3. AURORA POLARA
Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire
intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din
proximitateazonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor
de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera
nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală,
termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire
la zeița romană a zorilor,Aurora, și la titanul care reprezenta
vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-
octombrie și martie-aprilie. Înemisfera sudică, fenomenul poartă
numele de auroră australă, după James Cook,
o referință directă la faptul că apare în sud.
Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe
alte planete din sistemul solar,
precum Jupiter, Saturn, Marte și Venus. Totodată, fenomenul este
de origine naturală, deși poate fi reprodus artificial prin explozii
nucleare sau în laborator.
4.
5. CURCUBEUL
Curcubeul este un fenomen optic și meteorologic care se manifestă prin apariția pe cer a
unui spectru de forma unui arc coloratatunci când lumina soarelui se refractă în picăturile
de apă din atmosferă. De cele mai multe ori curcubeul se observă după ploaie, când soarele este
apropiat de orizont.
Centrul curcubeului este în partea opusă soarelui față de observator. Trecerea de la o culoare la
alta se face continuu, dar în mod tradițional curcubeul este descris ca având un anumit număr
de culori; acest număr diferă de la o cultură la alta, de exemplu în tradiția românească secvența
culorilor este adesea prezentată astfel: roșu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo și
violet, și memorată sub forma acronimului ROGVAIV. Ordinea culorilor este de la roșu în
exteriorul arcului la violet în interior.
În condiții de vizibilitate bună uneori se poate observa și un curcubeu mai slab, concentric cu
primul, ceva mai mare și cu ordinea culorilor inversată. Teoretic există nu numai acest curcubeu
secundar, ci o infinitate de ordine superioare, dar practic cu ochiul liber au fost observate doar
primele patru; al treilea și al patrulea sunt și mai slabe și se află de aceeași parte cu soarele,
ceea ce îngreunează mult observarea.
Curcubeu în Bucureşti, România
Același fenomen are loc și în alte condiții, de exemplu cu lumina lunii (sau orice altă sursă de
lumină) în loc de soare, cu picături de apă provenite de la spargerea valurilor, fântâni arteziene,
cascade, stropitori etc., cu alte lichide în loc de apă ori cu obiecte solide și transparente (sticlă,
polistiren etc.) în formă sferică ș.a.m.d.
6.
7. ELECTROLUMINESCENTA
Electroluminiscența este un fenomen optic și electric, în care un material
emite lumină ca răspuns la un curent electric care trece prin el, sau de
la un câmp electric puternic. Acest lucru este diferit de emisia de lumină
care rezultă din căldură (metale incandescente), din reacții chimice
(chimioluminiscență), ca efect de sunet (sonoluminiscență), sau din alte
acțiuni mecanice (mecanoluminiscență).
Efectul de electroluminiscență a fost descoperit în 1936 de către
cercetătorul Georges Destriau, în laboratorul fizicienei atomiste Marie
Curie. Descoperirea a fost dezvoltată în anii următori până la un produs
de serie, o folie luminiscentă. În 1962 a fost descoperită dioda
electroluminiscentă, LED, un produs semiconductor care emite lumină
dacă i se aplică tensiune electrică.
8. HALOUL
Haloul este un inel luminos, multicolor, care poate apărea pe bolta cerească în
jurul Soarelui sau al Lunii în condiții atmosferice propice. Apare din cauza
reflexiei sau refracției luminii în cristale de gheață care sunt prezente la nori de
mare altitudine.
Fenomenul halo (cunoscut si ca nimb sau aureola) reprezinta un grup de
fenomene optice sau luminoase, care se formeaza in rezultatul refractiei si
reflectiei razelor solare in cristalele hexagonale de gheata, care se contin in norii
cirostratus la inaltimea de 7-12 km, unde temperatura este de -30 de grade.
Multe sunt aproape de soare sau luna, dar altele sunt in alta parte si chiar in
partea opusa a cerului. Ele se pot forma, de asemenea, in jurul luminii
artificiale, in vreme foarte rece, atunci cand cristalele de gheata numite "praf de
diamant" plutesc in aerul din apropiere.
"Toata apa este inghetata, adica sub forma de cristale hexagonale de gheata. Si
atunci cand turbulenta este puternica, dar turbulenta poate fi atunci cand este
foarte cald, hexagoanele acestea se misca haotic si atunci razele solare nimeresc
sub unghiuri diferite. Astfel apare fenomenul optic de halou" (Ilie Boian pentru
BBC).
9. MIRAJUL
Un miraj (sau o Fata Morgana) este un
fenomen optic datorat devierii razelor de lumină la trecerea
printr-un mediu neomogen, în particular prin straturi
de aer aflate la temperaturi diferite.
Cuvântul provine din francezul mirage, care la rândul său
provine din latinul mirare, care înseamnă "a părea"
10. UMBRA
Umbra este o zonă în care lumina directă, generată de o sursă de
lumină, nu poate ajunge datorită împiedicării trasmiterii acesteia prin
existența unui obiect opac între sursa de lumină și zona umbrei. Umbra
este o proiecție bidimensională a obiectului opac interpus, reproducând
cu o oarecare precizie silueta corpului tridimensional. Precizia siluetei
depinde de mai multor factori, dar în primul rând de unghiul sub care se
găsește suprafața pe care este proiectată umbra față
de bisectoarea conului unghiului solid al difuzării luminii.
Un obiect astronomic creează o umbră vizibilă de dimensiuni mari pe
suprafață planetei noastre, atunci cândmagnitudinea aparentă a corpului
ceresc este egală sau mai mică decât - 4 [1]. Un astfel de caz de umbră
se produce în timpul fenomenului astronomic cunoscut ca eclipsă.
Actualmente singurele corpuri cerești capabile de a produce umbre
semnificative pe Pământ sunt Soarele, Luna și, în anumite
condiții, planeta Venus.
11.
12. PROIECT REALIZAT DE:
Aciobanitei Bianca
Frank Erika Raluca
Tancabesteanu Valentina