1. Reproducerea umană asistată implica iile ei morale
Considerăm că, înainte de a continua discu iile din cadrul acestei lucrări ar trebui
să vorbim câte ceva despre mijloacele terapeutice care pot fi utilizate pentru ameliorarea
fertilită ii şi despre implica iile morale ale utilizării tehnicilor reproducerii umane asistate
(ART).
Men ionăm că, în func ie de etiologia patogenetică generatoare a sterilită ii, un
număr relativ mare de agen i terapeutici (medicamente) pot fi utiliza i pentru a ameliora
(sau chiar a amenda) sterilitatea feminină, masculină sau a cuplului.
Împrejurare în care putem eviden ia că, pentru un bărbat prezentând prostatită (o
infec ie a prostatei) un regim simplu cu antibiotice poate deveni un mijloc terapeutic
eficient şi suficient al sterilită ii masculine.
Evident că, în mod asemănător în cazul unei femei cu hipotiroidie, suplimentarea
terapiei cu hormonul tiroidian devine o modalitate terapeutică eficientă în tratamentul
sterilită ii feminine.
Plecând de la presupunerea că, investiga ia medicală precum şi terapia
medicamentoasă a sterilită ii cuplului pot fi în general considerate şi agreate ca fiind
op iuni bioetice pentru cuplurilor prezentând sterilitate, multe dintre procedurile
terapeutice de asistare a acestor cupluri pot deveni acceptabile şi chiar aplicabile, întrucât
acestea la rândul lor pot ameliora sterilitatea.
Realmente, orice tehnică chirurgicală (procedură medicală) care
restaurează/ameliorează starea de sănătate a unei paciente direct sau indirect va putea
îmbunătă ii şi fertilitatea.
Precizăm că, în acest sens ne vom concentra asupra utilizării medica iei indicate şi
utilizate în vederea inducerii ovula iei (producerea ovulului şi eliberarea sa din foliculul
ovarian) sau în vederea ameliorării calită ii, cantită ii sau func iei lichidului spermatic
(spermatozoizilor).

2. Specificăm că, întroducerea agen ilor inductori ovulatori la pacientele care nu
ovulează a făcut posibilă apari ia unor sarcini (mult dorite de cuplurile sterile).
Inerent, înaintea apari iei Citratului de clomifen (Clomid, Serofen sau a altor
agen i) nu a existat o terapie eficientă pentru pacientele anovulatorii, iar în cazul acestora
adop ia a reprezentat unica solu ie de a avea copil (copii).
Farmacocinetic, clomifenul poate induce ovula ia la multe dintre pacientele
anovulatorii şi nu prezintă riscul gemelarită ii aşa de mare ca la ceilal i agen i inductori
ovulatori, iar numărul foliculilor ovarieni (care adăpostesc ovocitele maturizate) poate fi
monitorizat prin examinarea ultrasonografică efectuată cu sonda intravaginală, drept
urmare putându-se preveni apari ia unor sarcini multiple.
Men ionăm că, hormonii hipofizari specifici (FSH sau LH), pot fi utiliza i de
asemenea ca agen i inductori ovulatori, întrucât aceşti hormoni stimulează direct ovarele,
favorizând maturizarea simultană a mai multor ovule, fapt ce este chiar de dorit (uneori)
în celelalte tehnici, tocmai pentru a avea posibilitatea ob inerii şi recoltării mai multor
ovule maturizate, indispensabile fertilizării in vitro.
Opiniem că, spre deosebire de eficien a tratamentului la femei, terapia
medicamentoasă a bărba ilor sterili nu este la fel de încurajatoare în ceea ce priveşte
eficien a, însă există unele situa ii în care anomaliile spermatice pot fi şi chiar sunt
corectate (amendate), [iar riscul (dilema) gemelarită ii nu reprezintă o problemă deosebită
(ca în cazul terapiei sterilită ii feminine), deoarece în imensa majoritate a cazurilor un
ovul este penetrat şi fertilizat doar de către un singur spermatozoid, indiferent cât de
mul i ar fi].
Considerăm că, după ce am discutat despre terapia cu inductori ovulatori trebuie
să evocăm câteva no iuni despre inseminarea in vivo.
Practic, prin defini ie această metodă incumbă plasarea spermatozoizilor în uter,
utilizând alte mijloace de inser ie decât vectorul natural uman (penisul), sperma folosită
în acest scop putând proveni din două surse, fie de la so ul prezentând un număr
insuficient de spermatozoizi sau o ejaculare dificilă, fie de la un donor anonim/cunoscut
(via unei bănci de spermă).
Consemnăm că, filmele şi comediile realizate mai de demult au denumit această
abordare ca fiind turkey bastard, deoarece în aceste cazuri medicii folosesc o seringă

3. pentru injectarea spermei intrauterin, iar aplicarea unui mic căpăcel sau dispozitiv
(asemănător unui diafragm) este suficientă pentru a ine (păstra) sperma intrauterin, o
perioadă de timp suficientă.
Evident că de multe ori, sperma necesită o spălare prealabilă într-o solu ie
specială de îmbogă ire, după care se injectează direct în cavitatea uterină [IUI
(inseminare intrauterină)].
Specificăm că, această tehnică de fertilizare trebuie efectuate în preajma vârfului
secretor hormonal ovulator, medio-ciclic (între zilele 13-15, ale unui ciclu menstrual de
28 de zile).
Amintim că, înaintea etapei istorice a răspândirii fulminante a infec iei cu HIV,
hepatitei şi a celorlalte boli cu transmitere sexuală pacientele desemnate erau inseminate
cu sperma proaspătă, recoltată direct de la donorii localnici şi cu toate că utilizarea
spermei proaspete permite ob inerea unor rezultate net superioare celor ob inute cu
sperma congelată, în zilele noastre (pentru o mai multă siguran ă profilactică) sperma
donorilor se congelează pentru o perioadă de timp de 6 luni de zile.
Desigur că, o dată ce sperma a fost testată paraclinic ca fiind sigură
(necontaminată) poate fi eliberată din banca de organe şi esuturi şi oferită clinicilor de
sterilitate în vederea utilizării.
Apreciem că, inseminarea artificială se dovedeşte a fi o procedură medicală
simplă, relativ lipsită de durere şi cu rezultate bune atunci când este utilizată în indica ii
potrivite.
Agreăm şi acceptăm conceptul potrivit căruia aceste tehnici medicale par a fi (sau
chiar sunt considerate) op iuni bioetice în contextul parametrilor tehnologici medicali
men iona i mai sus.
Oricum, cu toate acestea se poate naşte întrebarea: Dacă este etică şi/sau legală
procedura de utilizare a spermei de la donor?
Vom încerca să răspundem acestei întrebări, după ce vom discuta (în continuare)
despre tehnologia fertilizării în vitro (IVF).
Etimologic, no iunea de fertilizare in vitro înseamnă o fertilizare efectuată într-o
sticlă (eprubetă/palcă Petri) şi este antagonică celei realizată întru-un organism ( esut)
viu, in vivo.

4. În prezent, pentru fertilizarea in vitro se utilizează plăcile Petri, acestea fiind mult
mai accesibile examinărilor microscopice şi micromanipulărilor cu (micro)instrumente.
În realitate, fertilizarea in vitro incumbă expunerea ovulului la ac iunea
spermatozoizilor într-un mediu steril, perfect controlat din cadrul unui laborator
sofisticat.
Rezumând, specificăm că fertilizarea survine în afara organismului uman (în afara
treimii externe a trompelor uterine, unde se derulează în mod natural, normal).
Efectiv, sperma necesară efectuării IVF-lui poate fi ob inută proaspăt recoltată sau
poate fi decongelată şi preparată fie de la so fie de la un donor.
Trebuie amintit că, ginecologul poate ob ine (recolta) ovulul cu un ac de aspirare
transvaginal, de la pacienta (care deja a fost supusă unei cure medicamentoase de
hiperstimulare ovariană), mai multe ovule, care pot fi congelate şi mai târziu decongelate
pentru a fi utilizate.
Deseori, fertilizarea se produce fără nici o manipulare medicală specială, însă în
cazul unor ovule îmbătrânite sau a unui număr mai mic de spermatozoizi, se poate apela
la o tehnică particulară, care poate mări şansele fertilizării [ICSI (injectarea intra-
citopalsmatică a spermei), de care ne vom ocupa, mai târziu pe parcursul acestei lucrări].
Bioetic, cuplurile care apelează la procedeul fertilizării in vitro, doresc să ob ină
(şi de fapt trebuie să ob ină) unele lămuri legate de rata de succes a acestei metode, mai
exact rata de naştere cu făt viu, în acest sens este bine de remarcat că rata de naştere cu
făt viu, raportată de majoritatea clinicilor de specialitate, este de 20-40%.
Paradoxal, în legătură cu acest procent trebuie să consemnăm faptul că, cele mai
bune clinici pot avea rezultate mult mai slabe, întrucât în clinicile respective (de altfel
foarte renumite) se tratează paciente mai în vârstă sau paciente cu mai multe afec iuni
simultane (cazuri deosebit de dificile).
Precizăm că, din punct de vedere embriologic, imediat ce fertilizarea a avut loc în
afara organismului (extra-corporeal), survin o serie de diviziuni celulare încă înainte de
apari ia embrionului (pre-embrionului), aşa cum s-a arătat în capitolul de embriologie,
după care acestea sunt transferate în uterul femeii, procedeu este denumit transfer
embrionar (ET).

5. Cu alte cuvinte, ET defineşte transferul grupului de celule aflate în curs de
diviziune de pe placa Petri în cavitatea intrauterină.
Trebuie remarcat că, în aceste cazuri în care sperma respectiv ovulul sunt
manipula i în cadrul IVF-ului, aceştia şuntează trompele, (prezentând unele leziuni tubare
sau o sterilitate nediagnosticată) şi ca atare IVF-ul reprezintă o alternativă (posibilitate)
acordată so ului şi so iei de-a participa la fuzarea materialului lor genetic şi de a deveni
părin ii biologici ai propriului lor copil (în ciuda sterilită ii conjugale).
Drept urmare socotim că, această metodă medicală de solu ionare a sterilită ii prin
fertilizare in vitro se încadrează pe deplin în parametrii etici aşa cum s-a arătat mai sus şi
ca atare, fiecare embrion apărut poate fi (şi trebuie) venerat şi tratat cu demnitate umană.
Evident că, în totalitatea sa mecanismele acestei tehnologii a reproducerii umane
asistate sunt etice pentru to i acei care consideră că interven ia medicală este morală, dar
poate deveni inacceptabilă acelora care sus in importan a derulării actului sexual în sine
(având scop unirea fizică a cuplului) şi care nu poate lipsi nici măcar temporar din
derularea actul procreativ (părerea Vaticanului).
Rezumând, fertilizarea in vitro reprezintă în principal o op iune demnă de luat în
considerare, dar care nu poate avea rezultatele aşteptate la toate cuplurile (existând din
păcate şi eşecuri nemeritate),
Considerăm că, uneori fertilizarea in vitro reprezintă o pierdere de timp, de bani
(procedurile fiind destul de costisitoare) şi în acelaşi timp incumbă o serie de riscuri, în
ceea ce priveşte medica ia sau procedurile invazive utilizate (recoltarea ovulelor
transvaginal cu acul de aspira ie şi plasarea pre-embrionului/ embrionului transcervical în
cavitatea uterină).
Evident că, din fericire aceste riscuri pot fi diminuate în unele cazuri, contribuind
prin aceasta la o scădere statistică a ratei de pierderi (eşecuri) astfel, congelarea şi
conservarea ovulelor crescând şansele de reuşită şi diminuând în acelaşi timp costul
(efortul financiar).
Reiterăm că, există şi alte tehnici modificate, care ar putea fi alese de aceste
cupluri, dar a căror acceptabilitate să nu mai fie etică, de aceia în luarea acestor decizii
cuplurile trebuie să discute cu specialistul, care trebuie să respecte în mod obligatoriu
concep iile teologice şi filozofice ale cuplului.

6. Ca atare, se pot prestabili anumite limite privind numărul ovulelor fertilizate,
numărul embrionilor implanta i şi soarta celorlal i embrioni congela i (dacă s-a utilizat
această procedură).
Subliniem aici ideea potrivit căreia, luând în considerare importan a deosebită a
vie ii embrionului pentru aceste cupluri, majoritatea acestor cupluri vor dori să evite
reducerea selectivă [(distrugerea fizică a embrionilor suplimentari) efectuată medical
pentru a întări şansa de supravie uire a celor rămaşi].
Suplimentar mai putem nota că, pentru aceste cupluri devine inacceptabilă ideea
de transfer a mai multor embrioni în uter, întrucât aceştia consideră că şansa reuşitei
implantării se reduce semnificativ.
Drept urmare agreăm că, decizia optimă/ bioetică ar fi acceptarea unui transfer a 2
sau maximum a 3 embrioni, iar în cazul în care unul sau mai mul i embrioni urmează să
fie congela i, numărul de ovule fertilizate nu ar trebui să fie mai mare de numărul de
copii planifica i cu responsabilitate de respectivele cupluri.
Sumarizând putem afirma că, este esen ial ca aceste cupluri să în eleagă
procedurile specifice, posibilită ile, riscurile, beneficiile şi măsurile de siguran a înainte
de a lua în seamă binele şi răul pe care fertilizarea în vitro le poate avea asupra acestora.
Putem admite şi promova conceptul potrivit căruia, decizia bioetică legată de
această procedură, este reprezentată de obligativitatea ca în cadrul acestei tehnologii să
fie utilizate doar sperma so ului respectiv ovulele so iei.
Pe mai departe vom analiza şi vom încerca să dăm un răspuns pertinent întrebării:
Dacă este etic sau nu să utilizăm spermă sau ovule de la donori?
Indiscutabil că, în afară de această întrebare apar în mod logic şi alte câteva: Ce s-
ar putea face dacă circumstan ele medicale impun folosirea game ilor proveni i de la
donor? Ce se s-ar putea adăuga la rezerva genetică a familiei, dacă se acceptă această
posibilitate? Care ar fi implica iile etice în a aduce/introduce o a treia persoană (cel mai
des anonimă) în procesul reproducerii într-o căsnicie/rela ie maritală?
Binen eles că, în cadrul programelor ample de asisten ă (consiliere) a cuplurilor,
care ar putea apela la donori de spermă, trebuie să arătăm faptul că virtualii donori sunt
testa i riguros (clinic şi paraclinic) atât pentru bolile cu transmitere sexuală cât şi privind
grupa sanghină (inclusiv Rh-ul), caracteristicile psihice şi fizice precum şi echipamentul

7. genetic, astfel că în acest fel pot fi înlăturate câteva dintre preocupările anxioase
(angoase) ale cuplurilor legate de unele eventuale riscuri medicale.
Consemnăm faptul că, unele cupluri pot obiecta vis a vis de utilizarea donorilor,
argumentând că în cadrul acestui proceduri în şi de fapt se comite un fel de adulter,
sus inând că chiar în absen a contactului fizic totuşi se violează (încalcă) sanctitatea
căsniciei, dar trebuie subliniat că nu tot ce violează această sanctitate poate fi un adulter,
iar în acest sens este mult mai bine să folosim termenul de adulter doar în definirea
rela iilor sexuale (fizice, carnale) care violează unitatea căsniciei.
Desigur că, această delimitată trebuie stabilită bioetic întrucât concep iile
colectivită ilor creştine diverg datorită unor idei apărute ca urmare a modului diferit de
interpretare a poveştii lui Onan şi a căsătoriei levirate din Vechiul Testament.
Astfel, Sfânta Scriptură (Geneza: 38) descrie circumstan a în care un om a
decedat fără a avea copii, iar fratele său a fost obligat să procreeze cu văduva acelui om şi
ca atare, Onan a derulat o rela ie sexuală cu văduva fratelui său dar el nu a finalizat
această rela ie (risipind sămân a pe pământ), motiv pentru care Creatorul l-a judecat
lovindu-l cu moartea pentru neascultarea voin ei Sale.
Secundar, oamenii au ajuns la concluzii şi aplica ii diferite legate de acest pasaj
deosebit de incitant şi ca atare, printr-o viziune îngustă procrearea legată de sexualitate
trebuie limitată (restrânsă) strict în cadrul căsătoriei tradi ionale.
Inerent, chiar această în elegere [(acest aranjament), reprezentând o căsătorie cu
cumnatul] la urma urmelor era tot o căsătorie, văduva devenind a două so ie a unui
bărbat, iar interzicerea rela iilor sexuale pre- sau extra-maritale nu era anulată în acest caz
special, cu toate că structura/organizarea familiei a fost schimbată şi adaptată la
necesită ile speciale ale vechiului Israel.
Neîndoielnic că, acest principiu a fost invocat pentru sus inerea implementării
unor donori în cuplurile cu un bărbat infertil, dar nu orice bărbat (nu oricine) din
comunitatea evreiască a Vechiului Testament, ci doar un frate sau un descendent al
aceluiaş trib era desemnat (de dorit) în acest sens.
Punctăm ideea potrivit căreia, din punct de vedere cronologic, Israelul (ca popor
al Domnului) era în acele vremuri la începutul existen ei sale, în care sistemul tribal, de
clan sau familial era deosebit de important şi se afla încă într-un proces de stabilizare.

8. Oricum, putem vedea că apar şi există o serie de diferen e semnificative între
circumstan ele excep ionale men ionate în Scriptură şi situa ia (dată) din zilele noastre, în
care se apelează la donori de spermă.
Apreciem că, în exemplele biblice în care au fost folosi i donori de game i
beneficiază de un suport şi mai mic, de exemplu, când Avram a procreat cu servitoarea sa
(chiar cu binecuvântarea so iei sale) acest act este descris ca fiind contrar voin ei
Domnului (Gen: 16).
Putem asuma că, legat de programele de fertilizare cu împlementarea donorilor de
spermă, disponibilitatea sau cheltuielile financiare ridicate de această metodă reprezintă o
altă posibilă problemă a cuplurilor sterile.
Hormonal, în cadrul acestei tehnologii posibilul donor de spermă trebuie să fie
sincronizat hormonal cu mama receptoare, căreia i s-a administrat în prealabil o
medica ie stimulatoare a ovula iei, pentru ob inerea mai multor ovule mature.
Procedural, recoltarea acestor ovule se realizează transvaginal, folosind un ac
aspirator ghidat cu ajutorul sondei vaginale a ecografului (anterior, în acest scop a fost
folosit laparoscopul, generând însă cheltuieli considerabile şi riscuri inerente, legate de
anestezia generală sau de tehnica operatorie).
Odată recoltate, ovulele sunt utilizate cu precădere imediat, mai exact atunci când
mama receptoare se află la momentul optim al ciclului menstrual, aptă să primească
ovulele fertilizate.
Inerent, întrucât ovulele congelate sunt mai eficiente, acestea devin o alternativă
mult mai atractivă, iar la orizontul ştiin ific al utilizării tehnologiilor de donare se
întrevede posibilitatea recoltării ovarelor de la fetuşii avorta i şi maturizarea ovulelor
acestora în condi ii artificiale şi sofisticate de laborator.
Credem că, una dintre multiplele probleme etico-psihologice care ar putea apărea
în aceste cazuri este aceea că, mama biologică nu-şi poate împlini cu adevărat şi în
totalitate responsabilitatea părintească de îngrijire corespunzătoare a copiilor săi,
deoarece aceasta nu i-a conceput (efectiv).
Neîndoielnic că, această alternativa atractivă de a folosi donori poate fi pe deplin
în eleasă, întrucât prezintă unele avantaje, incluzând diminuarea costului comparativ cu
cel al unei adop ii sau al utilizării procedurilor sofisticate de asisten ă a reproducerii

9. umane şi de asemenea oferă donori siguri bine investiga i, în ceea ce priveşte factorii
genetici şi istoricul medical.
Socotim că, în aceste cazuri cuplurile consideră că acest copil se
leagă/rela ionează cel pu in cu unul dintre părin i, mama purtând copilul nouă luni de
zilei putând hotărî mediul prenatal al viitorului copil.
Men ionăm că, la donarea ovulului screening-ul efectuat diminuă riscul apari iei
problemelor genetice, în plus copilul va fi purta amprenta genetică a so ului, iar mama
receptoare (purtătoare) va purta copilul şi astfel va putea comunica emo ional cu acesta
pe toată durata sarcinii.
Logic că oricum, considera iile emo ionale rezultate din folosirea donorilor de
game i sunt deosebit de complexe.
Subliniem că, stresul emo ional poate să se dezvolte de a lungul unei căsnicii
atunci când unul dintre so i nu este legat biologic de copil, chiar dacă procedura de
fertilizare s-a făcut în deplină cunoştin ă de cauză şi de acceptan ă.
Remarcăm că. în adevăratul sens (biologic sau genetic) unul dintre so i a procreat
copilul cu altcineva decât so ul (so ia) şi această latură (fa etă) poate trezi un anumit
interes emo ional pentru donor (chiar şi anonim) de asemenea, există un risc crescut ca
unul dintre părin i (cel care genetic nu este legat de copil) să-şi asume o responsabilitate
mai redusă fa ă de acest copil, decât celălalt părinte (de care este legat genetic).
Notificăm aici că, învă ătura Scripturii este fundamentată pe principiul one-flesh
(revelat în Geneza), potrivit cu care atunci când omul părăseşte părin ii şi îşi ia o so ie,
aceştia devenind un singur trup.
Indubitabil că, opinia unora permite utilizarea tehnologiilor reproductive, care
asigură cuplului posibilitatea de a avea copii prin mijloace asistate, însă exclude utilizarea
donorilor de spermă sau de ovule.
Suplimentar, în continuare vom discuta câteva lucruri despre procedura
transferului intrafalopian de game i (GIFT).
Citologic, no iunea de game i se referă la celulele sexuale feminine şi masculine
(ovul, spermatozoid), fiecare dintre acestea con inând jumătate din numărul de
cromozomi caracteristic speciei umane, iar în momentul în care spermatozoidul şi ovulul

10. se unesc se creează un set nou şi complet de cromozomi (cod genetic sau genom) pentru
embrionul nou şi pentru fiecare celulă care se va dezvolta în timpul şi după sarcină.
Procedural, GIFT-ul implică utilizarea opera iei laparoscopice, care necesită
efectuarea prealabilă a unei anestezii generale şi este denumită şi chirurgia band-aid,
întrucât inciziile efectuate sunt deosebit de mici, pacienta externându-se chiar în ziua
interven iei (sau a doua zi).
Semnalăm că, prin intermediul acestei tehnici chirurgicale micro-invazive pot fi
vizualizate (inspectate) organele pelvi-abdominale, prin întroducerea laparoscopului
(printr-o incizie mică subombilicală efectuată în peretele abdominal prin care se
întroduce prealabil trocarul cu  de 10 mm), o tijă cu  de 10 mm ataşată la o cameră
video în miniatură şi care în acest fel permite ca interven ia să fie efectuată urmărind
imaginile intra-operatorii pe un monitor.
Practic, interven ia se efectuează doar în momentul maturizării ovulului, după
administrarea unor stimulente hormonale, tocmai pentru a nu ne scăpa momentul
ovula iei.
Realmente, în momentul în care unul sau doi foliculi pre-ovulatori apar în câmpul
vizual al laparoscopului ovulele sunt aspirate (un ovul/folicul) cu ajutorul unui ac (similar
cu cel din metoda de recoltare transvaginală, sub ghidarea ultrasonică) fiecare ovul fiind
imediat examinat într-un laborator adiacent şi gradat (categorisit) calitativ şi reîncărcat
într-o seringă.
Simultan, proba de spermă preparată în mod special (pentru a creşte procentajul
spermatozoizilor sănătoşi) este încărcată de specialist în aceeaşi seringă în care există cel
pu in un ovul, iar laparoscopistul transferă cu mare blânde e materialul din seringă în
trompa uterină [(unde în fapt are loc fertilizarea şi în mod natural) cu ajutorul
laparoscopului].
Remarcăm că, prin metoda GIFT fertilizarea se produce în trompă, iar rata de
apari ie a unei sarcini este relativ mul umitoare, însă costul este ridicat, fiind necesară
reinterven ii la fiecare ciclu până ce survine fertilizarea.
Specificăm că, actualmente medicii pot avea şi un alt acces la trompele uterine cu
ajutorul unor tije scopice foarte sub iri introduse prin vagin (fundul de sac posterior) sau
canalul cervical.

11. Astfel că, în curând ginecologul va putea renun a la utilizarea laparoscopului în
acest scop, iar GIFT-ul va putea fi efectuat ambulator, în cabinetele medicale dotate
corespunzător.
Practic, se poate recolta în seringă spermă şi ovule de la donori (neînrudi i) şi să
se transfere amestecul so iei în vederea ob inerii unei sarcini, care în acest fel va da
naştere unui copil fără nici o legătură genetică cu so ul sau so ia.
Men ionăm că, o tehnică asemănătoare este reprezentată de transferul
intrafalopian al zigotului (ZIFT).
Embriologic, zigotul este celula rezultată din unirea game ilor (spermatozoid şi
ovul), fiind prima fază a dezvoltării umane de la fertilizare până la prima săptămână de
gesta ie, ulterior din zigot se dezvoltă toate celulele care compun organismul uman şi
celelalte structuri fără de care sarcina nu ar putea evalua (placenta, cordonul ombilical,
membranele amniotice).
Evident că din punct de vedere genetic, zigotul este depozitarul şi proprietarul
întregului cod genetic, provenit jumătate din spermatozoid şi jumătate din ovul,
ocazional, în caz de gemeni identici, acest material genetic se dublează în celălalt individ.
Tehnologia folosită în ZIFT este similară celei din GIFT, incluzând pregătirea
hormonală a pacientei, iar recoltarea ovulului (efectuată în general cu un ac ghidat
ecografic) are loc în acelaşi moment în care se prepară sperma, ulterior ovulul este expus
ac iunii spermei în afara corpului pacientei, într-o placă Petri unde se produce fertilizarea.
Precizăm că, în momentul în care spermatozoidul a penetrat ovulul şi apar primele
modificări microscopice ginecologul, cu ajutorul laparoscopului, plasează zigotul în
trompa mamei purtătoare.
Spiritual, cuplurile pot evita preocupările etice legate de crio-conservare
(congelare) sau de apari ia unui embrion suplimentar (extra) prin controlul riguros al
numărului de zigo i forma i.
Opiniem că, această tehnică se realizează cu respectul profund al vie ii şi
demnită ii fiecărui zigot (care apare şi se dezvoltă) atâta timp cât utilizarea donorilor este
evitată, iar angoasele etice legate de apelarea la utilizarea mamelor surogat sunt luate în
considerare, această tehnologie poate fi încadrată în prevederile acceptabilită i etico-
morale a acestei interven ii.

12. Evocăm în continuare o altă tehnică utilizată în programele de reproducere
asistată reprezentată de injectarea intra-citoplasmatică a spermei (ICSI).
Procedural, această tehnică, ICSI împlică injectarea unui singur spermatozoid în
ovul, prin străpungerea învelişului (prin micro-manipulare sub un microscopic) ovulele
fiind recoltate ca la procedeele descrise anterior.
În mod obişnuit, ovulul este recoltat de la so ie, care va deveni mama biologică,
folosirea donorilor de ovule putând fi o alternativă, iar sperma poate fi ob inută de la so
(sau donor), proba de spermă fiind preparată de embriologistul care selectează şi încarcă
într-o micro-seringă un singur spermatozoid.
Tehnic, după străpungerea învelişul ovular (sub microscop) spermatozoidul este
injectat în citoplasmă, din acest moment cromozomii spermatici se alininiază celor
ovulari.
Secven ional, printr-o secven ă de evenimente biologice deosebit de complexă şi
pu in în eleasă, ovulul realizează că penetrarea a avut loc, iar cromozomii ovulului
(localiza i în nucleu) se desfac şi se aliniază cromozomilor masculini şi numai după acest
eveniment fiziologic apare un individ unic, cu echipamentul cromozomial complet
necesar desfăşurării vie ii şi creşterii.
Men ionăm că, assisted Hatching reprezintă o altă tehnică micro-manipulativă
legată de ICSI, întrucât o dată cu creşterea vârstei femeii pot apărea o serie de probleme
la penetrarea ovulului de către spermatozoid.
Normal, o femeie se naşte cu to i foliculii ovarieni (pe care-i va avea de a lungul
vie ii ei), afla i într-un stadiu imatur, iar foliculii cei mai responsivi la ac iunea
hormonilor ovulează prima dată la o vârstă precoce, ca atare pacientele mai în vârstă
doritoare de procreare pot întâmpina dificultă i în tentativa lor de a fi fertilizate şi ca atare
printr-o serie de micro-manipulări putem scrijelii învelişul ovular pentru a crea o serie de
puncte slabe în calea penetrării spermatozoidului, permi ând astfel o creştere a ratei de
fertilizare.
O altă tehnică, ROSNI, este metoda prin care în caz de infertilitate masculină,
cauzată de absen a producerii sau eliberării de spermatozoizi maturi, medicul apelează la
injectarea unui nucleu spermatic rotund, eficient în cazurile de obstruare totală a vaselor
deferente (prin care sunt transporta i spermatozoizii din testicul).

13. Men ionăm că, spermatozoizii sunt ob inu i prin punc ie-aspira ie din epididim
sau testicul, chiar dacă aceşti spermatozoizi nu sunt maturiza i complet şi pot fi injecta i
în citoplasma ovulului prin micro-manipulare.
Reamintim că, în caz de spermogramă slabă calitativ şi cantitativ, actualmente
există şanse reale de a procrea, apelând la aceste metode şi în consecin ă tenta ia de a
utiliza donori, cu spermatozoizi mai numeroşi şi viguroşi diminuă (dispare).
Considerăm de asemenea că, se poate elimina cea de a doua angoasă a utilizării
donorilor de spermă reprezentată de evitarea unor boli ereditare.
Incontestabil că, cercetările viitoare focalizate pe cercetarea genetică a
spermatozoizilor vor permite testarea şi selectarea spermatozoizilor pentru evitarea
utilizării celor cu anomalii genetice, codificate în genomul so ului şi chiar dacă to i
spermatozoizii so ului sunt afectate, tehnicile de terapie genetică viitoare vor putea face
posibilă corectarea acestor defecte genetice din spermă, înainte de efectuarea ICSI.
Asumăm şi promovăm că, chiar cu toate aceste succese ale tehnologiilor medicale
utilizarea donorilor de game i şi de mame surogat sunt considerate a fi ne-etice.
Precizăm că, uneori cuplurile sterile pot lua în considerare utilizarea mamei
surogat, în circumstan ele în care so ia este inaptă (incapabilă) de a purta o sarcină
datorită vârstei, unor anomalii fizice, unor boli, răniri ale organismului au unor probleme
imunologice.
Eviden iem faptul că, în multe cazuri surogatul oferă nu numai uterul pentru a
găzdui fătul pentru dezvoltarea acestuia ci şi ovule (surogat tradi ional).
Inerent, că odată cu aplicarea IVF, ICSI şi a altor tehnici micro-manipulative, a
apărut posibilitatea ca surogatul să nu mai aibă legături genetico-biologice cu fătul pe
care-l poartă (surogat gesta ional), caz în care mama surogat devine de fapt un incubator
viu pentru copii altora şi ca urmare, rela ia cu un membru de familie sau cu un prieten
devenind strict financiară sau altruistică în caz că purtarea sarcini apare ca un act de
dragoste.
Evident că, aceste situa ii pot fi câteodată deosebit de complicate din punct de
vedere legal şi moral.

14. Realmente, surogatul gesta ional are ca el al său o via ă nouă, iar pentru femeile
care nu pot purta o sarcină, aşa numitul el bun al ob inerii unui copil genetic propriu
poate fi realizat.
Opiniem că, surogatul matern (gesta ional) devine inacceptabil în două
circumstan e, evocate în continuare.
Prima este închirierea uterului (surogatul comercial), iar din punct de vedere
moral închirierea unui uter cu scopul de a avea un copil este non-etic, întrucât contractul
financiar implică cumpărarea unei persoane şi de aceea devine o formă de proprietate a
unei persoane asupra alteia.
Ca atare (ca şi vânzarea oricărui alt organ), folosirea uterului ca un organ pentru
închiriere (comercializare) este ceva ce nu ar trebui să fie permisă, fiind deosebit de
opresiv (neplăcut) pentru femeile împovărate de sărăcie, care pot fi for ate financiar ca să
facă uterul lor disponibil financiar.
Bioetic, a doua circumstan ă în care surogatul matern trebuie considerat a fi non-
etic este cazul în care se impune utilizarea donorilor de game i.
Admi ând faptul că, game ii pot fi fertiliza i in vitro sau surogatul matern poate fi
inseminat artificial cu sperma so ului (ca în surogatul tradi ional) se poate evita sensul
tradi ional al adulterului (care semnifică rela ia sexuală dintre două persoane
necăsătorite).
Cu toate acestea, lacuna etică esen ială în acest caz este consecin a faptul că acest
copil creat nu este rezultatul unei legăturii maritale, întrucât afirma ia că acest copil cel
pu in cu o parte por iune este al cuplului este incorectă.
Astfel, căsnicia reprezentând unirea a doi indivizi într-un singur trup, face ca un
copil care este conceput de so i, separa i unul de celălalt şi nerezultat dintr-un singur trup,
nu poate fi numit rezultat al acestei legături, copilul fiind consecin a unei alte uniri (care
nu este sanc ionată de contractul marital).
Opinăm că utilizarea donorilor de game i folosesc tehnologii în afara legăturii
maritale, a cuplurilor incapabile de procreare.
Neîndoielnic că, în cazul în care IVF-ul este efectuat în condi ii de moralitate (aşa
cum s-a arătat mai înainte), iar mama nu poate purta o sarcină, surogatul matern

15. reprezentând o modalitate poten ial morală, care permite embrionului apărut să
supravie uiască.
Medical, în cazul în care IVF-ul este privit ca un bypass al unei trompe
nefunc ionale, surogatul matern poate fi considerat ca un bypass al trompelor şi al
uterului nefunc ionale.
Inerent, pentru ca un surogat matern să devină acceptabil etic, surogatul trebuie
să-şi ofere uterul voluntar fără nici o condi ionare, în afara de urmărirea şi îngrijirea
medicală corespunzătoare, necesară de a lungul evolu iei intrauterine a fătului.
Considerăm că, ar trebui să lăudăm şi să nu condamnăm o femeie care pentru
dragostea de via ă oferă voluntar uterul său să salveze un embrion congelat (care altfel ar
fi distrus).
În mod obişnuit, noi acceptăm şi lăudăm persoana care donează un plămân sau un
rinichi pentru a salva via a unei fiin e dragi şi ca atare, ar trebui să lăudăm consim irea
unei femei, care fără a dori un câştig personal, oferă uterul său pentru ca un cuplu la care
ine mult să poată avea un copil apărut din rela ia lor maritală, în aceste cazuri motivele
fiind pure, oferirea uterului reprezintă în esen ă un act de sacrificiu al dragostei.
Procedural, diferen a dintre donarea unui plămân sau a unui rinichi şi oferirea
uterului pentru a fi folosit ca un incubator viu, este aceea că după naştere femeia primeşte
înapoi/recapătă uterul.
Evident că din punct de vedere psiho-somatic, surogatul necesită o femeie care
sistează sau cel pu in modifică rela iile pe care le-a dezvoltat cu copilul de a lungul
sarcinii (nouă luni).
Împrejurare în care precizăm că, din păcate unele mame surogat nu sunt capabile
să pună capăt acestor rela ii, în ciuda tuturor străduin elor şi refuză cu obstina ie să
renun e la copil (după naşterea acestuia).
Apreciem că, acest lucru pare a fi mai pu in probabil să survină în cazul în care
surogatul matern este un membru de familie, oricum o în elegere prealabilă ar fi necesară
(chiar se impune).
Trebuie reafirmat cu responsabilitate morală că, orice aranjament aduce o a III-a
persoană în tablou prin aceasta putând îndepărta emo ional mama de făt/copil şi de
asemenea, devine mult mai uşor pentru unul dintre părin i de a nega responsabilitatea

16. asupra fătului/ copilului, mai ales dacă a auzit că acest copil ar putea avea unele defecte
(posibil datorate comportamentului nesănătos al surogatului matern de-a lungul evolu iei
sarcinii).
Binen eles că, unele dificultă i emo ionale apar în surogatul tradi ional, când
copilul este genetic al so ului şi al surogatului matern, caz în care o serie de legături
emo ionale improprii se pot dezvolta între so şi surogatul matern, cel pu in pe plan
ideativ în mintea so iei.
Ilustrativ, în acest context este exemplul biblic cu Avram şi Sara (Gen: 16) care
au folosit un surogat, cu apari ia unui conflict între Sara şi Hagar, care a perpetuat prin
copii (Isac şi Ismail) până în zilele noastre.
Consemnăm că din punct de vedere legislativ, surogatul matern nu este legalizat
în toate statele lumii, unele state au elaborat o serie de legi prin care recunosc surogatul
matern, în timp ce multe altele au adoptat doar o abordare neutră.
Bibliografie selectivă:
Bird L.P. Universal Principles of Biomedical Ethics and Their Application to Gene-
Splicing. Per Sci Chr Faith 41 (June 1989):82-83.
Buuck J. Biomedical Ethics: Are We Playing God. Acad 36 (1979):41.
Doyle J. The End of Nature. Chr Soc Action. (January 1991):29-30.
Duster T. Assesing the Quality of Life. Chr Soc Action (January 1991):9.
Edwards R.G. Fertilization of Human Eggs in Vitro: Morals, Ethics, and the Law. Q
Rev Biol 49 (March 1974):39.
Lapham E.V. Living With Disabilities. Chr Soc Action. (January 1991):5.
LeRoy Walters. Human In Vitro Fertilization: A Review of the Ethical Literature. Hast
Center Rep 9 (August 1979):38.
Macer D. Genetic Enginnering in 1990. Sci Chr Belif 2 (1990):25-40.
Oxender D.L. The Biotechnology Revolution. Breth Life 31 (Autumn 1986):244.
Pop Tiberiu. Infertilitaea (Sterilitatea). În: ABC-ul Bolilor ginecologice. Editura Cogito.
Oradea. 2002:93-98.
Ruse M. Genesis Revisited: Can We Do Better Than God. Zy 19 (September 19849:306-
309.
Tiberiu Pop, Alin Bodog- ABC-ul bioetic al sexualită ii şi reproducerii umane. Editura
Universită ii din Oradea. 2010:

17. Voth A. Christian Principles in Medical/Ethical Dilemmas. Conrad Grebel R
6(1988):37.
Wertz C. and Fletcher J.K. Sex Selection in India. Hast Center Rep 19
(May/June1989):21
Wilke John, Wilke Barbara. In Vitro Fertilization. In: Abortion. Questions & Answers.
Hayes Publishing, Company, Inc. 2003: 107-111s.