi și să-ţi
împodobeşti de
aici încolo
sufletul cu
smerenie,
cuvioşenie şi
virtuţi. Atunci se
va bucura şi
Dumnezeu, şi
îngerii, şi Maica
Domnului, şi
sfinţii, şi te vor
ocroti şi
învrednici să intri
în Împărăţia
Cerurilor
65. • Vama a douăzeci și treia – vama fumatului - în anul 1905 ,
Sfântul Siluan Athonitul a petrecut câteva luni în Rusia,
mergând deseori pe la mănăstiri. Odată călătorind în tren, s-
a a șezat lângă el un negustor, care cu un gest prietenesc și-
a deschis în fa ța lui port țigaretul de argint, îmbiindu-l cu o
țigară
66. • Părintele Siluan a
mul țumit pentru
propunere, însă a
refuzat să ia țigara.
Negustorul a zis:
„ părinte, nu cumva
refuza ți deoarece
crede ți că e păcat?
Dar fumatul ajută
adeseori în via ța
activă; e bine să mai
înlături încordarea
muncii și să te
odihne ști câteva clipe.
Când fumezi, este mai
u șor să por ți o
discu ție de afaceri
sau prietenească. Și,
în general, după felul
cum merg lucrurile în
via ță..." În continuare,
încercând să-l
convingă pe Părintele
Siluan să ia o țigară,
a vorbit cu însufle țire
în apărarea fumatului
67. • Atunci Părintele Siluan i-a zis: „domnule, înainte de a vă aprinde
țigara, ruga ți-vă pu țin: spune ți doar Tatăl nostru" Negustorul a
răspuns: „păi, nu prea merge să te rogi înainte de fumat". Părintele
Siluan a încheiat: „deci, orice lucru înainte de care nu merge
rugăciunea netulburată, mai bine să nu-l facem"
68. • Vama a douăzeci și patra – vama simoniei – ob ținerea de
foloase materiale necuvenite prin utilizarea statutului de
slujitor al Domnului
69. • Izbăvindu-mă de acele înfrico șate vămi ale văzduhului, cu inimă
bună, cu bucurie, ne-am suit pe calea aceea tot mai sus, deasupra
tuturor acelor vămi, ajungând la por țile cerului, cu milostivirea lui
Dumnezeu, Care a ajutat sufletul meu de a trecut slobod
• Am întrebat pe sfin ții îngeri care mă duceau: spune ți-mi oare to ți
cre știnii trec pe aici, prin vămile acestea? Oare nu este cu putin ță
vreunuia dintre ei să treacă pe altă parte la cer, decât numai pe
aici?
70. • Sfin ții îngeri mi-au răspuns: Nu este altă cale pentru sufletele
cre știnilor care se suie la ceruri. To ți trec pe aici
• Dacă cre știnul î și mărturise ște cu adevărat păcatele sale, faptele
rele, îi pare rău, se căie ște că le-a făcut, î și împline ște canonul
cuvenit și părăse ște păcatele, făcând roade vrednice de pocăin ță,
apoi păcatele acelea le șterge nevăzut dumnezeiasca milostivire
71. • Când un suflet ca acela trece pe aici, întrebătorii din vămile
văzduhului, deschizându- și catastifele lor, nu află scris nimic în ele
asupra lui, nici nu-l pot supăra, nici îngrozi pe acel suflet; ci el
trece lin în sus, la ceruri, la Scaunul Dumnezeirii, ca să se închine
și să fie răsplătit cu fericirea ve șnică în cereasca împără ție
72. • Diavolii, după ce văd că sufletului osârduitor, prin mărturisirea
adevărată, părăsirea păcatelor, împlinirea canonului și aducerea
de roade de pocăin ță, i se șterg păcatele din catastifele lor, îl
războiesc din nou, mai groaznic decat înainte, pentru a-l arunca în
alte păcate ca să-l înscrie din nou în catastifele lor
73. • Spovedania este izvor de
mântuire pentru om! de
multe nenorociri și
necazuri îl scapă pe om,
făcân-du-l să treacă
ne ținut de vame și și să
se înal țe liber la
Dumnezeu
• Mul ți nu- și spun păcatele
lor, unii crezând că au
destulă vreme ca să se
pocăiască și să li se ierte
gre șelile, iar al ții
ru șinându-se de
duhovnic, iar pentru
aceasta vor fi cerceta ți cu
asprime la trecerea prin
vămi
74. • Vămile nu trebuie luate în
sens material ci spiritual,
deoarece tot ce se spune
despre ele se referă la
suflet
• Prin această învă țătură
se exprimă adevărul că
sufletul, după despăr țirea
de trup, trebuie să dea
seama, înaintea dreptă ții
divine, de via ța sa
pământească și să tragă
consecin țele acestei
vie ți, din toate punctele
de vedere
75. • Descrierea vămilor s-a făcut și se face într-un mod concret,
pentru a putea astfel clarifica, mai u șor, o idee din lumea de
dincolo
• După Învă țătura cre ștină, sufletele celor adormi ți trăiesc
despăr țite de trup , până la Învierea generală: „Fie că trăim,
fie că murim, ai Domnului suntem” (Rom. XIV, 8)
76. • Sufletul repausa ților este activ cu toate func țiile sale: cugetă,
dore ște, simte
• Dovada ne-o dă Mântuitorul în parabola bogatului nemilostiv și a
săracului Lazăr (Lc. XVI, 19-31)
• Bogatul cunoa ște cauzele nenorocirii sale – deci judecă, are
ra țiune. Simte dureri în starea în care se află – deci, are sim țuri,
bogatul și Avraam se văd și se aud, bogatul aspiră la alinarea
situa ției sale – deci, are voin ță
77. • Î și aduce aminte de
fra ții săi – are
memorie
• Cu toate acestea
nu- și poate traduce
în fapte dorin țele
sale, întrucât după
moarte nimeni nu
mai poate lucra
pentru mântuirea
sa : „Trebuie să fac,
până este ziuă,
lucrările Celui ce
M-a trimis, că vine
noaptea, când
nimeni nu poate să
lucreze” (In. IX, 4)
78. • Via ța de dincolo se
pregăte ște aici, pe
pământ; aici e pus
omul în fa ța unui
examen moral; aici i se
dă libertatea de a
decide să trăiască
aproape sau departe
de Dumnezeu; dincolo
trage doar
consecin țele celor
făcute pe pământ
• Răsplata sau pedeapsa
pe care o primesc
repausa ții îndată după
judecata particulară,
nu este aceea și pentru
to ți. Ea e diferită de la
suflet la suflet, întrucât
și starea cu care
pleacă fiecare e
diferită de la om la om
79. • Starea în care se află
drep ții se nume ște
RAI , iar aceea a
păcăto șilor – IAD
• RAIUL – este loc și
stare : 1. în care se
aflau primii oameni
până la căderea în
păcat (Gen. II, 8) 2. în
care se află sufletele
drep ților de la judecata
particulară la judecata
universală (Lc. XXIII,
43) 3. în care se vor
afla drep ții învia ți – cu
trup și suflet – de la
judecata universală în
ve șnicie
80. • Raiul există numai de la Jertfa de pe Golgota încoace
• El a fost inaugurat de Mântuitorul, după ce s-a pogorât la iad și a
eliberat de acolo sufletele drep ților și se mai nume ște: Împără ția
cerurilor, Casa Tatălui ceresc, bucuria Domnului
81. • IADUL – este locul și starea în care ajung sufletele păcăto șilor
imediat după judecata particulară și în care se află și duhurile
necurate
• Tot iad se cheamă locul și starea în care se află păcăto șii după
Învierea generală și se mai nume ște: foc nestins, gheenă,
întunericul cel mai dinafară
82. • Pdepsele din iad constau din: îndepărtarea de la fa ța lui Dumnezeu,
lipsa comuniunii cu sfin ții, mustrări de con știin ță și alte diferite
necazuri
83. ÎNVIEREA MOR ȚILOR
• 1. Înviere =
înseamnă revenire
la via ță a unei fiin țe
care a mai existat
• Învierea mor ților –
înseamnă revenirea
la via ță a tuturor
oamenilor care au
trăit pe pământ și au
decedat înainte de a
doua venire a
Domnului
• A doua venire a
Domnului va avea
loc la sfâr șitul lumii
actuale când
sufletele omene ști,
din lumea de
dincolo, se vor uni
din nou cu trupurile
în care au mai trăit
și în această unire
vor trăi ve șnic
84. • Învă țătura Bisericii
despre Învierea mor ților
o găsim exprimată în
artic. 11-12 al
Simbolului de Credin ță :
„A ștept învierea
mor ților; Și via ța
veacului ce va să vie” și
este întemeiată pe Sf.
Scritură și Sf. Tradi ție
• În Vechiul Testament ,
profetul Isaia scrie:
„Mor ții tăi vor trăi și
trupurile lor vor învia”
(Isaia XXVI, 19, Ezech.
XXVII, 1-14)
85. • În Noul Testament , Mântuitorul spune: „Vine ceasul în care
to ți cei din morminte vor auzi glasul Lui, și vor ie și cei ce au
făcut cele bune, spre învierea vie ții, iar cei ce au făcut cele
rele spre învierea osândirii” (In. V, 28-29). Sf. Apostoli
propovădiuesc cu multă convingere și căldură: „... că va să
fie învierea mor ților: și a drep ților și a nedrep ților” (F. Ap.
XXIV, 15)
86. • Sf. Părin ți arată: „Noi
a șteptăm să primim îndărăt
și trupurile noastre care au
murit și au fost aruncate în
pământ” (Sf. Justin
Martirul), Sf. Damaschin
spune despre înviere că se
va întâmpla prin
„atotputernicia lui
Dumnezeu”
• Învierea este piatra de
temelie pe care stă
Biserica: „Dacă nu este
înviere a mor ților, nici
Hristos n-a înviat. Și dacă
Hristos n-a înviat,
zadarnică este atunci
propovăduirea noastră,
zadarnică și credin ța
voastră”
87. • 2. Învierea mor ților va fi la a doua venire a Domnului și la sfâr șitul lumii, la
auzul „glasului Fiului lui Dumnezeu” (In. V, 28) și al „trâmbi ței celei de apoi”
(I Cor. XV, 52)
• 3. învierea va fi universală – vor învia atât drep ții cât și păcăto șii: „... că va
să fie învierea mor ților: și a drep ților și a nedrep ților” (Fapte XXIV, 15) cu
acela și trup cu care au trăit pe pământ
88. • 4. Cei învia ți se vor deosebi unii de al ții după vârstă și gen,
spune Sf. Ev. Ioan: „ Și am văzut pe mor ți, pe cei mari și pe
cei mici, stând înaintea tronului...” (Apoc. XX, 12)
• Trupurile înviate vor fi asemenea tupului lui Iisus după
înviere: nestricăcioase, strălucitoare – preamărite, puternice
– nu supuse bolilor, nemuritoare
89. • Vor exista deosebiri între trupuri determinate de vrednicia lor de pe
pământ: „alta este strălucirea soarelui și alta este strălucirea lunii
șia alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebe ște în
strălucire. A șa este și învierea mor ților” (I Cor. XV, 41-42)
• Defectele trupe ști din via ța actuală: orb, șchiop, etc. nu vor exista
în via ța viitoare
90. • 5. Posibilitatea și realitatea învierii mor ților e atât de frumos prezentată de
Sf. Ap. Pavel: „Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi
prin puterea Sa” (I Cor. VI, 14)
• 6. Învierea mor ților este un act de dreptate ce se face omului. Omul
activează pe pământ cu trup și suflet, de aceea este just ca el să fie răsplătit
în întrega sa natură: trup și suflet
91. A DOUA VENIRE A DOMNULUI ȘI JUDECATA
UNIVERSALĂ
• În Simbolul de credin ță
marturisim că Iisus
Hristos va veni pe
pământ „ca să judece
vii și mor ții”
• Venirea aceasta se
deosebe ște de prima
atât prin caracterul cât
și prin scopul ei
• Prima venire a fost în
chip smerit – a doua va
fi cu mărire, la prima
venire a fost judecat de
oameni – la a doua va
veni să judece El
lumea
92. • Despre a doua venire, în Noul Testament se vorbe ște în dese rânduri,
arătându-se modul cum se va întâmpla dar nu și timpul când va fi
• Mântuitorul spune: „ ... Vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu
putere și cu slavă multă”( Mt. XXIV, 30)
• La Înăl țarea Domnului îngerii spun Sf. Apostoli: „ ... Acest Iisus care S-a
înăl țat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-a ți văzut mergând la cer”
(Fapte I, 11)
93. • Timpul acestei veniri
nu este cunoscut
decât de Dumnezeu,
„De ziua și de ceasul
acela nimeni nu știe,
nici îngerii din
ceruri...”, nici
oamenii de pe
pământ
• Mântuitorul de și nu a
precizat timpul
revenirii Sale, nu ne-
a lăsat fără să ne
dea unele indica ții
generale, spunând
că revenirea Sa va fi
precedată de
anumite semne:
94. • 1. Predicarea Evangheliei
la toate popoarele, „ Și se
va propovădui această
Evanghelie a împără ției în
toată lumea spre mărturie
la toate neamurile” (Mt.
XXIV, 14)
• 2. Convertirea întregului
popor evreu la cre știnism,
aceasta au prezis-o profe ții
și despre realizarea ei
vorbe ște și Sf. Ap. Pavel:
„ Și după aceea se vor
întoarcefii lui Israel și-L vor
căuta pe Domnul,
Dumnezeul lor, și pe David,
regele lor; și-n zilele de
apoi se vor minuna întru
Domnul și-ntru bunătă țile
Lui” (Osea III, 5)
95. • „ ... Împietrirea s-a
făcut în Israel în parte,
până ce va intra tot
numărul neamurilor. Și
astfel întregul Israel se
va mântui ...” (Rom. XI,
25-26)
• 3. Venirea lui Enoh și
Ilie, ace știa se vor
întoarce pe pământ cu
misiunea de a predica
oamenilor pe Hristos.
De aceea Antihrist li se
va opune și-i va răpune
(Apoc. XI, 3-7)
96. • 4. Apari ția lui Antihrist
– adică a răută ții
întrupate, acest nume
se referă fie la
adversarii lui Hristos,
fie la o persoană
anume, care va apărea
la sfâr șitul lumii.
Puterea lui va lua
sfâr șit prin venirea
Domnului (II Tes. II, 3-
4)
• 5. Apostasierea unora
de la cre știnism,
persecu ții, războaie,
foame, boli, cutremure
de pământ, semne mari
pe cer, apari ția
proorocilor mincino și,
răspândirea diferitelor
vicii între oameni: ură,
desfrâu, neascultare
de părin ți etc.
97. • Prin ele
Dumnezeu
vrea să ne
descopere că
toate acestea
trebuie să se
întâmple
înaintea
sfâr șitului
lumii
• Ele sunt un
indiciu că
lumea se
apropie de
sfâr șit a șa
cum
bătrâne țile
sunt un indiciu
că oamenii se
apropie de
moarte
98. CUM SE VA ÎNTÂMPLA A DOUA VENIRE?
• I. Pe cer va
apărea
semnul
Sfintei
Cruci, ca
indiciu că
Cel ce a fost
răstignit
pentru
mântuirea
oamenilor
vine iară și
în lume:
„Atunci se
va arăta pe
cer semnul
Fiului
Omului și
vor plânge
toate
neamurile
pământului
și vor vedea
pe Fiul
Omului
venind pe
norii cerului,
cu putere și
cu slavă
multă” (Mat.
XXIV, 30)
99. • II. La a doua venire, Domnul va judeca viii și mor ții, pe to ți oamenii care au
trăit pe pământ, de la începutul lumii și până la momentul judecă ții. De aceea
se nume ște Judecata Universală
• Despre ea vorbe ște Mântuitorul în diferite parabole: a neghinei semănate
printre grâu, a năvodului (Mt. XIII), a celor 10 fecioare (Mt. XXV) dar și în
mod direct (Mt. XXV, 31-46): „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa... Va
ședea pe tronul slavei și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile
pământului și-i va despăr ții pe unii de al ții, precum desparte păstorul oile de
capre...”
100. • III. Judecata din urmăva fi: a) Universală – vor fi judeca ți to ți
oamenii din toate timpurile dar și duhurile necurate; b) Solemnă și
Publică – întrucât se va face cu toată măre ția în fa ța întregii lumi;
c) Definitivă și Supremă – sentin ța ei este ve șnică
• IV. Scopul ei este să constate cum a folosit fiecare om darurile
primite de la Dumnezeu, Domnul va judeca și răsplăti fiecărui om
după credin ța, gândurile, vorbele și faptele sale
101. • V. Sentin ța va cuprinde
două păr ți: a) una
referitoare la drep ți și
b) alta la păcăto și
• Partea referitoare la
drep ți va fi: „Veni ți
binecuvânta ții Tatălui
Meu, mo șteni ți
împără ția cea pregătită
vouă, de la întemeierea
lumii” (Mt. XXV, 34); iar
cea referitoare la
păcăto și va fi: „Duce ți-
vă de la Mine,
blestema ților, în focul
cel ve șnic care este
gătit diavolului și
îngerilor lui” (Mt. XXV,
41)
102. • Lucrul pe care-l
avem acum în
suflete, atunci se
va descoperi, va
lumina și va
îmbrăca întru slavă
trupurile noastre:
„După cum în timpul
lunii Aprilie,
rădăcinile îngropate
în pământ
odrăslesc și dau la
iveală frunze, flori
și fructe - și se fac
vădite atât
rădăcinile cele
bune, cât și cele
care dau spini –
a șa va fi și în ziua
aceea; faptele pe
care le-a săvâr șit
fiecare cu trupul
său se vor vădi și
se vor arăta atât
cele bune cât și
cele rele.atunci va
avea loc judecata și
deplina răsplătire”
(Sf. Macarie
Egipteanul, Omilii
duhovnice ști)
103. LOCUL JUDECĂ ȚII UNIVERSALE
• Va fi pământul, iar profetul Ioil spune: „Voi strânge neamurile toate și-n valea
lui Ioasafat le voi coborâ și-acolo Mă voi judeca cu ele ...” (Ioil, IV, 2)
• Valea lui Ioasafat se află între Muntele Măslinilor și Ierusalim
• Denumirea Ioasafat înseamnă – Judecala lui Dumnezeu
104. • Când vorbim despre sfâr șitul lumii, nu în țelegem o distrugere totală
a ei, o întoarcere în neant; ci în țelegem o schimbare a legilor naturii
actuale și stabilirea unei noi ordini, în a șa fel că va fi un cer nou și
pământ nou: „Dar noi a șteptăm, potrivit făgăduin țelor Lui, ceruri noi
și pământ nou, în care locuie ște dreptatea ” (II Petru III, 13)
105. • Preamărirea va fi
elementul esen țial al
condi ției ale șilor în
Împără ția Cerurilor
strălucind de slava lui
Dumnezeu; de aceea
întreaga via ță a
cre știnului trebuie să
fie marcată de un
climat de preamărire
eshatologică:
„Luminat, omul atinge
culmile ve șniciei (...)
Și chiar fără să fie în
cer, el se întâlne ște cu
puterile cere ști în
cântarea neâncetată;
sălă șluindu-se în cer
ca un înger, el
conduce întreaga
creatură la Dumnezeu”
(Sf. Grigorie Palama)
