1. MIHAI BABELE
BRIGADA
cu
DESTINAŢIE
SPECIALĂ
1

2. PREFAŢĂ
S-au scurs 20 de ani din perioada evenimentelor care au zguduit
nu numai lumea, ci şi mica noastră republică.
S-a destrămat faimosul imperiu sovietic, ca un castel de nisip.
Ceea ce părea de nezdruncinat şi veşnic s-a prefăcut în praf şi
pulbere. Ideologia comunistă, pusă la baza politicii multor ţări cu
regim dictatorial, şi-a pierdut valoarea.
Acest lucru se referă şi la Moldova.
S-au început schimbările...
Distrugerea stereotipurilor vechi, respingerea a tot ce e nou,
barierele ideologice şi lingvistice, au lipsit de siguranţă majoritatea
funcţionarilor sovietici.
E cazul să amintim că anume în această perioadă separatismul,
criminalul, împărţirea averii statului au atins apogeul şi influenţau
evenimentele.
În această carte evenimentele, toate procesele sunt redate prin
faptele oamenilor care au participat la război. De la ţărani simpli,
care au început reformele la ei acasă, apoi cu arma în mână s-au
ridicat la apărarea Patriei contra cotropitorilor ruşi, care voiau să ne
întoarcă în trecut, până la persoane ce ocupau posturi înalte în
conducerea ţării.
Vedem faptele eroice ale unora, ticăloşia şi laşitatea altora, pe
cei ce nu şi-au făcut datoria civică şi de serviciu...
Problemele nerezolvate la începutul anilor 90 se resimt şi acum.
Nu s-a beneficiat de independenţa ţării, nu au fost create organele
necesare de ocrotire a dreptului, nu s-au consolidat structurile de
stat pe întreg teritoriu, nu a fost trecută armata sub jurisdicţia ţării,
dând posibilitate separatiştilor, sprijiniţi de structurile de stat şovine
ale Rusiei, să se pună mâna pe putere în autorităţile locale şi să rupă
o bucată din ţară, bătându-şi joc de populaţia băştinaşă, a cărei
majoritate este alcătuită din moldoveni.
În plan politic, această ruptură îngrijorează întreaga Europă.
Sunt bucuros că autorul a ridicat aceste probleme, că nu e
indiferent de tot ce s-a făcut, ori mai bine zis nu s-a făcut în aceşti ani
de independenţă, amintindu-le istoricilor că despre trecutul
poporului nostru şi ale ţării, despre eroii ce şi-au sacrificat vieţile lor
2

3. tinere în războiul ruso-moldav din 1992, trebuie să afle generaţiile
tinere.
Dacă s-ar fi dat dovadă de tărie de caracter, îndrăzneală, de risc
personal de a-şi asuma răspunderea pentru a rezolva probleme
stringente care apăreau în fiecare zi, fiecare oră, fiecare minută, dar
s-ar fi selectate cadre, capabile să rezolve aceste probleme, sunt
convins că foarte multe greşeli puteau fi evitate, iar ţara nu era să fie
fărâmiţată şi furată.
Anton Gamurar,
general-maior de poliţie,
primul comandant al Brigăzii de
Poliţie cu Destinaţie Specială.
REFERINŢE
Cu problemele de toate zilele, mulţi dintre noi încep să uite
evenimentele amare din primăvara – vara lui 1992. Doar acel război
n-a fost altceva decât un război pentru apărarea Patriei, contra
cotropitorilor ruşi.
Această carte se deosebeşte din mulţimea de cărţi scrise pe
această temă prin faptul că autorul nu este numai un bun cunoscător
al artei militare, ci şi un talentat maestru al cuvântului. Citind
această carte, înţelegi cauza adevărată a acestui război, dar şi de ce
acest conflict continuă şi până acum.
Prin munca sa cinstită, autorul parcă a înălţat un monument
eroilor noştri căzuţi pentru apărarea Patriei şi celor ce au vărsat
sânge pentru apărarea acestui pământ.
Vladimir Beşleagă
Maestru Emerit în Literatură,
scriitor
Cine şi orice ar vorbi despre războiul ruso-moldav din 1992, nu
poate să nu spună despre meritele Brigăzii de Poliţie cu Destinaţie
Specială. În prima fază a războiului ea a fost unica unitate capabilă
3

4. să opună rezistenţă, care ştia a lupta. În ultimul timp însă se încearcă
să se reducă din meritul ei...
Scrisă de un autor talentat, această carte te fascinează de la
început... şi nu te poţi rupe de ea până la sfârşit. Se citeşte uşor,
frazele sunt construite astfel încât să fie clare atât pentru militari, cât
şi pentru femei, tineret.
Cel mai preţios este faptul că autorul a pătruns adânc în
psihologia şi caracterele eroilor săi, atât de clar descrie operaţiunile
desfăşurate de părţile beligerante, de parcă a participat la ele.
Când am citit manuscrisul (cartea nu era încă editată), aveam
impresia că mă aflu în tranşee, că de la mine miroase a praf de puşcă,
că alături sunt prietenii mei de luptă...
Extraordinar de bine vorbeşte despre luptătorii de rând, despre
subofiţerii şi ofiţerii părţilor beligerante, care se aflau nemijlocit în
tranşee, despre cei care de fapt au suportat consecinţele acestui
război pe pielea lor, care uneori stau flămânzi, nu dormeau, pe care
îi mâncau păduchii în tranşee, dar care visau la un viitor fericit...
Nu prea bine caracterizează comandamentul suprem şi
cercurile politice ale părţilor beligerante, lipsa capacităţilor de a
conduce operaţiunile militare manifestate de comandamentele
supreme, corupţia şi interesele nemijlocite manifestate de cercurile
politice pentru spălarea banilor prin intermediul acestui război...
Valeriu Troenco,
general – maior de justiţie,
participant activ la război
pe prima linie.
Prin hotărârea Camerei
Superioare a Curţii
Europene a Drepturilor Omului
4

5. de la Strasbourg № 349 din 08.
07. 2004, Rusia a fost
recunoscută ca agresor în
războiul ruso-moldav din 1992 şi
ocupanta părţii de est a
Republicii Moldova.
Din partea autorului
Comuniştii ortodocşi în frunte cu al doilea om în ierarhia
puterii de stat din URSS, dar care visa să fie primul, Anatolii
Lukianov, pentru a păstra imperiul sovietic, deja putred, au format
republici separatiste în Azerbaidjan, Georgia, Moldova. S-a încercat
şi în ţările baltice, şi în Ucraina. Însă tentativele au eşuat.
În Moldova Lukianov trebuia să formeze cinci republici
separatiste, însă au rezultat doar două. Găgăuzia, cu o populaţie cu
rădăcini turcice, şi Transnistria, populată majoritar de
moldoveni(42%) şi de alte naţionalităţi.
Conflictul din Transnistria, care a degenerat treptat într-un
război ruso-moldav, a fost descris de reprezentanţii părţilor
beligerante, fiecare din punctul său de vedere. Au scris generalul
Nicolae Petrică, colonelul Anatolie Munteanu, jurnalista Valentina
Ursu, scriitorul Iurie Colesnic, Trofim Ştefan şi alţii.
O carte de 800 de pagini a scris colonelul M.M. Bergman, un
evreu născut în Transnistria, comendantul militar al Tiraspolului. În
ea îl laudă mai mult pe generalul rus Aleksandr Lebedi, şi ca
majoritatea evreilor, îi denigrează pe moldoveni.
Ca să nu mai vorbim de cartea Galinei Andreeva!
În toate aceste cărţi scrise de separatişti, se pronunţă ura
seculară a lepădăturilor venite pe pământul moldovenesc faţă de
moldoveni, care nu mai voiau să se închine în faţa ruşilor, care n-au
mai vrut să fie conduşi de venetici de tot soiul.
Asta este principala cauză a conflictului transnistrean.
Războiul a fost o urmare a acesteia...
5

6. Dintr-o telegramă secretă cifrată
expediată pe data de 22 iunie
1992 de către generalul
Netkaciov, comandantul Armatei
a 14-a ruseşti dislocată în
Transnistria, ministrului
Apărării al Federaţiei Ruse
Pavel Graciov: „ … Raportez că un
prim bilanţ al primelor patru zile
de război este faptul că datorită
implicării nemijlocite a Armatei
a 14-a, formaţiunile armate
separatiste au putut evita
nimicirea în totalitate şi şi-au
recăpătat moralul de luptă...”
Anul 1988. Tiraspol, RSSM, pe al cărei teritoriu au fost dislocate
Armata a 14-a sovietică şi întreg arsenal militar retras din Europă
centrală.
Era în toi „perestroika” (încercarea de restructurare şi renovare
a sistemului sovietic, pe cale de prăbuşire). Comandamentul acestei
armate, inclusiv comandantul ei, Anatolie Sergheev, au simţit că
„şuruburile” au slăbit şi că îşi pot permite anumite activităţi… pe
cont propriu. Nimeni nu-i mai controla atât de strict conform
prevederilor statutului. Cei care veneau totuşi în control mergeau
mai mult la pescuit sau… în saune cu domnişoare…
Aceeaşi stare de relaxare au început s-o simtă şi ofiţerii inferiori
de care în orice armată în lume depinde disciplina. Ca urmare, a
început să crească numărul a tot felul de încălcări de statut, de
6

7. dezertare, de sustrageri de muniţie, de mutilări prin împuşcare de
către proaspeţii recruţi, inclusiv din motive de dragoste
neîmpărtăşită. Dar principala cauză a acestor automutilări pentru a
scăpa de armată era faptul că „înflorea” aşa-numita „dedovşcina”, un
fel de banditism sau feudalism primar promovat de militarii cu un
anumit stagiu în raport cu proaspeţii lor camarazi abia încorporaţi.
Era fenomenul ce a caracterizat dintotdeauna armata rusă ţaristă şi
mai ales sovietică.
S-au activizat brusc tot felul de elemente criminale şi şovine,
velicoruse.
* * *
„Harababura” din stânga Nistrului s-a intensificat în special
după 31 august 1989, când o parte din deputaţii din stânga Nistrului,
la comanda directă a unor forţe de la Moscova, prin intermediul
serviciilor secrete din KGB, au refuzat să accepte noile legi şi
autorităţi de la Chişinău. Frica Moscovei de a pierde controlul asupra
părţii din dreapta a RSSM şi unificarea ei cu România de la care a
fost ruptă prin agresiune în 1940 o făcea să apeleze la orice mijloc.
Ulterior, o recunoaşte însuşi Ghenadi Selezniov, preşedintele
Dumei de Stat din Federaţia Rusă într-un discurs rostit chiar în
Parlamentul Republicii Moldova: „…am creat o autonomie în
Transnistria pentru a împiedica Moldova să se unească cu România
şi, astfel, să iasă de sub influenţa noastră…” Adevărul gol-goluţ rostit
într-un moment necontrolat de securitate.
Atunci, în spiritul unor tradiţii imperiale seculare, în
Transnistria a început persecutarea moldovenilor băştinaşi,
determinându-i „să plece” sau „să ne accepte”. S-a început de la
nivelul copiilor, părinţilor, profesorilor. Chiar dacă statistic
moldovenii constituiau 42%. S-a început cu închiderea grădiniţelor,
apoi a şcolilor. Mulţi moldoveni erau concediaţi nemotivat. În
serviciu rămâneau doar cei care acceptau să colaboreze cu noile
structuri promoscovite.
Au apărut primii refugiaţi.
Mass-media rusă a început să transmită non-stop tot felul de
reportaje, informaţii, filme şi „filmuleţe” despre moldoveni. A apărut
şi fenomenul solicitanţilor de azil la Moscova pe motiv că moldovenii
i-ar persecuta pe bază de limbă şi identitate, pentru a obţine astfel
7

8. locuinţe şi tot felul de beneficii la Moscova. Şi, în scop de
propagandă, autorităţile ruse îi ajutau.
Îşi continua vechiul rol imperial ca instrument de stăpânire şi
biserica ortodoxă rusă. Banii enoriaşilor moldoveni continuau să
curgă spre metropolă. Cinismul depăşea orice imaginaţie „creştină”.
Armata a 14-a sovietică era dislocată nu numai pe teritoriul
Moldovei sovietice, ci şi pe o bună parte din Ucraina de Sud.
Contingentul ei de trupe aflat în Republica Moldova şi mai exact în
Transnistria număra la începutul anului 1990 un efectiv de circa
3000 de ofiţeri şi specialişti militari, peste 12 000 de soldaţi din
serviciul activ şi angajaţi prin contract.
Armata avea în dotare 9 fabrici-brutării, 410 bucătării de
campanie, 3 spitale militare bine dotate, peste 2000 de unităţi de
transport, în special de tip „Ural” şi „KamAz”-uri militare, 87
vagoane cu proiectile pentru instalaţiile reactive „Grad” şi „Uragan”,
56 de vagoane cu proiectile pentru artilerie de toate tipurile de
calibrul 152 mm, 31 vagoane pentru tunurile de 203 mm, 30 000 de
mine pentru aruncătoarele de mine, peste 250 de tancuri T-62 B şi T-
72, 220 instalaţii reactive, 14 000 de proiectile teleghidate antitanc,
peste 300 de BTR-uri şi BMP (respectiv – transportoare blindate şi
TAB-uri uşoare), 1280 de tone de echipament pentru 200 000 de
militari şi multe altele.
În această listă nu sunt introduse componentele din depozitele
de la Colbasna, considerate unele dintre cele mai mari în Europa.
Analizând situaţia criminogenă din ţară, tot mai gravă, “fierberile” din
mediile intelectuale din republicile unionale, cerându-se tot mai categoric
separarea de USSR, Vadim Bakatin, ministrul de interne, absolut admirabil în
raport cu predecesorii săi a început să formeze în toate republicile unionale şi în
marele oraşe unităţi spreciale de reacţie – detaşamente de miliţie cu
destinaţie specială OMON (otread miliţii osobogo naznacenia),
Prima unitate de acest fel a fost formată la Riga, capitala Letoniei, oraş
în care manifestările anticomuniste, antiruseşti erau mai evident pronunţate.
Luptătorii din aceste unităţi erau aleşi cu maximă atenţie: fideli
regimului comunist, cu predispoziţii şovine, cu o excelentă pregătire fizică.
Erau selectaţi din toate colţurile URSS, dar nu dintre letoni.
Sarcinile de bază care trebuia să le execute OMONul:
8

9. a) Operaţiuni speciale de lichidare sau neutralizare a unori infractori înarmaţi.
b) Asigurarea ordinii în locurile publice în timpul unei manifestări de masă.
c) Participarea la tot felul de acţiuni speciale elaborate de MAI.
În aprilie 1989 s-a decis crearea unui detaşament special şi în cadrul MAI
al Moldovei. S-a început recrutarea efectivului. Erau selectaţi în special
sportivi. Şi anume cei mai buni. Au fost selectaţi 83 de personae.
Comandantul acestui grup a fost numit maiorul de miliţie Alexei Zalişciuc, iar
locţiitor Igor Iaskevici.
Locotenentul major Vladimir Preguza era un ofiţer cu perspectivă. I se
propuse un post înalt, cu o funcţie care corespundea gradului de locotenent-
colonel. Însă el a depus un raport de a fi transferat în detaşamentul special,
nou format. Nu voia să roadă fundul pantalonilor în birouri!
Într-o primă etapă detaşamentul s-a preocupat de pregătirea fizică şi de
însuşirea tacticii şi tehnicii de împrăştiere a demonstraţiilor, de reţinere şi
însoţire a persoanelor arestate.
În curând au trebuit să demonstreze de ce erau capabili. La 22 iunie
1989, trei deţinuţi din puşcăria de la Bender au luat ca ostatici trei surori
medicale din unitatea sanitară a penitenciarului, înaintând cerinţe standart
obişnuite pentru timpurile noastre, dar care atunci a pus conducerea MAI în
situaţie destul de complicată: să li se pună la dispoziţie droguri, un automobil,
arme şi să li se asigure ieşirea fără probleme din închisoare.
La faţa locului îşi făcu apariţia ministrul MAI Voronin. Deveni
conducătorul operaţiunii de eliberare a ostaticilor, iar comandantul grupului
de capturare a fost numit căpitanul Igor Iaskevici. În acest scop, căpitanul
Iaskevici a selectat 11 luptători, inclusiv pe căpitanul Vladimir Panfilov. Erau
însă puţini. Mai era nevoie de vre-o 7 oameni. Însă nu-I avea la îndemână.
Atunci a propus ofiţerilor care lucrau în penitenciar. Aceştea însă, din diferite
motive, au refuzat.
Iaskevici nu avea încotro, trebuia să opereze cu ce avea. Unicii înarmaşi
(cu pistoale) erau Iaskevici şi Panfilov. Ceilalţi în afară de echipament
dispuneau doar de scuturi şi bastoane
În acea perioadă experienţă de eliberare a unor ostatici aveau doar
membrii grupului în subordinea KGB – “Alfa”. Cineva dintre membrii stafului
9

10. de eliberare a ostaticilor ţinea permanentă legătură cu puşcăriaşii. La un
moment dat s-a decis să nu li se dea droguri. S-au mai Calmat şi au devenit
mai toleranţi cu femeile ostatice.
Au fost propuse mai multe variante de eliberare. Nu se potriveau nici
una. Cei vizaţi aveau căte două-trei condamnări pentru jafuri şi omucidere, cu
multă experienţă şi extreme de prudenţi. Au respins toate ofertele propuse.
Timpul trecea, dar nu se întrevedea nici o rezolvare de situaţie. Condamnaţii
au început să manifesteze semne de nervozitate. Acum fiind şi drogaţi puteau
să ucidă ostaticele cu sule ascuţite prinse cu elastic. Dacă dau drumul la
elastic, sulele străpungeau mortal gâtul jertfei.
Moscova a trimis la Bender grupul special “Nabat”al KGB-ului, care făcea
parte din “Alfa”. Avionul urma să-i aducă în câteva ore la Chişinău. Faptul
acesta însemna o notă proastă pentru Voronin sau chiar sfârşitul carierei lui
de ministru şi politician…
Ca militar Igor Iaskevici avea pregătire de genist. Propuse să fie aruncată
în aer uşa din camera în care se baricadaseră condamnaţii. Un lunetist urma
să vegheze, şi numai careva dintre condamnaţi s-ar fi aăpropiat de fereastră,
să-l lichideze. Va fi şi un semnal pentru capturarea celor doi condamnaţi.
Se întâmplă aşa că condamnaţii singuri au uşurat sarcina grupului. Ei au
cerut hăleală, în acest fel îndepărtându-se de ostatice.
Totul mergea bine, fără probleme. Însă una din femei se apropie
involuntar de fereastră. Fără să se uite mai atent, lunetistul trase. Norocul
femeei că lunetistul nimeri într-o zăbrea de metal, care i-a salvat viaţa.
Grupul de capturare aruncă în aer uşa, şi pătrunde în interior.
Condamnaţii au fost capturaţi, iar ostaticele eliberate.
Capturarea au realizat-o 11 persoane, iar decoraţi au fost … 68. Voronin
i-a mulţumit în chip deosebit lui Vladimir Panfilov, deşi operaţia fusese
comandată de Iaskevici. Pe atunci nimeni n-a înţeles de ce… Iaskevici era
leton… Voronin şi-a păstrat postul.
În Moldova detaşamentul OMON a fost înfiinţat în octombrie 1989, al
24-lea la număr, şi ultimul în USSR. Pe data de 30 octombrie şeful statului
major al detaşamentului maiorul Anton Gamurar pentru prima oară a liniat
detaşamentul, iar la 1 noiembrie la prezentat pe comandantul detaşamentului
10

11. căpitanul Vladimir Panfilov, numit de acelaşi Voronin. Locţiitor a fost numit
căpitanul Igor Iaskevici.
Luptătorii erau selecţionaţi de maiorul Gamurar. Detaşamentul avea la
început 100 de luptători, care prezentau toate grupurile entice şi minorităţile
naţionale ce locuiau pe terotoriul RSS Moldova.
Anul 1989 a fost extraordinar de greu pentru miliţie. Criminalii trecuse
orice măsură posibilă. În faţă, fără a se teme, îi batjocoreau pe miliţioneri,
care erau neputincioşi în faţa crimei organizată şi bine înarmată. Pe bandiţi îi
stimulau şi legile sovietice nesăvârşite…
Mulţi din ofiţerii superiori ai MAI, care posedau informaţie, colaborau cu
bandiţii. Din această cauză toate măsurile luate pentru combaterea
criminalităţii, întreprinse de miliţia criminală, eşuau. Bandiţii erau
preîntâmpinaţi.
Colaboratorii MAI ştiau de asta, numai Voronin nu ştia. Ofiţerii cinstiţi, cu
experienţă, au început să plece din miliţie.
Lângă cinematograful “Iskra”, la Botanica, se afla un cuibuşor de veselie,
care se numea “Şaiba”. Se bucura de atenţia bandiţilor… şi numai ce noi
apăruţii bissnesmani.
La începutul lunii iunie 1990 colonelul KGB-ului din Moscova Soltan, sosi
în “concediu” la Chişinău, unde locuia familia sa. Aici trebuia să se întâlnească
cu un agent super-secret, care era colaboratorul Direcţiei KGB în Moldova.
Moscova era îngrijorată de faptul că Frontul Popular din Moldova, care, ca şi
celelalte Fronturi Populare din celelalte republici unionale, înfiinţate şi dirijate
de agenţii KGB-ului, se închega greu
“Edinstvo” a fost formată repede, iar cu formaţiunea contra-opusă ei,
ceva nu se primea. Rapoartele trimise din teritoriu de cei care trebuiau să
preia puterea totală în Front erau bune, însă alţi agenţi secreţi raportau
contrariul.
Colonelul trebuia să verifice care din părţi are dreptate, şi să raporteze
Moscovei.
11

12. Încă la Moscova şeful i-a recomandat să folosească acest lăcaş “Şaiba”
pentru întâlnirea cu super-agentul. Impresia era că şeful locuia la Chişinău, dar
nu el. Să-l întrebe de unde ştie de acest lăcaş era bizar.
În acest lăcaş Soltan era prima oară. Publica era cu mult mai
destrăbălată, decât ştia Moscova. Făceau ce vroiau. Şi nici un fel de miliţie.
Era aproape de ora 23. Peste câteva minute trebuia să se prezinte
agentul. Şi pe neaşteptate în lăcaş au intrat vre-o 15 oameni înarmaţi şi cu
feţele astupate.
-Toţi la podea – a comandat cineva cu un glas, care nu permitea nici o
abatere de la ordin – orice rezistenţă va fi contracarată aspru. Lucrează
OMON!.
Colonelul ştia ce e OMON, ştia de forţa lor. Alţii se vede că nu ştiau, au
deschis gura, şi momental au primit lovituri bine antrenate la ficat. S-au liniştit
în aşa fel, căci se auzea numai răsuflarea celor ce stau culcaţi la podea.
Soltan s-a culcat astfel, ca să vadă cum acţionează această nouă
structură a MAI-ului. N-o văzuse niciodată la treabă. Se vedea că luptătorii
sunt tineri, fără experienţă. Însă acţionau ferm, fără nicio şovăire. Pe doi
bandiţi, tatuaţi din cap până la picioare, care începuse să-i sparie că se vor
plânge lui Voronin şi acela îi va pedepsi, i-au bătut aşa, că Soltan credea că nu
se vor mai ridica. Bandiţii plângeau ca copiii.
Ceva mai departe unul dintre cei tatuaţi, văzând ce s-a întâmplat cu cei
doi, s-a aşezat pe fund, dând din picioare, învârtindu-se, apărându-se cu
picioarele şi strigând:
-Să-mi zacă oasele prin puşcării, dacă mă dau binevol! Nu mă luaţi viu de
aici!
Unul din luptători se apropie de el, a scos bâta de cauciuc de la brâu, şi
cu o expresie şi sinceritate de ţăran, a spus:
-Singur te vei scula, scumpule – şi i-a tras cu bâta de a lungul spinării.
Banditul a sărit în sus ca la vre-un metru de la pământ, de parcă o prujină
puternică l-a aruncat în sus, şi încă aflat într-o poziţie semi-aplecată a întins
mâinile pentru cătuşe.
12

13. Până a veni OMON-ul, peste o masă de el, stau doi bărbaţi bine chitiţi. Ei
vorbeau despre ceva serios, căci unele fraze ajungeau şi la Soltan. Unul din ei
spunea că a fost înşelat la împărţirea banilor.
Când a intrat OMON-ul, ei nu s-au culcat, numai s-au ridicat în picioare.
De ei se apropie un luptător.
-La podea – comandă el. Însă nici unul din ei nu s-au clintit din loc.
-Sunt maior de miliţie – strigă brutal acel, pe care l-au înşelat.
Drept răspuns a primit o lovitură puternică la ficat, şi începu încet să se
lase la pământ. Al doilea momental s-a culcat la podea.
-Tu tot eşti maior de miliţie – întreabă luptătorul.
-Nu – răspunse acel repede şi speriat.
Luptătorul a luat documentele de la maior.
-Ce cauţi printre bandiţi, maiorule – acela tăcea, îndoit în două – mergi cu
noi şi ne lămurim – şi i-a pus cătuşele.
Tot acest luptător s-a apropiat de colonelul Soltan, care l-a chemat,
făcându-I cu degetul. Acela curios s-a aplecat.
-Documentele mele le citeşti aici, jos, lângă mine - spuse colonelul şi cu
privirea a arătat unde sunt ele.
Luptătorul făcea tot ce-i spunea colonelul, de parcă era hipnotizat.
Văzând cine e în faţa lui la podea, vru să se scoale să ia la cozoroc.
-Stai liniştit şi ascultă-mă. Mă ridici, îmi dai vre-o două sub coaste şi mă
scoţi de aici.
-Cum se poate, tovarăşe colonel!
-Îndeplineşte ce ţi-am spus – ridică vocea colonelul.
Luptătorul l-a ridicat şi imitând două lovituri sub coaste, l-a împins spre
ieşire.
-De ce mă baţi, afurisitule – ţipa colonelul.
-Închide-i gura – ordonă cineva
13

14. -Acum comandante – răspunse luptătorul şi îl împinse afară.
În coridor ia poziţia de drepţi.
-Nu mai văzut niciodată. Ai înţeles?
-Întocmai!
-Dute şi ocupăte de treburile tale.
Colonelul se bucura că n-a fost depistat agentul. Dacă OMON-ul intra
puţin mai târziu...
Operaţia înfăptuită de tinerii luptători din trupele cu destinaţie specială a
dat rezultate ne aşteptate. Au fost reţinuţi mulţi recidivişti, ucigaşi, şi multe
alte persoane care se ascundeau de lege.
În vara anului 1990 era primejdios să călătoreşti pe rutele: Chişinău-
Ismail, Chişinău-Bolgrad, Chişinău-Vulcăneşti. Undeva între oraşul Bolgrad şi
orăşelul Svetlâi, patru militari cu cagule pe faţă, opreau autobusele şi jefuiau
pasagerii. Câţeva persoane care au depus rezistenţă au fost ucise pe loc.
Bandiţii acţionau ca nişte brute, încrezuţi că nu vor fi pedepsiţi.
Miliţia criminală a stabilit locul unde acţionează această bandă. Însă să-i
neutralizeze deschis, era primejdios. Atunci în operaţie a fost întrodus OMON.
Şi iată câte patru luptători din trupele speciale, îmbrăcaţi în civil, făceau
în fiecare zi rutele susnumite. Însă nimic. Numai ei nu se deplasau, bandiţii iar
jefuiau. Era clar că bandiţii primeau informaţie de la colaboratorii miliţiei.
Atunci conducerea operaţiei a hotărât să nu mai pună la curent cu toate
detaliile MAI-ul. Şi chiar a doua zi banda a fost lichidată.
Pe ruta Chişinău – Ismail, acolo unde şi presupuse conducerea operaţiei,
autobusul a fost oprit de patru militari în cagule negre pe faţă. Patru militari
bine clădiţi.
Unul din ei intră în autobus.
-Toţi pregătiţi banii şi bijuteriile şi ieşiţi câte unul. Care va încerca să
ascundă ceva, vor fi aspru pedepsiţi.
14

15. Situaţia în care pasagerii trebuiau să iasă din autobus, uşura realizarea
operaţiei. De reţinut pe toţi patru în trecerea îngustă din autobus era
imposibil. Ei puteau deschide foc din pistoale, să ia ostatici.
Pasagerii încep să iasă câte unul. Femeile au început să strige, să înjure
când au început să fie pipăite peste tot în căutarea bijuteriilor. Câteva au
primit câte un picior la fund de la apărătorii patriei sovietice, care ignorau
protestele femeilor şi continuau să le percheziţioneze.
Luptătorii s-au grupat unul după altul. Bandiţii, ocupaţi de percheziţie, n-
au observat manevrele lor. Primul luptător s-a apropiat strâns de banditul
care aduna ce-i dau pasagerii de bună voie. Această manevră a permis
celorlalţi luptători să iasă fulgerător din autobus şi să-i atace pe ceilalţi trei,
care puţin mai într-o parte îi percheziţionau pe toţi, dar mai dur.
Atacul fulgerător, prin surprindere, a adus rezultatul dorit. Trei bandiţi au
fost momental încătuşaţi. Însă cel care intrase în autobus şi a propus ca
pasagerii să predăie tot ce au, a opus o rezistenţă dură. Însă şi el s-a alăturat
de cei trei.
Bandiţii erau militari din trupele aeropurtate, din Bolgrad, doi căpitani şi
doi plutonieri. I-au pus la pământ. Femeile au început să-i scuipe, să-i bată cu
picioarele. Bărbaţii au mai adăugat şi ei. Luptătorii cu greu au liniştit pasagerii.
-Mâne vom fi eliberaţi. Noi suntem ofiţeri ai Armatei sovietice şi nimeni
n-are dreptul să ne aresteze.
-Sunteţi ucigaşi şi bandiţi de drumuri mari.
-Cine a văzut asta? Ei? – a spus cu dispreţ unul dintre ei – ei sunt nişte
fricoşi, nişte laşi. Mâine vor spune că n-a fost nimic, şi n-au văzut nimic.
Cel mai neplăcut moment a fost când luptătorii au început să întoarcă
obiectele şi banii. Hăpsânismul omenesc nu mai are margini. Cum arătau vre-
un obiect preţios, la el se găseau câte 4-5 persoane. Se batjocoreau unul pe
altul, dovedind că acest obiect este anume a lui. Obiectele pe care nu le-au
putut împărţi au fost înregistrate şi luate la Chişinău. Bandiţii râdeau...
Abia după proclamarea, la 2 septembrie 1990, a separării
(„independenţei”) de către structurile din Transnistria, comandate
direct de serviciile speciale de la Moscova (Igor Smirnov, fiind
15

16. persoana trimisă direct în acest scop) şi formarea RSSMN, guvernul
Moldovei a început să se preocupe de aceste manifestări orientate
împotriva Republicii Moldova.
Pe la sfârşitul lunii septembrie 1990, separatiştii găgăuzi,
instigaţi de Moscova şi de conducerea Transnistriei, au hotărât să
formeze şi ei un stat şi să iasă din componenţa RSSM.
Emisari din Moscova şi Tiraspol au început să-i asmuţe pe
găgăuzi contra moldovenilor cu care au trăit împreună aproape două
secole.
Găgăuzii şi bulgarii au fost aduşi pe pământul basarabean de
către autorităţile Rusiei ţariste conform înţelegerilor cu Turcia:
Ruşii dau acces liberi tătarilor nohaici să plece în Turcia, iar turcii
găgăuzilor şi bulgarilor. Găgăuzii şi bulgarii au ocupat locuinţele
tătarilor, iar tătarii a găgăuzilor şi bulgarilor în Bulgaria.
Găgăuzii au ucis patru moldoveni, locuitori din satele vecine cu
găgăuzii. Aceasta a indignat opinia publică. Din toate colţurile
Moldovei au început să vină oameni, pentru ai apăra pe moldoveni.
Răsunau chemări de a merge şi de a se răfui cu găgăuzii. Încă puţin şi
situaţia ieşea de sub control.
Zeci de mii de oameni cereau de la guvern să întreprindă ceva
pentru a apăra conaţionalii. Guvernul a fost nevoit să organizeze o
acţie de solidaritate. Zeci de autobuse, încărcate cu oameni au luat
calea spre Comrat. De la toţi se cerea o disciplină de fier. Orice fel de
arme au fost strict interzise. Poliţia controla acest proces.
În ajutorul găgăuzilor Moscova a trimis din oraşul Bolgrad
trupe de paraşutişti, din divizia de paraşutişti dislocată acolo.
Conducerea naivă şi tot atât de naiv parlamentul RSSM au cerut
ajutor de la Moscova. Pe scurt, au rugat să dea oile în paza lupului.
Moscova a trimis în RSSM o unitate de interne sub comanda
general-colonelului Şatalov, comandantul acestor unităţi din URSS.
Mare a fost dezamăgirea deputaţilor moldoveni, când Şatalov a
doua zi după sosirea la Comrat a organizat paza adunării, unde a fost
proclamată Republica Găgăuză.
Guvernul şi Parlamentul Moldovei au cerut Moscovei ca aceste
trupe să fie retrase de pe teritoriul ţării. A fost glasul celui care strigă
în pustiu! Nu ştiau, ori nu-şi închipuiau că aşa ceva se poate întâmpla
pe teritoriul unei republici unionale (Moldova era parte componentă
16

17. a URSS) . Dacă ruşii intră pe un teritoriu străin, este imposibil ori
foarte greu să-i alungi.
Aşa s-a întâmplat şi de data asta. Dacă nu erau revoltele
împotriva ruşilor în Caucaz, Tatarstan, Başkiria, Ţările Baltice, unde
era nevoie de aceste trupe speciale, ei nu mai plecau.
*În 1998-1999, când NATO bombarda Iugoslavia, ruşii i-au
propus preşedintelui Slobodan Miloşevici să introducă trupele lor.
El însă a refuzat, spunând: „Dacă pe teritoriul Iugoslaviei vor intra
trupele NATO, acestea, atingându-şi scopul, vor pleca. Dacă intră
ruşii, aceştia nu vor pleca niciodată.”
Locotenent-colonelul Anton Gamurar a depus câteva rapoarte
ministrului de Interne Ion Costaş, dovedind necesitatea creării a încă
unui batalion cu destinaţie specială. Micul detaşament de poliţie cu
destinaţie specială nu putea hotărî problemele care apăreau tot mai
des şi mai acut.
Evenimentele din Găgăuzia au confirmat că Gamurar avea
dreptate. Dacă Moldova ar fi avut măcar un batalion cu efectivul
completat şi bine dotat, nu ar fi fost nevoie de a chema trupele
ruseşti duşmănoase, nu eram să fim atât de umiliţi în rezolvarea
problemelor Găgăuziei.
La sfârşitul lunii octombrie hotărârea a fost luată şi Gamurar s-
a apucat energic de formarea acestui batalion. Oamenii erau aleşi pe
sprânceană în urma unor testări serioase. Gamurari verifica nu
numai starea fizică, ci şi capacităţile de a gândi, de a lua hotărâri
momentane corecte. Din douăzeci de doritori alegea unul. Moscova a
început să dea semne de nelinişte: de ce le trebuie moldovenilor două
batalioane cu destinaţie specială? Pentru a evita orice confuzie,
batalionul a fost numit batalion de patrulă şi santinelă nr. 1 al MAI.
* * *
Din amintirile colonelului M.M. Bergman, originar din
Transnistria, un separatist înflăcărat, şeful comenduirii militare din
Transnistria şi Tiraspol:
„…După 2 septembrie 1990, cu excepţia unei anumite retorici
verbale, Chişinăul oficial nu a întreprins nimic pentru a opri
separatismul. Peste tot era linişte şi pace. Trecerea de pe un mal al
Nistrului pe celălalt era liberă. Nu existau nici un fel de posturi de
supraveghere.
17

18. Era o situaţie care nu convenea nici administraţiei separatiste
de la Tiraspol şi nici stăpânilor ei de la Moscova. De aceştia se uitase,
nimeni nu le acorda nici un fel de atenţie. Pentru a se vedea luaţi în
seamă aveau nevoie de un conflict, de haos, de sânge. Şi atunci au
organizat o provocare: la 1 noiembrie trei angajaţi ai OMON-ului de
la Riga (adăpostit aici după crimele comise la Riga), purtând haine
civile, au trecut câte unul Nistrul, pe podul de lângă Dubăsari. Pe
malul drept care predomină ca înălţime peste cel din stânga au
organizat un punct de tragere pentru lunetişti.
Concomitent, prin oraş s-a răspândit zvonul că la 2 noiembrie
poliţia va pătrunde în oraş şi „îşi va introduce orânduielile ei
româneşti”. Populaţia era chemată să vină de dimineaţă la pod şi să
împiedice poliţia să pătrundă în oraş. La rândul său, conducerea din
oraş, dirijată de la Tiraspol, a pregătit un grup masiv de instigatori şi
provocatori şi mijloace de tehnică grea pentru a apăra, chipurile,
podul.
Evenimentele ulterioare s-au desfăşurat strict după plan: la 2
noiembrie un număr mare de persoane, convocate la comandă, au
barat cea mai circulată magistrală automobilistică din sudul URSS,
Poltava. Sute de automobile de tot felul nu-şi mai puteau continua
drumul. Multe tiruri transportau produse perisabile din Bulgaria,
Grecia, Turcia. De la Moscova s-a telefonat şi s-a cerut deblocarea
traseului…”
La locul cu pricina a fost trimis un mic detaşament de trupe
speciale (OMON) moldoveneşti şi unitatea nr. 1 de RRS. Acţiunea de
deblocare a fost încredinţată colonelului Vârlan, şef de direcţie MAI.
…Victor Grosu se afla în prima linie. Erau dotaţi doar cu
scuturi, bastoane şi baloane cu gaze lacrimogene „Ceriomuha”.
Armele au fost lăsate în autobuz. Aveau, conform instrucţiei, de
înfruntat o mulţime agresivă. Falanga cu lovituri de bastoane în
scuturile de protecţie au produs un anumit efect asupra mulţimii.
Persoanele din primele rânduri au început să dea înapoi. Cei din
spate presau. La un moment dat, s-a produs busculada.
Brusc, din mulţime au avansat tineri cu alură atletică şi cu bâte
din lemn de stejar care i-au atacat pe omonişti. Se vedea limpede că
erau de profesie. Au atacat fără şovăire, cu mişcări de tipi antrenaţi,
mizând vizibil pe surpriză pentru a sparge apărarea poliţiştilor. Însă
aceştia au rezistat presiunii. Se vedea că intuiau cu cine au de-a face.
Se luptau cu „colegi”, dar aflaţi acum de altă parte a baricadei. Deşi,
lungi, bâtele îşi atingeau ţinta, nu şi-au dovedit eficienţa: aveau de-a
face cu alţi profesionişti nu mai puţin experimentaţi.
18

19. Printr-o mişcare abilă, Victor pară o lovitură şi imediat lovi el. O
lovitură care, i se păru, îl imobiliză pe atacant. Acesta însă, scăpând
bâta, nu cedă şi atacă din nou din răsputeri. Flăcăul scăpă din mâni
bâta dar rezistă la lovitură fără să cadă. Evident, era un cadru de
elită. Măsurându-şi puterile, Victor lovi cu o forţă dublă. Acum
flăcăul căzu fără să dea semne de viaţă. După o scurtă şovăială,
mulţimea trecu peste corpul acestuia.
Victor se convinse definitiv că de astă dată nu era vorba de o
simplă gloată fără vreo coordonare din interior. Puteau fi şi nişte
persoane din fostele structuri de forţe speciale.
Brusc, ca la comandă, mulţimea se dădu la o parte şi din spate
îşi făcu apariţia un buldozer pe şenile cu lamă enormă care ocupă
mai mult de jumătate de drum. Arăta hidos şi ameninţător.
Rândul omoniştilor a început să cedeze. În spatele acestui
monstru de metal „mulţimea” a prins brusc la curaj şi înaintă. Îi avea
în primele rânduri pe aceiaşi flăcăi cu bâte. Poliţiştii au folosit gaz
lacrimogen care pentru scurt timp îşi produse efectul: mulţimea
şovăi. Ca un făcut, vântul începu să sufle dinspre râu şi mână cu
repeziciune gazul în altă parte. Buldozerul înaintă acum cu şi mai
mare viteză, fiind vădit pornit să strivească sub şenile pe oricine i s-
ar fi opus. Nu mai putea fi oprit cu nimic. Flăcăii din OMON nu
dispuneau de nici un fel de grenade, mai ales antitanc, unicele
potrivite în momentul respectiv. Să fi fost perfect informaţi
provocatorii cu ce armament erau înzestrate persoanele din
detaşamentul cu destinaţie specială? Se pare că răspunsul era clar:
da!
Omoniştii de la Riga, pitiţi pe celălalt mal, vedeau perfect ce se
întâmplă pe malul stâng. Puştile cu lunetă tip Kalaşnikov erau
pregătite de tragere. Dar nu puteau să o facă. Ar fi putut fi auziţi şi
atunci o păţeau cu siguranţă.
Decizia urma să o ia comandantul grupei care nu dorea să
moară. Nu dorea să moară pentru că vecinul său de casă din dreapta,
un businessman începător dintre foştii lucrători din aparatul
orăşenesc de partid, îi va prelua nevasta… Nu, nu trebuia să moară!
Buldozerul continua să înainteze ameninţător spre combatanţii
moldoveni din trupele speciale, antrenând după el mulţimea. Ca
luptător cu experienţă, îşi dădu seama că colegii săi se pomeniseră
într-o situaţia fără ieşire. Singura scăpare ar fi fost să recurgă la
arme.
Parcă ghicindu-i gândurile ultimul rând de luptători moldoveni,
înarmaţi cu pistoale-mitralieră, au deschis focul. Împuşcau în aer.
19

20. Mulţimea însă se opri brusc. Nimeni nu prevăzuse o astfel de
întorsătură a lucrurilor. Contravenea clar scenariului elaborat de
cineva.
Şeful echipei omoniştilor-diversionişti de la Riga, faimoşi
pentru crimele din oraşul respectiv la comanda autorităţilor
superioare de la Moscova (evident, nu au acţionat niciodată pe cont
propriu şi de aceea nici nu pot fi judecaţi cu uşurinţă ca vinovaţi de
tot ce făceau. Executau ordine. Erau subordonaţi cuiva. Nu însă chiar
ca simple piese dintr-un angrenaj) trase şi cu primul glonț îl ucise pe
buldozerist. Ceilalţi doi camarazi traseră asupra mulţimii. Fireşte
că, trase de profesionişti, gloanţele îşi atinseră ţinta, nimerind pe
cineva din mulţimea agitată şi inconştientă.
Şeful ordonă retragerea imediată: „Dispariţia, flăcăi!”.
Între timp, buldozerul, rămas fără stăpân, continuă să
înainteze, până nu se opri dând peste o bordură. Mulţimea de
„voluntari” dispăru ca prin farmec, dând bir cu fugiţii. Spiritul de
turmă se vădi şi de astă dată. Oricum, magistrala a fost „curăţată” şi
redată circuitului. Tirurile îşi continuară nestingherite calea.
Despre faptul că în rândul „protestatarilor” existau victime s-a
anunţat seara posturile TV ruse, care, orchestrat, ca la comandă au
atribuit vina de „victime în rândul populaţiei civile”, fireşte,
conducerii Moldovei. Fără probe şi dovezi… De la Moscova s-a sunat
şi s-a cerut imperativ demiterea colonelului Vârlan. Deşi toţi ofiţerii
din unitatea trimisă au declarat că nimeni dintre subordonaţi nu a
tras în mulţime, colonelul a fost demis…
Obedienţă, prostie, nepăsare pentru destinul unor oameni fără
vreo vină? Sau simpla funcţionare a unui mecanism mintal: cineva
„de sus” ordonă şi noi executăm din oficiu, fără a replica, crâcni… Ca
nişte imbecili cărora li se pot aplica orice tratamente de umilire.
Standarde duble. În primul rând, în plan moral.
Din amintirile edificatoare în acest sens ale colonelului M. M.
Bergman:
„…Acţiunea provocatoare a conducerii de la Tiraspol şi a
serviciilor speciale ale URSS şi din regiunea transnistreană şi-a avut
efectul scontat. Mass-media URSS a dat vina pe autorităţile de la
Chişinău care, depăşind orice limite, au masacrat o demonstraţie
paşnică. „Poporul” Pridnestroviei nu mai doreşte să convieţuiască cu
Moldova!
20

21. Moscova îşi exprimă clar sprijinul pentru separatişti. Toţi cei
trei militari din OMON-ul de la Riga, refugiat (retras) la Tiraspol, au
fost premiaţi cu bani. Dar se pare că nu au izbutit să-i cheltuiască
pentru că peste o săptămână au dispărut fără urmă. Camarazii de
unitate au crezut că au plecat, pur şi simplu, în concediu. Inclusiv pe
undeva peste hotare.
Peste o jumătate de an au apărut la suprafaţă în Nistru. Funiile
de care erau legate pietrele între timp putreziseră...”
Ion Fulga, un tânăr de 21 ani, înalt de aproape doi metri, clădit
extraordinar de bine fizic, frumos, născut în oraşul Hânceşti, lucra
zugrav la fabrica de tricotaje din Chişinău „Steaua Roşie”, unde
muncea şi soţia sa Galina. Ea l-a aranjat la această fabrică, în 1989,
când s-a demobilizat din armata sovietică şi îşi căuta un loc de
muncă.
Cu Galina făcu cunoştinţă întâmplător, în toamna lui 1986, când
veni în ospeţie la sora sa Maria, care locuia cu fiica într-un
apartament închiriat. Soţul ei era la lucru în Rusia. Galina şi Maria
erau prietene vechi.
După absolvirea şcolii, Ion hotărî să lucreze ca să ajute părinţii,
care mai creşteau pe lângă el încă cinci copii. Se angajă ca lăcătuş la
fabrica avicolă din satul Bujor. Salariul era bun. Acolo organiză
primul său ansamblu vocal instrumental din tineri obsedaţi ca şi el
de muzică. Cântau în căminul cultural, uneori erau invitaţi să cânte
la nunţi, petreceri. S-au ivit bani în plus.
Era bucuros că îşi poate ajuta părinţii. Vedea cum curgeau pe
obrajii mamei lacrimile când el îi înmâna tot salariul. Ea voia să-i
întoarcă jumătate pentru cheltuieli de buzunar, însă el refuza. Îi
ajungeau banii pe care îi câştiga cu ansamblul.
Întotdeauna era sufletul oricărei companii. Fetele îl plăceau
foarte mult. Se întâlnea cu diferite fete. Însă văzând-o pe Galina a
înţeles: asta e soarta lui. Însă nu a spus nimănui nimic.
Odată Galina era în ospeţie la Maria când cineva a sunat la uşă.
Intră fratele Mariei, a cărui fotografie atârna pe perete. Se uită la el
şi simţi că inima începu să-i bată mai tare. El începu imediat să-şi
joace rolul, şi peste puţin timp Galina râdea cu lacrimi. Tot atunci o
invită la petrecerea în armată.
Galina nu-l luă în serios, căci era cu cinci ani mai în vârstă.
Când Maria îi aminti că a promis să meargă la petrecerea în
armată, ea răspunse:
– N-am vrut să-l obijduiesc pe băieţaş. Mai ales că e fratele tău.
21

22. – El aşteaptă. Întreabă mereu de tine.
– De ce? Mie nu-mi trebuie asta!
Totuşi Maria a convins-o.
La masă Galina şedea alături de membrii familiei lui. Era vesel.
Când Ion se ridică, toţi tăcură.
– Mamă, tată, faceţi cunoştinţă mai îndeaproape cu Galina. Ea
va fi soţia mea.
Toţi luară această declaraţie drept glumă. Ea roşi. Începură să
glumească pe această temă.
– Nu glumesc. Aşa va fi!
Ea începu să-l urmărească mai atent. Nu, nu glumea! Însă ce să
facă ea? Ce să facă cu cinci ani diferenţă? Gândurile nu-i dădeau
pace. Mai ales că începuse să-l placă.
La despărţire a plâns. Aşa, ca orice femeie. Îi era milă. El pleacă
pe doi ani, iar ea nu i-a răspuns la întrebare. În doi ani se pot
întâmpla multe... I-a promis că-i va răspunde la scrisori. Însă nu era
sigură de asta...
El îi scria în fiecare zi. Făcea şcoala de sergenţi în regiunea
Tambov, unde însuşea meseria de cercetaş-radist. Scria nişte scrisori
gingaşe şi vesele. Şi ea începu încet-încet să se gândească numai la
el...
La 4 noiembrie Mircea Snegur a solicitat Moscovei implicare
pentru pedepsirea separatiştilor. „Renunţaţi şi voi la separatismul
faţă de URSS şi nu veţi mai avea alte republici”, a urmat răspunsul
clar al Moscovei.
Ziua de 7 noiembrie în Pridnestrovie a fost declarată zi de doliu.
Iar la 8 au fost îngropaţi cu tot fastul „cei trei oameni paşnici care au
avut neşansa de a fi ucişi la 2 noiembrie”.
Printr-un ordin al ministrului de Interne al Republicii Moldova,
Ion Costaş, din 18 decembrie 1990, detaşamentul de poliţie cu
destinaţie specială (OMON) a fost reorganizat într-un batalion
separat cu destinaţie specială.
* * *
Lucrând zugrav la fabrică, Ion Fulga află că tinerii care au făcut
serviciul militar în armata sovietică sunt primiţi prin concurs în
batalionul de poliţie în curs de formare. Dar din 20 de doritori era
ales numai unul. Voia foarte mult ca şi el să fie printre cei aleşi.
22

23. Natura l-a înzestrat cu multe calităţi bune şi era păcat să le folosească
la maximum.
Seara a încercat de câteva ori să vorbească cu Galina despre
intenţia sa de a deveni poliţist. Însă ea era ocupată cu copilul. Nu a
mai apucat să vorbească cu ea.
A doua zi se ceru de la serviciu şi plecă pe adresa dată. Acolo era
în toi testarea. O mulţime de tineri îşi aştepta rândul. Văzu o bucurie
imensă pe faţa celor ce au trecut testarea, mâhnire şi dezamăgire pe
faţa altora. Mulţi plângeau.
Neîncrederea în propriile forţe se citea pe faţa lui. „Bine că nu i-
am spus soţiei. Mă făceam de râs!” se gândi el.
Testarea o făcea personal comandantul batalionului. Cu
pregătirea sa excelentă, Ion trecu uşor testarea şi a fost încadrat în
batalion.
Se întorcea la serviciu nespus de bucuros. Preîntâmpină colegii
de lucru că seara face cinste şi plecă la ospătărie, unde lucra Galina.
Radios, se apropie de ea, o luă în braţe şi începu să o învârte. Ea îl
privea nedumerită. Şi nu numai ea. Femeile ce lucrau cu ea îl
considerau un tânăr foarte cumpătat. Şi naţi-o bună!
– Ce s-a întâmplat? întrebă ea, ţinându-se bine de gâtul lui. Îi
plăcea că o cuprinse faţă de toată lumea, avea mare satisfacţie, căci
multe femei trăncăneau, ştiind diferenţa mare de vârstă dintre ei, că
el nu o iubeşte, dar s-a căsătorit cu ea doar fiindcă rămase gravidă.
– De mâine sunt sergent-major la batalionul de patrulă şi
santinelă al MAI. S-a îndeplinit visul meu!
Nu găsea ce să spună. Că el visează să devină poliţist auzi prima
dată, fapt care o ofensă întru câtva. Însă ea îl iubea pe acest flăcău, pe
soţul său, şi trebuie să se bucure împreună cu el!
Ea ştia: avea dezvoltat simţul dreptăţii. Pentru dreptate era gata
la orice. Visa la vremurile când tot universul va fi bazat pe dreptate.
Asta şi l-a făcut să devină poliţist, ca să dovedească prin pilda sa acest
principiu.
În şcoala sovietică de sergenţi erau instruiţi după programa
trupelor speciale şi erau pregătiţi ca în componenţa grupului de
cercetaşi sau diversionişti să fie aruncaţi în spatele frontului. Însă în
batalion nu era nevoie de specialişti de profilul lui, astfel încât el a
însuşit aruncătorul de grenade, unde imediat s-a evidenţiat.
* * *
23

24. Sfârşitul primăverii anului 1991. Călduri improprii pentru
această perioadă a anului.
Absolventul facultăţii de cultură fizică şi sport Valentin
Mereniuc se pregătea pentru examenele de absolvire. Era un flăcău
bine pregătit fizic. Îi plăcea sportul şi spera să se facă miliţian.
Părinţii săi au fost cadre didactice. Toţi bărbaţii din neamul lor
erau robuşti, buni pentru efort fizic. Aşa i-a fost tatăl, fratele său cel
mic care a studiat la aceeaşi facultate.
Acest flăcău, bine făcut şi admirat de fete, era însă o fire timidă.
Pe tot parcursul perioadei de studii nu a fost în stare să se apropie
singur de vreo fată.
La cursul întâi se îndrăgosti de o fată de la filologie. Îşi dorea să
o vadă permanent. Era însă conştient că nu se vor potrivi niciodată.
Ea pur şi simplu îl ignora. Era mereu însoţită de un flăcău conducând
un automobil de marcă occidentală, lucru care pe atunci constituia
un semn de bunăstare materială şi sugera apartenenţa
proprietarului la aşa-zisa „societate înaltă”.
După ce absolvi institutul, nu o mai văzu. Treptat, începu să-i
uite trăsăturile feţei. Acum, stând pe nisipul plajei de la bariera
Sculeni, unde se pregătea pentru examenele de absolvire, făcu
eforturi să-şi amintească faţa ei dar nu izbuti. Înseamnă că nu mai
conta, îi trecuse pasiunea pentru ea. Faptul, paradoxal, îl bucură. Nu
vorbise cu nimeni despre pasiunea lui şi de acum nici nu va avea
motiv să o facă.
În ajunul ultimului examen fu chemat brusc la decanat. În
interior pe lângă decan văzu un maior de poliţie. Uniforma îl arăta ca
făcând parte din Detaşamentul de Poliţie cu Destinaţie Specială
(DPDS).
Intră, dădu bineţe. I se răspunse.
– E Valentin Mereniuc, îl prezentă decanul.
– Luaţi loc, îl semiinvită, îi semiordonă maiorul.
Faptul îl făcu să ezite şi astfel rămase în picioare.
– Bine, stai în picioare. Vei fi mai sănătos, glumi maiorul. Trec
imediat la subiect: sunteţi invitat să serviţi în DPDS. Ştiţi ce e?
– Sigur, urmă un răspuns aproape entuziast. I se împlinea, ca
din senin visul.
– De cât timp aveţi nevoie pentru a decide?
– De nici un pic. Accept.
Răspunsul prompt îl puse într-o uşoară încurcătură pe maior.
În cabinet se lăsă liniştea. „De ce a acceptat atât de rapid? Nu cumva
funcţionează deja pentru KGB-ul moldovenesc? Dar poate chiar şi
24

25. mai rău: pentru serviciile ruseşti sau cele de la Tiraspol? Căci lista de
candidaţi făcută de noi a trecut prin mâinile mai multor şefi dintre
care mulţi, şi faptul îl ştia, lucrau pentru Moscova.
Întrebă ca printre altele:
– Şi nu vreţi să vă sfătuiţi cu părinţii?
– Îmi cunosc dorinţa din copilărie de a lucra în miliţie.
– Domnule Mereniuc…, rosti şi se opri, nu era încă obişnuit să
folosească noua formulă de adresare şi încă în raport cu
subordonaţii sau proaspeţii angajaţi. De fapt, băiatul putea fi şi
sincer. Avusese aceeaşi motivaţie când s-a angajat în miliţie.
Continuă: – Da, sunteţi angajat. Maiorul îi strânse mâna. Terminaţi-
vă examenele, vă odihniţi o săptămână şi vă prezentaţi la baza
noastră.
După ce termină examenele de absolvire, se duse acasă, la
părinţi. Le spuse cu o anume bucurie vestea. Reacţia lor îl răci uşor.
Dar totul reveni repede „la normal”. Deşi şi l-au dorit învăţător, aşa
cum erau şi ei, văzând că hotărâse, îi spuseră: „Într-un ceas bun.”
Mircea Druc, fostul prim-ministru, schimbă în „poliţie” numele
fostei structuri, dorind probabil să modifice şi atitudinea populaţiei
faţă de ea. Suplimentar, îmbrăcă poliţia într-o uniformă nouă,
elegantă, frumoasă chiar.
Dar şi mai frumoasă era cea a angajaţilor BPDS. Numai cât
făceau beretele negre!
Pentru serviciul în BPDS persoanele candidate erau selectate cu
maximă rigoare. Erau respinşi zeci de tineri care visau să poarte
uniformă specială şi berete negre. Erau acceptaţi doar cei mai buni!
Nu era prea simplu să poţi însuşi toate procedeele de luptă corp
la corp din nomenclatorul impus de Regulament. Pe majoritatea
însă le cunoştea de mult. Dar oricum lecţiile i se păreau interesante.
Treptat, antrenorii le-au sporit gradul de dificultate. „Creştea”
de la o zi la alta. În aceste condiţii zilele i se păreau mai lungi. Tot
mai lungi… Şi tot mai grele. Avea uneori impresia că trăieşte un
adevărat coşmar. Că nu mai rezistă elementar fizic. Spre final avea
întotdeauna uniforma udă de transpiraţie. Conform regulamentului,
la final de zi, înainte de a cădea buştean în patul de militar, era
obligat să-şi spele minuţios uniforma, să o pună la uscat, să facă el
însuşi un duş şi abia după… Se putea culca…
Scularea devreme, la început uşor de suportat, devenea tot mai
grea…
25

26. Exerciţiile cu armele i-au oferit, în schimb, un bun răgaz pentru
a se odihni din cauza eforturilor fizice greu de suportat.
Lui Valentin îi plăceau aproape copilăreşte armele. Poate şi de
aceea învăţă în scurt timp să mânuiască la perfecţie toate tipurile
accesibile.
…Sigur, dincolo de mânuirea la perfecţie a armelor se avea grijă
şi de pregătirea psihologică a „cursanţilor”. Îşi dădea toată lumea
seama că nu există „speţnaz” (expresie consacrată în rusă pentru tot
felul de trupe „cu destinaţie specială”, adică diferite de cele
obişnuite, de front. Erau, de regulă, operaţii de diversiune sau…
terorism (în cazuri speciale). Toată lumea era conştientă că nici cel
mai bun militar din punct de vedere tehnic nu putea prezenta toate
garanţiile că, într-un moment critic, nu ar fi cedat în momente de
maximă tensiune, punându-şi astfel în primejdie, involuntar,
camarazii. Condamnându-se pe sine şi condamnându-i pe ei la
moarte sigură. Inevitabilă…
Într-o seară şi-a vizitat, la invitaţia lor, nişte prieteni de la
Telecentru. Timpul trecu repede, pe neobservate. Peste miezul
nopţii. Nu mai circula nici un fel de transport public. Putea să cheme
un taxi dar, deoarece încerca să facă economie, hotărî să meargă pe
jos. Nu vru să profite nici de invitaţia gazdelor de a rămâne peste
noapte.
Coborî spre Lacul comsomolist (în prezent incertul Lac Valea
Morilor). O noapte superbă, cu lună şi arome de flori nocturne. Se
deplasa încet, respirând cu toată plăcerea.
Trecu pe lângă cazărmile regimentului de desant. Aproape că
ajunse la capătul străzii Belinski când practic era cât pe ce să se
lovească de un „UAZ”-ic de poliţie. Ceva mai departe doi sergenţi din
serviciul extern îl „prelucrau” pe un bărbat doborât deja la pământ
cu bastoanele „din dotare”. În timp ce pe capota unui automobil de
marcă străină un al treilea, în grad de plutonier încerca să violeze o
femeie având gura imobilizată cu un scotch dar care se împotrivea
din răsputeri.
– Încetaţi imediat! le ceru Valentin. Şi pentru o clipă toată
lumea încremeni, dar instinctul de „şef” format de mai mulţi ani în
miliţie îl făcu pe plutonier să-şi revină rapid.
– Cine latră? întrebă el aproape calm.
Valentin nu ştiu ce să răspundă. Ezită. Între timp plutonierul îşi
reveni complet.
– Flăcăi, ia vedeţi ce-i cu tipul, ordonă el.
26

27. Cei doi sergenţi îl abandonară pe bărbat şi veniră spre Valentin.
La câţiva paşi însă s-au oprit.
– Ce e, măi? întrebă plutonierul. Vă e frică, nu?
– E, pardon, de-al nostru.
– Aha, uite-o. Atunci, plutonierul îl privi ţintă, frăţică, vezi-ţi de
drum. Nu te ştim, nu ne cunoşti. Salam alecum.
Auzi răspunsul:
– Lăsaţi-i să plece şi faceţi curat.
– Ce-ai spus, paţan (puşti – n.red.)? Vrei să ne dai lecţii?
Plutonierul aproape că hârâi. Păi, dacă omul nu înţelege… aplicaţi-i
câteva văioage… să-i vină mintea la cap. Nu vedeţi că e abia înţărcat?
Amuzat la început, acum Valentin se văzu nevoit să se apere. De
„a-i săi”. Atacat de sergenţi, le pară loviturile culcându-i la pământ.
Plutonierul îşi primi şi el „porţia” printr-o lovitură fulgerătoare.
Femeia se apropie plângând.
– Cine e bărbatul?
– Soţul. I-am spus să nu mergem pe străzi lăturalnice. Venim de
la o nuntă.
– Unde locuiţi?
– În casa galbenă de lângă lac.
Ştia ce fel de casă era. Nomenclatură de partid. Acolo îşi
găsiseră „cuib” o bună parte din nomenclatura de partid comunist.
Entuziasmul îi pieri imediat. „Merita să mă bag?”
Între timp îi auzi vocea:
– Zic să-l punem în maşină. Deja nu mai plângea. Între timp
desluşi ceva cunoscut în vocea ei.
După ce o ajută să urce bărbatul, o întrebă din politeţe:
– Vă descurcaţi?
– Nu cred. Vă rog să conduceţi. Eu nu mă pricep.
Porni rapid din loc. Casa se dovedi a fi cea pe care o bănuise.
Etajul trei. Un apartament de lux de trei camere. Nu mai văzuse
atâta bogăţie. În raport cu apartamentele de o cameră în care îşi
duceau existenţa şi şase-şapte persoane era un adevărat palat regesc.
Intrând, auzi vocea unei fete. Fata viselor lui.
Ea însă nu-l recunoscu. Chemă o ambulanţă care sosi în scurt
timp. De parcă ar fi ştiut de nevoia de a fi acolo.
Au acordat primul ajutor, constatând că nu era nimic grav, apoi,
cerându-şi nu se ştie de ce scuze, au plecat.
– E timpul să plec şi eu.
– Şi cum plecaţi la ora asta? întrebă stăpâna casei. Cred că e
bine să rămâneţi la noi. Avem loc destul. Vă aştern în altă cameră.
27

28. – Şi cum îi explicaţi mâine soţului dumneavoastră prezenţa
mea?
– În nici un fel. Doctorul i-a introdus injecţii somnifere. Şi apoi
el trebuie să vă mulţumească că l-aţi scăpat poate de la moarte, iar pe
mine de la o ruşine. Mă cheamă Svetlana, ori Lana. Cum vă cheamă?
El îşi declină numele spuse unde îşi face serviciul.
– Iată de ce v-aţi descurcat atât de uşor cu cei trei menţi (sticleţi
– n. trad.). Vreau să mă uit mai aproape la dumneavoastră. N-am
văzut niciodată atât de aproape un angajat al BPDS, omonist, despre
care se vorbeşte atât de mult în societate.
El roşi, se fâstâci. Se uită mai atent la el. „E încă un băieţaşi, dar
atât de curajos. Nu s-a temut unul de trei. Mai ales de colegi.
Înseamnă că flăcăul are ceva sfânt în el. Acel ceva pe care miliţienii îl
pierd foarte repede.”
– Vă cunosc, spuse el. Aţi absolvit filologia doi ani în urmă.
Eram îndrăgostit de dumneavoastră.
– N-am ştiut că cineva mai e îndrăgostit de mine. De ce nu v-aţi
apropiat?
– Nu făceam asta niciodată....– şi roşi.
– Clar, eşti ruşinos. Mergem să vă arăt unde o să dormiţi. Hai să
trecem la persoana a doua.
Cearşafurile răspândeau un miros fin de parfum. Adormi pe loc.
Visă părinţii... apoi pe Lana, toată în alb. Se apropie de patul lui,
aruncă ce mai era pe ea... şi se culcă alături de el. Începu să-l sărute,
vru să răspundă, dar înţelese că nu ştie s-o facă. Iar ea îi săruta tot
corpul... Apoi i se făcu extraordinar de bine, bine...
Când se trezi dimineaţa, ceasul arăta ora opt. Vru să se ridice,
căci întârzia la serviciu, însă două braţe gingaşe îl cuprinseră de gât.
– Azi e duminică, Lana se întinse cu plăcere, mai dormi.
Înseamnă că nu a fost un vis? Alături doarme femeia despre
care el visa atâta timp! Ca să se încredinţeze că nu e un vis, o atinge.
Ea se lipi şi mai strâns de el şi continua să doarmă.
Se întâlneau la ea. Unde era soţul când ei făceau dragoste el nu
ştia, şi nici nu o întreba.
Nu demult i-a spus că e gravidă. Nu a luat în seamă cuvintele ei.
Credea că e ceva normal pentru o femeie căsătorită...
* * *
Pe 19 august s-a sunat alarma. BPDS a blocat toate drumurile de
acces în Chişinău. Compania lor a ocupat poziţie camuflată în jurul
28

29. cazărmilor regimentului de desant de lângă lac. Pe anumite case au
fost plasaţi lunetişti.
De fapt, regimentul era regiment doar cu numele, căci efectivul
lui nu depăşea la timpul respectiv 300 de militari. Adevărat că era
vorba în fond de ofiţeri şi praporgici (plutonieri) care, prin definiţie,
ştiau să lupte. Regimentul era comandat de colonelul Aleksandr
Lebed (devenit ulterior o mare figură pe arena politică şi militară a
Federaţiei Ruse).
De fapt… nici compania nu era decât o sumă minimă de efectiv.
Cel mult un pluton. Însă deţinând poziţii avantajoase şi dată fiind
pregătirea militară se putea descurca lejer şi cu un batalion.
De ce au fost mobilizaţi – nu putea să explice nimeni. Abia spre
orele nouă se făcu puţină lumină: la Moscova se produsese o lovitură
de stat. Preşedintele Gorbaciov fusese anunţat ca incapabil să
conducă din motive de boală şi izolat la una din vilele sale – cea de la
Foros. Viaţa unei ţări întregi fusese paralizată. Lumea cu o minimă
luciditate îşi dădea seama că enorma URSS se afla la un pas de
prăpastie. În fond, putea fi vorba, în circumstanţe speciale, de
destinul întregii planete.
Comandantul batalionului nr. 1 de patrulă şi santinelă,
locotenent-colonelul Anton Gamurari, a alarmat batalionul. Era
dimineaţa zilei de 19 august 1991. Batalionul primi misiunea de a
apăra Telecentrul până la ultimul cartuş, în caz de necesitate.
Locotenent-colonelul instală posturile şi organiză puncte de
rezistenţă. Nu se ştia de ce se sunase alarma. Ceru de la toţi
comandanţii să fie foarte vigilenţi.
Sergentul-major Ion Fulga a fost numit superior pe un punct de
rezistenţă, făcut de el însuşi cu subalternii. Nu era cine ştie ce, însă
de gloanţe te putea apăra.
Tocmai seara au aflat de puciul de la Moscova. Toată ţara cea
mare nu dormi în seara aceea. Dinozaurii din conducerea partidului
comunist au vrut să întoarcă iar ţara în Evul Mediu.
Ziua Fulga le permitea subalternilor să doarmă pe rând. Când
veni rândul lui, somnul nu venea. Îl năpădiră amintirile...
Serviciul militar îl făcu în Ungaria. În scrisori îi propuse Galinei
să devină soţia lui. Ea îi aminti de diferenţa de vârstă, însă el insistă.
În ianuarie 1988 muri tatăl. I se dădu permis. Atunci petrecură
prima noapte împreună. Nopţi atât de furtunoase nu rămân fără
urmă. În octombrie se născu fiul Victor.
29

30. La 20 august preşedintele Moldovei Mircea Snegur semnează
decretul „Cu privire la Consiliul de Securitate”. În decret însă lipsea
vreo sugestie cu privire la o eventuală formare a unei forţe militare
naţionale şi la intrarea în posesia arsenalului militar aparţinând
trupelor militare dislocate pe teritoriul RSSM. Acest lucru le-a
permis ofiţerilor ruşi să evacueze de pe teritoriul Moldovei practic
întregul arsenal militar care conform prevederilor de departajare
dintre statele membre CSI reveneau perfect legal şi motivat
Chişinăului.
Era vorba de 900 de camioane tip „KamAaz”, peste 15 000 tone
de benzină şi motorină, 31 000 de puşti-mitralieră Kalaşnikov, 6500
de aruncătoare de grenade, 200 de transportoare blindate şi TAB-
uri, 1200 camioane militare „Ural”, ZiZ, KRAZ, 850 mitraliere etc.,
precum şi tot felul de echipamente şi produse alimentare.
* * *
După eşecul puciului de la Moscova din august 1991 a început
procesul de decretare a suveranităţii (independenţei) de către fostele
republici unionale sovietice.
La 27 august 1991, într-o atmosferă de adevărată frenezie
populară, a fost decretată independenţa de fosta metropolă sovietică
a Republicii Moldova.
La 3 septembrie 1991, preşedintele Mircea Snegur a semnat
decretul nr. 194 cu privire la formarea Armatei Naţionale. Dar
nimeni nu se grăbea să o doteze. Armata a rămas „pe hârtie” până în
aprilie 1992.
Consiliul Europei, în conformitate cu o serie de înţelegeri dintre
NATO şi încă existenta URSS, i-a permis Republicii Moldova să aibă
în dotare: 210 tancuri, 130 de unităţi de transport blindat, 250 de
instalaţii de artilerie, 210 de unităţi blindate de luptă, 50 de avioane,
50 de elicoptere. Se interzicea posedarea de armament de nimicire în
masă.
General-locotenentul Ghenadi Iakovlev, comandantul Armatei a
14-a rusă, a început să formeze structuri armate separatiste,
proiectate de serviciile secrete ruse din zona de peste Nistru a
Republicii Mold0va, agresând grav suveranitatea acesteia.
30

31. Iakovlev primi de la şeful marelui stat-major al forţelor militare
ale URSS, generalul de armată M.A. Moiseev, un mesaj codificat prin
care i se cerea implicarea în formarea şi dotarea unor structuri
militare pentru regimul de la Tiraspol.
Iakovlev o făcu cu zel şi… plăcere. În plus, îi transmise lui
Smirnov întreg arsenalul MAI şi DKGB din Moldova, sechestrat de
KGB în 1990 şi care se păstra în depozitele Armatei a 14-a. O cantitate
enormă de armament, neînregistrată, fără evidenţă şi apartenenţă.
KGB ştia să prevadă. Sau ştia să-şi urmeze cu stricteţe realizarea
unor scenarii de viitor.
Ulterior acest armament va fi utilizat la Odesa, va împuşca la
Moscova în timpul evenimentelor din octombrie 1993, în reglările de
conturi dintre diverse structuri mafiote, în Abhazia, în Cecenia.
Pentru a-l scoate pe Iakovlev de sub orice răspundere (se rulau
bani enormi), regimul instalat de Rusia KGB-istă de la Tiraspol s-a
decis să monteze un fel de spectacol.
Aşa-numitul comandant al formaţiunilor militare din
Transnistria, proaspătul general Ştefan Chiţac, s-a prezentat la
televiziunea locală anunţând cu o mină (actoricească) cât se poate de
gravă „capturarea” unei mari partide de armament în încercarea de
a fi a dusă de pe teritoriul Transnistriei. Au fost prezentate imagini
cu lăzi de armament. S-a mai spus că „până la elucidarea
circumstanţelor” întreg arsenalul este transmis spre păstrare MAI al
RMN.
Spectacol pentru imbecili…
KGB-ul Moldovei era constituit la acea oră în proporţie de 80%
din rusofoni, astfel încât şi Moscova şi Tiraspolul aveau acces
nestingherit în orice clipă la orice informaţie.
…Abia după 21 august 1991 s-au produs anumite schimbări
calitative. Datorită puciului. Căci în timpul puciului a dispărut, s-a
ascuns undeva preşedintele KGB-lui din Moldova Tudor Botnaru.
La 19 august 1991 în Chişinău, ca şi pe întregul teritoriu al
Moldovei nu puteai găsi nici un cinovnic-comunist. Toţi au fugit să
plătească cotezaţiile de membru al PCUS. Credeau că puciştii vor
birui. Mircea Suegur era la odihnă la mare. Petru Lucinschi, care a
susţinut puciştii, se pregătea să ocupe postul de Prim-secretar al
Comitetului Central al PCRM.
Mircea Snegur, întors în ţară, l-a numit pe Anatol Plugaru
preşedintele KCB-lui din Moldova, care apoi a fost transformat în
Ministerul Securităţii naţionale (MSN).
31

32. Plugaru începu să facă regulă în această structură. Mulţi din
colaboratori, comuniştii, au părăsit de binevol structura. Pe mulţi i-a
eliberat. Şi primea oameni, cu o mentalitate nouă.
Noua conducere a KGB al Moldovei (MSN) a decis să-l
pedepsească pe generalul Iakovlev şi concomitent să-i elibereze pe
poliţiştii arestaţi la Dubăsari din închisorile de la Tiraspol care au
refuzat să colaboreze cu Smirnov, fiind supuşi la tot felul de torturi
umilitoare. De exemplu, li se îmbrăcau veste antiglonţ şi se trăgea în
ei din pistoale şi puşti-mitraliere testându-li-se chipurile gradul de
siguranţă.
Districtul Militar Odesa încă nu fusese desfiinţat. Şi generalul,
însoţit de pază înarmată, mergea într-acolo pentru a prezenta
rapoarte de dare de seamă. Anume în drum spre Odesa
„speţnazul”(trupe speciale) moldovenesc i-a dezarmat numeroasa
gardă de corp şi l-a făcut prizonier. Ulterior va fi schimbat cu
poliţiştii de la Dubăsari.
Cariera general-locotenentului Iakovlev în Moldova a luat
sfârşit.
Liderul aşa-zisei RMN Igor Smirnov, care după eşuarea
loviturii de stat de la Moscova din august 1991, al cărui adept activ a
fost, a decis să se adăpostească la Kiev, în hotelul KGB-ului
ucrainean, pentru a scăpa astfel de pedepse din partea lui Elţin sau
Gorbaciov.
Smirnov voia să se întâlnească cu preşedintele Ucrainei Leonid
Tkaciuk, ca să ceară azil politic pentru el şi anturajul său.
Conducerea Moldovei hotărî să-l aresteze pe Smirnov, pentru a
fi dat pe mâna justiţiei. fie judecat.
Operaţia de acaparare a lui Smirnov a fost practic condusă de
şeful-adjunct al secţiei 7 din MAI maiorul Apostol. Îndeplinirea
misiunii se agrava prin faptul, că Smirnov mai avea încă doi sosii,
care tot cu pază au fost cazaţi în alte hoteluri. Era greu de apreciat
cine este Smirnov.
Maiorul Apostol avea cunoştinţe în secţia 7 din MAI a Ucrainei,
care l-a rugămintea lui au depistat precis unde anume se ascundea
Smirnov.
Maiorul Apostol prin colegii săi ucraineni a aflat vremea când
Smirnov trebuia să se întâlnească cu Tkaciuk. Grupurile care luau
parte la operaţie câteva zile se aflau în stare de aşteptare, în stare de
alertă maximă.
32

33. Întâlnirea a fost programată la ora 11. Pentru a evita ciocnirile
cu colaboratorii KGB-lui din Ucraina, care trebuiau să sosească la
ora 10, ca să-l escorteze pe Smirnov la Tkaciuk, Apostol hotărî să
schimbe ora. Un colaborator de la secţia 7, un ucrainean, a sunat lui
Smirnov şi l-a înştiinţat că audienţa va fi nu la ora 11 ci la 10. La 9.40
va fi aşteptat la intrare în hotel.
În ajunul zilei de audienţă, nu se ştie cum, însă Apostol l-a
convins pe directorul hotelului să înceapă o mică reparaţie în holul
hotelului. Grupul de pregătire a operaţiei a instalat mesele şi
căpriorii pentru muncitori în aşa fel, ca din hotel să poată ieşi numai
câte unu.
Afară, la intrarea în hotel, Smirnov era aşteptat de grupul de
intervenţie, format din luptători din batalionul cu destinaţie
specială.
Primul din hotel a ieşit unul din paza lui Smirnov. Andrei Izbaş
cu o lovitură la culcat la pământ. Zelinschi l-a înhăţat pe Smirnov.
Izbaş a îndreptat puşca automat spre bodigarzii lui Smirnov, care se
îngrămădise lângă uşă.
-Fără prostii, băieţi. Împuşc fără nici o şovăire. Mâinuţele
ridicaţi!
În acest răstimp Smirnov era în cătuşe.
-Tu cine eşti moşnege? îl întreabă aspreu Zelinschi.
-Sunt Igor Smirnov – răspunse acel cu glasul tremurând.
-Paşaport ai?
-Da, în buzunarul de la piept.
Paşaportul era a lui. Un paşaport vechi, sovietic.
-Tu nouă şi ne trebuieşti!-exclamă cu bucurie Zelinschi.
Andrei Izbaş a blocat intrarea în hotel.
Smirnov a fost aruncat pe podea, în urmă, în maşina „Niva”.
Trei luptători nu puteau să-i îndoaie picioarele lui Smirnov, care
înţepenise de frică. Smirnov era un bărbat mare, lung. După ce l-au
îndoit, s-au pus cu picioarele pe el, şi „Niva”a rupt-o din loc.
Odată cu aseastă maşină, de la intrarea hotelului s-a pornit o
altă maşină, care nu se deosebea cu nimic de cealaltă. Peste câteva
străzi, la maşina cu Smirnov au schimbat numerele de înmatriculare.
A doua s-a îndreptat spre ieşirea din oraş. Pe ea şi au depistat-o
agenţii KGB-lui ucrainean, care au oprit-o la ieşirea din oraş.
Înţelegând că au fost înşelaţi, ei au închis toate drumurile.
Radiotelefoanele toate erau de producţie sovietică şi lugrau la
eceeaşi undă. Luptătorii auziau cum înjură securiştii ucraineni, care
spuneau că dacă îi prind, îi împuşcă pe toţi. Izbaş de câteva ori voia
33

34. să le spună unde o să le presoare sare... însă puteau fi pelengaţi şi
depistaţi. KGB-ul avea tehnică mai modernă.
„Niva” cu Smirnov, pe drumuri de ţară, a ajuns cu bine la
Dubăsari.
La mijloc de pod peste Nistru au oprit maşina. Apostol l-a scos
pe Smirnov şi l-a dus la parapetă., peste care l-a îndoit şi îl ţinea de
asupra apei-
-Ce, te duci să hrăneşti peştii?
Smirnov s-a agăţat cu mâinile tremirinde de parapetă.
-Degeaba te ţii. Nimic nu te poate scăpa! – Apostol l-a îndoit şi
mai tare peste parapetă.
-Daţi-mi drumul – începu să scâncească Smirnov – dau
cuvântul, că mâine eu şi familia mea nu vom mai fi în Transnistria.
Voi pleca la patria mea, în Rusia.
-Cum ai ajuns pe la noi? Doar nu eşti demult?
Smirnov tăcu. După primi vre-o două lovituri la ficat, el spuse:
-Am fost trimis personal de Anatolii Lukeanov pentru
organizarea mişcării separatiste în Moldova. Trebuia să formăm
cinci republici separatiste.
-În aşa o ţară mică?
-Da.
-Dacă nu aveam ordin să te aduc viu, demult te împuşcam,
puşlama afurisită...
A fost o operaţie de mare profesionalism. Smirnov a fost închis
într-un izolator pentru delincvenţi din Chişinău.
Şi din nou Smirnov este salvat de „muieri” cu „bucile mari”, cu
care, la comanda regizorului-şef de la Moscova, s-au aşezat pe şinele
de cale ferată de la Tiraspol oprind circulaţia.
Nici până în prezent nu există o motivaţie clară a eliberării lui
Smirnov din SIZO-ul de la Chişinău. Că faimoasele „baborniţe”
puteau să-şi răcească fundul? Sau Snegur se îngrijea de propriul
fund, ori de fundul celor ce îl înconjurau, care lucrau pentru
Moscova, acelor ce le era convinabilă harababura din Transnistria.
La 1 septembrie 1991 la ordinul şefului marelui stat-major al FA
ale URSS, când despre Belovejskaia Puşcea ştiau doar persoane
numărate şi destrămarea URSS n-o putea prevedea nimeni, de pe
teritoriul Moldovei au fost scoase o bună parte din armament şi
muniţii din Ungheni (patru coloane comandate de colonelul V. N.
Cernobrivâi), iar din Floreşti şase coloane comandate de coloneii
Akifiev, Popov, Nefedev, Frankin.
34

35. Această cantitate de-a dreptul enormă a fost transferată pe
teritoriul Ucrainei la Pervomaisk şi satul Zagnidkovo. Peste un timp
a dispărut fără urmă. Şi nici o persoană responsabilă nu a dat de
înţeles că ar avea habar ce şi cum…
…Ulterior s-a regăsit în Transnistria…
Iată ce scrie în acest sens M.M. Bergman, şeful comenduiri din
Transnistria şi Tiraspol: „Anturajului lui Elţin îi convenea tensiunea
din Transnistria, căci favoriza tot felul de sustrageri, business-ul
subteran, ilegal şi acapararea proprietăţilor publice.
O sursă de înavuţire extrem de tentantă! Lucru general
cunoscut: aici, în Transnistria, aplicând o strategie de dependenţă,
URSS a construit cele mai importante întreprinderi industriale, a
concentrat cele mai bune unităţi ale Armatei a 14-a recunoscută de
specialiştii militari ca una dintre cele mai bine dotate, a organizat
structuri militare din cadrul Tratatului de la Varşovia. Era o forţă
militară formidabilă!
Enormul patrimoniu al acestei armate era prea atractiv pentru
tot felul de indivizi puşi pe căpătuială.
Depozite enorme de armament, echipamente, clădiri, dotări. Şi
o mulţime de militari prost plătiţi, semiflămânzi. Aceştia au început
treptat să vândă, iniţial timid, apoi cu toată energia armament,
echipamente etc. …”
După ce Snegur l-a eliberat din puşcărie pe Smirnov,
separatiştii au înţeles că conducerea fricoasă, impotentă a Moldovei
nu este bună de nimic, odată ce l-a eliberat pe cel mai înverşunat
duşman al său; ei au prins curaj. S-a început formarea unităţilor
militarizate de tipul „gărzilor muncitoreşti.”
Cazacii au devenit mula mai impertinenţi. Intrau noaptea în
satele moldoveneşti şi ucrainene din stânga Nistrului şi jefuiau
ţăranii. Poliţiştii de sector, înarmaţi numai cu pistoale Makarov, nu
puteau opune rezistenţă cazacilor înarmaţi până în dinţi şi se
ascundeau prin beciuri.
La secţia de poliţie Criuleni a fost format staf pentru a controla
situaţia din Transnistria, unde soseau în vizită diferiţi demnitari de
la guvern, parlament, şefii de la MAI. Conducea statul-major
comisarul secţiei de poliţie Criuleni locotenent-colonelul Mihail
Ctitor, originar din satul Doroţcaia.
35

36. Era un mare patriot al satului său, suferea pentru sătenii săi pe
care nu-i apăra nimeni şi care trebuiau să îndure fărădelegile
cazacilor.
Informaţiile din Transnistria erau contradictorii. Ctitor hotărî
să formeze un grup pentru a culege informaţie corectă. În fruntea
acestui grup a fost numit locotenentul-major Ion Ţurcanu, şeful
miliţiei judiciare a raionului.
O parte din grup Ţurcanu a trimis-o la Dubăsari, iar cu ceilalţi s-
a deplasat în satele Doroţcaia, Pârâta, Pohrebea, Coşniţa.
Informaţiile erau diferite, ca şi atitudinile faţă de evenimentele ce se
desfăşurau în Transnistria.
Toate informaţiile se acumulau la Ctitor, care împreună cu Ion
Ţurcanu analizau situaţia şi raportau la MAI.
La Dubăsari se formau gărzi muncitoreşti înarmate cu arme
neînregistrate. Miliţienii la postul rutier din satul Lunga erau
înarmaţi cu puşti-mitralieră Kalaşnikov. Sus era instalată o
mitralieră Kalaşnikov. O altă mitralieră era instalată la etajul doi al
postului.
Postul vamal lângă orăşelul Vulcăneşti a fost atacat la 11 noiembrie 1991
de un grup de persoane neidentificate. Poliţiştii au respins atacul şi bandiţii s-
au retras. Tot în aceeaşi zi o mulţine de persoane „ne identificate” de poliţiştii
gagauzi, în frunte cu liderul gărzii populare găgăuze din localitate Pantelei
Sorbinov au atacat comisariatul de poliţie Vulcăneşti. După ce mulţimea a
aruncat cu sticle cu benzină, şi clădirea a luat foc, poliţiştii au tras cu cartuşe
oarbe.
La ora 18.00 comisariatul de poliţie a fost din nou înconjurat de o
mulţime mai numeroasă care cereau ca şi în Dubăsari, Grigoriopol, Bender,
Comrat, Râbniţa: de retras poliţia din Vulcăneşti şi de lichidat posturile
vamale cu Ucraina.
Spre orele 19.30 mulţimea a crescut considerabil. Iarăşi au zburat sticle
cu lichid inflamabil. Au apărut oameni înarmaţi cu puşti automate Kalaşnikov,
puşti de vânătoare, care trăgeau în poliţişti. Patru poliţişti au fost răniţi.
36

37. Situaţia s-a agravat. Poliţiştii au deschis foc din armele din dotare. Cinci
atacanţi au fost răniţi. Nu trebuia să fii mare specialist ca să vezi că
evenimentele erau bine dirijate, căci aveau loc la aceeaşi vreme în Transnistria
şi la găgăuzi.
La 13 noiembrie locotenent-colonelul Camurar primi ordinul de a se
deplasa la Vulcăneşti pentru a susţine comisariatul de acolo, atacat de bandiţi.
Sub comanda lui a fost transmis şi batalionul separat de poliţie specială.
Această deplasare nu mai semăna cu una de rutină, de antrenament, căci se
ştia că au fost răniţi patru poliţişti.
Batalioanele au pornit spre Vulcăneşti. Cercetaşii au raportat că la
marginea orăşelului sunt aşteptaţi de o mulţime înarmată.
Gamurar a transmis prin radiotelefon: toţi mă urmează. La intersecţia de
lângă Vulcăneşti, a luat-o la stânga şi a ajunst prin alte străzi la comisariat.
Însă o maşină, sub comanda locotenentului de poliţie Valeriu Micuşa, ori
n-a auzit, ori din încăpăţinare, căci cum trupele speciale să fugă de nişte
bandiţi, a mers direct spre bandiţi.
La intrare în oraş drumul a fost barat de un KAMAZ şi un tractor „Kiroveţ”
pline cu oameni înarmaţi. Locotenentul a coborât din maşină şi a rugat să se
deblocheze drumul. Linişte. El a mai repetat rugămintea. Nervii bandiţilor n-
au rezistat şi ei au deschis focul din arme...
Sergentul de poliţie Ion Panţa primul a sărit din maşină şi a alergat în
ajutorul locotenentului. Bandiţii împuşcau nu numai de după tracror şi
maşină, dar şi părţi, din câmp. Locotenentul a ordonat să se folosească gaz
lacrimogen şi cartuşe oarbe. A fost o greşală flagrantă a locotenentului, care
nu s-a discurcat în situaţie, n-a luat o hotărâre conform situaşiei în care se afla
grupul.
Dacă ordona să se deschidă focul cu cartuşe de luptă, cum prevede
statutul poliţiei, bandiţii se împrăştiau. Şi sergentul de poliţie Ion Panţa nu
primea în piept o rafală din puşca automat...Vesta antiglonţ nu l-a salvat...
37

38. Gamurar a trimis ajutor li bandiţii s-au împrăştiat. Ion Panţa a fost prima
jertfă a trupelor speciale.
Împreună cu referendumul petrecut de structurile locale
din Transnistria pentru proclamarea independenţei provinciei,
a fost ales şi preşedintele. El a devenit Igor Smirnov.
Autorităţile de la Chişinău au declarat alegerile ne valabile.
Şi gata...
La 1 decembrie 1991 locuitorii oraşului Dubăsari, asmuţaţi
de propaganda smirnovistă, au înconjurat comisarietul de
poliţie, cerţnd ca poliţia să treacă sub jurisdicţia RMN.
După ce poliţia a refuzat, comisariatul a fost înconjurat de
cazaci şi gardişti, care ameninţau cu răfuiala.
Cercetaşii au adus informaţie că din Râbniţa spre Dubăsari
se mişcă o coloană de voluntari, cam la trei batalioane,
înarmată cu tot felul de armament uşor, cu tehnică blindată.
Mai erau şi opt maşini „KAMAZ”, cu o mitralieră şi 15-20 de
oameni în fiecare.
Print hotărârea de Guvern nr. 677-4 din 5 decembrie 1991, a fost
creată Brigada de Poliţie cu Destinaţie Specială, prin unirea
batalionului separat cu destinaţie specială cu batalionul nr. 1 de
patrulă şi santinelă al MAI, o unitate de elită a Republicii Moldova
aşa-numitele „berete negre” care prin simpla lor prezenţă băgau
groaza în inamic. Comandant a fost numit locotenent-colonelul
Anton Gamurari.
La 10 decembrie 1991 locotenent-colonelul Gamurari a fost
convocat la ministrul MAI Costaş.
– La vama din Leuşeni grănicerii au arestat cinci tiruri de-ale
noastre cu echipament şi armament sosite din România.
– Suntem o ţară independentă, nu-i aşa?
– Ţara e independentă, dar grănicerii sunt sovietici. URSS încă
nu s-a destrămat oficial. Şi ei fac ce vor.
– Unde e KGB-ul nostru?
38

39. – Acolo se află un colonel din KGB-ul nostru, Petru Tabuica.
Însă poziţia lui nu e clară. Cred că e cu dânşii. În orice caz, nu a
întreprins nimic pentru a elibera tirurile.
– Snegur e la curent?
– ??. Ia oamenii tăi şi peste trei ore raportezi că tirurile s-au
pornit spre Chişinău.
– Varianta forţată se exclude?
Costaş tăcu, căzu pe gânduri, apoi răspunse hotărât.
– Nu.
Cu 50 de luptători şi cu două autobuze special amenajate pentru
trupele speciale, Gamurari era peste două ore la Leuşeni. Toţi erau
echipaţi în civil, să nu dea de bănuit. A lăsat un grup lângă tiruri, iar
ceilalţi trebuiau să-i supravegheze pe grăniceri.
În biroul şefului vamei se aflau comandantul pichetului de
grăniceri în grad de maior şi maiorul Tabuica.
– Comandantul brigăzii de poliţie cu destinaţie specială
locotenent-colonelul Gamurari, se prezintă acesta.
– Ce vânt te aduce? îl întrebă cu dispreţ grănicerul, deşi ştia
prea bine de ce venise acolo .
Comportamentul maiorului sovietic nu i-a plăcut lui Gamurari,
însă s-a reţinut.
– Am primit ordin să duc tirurile la Chişinău.
– N-o să iasă nimic, răspunse la fel de dispreţuitor, am sunat
adineauri la Odesa şi la Kiev. Aşteptăm răspuns.
– Auzi rău, maiorule. Eu am primit ordin şi îl voi executa.
– Ascultă, locotenent-colonele. Cautăţi de treaba ta!
Asta a fost culmea.
– Ridică-ţi fundul când vorbeşti cu un superior – tonul agresiv
al lui Gamurari nu prevestea nimic bun pentru maior. Drepţi!
Maiorul luă poziţia de drepţi.
– Acum ascultă. Imediat ordonezi să fie eliberate tirurile.
– Şi dacă nu ordon? Nu-mi faci nimic!
Gamurar îl apucă de guler şi îl strânse zdravăn.
– Nemernicule, n-ai înţeles cu cine ai de-a face?
– Maiorule, interveni cam speriat Tabuica,uită-te pe fereastră.
Vezi aceşti tineri în civil, bine clădiţi?Priveşte mai atent ce au ei la
subsuoară. Acolo sunt pistoalele-mitralieră Kalaşnikov. În câteva
minute din grănicerii tăi nu rămâne nimic. Aşa că pune mâna pe
receptor.
Maiorul cu mâinile tremurânde ridică receptorul şi ordonă.
39

40. – Vezi cât e totul de simplu, spuse împăciuitor Gamurari, caută
să nu mai apari în ochii mei.
Tirurile însoţite de luptători au ajuns cu bine la Chişinău.
Ministrul MAI Ion Costaş cheamă la el pe comandantul Brigăzii de Poliţie
cu Destinaţie Specială.
-Ia 70 de luptători şi dute în ajutorul comisariatului de poliţie din
Dubăsari.
-Nistru se mitraliază de pe malul stâng.
-Nu mă interesează. Mâine la ora 6.00, 70 de luptători trebuie să fie
acolo.
În Brigadă erau numai două aparate de supraveghere nocturnă.
Locotenent-colonelul Gamurar şi şeful cercetaşilor cu aceste aparate au
supravegheat partea opusă. Peste tot se vedeau trupe, mitraliere.
La trimis în recunoaştere pe Victor Chilinciuc, care, în civil, nu se
deosebea cu nimic de ceilalţi. Când era întrebat, răspundea că pleacă la rude.
De cinci ori a trecut Victor peste pod, aducând informaţie preţioasă
pentru comandament, dar locul pentru a trece neobservat pe malul celălalt, n-
a găsit. Acelaşi rezultat îl aveau Gamurar şi şeful cercetaşilor.
Timpul trecea, dar nu s-a gîsit nici o hotărâre. Şi Gamurar a hotărât să
treacă pe la Gura Bâcului, unde erau mai puţine unităţi militare, iar de acolo
să se strecoare în Dubăsari. Era un drum lung, însă altă soluţie nu era.
În ajunul desantării a primit informaţie că separatiştii au aruncat în
această direcţie forţe suplimentare. Trebuia de găsit altă soluţie!
Rezolvarea a venit pe neprins de veste. Întâlnirea cu locţiitorul
comandantului batalionului nr.1 al Direcţiei generale de poliţie al municipiului
Chişinău Mihai Tomacinschi, care era şeful pazei la hidroelectrocentrala de la
Dubăsari. La hidrocentrală schimbul era dus de un aurobus mare LAZ.
40

41. Gamurar a culcat luptătorii săi pe podeaua autobusului, să nu fie văzuţi
de muncitorii, care locuiau în Dubăsari şi puteau da informaţie. Şi atunci
gata... Tomacinschi a adunat toţi lucrătorii staţie în staţie.
Lui Gamurar i-a trebuit câteva minute, ca detaşamentul să se dizolve în
întuneric. Au pornit pe malul stâng al Nistrului spre comisariat. Cercetaşii
trimişi înainte nu se întorceau. Se lumina de zi. Oamenii începuse să meargă la
serviciu. Şi Gamurar a hotărât să meargă înainte. Au luat-o la fugă. Nu era clar
cine sunt. Acelaşi camuflaj ca şi la separatişti. Cei pe care îi întâlneau aşa şi au
crezut, căci nimeni n-a ridicat alarma.
Au ajuns cu bine la comisariat, care era încercuit de cazaci şi gardişti.
Gamurar ştia bine clădirea comisariatului şi hotărî să intre în clădire pe uşa din
dos. Trimise cercetaşi ca să lichideze santinelele separatiste, dacă erau să fie
la uşă. Însă santinele nu erau nici din partea separatiştilor, nici din partea
poliţiştilor.
Detaşamentul a intrat liber în clădire. Ofiţerul de serviciu şi poliţiştii ce se
găseau în preajmă au ridicat mâinile, crezând că sunt separatişti.
Gamurar s-a ridicat la etajul doi unde se găsea cabinetul comisarului.
Deschide uşa, însă nu vede pe numeni, cu toate că poliţiştii i-au spus că şeful e
în cabinet. La găsit pe comisar după uşă, tremurând de frică.
Comisarul şi poliţiştii au fost mustraţi de Gamurar pentru neglijenţă în
serviciu, pentru organizarea proastă a securităţii.
Era 11 decembrie 1991. La ora 14.00 a sunat Costaş şi a ordonat ca
Gamurar să fie la ora 15 la şedinţă în minister.
La lăsat pe căpitanul Valeriu Motângă în locul său, cu care au discutat şi
au aprobat cuvintele-parolă în caz de situaţii extraordinare. Radiotelefoanele
Brigăzii erau de provienenţă sovietică, de care se foloseau şi separatiştii. Se
ascultau reciproc.
41

42. Cu maşina comisarului VAZ-2108, pe drumul de sus pe care îl cunoştea
mai bine şoferul, au ieşit la traseul Dubăsari-Grigoriopol, încă ne controlată de
separatişti, ajungând la podul de la Vadul lui Vodă, păzit de cazaci.
Primul post se situa la vre-o 15 metri de al doilea post, care se afla la
intrarea pe pod, apărat de un DOT metalic cu două mitraliere.
La primul post, un cazac, beat, târând puşca automată pe pământ,
controla transportul care se deplasa spre Chişinău. Ceilalţi cazaci se încălzeau
la un rug. Cazacul confisca numai băutura şi mâncarea, ne mai controlând
altceva.
Înaintea maşinii lui Gamurar se mişca un automobil mare, care
transporta panouri pentru case, iar înaintea lui o maşină ZIL – 130 cu remorcă,
care transporta cărbuni. Au depăşit maşina cu panouri.
-La comanda mea depăşeşti maşina cu cărbuni. E unica noastră scăpare –
spuse şoferului, pregăting puşca automat de luptă şi punând-o pe genunchi.
ZIL-ul, peste o minută de control, se porni spre pod.
-Rupe-o din loc şi depăşeşte ZIL-ul.
Cazacul încearcă să oprească maşina, dar a fost zvârlit în cuvetă. ZIL-ul de
abia călca pe pod.
Numai au depăşit ZIL-ul, trecând sub acoperirea lui, căci cazacii de la
postui doi au deschis foc din mitraliere. Cărbunele din maşina în care trăgeau
cazacii beţi, era aruncat în toate părţile. O privelişte unicală...şi primejdioasă.
La ora 15.00 era în cabinet la Costaş.
La 12 decembrie 1991 locotenent-colonelul Gamurar a fost
convocat la ministrul de Interne Ion Costaş.
– La Dubăsari situaţia a ieşit de sub control. Din informaţiile
noastre, separatiştii se pregătesc să aducă cisterne cu benzină şi să
le explodeze în faţa sediului comisariatului. Este limpede că oamenii
42

43. aflaţi în interior ar putea să ardă de vii. Mâine la 6 dimineaţa trebuie
să fii în faţa comisariatului. Gândeşte-te cum faci.
Revenit în unitate ordonă:
– Toată lumea se odineşte şi se pregăteşte. Iablocikin, vino la
mine.
Acesta se apropie şi raportă:
– Ghena, tu nu mergi, rămâi aici.
– De ce, domnule locotenent-colonel?
– Aşa e bine.
Iablocikin îl privi un timp, apoi zise:
– Nu aveţi încredere fiindcă sunt rus?
Locotenent-colonelul se grăbi să nege:
– Nu vorbi prostii!
– Atunci?
– Dragă, nu mergem la plimbare. O ştii. Peste o lună nevastă-ta
urmează să nască. Aş vrea, pur şi simplu, să-ţi vezi copilul.
- Şi ceilalţi? Ei nu ar vrea să-şi vadă copiii? Merg cu ceilalţi. Nu-
mi doresc nici un fel de favoare.
Locotenent-colonelul nu mai găsi ce să spună.
–Bine, Ghenadi, mergi… Mulţumesc.
Elaboră planul operaţiei. Luă legătura cu căpitanul Motângă cu
care, prin cuvinte codificate, se înţelese ca acesta să trimită un grup
care urma ca la ora 6, 13 decembrie, să scoată fără zgomot paza
exterioară a postului GAI (miliţie rutieră de stat – n.red.) de la
intrarea în satul Lunga.
Aşa cum se întâmplă adesea la război, în situaţii tensionate
dintr-o cauză necunoscută nici până în prezent, grupul căpitanului a
ajuns la post nu la 6.00, ci ceva mai devreme. I-au dezarmat fără
zgomot pe cei patru gardişti aflaţi în paza exterioară. Brusc unul
dintre membrii grupului căpitanului Motângă îşi săltă fulgerător
pistolul-mitralieră de pe umăr şi trase într-un gardist care ţintea
spre ei. O simplă întâmplare. Acest gardist se aflase în timpul
operaţiei la closet. Împuşcăturile i-au trezit pe toţi. Grupul a fost să
fie atacat din trei părţi şi s-a văzut nevoit să se retragă. Din lipsă de
legătură radio, căpitanul Motângă nu a putut să comunice despre
eşuarea operaţiei.
Grupul lui Gamurari se afla încă la baza de la Holercani şi nu
avea cum să audă împuşcăturile.
Locotenent-colonelul ordonă ambarcarea unităţii cu destinaţie
specială în autobuze. Victor Chilinciuc îşi ocupă şi el locul. Avea
presimţiri urâte. Ceva nu era în regulă. Un fel de intuiţie. Dar se
43