1. International School Magazine
Mai 2010, Număr aniversar
10 ani de Şcoala Internaţională Cluj

2. Cuvânt înainte …
Întocmirea unei reviste reprezentative pentru comunitatea şcolară Înternaţională
Cluj a devenit, de ceva ani, o provocare asumată de persoane diverse, cadre
didactice dedicate şi creative prin excelenţă. Anul acesta şcolar mi-a conferit mie,
Cosmina Mocanu, o tânără profesoară de Limba şi literatura română, privilegiul de a
pune între cele două coperte gândurile firave şi curate primite de la elevii mei.
În spiritul darului divin din care se împărtăşesc toţi dascălii, ca într-o festivă
procesiune, – căci se spune că divinitatea i-ar fi oferit cadrului didactic multă “lumină,
aşa încât flacăra însufleţirii sale să nu se stingă niciodată” - m-am reţinut de la
corecturi elaborate, apreciind originalitatea şi devotamentul copiilor implicaţi, în
special al celor doi redactori: Mureşan Alexandra şi Pârvan Andreea.
Avem ocazia de a lansa, prin intermediul acestui număr, felicitările sincere aceleia
care ne-a permis să ne îmbogăţim, să ne ridicăm vocile la unison, să ne construim şi
să ne rafinăm personalitatea – Şcoala Internaţională Cluj, prin doamna Simona
Baciu, fondatorul instituţiei căreia îi urăm “La mulţi ani!” “Să ne trăieşti şi veşnic să ne
înfloreşti!” – un număr festiv lucrat cu dragoste şi migală de artizanii cei mici.
Şi acum vă las în compania muzelor ce vă vor dezvălui “molecule” din viaţa copiilor
Şcolii Internaţionale Cluj şi nu numai … beletristică, cultură generală, curiozităţi şi
câte şi mai câte … ! Lectură plăcută!
Cu mult drag, Prof. Cosmina Mocanu
Din CUPRINS
Educaţia, un mod de viaţă
Compuneri literare
Îndemn la scris
Lumea în obiectiv
Cameele italiene
Portretul
Profesoara de arta recomanda
Momente de suflet: Dărind vei dobândi
Bucureştiul - un oraş cu două feţe
Cum aş putea fi un elev mai bun?
Are You Getting Enough Exercise?
Mozaicul florentin — O artă ce egalează pictura

3. Editorial
Dragi cititori,
Iată-ne ajunşi la numãrul aniversar al revistei Şcolii
Internaţionale Cluj – s-au scurs deja zece ani de
activitate – „La mulţi ani, şcoala noastră!” Prin această
producţie, avem ca scop nu doar inaugurarea unei
abordări personalizată, ci şi deschiderea porţilor şcolii noastre. Mulţi au fost
curioşi să afle ce se petrece în acest institut excentric, iar ca răspuns, noi am
hotarât să ne prezentăm în faţa dumneavoastrã, sinceri şi volubili, aşa cum
suntem - revista de faţă fiind doar una dintre frunzele de pe creanga prezentării.
Am ales să ilustrăm între paginile următoare nu doar preocupările noastre, ci un
organism viu, un portret complex al nostru, al tuturor celor care aparţinem
comunităţii Şcolii Internaţionale.
Sub acest înveliş, poate nu cel mai nimerit, am sădit toate valorile noastre
adunate peste ani, bine clădite, culese datoritã profesorilor şi îndrumătorilor
noştri. Am reuşit să ne exprimăm fiecare personalitatea proprie, să vă împărtăşim
şi vouă, dragi cititori, din experienţele colegilor noştri şi să ne împlinim visul de a
explora arta lecturii şi tainele învăţăturii, situate exclusiv în sfera lumii cotidiene.
Între cele două coperte, am închis viaţă, tainele ei, potenţialul nostru creativ şi
unele dintre cele mai bune rezultate ale şcolii. De asemenea, am inclus şi câteva
lecturi şi curiozităţi pentru a îndeplini eforturile adolescenţilor de a înţelege lumea
la această vârstă dilematică. Am ascultat sfatul dirigentei şi ne-am fixat ţinte
realiste pentru viitorul nostru şi al vostru. Am închis pagini de inimã, de suflet,
descrierile noastre, tot ceea ce am găsit în colţurile prăfuite, dar zeloase ale
inimilor noastre şi le-am scos la iveală numai pentru ca voi, primii noştri cititori, să
puneţi mâna pe tezaurul nostru viu. Sperăm să vă încânte ceea ce v-am pregătit
…
Lectură plăcută!
Mureşan Alexandra şi Pîrvan Andreea
clasa a VIII - a

4. Am vrut sã aflãm şi sã împãrtãşim cu voi
câteva dintre cronicile şcolii noastre. Am aspirat la o discuţie despre
trecut, prezent şi viitor, în care unităţile temporale sã se împleteascã într-
o scurtã istorie a şcolii. Ne-am focalizat în principiu pe întrebările care ne
măcinau zi de zi.
În acest scop, ne-am adresat d-nei Simona Baciu, fondatoarea şi directoarea şcolii noastre, care ne-a primit foarte călduros în
birou, pentru a trece împreunã peste barierele timpului şi a afla în mare parte despre istoria Şcolii Internaţionale Cluj.
Am cãlãtorit în timp, în urmã cu 10 ani, când fondatoarea şcolii noastre era educatoare la o grãdiniţa din sistemul de stat
românesc .”Totul a început din dorinţa de a le oferi copiilor o educaţie asemãnãtoare cu cea pe care o primesc toţi copiii din Europa
şi, de ce nu, din lumea întreagã. Am vrut sã gãseascã în învãţãmânt plãcere, bucurie şi armonie.” Astfel, motivatã de un ţel mãreţ,
miss Simona a scos din pod vechile dulapuri, jucãriile tricotate, şi cu greu, a început o grãdiniţã. Oferta educaţională propusã era
destinatã copiilor mici şi era bazatã pe un program de educaţie în sãnãtate, pe model american. “Am început cu mult entuziasm şi
iubire!” Astfel, determinată de gândul cã elevii din România au exact acelaşi drept la
educaţie ca toţi ceilalţi din lumea întreagã, pornind de la 12 oameni, a început
cãlãtoria pentru dezvoltarea şi formarea Şcolii Internaţionale: “Pe atunci nici mãcar
nu speram cã vom ajunge în acest stagiu! Nu aş fi crezut niciodatã cã lucrurile vor
cãpãta o astfel de întorsãturã!”
La acest punct, s-a ajuns cu mult efort şi tenacitate. “Am încercat sã facem
ceva nou, iar pentru o schimbare, ai nevoie de încredere şi de solidaritate. Asta a
fost ceea ce a lipsit cel mai mult în clãdirea şcolii aşa cum se prezintă astãzi.”
afirmă miss Simona. “Peste ani, am întâmpinat prejudecãţi, descurajãri, iar uneori
îmi pierdeam pânã şi eu încrederea cã vom reuşi!”. “Dar astãzi, suntem Şcoala
anului în România!”.
Am intrat în secretele actuale de dezvoltare ale şcolii, curioase sã aflãm ce se
aflã astãzi în prim-plan, în stagiul principal al dezvoltãrii. Am aflat cã în şcoala se
pune accent pe implementarea unui sistem de educaţie care duce la învãţarea acceleratã şi la rezultate academice deosebite.
“Încercãm sã atingem acest ţel prin orele de teaching şi feedback oferite profesorilor, în care aceştia învaţã, la rândul lor, noi metode
de predare eficiente, pe care urmeazã sã le testeze la clase, observând efectele benefice pe care le au asupra elevilor”.
De altfel, dezvoltarea campusului este una dintre cele mai discutate
proiecte. Construcţia unui spaţiu separat pentru grãdiniţã, creşã şi liceu
este un subiect de actualitate.
De asemenea, tot în lumina reflectoarelor se aflã şi distincţia
,,Şcoala Anului” primitã la Gala Premiilor în Educaţie „Dinu Patriciu”.
Curioase sã auzim pãrerea miss Simonei despre acest important
subiect, am întrebat-o ce semnificaţie are pentru dânsa acest premiu.
Ne-a răspuns: “Este cel mai frumos cadou pe care puteam sã-l dãruiesc
profesorilor, pãrinţilor şi copiilor. A fost o onoare sã reprezint şcoala la
Bucureşti, pentru a le aduce un asemenea dar!” Pe de altã parte, îl
considerã o recunoaştere a pioneratului în educaţia româneascã:
“<Şcoala anului> reprezintă garanţia că suntem pe drumul cel bun în
educaţia româneascã şi în lumea întreagã. Munca profesorilor şi
încrederea pãrinţilor au fost, în final, rãsplãtite prin rezultatele
elevilor!”
Rãsplata însã, nu s-a limitat la satisfacţii personale: „şcoala
a primit un cec, prin care avem de gând sã completãm wishing-
listurile profesorilor’. “Cu ajutorul acestuia, dorim sã furnizãm şcolii
dotãri la standardele internaţionale”, explicã miss Simona. Mai
exact, sãlile profesorilor vor fi dotate cu materiale de predare care
sã sporeascã eficienţa predãrii: table interactive, calculatoare şi
chiar o seră. Pe deasupra, se mai propune şi actualizarea sãlii de
ball cu sonorizare, lumini şi chiar o scenã.
Nu ne-am mulţumit cu informaţiile vizând prezentul şi am
cãutat sã scrutăm uşor şi viitorul. Întrebatã cum vede şcoala peste

5. 10 ani, miss Simona a rãspuns cu un surâs optimist: ,,Dacã la aniversarea a X-a, am reuşit sã atingem un asemenea premiu, peste
încã 10 ani, toate visele noastre vor fi îndeplinite! Am dorit sã fim un model european, la nivelul şcolilor de renume. În zece ani, îmi
doresc sã avem grãdiniţa, şcoala şi liceul ca instituţii independente. Dorim sã avem elevi excepţionali din toate pãrţile lumii şi din
toatã ţara!” Pentru a ajunge acolo, însă, mai sunt de trecut încã câteva obstacole, mai e nevoie de multã confidenţã şi perseverenţã.
“Împlinirea acestor scopuri necesitã o echipã care e pregãtitã sã lucreze împreunã pe termen lung, cu încredere, entuziasm şi
speranţã”, ne împãrtãşeşte miss Simona. Prin echipã, înţelegem, aşadar, profesori, elevi şi pãrinţi, într-un colectiv unit cu aspiraţii
comune. “Pânã acum, a fost cel mai complicat sã obţinem încrederea cã schimbarea pe care o aducem sistemului de învăţământ e
beneficã, sã dobândim spiritul de comunitate. Sperãm cã acestea sã nu lipseascã pe drumul care ni se întinde în faţã. Şcoala
noastrã este una bazatã pe valori, pe educaţie, în care învãţãm din greşeli.”
‘Pânã la urmã, calea pe care am ales-o nu este atât de uşoarã. Necesitã multã muncã, mult efort, şi multã încredere. Este
de datoria noastrã, a tuturor, sã aducem aceste vise la îndeplinire căci avem o fundaţie deasupra cãreia sã ne clãdim idealurile!
Mureşan Alexandra şi Pîrvan Andreea
clasa a VIII - a
Educaţia, un mod de viaţă
Interviu cu Simona Baciu, fondator/manager Şcoala Internaţională Cluj
Şcoala Internaţională Cluj a fost desemnată în 2009 de către Fundaţia „Dinu
Patriciu” Şcoala Anului, în cadrul galei Premiilor în Educaţie, distincţie acordată
pentru educaţia formală realizată conform curriculumului naţional, proiecte
educaţionale şi activităţi extra-şcolare, oportunităţi de învăţare şi motivare
pentru elevi, dialogul permanent între profesori, părinţi, elevi şi activităţi de
strângere de fonduri şi de implicare în comunitate. În anul şcolar 2010/2011,
instituţia aduce ceva cu totul nou faţă de oferta educaţională a anilor anteriori:
deschiderea în septembrie 2010, la Cluj, a primului liceu care urmează
curriculumul Cambridge, oferindu-le elevilor posibilitatea de a învăţa într-un
sistem modern de educaţie bazat pe performanţă, care reprezintă o alternativă
la învăţământul tradiţional românesc.
Care este povestea parcursului dumneavoastră în domeniul educaţiei?
Imediat după revoluţia din 1989, pe atunci profesor la un liceu din Cluj, am înfiinţat o societate comercială care a început să
confecţioneze ursuleţi din pluş. Din profitul obţinut astfel, am deschis în anul 1993 Grădiniţa Happy Kids, în una dintre camerele
apartamentului familiei. Grădiniţa făcea parte din familia Baciu, iar singurul angajat la acea vreme eram eu. Numărul copiilor era de
12, iar investiţia iniţială a fost de 100 DEM. În anul 1995, urmare a creşterii numărului de copii înscrişi şi a spaţiului prea mic,
grădiniţa a închiriat un apartament mai mare şi am angajat personal. În anul 1996, împreună cu soţul meu, Dan Baciu, am înfiinţat
Fundaţia "Copii Fericiţi", cu scopul de a prelua activităţile iniţiate până atunci şi de a oferi un cadru dezvoltării şi diversificării
permanente a serviciilor de educaţie. În anul 1997 grădiniţa s-a mutat într-un spaţiu nou. Dezvoltarea bazei materiale a fost sustinută
financiar şi material de persoane particulare şi instituţii din ţară şi din străinatate. Generozitatea acestor persoane şi institutii, precum
şi entuziasmul şi energia investite de către noi, au făcut posibilă dezvoltarea noastră ulterioară.
În anii care au urmat, activitatea s-a desfăşurat în spaţii închiriate, iar în anii 1998-1999 s-a construit primul sediu al grădiniţei. Tot
acolo s-au deschis în anul 2000 porţile şcolii primare şi în 2004 ale gimnaziului, ambele funcţionând sub numele de Şcoala
Internaţională Cluj. În anul 2008 s-a înfiinţat şi liceul. Pornind de la o investiţie iniţială de 100 DEM, am ajuns azi la un proiect de 10
milioane de euro, din care 3 milioane deja investiţi într-un campus educaţional pre-universitar la standarde internaţionale. Iată cum,
cu energie şi entuziasm, s-a ajuns de la ursuleţii de pluş la peste 2400 de copii şi 1500 de adulti care au beneficiat până astăzi de
programele noastre de educaţie.
Proiectul Campusului este unul ambiţios şi de mari dimensiuni. Cum va arăta în final investiţia de care aminteaţi?
Ideea campusului şcolar a venit în urma unor schimburi de experienţă şi a burselor de studiu în SUA şi Anglia. Am observat că
facilităţile oferite cresc considerabil calitatea educaţiei prin faptul că elevii şi profesorii au mai multe metode de interacţiune şi de
vizualizare sau de aplicare practică a teoriei pe care o presupune curricula naţională. Campusul va include spaţii cu dotări
corespunzătoare pentru cinci niveluri de învăţământ (creşă, grădiniţă, şcoala primară, gimnaziu şi liceu), dar şi auditorium şi centru
de training (oferind un cadru pentru învăţarea continuă), complex sportiv (constituit din sală de sport, terenuri de sport şi piscina) şi
internat. Şcoala primara, gimnaziul şi liceul sunt deja finalizate şi presupun săli de clasă, sală pentru ştiinţe elementare, sală
profesorală, laboratoare multimedia, laboratoare şi cabinete realizate la nivel de disciplină sau arie curriculară, administraţie,
secretariat, sălile de muzică şi artă, bucătărie şi sală de mese, biblioteca, spaţii pentru recreaţie şi sport. Prin proiect au fost stabilite
spaţii care permit accesul copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi (grupuri sanitare, lift, săli de clasă cu mobilier adecvat).
Şcoala Internaţională Cluj a fost desemnată în 2009 Şcoala Anului în Romania, în cadrul galei Premiilor în Educaţie, de către
Fundaţia Dinu Patriciu. Care au fost considerentele acordării acestui premiu substanţial?
Distinctia „Şcoala Anului" a fost acordată pentru educaţia formală realizată conform curriculumului naţional, proiecte educaţionale şi
activităţi extra-şcolare, oportunităţi de învăţare şi motivare pentru elevi, dialogul permanent între profesori, părinţi şi elevi şi activităţi
de strângere de fonduri şi implicare în comunitate. Şcoala Internaţională Cluj a fost desemnată Şcoala Anului ca urmare a modului în
care este organizat procesul educaţional în şcoală, devenind o alternativă modernă la învăţământul tradiţional. Modelul practicat de
noi este un sistem de educaţie bazat pe valori, care încurajează excelenţa academică, creativitatea, responsabilitatea şi respectul
pentru diversitate prin educaţia caracterului şi programe de încurajare a cititului, printre altele. Programele educaţionale sunt centrate
pe elev, atât în programul de şcoala propriu-zis, cât şi în cele de tip de after school.
Cea mai sigură investiţie în viitorul unei ţări este în educaţie. Şcoala reprezintă alături de familie contextul în care copilul se

6. transformă în adult. Depinde astfel de noi ca viitorul adult să fie unul responsabil, pregătit să se adapteze schimbărilor din viaţă, să
înveţe să lupte ca să câştige. Această distincţie este rodul muncii unei echipe formate de-a lungul anilor de profesori, elevi şi părinţi.
Încrederea pe care am câştigat-o în timp din partea comunităţii locale clujene a contribuit la posibilitatea de a derula acest program
în beneficiul comunităţii. Acest premiu ne onorează şi ne motivează să continuăm proiectul nostru cu acelaşi entuziasm.
Am înţeles că anul şcolar 2010/2011 aduce ceva cu totul nou faţă de oferta educaţională a anilor anteriori. Aţi putea să ne
oferiţi câteva detalii?
Şcoalaă vine în întâmpinarea tuturor familiilor care caută o educaţie de excelenţă pentru copiii lor în România. Deschiderea în
septembrie 2010, la Cluj, a primului liceu care urmează curriculumul Cambridge va oferi elevilor posibilitatea de a învăţa într-un
sistem modern de educaţie bazat pe performanţă, care reprezintă o alternativă la învăţământul tradiţional romanesc. Elevii vor urma
un program de educaţie exclusiv în limba engleză, predat de profesori dedicaţi, implicaţi şi motivaţi, atât români, cât şi vorbitori nativi.
Limba română va fi studiată în toţi anii de liceu conform curriculumului naţional. La sfârşitul liceului elevii vor da examene de
prestigiu, recunoscute în peste 150 de ţări, numite A Levels. Diploma obţinută este echivalentul diplomei româneşti de bacalaureat
cu diferenţa că poate fi folosită atât la admiterea în universităţile româneşti, cât şi la universităţi de top din toată lumea. Şcoala
Internaţională este prima şcoală din Romania care a semnat un parteneriat cu o universitate străină, The University of East Anglia.
Acest acord garantează la absolvirea şcolii noastre accesul la universitatea East Anglia a elevilor care îndeplinesc criteriile necesare
pentru înscrierea la cursurile dorite. Şcoala caută de asemenea să creeze parteneriate cu universităţi americane de top şi este deja
în parteneriat cu Fulbright Advising Center din Bucureşti pentru a oferi elevilor cele mai mari şanse de a intra într-o universitate
internaţională de prestigiu.
În ce măsură sunt accesibile serviciile educaţionale oferite deă copiilor din familii cu venituri mai modeste?
Principiul după care dorim să ne ghidăm este acela de a oferi tuturor şansa la educaţie de calitate. De aceea am dezvoltat proiectul
FIE, adică Fii investitor în educaţie, un program amplu de burse care îşi propune să ofere şanse egale şi acces la educaţie de
calitate pentru elevii cu posibilităţi financiare reduse, care provin din mediul rural şi urban al judeţului Cluj. Programul de burse a
început în 2005 şi am acordat un număr de aproximativ 15 burse anual, rezultând mai mult de 100 de burse. Numărul cererilor creşte
anual, de aceea ne dorim atragerea cât mai multor susţinători din comunitate pentru a putea creşte numarul de elevi acceptaţi. Prin
acest program ne propunem să identificăm şi să susţinem elevii motivaţi să înveţe şi să atingă performanţa, dându-le şansa să
înveţe în şcoala noastră.
Care sunt elementele ce diferentiază oferta dvs ca instituţie educaţională pre-universitară de oferta sistemului de stat?
Sistemul de învăţământ din România are nevoie de o schimbare esenţială în special în ceea ce priveşte mentalitatea şi metodele
procesului educaţional. Cadrele didactice sunt schimbarea, de aceea noi investim în acestea prin programe de dezvoltare personală
şi profesională. Educaţia bazată pe valori a reuşit să-i motiveze şi să-i facă să se simtă mândri că sunt dascăli şi că astfel au ocazia
să pună piatra de temelie la viitorul mai bun al unor tineri. Faţă de educaţia tradiţională, oferim deschidere, entuziasm şi multă
muncă. Ceea ce obţinem înseamnă rezultate excelente la învăţătura, copii cu simţ civic şi încredere de sine, care sunt motivaţi să
caute excelenţa în educaţie. Evaluarea elevilor se face ţinând cont atât de cunoştinţele academice, cât şi de implicarea, disciplina şi
strădania elevilor. Şcoala este un spaţiu destinat învăţării atât în sălile de clasă şi biblioteca, cât şi prin implicarea în activităţi sociale
de într-ajutorare a semenilor.
Şcoala Internatională Cluj este un model prin metodele educaşionale si prin gradul de implicare al profesorilor, reuşind astfel să
facem o diferenţă în sistemul educaţional romanesc. Şcoala noastră este rezultatul angajamentului şi entuziasmului profesorilor,
sprijinului primit de la membrii boardului, de la partenerii şcolii, pornind de la cei instituţionali până la cei educaţionali care au
contribuit la crearea unui sistem educaţional modern.
Interviu realizat de Cristina Mihaela Pop,
Publicat în „Bussines woman”, aici, prin amabilitatea d-nei M.Pop
Foto Cristina Mihaela Pop
Din sfera muzelor …
Îndemn la scris
Scrisul,
cea mai simplă cale spre “înălţime”
De mii de ani, cuvântul, cea mai frumoasã parte a vieţii, sensul întregului univers, constru-
ieşte pagini. Urmãreşte cu atenţie fiecare mişcare delicatã a peniţei pe foaie, criticã fãrã in-
dulgenţă fiecare pas greşit al vreunei litere şi, cu mult suflet, ajutã la formarea fiecãrei petale dintr-o carte.
Din aceastã cauzã, cei mai mulţi dintre noi se refugiazã printre aceste licãriri, care, cu multã graţie, sãvârşesc un întreg capitol
din viaţa noastrã. Scrisul este singura cale prin care acele momente de sclipire şi sinceritate îşi pot face apariţia în amintirile
noastre. Este o cale sigurã, pavatã cu linii drepte şi uneori ajutãtoare, este un drum clar fãcut de om cu mâna lui printe sute şi mii de
trãiri.
Uneori, simţi cã o gaurã mare de cernealã aşternutã pe o filã a vieţii tale ar putea fi finalul, însă exact atunci când stiloul nu te mai
lasã, inima începe sã-ţi batã cu putere, mâinile sã-ţi tremure şi privirea sã-ţi sclipeascã, căci muza binefăcătoare te-a
binecuvântat - atunci şi numai atunci vei şti cã viitorul tãu se aflã pe acea paginã! Nu întârzia şi scrieţi-l!

7. Mureşan Alexandra, cls. a VIII-a
A fi nemuritor
Oamenii sunt trecãtori. Sunt doar fãclii aprinse, menite sã lumineze, ca mai apoi sã se stingã. Sunt nişte unelte trecãtoare, ce dau
viaţã acestui pãmânt. Sunt nişte creaţii efemere ale divinitãţii, în continuă schimbare, menite la pierire. Natura, martor etern al
zbuciumului oamenilor, îşi continuã cursul, dar fiinţele muritoare trec şi vin, în disperarea proprie de a-şi gãsi o menire, se sting şi
pleacã.
A fi nemuritor! Ah, ce vis al tuturor fiinţelor muritoare: sã facã parte din cursul infinit al naturii, sã-şi rãstoarne privirile firave cu
putere asupra marginilor eternitãţii. Nemurirea, o noţiune atât de ambiguă, farã de orizonturi, atât de largã încât o minte destinatã la
pierire nu o poate înţelege pe deplin. Este visul cel mai mãreţ şi neatins al omenirii, dar totuşi, darul cel mai de preţ, încuiat în locul
în care am fost creaţi.
A fi nemuritor înseamnã a zbura pe aripi de nori, a atinge cerul în azurul sãu, a fi acolo unde se naşte însăşi natura, unde raiul şi
iadul se întrepãtrund. A fi nemuritor e a fi într-o continuã schimbare, un martor veşnic al celor petrecute în univers. Deşi mulţi caută
reprezentări ale nemuririi, nimeni nu o poate contopi în propriile-i gânduri, cãci aceasta este altfel decât ne-o imaginãm cu toţii. Nu
lipsitã de griji şi de reguli, nu este nici simplã, nici complicatã, este acolo unde echilibrul şi dualitatea creării se întâlnesc şi dau
naştere vieţii.
Între lumea aceasta misticã şi cea a cursului, a naturii muritoare, există o linie clarã, o barierã pe care nimeni nu a trecut-o niciodată,
şi probabil nimeni nu o va trece vreodatã… în căutarea nemuririi!
Andreea Pîrvan, cls. a VIII-a
Invitaţie la dans… cu o carte
“Librarii, domnul meu, sunt oamenii cei mai mari codoşi.
În fiecare zi, îi imping pe oameni în braţele câte unei cărţi.
Şi unde mai pui că, dupa nopţile petrecute în tovărăşia unor
asemenea iubite rămâi nu numai vlăguit, dar şi cu minţile rătăcite.”
(Shakespeare, Hamlet, actul II, scena 2, replica apocrifa)
M-am întrebat întotdeauna cum pătrunde spiritul în lume; oare prin ce canale ideile apărute în intimitatea minţii cuiva ajung să
înalţe sau să distrugă lumea? Tocmai din aceasta cauză, autorii pot fi catalogaţi drept cei mai secreţi, discreţi agenţi ai
omenirii: nu se poate identifica cu claritate nici cum acţionează ei, nici identitatea victimei ţintite, nici rezultate scontate. Cert
este că, izolaţi de restul privirilor, marginalizaţi sau uitaţi, scriitorii lucrează “pe termen lung”.
Operele lor, cărţile, se definesc printr-o nespusă sfioşenie, căci ele nu te întâmpină niciodată, ci, ca într-o iubire de
esenţă medievală, trebuie să fii tu cel care face primul pas. “Fiinta lor este aşteptare pură.” Înfiorate, tremurânde şi gâtuite de
emoţie, cărţile aşteaptă “deschiderea” – actul ce le garantează prin excelenţă fiinţarea, existenţa. Tăcerea cărţilor si
rugămintea lor nerostită, asemenea unei rugăciuni spuse cu fervoare şi izvorâtă dintr-o inimă sinceră trădează dependenţa lor
de suveranul cititor: cărţile, drag elev, nu se scandalizează pentru a fi citite, imploră doar indurare din partea cititorului care nu
le-a oferit încă identitate. […]
Oricât de impunătoare ar fi copertele ei, cartea, în simpla ei materialitate nu există încă. Îşi va datora existenţa ţie,
drag elev de clasa V sau a VIII-a, care îţi vei întinde mâna spre a o scoate din raft, care o vei deschide şi care vei accepta
invitaţia la dans – “dans cu o carte”. […]
Stiţi ce este realmente extraordinar? Superioritatea cărţii: ea nu se impune de la sine, căci nu există în noi, fiinţele
raţionale, o nevoie stringentă de a citi. Aceia care simt “nevoia cărţii” o fac pentru ca şi-au exersat facultăţile intelectuale, s-au

8. “autodomesticit” prin lectura conştiincioasă şi acum reprezintă o rasă nouă, aleasă în interiorul omenirii. Alegeţi si continuaţi,
stimati elevi, sa fiţi educaţi de un antrenor de elită – cartea.
Intrebaţi care este motivaţia în virtutea căreia aleg deseori compania cărţii, elevii clasei a V-a răspund în mod variat,
de la “citim pentru a cunoaşte mai multe” până la “citim pentru a ne îmbogăţi, pentru a ne ameliora ca indivizi, pentru a ne
rafina”. Sunt răspunsuri profunde, de altfel, care nu fac decât să exprime un adevăr. ‘Pentru că nu doar trupul, ci şi spiritul
poate avea impurităţi, cititul devine o modalitate de a-ţi face toaleta în ordinea spiritului. Spiritul are şi el nevoie de o dietă, de
o ‘igienizare’ (după cum explică C. Noica). Alegerea, evident, vă aparţine: puteti rămâne săraci, într-un colţ al salonului, tăcuţi
si torturaţi de individie faţă de colegii voştri care ‘valsează’ atât de bine şi care rămân atăt de fericiţi în urma acestei
experienţe! Sau dimpotrivă, puteţi deveni asemenea cititorilor avizaţi, contemporani cu lumea toată.
Prof. Cosmina Mocanu
Vă recomandăm …
Regina Nopţii
Când am auzit termenul de “cartea preferatã”, mi-a luat mult timp sã îl gãsesc printre
multele cãrţi citite în ultimul an. În cele din urmă, alegerea făcută nu mă prea
avantajează. Majoritatea colegilor îmi spun cã „W.I.T.C.H.” sunt nişte cãrţi destinate
copiilor mici şi cã ar fi timpul sã nu le mai citesc. Dar cred cã ei uitã faptul cã oamenii
diferiţi au preferinţe şi personalitãţi diferite. Eu am fost dintotdeauna purtată pe valul
copilãriei: în privinţa cãrţilor, a vocabularului, a îmbrãcãminţii şi a comportamentului.
Şi dintre toate cãrţile citite din această serie, cea mai fascinantã mi s-a pãrut ultima
dintre ele, ,,Regina nopţii”, de Maud Mangold, fapt ce aratã cã acţiunea devine mai
captivantã cu cât înaintezi în lectură.
Începutul este trist şi monoton, deoarece ilustrează momentele de tristeţe
ale uneia dintre protagoniste, însã apoi, totul devine fascinant şi magic, timp în care
cele cinci fete încearcã sã salveze din nou o lume misticã, paralelã.
Cãrţile „W.I.T.C.H.”, în general, îţi capteazã atenţia, împreunã cu
dorinţa de a afla care este deznodãmântul, dar aceasta m-a cucerit definitiv. Un
alt lucru extrordinar pe care l-am remarcat în timpul lecturii a fost cã pe mãsurã ce
sentimentele personajelor erau descrise, le simţeam parcă şi eu – tot mai intens!
Încearcă-le şi tu! Alexandra Chihaia, cls. a VI-a
Poveste fantastică
The Haunted House
It was a cold, windy evening… The full moon had just risen up in the sky. A thirteen year old girl named
Melinda Steven was watching it in amazement from her window.
In a few minutes, the moonbeam revealed a strange roof in the dark forest, on the hill near
Melinda’s house… “That’s weird… I’ve never seen that house before!” she thought. Her
parents were out shopping and she was home alone. So she thought it wouldn’t hurt anyone
if she went to explore the house. She put on her coat and went in the woods. Some bats
were flying above the trees, but Melinda ignored them. Suddenly, an old stone wall
appeared in front of her… She finally arrived to the strange house. She walked towards the door in relief because
the forest kind of frightened her. The door cracked open…
The wind started howling through the broken windows and blew up all the dust in the room. Melinda tried not
to get scared and stepped into the room. She walked slowly on the creaking wooden floor towards the stairs. Out of a
sudden, a stair broke under her leg and Melinda panicked. She was stuck there! She started screaming for help, even
though she was sure no one would hear her. But in a few seconds the door cracked open again… A dark shadow
appeared from behind. Melinda was so scared she couldn’t find her voice, to talk. The shadow turned out to be a man
with really dressed up in old-fashioned clothes.
He walked towards the scared girl.
“Who are you?” she whispered.
“Don’t worry, I’m going to help you, but you have to promise you’ll never come here
ever again… Okay?”
“Of course…” said Melinda in relieved. The weird man helped her out of the broken stairs
and led her to the door. She was extremely grateful to see the trees again. She turned around to
thank the man for his help, but when she did, Melinda only saw the empty room and broken
windows. “Where did he go? He couldn’t disappear just like that, could he?” she thought.
Her natural instinct told her to flee, so she ran home as quickly as she could. Threw the forest, the trees seemed tall shadows of ghosts,
and the way home seemed to last an eternity.
When she got to her room she went to the window to see the creepy house again. But it wasn’t there anymore… It disappeared, just like
the old man. Melinda went to bed feeling confused. “How is that possible?”

9. The next day she thought it was just a dream. But when she saw an old piece of wood on her desk, she changed her mind completely. It
was the stair she broke in the deserted house the night before…
Raluca Brătfălean, cls a VII-a
Lumea…în obiectiv!
Le poţi cumpăra pe internet!
Oficiali ai guvernului american au hotărât să cerceteze dacă eventuali duşmani ar putea „să obţină prin internet echipament militar la
care au acces, din motive de siguranţă naţională, doar persoane autorizate“, arată revista New Scientist. „Au fost uluiţi să vadă cât
de uşor le-au putut obţine“. Cu ajutorul unor cunoscute site-uri comerciale, au achiziţionat online „elemente din uniforma de luptă a
armatei americane, precum veste antiglonţ“, „un costum de protecţie împotriva armelor biologice, chimice şi nucleare, la mâna a
doua“, piese pentru avioane de luptă şi „alte asemenea echipamente militare speciale“. Nu se ştie de unde aveau comercianţii
aceste articole, dar unii dintre ei „sunt acum cercetaţi penal“, se mai arată în revistă.
Adeziv străvechi
În antichitate, romanii foloseau un adeziv special ca să lipească frunze de laur din argint pe coifurile purtate la paradele militare.
Frank Willer, restaurator-şef la Muzeul de Istorie al Renaniei din Bonn (Germania), a făcut întâmplător descoperirea. Folosind un
ferăstrău cu lamă fină, a desprins o bucată de metal de pe un coif de fier din secolul I î.e.n., care zăcuse pe fundul Rinului cel puţin
1 500 de ani. „De pe coiful încins de lama fierăstrăului au căzut frunzele de argint lăsând să se vadă urme fine de adeziv“. Analizele
au arătat că puternicul adeziv fusese făcut din bitum, răşină şi grăsime de vită.
Coţofenele se recunosc în oglindă
„S-a crezut că numai cimpanzeii, delfinii şi elefanţii au, asemenea omului,
capacitatea de a se recunoaşte în oglindă“, precizează o ştire dată publicităţii de
Agenţia Reuters. În acest „club“, considerat de mulţi exclusivist, au intrat de curând
şi coţofenele din Eurasia. Cercetătorii au marcat coţofenele cu o pată pe care
păsările nu o puteau vedea decât în oglindă. „Majoritatea păsărilor au încercat să-şi
dea jos pata cu ciocul, dovadă că se recunoşteau în oglindă“, adaugă ştirea.
Observator solar descoperit în Peru
Arheologii au ajuns la concluzia că vestigiile enigmatice, vechi de 2.300 de ani, descoperite în Peru, fac parte dintr-un observator
solar. Situl, numit Chankillo, cuprinde un şir de 13 turnuri situate pe coama unui deal, formând un orizont „dinţat“, uşor arcuit.
Punctele de observaţie erau „în aşa fel poziţionate, încât la solstiţiul de iarnă şi la cel de vară soarele răsărea şi apunea deasupra
turnurilor aflate la extremităţi, marcând astfel începutul şi jumătatea anului solar“, explică revista Science. Turnurile intermediare
marcau răsăritul şi apusul soarelui în alte momente ale anului. Era vital ca locuitorii acestui ţinut uscat să ştie când să semene. De
aceea, „ei [trebuiau] să ştie cu o oarecare precizie în ce zi se află“.
Războaiele secătuiesc Africa
„Între 1990 şi 2005, 23 de naţiuni africane au fost implicate în conflicte ce le-au costat aproximativ 214 miliarde de euro“, precizează
ziarul International Herald Tribune. „Preţul pe care acest continent îl plăteşte ar putea acoperi costurile necesare rezolvării
problemei SIDA din Africa, precum şi cele necesare prevenirii şi tratării tuberculozei şi malariei. Aceeaşi sumă ar fi suficientă pentru
a oferi instruire şi pentru a soluţiona criza apei“, spune Ellen Johnson-Sirleaf, preşedintele Liberiei. „Cu aceşti bani s-ar fi putut
construi mii de spitale, şcoli şi drumuri“. Dacă n-ar fi avut loc aceste războaie, „Africa ar fi fost un continent prosper, nicidecum cel
mai sărac continent al lumii“, concluzionează ziarul.
Siesta vă poate salva viaţa
Un studiu efectuat asupra a 23 000 de bărbaţi şi femei din Grecia a dezvăluit că riscul deceselor
cauzate de infarct scade cu până la 37% în cazul persoanelor care se odihnesc după prânz de cel
puţin trei ori pe săptămână. „Există numeroase dovezi că atât stresul acut, cât şi cel cronic pot duce la
apariţia unor afecţiuni cardiace“, explică Dimitrios Trichopoulos, cercetător şi epidemiolog la Facultatea

10. de Medicină din cadrul Universităţii Harvard (SUA). El adaugă: „Siesta poate diminua stresul, reducând
astfel rata mortalităţii cauzate de bolile de inimă“.
Colectivul clasei a VI-a
În atelierul de camee
Atelierul pe care îl vom vizita se află pe o străduţă îngustă
din centrul oraşului Torre del Greco. Masa de lucru a
artizanului este plină de instrumente şi de camee, aflate în
diverse stadii de prelucrare. Suntem uimiţi de splendoarea
piesei pe care o finisează, o complicată scenă idilică cu
câteva personaje.
Scoicile din care se realizează cameele sunt aduse din
Realizat de Sara Micle, clasa a VIII-a Bahamas, precum şi din Marea Caraibilor şi din apele care
scaldă ţărmurile estice ale Africii. Din diferitele tipuri de scoici
se obţin camee divers colorate. De exemplu, cameele din
Am sosit la Torre del Greco, în golful Neapole, pentru Cassis madagascariensis reprezintă o sculptură albă pe un
a vedea cum se confecţionează unul dintre obiectele de fond negru-maroniu; cele din Cypraecassis rufa au nuanţe
artizanat caracteristice acestei zone a Italiei. Ne referim de la roşu-maroniu-deschis la roşu-maroniu-închis. Cele mai
la camee, bijuterii sculptate în scoici. Ne-am propus să preţioase sunt cele cu contrastul cel mai mare.
vizităm unul dintre numeroasele ateliere de camee ale Prima operaţiune este tăierea cupei, adică acea porţiune
oraşului. Înainte de aceasta însă, probabil că v-ar face din scoică ce va fi folosită, cu o freză-disc cu răcire cu apă.
plăcere să aflaţi câte ceva despre camee şi despre Formele cameelor care urmează să fie obţinute, de obicei
lunga lor istorie. ovale sau rotunde, sunt marcate pe suprafaţa interioară a
cupei, care apoi este tăiată cu aproximaţie în bucăţi mai
CAMEELE sunt nestemate, pietre dure sau scoici mici poligonale. De regulă, dintr-o scoică de mărime medie
sculptate în relief. Deosebit de potrivite pentru acest fel se pot obţine o camee mare şi două camee mai mici. Pentru
de artă sunt agata, onixul, sardonixul şi anumite tipuri a şti dacă scoica ar putea fi tăiată într-un fel sau altul e
de scoici, întrucât straturile lor de diverse culori fac nevoie de un ochi format. De pildă, dacă pe suprafaţa
posibilă obţinerea unor contraste plăcute. Se spune că exterioară a unei scoici există trei protuberanţe, înseamnă
tehnica de lucru se aseamănă cu cea folosită de că se vor putea sculpta trei personaje. Odată tăiată, fiecare
sculptorii în relief, singura deosebire fiind faptul că se bucată este adusă la forma dorită cu ajutorul unei pietre de
lucrează în miniatură. polizor. Apoi este fixată pe un fus de lemn, ceea ce îi permite
artizanului să mânuiască scoica mai uşor, iar stratul exterior
Numeroase camee sculptate în pietre dure ori în
denivelat este şlefuit până la grosimea dorită. În acest
pietre preţioase s-au păstrat din epocile persană sau
moment, forma bucăţii de scoică îl ajută pe artist să aleagă
greco-romană, atestând popularitatea de care se
tema sculpturii sale. El face repede un desen în creion pe
bucurau în antichitate. Cameele sculptate în scoică sunt
suprafaţa scoicii şi începe să sculpteze.
de dată mai recentă. Sideful a fost folosit la
Pentru înlăturarea surplusului de material se foloseşte o freză
confecţionarea cameelor în Franţa, Germania şi Flandra
— un burghiu cu tăiş abraziv. După trasarea desenului
secolelor al XIV şi al XV-lea. Artifacturile din scoică erau,
începe gravarea manuală cu o serie de instrumente extrem
după cât se pare, foarte apreciate la opulentele şi
de ascuţite, de diferite mărimi, numite ace de gravat.
rafinatele curţi franceze. Descoperirile geografice din
Sculptura trebuie realizată exact până la adâncimea la care
acei ani au dus la un aflux de materiale exotice rare în
scoica îşi schimbă culoarea, de la nuanţa deschisă trecând
Europa — carapace de broaşte ţestoase gigantice, colţi
la cea închisă. Prin sculptarea la diverse adâncimi, iscusitul
de narval, jad, chihlimbar şi tot felul de scoici interesante.
artist poate crea impresia unor voaluri transparente. În final
Acest fapt a sporit interesul pentru ştiinţele naturii şi a
se obţine o figurină în relief cu extraordinar de multe detalii,
stimulat imaginaţia ingenioşilor artizani, bijutieri şi gravori.
profilată pe fondul stratului mai închis de dedesubt!
După toate probabilităţile, în secolul al XVI-lea, scoicile
Numărul temelor ce pot fi alese e nelimitat. Probabil că aţi
din familiile Cassidae şi Cypraeidae erau considerate ca
văzut profilul unei doamne graţioase, o temă întotdeauna
fiind foarte potrivite pentru realizarea cameelor gravate.
preferată. Minusculele profiluri sau flori sunt folosite ca inele
Aşa-numita perioadă neoclasică a fost martora unei sau cercei. Cameele mai mari, care au până la circa 7,5
revitalizări a interesului pentru arta antică. Pe parcursul centimetri, sunt folosite ca broşe sau pandantive şi pot
secolului al XVIII-lea, asistăm la o creştere a producţiei înfăţişa teme mai complexe: peisaje şi compoziţii idilice sau
de camee din scoici, deşi unii le considerau imitaţii din clasice. Cele mai mari, care pot atinge o mărime de
cauza calităţii inferioare a scoicii, în comparaţie cu maximum 20 de centimetri, pot fi înrămate sau montate pe
pietrele preţioase. De atunci, numărul centrelor unde se suporturi. Valoarea lor depinde nu numai de mărimea şi de
confecţionează camee s-a redus. În prezent, această materialele folosite pentru montare, ci îndeosebi de
artă se mai practică în două oraşe: Idar-Oberstein măiestria şi atenţia pe care le implică realizarea lor. Unele
(Germania), specializat în prelucrarea mecanică a sunt adevărate lucrări de artă.
agatelor, şi Torre del Greco (Italia), unde cameele din Întrucât artizanul trebuie să ţină seama de neregularităţile
scoici continuă să fie realizate manual. fiecărei bucăţi de scoică şi să le exploateze, nu va fi
niciodată posibilă mecanizarea producţiei de camee din
Acum, că avem câteva informaţii despre originea
scoici. De asemenea, două camee nu vor fi niciodată
lor, haideţi să vedem cum se obţin în prezent cameele
identice una cu cealaltă. Ele sunt într-adevăr unice,
din scoici.
ornamente încântătoare, adevărate capodopere
miniaturale.

11. Portretul
Paula Negrea este profesoară de artă şi una dintre cele mai plăcute profesoare. Oferă
sprijin tuturor elevilor şcolii. Pasiunile dânsei sunt arta şi moda, lansând şi câteva
prezentări de costumaţii realizate din materiale reciclabile. Vorbeşte foarte frumos şi
expresiv, demonstrându-se un ajutor moral de nădejde. Abilitatea de a da sfaturi pozitive o
face să fie foarte apreciată de colegii mei. Priceperea de a susţine, de a ne consilia este
nemaipomenită, fiind suplimentată de o creativitate de excepţie. Tot timpul când îţi vorbeşte,
foloseşte expresii ale feţei care te determină să fii acolo şi să ai o vedere cât mai clară
asupra situaţiei. Gesturile sale sunt mereu decente, niciodată exagerate. Este cu toata lumea înţeleaptă, iar cand unii întrec
măsura bunului simţ, rămâne calmă şi reuşeşte să explice totul cu multă răbdare.
Datorita dânsei, am reuşit să trec prin toate problemele cu fruntea sus, mândră de mine însămi. O consider una din
cele mai bune profesoare şi îi multumesc pentru sprijinul acordat.
Călina Sălăgean, cls a VI - a
Profesoara de artă recomandă …
O duzină de sfaturi pentru picturi mai reuşite…
1. Încearcã sã foloseşti în mod corect diferite genuri de culori (ex. Creioane-acuarelã,
tempera, culori de apã sau de ulei), şi sã cumperi suportul adecvat pentru fiecare (ex.
Pânzã-culori tempera, foaie specialã pentru culorile de apã, culori acrilice pentru rigips
sau lemn). Experimenteazã mai multe tipuri de materiale pentru lucrãrile tale, şi asigurã-
te cã le foloseşti la potenţialul maxim citind mai întâi instrucţiunile de folosire.
2. Când vrei sã realizezi compoziţii statice, aranjeazã elementele pe registre orizontale
sau verticale, iar pentru compoziţia dinamicã, aranjeazã-le pe registre diagonale.
3. Respectarea proporţiilor când realizezi portrete, personaje e esenţialã. Existã pe internet cursuri despre structurarea
corpului uman.
4. Dacã vrei sã redai volumul unui corp, utilizeazã pentru a diferenţia umbra de luminã haşurarea în straturi treptate. Ai grijã
sã nu faci treceri bruşte de la umbrã la luminã.
5. Foloseşte perechi de contraste cromatice, ataşând perechi de culori complementare (ex.
Albastru-portocaliu, galben-mov, roşu-verde). Astfel, pictura ta va ieşi în evidenţã prin intensitatea
culorii. Nu folosi mai mult de douã perechi contrastante pe o lucrare, pentru a nu o încãrca.
6. Ieşi din comun şi foloseşte pe lucrãri diferite materiale, cum ar fi sfoara,
frânghia sau aracet, mãrgele, nisip, boabe de orez, etc. Întotdeauna îţi dovedeşti talentul când
gãseşti idei cât mai imaginative.
7. Încearcã sã te inspiri din stilurile marilor artişti, sã le imiţi tablourile, introducând propriile tale mãrci.
8. Inspirã-te din diferite culturi, furând simboluri, personaje şi combinaţii specifice de culori. Pe de altã
parte, nu le folosi fãrã a şti ce înseamnã. Vei gasi idei debordant de originale în special în cultura
indianã, africanã, japonezã şi asiaticã.
9. Dacã îţi place designul vestimentar, ia iniţiativã! Încearcã sã-ţi faci propria colecţie. Tot acest capitol
se axeazã în jurul educaţiei esteticii şi creeri propriului stil.
10. Adu arta în viaţa ta de zi cu zi. Confectioneazã-ţi propriile bijuterii (dacã eşti fatã…), creeazã etichete originale pentru
caietele tale, transformã agende simple, utilizând materiale textile sau spray-uri colorate pentru a le înfrumuseţa.
11. Dacã vrei sã fii mai creativ şi sã ai mai multã inspiraţie, foloseşte un fond muzical adecvat atmosferei pe care vrei sã o
reflecte tabloul tãu.
12. Ai cât mai mult curaj! În artã, încearcã sã fii mai original, şi sã exprimi exact ceea ce simţi, fãrã a te inhiba. Nu te descuraja,
cãci în acest domeniu nu existã corect şi gresit.

12. 8 MARTIE
Un mărţişor închinat mamei
Cu ocazia zilei de 8 Martie, clasa I şi-a invitat mămicile împreună cu bunicile, să intre în sala de clasă sub o "boltă" de
mâţisori
creată de copii, în timp ce aceştia le cântau "Mulţi ani trăiască/ Mămicile să trăiască". A fost organizat un work-shop, pe echipe
formate din două mămici şi doi copii, fiecăruia oferindu-i-se câte o rimă: “soare/floare, spring/bring, stele/floricele, mămăruţe/drăguţe”
etc. Cu acestea li s-a propus să creeze o strofă dedicată primăverii pe care, mai apoi, să o reprezinte pe o lucrare tip colaj sau
desen, realizată din materiale reciclabile adunate de copii. Premierea s-a concretizat în mici cadouri, atât pentru mămici ( câte
o fotografie de-a copilului făcută în timpul activităţilor din clasă, încadrată în ramă ornată de copil), cât şi
entru copii (reviste).
Clasa a V-a a
întâmpinat primăvara cum se cuvine, printr-o
emoţionantă întâlnire între dirigintă - mămici - copii, desfăşurată
în data de 10 martie. Înarmate cu dulciuri dintre cele mai apetisante, doamnele au fost primite cu un ghiocel sub forma unui material
Power Point care le reamintea valoarea inestimabilă pe care o deţin în viaţa copiilor lor. Apoi, fiecare elev a avut ocazia de a-şi
exprima în mod senin sentimentele prin rularea secventelor filmate de "cameramanul" clasei, Mihai Hînda. Atmosfera s-a încărcat de
multă emoţie când mămicile au ascultat asocierile şi reprezentările inedite pe care le-au descoperit în mintea copiilor. Următorul pas
a fost "îmbrăţisarea": moment în care doamnele au primit bijuterii şi flori confecţionate manual de către fiii sau fiicele lor. Pentru a
pastra căldura emanata, următoarea activitatea a vizat meditarea, respectiv descoperirea unor amintiri plăcute din prima copilărie a
elevilor, pe baza unei imagini reprezentând evoluţia omuleţilor de gumă. În final, mămicile şi copiii şi-au luat reciproc nişte
angajamente, notându-şi pe aripile fluturelui personal obiectivele fixate pentru anul în curs. Ne dorim ca anul 2011 să ne surprindă
plăcut - prin bifarea tuturor ţintelor propuse. O primăvară frumoasă, iubite mamici! Semnează "Grupul pufarinilor".
Înv. Geta Sîrbu, prof. Cosmina Mocanu
Ziua Interculturalităţii
În fiecare an, acordãm o zi pentru a sãrbatori faptul cã suntem la fel. Alte culturi, alte
obiceiuri, uneori pãrem cã suntem atat de diferiti incât... uităm cât suntem de asemănători.
Insã, de ziua Interculturalitãtii, dupã ce fiecare naţie îşi expune tradiţiile, istoria, şi îşi
gãteşte cele mai bune bucate, ne amintim intodeauna: suntem toti oameni, orice ar fi, de
orice culoare, religie sau sex am avea, avem ceva in comun: suntem fraţi!
Ne povesteşte: Andreea Pârvan
După părerea mea, ziua Interculturalităţii e un bun prilej pentru a descoperi ceva nou
despre celelalte ţări, într-un mod foarte plăcut. În şcoala noastră această zi se celebrează
în fiecare an, aducând de fiecare dată o mulţime de informaţii interesante, dar, în acelaşi
timp, şi niţică distracţie. Consider că acestă zi este o idee extraordinară, deoarece îmbină
într-un mod armonios munca cu relaxarea.
Mihuţ Anamaria, cls a VIII-a

13. Alexiana
Cîmpean
Este eleva în clasa 1.Viaţa nu e dreaptă, dar tot e bună.
a III-a la Şcoala 2. Când ai indoieli, fă un mic pas înainte.
Internaţională Cluj.
Aceasta are potenţial
3. Viata e prea scurtă ca să pierzi timpul urând pe cineva.
mare, dorind mereu să 4. Serviciul nu o să te îngrijească atunci când eşti bolnav. Dar prietenii şi
se autodepăşească şi familia -da-. Ţine-i lângă tine!
să-şi dovedească ei 5. Plăteşte de pe card în fiecare lună.
6. Nu la
înseşi că poate visatrebuie să ai ultimul cuvânt în orice discuţie. Învaţă să nu fii de acord.
orice lucru măreţ
7. Plângi împreuna cu altcineva. Este mai sănătos decât să plângi singur.
deoarece cu multă
8. Poţi fi supărat pe Dumnezeu. El poate suporta.
muncă îl va implini.
9. elevă
Alexiana este o Când e vorba de ciocolată, rezistenţa e inutilă.
10. Fă
silitoare şi o fire pace cu trecutul, ca acesta să nu-ţi încurce prezentul
11. Totul
ambiţioasă, care îşi se poate schimba într-o clipă, dar fii linistit, Dumnezeu nu clipeşte
ajută prietenii, clipă.
nicio
încântându-i Dacă o relaţie trebuie să fie secretă, atunci tu n-ai ce căuta în ea.
12. cu
talentele ei.
13. Fă abstracţie de orice nu este util, frumos sau bucurător.
Este o fire energică şi
14. cu o
plină de viaţă, Respiră adănc, o să-ţi calmeze mintea.
15. Tot
voce trimfătoare ce nu te omoară, te întăreşte.
16. Când
Alexiana a participat laviaţa este aşa cum îţi place, nu răspunde niciodată cu nu.
numeroase
17. Nimeni nu este însărcinat cu fericirea ta. Doar tu.
concursuri , din
18. Întodeauna alege viaţa.
aceasta cauză are în
palmares 19. Nu e treaba ta ce gândesc alţii despre tine…
şi foarte
20. Timpul vindecă orice. Dă-i timpului timp.
multe premii bine
21.
meritate. Tot ce contează la final este că ai iubit.
22. Nu pune controlul pe viaţă. Arată-te şi fă din ea tot ce poţi.
23. Ce e mai bun abia acum urmează.
24. Nu pune invidia pe primul loc. Tu ai deja tot ce-ţi trebuie.
25. Viaţa nu este legată cu fundă, dar tot este un dar.
Marea
Hai la mare, hai cu mine
Alexiana Cîmpean Căci acolo-i cald şi bine!
Vino-n apă să-notăm,
Lacul îngheţat
Bogăţia României Căci mai bine ne distrăm!
Uite-o patrie frumoasă Delfinilor, haideţi cu noi,
Care e şi glorioasă. Să zburdaţi, chiar până-n
Toţi copiii azi se-adună zori!
Pe lacul de lângă sat, Plină e de bogăţii,
Poate vrei şi tu să ştii. Prin ocean în lung şi-n lat,
Şi se-ajută să îşi pună C-aveţi mulţi peşti de
Patine de-alunecat. mâncat!
Flori de aur pe câmpii,
Stau grămadă, mii cu mii.
Păduri frumoase sunt din plin Balenelor, veniţi şi voi,
Şi încep să patineze Împreună, ca un roi,
Pe gheaţa ca de cleştar, Şi în ele-avem şi pin.
Munţii cu păşuni alpine Cu-o balenă foarte mare,
Iar apoi să deseneze Care e lider în mare!
Forme pentru voi în dar. Numai bine ţie-ţi vine!
Dar mai sus dacă tu urci,
Tu vei da numai de stânci! Călătoria s-a sfârşit
În oceanul infinit.
Dar iată că timpul trece Cu delfini noi ne-am jucat
Iar noaptea i-a apucat, Mare de cleştar avem,
Noi mai multe nu mai vrem! Şi balene-am vizitat!
Şi-i desparte gerul rece
De lacul cel îngheţat. Dar avem câte pofteşti,
Hai la noi, oricând doreşti!

14. Reuşite şi performanţe şcolare
Ne mândrim cu ei…
CARLA CIORCILĂ
Carla Ciorcilă, jucătoare de performanţă la “Winners Tennis Club”, elevă în clasa a IV-
a a Şcolii Internaţionale Cluj, continuă seria jocurilor foarte bune reuşite în sezonul indoor
2010. La toate cele patru turnee de categoria a III-a din circuitul naţional la care a participat, a jucat finalele. După succesul de la
C Cluj din 8 martie, unde îşi adjudeca Cupa NCN, câştigă săptămâna urmatoare la Mediaş şi Cupa Dafora, reuşind victoria cu 6-3; 6-
0 în faţa Laviniei Savu (16 naţional), legitimată la CS Dafora Mediaş. După contabilizarea punctelor acumulate prin câştigarea
acestor turnee, Carla Ciorcilă (11 naţional la 24.02.2010) va intra cu siguranţă în “Top 10” cele mai bune jucătoare de tenis la 10
ani din România. Felicitări Carla pentru sezonul excelent de iarnă!
Cătălin Condurache
PR&Communication WTC
19.03.2010
Un corp sănătos înseamnă sport regulat!
Horaţiu Ţaica…un sportiv şi un coleg adevărat. Deţine toate recordurile şcolii noastre la sporturile
practicate pe clasă printre care: aruncare cu mingea de oină (distanţă 50m) , săritura de pe loc şi cea
din fugă. Horaţiu este de doar 13 ani, însă practică tennis de performanţă de cinci ani, acum după cum
susţine fiind într-o scurtă pauză, dorind să se axeze mai mult pe şcoala. De asemenea, a mai practicat
şi alte sporturi printre care şi înot de performanţă şi taikoando.
Acest campion s-a bucurat şi de numeroase premii, turneul de la Târgu Mureş unde a reuşit să
câştige cinci meciuri sau cel de la Oradea, acestea fiind doar unele dintre cele cu care colegul nostru
se poate mândri. Acesta susţine că îi era foarte greu să îşi împartă timpul între şcoala, prieteni şi
familie din cauza orelor pe care le petrecea pe terenul de tennis: “zilnic cand ieşeam de la şcoală în jurul orei 15:00, mergeam şi
mă antrenam pana la ora 19:00, dorindu-mi cu adevărat să obţin performanţe.”
Alături de Horaţiu a fost mereu familia care îl însoţea şi îl ajuta să îşi planifice timpul, de asemenea, prietenii de la şcoală si
diriginta i-au fost şi ei alături de el moral, încurâjndu-l şi susţinându-l când avea nevoie. Horaţiu susţine că această iniţiativă a pornit
de la tatăl sau, care în copilărie a practicat fotbal şi acum când a avut ocazia, l-a încurajat şi pe fiul lui să îşi mentină un corp
sănătos practicând un sport. În aceeaşi situaţie este şi Radu Ţaica, care îşi doreşte nespus de mult să calce pe urmele fratelui
său.”Fratele meu practica si el tennis de performanţă mereu fiind un adversar pe masură”.
Reporter: Servus!
Horatiu: Salut!
Reporter:Horaţiu, dacă timpul îţi permite, aş dori să ne împărtăşeşti tuturor din experienţa ta de sportiv….
Horatiu: Sigur…de ce nu?!
Reporter: Am auzit ca deţii numeroase recorduri pe şcoală, ne-ai putea specifica unele?
Horatiu: Păi…deţin recordul la aruncarea cu mingea de oină (distanta de 50m), la săritura de pe loc şi la cea din fugă.
Reporter: Practici un alt sport în afara şcolii? Sau ca hobby?
Horatiu: Da, de cinci ani, poate şi mai bine, practic tennis de performanţă, acum însă sunt într-o scurtă pauză deoarece timpul
nu-mi permite şi am dorit să mă orientez mai mult spre şcoala. De asemenea, am mai practicat şi înot de performanţă sau
taikoando.
Reporter: Bănuiesc că ai numeroase premii în palmares, ne poţi enumera câteva?
Horatiu:Într-adevar, m-am bucurat de multe premii printre care şi cel de la Târgu-Mureş unde am reuşit să câştig cinci meciuri
sau cel de la Oradea.
Reporter: Horaţiu, cum reuşeai să îţi împarţi timpul între prieteni, familie şi scoala?
Horatiu: Uneori chiar aveam dificultăţi în a face acest lucru, deoarece majoritatea timpului mi-l petrecem la antrenamente. Zilnic
când ieşeam de la şcoala la ora 15:00 mergeam şi mă antrenam în jur de cinci ore, dorindu-mi cu adevărat să obţin performanţe.
Reporter: Cum te-au sprijinit familia şi scoala în acest proiect?
Horatiu: Păi…părinţii mei erau cei care aveau grijă de orarul zilnic, ei mă conduceau în turnee sau la antrenamente, mereu fiind
acolo pentru mine, iar prietenii mei de la scoala şi doamna dirigintă au fost si ei alături de mine moral susţinându-mă.
Reporter: De la cine a început această inţiativă, ca tu să practici un sport?
Horatiu: Tatăl meu, în copilărie, a practicat fotbal, iar acum, când s-a regăsit în mine, îşi doreşte mult să-mi păstrez un corp
sănătos practicând un sport.
Reporter: Este, deci, o tradiţie de familie?

15. Horatiu: Nu în adevăratul sens al cuvântului, şi fratele meu, Radu Taica, practică acelaşi sport, dorind să devină un adversar pe
măsură.
Momente de suflet: DĂRUIND VEI DOBÂNDI
Reporter: Mersi, Horaţiu!
Horatiu: Mi-a făcut plăcere!
Mureşan Alexandra, cls. a VIII-a
Clasa I
În cadrul proiectului " Dăruind, vei dobândi!", unii dintre aceştia din urmă fiindu-le chiar
coletivul clasei I al Şcolii Internaţionale Cluj a vecini. Aşa că am sunat-o pe d-na Baciu, care
luat contact, prin intermediul părinţilor, cu o ne-a răspuns călduros şi ne-a asigurat de buna
doamnă olandeză care locuieşte în România primire de care urma să avem parte.
de vreo zece ani, Karin. Dânsa locuieşte în -În dimineaţa zilei de 10 decembrie 2009, ne-
localitatea Beliş şi se ocupă de copiii nevoiaşi am “îmbarcat” în maşina – transport de Jucu şi
din zonă. Elevii clasei I au pregătit pachete cu am pornit, fiecare cu pacheţelul său în mână.
jucării şi haine pe care doamna Karin le-a Trei fete şi-au pus şi chitarele pentru a cânta o
repartizat copiilor cu ocazia sărbătorilor de colindă, iar Mihai Hînda şi-a adus laptop-ul
iarnă. S-a păstrat legătura cu Karin, care s-a pentru a le arăta copiilor de clasa I un power-
întors pentru o vreme în Olanda, dar care va point de “Moş Nicolae”. Mare le-a fost surpriza
reveni la noi în şcoala cu gânduri senine! când au aflat că elevii mai mici nu mai văzură
niciodată un material Ppt! Ne-am simţit
Clasa a V-a excelent la Jucu văzându-le feţele mici,
-În fiecare sfârşit de an, Şc. Internaţională drăgălaşe, şi curioase. În plus, am fost
Cluj îşi îndreaptă gândurile spre cei mai puţin impresionaţi de generozitatea şi ospitalitatea
norocoşi decât noi. Aceste intenţii nobile se cu care am fost trataţi – mai ales gustoasele
materializează prin proiecte diverse realizate la nuci cu care elevii Şc. Internaţionale şi-au
nivelul tuturor claselor. În anul acesta, clasa a umplut buzunarele, aceasta chiar dacă noi ar fi
V-a a propus derularea proiectului « Dăruind, trebuit să fim cei care dăruim, nu să primim!
vei dobândi ! » în parteneriat cu şcoala de -Pe viitor, ne dorim să continuăm această
provenienţă a patru dintre membrii clasei, colaborare, convinşi de faptul că elevii noştri au
situată în localitatea Jucu. Iniţiativa a fost realmente nevoie să socializeze cu copii de o
salutată pozitiv cu atât mai mult cu cât copiii condiţie socială diferită. Ne propunem o
ne-au furnizat detalii despre situaţia materială a întâlnire în primavară şi desfăşurarea unor
colegilor lor de clasa I, activităţi relaxante în vară, probabil de « 1
Iunie ».
Clasa a VIII-a
Cu fiecare Crăciun, precum cozonacul în cuptor, sufletul nostru prinde proporţii neaşteptate. Este de
fapt normal, ca, în aceste împrejurări ale zăpezii dantelate, să ne dorim a dărui câte puţin din ce avem,
pentru ca şi alţii să resimtă bucuria iernii.
Anul acesta, clasa a VIII-a a ales să dăruiască cărţi şi rechizite unei familii cu mari dificultăţi.
“A fost o experienţă minunată, să văd cum altora le folosesc atât de mult lucruri pe care eu le consider
inutile!” zice Andreea Pârvan.
“ 18.12.2009, o zi aparent însorită, cu înlocuit de o tristeţe amară, însă ne-au surprins
multe zâmbete de copii după porţile plăcut: sunt ambiţioşi şi cât se poate de serioşi,
şcolilor care se inchideau pentru fiind convinşi că prin muncă vor reuşi să îşi
perioada sărbătorilor. Totul părea schimbe viitorul.
înfloritor, o zi normală în care soarele s-a Această experienţă prin care noi am reuşit
hotărât să ne zâmbească dintre nori, să ne deschidem porţile inimilor unor copii, ar
însă nimeni nu se putea gândi că undeva trebui să constituie un semn de exclamare pentru
lângă Cluj-Napoca, o familie formată din trei copii noi, ar trebui să ne determine a le acorda atenţie
şi o bunicuţă îşi trăiau viaţa de pe-o zi pe alta. şi ajutor şi pe mai departe - pentru ca şi ei, la fel
Nimeni nu credea că la cât sunt de frumoşi, ca noi, să aparţină viitorului!
ar putea trăi fără mama şi fără tata. Din zâmbetul
şi privirea lor inocentă, parcă nu reieşeau
poverile ce le purtau zilnic. Însă dacă stăteai de
vorbă cu bunica lor, grijile i se aşterneau imediat Ne povesteşte Mureşan Alexandra…
pe faţă precum scrisul pe hârtie. Mama copiilor
nu mai se afla printre ei de aproximativ trei ani,
iar tatăl, distrus şi învins de probleme, a decis
să-i abandoneze, lăsând totul în grija bunicii.
De aceea, de Crăciun, am decis să le facem
o vizită prin care să le dovedim că suntem
alături de ei şi că, de acum înainte, mereu vor
avea un umăr pe care să plângă. Le-am oferit
câteva alimente pe care să le aşeze pe masa de
Crăciun, iar în jurul acesteia să petreacă o seară
ca pe vremuri.
Cum am precizat, sunt trei fraţi, unul dintre
ei, chiar dacă era ajutorul bunicii, nu a renunţat la
şcoală, dar a hotărât să îşi caute un loc de
muncă prin care să aducă un venit în casă. Nu
ne aşteptam la o asemenea bucurie în zâmbetul
lor, eram total convinse că vor avea lacrimi de
cristal în ochi şi că zâmbetul acela imens va fi

16. THE FLAT STANLEY PROJECT-
PROIECTUL FLAT STANLEY
Proiectul Flat Stanley
În acest an şcolar, elevii din clasa a III a de la Şcoala Internaţională Cluj sunt
implicaţi intr-un proiect de educaţie globală intitulat Proiectul Flat Stanley.
Ispirat de cartea Flat Stanley, al cărei autor este Jeff Brown, acest proiect îi ajută pe elevi
să îşi împărtăşeasă ideile şi informaţiile adunate cu copii din toată lumea şi se constituie într-
o modalitate plăcută de dezvoltare a abilităţilor de scriere şi citire în limba engleză.
Pentru a participa la acest proiect, elevii din clasa a III a au confecţionat şi decorat
personajul FLAT STANLEY. Acesta îi va insoţi în vizite la prieteni, în diverse locuri, iar ei vor
face poze ale aventurilor personajului şi vor scrie despre acestea în jurnal. Primele dovezi ale
experienţelor personajului Flat Stanley sunt cele înregistrate în vacanţa de iarnă. Apoi, un
Flat Stanley uriaş, aparţinând întregii clase a III a, însoţit de o scrisoare explicativă a
proiectului, va fi trimis la o altă şcoală din lume. În acest an, vom trimite proiectul nostru
doamnei profesoare Dania Paul şi elevilor din clasa a III a de la Sewickley Academy,
Pittsburgh, Pennsylvania, SUA. Vă invităm să vizualizaţi imagini ale proiectului pe site. Ele
vor putea fi vizualizate în toată lumea.
The Flat Stanley Project
This year the students in Grade 3 are involved in a global connections project entitled The Flat
Stanley Project.
Inspired by Jeff Brown's book entitled Flat Stanley, this activity helps children to share ideas and
information with other children in the world and it is a good way to improve their reading and writing
skills in English.
To participate, the children create a FLAT STANLEY figure out of cardboard and decorate it as
they wish. Then they take it to visit other people or other places, taking pictures of Flat Stanley’s
adventures and writing about them in a journal. The first recorded experiences are those during the
winter holidays.
Then a huge Flat Stanley and a letter explaining the project are mailed to someone else in the
world. This year our Flat Stanley will be emailed to Mrs. Dania Paul’s class in Sewickley Academy,
Pittsburgh, Pennsylvania. You are welcome to see pictures from our project on the school website. They will be accessible all over
the world. Prof. Delia Filipescu
Curiozităţi …
Ochiul compus
▪ „Structuri perfecte pluristratificate.“ Astfel a descris Luke Lee, profesor la Universitatea din
California (SUA), ochiul compus al multor insecte.
Gândiţi-vă: Ochiul compus al unor insecte, de pildă al albinei şi al libelulei, este alcătuit din
numeroase unităţi optice, fiecare fiind îndreptată într-o direcţie diferită. Prin combinarea
imaginilor produse de fiecare dintre aceste lentile, se obţine o
imagine detaliată, asemănătoare unui mozaic, care e extrem de utilă
în detectarea mişcării.
Oamenii de ştiinţă caută modalităţi de a copia ochiul compus al
insectelor pentru a realiza detectori de mişcare de mare viteză şi o
nouă generaţie de camere de luat vederi: ultrasubţiri şi multidirecţionale. Aceste dispozitive ar putea
avea aplicaţii în diverse domenii. În medicină, de exemplu, ar putea fi folosite în examinarea
stomacului. Despre un astfel de dispozitiv medical pe care oamenii de ştiinţă doresc să-l realizeze, se
spune că va fi un „sistem minuscul“ ce ar putea fi înghiţit de pacient. Odată ajuns în stomac, dispozitivul
fără fir ar putea să culeagă informaţii prin ochiul său compus şi să le transmită apoi specialiştilor.
O echipă de bioingineri a realizat deja un ochi compus artificial ce are peste 8 500 de lentile şi măsoară 2,5 mm. Acest dispozitiv
însă nu egalează ochiul compus al insectelor. Ochiul libelulei, de pildă, are circa 30 000 de unităţi optice!

17. Sã tragem poveţe
Din naturã…
Inspiraţie
Pãdurea de aramã, Ninsoare de vis, Un gust de caramel,
Melcul de argint, Al nopţii abis, Simţiri de bãieţel,
A florilor mireasmã, Al cãrţii cuprins, În mâini un stânjenel,
Al pãsãrilor cânt. Într-o stare de plictis. Lãtratul unui cãţel.
Colectivul clasei a VI -a
Pădurea dă coadă securii
Eu cred că proverbul „Pădurea dă coada securii” se poate folosi când este vorba despre un trădător. Sugerează
faptul că trădătorul este coada ce ajută securea să taie pădurea. Îşi trădează aliaţii, respectiv pe celelalte lemne din
pădure, pentru a o ajuta pe cea care le-a tăiat.
Pe lângă faptul că cineva îţi dă un lucru foarte important pentru tine, tu îl foloseşti împotriva acestei persoane. Aşa
este şi cu securea... Coada ei este lemnul ce susţine lama care taie copacii. Când, în viaţă, se întâmplă ceva de
genul acesta, se foloseşte proverbul „Pădurea dă coada securii”. Nu fii niciodată o „coadă” pentru cei din jurul tău!
Raluca Brãtfãlean, cls. a VII-a
Conflictul dintre greiere şi furnică
Într-o zi toridă de vară, leneveam în curtea mea, întinsă pe iarbă. Soarele era dogoritor şi strălucitor, de
parcă ar fi fost umplut cu cărbuni şi poleit cu aur.
Dintr-odată, am auzit o voce care striga:
-Greiere, dă-te jos odată de pe floarea aia! Poate ţi-asu ruginit de atâtă leneveală!
-Ia mai tacă-ţi gura, furnico! Opreşte-te puţin şi nu mai tropăi pe lângă casa mea!
Şi aşa au tot continuat, până nu am mai putut suporta! Trebuia să-i opresc cumva, aşa că am zis:
-Gata! Liniştiţi-vă amândoi! Nimeni nu e la fel. Poate greierele leneveşte atâta pentru că nu e chiar atât de spontan
ca tine!N-ar trebui să-l critici. Poate aţi putea să discutaţi despre vieţile voastre douăzeci de minute sau cum vă pică
vouă mai bine. Îmi promiteţi că nu vă mai certaţi?
-Desigur!
-Bine atunci. La revedere!
-La revedere!
Aşa s-a încheiat acea zi dogoritoare de vară.
Cîmpean Alexiana, cls. a III - a
-un oraş „cu două
feţe“-

18. Pentru călătorul
ce păşeşte întâia Capitala de ieri
oară în capitala prezentat de Medina Berari, cls a
României, VIII-a
peisajul
bucureştean Bucureştiul a devenit capitala
pare dominat de României în 1862. În a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, oraşul a cunoscut o
un singur dezvoltare rapidă. Edificii publice
edificiu, Palatul impunătoare, dar elegante, proiectate de
Parlamentului arhitecţi francezi, îşi făceau apariţia una
câte una de-a lungul bulevardelor străjuite
nimit in timplul de copaci. Datorită numeroaselor parcuri,
regimului grădini şi scuaruri, Bucureştiul şi-a câştigat
renumele de „oraş al grădinilor“.
comunist Casa
Poporului. În treacăt fie spus, el a fost unul dintre
primele oraşe din lume iluminate public cu
Această clădire petrol. În 1935, pe Şoseaua Kiseleff, a fost construit Arcul de Triumf, după
austeră, una modelul monumentului cu acelaşi nume de pe bulevardul Champs-Élysées din
Paris. Frumuseţea oraşului îl făcea pe orice francez să se simtă ca la el acasă.
dintre cele mai Nu întâmplător Bucureştiului i se spunea „Micul Paris“.
mari din lume Acestora le-au luat locul uriaşe blocuri de apartamente. Doar în perioada
este principala 1960–1961 s-au dat în folosinţă circa 23 000 de
atracţie turistică apartamente. Pregătirile pentru construirea
Casei Poporului au început în 1980. Dotat cu un
a Bucureştiului. buncăr antiatomic (aflat la o adâncime de 90 m)
În unele şi împodobit cu sute de candelabre de cristal,
Palatul Parlamentului are 12 etaje, 1 100 de
privinţe, palatul încăperi şi o suprafaţă totală de 360 000 m2.
reprezintă Astfel, palatul este de trei ori mai mare decât
“faţa”modernă a Palatul Versailles din Franţa. În zona veche a
oraşului s-au demolat multe clădiri pentru a face
oraşului. Însă loc acestui colos şi marelui bulevard — mai larg
sentimentele decât Champs-Élysées — ce duce la palat.
Impozantul palat le aminteşte cu tristeţe multor
bucureştenilor bucureşteni de Nicolae Ceauşescu, dictatorul
faţă de acest care a comandat construirea lui. Mânat de dorinţa de
edificiu a înălţa un monument în onoarea sa, el a adunat o
armată de aproape 700 de arhitecţi şi zeci de mii de
impunator sunt oameni care au muncit din greu în trei schimburi,
dintre cele mai
contradictorii.
Ei speră că
turiştii vor
admira şi
cealaltă “faţă” a
oraşului:
splendida
arhitectură a 24 de ore din 24, pentru a
duce la bun sfârşit proiectul.
Bucureştiului de
odinioară.

19. Unii aseamănă anii de şcoală cu scena descrisă mai sus.
Sfatul dirigintelui … În definitiv, stai toată ziua închis într-o sală de curs, iar
Cum aş putea fi un elev seara ţi-o petreci făcându-ţi temele. Te regăseşti în această
mai bun?! situaţie? Menţionează mai jos care este cea mai grea
materie pentru tine.
De câte ori nu ţi-au spus părinţii sau profesorii să depui
IMAGINEAZĂ-ŢI că eşti prins în desişurile unei jungle mai multe eforturi la această materie! Iar asta nu ca să-ţi
întunecoase. Lumina soarelui abia pătrunde prin frunzişul facă viaţa amară. Ei nu vor altceva decât ca tu să-ţi dai
des. Înconjurat de atâta vegetaţie, abia dacă mai poţi face toată silinţa. Aşadar, ce poţi face dacă, din cauza
o mişcare. Ca să scapi, trebuie să-ţi croieşti drum cu o insistenţelor lor, îţi vine mai degrabă să laşi totul baltă
macetă. decât să te pui cu burta pe carte ca să te ridici la nivelul
aşteptărilor lor? Cu uneltele adecvate, îţi poţi croi drum
prin „junglă“! Dar despre ce unelte este vorba?
● 1. O atitudine pozitivă faţă de învăţat. Nu-ţi semna singur condamnarea la eşec, spunându-ţi că
nu eşti în stare să faci îmbunătăţiri. Când îţi trec prin minte
Dacă ai un punct de vedere negativ asupra învăţatului,
gânduri negative cu privire la propriile capacităţi,
n-ai să te simţi niciodată impulsionat să obţii rezultate bune
străduieşte-te să le înlocuieşti cu gânduri pozitive. Pentru
la şcoală. Încearcă totuşi să priveşti situaţia în ansamblu.
aceasta, trebuie să devii conştient de punctele tale slabe,
Poate acum nu ţi-e uşor să înţelegi cât este de important dar şi de punctele tale forte.
să munceşti din greu la anumite materii. În fond, nu toate
Dar tu? Ştii care-ţi sunt punctele forte? Dacă nu,
materiile din programă par, cel puţin pentru moment,
vorbeşte cu un adult de încredere, care te cunoaşte bine.
importante. Cu toate acestea, dobândind o instruire mai
Te-ar putea ajuta să-ţi cunoşti punctele forte şi să te
variată, vei înţelege mai bine mersul lumii. Vei putea
foloseşti cât mai bine de ele.
discuta cu persoane din diverse medii sociale sau culturale.
Şi, nu în ultimul rând, îţi vei dezvolta capacitatea de ● 3. Bune obiceiuri de studiu. Nu poţi avea succes la
gândire, ceea ce-ţi va fi de real ajutor mai târziu. şcoală dacă nu înveţi. Nu uita un lucru: Mai devreme sau
mai târziu tot la învăţat ai să ajungi. Dar, poate, chiar şi
● 2. Un punct de vedere pozitiv cu privire la propriile
numai cuvântul „a învăţa“ îţi sună neplăcut. Totuşi, studiul
capacităţi. Şcoala îţi poate scoate la iveală talentele. Mai
este util. De fapt, cu puţin efort, chiar o să ajungă să-ţi
mult, talentele tale sunt unice, iar şcoala te poate ajuta să
placă!
descoperi şi să cultivi talente pe care nu ştiai că le ai.
Dar, ca să cultivi obiceiuri bune de studiu, trebuie să-ţi organizezi bine timpul.
Ţine minte: Câtă vreme eşti la şcoală, studiul trebuie să fie o prioritate. E adevărat,
este „un timp pentru a râde“ şi „un timp pentru a juca“ . Şi, asemenea majorităţii
tinerilor, probabil ai vrea să ai şi tu ceva timp pentru destindere. Dar un proverb al
înţeleptului rege Solomon avertizează: „Cine se uită după vânt nu va semăna şi cine
se uită la nori nu va secera“. Ce învăţăminte poţi desprinde de aici? Fă-ţi temele
mai întâi şi destinde-te după aceea. Sigur vei găsi timp pentru amândouă!
De ce atatea reguli?
Menţionează câteva reguli care există în familia ta. …………………………
Crezi că regulile din familia ta sunt mereu drepte?
□ Da □ Nu
Ce regulă ţi se pare cel mai greu de respectat? …………………………
„REGULILE CASEI“, cum sunt numite uneori, sunt cerinţele sau restricţiile impuse de părinţi. Pe de o parte, poate fi vorba
de cerinţe referitoare la teme, la treburile gospodăreşti şi la ora la care să te întorci seara acasă. Pe de altă parte, poate fi
vorba de restricţii privind utilizarea telefonului, a televizorului sau a computerului. Dar se pot referi şi la ce faci în afara
casei, cu alte cuvinte la purtarea ta de la şcoală sau la alegerea prietenilor.
Ţi se pare că eşti sufocat de restricţii? Poate că te simţi asemenea tinerilor ale căror cuvinte sunt menţionate mai jos.
„Mă scotea din sărite când părinţii îmi spuneau să mă întorc devreme acasă! Mă enerva că alţii puteau să stea afară până
târziu, iar eu nu!“ (Allen)
„E oribil să ţi se verifice apelurile de pe telefonul mobil. Se poartă cu mine de parcă aş fi un copil!“ (Elizabeth)
„Mă simţeam ca şi cum ar fi vrut să-mi distrugă viaţa socială şi să nu mai am prieteni!“ (Nicole)