1. MIHAI BABELE
EROILOR
războiului pentru apărarea
PATRIEI
contra cotropitorilor ruşi,
celor vii şi celor morţi
dedic această carte.
MALURILE
MORŢII
Războiul 1992
ruso - moldav
1

2. REFERINŢE
Această carte, ca şi toate operele renumitului scriitor Mihai Babele, e scrisă în stilul
romanului istoric. Evenimentele sunt expuse în rânduială cronologică, cu date concrete şi
personaje concrete.
Aspectul politic al acestui război este expus în câteva fraze. Accentul se pune pe
caracterul războiului, văzut de părţile implicate, în aspecte diferite. Sute de nume şi
acţiunile lor concrete, ori pasivitatea lor, egală cu trădarea...
E singura carte din cele publicate de reprezentanţii ambelor maluri ale Nistrului,
unde evenimentele sunt redate în aceeaşi perioadă de vreme. Corect şi adevărat sunt
redate faptele eroice ale soldaţilor, poliţiştilor, voluntarilor şi comandanţilor aflaţi în
tranşee, acţiunile prost gândite şi trădătoare ale comandamentului suprem şi
conducătorilor politici.
În această carte este tot: viziunea acestui război de pe ambele maluri ale Nistrului,
date istorice, persoane concrete cu soarta lor, zeci de episoade ale acestui război...
Nicolae Petrică,
general de brigadă, comandantul
platoului de la Cocieri, fostul şef al
Marelui Stat Major al forţelor armate
a Republicii Moldova
Cu problemele de toate zilele, mulţi dintre noi încep să uite evenimentele amare din
primăvara – vara lui 1992. Doar acel război n-a fost altceva decăt un război pentru apărarea
Patriei, contra cotropitorilor ruşi.
Această carte se deosebeşte din mulţimea de cărţi scrise pe această temă prin faptul
că autorul nu este numai un bun cunoscător al artei militare, ci şi un talentat maestru al
cuvântului. Citind această carte, înţelegi cauza adevărată a acestui război, dar şi de ce acest
conflict continuă şi până acum.
Prin munca sa cinstită, autorul parcă a înălţat un monument eroilor noştri căzuţi
pentru apărarea Patriei şi celor ce au vărsat sănge pentru apărarea acestui pământ.
Vladimir Beşleagă,
scriitor
2

3. Scrisă de un autor talentat, această carte te fascinează de la început... şi nu te poţi
rupe de ea până la sfârşit. Se citeşte uşor, frazele sunt construite astfel încât să fie clare atât
pentru militari, cât şi pentru femei, tineret.
Cel mai preţios este faptul că autorul a pătruns adânc în psihologia şi caracterele
eroilor săi, atât de clar descrie operaţiunile desfăşurate de părţile beligerante, de parcă a
participat la ele.
Când am citit manuscrisul (cartea nu era încă editată), aveam impresia că mă aflu în
tranşee, că de la mine miroase a praf de puşcă, că alături sunt prietenii mei de luptă...
Extraordinar de bine vorbeşte despre luptătorii de rând, despre subofiţerii şi ofiţerii
părţilor beligerante, care se aflau nemijlocit în tranşee, despre cei care de fapt au suportat
consecinţele acestui război pe pielea lor, care uneori stau flămânzi, nu dormeau, pe care îi
mâncau păduchii în tranşee, dar care visau la un viitor fericit...
Nu prea bine caracterizează comandamentul suprem şi cercurile politice ale părţilor
beligerante, lipsa capacităţilor de a conduce operaţuinile militare manifestate de
comandamentele supreme, corupţia şi interesele nemijlocite manifestate de cercurile
politice pentru spălarea banilor prin intermediul acestui război...
Valeriu Troenco,
general – maior de justiţie,
participant activ la război
pe prima linie.
Cine şi orice ar vorbi despre războiul ruso-moldav din 1992, nu poate să nu spună
despre meritele Brigăzii de Poliţie cu Destinaţie Specială. În ultimul timp însă se încearcă
să se reducă din meritul ei...
Cu cât mai mult timp trece de la acel război, cu atât mai mulţi se găsesc eroi. Cresc ca
ciupercile. Însă în tabloul acelor evenimente nu se înscriu, căci erau departe de acolo. Şi ei
au ales metodele de a murdări eroii adevăraţi, care au apărat Patria nu prin cuvinte, ci prin
fapte.
Împreună cu autoru, am adunat materiale despre activitatea BPDS în acel război.
Autorul arunca cu pricepere poveştile, basmele, istoriile închipuite ale unor combatanţi,
întotdeana analiza şi compara cu documentele.
Anton Gamurari
general-maior de poliţie,
primul comandant al BPDS
3

4. Prin hotărârea Camerei Superioare a Curţii
Europene a Drepturilor Omului de la
Strasbourg № 349 din 08. 07. 2004, Rusia
a fost recunoscută ca agresor în războiul
ruso-moldav din 1992 şi ocupanta
părţii de est a Republicii Moldova.
P R E F A Ţ Ă.
S-au scurs 20 de ani din perioada evenimentelor care au zguduit nu numai lumea, ci şi
mica noastră republică.
S-a destrămat faimosul imperiu sovietic, ca un castel de nisip. Ceea ce părea de
nezdruncinat şi veşnic s-a prefăcut în praf şi pulbere. Ideologia comunistă, pusă la baza
politicii multor ţări cu regim dictatorial, şi-a pierdut valoarea.
Acest lucru se referă şi la Moldova.
S-au început schimbările...
Distrugerea stereotipurilor vechi, respingerea a tot ce e nou, barierele ideologice şi
lingvistice, au lipsit de siguranţă majoritatea funcţionarilor sovietici.
E cazul să amintim că anume în această perioadă separatismul, criminalul, împărţirea
averii statului au atins apogeul şi influenţau evenimentele.
În această carte evenimentele, toate procesele sunt redate prin faptele oamenilor care
au participat la război. De la ţărani simpli, care au început reformele la ei acasă, apoi cu
arma în mână s-au ridicat la apărarea Patriei contra cotropotorilori ruşi, care voiau să ne
întoarcă în trecut, până la persoane ce ocupau posturi înalte în conducerea ţării.
Vedem faptele eroice ale unora, ticăloşia şi laşitatea altora, pe cei ce nu şi-au făcut
datoria civică şi de serviciu...
Problemele nerezolvate la începutul anilor 90 se resimt şi acum. Nu s-a beneficiat de
independenţa ţării, nu au fost create organele necesare de ocrotire a dreptului, nu s-au
consolidat structurile de stat pe întreg teritoriu, nu a fost trecută armata sub jurisdicţia
ţării, dând posibilitate separatiştilor, sprijiniţi de structurile de stat şovine ale Rusiei, să
sepună mâna pe putere în autorităţile locale şi să rupă o bucată din ţară, bătându-şi joc de
populaţia băştinaşă, a cărei majoritate este alcătuită din moldoveni.
În plan politic, această ruptură îngrijorează întreaga Europă.
Sunt bucuros că autorul a ridicat aceste probleme, că nu e indiferent de tot ce s-a
făcut, ori mai bine zis nu s-a făcut în aceşti ani de independenţă, amintindu-le istoricilor că
4

5. despre trecutul poporului nostru şi ale ţării, despre eroii ce şi-au sacrificat vieţile lor tinere
în războiul ruso-moldav din 1992, trebuie să afle generaţiile tinere.
Dacă s-ar fi dat dovadă de tărie de caracter, îndrăzneală, de risc personal de a-şi
asuma răspunderea pentru a rezolva probleme strigente care apăreau în fiecare zi, fiecare
oră, fiecare minută, dar s-ar fi selectate cadre, capabile să rezolve aceste probleme, sunt
convins că foarte multe greşeli puteau fi evitate, iar ţara nu era să fie fărâmiţată şi furată.
Anton Gamurari,
general-maior de poliţie,
primul comandant al Brigăzii de Poliţie cu
Destinaţie Specială.
Din partea autorului.
Comuniştii ortodocşi în frunte cu al doilea om în ierarhia puterii de stat din URSS,
dar care visa să fie primul, Anatolii Lukianov, pentru a păstra imperiul sovietic, deja
putred, au format republici separatiste în Azerbaidjan, Georgia, Moldova. S-a încercat şi în
ţările baltice, şi în Ucraina. Însă tentativele au eşuat.
În Moldova Lukianov trebuia să formeze cinci republici separatiste, însă au rezultat
doar două. Gagauzia, cu o populaţie cu rădăcini turcice, şi Transnistria, populată majoritar
de moldoveni(42%) şi de alte naţionalităţi.
Conflictul din Transnistria, care a degenerat treptat într-un război ruso-moldav, a
fost descris de reprezenranţii părţilor beligerante, fiecare din punctul său de vedere. Au
scris generalul Nicolae Petrică, colonelul Anatolie Munteanu, jurnalista Valentina Ursu,
scriitorul Iurie Colesnic, Trofim Ştefan şi alţii.
O carte de 800 de pagini a scris colonelul M.M. Bergman, un evreu născut în
Transnistria, comendantul militar al Tiraspolului. În ea îl laudă mai mult pe generalul rus
Aleksandr Lebedi, şi ca majoritatea evreilor, îi denigrează pe moldoveni.
Ca să nu mai vorbim de cartea Galinei Andreeva!
În toate aceste cărţi scrise de separatişti, se pronunţă ura seculară a lepădăturilor
venite pe pământul moldovenesc faţă de moldoveni, care nu mai voiau să se închine în faţa
ruşilor, care n-au mai vrut să fie conduşi de venetici de tot soiul.
Asta este principala cauză a conflictului transnistrean.
Războiul a fost o urmare a acesteea...
5

6. Dintr-o telegramă secretă cifrată expediată
pe 22 iunie 1992 de către generalul
Netkaciov, comandantul Armatei a 14-a
ruseşti dislocată în Transnistria,
ministrului Apărării al Federaţiei Ruse
Pavel Graciov: „… Raportez că un prim
bilanţ al primelor patru zile de luptă în
Bender, este faptul că datorită implicării
nemijlocite a Armatei a 14-a, formaţiunile
armate separatiste au putut evita
nimicirea în totalitate şi şi-au recăpătat
moralul de luptă...”
* * *
Anul 1988. Tiraspol, RSSM, pe al cărei teritoriu au fost dislocate Armata a 14-a
sovietică şi întreg arsenalul militar retras din întreaga Europă.
Era în toi „perestroika” (încercarea de restructurare şi renovare a sistemului sovietic pe
cale de prăbuşire). Comandamentul acestei armate, inclusiv comandantul ei, Anatolie
Sergheev, au simţit că „şuruburile” au slăbit şi că îşi pot permite anumite activităţi… pe cont
propriu. Nimeni nu-i mai controla atât de strict conform prevederilor statutului. Cei care
veneau totuşi în control mergeau mai mult la pescuit sau… în saune cu domnişoare…
Aceeaşi stare de relaxare au început s-o simtă şi ofiţerii inferiori de care în orice armată
în lume depinde disciplina. Ca urmare, a început să crească numărul a tot felul de încălcări de
statut, de dezertare, de sustrageri de muniţie, de mutilări prin împuşcare de către proaspeţii
recruţi, inclusiv din motive de dragoste neîmpărtăşită. Dar principala cauză a acestor
automutilări pentru a scăpa de armată era faptul că „înflorea” aşa-numita „dedovşcina”, un fel
de banditism sau feudalism primar promovat de militarii cu un anumit stagiu în raport cu
proaspeţii lor camarazi abia încorporaţi. Era fenomenul ce a caracterizat dintotdeauna armata
rusă ţaristă şi mai ales sovietică.
S-au activizat brusc tot felul de elemente criminale şi şovine, velicoruse.
X X X
„Harababura” din stânga Nistrului s-a intensificat în special după 31 august 1989, când
o parte din deputaţii din stânga Nistrului, la comanda directă a unor forţe de la Moscova, prin
intermediul serviciilor secrete din KGB, au refuzat să accepte noile legi şi autorităţi de la
Chişinău. Frica Moscovei de a pierde controlul asupra părţii din dreapta a RSSM şi unificarea
ei cu România de la care a fost ruptă prin agresiune în 1940 o făcea să apeleze la orice mijloc.
Ulterior, o recunoaşte însuşi Ghenadi Selezniov, preşedintele Dumei de Stat din Federaţia
6

7. Rusă într-un discurs rostit chiar în Parlamentul Republicii Moldova: „…am creat o autonomie
în Transnistria pentru a împiedica Moldova să se unească cu România şi, astfel, să iasă de sub
influenţa noastră…” Adevărul gol-goluţ rostit într-un moment necontrolat de sinceritate.
Atunci, în spiritul unor tradiţii imperiale seculare, în Transnistria a început
persecutarea moldovenilor băştinaşi, determinându-i „să plece” sau „să ne accepte”. S-a
început de la nivelul copiilor, părinţilor, profesorilor. Chiar dacă statistic (de fapt) moldovenii
constituiau 42%. S-a început cu închiderea grădiniţelor, apoi a şcolilor. Mulţi moldoveni erau
concediaţi nemotivat. În serviciu rămâneau doar cei care acceptau să colaboreze cu noile
structuri promoscovite.
Au apărut primii refugiaţi.
Mass-media a început să transmită non stop tot felul de reportaje, informaţii, filme şi
„filmuleţe” despre moldoveni. A apărut şi fenomenul solicitanţilor de azil la Moscova pe motiv
că moldovenii i-ar persecuta pe bază de limbă şi identitate, pentru a obţine astfel locuinţe şi
tot felul de beneficii la Moscova. Şi, în scop de propagandă, autorităţile ruse îi ajutau.
Îşi continua vechiul rol imperial ca instrument de stăpânire şi biserica ortodoxă rusă.
Banii enoriaşilor moldoveni continuau să curgă spre metropolă. Cinismul depăşea orice
imaginaţie „creştină”.
X X X
La 2 septembrie 1990, ca într-o farsă, aşa-numitul „Congres al deputaţilor sovietelor de
toate nivelurile” (de fapt o strânsură de venetici) şi sub bagheta anumitor structuri de la
Moscova cu personaje concrete din serviciile speciale ale acestei metropole declară (cu ce
drept?!) crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Pridnestrovie (interesant: în
traducere cuvântul înseamnă limitrof, din apropiere, deci – de pe ambele maluri nistrene).
Ori în traducere inversă Transnistria înseamnă „Zadnestrovie” (vezi: Zadneprovie, Zavoljie
etc.) şi nu „Pridnestrovie”. Până şi în titlu o gafă. De fapt, nu era. Era o confuzie special
lansată de serviciile secrete ale „noii” republici Federaţia Rusă… nostalgică (şi imperială).
* * *
Armata a 14-a sovietică era dislocată nu numai pe teritoriul Moldovei sovietice, ci şi pe
o bună parte din Ucraina de Sud. Contingentul ei de trupe aflat în Republica Moldova şi mai
exact în Transnistria număra la începutul anului 1990 un efectiv de circa 3000 de ofiţeri şi
specialişti militari, peste 12 000 de soldaţi din serviciul activ şi angajaţi prin contract.
Armata avea în dotare 9 fabrici-brutării, 410 bucătării de campanie, 3 spitale militare
bine dotate, peste 2000 de unităţi de transport, în special de tip „Ural” şi „KamAz”-uri
militare, 87 vagoane cu proiectile pentru instalaţiile reactive „Grad” şi „Uragan”, 56 de
vagoane cu proiectile pentru artilerie de toate tipurile de calibrul 152 mm, 31 vagoane pentru
tunurile de 203 mm, 30 000 de mine pentru aruncătoarele de mine, peste 250 de tancuri T-62
B şi T-72, 220 instalaţii reactive, 14 000 de proiectile teleghidate antitanc, peste 300 de BTR-
uri şi BMP (respectiv – transportoare blindate şi TAB-uri uşoare), 1280 de tone de
echipament pentru 200 000 de militari şi multe altele.
În această listă nu sunt introduse componentele din depozitele de la Cobasna,
considerate cele mai mari din Europa.
… Abia după proclamarea, la 2 septembrie 1990, a separării („independenţei”) de către
structurile comandate direct de serviciile speciale de la Moscova (Igor Smirnov, fiind persoana
7

8. trimisă direct în acest scop) şi formarea RMN, guvernul Moldovei a început să se preocupe de
aceste manifestări orientate împotriva Republicii Moldova.
La 12 septembrie 1990 Mircea Druc, prim-ministru al RSSM a pus problema creării
unui Departament Militar, care a fost format prin hotărâre de Guvern nr. 319, condus de
tânărul maior al KGB Nicolai Chirtoacă, cu un stat de personal alcătuit din… 10 persoane.
Pe la sfârşitul lunii septembrie 1990, separatiştii găgăuzi, influienţaţi şi conduşi de
Moscova şi conducerea Transnistriei, au hotărât să formeze şi ei un stat şi să iasă din
componenţa RSSM.
Pentru a stopa acest proces, guvernul a organizat un pohod pe teritoriile ocupate de
găgăuzi. În ajutorul găgăuzilor Moscova a trimis din oraşul Bolgrad trupe de paraşiutişti, din
divizia de paraşiutişti dislocată acolo.
Conducerea naivă şi tot atât de naiv parlamentul RSSM au cerut ajutor de la Moscova.
Mai pe scurt, au cerut lupul să păzească oile.
Moscova a trimis în RSSM o unitate de interne sub comanda general-colonelului
Şatalov, comandantul suprem al acestor unităţi din URSS.
Mare scârbă s-a mai abătut pe capul parlamentarilor moldoveni, când Şatalov a doua zi
de sosire la Comrat a organizat paza adunării, unde a fost proclamată Republica Găgăuză.
Guvernul şi parlamentul Moldovei a cerut de la Moscova ca aceste trupe să fie retrase
de pe teritoriul ţării. Chemarea a sunat ca în vacuum! Nu ştiau, ori nu-şi închipuiau că aşa
ceva se poate întâmpla pe teritoriul unei republici unionale(Moldova era parte componentă a
URSS) . Dacă ruşii intră pe un teritoriu străin, este imposibil ori foarte greu să-i alungi.
Aşa s-a întâmplat şi de data asta. Dacă nu erau revoltările din Caucaz, Tatarstan,
Başkiria, Ţările Baltice, unde era necesitate de aceste trupe speciale, ei nu mai plecau.
În 1998-1999, când NATO bombarda Iugoslavia, ruşii i-au
propus preşedintelui Slobodan Miloşevici ca să întroducă ei trupe
ruseşti. El însă a refuzat spunând: „dacă pe teritoriul Iugoslaviei vor
intra trupele NATO, apoi ei, atigându-şi scopul vor pleca. Dacă intră
ruşii, nu vor pleca niciodată.”
În octombrie 1990, la iniţiativa aceluiaşi Mircea Druc a fost înfiinţată unitatea
militarizată „Tiras-Tighina” cu un efectiv de 100 de persoane având iniţial în dotare tocmai…
câteva pistoale Makarov şi câteva automobile ZIL. Baza efectivului o constituiau rezervişti
care au luptat în Afganistan. Ulterior, membrii acestei unităţi au luptat eroic pe diverse
sectoare ale războiului ruso-moldovenesc declanşat ulterior.
Locotenent-colonelul Anton Gamurari a depus câteva rapoarte ministrului de Interne
Ion Costaş, dovedind necesitatea creării a încă unui batalion cu destinaţie specială. Micul
detaşamentul de poliţie cu destinaţie specială nu putea hotărî problemele care apăreau tot mai
des şi mai acute.
Evenimentele din Gagauzia au confirmat cele propuse de Gamurari. Dacă Moldova
avea la dispoziţie măcar un batalion cu efectivul complectat şi bine dotat, atunci nu era
necesitatea de a chema trupele duşmănoase ruseşti, nu eram să fim atât de umiliţi în
problemele Găgăuziei.
La sfârşitul lunii octombrie hotărârea a fost luată şi Gamurari s-a apucat energic de
formarea acestui batalion. Doritorii de a face serviciu în acest batalion treceau nişte testări
8

9. serioase. Gamurari verifica nu numai starea fizică, dar şi capacităţile de a gândi, de a lua
hotărâri momentane corecte. Din aproximativ 20 de doritori selecţiona unu. Moscova dădu
semne de nelinişte. De ce le trebuie la moldoveni două batalioane cu destinaţie specială? Ca să
nu se sperie ruşii, batalionul a primit denumirea de batalion de patrulă şi santinelă nr. 1 al
MAI.
X X X
Din amintirile colonelului M. M. Bergman, originar din Transnistria, un separatist
înflăcărat, şeful comenduirii militare din Transnistria şi Tiraspol:
„… După 2 septembrie 1990, cu excepţia unei anumite retorici verbale, Chişinăul oficial
nu a întreprins nimic pentru a opri separatismul. Peste tot era linişte şi pace. Trenurile
circulau de pe un mal al Nistrului pe celălalt fără nici un fel de probleme. Nu existau nici un
fel de posturi de supraveghere.
Era o situaţie care nu convenea nici administraţiei separatiste de la Tiraspol şi nici
stăpânilor ei de la Moscova. De aceştia se uitase, nimeni nu le acorda nici un fel de atenţie.
Pentru a se vedea luaţi în seamă aveau nevoie de un conflict, de haos, de sânge. Şi atunci au
organizat o provocare: la 1 noiembrie trei angajaţi ai Omon-ului de la Riga (adăpostit aici
după crimele comise la Riga), purtând haine civile au trecut câte unul Nistrul, pe podul de
lângă Dubăsari. Pe malul drept care predomină ca înălţime peste cel din stânga au organizat
un punct de tragere pentru lunetişti.
Concomitent, prin oraş s-a răspândit zvonul că la 2 noiembrie poliţia va pătrunde în
oraş şi „îşi va introduce orânduielile ei româneşti”. Populaţia era chemată să vină de
dimineaţă la pod şi să împiedice poliţia să pătrundă în oraş. La rândul său conducerea din
oraş, dirijată de la Tiraspol, a pregătit un grup masiv de instigatori şi provocatori şi mijloace
de tehnică grea pentru a apăra, chipurile, podul.
Evenimentele ulterioare s-au desfăşurat strict după plan: la 2 noiembrie un număr
mare de persoane, convocate la comandă, au fost plasate să bareze cea mai circulată
magistrală automobilistică din sudul URSS, Poltava. Sute de automobile de tot felul nu-şi mai
puteau continua drumul. Multe din autocare transportau produse perisabile din Bulgaria,
Grecia, Turcia. De la Moscova s-a telefonat şi s-a cerut deblocarea traseului…”
La locul cu pricina a fost trimis un mic detaşament de trupe speciale (Omon)
moldoveneşti şi unitatea nr. 1 de RRS. Acţiunea de deblocare a fost încredinţată colonelului
Vârlan, şef de direcţie MAI.
… Victor Grosu se afla în prima linie. Erau dotaţi doar cu scuturi, bastoane şi baloane
cu „Ceremuha”. Armele au fost lăsate în autobuz. Aveau, conform instrucţiei, de înfruntat o
mulţime agresivă. Falangă cu scuturi şi lovituri de bastoane în scuturile de protecţie, care,
senor, urmau să producă un anumit efect asupra mulţimii. Persoanele din primele rânduri au
început să cedeze. Existau însă forţe din spate care presau. La un moment dat s-au produs
busculade.
Brusc, din mulţime au avansat tineri cu alură atletică şi cu bâte din lemn de stejar care
i-au atacat imediat pe omon-iştii moldoveni. Se vedea limpede că erau de profesie. Au atacat
fără şovăire, cu mişcări de tipi antrenaţi, mizând vizibil pe surpriză. Vizau spargerea apărării
poliţiştilor. Dar aceştia au rezistat presiunii. Se vedea că intuiau cu cine au de-a face. Se luptau
cu „colegi”, dar aflaţi acum de altă parte a baricadei. Deşi, lungi, bâtele îşi atingeau ţinta, nu
şi-au dovedit eficienţa: aveau de-a face cu alţi profesionişti nu mai puţin experimentaţi.
9

10. Prin câteva mişcări abile şi rapide Victor pară o lovitură de astfel de bâtă şi imediat lovi
el. O lovitură care, i se păru, îl imobiliză pe atacant. Acesta însă, scăpând bâta, nu cedă şi atacă
din nou din răsputeri. Flăcăul scăpă din mâni bâta dar rezistă la lovitură fără să cadă. Evident
era un cadru de elită. Măsurându-şi puterile, Victor lovi cu o forţă dublă. Acum flăcăul căzu
fără să dea semne de activitate. După o scurtă şovăială mulţimea trecu peste corpul acestuia.
Victor se convinse definitiv că de astă dată nu era vorba de o simplă gloată fără vreo
coordonare din interior. Puteau fi şi nişte persoane din fostele structuri de forţe speciale.
Brusc, ca la comandă, mulţimea de aparent „gură-cască” se dădu la o parte şi din spate
îşi făcu apariţia un buldozer de drumuri cu lamă de răzuire enormă care ocupă mai mult de
jumătate de drum. Arăta hidos şi ameninţător.
Rândurile de omono-işti (trupele speciale) au început să cedeze. În spatele acestui
monstru de metal „mulţimea” a prins brusc la curaj şi înaintă. Îi avea în primele rânduri pe
aceeaşi flăcăi cu bâte. Poliţiştii au folosit gaz lacrimogen care pentru scurt timp îşi produse
efectul: mulţimea şovăi. Ca făcut, vântul începu însă să sufle dinspre râu şi mână cu
repeziciune gazul în altă parte. Buldozerul înaintă acum cu şi mai mare viteză fiind vădit
pornit să strivească sub şenile pe oricine i s-ar fi opus. Nu mai putea fi oprit cu nimic. Ca un
animal preistoric şi necruţător. Flăcăii din OMON nu dispuneau de nici un fel de grenade, mai
puţin antitanc, unicele potrivite în momentul respectiv. Să fi fost perfect informaţi
provocatorii cu ce armament erau înzestrate persoanele din detaşamentul cu destinaţie
specială trimis? Se pare că răspunsul era clar: da.
Omono-iştii de la Riga, pitiţi pe celălalt mal, vedeau perfect ce se întâmplă pe malul
stâng. Puştile cu lunetă tip Kalaşnikov erau pregătite de tragere. Dar nu puteau s-o facă. Ar fi
putut fi auziţi şi atunci o păţeau cu siguranţă.
Decizia urma s-o ia comandantul grupei care însă nu dorea să moară. Nu-şi dorea să
moară nici şi pentru că, vecinul său de casă din dreapta, un bussinesman începător dintre
foştii lucrători din aparatul orăşenesc de partid îi va prelua nevasta… Nu, nu avea de ce să
moară!
Buldozerul continua să înainteze ameninţător spre combatanţi moldoveni din trupele
speciale antrenând după el şi mulţimea. Ca luptător cu experienţă îşi dădu seama că colegii săi
nimeriseră într-o situaţia practic fără ieşire. Singura scăpare – ar fi fost să recurgă la arme.
Parcă ghicindu-i ideea ultimul rând de luptători moldoveni, înarmaţi cu pistoale-
mitralieră au deschis focul. Împuşcau de fapt în aer. Mulţimea însă se opri brusc. Nimeni nu
prevăzuse o astfel de întorsătură a lucrurilor. Contravenea clar scenariului elaborat de cineva.
Comandantul echipei OMON-ului de la Riga, faimoşi pentru crimele din oraşul
respectiv la comanda autorităţilor superioare de la Moscova (evident, nu au acţionat niciodată
pe cont propriu şi de aceea nici nu pot fi judecaţi cu uşurinţă ca vinovaţi de tot ce făceau.
Executau ordine. Erau subordonaţi cuiva. Nu însă chiar ca simple piese dintr-un angrenaj)
trase şi cu primul glonț îl ucise pe buldozerist. Ceilalţi doi camarazi au tras asupra mulţimii.
Fireşte că, trase de profesionişti, gloanţele şi-au atins ţinta, nimerind pe cineva din mulţimea
agitată şi inconştientă.
Comandantul ordonă retragerea imediată: „Dispariţia, flăcăi!”.
Între timp, buldozerul, rămas fără stăpân, continuă să înainteze, până ce nu se opri de
la sine putere, dând peste o bordură care îl depăşea. Mulţimea de „voluntari” dispăru ca prin
10

11. farmec, dând bir cu fugiţii. Spiritul de turmă se vădi şi de astă dată. Oricum, magistrala a fost
„curăţată” şi redată circuitului. Camioanele de mare tonaj au putut să-şi continue
nestingherite calea.
Despre faptul că în rândul „protestatarilor” existau victime s-a anunţat seara de
posturile TV ruse, care, orchestrat, ca la comandă au atribuit vina de „victime în rândul
populaţiei civile”, fireşte, conducerii Moldovei. Fără probe şi dovezi… Cu gura mare. De la
Moscova s-a sunat şi s-a cerut imperativ demiterea colonelului Vârlan. Ulterior, deşi toţi
ofiţerii din unitatea trimisă au declarat că nimeni dintre subordonaţi nu a tras în mulţime,
colonelul a fost demis…
Obedienţă, prostie, nepăsare pentru destinul unor oameni fără vreo vină? S-au simpla
funcţionare a unui mecanism mintal: cineva „de sus” ordonă şi noi executăm din oficiu, fără a
replica, crâcni… Ca nişte imbecili, cărora li se pot aplica orice tratamente de umilire.
Standarde duble. În primul rând, în plan moral.
Din amintirile edificatoare în acest sens, ale colonelului M. M. Bergman:
„… Acţiunea provocatoare a conducerii de la Tiraspol şi a serviciilor speciale ale URSS
şi din regiunea transnistreană şi-au avut efectul programat. Toată presa URSS a dat vina pe
autorităţile de la Chişinău care depăşind orice limite, au masacrat o demonstraţie paşnică.
Adică aşa-numitul „popor” al Pridnestroviei nu mai doreşte să convieţuiască cu Moldova!”
Moscova îşi exprimă clar sprijinul pentru separatişti. Toţi trei militari din omon-ul de
la Riga, refugiat (retras) la Tiraspol au fost premiaţi cu bani. Dar se pare că nu au mai izbutit
să-i cheltuiască pentru că căci peste o săptămână au dispărut fără urmă. Camarazii de unitate
au crezut că au plecat, pur şi simplu, în concediu. Inclusiv pe undeva peste hotare.
Peste o jumătate de an au apărut la suprafaţa apei. Funiile de care erau legate pietrele
între timp putreziseră...”
Ion Fulga, un tânăr de 21 ani, înalt sub 2 m, clădit extraordinar de bine fizic, frumos,
născut în oraşul Hânceşti, lucra zugrav la fabrica de tricotaje din Chişinău „Steaua Roşie”,
unde muncea şi soţia sa Galina. Ea şi la aranjat la această fabrică, când el în 1989 s-a
demobilizat din armata sovietică şi sta problema angajerii la vre-un serviciu.
Cu Galina făcu cunoţtinţă întâmplător, în toamna lui 1986, când veni în ospeţie la sora
sa Maria, care locuia cu fiica într-un apartament închiriat. Soţul ei era la lucru în Rusia.
Galina şi Maria erau prietene mai vechi.
După absolvirea şcolii Ion hotărî să lucreze ca să ajute părinţii, care mai creşteau pe
lângî el încă 5 copii. Lucra la fabrica de păsări din c. Bujor, lăcătuş. Salariul era bun. Acolo a
organizat primul său ansamblu, din băeţi detaşaţi de muzică ca şi el. Cântau în căminul
cultural, erau invitaţi să cânte la nunţi, petreceri. S-au ivit bani în plus.
Era bucuros că poate ajuta părinţii. Vedea cum curgeau pe obrajii mamei lăcrămile
când el îi înmâna tot salariul. Ea vroia să-i întoarcă jumătate pentru cheltuieli de buzunar,
însă el refuza. Erau destui banii pe care-i câştiga cu ansamblu.
Întotdeauna era sufletul oricărei companii. Plăcea foarte mult fetelor. Se întâlnea cu
diferite fete. Însă văzând-o pe Galina a înţeles: asta e soarta lui. Însă n-a spus la nimeni nimic.
Odată Galina era în ospeţie la Maria când cineva a sunat la uşă. Intră fratele Mariei,
fotografia căruia atârna pe perete. S-a uitat la el şi simţi că inima începu să bată mai tare. El
imediat a luat situaţia sub control, şi peste puţin timp Galina râdea de acum din tot sufletul.
Tot atunci a invitat-o la petrecerea ăn armată
Galina nu l-a luat în serios, căci era cu 5 ani mai în vârstă.
Când Maria i-a amintit că a promis să meargă la petrecerea în armată, ea a răspuns:
-N-am vrut să-l obijduiesc pe băieţaş. Mai ales că e fratele tău.
11

12. -El aşteaptă. Întreabă mereu de tine.
-De ce? Mie nu-mi trebuie asta!
Totuş a convins-o.
La masă Galina sta printre membrii familiei lui. Era vesel. Când Ion s-a ridicat, toţi au
tăcut.
-Mamă, tată, faceţi cunoştinţă mai îndeaproape cu Galina. Ea va fi soţia mea.
Toţi au primit această declaraţie ca glumă. Ea a roşit. Începuse să glumească pe această
temă.
-Eu nu glumesc. Aşa va fi!- spuse serios Ion.
Ea începu să-l urmărească mai atent. Nu, el nu glumea! Însă ce să facă ea? Ce să facă cu
5 ani diferenţă? Gândurilr nu-i dau pace. Mai ales că începuse să-i placă de el.
La despărţire a plâns. Aşa, ca orice femeie. Îi era milă. El pleacă pe doi ani, iar ea nu i-a
răspuns la întrebarea lui. În doi ani se pot întâmpla multe... I-a promis că-i va răspunde la
întrebări. Însă nu era convinsă în asta...
El scria în fiecare zi. Se găsea la şcoala de sergenţi în oraşul Tambov, unde însuşia
meseria de cercetaşi-radist. Scria nişte scrisori gingaşe şi vesele. Şi ea începu încet cu încet să
se gândească numai la el...
La 4 noiembrie Mircea Snegur a solicitat Moscovei implicare pentru pedepsirea
separatiştilor. „Renunţaţi şi voi la separatismul faţă de URSS şi nu veţi mai avea alte
republici”, a fost răspunsul clar al Moscovei.
La 7 noiembrie în aşa-zisa Pridnestrovie – fără autorităţi şi frontiere legale – a fost
declarată zi de doliu. Iar la 8 au fost îngropaţi cu tot fastul „cei trei oameni paşnici nenorociţi
care au avut neşansa de a fi ucişi la 2 noiembrie.”
Print-un ordin al ministrului de interne al Republicii Moldova, Ion Costaş, din 18
decembrie 1990, detaşamentul de poliţie cu destinaţie specială (OMON) a fost reorganizat
într-un batalion separat cu destinaţie specială.
X X X
Lucrând zugrav la fabrică Ion Fulga auzi că băieţii care au făcut serviciul militar în
armata sovietică sunt primiţi prin concurs în batalionul de poliţie care se forma. Dar din 20 de
doritori era ales numai unu. Voia foarte mult ca şi el să fie printre cei aleşi. Natura i-a dat
multe calităţi bune, şi era păcat dacă le foloseşte.
Seara a încercat de câteva ori să vorbească cu Galina despre intenţia sa de a deveni
poliţist. Însă ea era ocupată cu copilul. Aşa şi n-a mai vorbit cu ea.
A doua zi ş-a cerut de la serviciu şi pleacă pe adresa dată. Acolo mergea în toi testarea.
O mulţime de tineri îşi aşteptau rândul. Văzu o bucurie imensă pe faţa celor ce au trecut
testarea, mâhnire şi dezamăgire pe faţa altora. Mulţi plângeau.
Neîncrederea în propriile forţe se citea pe faţe lui. „Bine că nu i-am spus soţiei. Mă
făceam de râs!”- se gândi el.
Testarea o făcea personal comandantul batalionului. Ion cu pregătirea sa excelentă
trecu uşor testarea şi a fost încadrat în componenţa batalionului.
Se întorcea la serviciu cu mare bucurie. Preîntâmpină colegii de lucru că seara pune
masa, şi plecă la ospătărie, unde lucra Galina. Bucuros, se apropie de ea, o luă în braţe şi
începu s-o învârte Ea se iuta cu mirare la el. Şi nu numai ea. Femeile ce lucrau cu ea îl
socoteau de un băiat cumpătat. Şi naţi-o bună!
12

13. -Ce s-a întâmplat? întreabă ea, ţinindu-se bine de gâtul lui. Avea mare satisfacţie din
asta, căci multe femei socoteau, ştiind diferenţa mare de vârstă dintre ei, că el n-o iubeşte, dar
s-a căsătorit cu ea numai de aceia că rămase gravidă.
-De mâine sunt sergent superior la batalionul de patrulă şi santinelă al MAI. S-a
îndeplinit visul meu!
Nu găsea ce să spună. Că el visează să devină poliţist auzi prima dată, fapt care a
obijduit-o puţin. Însă ea îl iubea pe acest flăcău, pe soţul său, şi trebuie să se bucure împreună
cu el!
Ea ştia: la el era dizvoltat enorm simţul dreptăţii. Pentru dreptate era gata la orice. Visa
la vremurile când tot universul va fi bazat pe dreptate. Asta şi la făcut să devină poliţist, ca să
dovedească prin pilda sa acest principiu.
În şcoala sovietică de sergenţi erau pregătiţi după programa trupelor speciale şi erau
pregătiţi ca în componenţa grupului de cercetaşi sau diversionişti, să fie aruncaţi în spatele
frontului. Dar în batalion nu era nevoie de specialişti de profilul lui, şi el a însuşit meseria de
aruncător de grenade, unde imediat s-a evidenţiat.
Sfârşitul primăverii anului 1991. Călduri improprii pentru această perioadă a anului.
Absolventul facultăţii de cultură fizică şi sport Valentin Mereniuc se pregătea pentru
examenele de absolvire. Era un flăcău bine pregătit fizic. Îi plăcea sportul şi spera să se facă
miliţian.
Părinţii i-au fost cadre didactice. Toţi bărbaţii din neamul lor erau robuşti, buni pentru
efort fizic. Aşa i-a fost tatăl, fratele său cel mic care a studiat la aceeaşi facultate.
Acest flăcău, bine făcut şi admirat de fete era însă o fire timidă. Pe tot parcursul
perioadei de studii aşa şi nu a fost în stare să se apropie singur de vreo fată.
La cursul întâi s-a îndrăgostit de o fată de la filologie. Îşi dorea s-o vadă permanent. Era
însă conştient că nu se vor potrivi niciodată. Ea pur şi simplu îl ignora. Era mereu însoţită de
un flăcău conducând un automobil de marcă occidentală, lucru care, la acel timp constituia un
semn de bunăstare materială şi sugera apartenenţa „stăpânului” la aşa-zisa „societate înaltă”.
După ce absolvi institutul n-o mai văzu. Treptat a început să-i uite trăsăturile feţei.
Acum, stând pe nisipul plajei de la bariera Sculeni, unde se pregătea pentru examenele de
absolvire, făcu eforturi să-şi amintească faţa ei dar nu izbuti. Înseamnă că nu mai conta, îi
trecuse pasiunea pentru ea. Faptul, paradoxal, îl bucură. Nu vorbise cu nimeni despre
pasiunea lui şi de acum nici nu va avea motiv s-o facă.
În ajunul ultimului examen fu chemat brusc la decanat. În interior pe lângă decan văzu
un maior de poliţie. Uniforma îl arăta ca făcând parte din Detaşamentul de Poliţie cu
Destinaţie Specială (DPDS).
Intră, dădu bineţe. I se răspunse.
- E Valentin Mereniuc, îl prezentă decanul.
- Luaţi loc, îl semiinvită, şi semiordonă maiorul.
Faptul îl făcu să ezite şi astfel rămase în picioare.
- Bine, stai în picioare. Vei fi mai sănătos, glumi maiorul. Trec imediat la subiect –
sunteţi invitat să serviţi în DPDS. Ştiţi ce e?
- Sigur, urmă un răspuns aproape entuziast. I se împlinea, ca din senin visul.
- De cât timp aveţi nevoie pentru a decide?
- De nici un pic. Accept.
Răspunsul prompt îl puse într-o uşoară încurcătură pe maior. În cabinet se lăsă
liniştea. „De ce a acceptat atât de rapid? Nu cumva funcţionează deja pentru KGB-ul
moldovenesc? Dar poate chiar şi mai rău: pentru serviciile ruseşti sau cele de la Tiraspol?
13

14. Doar lista de candidaţi făcută de noi a trecut prin mâinile mai multor şefi dintre care mulţi, şi
faptul îl ştia, lucrau pentru Moscova.
Întrebă ca printre altele:
- Şi nu vreţi să vă sfătuiţi cu părinţii?
- Îmi cunosc dorinţa din copilărie de a lucra în miliţie.
- Domnule Mereniuc…, rosti şi se opri, nu era încă obişnuit să folosească noua formulă
de adresare şi încă în raport cu subordonaţii sau proaspeţii angajaţi. De fapt băiatul putea fi şi
sincer. Avusese aceeaşi motivaţie când s-a angajat în miliţie. Continuă:… - Da, sunteţi angajat.
Maiorul îi strânse mâna. Terminaţi-vă examenele, vă odihniţi o săptămână şi vă prezentaţi la
baza noastră.
După ce termină examenele de absolvire se duse acasă, la părinţi. Le spuse cu o anume
bucurie vestea. Reacţia lor îl răci uşor. Dar totul reveni repede „la normal”. Deşi şi l-au dorit
învăţător, aşa cum erau şi ei, văzând că hotărâse i-au spus: „Într-un ceas bun.”
Mircea Druc, fostul prim-ministru a schimbat în „poliţie” numele fostei structuri
dorind probabil să modifice şi atitudinea populaţiei faţă de ea. Suplimentar a îmbrăcat poliţia
într-o uniformă nouă, elegantă, frumoasă chiar.
Dar şi mai frumoasă era cea a angajaţilor DPDS. Numai cât făceau beretele negre!
Pentru serviciul în DPDS persoanele candidate erau selectate cu maximă rigoare. Erau
respinşi zeci de tineri, care visau să poarte uniformă specială şi berete negre. Erau acceptaţi
doar cei mai buni!
Nu era prea simplu să poţi însuşi toate procedeele de luptă corp la corp din
nomenclatorul impus de Regulament. Pe majoritatea însă le cunoştea de mult. Dar oricum
lecţiile i se păreau interesante.
Treptat, antrenorii le-au sporit gradul de dificultate. „Creştea” de la o zi la alta. În
aceste condiţii zilele i se păreau mai lungi. Tot mai lungi… Şi tot mai grele. Avea uneori
impresia că trăieşte un adevărat coşmar. Că nu mai rezistă elementar fizic. Spre final avea
întotdeauna uniforma udă de transpiraţie. Conform regulamentului, la final de zi, înainte de a
cădea buştean în patul de militar, era obligat să-şi spele minuţios uniforma, s-o pună la uscat,
să facă el însuşi un duş şi abia după… Se putea culca…
Scularea devreme, la început uşor de suportat devenea tot mai grea…
Exerciţiile cu armele i-au oferit, în schimb, un bun răgaz pentru a se odihni din cauza
eforturilor fizice greu de suportat.
Lui Valentin îi plăceau aproape copilăreşte armele. Poate şi de aceea învăţă în scurt
timp s mânuiască la perfecţie toate tipurile accesibile.
… Sigur, dincolo de mânuirea la perfecţie a armelor se avea grijă şi de pregătirea
psihologică a „cursanţilor”. Îşi dădea toată lumea seama că nu există „speţnaz” (expresie
consacrată în rusă pentru tot felul de trupe „cu destinaţie specială” adică cele obişnuite, de
front. Erau de regulă, operaţii de diversiune sau… terorism (în cazuri speciale). Toată lumea
era conştientă că nici cel mai bun militar din punct de vedere tehnic nu putea prezenta toate
garanţiile că, într-un moment critic, nu ar fi cedat în momente de maximă tensiune, punându-
şi astfel în primejdie, involuntar, camarazii. Condamnându-se pe sine şi condamnându-i pe ei
la moarte sigură. Inevitabilă…
Într-o seară şi-a vizitat, la invitaţia lor, nişte prieteni de la Telecentru. Timpul trecu
repede, pe neobservate. Peste miezul nopţii. Nu mai circula nici un fel de transport public.
Putea să cheme un taxi dar deoarece încerca să facă economie hotărî să meargă pe jos. Nu vru
să profite nici de invitaţia gazdelor de a rămâne peste noapte.
14

15. Coborî spre Lacul Komsomolist (în prezent incertul Lac Valea Morilor). O noapte
superbă, cu lună şi arome de flori nocturne. Se deplasa încet, respirând cu toată plăcerea.
Trecu pe lângă cazărmile regimentului de desant. Aproape că ajunse la capătul străzii
Belinski când practic era cât pe ce să se lovească de un „UAZ”-ic de poliţie. Ceva mai departe
doi sergenţi din serviciul extern îl „prelucrau” pe un bărbat doborât deja la pământ cu
bastoanele „din dotare”. În timp ce pe capota unui automobil de marcă străină un al treilea, în
grad de plutonier încerca s-o violeze pe o femeie având gura imobilizată cu un scotch dar care
se împotrivea din răsputeri.
- Încetaţi imediat! – le ceru Valentin. Şi pentru o clipă toată lumea încremeni, dar
instinctul format de mai mulţi ani, în miliţie prin care ei erau „şefi” îl făcu pe plutonier să-şi
revină rapid.
- Cine latră? întrebă el aproape calm.
Valentin nu ştiu ce să răspundă. Ezită. Între timp plutonierul îşi reveni complet.
- Flăcăi, ia vedeţi ce-i cu tipul, ordonă el.
Cei doi sergenţi l-au abandonat pe bărbat şi au venit spre Valentin. La câţiva paşi însă
s-au oprit.
- Ce e, măi? întrebă plutonierul. Vă e frică, nu?
- E, pardon, de-al nostru.
- Aha, uite-o. Atunci, plutonierul privi ţintă, frăţică, vezi-ţi de drum. Nu te ştim, nu ne
cunoşti. Salam alecum.
Auzi răspunsul:
- Lăsaţi-i să plece şi faceţi curat.
- Ce-ai spus, paţan? Vrei să ne dai lecţii? Plutonierul aproape că hârâi. Păi, dacă omul
nu înţelege… aplicaţi-i câteva văioage… să-i vină mintea la cap. Nu vedeţi că e abia înţărcat.
Amuzat la început acum Valentin se văzu nevoit să se apere. De „a-i săi”. Atacat de
sergenţi le pară loviturile culcându-i la pământ. Plutonierul îşi primi şi el „porţia” printr-o
lovitură fulgerătoare.
Femeia se apropie plângând.
- Cine e bărbatul?
- Soţul. I-am spus să nu mergem pe străzi lăturalnice. Venim de la o nuntă.
- Unde locuiţi?
- În casa galbenă de lângă lac.
Ştia ce fel de casă era. Nomenclatură de partid. Acolo îşi găsiseră „cuib” o bună parte
din nomenclatura de partid comunist. Entuziasmul îi peri imediat. „Merita să mă bag?”
Între timp îi auzi vocea:
- Zic să-l punem în maşină. Deja nu mai plângea. Între timp desluşi ceva cunoscut în
vocea ei.
După ce o ajută să urce bărbatul, o întrebă din politeţe:
- Vă descurcaţi?
- Nu cred. Vă rog să conduceţi. Eu nu mă pricep.
Porni rapid din loc. Casa se dovedi a fi cea pe care o bănuise. Etajul trei. Un apartament
de lux de trei camere. Nu mai văzuse atâta bogăţie. În raport cu apartamentele de o cameră în
care îşi duceau existenţa şi şase-şapte persoane era un adevărat palat regesc. Intrând auzi
vocea unei fete. Fata viselor lui.
Ea însă nu-l recunoscu. Chemă o ambulanţă care sosi în scurt timp. De parcă ar fi ştiut
de nevoia de a fi acolo.
Au acordat primul ajutor, constatând că nu era nimic grav, după, cerându-şi nu se ştie
de ce scuze, au plecat.
15

16. - E timpul să plec şi eu.
- Şi cum plecaţi la ora asta? Întrebă stăpâna casei. Cred că e bine să rămâneţi la noi.
Avem loc destul. Vă aştern în altă cameră.
- Şi cum îi explicaţi mâine soţului d-stră prezenţa mea?
-Nicidecum. Doctorul i-a întrodus injecţii somnifere. Şi apoi el trebuie să vă
mulţumească că l-aţi scăpat poate de la moarte, iar pe mine de la o ruşine. Da, mă cheamă
Svetlana, ori Lana. Cum vă cheamă?
El spuse şi unde –şi face serviciul.
-Iată de ce v-aţi lămurit atât de uşor cu trei menţi. Vreau să mă uit mai aproape la
dumneavoastră. N-am văzut niciodată atât de aproape un OMON-oveţ, despre care se
vorbeşte atât de mult în societate.
El roşi, se fâstâci. Se uită mai atent la el. „E încă un băieţaşi, dar atât de curajos. Nu s-a
temut unul de trei. Mai ales de colegi. Înseamnă că flăcăul are ceva sfânt în el. Acel ceva, pe
care miliţionerii îl pierd foarte repede.
-Vă cunosc-spuse el. Aţi absolvit filologia doi ani în urmă. Eran îndrăgostit în
dumneavoastră.
-N-am ştiut că cineva mai e îndrăgostit în mine. De ce nu v-aţi apropiat?
-Nu făceam asta niciodată....- şi roşi.
-Clar, eşti ruşinos. Mergem să vă arăt unde o să dormiţi. Dă să trecem la persoana a
doua.
De la prostiri aducea un miros fin de parfum. Adormi pe loc. A visat părinţii... apoi pe
Lana, toată în alb. Se apropie de patul lui, aruncă ce mai era pe ea...şi se culcă alături de el.
Începu să-l sărute, vru să răspundă, dar înţelese că nu ştie s-o facă. Iar ea îi săruta tot corpul...
Apoi i se făcu extraordinar de bine, bine...
Când se trezi dimineaţa, ceasul arăta ora opt. Vru să se ridice, căci întârzia la serviciu,
însă două mâini gingaşe l-au cuprins de gât.
-Azi e duminică – Lana se întinse cu plăcere – mai dormi.
Înseamnă că n-a fost un vis? Alături doarme femeia despre care el visa atâta timp! Ca
să se încredinţeze că nu e somn, o atinge. Ea s-a lipit şi mai strâns de el şi continua să doarmă.
Se întâlneau la ea. Unde era soţul când ei făceau dragoste el nu ştia, şi nici n-o întreba.
Nu demult i-a spus că e gravidă. N-a atras atenţie la cuvintele ei. Socotea că asta e ceva
normal pentru o femeie căsătorită...
X X X
Pe 19 august s-a sunat alarma. BPDS a blocat toate drumurile de acces în Chişinău.
Compania lor a ocupat poziţie camuflată în jurul cazărmilor regimentului de desant de lângă
lac. Pe anumite case au fost plasaţi lunetişti.
De fapt regimentul era regiment doar cu numele căci efectivul lui nu depăşea la timpul
respectiv 300 de militari. Adevărat că era vorba în temei de ofiţeri şi praporgici (plutonieri)
care, prin definiţie,ştiau să lupte. Regimentul era comandat de colonelul Aleksandr Lebedi
(devenit ulterior o mare figură pe arena politică şi militară a Federaţiei Ruse).
De fapt… nici compania nu era decât o sumă minimă de efectiv. Cel mult un pluton.
Dar deţinând poziţii avantajoase şi dată fiind pregătirea militară se putea descurca lejer şi cu
un batalion.
De ce au fost mobilizaţi – nu putea să explice nimeni. Abia spre orele nouă se făcu
puţină lumină: la Moscova se produse o lovitură de stat. Preşedintele Gorbaciov fusese
anunţat ca incapabil să conducă din motive de boală şi izolat la una din vilele sale – cea de la
16

17. Foros. Viaţa unei ţări întregi fusese paralizată. Lumea cu o minimă luciditate îşi dădea seama
că enorma URSS se afla la un pas de prăpastie. De fapt, putea fi vorba, în circumstanţe
speciale, de destinul întregii planete.
Comandantul batalionului nr. 1 de patrulă şi santinelă, locotenent-colonelul Anton
Gamurari, ridică batalionul pe alarmă. Era dimineaţa zilei de 19 august 1991. Batalionul primi
însărcinare de a apăra Telecentrul până la ultimul cartuş, în caz de necesitate. Instalează
posturile şi organizează puncte de rezistenţă. Din materialul ce au găsit pe teritoriul
Telecentrului. Nu se ştia nimic, cu ce scop e alarma. Ceru de la toţi comandanţii să fie foarte
vigilenţi.
Sergentul superior Ion Fulga a fost numit superior pe un punct de rezistenţă, făcut de el
însuşi cu subalternii. Nu era cine ştie ce, însă de gloanţe în caz de ceva, apăra.
Tocmai seara au aflat de putciul din Moscova. Toată ţara cea mare n-a dormit în seara
ceea. Dinozaurii din conducerea partidului comunist au vrut să întoarcă iar ţara în evul
mediu.
Ziua Fulga da posibilitate subalternilor să doarmă pe rând. Când veni rândul lui,
somnul nu venea. L-au cuprins amintirile...
Serviciul militar l-a făcut în Ungaria. În scrisori i-a propus Galinei să devină soţia lui.
Ea i-a amintit de diferenţa de vârstă, însă el a insistat.
În inuarie 1988 muri tatăl. A primit concediu. Atunci şi au petrecut prima noapte
împreună. Aşa nopţi furtunoase nu rămân fără urmă. În octombrie s-a născut feciorul Victor.
La 20 august preşedintele Moldovei Mircea Snegur semnează decretul „Cu privire la
Consiliul de Securitate”. În decret însă lipsea vreo sugestie cu privire la eventuală formare a
unei forţe militare naţionale şi la intrare în posesia arsenalului militar aparţinând trupelor
militare dislocate pe teritoriul RSSM. Acest lucru le-a permis ofiţerilor ruşi să evacueze de pe
teritoriul Moldovei practic întregul arsenal militar care conform prevederilor de departajare
dintre statele membre CSI reveneau perfect legal şi motivat Chişinăului.
Era vorba de: 900 camioane tip „KamAaz”, peste 15000 tone de benzină şi motorină, 31
000 de puşti-mitralieră Kalaşnikov 6500 aruncătoare de grenade, 200 de transportoare
blindate şi TAB-uri, 1200 camioane militare „Ural”, ZiZ, KRAZ, 850 mitraliere etc., etc. Tot
felul de echipamente şi produse alimentare.
- X X X
După eşecul puciului de la Moscova din august 1991 a început procesul de decretare a
suveranităţii (independenţei) de către fostele republici unionale sovietice.
La 27 august 1991, într-o atmosferă de adevărată frenezie populară, a fost decretată
independenţa de fosta metropolă sovietică a Republicii Moldova.
La 3 septembrie 1991 preşedintele Mircea Snegur a semnat decretul nr. 194, cu privire
la formarea Armatei Naţionale. Dar nimeni nu se grăbea s-o doteze. Armata aşa şi a rămas „pe
hârtie” până în aprilie 1992.
Consiliul Europei în conformitate cu o serie de înţelegeri dintre NATO şi încă existenţa
URSS i-a permis Republicii Moldova să aibă în dotare: 210 tancuri, 130 de unităţi de transport
blindat, 250 de instalaţii de artilerie, 210 de unităţi blindate de luptă, 50 de avioane, 50 de
elicoptere. Se interzicea posedarea de armament de nimicire în masă.
17

18. General-locotenentul Ghenadi Iakovlev, comandantul armatei a 14-a rusă a început să
formeze armata structurilor separatiste, proiectate de serviciile secrete ruse din zona de peste
Nistru a Republicii Mold0va, agresând grav suveranitatea acesteia.
Iakovlev primi de la şeful marelui stat major al forţelor militare ale URSS generalul de
armată M. A. Moiseev un mesaj codificat prin care i se cerea implicarea în formarea şi dotarea
unor structuri militare pentru regimul de la Tiraspol.
Iakovlev o făcu cu zel şi… plăcere. Suplimentar îi transmise lui Smirnov întreg arsenalul
MAI şi UKGB din Moldova sechestrat de KGB în 1990 şi care se păstra în depozitele armatei a
14-a. O cantitate enormă de armament pentru cei care ştiau despre ce era vorba. Şi principalul
– neînregistrată, fără evidenţă şi apartenenţă. KGB ştia să prevadă. Sau ştia să-şi urmeze cu
stricteţe realizarea unor scenarii de viitor.
Ulterior acest armament va fi utilizat la Odesa, va împuşca la Moscova în timpul
evenimentelor din octombrie 1993, în reglările de conturi dintre diverse structuri mafiote, în
Abhazia, în Cecenia.
Pentru a-l scoate pe Iakovlev de sub orice răspundere (se rulau bani enormi) regimul
instalat de Rusia KGB-istă de la Tiraspol s-a decis să se pună pe rol un fel de spectacol.
Aşa-numitul comandant al formaţiunilor militare din Transnistria, proaspătul general
Ştefan Chiţac s-a prezentat la televiziunea locală anunţând cu o mină (actoricească) cât se
poate de gravă despre „capturarea” unei mari partide de armament în încercarea de a fi a dusă
de pe „teritoriul” Transnistriei. Au fost prezentate imagini cu lăzi de armament. S-a mai spus
că „până la elucidarea circumstanţelor” întreg arsenalul este transmis spre păstrare MAI al
RMN.
Spectacol pentru imbecili…
KGB-ul Moldovei era constituit la acea oră în proporţie de 80% din rusofoni. Astfel că
şi Moscova şi Tiraspolul aveau acces nestingherit în orice clipă la orice informaţie.
… Abia după 21 august 1991 s-au produs anumite schimbări calitative. Notăm:
Noua conducere a KGB al Moldovei (CSN) a decis să-l pedepsească pe generalul
Iakovlev şi concomitent să-i elibereze pe poliţiştii arestaţi la Dubăsari din închisorile de la
Tiraspol care au refuzat să colaboreze cu Smirnov fiind supuşi la tot felul de torturi umilitoare.
De exemplu, li se îmbrăcau veste antiglonţ şi se trăgea în ei din pistoale şi puşti-mitraliere
testându-li-se chipurile gradul de siguranţă.
Districtul Militar Odesa încă nu fusese desfiinţat. Şi generalul, însoţit de pază înarmată,
mergea într-acolo pentru a prezenta rapoarte de dare de seamă. Anume în drum spre Odesa
„speţnazul”(trupe speciale) moldovenesc i-a dezarmat numeroasa gardă de corp şi făcându-l
pe el prizonier. Ulterior va fi schimbat cu poliţiştii de la Dubăsari.
Cariera general-locotenentului Iakovlev a luat sfârşit.
Sub noua conducere a KGB-ului Moldovei au fost efectuate câteva operaţii de mare
efect, profesionalism şi curaj. Una din ele fiind arestarea liderului aşa zisei PMR Igor Smirnov,
care după lovitura de stat eşuată de la Moscova din august 1991 al cărui adept activ a fost, a
decis să se adăpostească la Kiev, în hotelul KGB-ului ucrainean, pentru a scăpa astfel de
pedepse din partea lui Elţin sau Gorbaciov.
A fost o operaţie de mare profesionalism. Smirnov a fost închis într-un izolator pentru
delincvenţi din Chişinău.
18

19. Şi din nou Smirnov este salvat de „muieri” cu „bucile mari”, cu care, la comanda
regizorului-şef de la Moscova s-au aşezat pe şinele de cale ferată de la Tiraspol oprind
circulaţia.
Nici până în prezent nu există o motivaţie clară a eliberării lui Smirnov din SIZO-ul de
la Chişinău. Că faimoasele „baborniţe” puteau să-şi răcească fundul? Sau se îngrijea de
condiţia propriului fund, comentariul fiind nu tocmai convingător? Mă rog, judecata marilor…
judecători de după „bătălie” se ştie care e.
La 1 septembrie 1991 la ordinul şefului marelui stat-major al FA ale URSS, când despre
Belovejskaia Puşcea ştiau doar persoane numărate şi destrămarea URSS n-o putea prevedea
nimeni, de pe teritoriul Moldovei au fost scoase o bună parte din armament şi muniţii din
oraşele Ungheni ( patru coloane comandate de colonelul V. N. Cernobrivâi) iar din Floreşti
şase coloane comandate de coloneii Akifiev, Popov, Nefedea, Frankin.
Această cantitate de-a dreptul enormă a fost transferată pe teritoriul Ucrainei la
Pervomaisk şi satul Zagnidkovo. Peste un timp a dispărut fără urmă. Şi nici o persoană
responsabilă nu a dat de înţeles că ar avea habar ce şi cum…
… Ulterior s-a regăsit în Transnistria…
Din Ungheni ruşii nu au izbutit să scoată 30 de tunuri antitanc MT-12 de calibrul 100
mm, 39 obuziere. Dar le-au fost scoase mecanismele de percuţie, au fost sustrase ZIP-urile
(piesele de schimb) şi dispozitivele de ochire. „Fraţii ruşi au avut grijă să le lase „fraţilor” lor
moldoveni piese bune de dus la fier vechi…
Prin aparatele de dirijare a bateriilor tip „Uragan” pe care din motive greu de explicat
nu au izbutit să le evacueze, militarii ruşi au lăsat să treacă curent de înaltă tensiune. Astfel
toate aparatele portabile de ochire au ars. După care au plecat mândri de „marea misiune”
încheiată şi făcând haz de cei patru ofiţeri decişi să rămână în noul stat.
Un caz care de fapt atestă o proastă pregătire a personalului. Nu ştiau s-au nu şi-au dat
seamă că pupitre similare de comandă existau în cabinele automobilelor-suport cu rol de
dublare a comenzilor.
Cum a povestit ulterior general-colonelul Nikolai Demidiuk, Comandantul suprem al
trupelor de Rachete şi Artilerie al URSS iar apoi a Rusiei, într-o convorbire cu generalul Vasile
Grosu, anume colonelul Skamin, comendantul garnizoanei Ungheni şi comandantul
regimentului 4 de artilerie, şeful statului major fiimd locotenent-colonelul Constantin Donţul,
a scris un raport în care se propunea nimicirea artileriei situate la Ungheni, la acel moment
proprietatea Republicii Moldova, însă era păzită de ruşi, din cauza aportului criminal al
comisiei formate de parlament, care nici decum nu putea oforma toate documentele.
Colonelul Skamin a transferat din timp în Rusia familia şi toată averea. După acţia de
destrugere a artileriei( ce rol a avut Skamin putea să ştie doar locotenent-colonelul Donţu) el
încă mult timp s-a aflat pe lângă comendantul garnizoanei Ungeni locotenent-colonelul
Donţu. Cu ce scop?
La Floreşti s-a întâmplat exact acelaşi lucru…
Era clar că încă de pe atunci KGB-ul, Elţin şi anturajul acestuia erau convinşi (ştiau) de
apropiata destrămare a URSS având grijă ca măcar (în schimb) să scoată (sustragă) cât mai
multe valori materiale din fostele republici unionale. Deşi aveau drepturi depline asupra
acestora, dat fiind că au participat, au contribuit financiar, intelectual şi tehnic la crearea lor.
Din ce resurse se alimentau fondurile pentru dotarea şi întreţinerea curentă a forţelor
(„faimoase”) ale URSS.
19

20. Ce scrie în acest sens M. M. Bergman, şeful comenduiri din Transnistria şi Tiraspol:
„Anturajului lui Elţin î era de folos tensiunea din Transnistria căci favoriza tot felul de
sustrageri, favorizând perfect bussinesul subteran, ilegal şi acapararea proprietăţilor publice.
O sursă de înavuţire extrem de tentantă! Lucru general cunoscut: aici, în Transnistria,
implementând o strategie de dependenţă a construit cele mai importante întreprinderi
industriale, cele mai bune unităţi ale armatei 14 recunoscută de specialiştii militari ca una
dintre cele mai bine dotate, organizate structuri militare din cadrul Tratatului de la Varşovia.
Era o forţă militară formidabilă!
Enormul patrimoniu al acestei armate era prea atractiv pentru tot felul de indivizi puşi
pe căpătuială.
Depozite enorme de armament, echipamente, clădiri, dotări. Şi o mulţime de militari
prost plătiţi, semiflămânzi. Aceştia au început treptat să vândă. Iniţial timid, apoi cu toată
energia armament, echipamente etc. …”
După ce Snegur l-a eliberat din puşcărie pe Smirnov, separatiştii au înţeles că
conducerea fricoasă, impotentă a Moldovei nu este bună de nimic, odată ce l-au eliberat pe cel
mai răutăcios duşman al său, ei au prins curaj. S-a început formarea unităţilor militarizate de
tipul „gărzilor muncitoreşti.”
Cazacii au devenit şi mai porcoşi, şi mai agresivi. Intrau în satele moldoveneşti şi
ucrainene din stânga Nistrului şi jefuiau ţăranii. Poliţiştii de sector, înarmaţi numai cu
pistoale Makarov, nu puteau opune rezistenţă cazacilor înarmaţi până în dinţi, şi se ascundeau
prin beciuri.
La secţia de poliţie Criuleni a fost format staf pentru a controla situaţia din
Transnistria, unde soseau în vizită diferiţi demnitari de la guvern, parlament, şefii de la MAI.
Conducea cu staful comisarul secţiei de poliţie Criuleni locotenent-colonelul Mihail Ctitor,
băştinaş din satul Doroţcaia.
Era un mare patriot al satului său, retrăia pentru sătenii care trebuiau să îndure
ferdelegiile cazacilor, pe care nu-i apăra nimeni.
Informaţia din Transnistria deseori era contraopusă. Ctitor hotărî să formeze un grup
pentrua a culege informaţie corectă. În fruntea acestui grup a fost pus locotenentul superior
Ion Ţurcanu, şeful secţiei criminale.
O parte din grup Ţurcanu i-a trimis în Dubăsari, iar cu ceilalţi s-a deplasat în satele
Doroţcaia, Pârâta, pohrebia, Coşniţa. Informaţia era diferită. Diferită şi atitudinea faţă de
evenimentele ce se desfăşurau în Transnistria.
Toată informaţia se acumula la Ctitor, care împreună cu Ion Ţurcanu analizau situaţia
şi raportau la MAI:
La Dubăsari se formau gărzi muncitoreşti înarmate cu arme ne înregistrate.
Miliţionetrii la postul rutier de la Lunga erau înarmaţi cu puşti-automate Kalaşnikov. Sus era
instalată o mitralieră. Tot aşa mitralieră era instalată şi la etajul doi.
La 13 noiembrie 1991 locotenet-colonelul Gamurari i s-a ordonat să se deplaseze la
Vulcăneşti şi să sprijine comisariatul de poliţie local atacat de tot felul de „indivizi”. I s-a dat
sub comandă şi un batalion cu destinaţie specială. Era un fel de „deplasare” pentru exerciţii în
condiţii „apropiate de cele reale.”
Au urcat în maşini îndreptându-se în direcţia Vulcăneşti. Pe drum grupul de cercetaşi
trimişi în avangardă au raportat că la intrarea în Vulcăneşti îi aşteaptă persoane înarmate.
20

21. Gamurari a ordonat prin radio: toate maşinile mă urmează. Au cârnit de la intersecţia
de intrare în Vulcăneşti şi pe căi ocolite au ajuns la comisariat prin partea opusă. Totuşi un
camion, fie că nu a recepţionat comanda, fie că a considerat că se va descurca mai uşor a luat-
o drept înainta în direcţia grupului de persoane înarmate.
S-a declanşat lupta. Gamurari a trimis ajutor şi persoanele înarmate au părăsit în
grabă câmpul de luptă. În luptă a fost ucis Ion Panţa. Era prima pierdere din trupele speciale..
Printr-o hotărâre de Guvern, nr. 677-4 din 5 decembrie 1991, a fost, prin
unirea batalionului separat cu destinaţie specială şi batalionul nr. 1 de patrulă şi
santinelă al MAI, a fost formată o unitate de elită (aşa-numitele „berete negre”
care doar prin simpla prezenţă băgau groaza în inamic), Brigada de Poliţie cu
Destinaţie Specială. Comandant a fost numit locotenent-colonelul Anton
Gamurari.
De redactat.
La 11 decembrie 1991 locotenent/colonelul Gamurari a fost chemat la ministru MAI Costaş.
-La vama din Leuşeni grănicerii au arestat cinci TIRuri de ale noastre cu echipament şi armament
sosite din România
nia.
-Suntem doar ţară independentă!
-Ţara e independentă, dar grănicerii sovietici. URSS oficial încă nu s-a destrămat. Şi ei fac ce vor.
-Unde e KGB-eul nostru?
-Acolo se află un maior din KGB-eul nostru Peotr Tabuica. Însă poziţia lui nu-i clară. Credcă e cu
dânşii. În orice caz n-a întreprins nimic pentru a elibera TIRurile.
-Snegur ştie?
-??. Ia oamenii tăi şi peste trei ore raportezi că TIRurile s-au pornit spre Chişinău.
-Varianta forţată se exclude?
Costaş se gândi destul de mult, apoi răspunde hotărât.
-Nu.
Cu 50 de luptători şi cu două autobuse special amenajate pentru trupele speciale,
Gamurari peste două ore era la Leuşeni. Toţi erau echipaţi în civil, să nu li atragă atenţia. A
lăsat un grup lângă TIRuri, iar ceilalţi trebuiau să urmărească ce vor întreprinde grănicerii.
În cabinetul şefului vamei se aflau comandantul pichetului de grăniceri, cu
grad de maior şi maiorul Tabuica.
-Comandantul brigăzii de poliţie cu destinaţie specială locotenent-colonelul
Gamurari – se prezintă acesta.
21

22. -Şi ce vrei – brutal răspunse maiorul.
Purtarea miorululi sovietic nu i-a plăcut lui Gamurari, însă s-a reţinut.
-Am primit ordin să duc TIRurile la Chişinău.
-No să meargă – spuse maiorul cu un aer de mare şef – numai ce am sunat la
Odesa şi Kiev. Aşteptăm răspuns.
-Auzi rău, maiorule. Eu am primit ordin şi îl voi executa.
-Ascultă locotenent-colonele. Dute tu în .............măti.
Asta a fost culmea.
-Ridică-ţi fundul când vorbeşti cu un superior – tonul agresiv a lui Gamurari nu-i
insufla nimic bun maiorului. El se ridică şi ia poziţia „Drepţi!”
-Acum ascultă. Imediat ordonezi să fie eliberatre TIRurile.
-Dar dacă nu ordon? Nu-mi faci nimic!
Gamurari l-a apucat de guler şi la strâns destul de simţitor.
-Tu ce nemernicule, n-ai înţeles cu cine ai de a face?
-Maiorule – se amestecă în vorbă cam speriat Tabuica – uită-te pe fereastră.
Vezi aceşti tineri în civil, bine clădiţi. Fii mai atent ce au ei în subţioară.
Acolo sunt Kalaşnikov. În câteva minute din grănicerii tăi nu rămâne nimic.
Aşa că pune mâna pe receptor.
Maiorul cu mâinile tremurinde ridică receptorul şi ordonează.
-Vezi cât e totul de simplu – spuse înpăciuitor Gamurari – stăruiete să nu mai
apari în ochii mei.
TIRurile însoţite de luptători au ajuns cu bine la Chişinău.
La 12 decembrie 1991 locotenent-colonelul Gamurari a fost convocat la ministrul de
interne Ion Costaş.
- La Dubăsari situaţia a ieşit de sub control. Din informaţiile noastre separatiştii se
pregătesc să aducă cisterne cu benzină şi să le explodeze în faţa sediului comisariatului. Este
limpede că oamenii aflaţi în interior ar putea să ardă de vii. Mâine la 6 dimineaţa trebuie să
ajungi în faţa comisariatului. Vezi cum izbuteşti.
Revenit în unitate comandă:
- Toată lumea se odineşte şi se pregăteşte. Iablocikin, vino la mine.
Respectivul se apropie şi raportă:
- Ghena, tu nu mergi, rămâi aici.
- De ce, domnule locotenent-colonel?
- Aşa e bine.
Iablocikin îl privi un timp apoi zise:
- Nu aveţi încredere fiindcă sunt rus?
Locotenent-colonelul se grăbi să nege:
- Nu vorbi prostii!
- Atunci?
- Dragă, nu mergem să ne plimbăm. O ştii. Peste o lună nevastă-ta urmează să nască.
Aş vrea, pur şi simplu să-ţi vezi copilul.
- Şi ceilalţi? Ei nu ar vrea să-şi vadă copiii? Merg cu ceilalţi. Nu-mi doresc nici un fel de
favoare.
Locotenent-colonelul nu mai găsi ce să spună.
- Bine, Ghenadii, mergi… Mulţumesc.
Au elaborat planul operaţiei. Luă legătura cu căpitanul Motângă cu care, prin cuvinte
codificate, s-a înţeles ca acesta să trimită un grup care urma ca la ora 6, 13 decembrie, să
22

23. scoată fără zgomot paza exterioară a postului GAI („miliţie, rutieră de stat”) de la intrarea în
satul Larga.
Aşa cum se întâmplă adesea la război, în situaţii tensionate din cauză necunoscută nici
până în prezent, grupul căpitanului a ajuns la post nu la 6.00 ci ceva mai devreme. I-au
dezarmat fără zgomot pe cei patru gardişti aflaţi în paza exterioară. Brusc unul dintre
membrii grupului căpitanului Motângă îşi săltă fulgerător pistolul-mitralieră de pe umăr şi
trase într-un gardist care ţintea spre ei. O simplă întâmplare. Acest gardist se aflase în timpul
operaţiei la closet. Împuşcăturile i-au trezit pe toţi. Grupul a început să fie atacat din trei părţi
şi s-a văzut nevoit să se retragă. Din lipsă de legătură radio căpitanul Motângă nu a putut să
comunice despre eşuarea operaţiei.
Grupul lui Gamurari se afla încă la baza de la Holercani şi nu avea cum să audă
împuşcăturile.
Locotenent-colonelul comandă urcarea unităţii cu destinaţie specială în autobuze.
Victor Chilinciuc îşi ocupă şi el locul. Avea presimţiri urâte. Ceva nu era în regulă. Un fel de
intuiţie. Dar se calmă printr-un efort de voinţă. De fapt nu mergeau chiar la război. Executau
o misiune de rutină de restabilire a ordinii publice. Li se mai întâmplase. Nimic nou. Vor
merge la Dubăsari, vor sta acolo până seara apoi vor reveni la Chişinău.
Alături moţăia Ghenadii Iablocikin. „Probabil se gândeşte la nevastă-sa, pe cale să
nască.” Îşi iubea mult soţia şi de mai multe ori le-a povestit cum s-au cunoscut. Mărturisise
că-şi doreşte mult un copil.
Când răsună comanda „Sus” Valentin Mereniuc îşi visa şi el soţia care-i spusese şi ea că
e gravidă. Prima oară când l-a anunţat Victor nici nu realiză că de fapt el e „autorul”, adică
tatăl viitorului copil. Locotenent-colonelul le explică sarcina.
Deşi atmosfera dintre Tiraspol era încordată, nimeni nu împuşca în nimeni.
La 5.55 grupul era la intrarea pe pod. În frunte înainta un autobuz mare LAZ, apoi
altele mai mici de tip PAZ. Ţineau toate uşile deschise. Erau protejate de scuturi uşoare dar
rezistente de titan.
În urma lor, la o anumită distanţă camioane cu poliţişti din raionul Criuleni,
comandate de locotenentul superior Ion Ţurcanu.
… Intraţi pe pod locotenent-colonelul comandă ridicarea scuturilor.
-În dreptul postului de la celălalt capăt atacăm din mers şi punem mâna pe el fără vreo
împuşcătură.
Subordonaţii au executat întocmai ordinul. Fără a trage vreun glonț, au capturt 17
gardişti pe care i-au expediat sub pază la Chişinău. Pe colonel începu să-l deranjeze liniştea
adâncă din jur. Ceva nu era în regulă. Poate că grupul lui Motângă i-a dezarmat pe toţi şi acum
aşteaptă să vină şi ei.
Încărcând într-un autobuz armamentul şi muniţiile capturate la postul de la capătul
podului au început să se deplaseze încet în direcţia postului de miliţie rutieră. Colonelul privea
atent prin dispozitivul de vedere nocturnă în direcţia postului. Nu remarcă nimic suspect. Dar,
pentru orice eventualitate, le ordonă şoferilor să oprească în dreptul postului cât mai aproape
de marginea drumului acoperind astfel cu autobuzele unghiul de tragere al vreunei mitraliere
instalată pe acoperiş.
Ion Ţurcanu observă prin binoclu postul GAI şi pe cele două autobuze cu colegi din
trupele speciale. Parcă totul era în regulă… Brusc observă ţeava unei mitraliere apoi şi pe
23

24. mitralior. Surprinzător, dar îl recunoscu… Era Iurie Ţurcanu, coleg şa şcoala de sergenţi,
originar dintr-un sat oarecare de lângă Râbniţa. Iurii deschise focul asupra colegilor săi
poliţişti. Ion Ţurcanu nu mai avuse timp să-l prevină pe colonel.
Abia autobuzele s-au oprit şi colonelul Gamuraru vru să iasă şi să vadă situaţia că au
început să tragă mitralierele de pe acoperişul postului de GAI, urmate de puşti-mitraliere care
împuşcau din casele şi curţile din vecinătate. Ca nişte roiuri de albine gloanţele nimerind în
scuturile de titan scoteau un sunet specific.
- Rapid toţi în şanţ, comandă locotenent-colonelul.
La ordin toată lumea coborî fulgerător din autobuze şi se adăpostiră în şanţ. În scurt
timp au curăţit împrejurările şi au înconjurat postul. De pe acoperiş continuă să se tragă.
Prin salturi scurte au început să se apropie de post. Victor şi Ghenadie înaintau alături.
După următorul salt simţi că ceva fierbinte îi intrase în picior. O durere groaznică îi fulgeră
întreg corpul. Căzu. Din inerţie, Ghenadie înaintă mai departe. Brusc realiză că Victor nu mai
era în preajmă. Îl strigă. Nu-i răspunse nimeni. Privi în urmă. Să meargă înainte sau să se
întoarcă să-şi ajute prietenul? Se temea ca întoarcerea lui să nu fie apreciată ca frică. Dar dacă
Victor e grav rănit? Gândul îl determină involuntar să se întoarcă. Îşi găsi prietenul zăcând cu
piciorul fracturat.
- Rabdă puţin. Lupta e pe sfârşite şi vin după tine. Înaintă.
Peste un timp s-a întors.
- Lupta se pare e pe cale să se termine. Acum pe iau în braţe şi te duc la autobuz se
aplecă să-l ia şi în acest moment o rafală de mitralieră îl lovi în spate. Căzu peste Victor care
abia respira şi se rostogoli alături.
În scurt timp mitraliorul de pe acoperiş fu redus la tăcere. Dar o alta, instalată la etajul
al doilea continuă să tragă continuu. Era vorba de un profesionist. Îşi alese o bună poziţie şi
era imposibil să fie neutralizat frontal.
Au găsit soluţia: Au urcat unul pe umerii celuilalt până când Aurel Matei şi-a descărcat
întreg magazinul în acest mitralior.
Când au pătruns acolo au putut să vadă câţiva omono-işti cu mâinile ridicate. Restul
fuseseră deja nimiciţi.
Unul din ei era faimosul omono-ist, un adevărat bandit, maiorul Andreev. Un portret şi
un interviu cu el au fost publicate de ziarul pretins independent de la Moscova
„Komsomoliskaia Pravda”.
… Dar erau încă în derulare. Nu au izbutit bine să-şi tragă respiraţia când s-au
pomenit împresuraţi de militari comandaţi de un maior asistat de un sergent.
Era o situaţie fără ieşire. Magazinele trupeţilor de sub comanda lui Gamurari erau
goale. Îşi consumaseră toată muniţia din dotare şi nu mai aveau timp să le reîncarce.
Locotenent-colonelul Gamurari încercă să găsească o ieşire,
- Sunt locotenent-colonelul Gamurari, comand unitatea, spuse el la un moment dat.
Renunţ la puşca mitralieră. Şi într-adevăr îşi lăsă pe pământ arma devenită inutilă şi vin spre
voi.
Însoţit de un sergent se duse spre maior care în schimb cu mâna uşor tremurând îşi
ţinea degetul pe trăgaciul puştii-mitralieră îndreptată spre colonelul care avansa.
- Maiorule, vino într-o parte să vorbim. Iar sergenţii să se descurce singuri. Era un fel
de comandă mascată? După câteva vorbe schimbate cu maiorul, la moment acesta îşi descărcă
întreg magazinul în cauciucul unui autobuz, după care se relaxă. Sergenţii de ambele părţi şi-
au rezolvat „problema” strângându-şi mâinile.
24

25. În timpul confruntării brigada a pierdut doi combatanţi: pe Mihai Arnăut un glonț l-a
nimerit în gât deasupra vestei antiglonţ, care de fapt era toată marcată de gloanţe. Pe Victor
Mereniuc un glonț l-a nimerit în inimă. S-a tras de la mică distanţă şi astfel vesta antiglonţ nu
prezenta nici o protecţie.
Separatiştii au pierdut 25 de persoane, pe lângă cele rănite transportate la Dubăsari.
Răniţii din grupul lui Gamurari au fost transportaţi de urgenţă la Criuleni. Dar acolo
nu au găsit pe nimeni. Spitalul era închis şi personalul se afla pe la casele fiecăruia… Mă rog,
timp de pace…
Acolo au şi murit Ghenadie Iablocikin şi Gheorghe Caşu. Peste nouă zile lui Iablocikin i
se va naşte o fiică…
X X X
La începutul anului 1992 datorită implicării directe a Moscovei, forţele militare din aşa-
zisa Pridnestrovie (repetăm, un termen absolut absurd pentru o minte normală dar nu şi
pentru obiectivele şi strategiile cu servicii din est) au fost dotate cu tot necesarul prevăzut
pentru unităţi de luptă (în primul rând ofensive – atenţie) cu armament rusesc (sovietic, o
problemă de simplă sinonimie).
Deşi noul comandant al armatei 14 generalul Netkaciov ar fi luat, chipurile, anumite
măsuri, dotarea din arsenalele ruseşti a aşa-zisei RMN a continuat pe cele mai diverse căi.
La ordinul Moscovei acest general Netkaciov, uşor bizar, s-a văzut nevoit să transmită
structurilor separatiste de la Tiraspol 10 tancuri de ultimul tip.
Mult timp nu au putut să le pornească.
La început tanchiştii trimişi de la Tiraspol, apoi şi cei veniţi din armata 14. Nici unii nici
alţii nu ştiau cum s-o facă sau pur şi simplu, din grabă le-au deconservat greşit, nefiind
respectate nici un fel de norme şi reguli tehnice.
Când totuşi, în sfârşit le-au pus în mişcare, şi s-au îndreptat în direcţia podului peste
Nistru pentru a pătrunde în Bender, până la pod au ajuns doar trei dar şi dintre acestea unul
avea turela blocată şi nu se rotea.
*
Moldovenii pe tot parcursul războiului nu au dispus de nici un tanc…
Prin decretul lui Mircea Snegur, preşedinte al Republicii Moldova, nr. 19 din 5
februarie 1992 a fost înfiinţat Ministerul Apărării. Ministru a fost desemnat general-maiorul
de aviaţie Ion Costaş. Un apreciat general din perioada sovietică.
Pentru dirijarea trupelor şi subdiviziunilor MAI au fost formate trei trupe de comandă:
1) Militar-politice cu un organ suprem reprezentat de Consiliul Suprem de Securitate
avându-i componenţi pe: preşedintele ţării, pe prim-ministru, miniştrii apărării, de interne şi
securitate, de externe, finanţe. Comandant suprem al Forţelor Armate fiind Preşedintele;
25

26. 2) Direcţia militar-administrativă îşi avea în componenţă cu şefii de mari state-majore
ai armatei şi MAI, pe adjunctul ministrului securităţii de stat şi pe locţiitori de miniştri din
toate ministerele;
3) Puncte de comandă pe toate direcţiile operativ-tactice: Cocieri – Dubăsari, Coşniţa –
Doroţchaia; Varniţa – Tighina; Căuşeni – Tighina.
Din unităţile militare ale fostei armate sovietice la Ministerul Apărării al Republicii
Moldova au fost primite peste 700de cereri de la ofiţeri moldoveni de transferare pentru
continuarea serviciului militar în cadrul Armatei Naţionale. Conform statisticilor în total în
diverse arene ale forţelor militare sovietice îşi făceau serviciul circa 2800 de ofiţeri moldoveni.
Un număr de-a dreptul impresionant!
… Pentru a împiedica crearea unei armate naţionale eficiente şi profesioniste,
conducerea armatei sovieto-ruse a căutat, sub diverse motive să împiedice transferul de ofiţeri
şi subofiţeri.
Ca reacţie, preşedintele de atunci al Republicii Moldova Mircea Snegur a semnat la 31
martie 1992 Decretul privind revenirea în patrie pentru continuarea serviciului militar de
către ofiţeri şi subofiţeri, cetăţeni ai RM, precum şi militari din serviciul activ mobilizaţi de pe
teritoriul RM. La rândul său Elţin a semnat un decret analog prin care favoriza încadrarea
militarilor moldoveni în armata Federaţiei Ruse.
Un timp însă armata R. Moldova a existat doar teoretic. Lipsea armamentul pentru
dotare elementară şi nimeni nu ştia de unde putea fi procurat.
Colonelul Vasile Grosu numit de preşedintele Snegur şef al artileriei unei armate
inexistente, comandase anterior regimente de artilerie în oraşul Vilnus, Lituania, era la
curent cu porcăria pe care o făcuseră „camarazii” din armata imperială rusă cu care şi-au făcut
serviciul într-o armată comună.
I s-a pus sarcina: în cel mai scurt timp să facă funcţională artileria. Cu orice mijloace,
cu orice preţ! („Furaţi-le!” se pare că glumise atunci preşedintele Mircea Snegur.)
După încercări repetate de a se face rost de aparatele şi dispozitivele necesare în armata
14 şi în Ucraina terminate fără să se poată obţine ceva s-a decis trimiterea unui „sol” în
regiunea Kaliningrad la un general cunoscut. Totul urma să se facă în cea mai mare taină. Ar fi
fost un nou eşec asigurat dacă se afla de intenţie la serviciul de contrainformaţii al armatei 14
sau… la KGB Moldovei…
Dându-i sumele necesare unui plutonier- cunoscut căruia i s-au mai dat şi două adrese
suplimentare la doi gradaţi similari (praporgici şi ei) din Kalingrad lumea a început să aştepte
cu ce se va termina totul.
Exista ceva risc major ca acest trimis să nu se mai întoarcă. În condiţiile de haos de
atunci putea să dispară fără urmă cu tot cu bani. N-a fost însă să fie aşa. Mic în grad s-a
dovedit mare în respectul onoarei.
A revenit, aducând cu el suplimentar, şi câteva mostre de piese lipsă. Întrebat cum de a
izbutit a răspuns râzând că pentru bani se poate cumpăra orice. Inclusiv de la general până la
praporgic!
După modelele aduse la uzina „Moldavhidromaş” au fost confecţionate detaliile lipsă.
Pentru siguranţă s-a decis să se facă mai multe mostre de rezervă.
Când, în sfârşit pe poligonul de testări de la Bulboaca au fost operate primele trageri şi
despre care, prin canale ştiute, s-a aflat imediat şi în partea opusă „elanul de luptă” al acesteia
s-a redus considerabil. Aceşti mercenari au fost asiguraţi de Smirnov şi serviciile armatei 14 că
moldovenii nu au şi nu vor avea artilerie. Se întâmplase, deci, o minune. Sigur, a funcţionat şi
acel spirit rasist imperial că cineva nu e în stare de ceva de care e capabil altcineva, provenit
26

27. dintr-o anumită rasă. De fapt, nu se ajunsese la un moment dat ca propaganda ruso-sovietică
să afirme că aproape totul fusese inventat doar în anumite capete, aparţinând toate unei
singure… rase, naţiuni.
Generalului Vasile Grosu i s-au exprimat mulţumiri.
* * *
Netkaciov, un general combatant cinstit, nu s-a putut orienta rapid în situaţia extrem
de complexă creată în Transnistria. I se ordonase neutralitatea. Igor Smirnov l-a declarat
chiar din prima zi a preluării postului drept persoana non-grata în Transnistria. Lucrul a fost
declarat în prezenţa general-colonelului Gromov, adjunct al ministrului din Federaţia Rusă.
Ieşind de la întrevederea cu Smirnov, Netkaciov a spus:
- El ce nu-şi dă seama că fac din el rahat de şoarece?
Boris Gromov îl privi cu zâmbetul lui cunoscut de „cătană bătrână” apoi îi zise:
- Generale, mă tem că nu are să-ţi fie prea uşor aici, după care a adăugat aproape
ironic, dar trebuie să rezişti: coada sus!
Era presat din toate părţile, fără să fie sprijinit de cineva. Expedia aproape disperat la
Moscova tot felul de telegrame prin care solicita să fie ajutat cum să procedeze. I se răspundea
sec „Nu răspunde la porcării”, „Rezistă”.
Citat din notele colonelului M. M. Bergman:
„… La 1 martie 1992 serviciile speciale din Transnistria l-au ucis pe şeful miliţiei
oraşului Dubăsari maiorul I. Sipcenko. Era considerat un transfug în tabăra adversă şi nu i se
acorda prea multă încredere. Acesta, la rândul său, pentru a-şi demonstra fidelitatea pentru
conducerea separatistă a lui Smirnov mergea personal la locul producerii tuturor accidentelor.
Serviciile speciale erau la curent şi cu acest gen de zel al acestuia şi au hotărât ca printr-o
împuşcătură să vâneze doi iepuri: să-l înlăture pe Scripcenko şi, totodată, să organizeze o
înscenare. Dus la solicitarea unui fals apel a nimerit într-o ambuscadă. În automobilul cu care
se deplasa s-a tras din mai multe arme.
Provocarea a oferit pretextul scontat: cazacii din armata căzăcească din zona Mării
Negre să atace şi să captureze clădirea poliţiei arestând 34 de poliţişti moldoveni. Smirnov a
dat imediat vina pe Chişinău. Mass-media de la Moscova a preluat şi ea operativ declaraţiile
lui Smirnov.
În acelaşi timp conducerea Rusiei tăcea, încurajându-i pe separatişti.”
Data provocării nu a fost aleasă întâmplător. La 2 martie Republica Moldova urma să
fie membru ONU. Lucru care nu era deloc pe placul Moscovei.
Dar lucrurile au avut adevărat efect de bumerang: Republica Moldova a fost admisă în
ONU fără nici un fel de condiţii. Moscova neoimperialistă rămânea astfel cu buza umflată. Iar
vechile structuri nkvdisto-securiste cu o notă proastă la eficienţă şi calitate. Ceea ce nu se uită
şi nu se iartă. Spiritul de revanşă şi răzbunare va fi tacit sau manifest unul dominant în
relaţiile Moscova, inclusiv până în decembrie 2010, după „vizita” de presiune grea de calificat
dintre n stat pretins respectabil şi altul format printr-un rapt teritorial greu de calificat şi
imposibil de acceptat.
… Despre provocare precum şi despre faptul că sediul poliţiei a fost ocupat de structuri
antistatale şi că poliţiştii din incintă au fost sechestraţi de aceste trupe de mercenari,
conducerea legală a Republicii Moldova a fost informată operativ de agentura de profil din
27

28. Dubăsari. A fost convocată de urgenţă o întrunire „la vârf”. Imediat după consfătuire, indignat
şi justiţiar, preşedintele Mircea Snegur sună la Moscova. Vru să vorbească nemijlocit cu Elţin.
Într-un târziu, din cancelaria acestuia i se răspunse că „,momentan este plecat şi nu vă poate
răspunde”. „Revine când?” „Nimeni nu ştie”. „Ce facem?”, privirea preşedintelui moldovean
părea mai mult decât interogativă. „Să se răspundă pe măsură”; „Nu trebuie lăsaţi să-şi facă
de cap nişte bandiţi”.
Devenit brusc prudent şi mai ştiind cu certitudine că are în anturaj destui agenţi ai
serviciilor ruseşti care era firesc să fie, dat fiind că fostul KGB avusese grijă să-şi lase destule
„cârtiţe”, propuse ca Republica Moldova să lanseze o adresare de ajutor şi sprijin din partea
comunităţii internaţionale. Anunţă că toţi sunt liberi, făcându-i însă un semn aparte
ministrului de interne să revină.
După ce toţi ceilalţi au plecat, ministrul intră.
- Domnule Preşedinte, ştiu ce vreţi să mă întrebaţi. Cred că trebuie să avem măcar un
pic de demnitate. Nu-l putem accepta pe un bandit care încalcă orice lege constituţională şi
încă adus de naiba ştie de unde să ne călărească. Prevăd că un Smirnov nepus cât de cât la
punct pe viitor va deveni pacostea noastră cea mare. Cineva ni l-a trimis pe cap şi ni-l va lua
de aici doar când îşi va încheia toate misiunile.
- De asta şi te-am chemat, domnule ministru. Deşi aparent calm, privirea încruntată
exprima firea deloc blândă în anumite momente a acestui om calificat în fel şi chip dar dincolo
de orice – un ţăran care nu acceptă chiar orice afront.
- Zic, continuă el, să-l trimiţi pe cineva din locţiitori la colonelul Gamurari să elaboreze
planul operaţiei. Şi despre ea să ştie doar ei doi. Nici măcar nouă nu trebuie să ne spună ceva.
Aici am uneori impresia că până şi scaunele au urechi. Schiţă un zâmbet, privind spre
scaunele simple din preajmă. Pentru noi sunt importante rezultatele.
Ministrul se bucură că Snegur îi dezlegă mâinile, că acum putea să acţioneze pe
propria-i răspundere. Oricum trebuie să fie extrem de prudent. Nu ezită deloc pe cine să-l
trimită în numele său: doar pe Boris Muravschi.
Spre seara zilei de 1 martie întreaga brigadă se afla deja la baza din Holercani. Acolo
plecă şi vice-ministrul.
Gamurari îl aştepta în cabinetul repartizat. S-au închis în cabinet.
- Ce zici? Întrebă direct vice-ministrul.
- Zic că am fi prea cârpe dacă…
28

29. - Propui ceva?
- Am, dom’le, un plan. Nu ştiu dacă e chiar genial, dar…
- Ne ascultă cineva?
- Nu, am verificat… Boris, de la Cocieri ne-a venit un curier. Acolo poliţiştii de la
Dubăsari care au izbutit să plece din Dubăsari, sub comanda locotenentului superior Petru
Balan şi mai mulţi voluntari luptă cu forţe inamice superioare. S-au confruntat pe teritoriul
şcolii şi al garajului.
La 1 martie cazacii, gardişti, şi efectivul GO dislocat la Cocieri care au trecut de partea
separatiştilor au pătruns în Cocieri şi au început să jefuiască, să maltrateze şi să tragă în
populaţia paşnică. Au fost ucise două persoane şi peste patruzeci rănite. În acelaşi timp au
încercat să-i nimicească pe poliţişti adăpostiţi la şcoală şi în garaj. Suntem obligaţi să ne
protejăm populaţia paşnică şi pe camarazii noştri din poliţie.
Colonel-locotenentul i-a expus ministrului planul său de acţiune. Era un plan inteligent
şi care ar fi adus Moldovei în plan moral şi material.
- Sunt de acord cu planul. Dar vă rog că e unul despre care ştim doar noi doi. Nici
preşedintele nu a insistat să-l cunoască. Urmează să asigurăm maxim de discreţie. Altfel
putem să nimerim din nou, ca la 13 decembrie, în vreo ambuscadă. Cine va comanda
acţiunea?
- Chiar eu.
- Mă bucur că nu am greşit când te-am recomandat pentru comandant de brigadă. Ştii
că au mai fost şi alte candidaturi.
Vice-ministru plecă. Gamurari căzu pe gânduri. Cui dintre comandanţii de batalioane
să-i încredinţeze nemijlocit efectuarea acestei operaţii? Toţi au o excelentă pregătire
profesională şi dedicaţi cauzei.
Ordonă adunarea efectivului brigăzii.
- Am nevoie de voluntari pentru o treabă bună. Cine doreşte, un pas înainte!
Făcu pasul întreg efectivul brigăzii. „Am bănuit eu. Bravo flăcăi”, îşi spuse zâmbind
locotenent-colonelul.
L-a ales pe căpitanul Valeriu Motângă, comandantul batalionului I. Îl chemă în cabinet
şi îi explică misiunea.
- Nu mai avem şi altă informaţie operativă? întrebă în încheiere căpitanul.
- Îmi pare rău…
29

30. - La noapte merg cu un grup în recunoaştere. La orele 3.00, 2 martie, grupul de
cercetare, având în componenţă şi o călăuză din Cocieri a trecut Nistrul şi adunând datele
necesare privind dispozitivul şi efectivul trupelor separatiste în zori a revenit în dispozitiv.
Alese un grup de combatanţi dintre cei mai experimentaţi şi le ceru să se afle în stare
deplină de luptă, vorbind în termeni strict militari, adică mai simplu – gata de luptă urmând
ca în orice moment să înceapă executarea misiunii.
Au pregătit toate mijloacele necesare pentru a trece Nistrul: scânduri, funii, scări:
gheaţa era prea subţire pentru a risca. La orele 14 au început acţiune de traversare. În frunte,
la cam 20 de metri distanţă se deplasa grupul de recunoaştere compus din: plutonierul
Gheorghe Coţiuc (o veche catană, distins cu ordinul „Krasnaia Zvezda”) Sergenţi Victor
Abiguş cavaler şi el al aceluiaşi ordin de luptă, Cezar Roman, un gigant de doi metri şi Petru
Mortu.
Toţi cei patru, prieteni la cataramă, făceau parte din efectivul campaniei întâia
comandată de locotenentul superior Victor Bodiu.
Ajunşi la Cocieri, căpitanul îşi diviză compania în câteva grupe. Una se îndreptă spre
şcoală, iar alta în direcţia garajului. Grupa principală urma să atace unitatea militară în care
suplimentar se aflau mai mulţi cazaci, gardişti şi care acum trăgeau non-stop din puşti-
mitraliere şi mitraliere. În ajutorul poliţiştilor au venit localnicii.
Grupul locotenentului superior Balan atacă prin cimitir. Cezar Roman, Victor Alerguş,
Petru Motru. Vadim Agati şi Valentin Ursu, folosind cu multă iscusinţă avantajele
componentele de teren, s-au apropiat rapid de cazărmi şi primii au pătruns pe teritoriul
regimentului. Gardiştii, cazacii şi militarii s-au îmbarcaţi în transportoare blindate retras spre
magistrala de transport Dubăsari – Râbniţa.
După eliberarea unităţii militare grupul s-a îndreptat imediat spre şcoală în care
baricadaseră mai mulţi gardişţi. Urmă o scurtă confruntare şi şcoala fu eliberată.
Abia şi-au mai tras puţin respiraţia că li se comandă să meargă spre garaj unde se
apărau un grup de poliţişti (comandat de locotenentul superior de poliţie Petru Balan) şi
voluntari locali înconjuraţi de forţe superioare.
Cu pierderi importante de efectiv, gardiştii s-au retras spre centrul Dubăsarului, unde,
după ce li s-au pus la dispoziţie (regimentul de AC) din dotarea armatei ruse 8 transportoare
blindate şi 7 uşoare, cu tot cu echipaj şi muniţie, au ocupat din nou poziţia de luptă.
30