SlideShare uma empresa Scribd logo

Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv

•
•
M
Mihai Gabriel Capsa Togan
1 de 363
Baixar para ler offline
1Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz Liceul CAROL I Bicaz ANUAR 2015
2 Anuar – Liceul Carol I, Bicaz Redactor: prof. dr. Mihai Capşa-Togan Coperta: Weget Enterprise | Groningen | Olanda & Cristea Turică Corector - colectivul de redacţie Tehnoredactor: Paleu Raluca | autorii DTP: Cristea Turică şi Alexandru Ioan Turică | www.dinprovincie.ro Colegiul redacţional: dir. prof. Rodica Iorga, dir. adj. prof. George Lazar, prof. univ. dr. Constantin Dram, prof. Gianina Hreniuc, prof. Florin Huţanu, prof. Mihaela Apetroie, prof. dr. Mihai Capşa-Togan Colectivul de redacţie: prof. Gianina Hreniuc, prof. Florin Huţanu, prof. Mihaela Apetroie, prof. dr. Mihai Capşa-Togan © 2015 Liceul Carol I, Bicaz Această publicaţie periodică este protejată prin copyright. Reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea prin orice mijloace şi sub orice formă, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum şi alte fapte similare savârşite fără permisiunea scrisă a deţinătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale şi se pedepsesc penal şi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare. Liceul Carol I, Bicaz, România Bulevardul Republicii, nr. 21 www.liceulcaroli.ro ISSN 2393 – 2627 ISSN-L 2393 – 2627
3Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz Cuprins PREFAŢĂ.9 profesor dr. Gheorghe BRÂNZEI Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ I. „ORICE-NCEPUT SE VREA FECUND...”.11 LICEUL CAROL I, UN NOU NUME, UN NOU CONTEXT .13 profesor dir. adj. George LAZĂR Liceul Carol I - Bicaz PE DRUMUL DEVENIRII ... .16 profesor univ. dr. Virgiliu Eustaţiu RADULIAN fost director al Liceului Carol I - Bicaz ANII DE UCENICIE LA LICEUL TEORETIC DIN BICAZ .20 profesor Mihai LUPUȘORU fost director al Liceului Carol I - Bicaz FORTUNA AUDACES JUVAT! .23 profesor Mihai Emilian MANCAŞ fost director al Liceului Carol I - Bicaz II. MAGISTER .26 MINUNATUL SECOL AL XIX-LEA, CA O „ALTĂ PLANETĂ” .27 profesor univ. dr. Constantin DRAM Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” - Iaşi VALORILE LITERARE ALE BIBLIEI .30 profesor univ. dr. Viorica S. CONSTANTINESCU Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” - Iaşi O POVESTE DE DRAGOSTE DIN VREME DE RĂZBOI .36 profesor dr. Gheorghe BRÂNZEI Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ MAREŞALUL ION ANTONESCU EROU, MARTIR SAU CRIMINAL DE RĂZBOI .40 profesor Dragomir OPREA fost director al Liceului Carol I - Bicaz
4 ROMANIAN WOMEN DEVOTED TO THE CELESTIAL VAULT .46 dr. Magda STAVINSCHI Institutul Astronomic al Academiei Române THE CHANGING MEDICAL DEVICE REGULATORY CLIMATE .49 dr. Kenneth K. KLEINHENZ Vice President, Global Regulatory Affairs - San Diego III. LYCEUM AMICUS.62 CATHARSIS ŞI MIMESIS (I) PSEUDO-MORFOLOGIE A TEXTULUI DRAMATIC .63 profesor dr. Ada POPOVICI Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” - Piatra Neamţ CÂTEVA REPERE LITERARE LA BICAZ .83 profesor-scriitor Constantin TOMŞA REPERE PEDAGOGICE AUTOHTONE .91 profesor Olimpia SIMA Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” - Piatra Neamţ COMUNICAREA ÎNTRE PĂRINŢI ŞI COPII .102 profesor Oana ILARIE Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” - Roznov FORME ALE MAGIEI POPULARE ÎN OPERA EMINESCIANĂ .112 profesor dr. Florin DORCU Liceul Tehnologic „Sfântul Ioan de la Salle” - Pildeşti, Roman FASCINAŢIA RĂTĂCIRII .120 profesor dr. Irina HĂILĂ Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” - Botoşani IUDA - DAMNATUL UNIVERSAL .130 profesor dr. Corina DORCU Colegiul Economic „Ion Ghica” - Bacău I. L. CARAGIALE, CREATOR AL UNEI TIPOLOGII DE ACTUALITATE .136 profesor dr. Oana–Andreea BĂRBUŢ Şcoala Gimnazială „Dr. Alexandru Safran” - Bacău PROBLEMATICA MISTICIZĂRII ÎN MANUSCRIS GĂSIT ÎNTR-O STICLĂ DE EDGAR ALLAN POE .141 profesor Luiza NEGURĂ Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” - Roznov Cuprins
5Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz THE ANDROGYNE MOTIF IN WILLIAM SHAKESPEARE AND VIRGINIA WOOLF .145 profesor Orania-Florina HĂLĂNGĂU Liceul Tehnologic „Electronică Industrială” - Bucureşti LIMBA LATINĂ – MĂRTURIE A CREŞTINISMULUI PRIMAR AL ROMÂNILOR .150 profesor dr. Albert OVIDIU Colegiul Naţional „Roman Vodă” - Roman EDUCAŢIA ÎNTRE APARENŢĂ ŞI ESENŢĂ .160 profesor Petru BUTNARU Şcoala Gimnazială „Garabet Ibrăileanu” - Tg. Frumos COMUNICAREA NONVIOLENTĂ .166 profesor Mariana PALEU Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” - Piatra Neamţ PROTECŢIA ŞI STUDIUL HABITATELOR ŞI ECOSISTEMELOR FRAGMENTAREA PEISAJELOR, ECOSISTEMELOR ŞI HABITATELOR..172 dr. Dan Laurenţiu STOICA Agenţia de Mediu - Iaşi IV. „PAGINI PENTRU INIMĂ ȘI MINTE”.178 OBSERVAŢII ASUPRA ARTEI ŞI CREAŢIEI POPULARE DE PE VALEA MUNTELUI .179 profesor Mihaela APETROIE Liceul Carol I - Bicaz LITERATURA ŞI JOCUL .191 profesor Elena Gianina HRENIUC Liceul Carol I - Bicaz MITUL ŞI LITERATURA .199 profesor Florin HUŢANU Liceul Carol I - Bicaz HAIDUCUL ÎN CONŞTIINŢA POPULARĂ A ROMÂNILOR DIN MUNŢII NEAMŢULUI .202 *** Liceul Carol I - Bicaz IMPACTUL ACTIVITĂŢII ANTROPICE ASUPRAFAUNEIDEVERTEBRATEDINZONABICAZ–JUDEŢULNEAMŢ, CU REFERIRE LA MAMIFERELE DE INTERES CINEGETIC .205 profesor Roxana DUMITRAŞCU Liceul Carol I - Bicaz
6 Cuprins REPERE EDUCATIVE SOCIO-UMANE .210 profesor dir. adj. George LAZĂR Liceul Carol I - Bicaz ARTA ŞI CULTURA RELIGIOASĂ BISERICILE DE LEMN DE PE VALEA MUNTELUI .216 *** Liceul Carol I - Bicaz DRAMA AND ENTHUSIASM .224 teacher Niculina BOLUM Liceul Carol I - Bicaz INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ .229 Georgiana Diana ŢIFUI Liceul Carol I - Bicaz IMPORTANŢA POSTULUI ÎN VIAŢA BISERICII .233 profesor Alexandru PREDA Liceul Carol I - Bicaz IUBIREA ÎNĂLŢAREA FIINŢEI .243 profesor Mariana ȘERBAN Liceul Carol I - Bicaz V. „ADEVĂRUL ȘTIINȚIFIC”.245 ȘIRURI DE NUMERE REALE .246 profesor Laura MANOLICĂ Liceul Carol I - Bicaz A ZECEA MUZĂ .254 profesor Carmela BOTEZATU Liceul Carol I - Bicaz „ZIDUL LUI PLANCK” .259 profesor Viorica FÎRŢALĂ Liceul Carol I - Bicaz ROŞIA MONTANĂ POVESTEA CONTINUĂ .261 profesor dir. Rodica IORGA Liceul Carol I - Bicaz OBȚINEREA ALCOOLULUI ETILIC .267 profesor George CERCEL Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” - Piatra Neamţ
7Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz SCHIMBĂRILE CLIMATICE .272 profesor Antonela CUCIUC Liceul Carol I - Bicaz ABC-ul CAFELEI .277 profesor Ioana ŢEPEŞ Liceul Carol I - Bicaz ACOPERIŞUL VERDE .282 profesor Alina BURGHELEA Liceul Carol I - Bicaz SCAUNUL ERGONOMIC .286 profesor Diana CENUȘĂ Liceul Carol I - Bicaz BECURILE ECONOMICE .289 profesor ing. Elena FODOR Liceul Carol I - Bicaz UNIVERSURI PARALELE .293 profesor Felicia Grațiela MANOLE Liceul Carol I - Bicaz VI. „CUM ÎNVĂȚĂM?”.297 TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE ŞI DE COMUNICARE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV .298 profesor Mirela FÎRŢALĂ Liceul Carol I - Bicaz DE CE SĂ PREDAI LITERATURĂ? .303 profesor Oana DURICAN Liceul Carol I - Bicaz CUM SĂ NE DEZVOLTĂM ŞI SĂ NE FOLOSIM CREIERUL .305 fost profesor Gheorghe STÂNGU Liceul Carol I - Bicaz TULBURĂRI DE DISPOZIŢIE AFECTIVE LA COPIL ŞI ADOLESCENT .314 profesor psiholog Manuela CENUŞĂ Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Neamț Liceul Carol I - Bicaz VII. PRINTRE CĂRȚI.322
8Cuprins RADU GYR POETUL TEMNIŢELOR ŞI-A AFLAT LINIŞTEA DE PE URMĂ LA PETRU-VODĂ.323 bibliotecar dir. Ion ASAVEI Biblioteca „Mihai Eminescu” - Bicaz MANIFESTĂRI ANARHETIPICE IN LIRICA LUI VASILE PINTILIE .326 profesor dr. Mihai CAPŞA-TOGAN Liceul Carol I - Bicaz SCRISORI CĂTRE UN TÂNĂR PRIETEN .333 preot profesor Dorin PLOSCARU Parohia „Sfănta Treime” - Vaduri, Neamţ VIII. REPERE DE LECTURĂ.335 dr. Vasile PINTILIE preot profesor Dorin PLOSCARU IX. ANEXE.341 LIGA STUDENŢILOR ROMÂNI DIN STRĂİNĂTATE .342 WEGET.344 Dan GHIMPU University of Groningen X. OAMENII ŞCOLII .348 LICEUL CAROL I ANUL ŞCOLAR 2014 – 2015 .349 ABSOLVENŢI PROMOŢIA 2015 CURSURI DE ZI .351 PLAN DE ŞCOLARIZARE 2015 – 2016 ÎNVĂŢĂMÂNT DE ZI .357 secretar şef Carmen LUNGU
9Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz PREFAŢĂ profesor dr. Gheorghe BRÂNZEI Personalitatea unui scriitor se defineşte prin operele sale şi printr-un sumum de exegeze critice care desenează evoluţia sa în spaţiul literaturii. Personalitatea unei opere literare se defineşte prin cititorii săi: cu cât cititorii sunt mai numeroşi cu atât opera este mai valoroasă. În cazul capodoperelor, nici măcar acest criteriu, al cititorului, nu mai este operaţional. Capodopera îşi urmează calea către inima cititorilor şi se răsfrânge în mii de feţe, asemenea unei plăsmuiri dintr-o veritabilă împărăţie a oglinzilor frumoase. Personalitatea unei şcoli se defineşte prin oamenii săi, elevi şi profesori, deopotrivă. Cu cât şcoala a generat mai multe destine, cu atât personalitatea i se multiplică întru propăşire şi progres. Este şi starea de intelectualism pe care o propune Anuarul Liceului Carol I din Bicaz, prima carte scrisă de oamenii acestei şcoli prestigioase şi nu numai. Autorii sunt (cei mai mulţi dintre ei) oameni ai şcolii nemţene, hărăziţi activităţii la catedră, probând o adevărată vocaţie în acest sens. Autorii anuarului ne propun nouă, cititorilor, o incursiune în lumea ştiinţelor şi a artelor, dar şi a tehnicii şi a comunicării. Cele peste 60 de secvenţe care alcătuiesc tot atâtea încursiuni îmbietoare spre tărâmurile existenţei sunt ilustrative pentru segmentele de vârstă cărora li se adresează: elevilor, adulţilor, cercetătorilor. Astfel, răsfoind anuarul, cititorul are la îndemână pagini de istorie şi critică literară, geografie şi istorie, fizică, matematică şi chimie, dar şi biologie, religie, teologie şi psihologie. Reprezentată în paginile prezentei publicaţii, creaţia literară devine pata de culoare necesară unei astfel de întreprinderi de suflet. Coordonatorul anuarului, profesor dr. Gabriel Mihai Capşa-Togan, are marele merit de a fi zămislit ideea acestei prime cărţi şi pe acela de a aduna laolaltă nume cu rezonanţă multiplă şi perenă în spiritualitatea românească: prof. univ. dr. Viorica S. Constantinescu şi prof. univ. dr. Constantin Dram - Universitatea “A. I. Cuza”, Iaşi, dr. Magdalena-Iolanda Stavinschi - Institutul Astronomic al Academiei Române, prof. dr. Ovidiu Albert – Colegiul Naţional „Roman-Vodă”, prof. dr. Corina Dorcu, prof. dr. Oana-Andreea Bărbuţ, prof. dr. Ada Popovici, prof. Laura Manolică, prof. Constantin Tomşa, prof. Olimpia-Dorina Sima, prof. Graţiela Manole, prof. ing. Elena Fodor, prof. psiholog Marinela Cenuşă, prof. director Rodica Iorga, prof. director George Lazăr, prof. Roxana Dumitrescu, prof. Mariana Paleu, prof. Carmela Botezatu, director- bibliotecar Ion Asavei (Biblioteca „Mihai Eminescu”, Bicaz), prof. dr. Florin Dorcu, prof. dr. Irina Hăilă, prof. Antonela Cuciuc, prept prof. Dorin Ploscaru, dr. Dan-Laurenţiu Stoica, prof. Nina Bolun, prof. Petru Butnaru, prof. Mihai Mancaş, prof. Ioana Ţepeş, prof. Xenia Sârbu, prof. Luiza Negru, prof. Hreniuc Gianina, prof. Preda Alexandru, prof. Mihaela Apetroie, prof. Dragomir Oprea, prof. univ. dr. Constantin Lupuşoru, dr. Kenneth K. Kleinhenz. Apreciem că Anuarul Liceului Carol I din Bicaz este un veritabil ghid de lectură care se adresează deopotrivă elevilor, profesorilor şi cititorilor ocazionali. În paginile cărţii îşi dau mâna informaţii diverse, care valorifică textul literar, descoperirea ştiinţifică nudă şi cercetarea, îmbinându-le cu sarcina de învăţare şi perspectiva didactică a omului de la catedră. Se pot
10Prefaţă descoperi, în această lucrare colectivă, şi accente ale unei experienţe consistente la catedră, dar şi semnele explicite ale unor mari iubitori de limbă, cultură şi spiritualitate românească. Bibliografiile eseurilor oferă pentru specialişti sugestii de lectură complementară, care facilitează receptarea mesajului, iar cele peste 500 de lucrări citate includ nume româneşti şi străine. Credem că Anuarul poate fi utilizat atât de elevii de liceu cât şi de studenţii din zilele noastre şi, deopotrivă, de profesorii din toate specialităţile. Aşadar, CARTEA Liceului Carol I din Bicaz este un veritabil ghid de lectură pentru unele dintre cele mai frumoase poveşti de suflet din lume, atât pentru cititorul avizat şi filolog cât şi pentru cititorul obişnuit!
11Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz ANUARUL LICEULUI CAROL I LA ÎNCEPUT DE DRUM Anul şcolar 2014 - 2015, dincolo de rezultatele deosebite obţinute în activitatea şcolară, va rămâne consemnat în istoria liceului nostru cu cel puţin trei evenimente majore: liceul dobândeşte noi valenţe ale prestigiului său prin preluarea numelui regelui Carol I, organizează pentru prima oară festivalul de dansuri şi muzică populară ,,Floare de colţ”, un eveniment de anvergură judeţeană care urmăreşte valorificarea potenţialului în domeniu al elevilor din liceele nemţene şi publică primul număr al Anuarului său, lucrare care reflectă maturitatea şi reputaţia de care se bucură liceul nostru. Anuarul reprezintă un obiectiv mai vechi al colectivului nostru, concretizat prin această apariţie, caracterizat prin spirit ştiinţific, tematică diversă, abordare responsabilă şi contribuţia unui număr mare de colaboratori interni şi externi. Dincolo de articolele semnate de profesorii noştri actuali sau de colegi de la alte unităţi şcolare, vom întâlni realizări ale unor dascăli cu reputaţie deosebită ai liceului, care nu mai activează, ale unor specialişti de marcă (scriitori, oameni de ştiinţă), precum şi ale unor profesori universitari. Sperăm că abordarea problematicii şcolii româneşti contemporane în paginile Anuarului, va genera un ecou puternic asupra cadrelor didactice din judeţ şi nu numai, precum şi asupra mass-mediei care îşi poate exprima printr-o analiză critică aprecierea valorii publicaţiei noastre. Pentru viitorul unei astfel de publicaţii, dezbaterile asupra conţinuturilor articolelor, în cadrul schimburilor de experienţă sau a sesiunilor metodice, reprezintă un bun feedback care să motiveze perfecţionarea. Pornind de la considerarea Anuarului ca material didactic important în activitatea dascălilor şi ca un eveniment deosebit în istoria Liceului ,,Carol I” Bicaz, sperăm ca acest punct de plecare să fie urmat de noi ediţii cu o înaltă ţinută calitativă şi care să înglobeze contribuţii ale tuturor celor care, cu sufletul şi efortul lor, se străduiesc să înalţe spiritul învăţământului nemţean. Coordonatorii Anuarului
12 „Orice-nceput se vrea fecund...” „Orice-nceput se vrea fecund...”
13Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz LICEUL CAROL I, UN NOU NUME, UN NOU CONTEXT profesor George LAZĂR Începând cu anul şcolar 2014-2015, liceul din Bicaz, singurul de altfel din localitate, are un nou nume, Liceul ,,Carol I” Bicaz. Pentru prima dată în existenţa sa de 61 de ani liceul nostru se raportează la numele unei personalităţi, aşa cum de altfel îi stă bine unei unităţi şcolare de prestigiu. O personalitate cu semnificaţie dublă: naţională şi locală. De numele regelui Carol I se leagă în primul rând dobândirea independenţei ţării. De-a lungul domniei sale de 48 de ani economia a căpătat noi valenţe, s-au pus bazele unor instituţii specifice statului modern, iar viaţa socio-culturală a căpătat amploare. A fost membru de onoare al Academiei Române începând cu 1867, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al acestei instituţii cu rezonanţă pentru cultura naţională. Când un şef de stat are afinităţi cu domeniul culturii se generează în rândul populaţiei un sentiment al încrederii şi susţinerii vieţii democratice. Nu în ultimul rând, revenirea Dobrogei la patria mamă, în urma războiului ruso – turc (1877-1878) şi dispoziţia dată de el, de construire a podului peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege Dobrogea de restul ţării sunt evenimente importante care implică personalitatea lui Carol I. În al doilea rând, pe plan local, nu este de neglijat legătura dintre regalitate şi localitatea noastră. Bicazul devine domeniu regal în 1884 prin Decretul nr. 1789/9 iunie 1884 semnat de Carol I. În context educaţional, dacă în 1881 în zona Bicaz funcţionau două şcoli mixte, după 1884 funcţionau deja trei şcoli, una dintre ele, în 1900, fiind transformată în şcoală de meserii. Pentru dezvoltarea acestor şcoli administraţia domeniului regal a investit în material didactic, întreţinerea spaţiilor, asigurarea combustibilului, gratificaţii acordate învăţătorilor sau înfiinţarea bibliotecilor în fiecare şcoală, dotate cu sute de volume. A fost construită şi o bancă populară care, pe lângă funcţiile economice specifice era şi un factor de cultură deţinând o sală de lectură cu o bibliotecă bogată, respectiv o sală de teatru unde se prezentau piese pentru copii şi adulţi cu semnificaţie etică şi instructivă. În iulie 1918 familia regelui Ferdinand îşi stabileşte o În fotografia alăturată întâlnim parte dintre dascălii noştri participanţi la reuniunea dedicată împlinirii a 60 ani de la înfiinţarea liceului - (1953-2013)
14 Liceul carol i,un nou nume, un nou context reşedinţă la Bicaz. Seafirmăcădinclădireareşedinţeiregale(actualaPrimărieaBicazului),Ferdinandar fidatordinulcaarmataromânăsătreacăCarpaţiipentruînfăptuireaMariiUniridela1Decembrie1918. Cele enumerate mai sus, împreună cu deplina recunoaştere pe plan naţional a personalităţii lui Carol I (multe licee din ţară îi poartă numele, în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti există o impresionantă statuie ecvestră care-l reprezintă, sau bulevardul din Bucureşti cu numele său etc.) au constituit argumente dezbătute de către profesorii liceului nostru şi consilierii locali ai oraşului pentru luarea deciziei ca numele său să stea pe frontispiciul şcolii. Fără îndoială, noua titulatură antrenează şi un simţ superior al responsabilităţii pentru că oricine va auzi de Liceul „Carol I” Bicaz îşi va imagina o instituţie şcolară purtătoare de cultură de calitate, cu elevi creativi şi originali, cu rezultate deosebite în disputele cu alte licee sau cu absolvenţi deveniţi ulterior buni profesionişti în domeniile în care activează. De altfel, pentru personalul liceului, aceste obiective sunt permanente, dar, în noul context, sarcinile parcă devin şi mai provocatoare. Pentru cine nu lucrează în sistemul de învăţământ trebuie totuşi clarificată denumirea de liceu, conform metodologiei actuale. Se observă că şcolii noastre nu i s-a dat denumirea de liceul teoretic sau tehnologic ci doar de liceu, deşi planul nostru de şcolarizare cuprinde şase specializări incluse în filiera teoretică şi tehnologică, care confirmă opţiunile de pregătire ale multor absolvenţi de gimnaziu din zona Bicazului. Termenul de liceu semnifică pur şi simplu o structură echilibrată între filiera teoretică şi cea tehnologică (câte 50% fiecare) aspect care se reflectă întocmai în planul de şcolarizare actual al liceului nostru. De-a lungul timpului, liceul a avut denumiri diferite în funcţie de specializările existente. A luat naştere în 1953 mai întâi cu o secţie serală, iar un an mai târziu, în 1954, va funcţiona ca liceu cu învăţământ cursuri de zi. Astfel, până la 01.09.1977 a funcţionat ca liceu teoretic având ca denumire Liceul Real – umanist Bicaz. De la 01.09.1977 se va numi Liceul Industrial pentru Materiale de Construcţii Bicaz, titulatură care indică orientarea învăţământului din acea vreme către generalizarea excesivă a specializărilor tehnice în dauna celor teoretice. După Revoluţia de la 1989, începând cu anul 1990, va redeveni Liceul Teoretic Bicaz până în 1995, când va prelua denumirea de Grupul Şcolar Bicaz. Se va numi astfel până în 2012 când, din nou, va purta numele de Liceul Teoretic Bicaz, până în septembrie 2014, an în care istoria liceului continuă cu titulatura Liceul „Carol I” Bicaz. În octombrie 2013 liceul a sărbătorit 60 de ani de existenţă într-o atmosferă deosebită, dorită de toţi cei care au slujit cu abnegaţie şi dragoste de-a lungul timpului acest lăcaş de educaţie şi cultură. Au aşteptat şi li s-a împlinit dorinţa ca multe generaţii de dascăli, de la începutul funcţionării liceului până astăzi, să se întâlnească, să se cunoască sau să se reîntâlnească. Din păcate, mulţi profesori de odinioară nu mai sunt, iar la unii dintre cei în vârstă am observat dorinţa aprigă de a fi prezenţi chiar dacă nu mai dispuneau de energia din tinereţe. Toate generaţiile de dascăli şi elevi ai liceului care au asigurat cu brio prestigiul de-a lungul celor 60 de ani s-au reunit într-o familie de neuitat. În ce constă acest prestigiu? În primul rând, cadre didactice devotate profesiei, foarte bine pregătite, ataşate copiilor şi motivate puternic de dorinţa Profesor universitar doctor Virgiliu Radulian la vârsta de 83 ani (noiembrie 2013), director în perioada primilor ani după înfiinţarea liceului, fost ministru adjunct al educaţiei.(foto)
15Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz interioară de a promova absolvenţi care să fie apreciaţi şi respectaţi în domeniile în care vor activa după finalizarea liceului. Salariile insuficiente nu i-au demobilizat. În al doilea rând, feed-backul muncii lor, absolvenţii liceului care au reuşit în viaţă şi s-au reîntors din când în când la dascălii lor mulţumindu-le pentru ceea ce i-au învăţat. Aşa se face că unii dintre profesorii liceului şi-au depăşit statutul şi au ajuns profesori universitari, cercetători, miniştri sau funcţionari guvernamentali, inspectori şcolari generali, inspectori şcolari, primari, consilieri etc. iar din rândul foştilor elevi mulţi sunt personalităţi deosebite, oameni de afaceri, primari, cercetători, medici, profesori, jurişti, actori sau regizori, ingineri, şefi de servicii, funcţionari bancari, manageri, scriitori etc. A prezenta aici o listă cu profesori de excepţie sau cu foşti elevi deosebit de valoroşi ar conduce fără îndoială la o apreciere subiectivă şi uşor de combătut, ar genera interpretări şi nedreptăţi. Important este că această bogăţie de valoare umană acumulată în timp există şi este suplimentată constant pe măsură ce liceul continuă să-şi scrie istoria. Astfel Liceul „Carol I” Bicaz, cel din 2014, are în faţă noi provocări legate de calitatea actului didactic pe care îl prestează. Cu ocazia comemorării a 100 de ani de la moartea regelui Carol I, în 2014, an când liceul începe să-i poarte numele, am transmis un mesaj Casei regale a României prin care am subliniat evenimentul pe care-l parcurge liceul, amintind cu acest prilej că pe meleagurile Bicazului educaţia şi cultura sunt la ele acasă. Generaţia actuală de elevi este valoroasă, cu rezultate şcolare aparte, atât la clasă cât şi în competiţiile judeţene sau naţionale, unde locurile obţinute sunt suportul demnităţii şi respectului de care se bucură liceul în societate. Expoziţia cu diplomele obţinute, prezentă la intrarea în liceu şi posibil de vizitat pentru oricine, este o mărturie a valorii celor care zi de zi asigură progresul acestei şcoli.
16 Pe drumul devenirii PE DRUMUL DEVENIRII ...1 profesor univ. dr. Virgiliu Eustaţiu RADULIAN Sugestia ce mi-a fost făcută de curând de un bun coleg şi prieten - prof. Lazăr George, actualmente director al Liceului din Bicaz - de a rememora fapte şi întâmplări din anii de început ai carierei mele didactice, mi-a produs o vie emoţie şi un sentiment de profundă responsabilitate. Acei ani au pus temeiuri trainice experienţelor mele de profesor, după cum sper să rezulte din cele ce urmează. Este neîndoielnic faptul că de Bicaz mă leagă amintiri deosebite. Au trecut ani mulţi, dar parcă ieri se întâmplau cele relatate... Abia terminasem Facultatea de Pedagogie a Universităţii din Bucureşti, cu Diplomă de Merit. Soţia mea, Irina, cu primul nostru fecior, mă aşteptau să le arăt repartiţia. Dar am venit tare amărât, deoarece visul meu de a păşi în învăţământ se spulberase: fusesem repartizat redactor în presa pentru copii, cu sediul în Bucureşti. M-am supus deciziei de repartiţie, dar nu-mi găseam lininiştea: am „colindat” prin ţară,pentru a găsi oriunde şi în orice condiţii postul râvnit. Spre bucuria mea, bunul meu prieten şi coleg de facultate, Lupuşoru Mihai, mi-a comunicat că este disponibil un post de profesor la Şcoala Profesională de Mecanici Auto şi Utilaje, în localitatea Dodeni - Bicaz. Fără a ezita o clipă, am decis să solicit ocuparea acestui post, ceea ce a surprins pe unii dintre colegii mei de facultate: „Cum laşi tu un post din capitala ţării, pentru a te aventura într-o localitate din fundul Moldovei?”. „Este în fundul Moldovei, dar reprezintă un post în învăţământ, visul meu, pentru care m-am pregătit cu pasiune în anii de facultate”- le-am replicat eu. Omul care a înţeles cel mai bine năzuinţa mea romantică a fost soţia mea, Irina. În scrisorile pe care i le trimiteam de acolo, îi mărturiseam că acel loc este raiul pe pământ, în care veveriţele vin în fiecare dimineaţă să-mi bată la fereastră. Inaugurarea efectivă a profesiei mele didactice s-a făcut într-un mod bizar şi extravagant. Când am luat pentru prima oară catalogul, spre a porni către clasă, să ţin o lecţie de limba şi literatura română, directorul şcolii mi-a propus să mă însoţească, avertizându-mă că elevii greci din anul II F - Utilaje - aflaţi în găzduirea statului român, crescuţi fără părinţi, deci oarecum „sălbăticiţi” în comportament - aveau obiceiul de a pune la încercare nervii şi stăpânirea de sine ale noilor profesori. Am declinat propunerea directorului, replicând: „Mă duc singur! Doar sunt absolvent al unei facultăţi de pedagogie, şi mă descurc!” În drum spre clasă, mă frământam, totuşi, întrebându-mă ce-mi pot face. Ce mi-au făcut a întrecut toate aşteptările: când am intrat în clasă, în loc de a se ridica pentru a-mi răspunde salutului de rigoare, şi-au pus cu toţii capetele pe bănci, urmărind pe furiş, cu priviri curioase, reacţiile mele. Nicăieri, în nici un curs de pedagogie nu mi se sugera cum să depăşesc o astfel de situaţie. Deodată, parcă o forţă divină m-a luminat: am început, liniştit şi calm, să predau prima lecţie. Făceam şi notări pe tablă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat; elevii nu se aşteptau la un astfel de comportament din partea mea. Treptat-treptat, unul câte unul îşi ridicau capul şi, scoţându-şi caietul, au început 1. Amintirile legate de începutul și evoluția carierei pedagogice a prof. univ. dr. Virgiliu Eustaţiu Radulian.
17Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz să noteze ce scriam pe tablă. Cu fiecare cap ce se ridica, simţeam că victoria îmi aparţine. La sfârşitul orei, toţi elevii notau: BIRUISEM! La sunetul clopoţelului, m-am postat în faţa clasei şi, cu glas ferm, dar prietenos, am rostit: „Ridicaţi-vă!”; după care le-am zis: „La revedere!” Toţi, zâmbind, mi-au răspuns în acelaşi fel. Trecusem cel mai dificil examen de pedagogie din viaţa mea. În recreaţie m-au înconjurat, spunându-mi cu cordialitate: „D-le profesor, vă felicităm! Sunteţi singurul care ne-aţi învins!” Din acea clipă, anul II F a fost întotdeauna loial şi activ colaborator al meu. Astfel s-a inaugurat cariera mea didactică. Un alt moment de care îmi amintesc cu plăcere s-a petrecut tot la Dodeni, şi tot cu anul II F. Când am intrat în sala respectivă, clasa era goală. Întrebând pedagogul ce s-a întâmplat, acesta mi-a răspuns că elevii sunt, cu toţii, în grevă, în dormitor, pentru că directorul şcolii a lovit pe Liţas, de i-a dat sângele pe nas. Liţas, care avea 18 ani, se bucura de mare trecere printre colegii săi. Motivul „pedepsirii” lui de către director era că în pauză „s-a jucat”, stropind pe cei din jur cu apa din fântâna aflată în curte. M-am dus în dormitor, să-i determin să vină la ore. Mi-au spus că nu părăsesc dormitorul până ce directorul nu-i cere scuze lui Liţas. I-am explicat directorului că lovirea unui elev nu este îngăduită de regulamentele şcolare şi că e bine să-şi ceară scuze, într-un fel sau altul. Replica a fost promptă şi dură: „Uite cine mă învaţă pe mine: un începător în ale pedagogiei, în timp ce mie mi-au căzut în braţe, pe front, zeci de soldaţi! Mă pui d-ta pe acelaşi plan cu aceşti derbedei?!” Cu glas liniştit, dar ferm, i-am explicat că nu are nicio legătură una cu alta, şi dacă nu face ce i-am propus, elevii vor continua să boicoteze orele, şi vom fi nevoiţi să înştiinţăm Inspectoratul Şcolar despre cele întâmplate. În cele din urmă, cedând din îndârjirea sa, directorul m-a împuternicit să transmit elevilor scuzele sale; ceea ce am şi făcut, determinându-i să vină la oră. Nu peste mult timp, Liţas a emigrat în Canada, de unde îmi scria adeseori. N-am funcţionat decât doi ani ca profesor la această şcoală, dar a fost suficient pentru a-mi fi făcut „rodajul” pedagogic necesar pentru tot restul carierei. În toamna anului 1958 am fost transferat, ca profesor de logică şi filosofie şi, concomitent, numit director la Şcoala Medie Mixtă (Liceul) cu clasele I-XII zi, seral şi fără frecvenţă, din Bicaz, calitate ce am deţinut-o neîntrerupt timp de şase ani. Liceul din Bicaz era una dintre marile unităţi de învăţământ din fosta regiune Bacău (actualele judeţe Bacău şi Neamţ). Avea, în anii aceia, 1200 elevi şi peste 70 de cadre didactice. Era şcoală experimentală, cu predare pe obiecte la clasele I-IV, cu practică în producţie la Fabrica de Ciment din Bicaz. În ce mă privea, eram unul dintre cei mai tineri directori de liceu din ţară. În calitate de director al liceului am avut parte şi de bucurii, dar şi de necazuri. Rezultatele bune ale şcolii în acei ani s-au datorat, în primul rând, unei echipe de cadre didactice tinere, deschisă inovaţiei pedagogice, apropiată sufleteşte, cu excepţionale raporturi de colaborare cu părinţii şi cu ceilalţi factori educativi. Din colectivul de învăţători eminenţi - precum Alexandru Ioana (înzestrată cu o blândeţe rară, ce i se citea pe chip, şi un tact pedagogic desăvârşit), Chiriac Ortansa, Bistriţeanu Margareta - făcea parte şi Hanganu Elvira (Viluţa - cum am numit-o noi), care a fost şi învăţătoarea fiului meu Mircea. Viluţa era o „mână de om”, dar numai energie şi însufleţire în tot ce făcea. Pe lângă o excelentă pregătire pedagogică, era înzestrată cu un rafinat simţ psihologic, ce o ajuta să menţină relaţii sufleteşti cu elevii săi, care nu-i ieşeau din vorbă; avea darul de a-i învăţa pe cei mici cum să înveţe temeinic; ştia să folosească excelent intuiţia şi să le conducă gândirea spre esenţial, spre abstracţii potrivite cu însuşirile şi capacităţile lor intelectuale, cu particularităţile de vârstă. Astfel, le crea trainice deprinderi de lucru, cultivându-le gândirea riguroasă, formându- le trăsături ale personalităţii precum sârguinţa, simţul datoriei şi responsabilităţii, hărnicia şi destoinicia - ce i-au caracterizat în toată viaţa. Un exemplu elocvent şi foarte apropiat de mine
18 Pe drumul devenirii al rezultatelor muncii de eminent învăţător care a fost Viluţa este însuşi fiul meu cel mare, Mircea, care a terminat liceul cu media 10, a intrat la Facultatea de Fizică din Bucureşti cu aceeaşi medie, a absolvit-o cu rezultate excepţionale, drept pentru care a fost selectat printre puţinii care s-au specializat în seismologie; actualmente este director ştiinţific al Institutului de Fizică a Pământului, de la Măgurele. Îmi amintesc şi acum o întâmplare nostimă: într-o zi ploioasă Mircea a venit de la şcoală ud la picioare, pentru că i se stricase încălţămintea. După o frecţie zdravănă cu spirt medicinal, soţia mea Irina a vrut să-l ducă la magazinul din colţ, să-i cumpere încălţări noi. - Nu pot, mama! – i-a replicat el cu voce răstită. - De ce nu poţi? – l-a întrebat Irina. - La ora asta, eu trebuie să-mi fac lecţiile! - Dar le faci după ce ne întoarcem! - Nu se poate, pentru că Doamna mă vede la televizorul dânsei că nu o ascult! A doua zi am felicitat-o pe Viluţa pentru „televizorul” ei năstruşnic, care înregistra şi isprăvile de acasă ale elevilor. Vorba ei era sfântă pentru învăţăcei. Din nucleul didactic eminent al liceului a făcut parte profesorul Mihai Mancaş, cel care mi-a luat locul de director la plecarea mea la Institutul Pedagogic din Bacău. Preda limba şi literatura română. La iniţiativa lui a luat fiinţă şi grupul de elevi ce organizau expediţii denumite „Cărările vitejilor”. Era unul dintre cei mai apreciaţi şi iubiţi profesori de către elevi. Mai târziu, pentru calităţile sale deosebite a devenit director al renumitului Liceu „Petru Rareş” din Piaţa Neamţ. Nici soţia sa, Mancaş Alexandrina, nu s-a lăsat mai prejos; ca profesor de desen şi educaţie fizică, au constituit un excelent cuplu de educatori. Din aceeaşi echipă a făcut parte şi Stângu Gheorghe, profesor de ştiinţele naturii, devenit şi director adjunct al liceului; Popa Valeriu - de matematică; Maria Vicol - fizică; Ţifui Vasile - matematică; Nemţişor Veronica - ştiinţe naturale; Ştirbulov Dan - geografie; soţii Gheorghiu, Moroşanu, Mihăilescu, Teodorescu; Dimitrov Florica - chimie; Ruga Vsevolod - „tribunul”, de istorie, îndrăgostit de cugetările marelui Nicolae Iorga, pe care le comenta cu pricepere. Gânduri precum: „Singura cetate ce nu se poate lua cu sila este sufletul omului”; „Salută un om mare nu descoperindu-ţi capul, ci descoperindu-ţi cugetul”; „Naţiunea ta nu este numai naţiunea de unde vii, ci aceea din care meriţi să faci parte” prilejuiau înflăcărate lecţii de patriotism şi morală. Despre contribuţiile unora dintre cei amintiţi m-am referit mai pe larg în volumul meu „Crâmpeie de lumini şi umbre”, apărut în editura „Viitorul Românesc”, Bucureşti, 2003. La lansarea acelei cărţi au participat şi foşti elevi de la Bicaz. Cu acest prilej, unul dintre cei mai apreciaţi dintre ei - Nicolae Ţicleanu (Dumnezeu să-l odihnească!) - a elogiat în chip deosebit contribuţia Liceului din Bicaz la formarea lor ştiinţifică şi cetăţenească. În timpul activităţii mele la Bicaz am avut şi momente mai puţin plăcute. În acea vreme, nu puteai exercita funcţia de director dacă nu erai membru de partid; ori eu nu eram; până în toamna următoare trebuia să obţin şi acest atribut. Mi-am depus candidatura; dar iată ce mi s-a întâmplat: În vara aceea venise din RFG sora mamei mele, să-şi revadă, după ani de zile, familia. Am plecat pentru două zile la Bucureşti. La întoarcere, am apărut în cancelarie cu un costum nou, elegant. Colegilor care mi-au admirat costumul le-am spus că este un dar de la mătuşa mea. Însă un „binevoitor” a dus vestea la Comitetul de Partid, unde am fost convocat în zilele următoare, am fost drastic admonestat şi întrebat: „Cum, tovarăşe, un profesor din România nu are bani să-şi cumpere un costum de haine?”. Era cât pe ce să nu mai fiu director... Noroc cu soţia mea, care s-a urcat imediat în tren şi a ajuns la Comitetul Central, pentru a dovedi că
19Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz „omul ei” este cinstit, devotat ţării şi îndrăgostit de munca lui de profesor. S-a cercetat cazul şi mi s-a făcut dreptate. Sau ... îmi aduc aminte şi acum ce „zarvă mare” s-a iscat când unul dintre elevii noştri eminenţi - Amăriuţei - (devenit, mai târziu, celebru în America) a luat nota 4 la teza de matematică. Acesta s-a plâns că a fost nedreptăţit. I-am luat apărarea, alături de alţi colegi şi de Inspectorat. Profesoara a fost nevoită să-i schimbe nota, din 4 în ... 10: elevul găsise o altă cale de rezolvare a problemei decât cea predată în clasă! Între fabrica de ciment şi liceul din Bicaz era o permanentă şi strânsă colaborare: acolo făceau elevii noştri practica în producţie. În ajunul unui Crăciun, în ciuda indicaţiilor primite de „sus” (să organizăm acţiuni în şcoală, pentru ca elevii să nu meargă la biserică), cadrele didactice tinere, în frunte cu directorul - care eram eu - am pornit la colindat. Am ajuns la familia minunatului om şi prieten Opriş Silviu, pe atunci directorul fabricii (să-l odihnească Dumnezeu, căci a plecat de curând dintre noi!), apoi la Nemţişor Veronica - simpatica noastră colegă, veşnic zâmbitoare, al cărei soţ era inginer la fabrică. Ne-au primit cu drag; dar noi, fiind mulţi, i-am rupt patul când ne-am aşezat, cu toţii, pe el. Şi în noaptea aceea am dus vestea naşterii lui Hristos în multe case. Mă aşteptam ca a doua zi să fiu chemat la Comitet şi să fiu „sorcovit”, dar nu s-a întâmplat aşa. Neînduplecat am fost şi atunci când, în ciuda indicaţiilor scrise, l-am admis în liceu pe Romeo, fiul preotului Corijescu. Am solicitat comisiei să-l supună unor teste mai dificile, chiar în afara subiectelor, pentru a demonstra că s-ar face o mare nedreptate dacă nu ar fi admis. In consecinţă, în anii următori, mulţi fii de preoţi de pe valea Bistriţei au „năvălit” la Liceul din Bicaz. Pentru că suntem în perioada marilor procese şi lupte cu corupţia, îmi vine în minte o altă întâmplare: a venit la mine un părinte sărman, cu o găină în traistă şi cu o damigeană de vin, să-mi mulţumească pentru grija pe care o purtam şi elevilor nevoiaşi. L-am sfătuit să-şi ducă ploconul acasă, căci avea o familie numeroasă. Dar ce i-a venit omului în minte? Să treacă podul peste Bistriţa şi să găsească locuinţa domnului director. Când am venit la masă, soţia mea, Irina, mi-a mulţumit pentru vinul grozav ce i l-am trimis. Atunci am înţeles; de furie, m-am înroşit la faţă şi i-am spus să ia damigeana şi să fugă cu ea tocmai la gară, la internat, unde se oprise părintele, să-şi vadă fata. După ani, am primit prin poştă o fotografie de la nunta acelei eleve, poză pe care o păstrez şi acum. Cu bune, cu rele, anii au trecut, dar ne-a rămas bucuria că am lăsat în urma noastră oameni de nădejde. Viaţa şi activitatea în colectivul pedagogic al Liceului din Bicaz, în care, cu toţii (profesori, elevi, părinţi) ne uniserăm într-o autentică şi trainică familie sufletească şi spirituală - s-a constituit, neîndoios, într-o platformă de lansare a mea în universul pedagogic, de şlefuire şi perfectare a concepţiei şi practicilor mele pedagogice. Port o adâncă şi onestă recunoştinţă acelui colectiv de entuziaşti şi creativi educatori; au reprezentat o etapă fundamentală în constituirea personalităţii şi în devenirea mea pedagogică.
20 Anii de ucenicie la liceul teoretic din bicaz ANII DE UCENICIE LA LICEUL TEORETIC DIN BICAZ profesor Mihai LUPUȘORU Începuturile activităţii mele didactice coincid cu lucrările desfăşurate pe aria marilor construcţii ale şantierului hidrocentralei de la Bicaz. Şi acum, în memoria mea afectivă, mai persistă imagini semnificative aşa cum le descriam într-un studiu publicat în anul 1957 de Editura Didactică şi Pedagogică. De la Piatra Neamţ la Bicaz automotorul merge mai încet, dându-ţi posibilitatea să priveşti în voie, în dreapta şi-n stânga căii ferate, locuinţele ridicate de curând în acest colţ neasemuit de frumos şi de bogat al ţării. Specialiştii care se îndreaptă zilnic spre şantierele Bicazului vorbesc de construcţii, fac calcule, visează la marea hidrocentrală electrică. Nici nu ai intrat bine în comună şi simţi că aici oamenii se frământă, că viaţa pulsează mai cu putere. Gara – clădire nouă de piatră, face legătura acestui centru cu restul patriei. În spatele gării, se întinde o şosea asfaltată, care duce departe înspre baraj. Abia ieşit la drumul mare şi pâlcurile de şcolari gălăgioşi care se duc sau vin pe aleea străjuită de plopi înalţi ce se deschide în dreapta şcolii, îţi atrag luarea-aminte. Privind atent, observ că pe clădirea din faţă se află o tăbliţă pe care stă scris: Şcoala medie mixtă – Bicaz. Şi acesta este unul din şantierele Bicazului. Aici se umplu de lumină minţile generaţiilor tinere ce se ridică an de an mai dornice de a pătrunde în tainele ştiinţei. Trăind epoca marilor prefaceri ale locului, aici şi copiii ard de dorinţa de a şti cum poate omul şi cum va putea mai bine să folosească comorile nevalorificate ale naturii spre fericirea tuturor.” (Lupuşoru Mihai, Director Şcoala medie mixtă Bicaz, Piatra Neamţ, Bacău şi Deaca Gheorghiţa, Cercetător principal la Institutul de Ştiinţe Pedagogice Bucureşti) Începuturile activităţii mele în învăţământ au mers concomitent cu îndeplinirea funcţiei de director al acestei şcoli. Colaborarea mea ca profesor instruit în tainele pedagogiei şi psihologiei cu celelalte cadre didactice, a fost favorizată de faptul că directorul adjunct era domnul Vasile Mihăilescu, profesor cu apreciată experienţă în activitatea didactică şi administrativă. Şcoala medie de curând înfiinţată avea nevoie de o mai bună dotare materială (pentru şcoală şi internat) dar şi de profesori cu studii superioare corespunzătoare exigenţelor unui liceu. Am avut bucuria să constat că Inspectoratul şcolar a repartizat şcolii noastre tineri absolvenţi ai facultăţilor de limba şi literatura română, matematică, chimie, geografie, istorie, biologie, educaţie fizică. Între colegii mei de atunci s-au afirmat ca buni specialişti profesorii Dan Ştirbulov (geografie), Mihai Mancaş (limba şi literatura română), Iulian Guja (matematică), Vsevolod Ruga (istorie), Florica Dimitrov (chimie), dar şi profesoarele cu mai multă experienţă didactică şi de specialitate ca Veronica Mihăilescu şi Maria Piotrovski (limba şi literatura română). Apreciez că acest tânăr nucleu de profesori au creat premisele afirmării liceului nostru în regiunea Bacău. Îmi amintesc cu plăcere şi de elevii noştri veniţi atât din zonele învecinate Bicazului, cât şi din Bucureşti şi alte
21Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz oraşe mari ale ţării ai căror părinţi (muncitori sau intelectuali) erau angajaţi pe marele şantier al hidrocentralei. Am remarcat la ei, un potenţial intelectual foarte bun care le-a permis în anii următori liceului să devină specialişti recunoscuţi în variate domenii de activitate: ca ingineri, economişti, jurişti, profesori, chimişti, ş.a. Pe unii dintre ei am avut ocazia să îi revăd la întâlnirile de promoţii la care am participat ca invitat. Între acestea am reţinut şi buna mobilizare a claselor serale din promoţia 1956 sub coordonarea economistului Constantin Onea. Este firesc ca privind retrospectiv activităţile noastre din anii de ucenicie didactică să ne amintim că au existat şi nişte minusuri în realizarea unei educaţii corespunzătoare cerinţelor ce se impuneau unui liceu în formare. Ţinuta neglijentă a unor elevi, indiferenţa faţă de bunurile şcolii, impoliteţea unor băieţi faţă de fete, ne-au determinat să stabilim prin consilii pedagogice şi întâlniri operative măsurile necesare pentru corectarea şi perfecţionarea activităţilor instructiv- educative. O explicaţie o reprezenta şi faptul că majoritatea colegilor absolviseră de curând facultăţile şi se preocupau cu prioritate de aspectele instructive, de întocmirea planurilor de lecţii, de procurarea sau confecţionarea materialelor didactice şi de dotarea laboratoarelor. În aceste condiţii, conducerea şcolii împreună cu diriginţii şi profesorii au identificat forme de colaborare cu elevii pentru determinarea unei atitudini civilizate şi responsabile în activitatea şcolară şi în afara ei. Au fost folosite în acest sens, pe lângă activităţile didactice, gazeta satirică a şcolii, întâlnirile cu foştii elevi ai acestei şcoli deveniţi buni specialişti pe şantierele hidrocentralei, precum şi vizitarea unor întreprinderi din localitate. Activităţile complementare pentru cultivarea unei atitudini corecte faţă de muncă şi a intereselor cognitive au fost cercurile pe obiectele de studiu. Spre exemplu, cercul tinerilor folclorişti conduşi de profesoara Veronica Mihăilescu aduna şi selecta folclorul literar autentic de pe valea Bistriţei. Acesta înfăţişa viaţa oamenilor de la munte, dragostea faţă de locurile natale. În strofa de mai jos se exprimă acest sentiment: Grinţieş munte frumos, Pleacă-te de vârf mai jos, Să mă urc în vârful tău, Să văd unde am trăit eu... Cercul tinerilor geografi condus de profesorul Dan Ştirbulov organiza excursii în zonele pitoreşti din apropierea Bicazului: Tarcău, Ceahlău, Cheile Bicazului, ş.a. Aceşti tineri geografi, au obţinut un succes remarcabil, transmis la posturile de radio în cadrul concursului dintre licee intitulat „Drumeţii veseli”. Prin lecţiile mele de psihologie şi prin discuţii în afara lor cu elevii, aceştia au înţeles că există căi de autocunoaştere şi autoperfecţionare individuală. Memoria, gândirea, imaginaţia, trăsăturile de voinţă şi caracter pot fi cunoscute şi educate. Capacitatea noastră de a comunica, de a relaţiona se formează prin stăruinţa de a fi noi înşine. Viaţa noastră afectivă se află în zonele cele mai profunde ale preconştientului şi poate deveni în anumite circumstanţe, spontană, plină de căldură umană, capabilă de empatie. În acest context, simt că îmi este dor, de toţi aceia pe care i-am evocat aşa cum erau ei atunci, tineri, simpatici şi încrezători. Pe cei care continuaţi activitatea educativă acum în clădirile liceului, profesori şi elevi, vă îmbrăţişez cu drag, Mihai Lupuşoru.
22 Anii de ucenicie la liceul teoretic din bicaz P.S.: Între anii 1954-1958 am funcţionat ca director al liceului şi în continuare până în toamna anului 1962 ca profesor de psihologie şi limba română. Predând peste 30 de ani psihologia şi pedagogia la Liceul Pedagogic din Bacău, am contribuit la formarea a multor generaţii de învăţători şi educatoare.
23Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz FORTUNA AUDACES JUVAT!1 profesor Mihai Emilian MANCAŞ Marcată la început de Neculce, printr-o legendă în „O samă de cuvinte”, istoria seculară a Bicazului avusese ca eveniment important doar şederea vremelnică a familiei regale, Ferdinand şi Maria, refugiaţi aici în anii primului război mondial. Acum, în toamna anului 1964, când forfota şantierului, cu care ne obişnuisem ca ţiganul cu scânteia, s-a stins, inima economică a orăşelului monoindustrial se reduce numai la combinatul ridicat pe temeliile fabricii de ciment. E linişte, este cam multă pulbere de ciment în atmosferă, populaţia localităţii a scăzut dramatic prin plecarea şantieriştilor, a brigadierilor, a soldaţilor, a celor aduşi aici cu domiciliu forţat; dar viaţa continuă. Am căpătat fonduri de la regiune (Încă suntem organizaţi teritorial după modelul rusesc, în regiuni şi raioane.), pentru a ne construi un edificiu nou destinat liceului, l-am şi ridicat în Mărceni, cartierul central al Bicazului, şi îl admirăm pe dinafară, căci pe dinăuntru e jale! Ca o fată frumoasă şi săracă, şcoala nu are zestre: nimic din ceea ce ar trebui pentru ca, în toamna asta, a lui 1964, să ne mutăm cu elevii peste apă! Din întâmplare sau prin strădania lui Virgiliu Radulian, strălucitul director al liceului nostru, devenit  de curând prorector al Institutului Pedagogic din Bacău, forurile centrale au realizat un jumelaj cu o şcoală din Vietnam. Ca urmare, am primit o invitaţie, pentru soţia mea şi pentru mine, la recepţia pricinuită de sărbătoarea naţională a Vietnamului. Complet ignorant în materie de relaţii internaţionale, strivite atunci, dincolo de cutuma universală, de legile restrictive ale statului comunist, nu am crezut că este cazul să informez autorităţile asupra invitaţiei, limitându-mă la o discuţie oarecare, neoficială, cu şefii culturali, colegul meu Vasile Solomon şi vicepreşedintele raionului, însărcinat cu problemele culturii şi învăţământului, Nicolae Amocancei, aflat atunci în procesul de completare a studiilor elementare. Cum nici ei nu aveau habar de protocol, nu au găsit nimic de obiectat prezenţei mele la ambasadă. Puşi la mare ţinută, cu ţoale noi, cumpărate anume pentru această ocazie, doar văzusem în filme cum arată o recepţie la asemenea nivel, soaţa mea şi cu mine am păşit cu oarecare timiditate în saloanele decorate în stil asiatic, pline de necunoscuţi şi de chelneri cu ochi oblici, aceştia din urmă purtând tăvi cu gustări şi cu sucuri aromate.  Nu ne-a trebuit multă vreme până ce ne-am biruit cu totul sfiala, mai ales că ne-am întâlnit cu foştii mei colegi de an, din facultate, prietenul meu cel mai bun, conferenţiarul universitar George Radu, şi Ghiţă Florea, conferenţiar universitar şi el şi activist înalt în secţia de propagandă a CC al PCR. Nu reuşisem să colindăm toate saloanele luminate a giorno, când ne-am trezit faţă în faţă cu un domn mărunţel, simpatic, vorbitor de limbă franceză, că doar colonie a Franţei a fost 1. Parte din fragmentul de faţă a fost publicat în revista periodică “Apostolul”, nr. 159, din octombrie 2013, sub titlul “Cum se înzestrează un liceu românesc cu ajutor vietnamez.” Fragmentul face parte din romanul „Zilele”, volumul al treilea, aflat în lucru. (n.r)
24 Fortuna audaces juvat Vietnamul. Înconjurat de mai mulţi tipi amabili, membri ai ambasadei, ne-a fost recomandat de unul dintre ei: era chiar ambasadorul! Conversaţia, deloc protocolară, s-a purtat în franceză, limbă vorbită curent de vietnamezi, datorită istoriei lor. Nu ştiam în clipa aceea că sunt filat de „băieţii” noştri, care aveau să raporteze de îndată că ieşisem brutal din protocolul admis de statul român, vorbind în altă limbă. Aveam să aflu mai târziu şi destul de apăsat că greşisem. Cum ambasadorul ştia (Nu m-am întrebat atunci de unde?!) că sunt directorul unui liceu care are o relaţie cu o şcoală din ţara lui, m-a întrebat nevinovat dacă ar putea vizita liceul meu, mai ales că acesta tocmai se va muta într-o clădire nouă. Al naibei şmecher! Faină capcană, în care am căzut ca musca, invitându-l la deschiderea cursurilor, taman la 15 septembrie, la Bicaz. De unde să fi ştiut că a invita un ambasador, chiar al unui stat prieten, este o chestie dependentă strict de ministerul de externe? L-am invitat şi gata! Ca şi cum aş fi poftit un prieten bun la masă, într-o duminică. El a acceptat cu plăcere invitaţia şi de aici... Şi de aici dandanaua din vara care a urmat, a pomenitului an 1964. Ne mutasem, la mijlocul lunii august, ne bucuram că intrăm în casă nouă, dar era jale:  nu aveam cu ce o mobila, fonduri pentru inventar neexistând, ca de obicei în România socialistă (şi mai de apoi). Într-o zi însorită, a poposit în faţa liceului cel nou „Volga” neagră a primului secretar raional al PCR, tovarăşul Miron. Galben ca lămâia la chip, Vasile Solomon a descins, m-a găsit într-un laborator, căruia tocmai îi admiram pustietatea, m-a luat pe sus, fără de explicaţii detaliate, m-a livrat maşinii luxoase, de protocol, şi val-vârtej la Piatra! De ce, pen’ ce?... „E lată rău! A venit Boboş de la Bacău.” „Ei, şi ce-i dacă a venit?” „Las’că ai să vezi!” Aveam să aflu că ambasadorul vietnamez ceruse încuviinţarea ministerului nostru de externe, cum era uzul, necunoscut de mine, să vină la Bicaz, după invitaţia făcută. Şi ministerul habar nu avea de invitaţie... Şi cei de la regiunea Bacău  habar nu aveau de... Şi cei de la raion, adică Sile Solomon şi Nicolae Amocancei, uitaseră neam că eu le spusesem de invitaţie şi că ei fuseseră de acord... S-a dus dracului protocolul! Unde mai pui că ambasadorul avea să viziteze o şcoală  pustie, fără de tot ce este necesar bunei funcţionări, într-o ţară europeană. Dădusem cu toţii de bucluc, în frunte cu Ştefan Boboş preşedintele comitetului regional! La sediul raional, în Piatra, în jurul mesei mari, afectată şedinţelor de consiliu, şedeau smeriţi, ca pe nişte perne cu ace, toţi şefii raionului; iar în capul mesei trona un ins zdravăn, roşcovan, chel, congestionat la faţă ca un hipertensiv  şi cu un nas de o virilitate excesivă. Era Ştefan Boboş, fost ţapinar pe valea Tazlăului, acum preşedintele consiliului regional, al doilea om în ierarhia regiunii Bacău după prim secretarul PCR, care se retrăsese strategic din faţa taifunului. Fără menajamente, după ce a aflat câţi ani am şi s-a îngreţoşat că nişte idioţi numiseră director de liceu un june rămas în mintea sugarilor, mi-a etalat drama: pusesem statul român într-o situaţie imposibilă; ambasadorul va veni în vizită şi, prin urmare, şcoala va trebui înzestrată cu de toate, jertfelnic, din biata rezervă bugetară a regiunii Bacău. Totul va trebui să se desfăşoare ca pe roate, iar după vizită, eu, autor al cumplitei dandanale, voi plăti cu vârf şi îndesat oalele sparte. „Ai înţeles?” s-a răstit la mine ştabul. „Am înţeles.” Dacă nu continua, filisof rămânea! „Ce ai înţeles?” Am replicat cu calmul condamnatului la moarte, care nu mai are speranţe de salvare: „Am înţeles că şcoala mea va fi înzestrată cu tot ce trebuie, înainte de vizita ambasadorului.” Cu gura larg deschisă şi cu chipul şi mai congestionat, în pragul congestiei cerebrale, după un moment de stupoare, Boboş a urlat: „Ieşi afară!” Nu mai aveam de pierdut decât totul, aşa că pluteam într-o lume neverosimilă, populată când de zâne, când de hidre. Acasă nu m-au mai dus cu „Volga” şefului, ci cu un „GAZ” rusesc.
25Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz La Bicaz începuse deja umbletul armatei de furnici, conduse cu virtuozitate de Sile Solomon, care, în două săptămâni, au transformat un liceu sărac lipit pământului într-o şcoală bogată, înzestrată până şi cu covoare de lux, ţesute la Agapia. Între timp, crezându-mă foarte aproape de eşafod, am vorbit la telefon cu prietenul George Radu, responsabil cu relaţiile între ţara noastră şi asiatici, şi el m-a liniştit râzând: şefii nu aveau să mă atingă măcar cu o floare, că doar nu erau să deranjeze relaţiile cu Vietnamul pentru o prostie. Mai mult: câţiva ani de aci înainte, nimeni nu va încerca să mă destituie din funcţia de director. Bătălia noastră era câştigată. Vorba strămoşilor: „Fortuna audaces juvat!” Ufff...
26Magister Magister
27Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz MINUNATUL SECOL AL XIX-LEA, CA O „ALTĂ PLANETĂ” profesor univ. dr. Constantin DRAM Raportându-ne la scară istorică, e tulburător, pentru cei care au trăit o parte din viață în secolul XX, să vadă că deja se conturează o generație hotărâtă a celor care se raportează doar la secolul XXI, din care, iată, deja au trecut 14 ani, ani ce înseamnă deja o primă treaptă de maturizare în viața omului. Și cu toate acestea, măcar pentru cei care mai cred în atotputernicia literaturii, e bine să nu devenim prea mult adepți ai lui Baudelaire, care afirma, din perspectivă estetică, că se cuvine să credem și să ființăm, cu putere de manifest, doar în prezentul ce ne este dat, îndepărtând cu frenezie un trecut ce are doar rol de balast. Dar e bine de știut că există un veac, care, dincolo de imagini nedorite, de care fiecare epocă a avut parte, în mod inevitabil, este acoperit cu o mega-imagine, în fața căreia nu rezistă nimeni. „Secolul XIX e o altă planetă”, proclama o distinsă intelectuală din București și lucrurile cam așa și stau. Așa că, mai bine să lăsăm toate la o parte și să ne întoarcem, ca într-o mini-excursie, spre acel minunat și unic secol, în care lucrurile decurgeau, cu siguranță, altfel. Dacă o luăm chiar de la început, intrăm în acele prime decenii, pe la 1800 și ceva, când niște oameni foarte tineri, unii dintre ei veniți de la studii din Europa, știau, aflaseră, erau convinși că există și alte variante la o viață conservatoare, în care oamenii umblaseră prea mult cu lungi anterie, cu papucei de culoare roșie și cu vârf ascuțit, refuzând cu hotărâre să se apropie de valori dictate de schimbare, mai cu seamă într-o vreme când revoluțiile pulsau la tot pasul! Iar lucrurile au devenit simple și chiar foarte simple: învechiții boieri, declarați din prima „ruginiți”, s-au situat cu convingere în opoziție față de noii veniți, declarați, după felul apusean în care salutau, „bonjuriști” sau „nemți”, deoarece îmbrăcau haine strâmtate după corp, ochelari/ monoclu, pălării tari; mai mult, tinerii cu pricina renunțaseră la lungile și încâlcitele bărbi ce făceau toată podoaba portului bunicilor și părinților lor, frecventau spectacole în care se vorbea, de regulă, „franțuzăște” dar nu numai, aduseseră cărți periculoase și ziare: una peste alta, plutea un aer de noutate, se simțea iminența unei schimbări, oamenii se reuneau cu scopuri precise, începuseră să apară foi de literatură și de atitudine civică, în care se proclama, cu un curaj uneori de-a dreptul nebun, că locuitorii, fie ei de la răsărit de Carpați, din interiorul arcului carpatic, de peste Milcov și de peste Prut, indiferent cum le zice, vremelnic, sunt, laolaltă, aparținători de o străveche țară Dacia, zisă acum, în veac al revoluțiilor, cu un cuvânt emoționant, România. Cuvântul acesta magic primea o mulțime de determinante pornite din entuziasmul unor inimi nepângărite: România jună, România pitorească, Cântarea României, România literară…Tinerii deveneau oameni așezați, cu copii la rândul lor, treceau prin niște organizații secrete, cu nume păcălitoare, cum ar fi Societatea Cărbunarilor, Societatea Filarmonică, se înarmau în oastea țării. Mergeau curajoși la revoluțiunile din Moldova, Muntenia, Ardeal, se refugiau la Hangu, cu gând să ridice „plăieșii” la luptă (un strigător francez, Alexandre Dumas avea să scrie Strigoiul Carpaților, cu acțiunea legată de turnul pătrat de la Schitul Hangu); anii vor trece și multe
28 Minunatul secol al xix-lea, ca o „altă planetă” dintre energiile revoluționare ale foștilor tineri de la început de veac și ale urmașilor acestora se vor converti în pulsiuni politice explicite, ei devenind liberali, conservatori, junimiști, într-o efervescență ce va crea, în a doua jumătate a veacului, Principatul și apoi Regatul României, o strălucită independență câștigată printr-un război de renume contra otomanilor, punându-se astfel bazele la ceea ce se va numi, mereu, România modernă. Iar oamenii cu pricina, unii cu nume rămase definitiv, în istorie, alții trecuți într-o colectivitate adesea ingrată au fost, cei mai mulți dintre ei, parte a unei tagme de care neamul românesc își aduce aminte doar uneori: la orele de literatură, în preajma examenelor și, expeditiv, pe la diferite evenimente culturale, dornice mai cu seamă să îi preamărească pe organizatori și, parcă, mai puțin, pe cei elogiați. Îi numim simplu. Scriitori. În acel prea minunat secol XIX, e bine de știut, exista cam tot ce e necesar pentru un trai decent, intelectual: cărți, reviste, ziare, telefon, căi ferate, telegraf, încălzire centrală, electricitate, comodități casnice, săli mărețe de spectacole, muzică și pictură de cea mai înaltă calitate, viață economică, politică și, mai cu seamă, culturală. Exista însă un anume ce în mare lipsă astăzi, anume TIMP. Oamenii făceau, cu toată modernizarea transportului, măcar două zile la un drum Iași-București, fără ca acest fapt să le încurce existența: călătoriile însemnau experiențe noi, discuții folositoare, bucurie a ochilor și a urechilor, un mod plăcut de a folosi tot ce se putea folosi din viață. Și aveau berechet timp pentru suflet, ochi, minte. Când veneau căldurile cele lungi de vară, mulți dintre ei, mai bogați, mai săraci, se retrăgeau din aerul sufocant al capitalelor de orice fel, pentru mai multe săptămâni, uneori chiar luni, în apropierea munților: satele și așezămintele monahale deveneau cele mai inedite spații de vilegiatură; printre sezonierii vizitatori, mulți scriitori. Fără doar și poate, minunatul veac XIX a fost al scriitorilor, în măsura în care oameni dintre cei mai simpli își legau viața de actul lecturii (e suficient să ne amintim de personajul din O noapte furtunoasă ce invoca lectura reluată a unor pagini de roman senzațional despre „misterele” Bucureștilor, în contextul în care „cetirea cărților” ocupa o bună parte din viața multora). Iar acești scriitori erau, dincolo de actul zămislitor de literatură, oameni puternic integrați în civism și politică. Se poate spune că tot ce s-a desăvârșit în acest veac, dincolo de câteva nume mari și simbolice, precum Tudor din Vladimiri, Bălcescu, Cuza, Kogălniceanu (scriitor, de altfel, ca și Bălcescu), Carol I, s-a petrecut prin participarea atot-acoperitoare a scriitorimii, din care au ieșit revoluționari, parlamentari, miniștri, adică acei reformatori de bună credință a unor „pravile” depășite. Era clasa politică, măcar o parte a ei, de proveniență elitistă! Unii dintre ei s-au amestecat în zbuciumul politic fără să aibă ambiții înalte (erau mulțumiți că îi vedeau în vârful piramidei politice pe Maiorescu, Carp, Kogălniceanu, Brătianu): așa avea să facă neobositul Creangă, poreclit și Popa Smântână, neîntrecut combatant în adunările electorale ale timpului și autor al acelei celebre ziceri „În țara asta…n-ar fi rău…să fie bine!”; alții precum Eminescu, Caragiale, Slavici au făcut muncă redacțională la diferite foi politice ale „timpului” – cel puțin Eminescu a lăsat, în acest sens, o uriașă operă de articole politice, cu profunde înțelesuri și învățături mai cu seamă în zilele noastre, ce par a relua, în rău, unele întâmplări ale trecutului. Vorbele unora dintre scriitori, consemnate pentru totdeauna, rămân ca tot atâtea vrednice probe ale unui veac de excepție, în care a trăi era nobil și bine-folositor patriei ce atunci se năștea și care primea de la fii ei dragi tot ce era mai bun, cum au fost acele momente ce au condus, în cele din urmă, spre un act legitim, Prima Unire a românilor. Barbu Paris Mumuleanu spunea, la 1822: „Corabia neamului românesc are astăzi trebuință de un corăbier iscusit și acesta este unirea românilor!” și tot așa Costache Negruzzi: „ca român sfătuiesc și propovăduiesc Unirea, fără de care nu vom mai vedea!” (1839). Un gazetar cu limbă iute, de altfel, C.A. Rosetti scria în gazeta cu nume simbolic, Pruncul român, din 12 iunie 1848: „Munteanul și moldoveanul
29Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz sunt toți români, sunt frați, o singură națiune”; în aceeași linie, i se adresa Alecsandri lui Bălcescu: „dorul cel mai înfocat al nostru, cât și al unei mari partide din Moldova, este Unirea Moldovei cu Valahia, sub un singur guvern și sub aceeași constituție.” Mai trebuie oare amintit faptul istoric că același Alecsandri, împreună cu Alecu Russo, George Sion și alți scriitori și revoluționari, la Brașov, în zilele revoluției pașoptiste redactează documentul „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”, cu dezideratul fundamental : „Unirea Moldovei și a Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc”. Desigur, tot Alecsandri, și tot la Brașov, este cel care publică la 14 iunie 1848, celebra Hora Ardealului, în „Foaie pentru minte, inima si literatura”, poezie ce va deveni in 1856, și mai celebra Hora Unirii; să nu-l uităm pe Dimitrie Bolintineanu, cel care trăgea o linie în 1859: „Demni frați de a fi uniți, ei au dovedit astăzi încă odată într-această luptă nobilă si sublimă”, după ce Alecu Russo afirmase : „Cu cât vom desluși mai bine șirul faptelor românești de la început, cu atâta mai tare vom încredința că ai noștri s-au luptat pentru ideea unității mai înainte chiar de a fi singura idee fecundă și adevărat fecundă în literatură.” (1855, în Romania literară), completându-l pe Cezar Bolliac, cel care în altă revistă cu nume simbolic, așa cum se purta pe atunci, Republica română, scria: „Unirea a fost sentimentul național în toate părțile României, de când istoria a început a ne spune câte ceva despre Dacia.” Într-un final care chiar încununa totul, patronul spiritual al timpului, Mihai Kogălniceanu, cu modestie, lăsa, alături de scriitori, pe cei mulți, pe care literatura, de fapt, i-a cuprins și i-a reprezentat, adică poporul, după cum avea să se exprime el în 1863, 9 februarie, adică la patru ani de la actul Unirii: „Unirea, domnilor, eu nu recunosc nimănui dreptul să zică că e actul său individual (…) Nu, domnilor, Unirea națiunea a făcut-o!” Așa a fost într-un veac prea-frumos și nobil prin literatură: scriitorii au fost mereu un vârf de lance, exponenți vizibili ai unui popor ce își căuta loc pe harta Europei, cu idei ce păreau că vin direct din cronicari, ale căror idei ei le tălmăcesc și le adaptează pentru condițiile secolului XIX, un secol al unirii, al independenței, al trezirii și întăririi conștiinței naționale, un secol în care se trezește și dragul de carte, de învățătură, de școli (tot mai multe încep să apară în lipsitul, până atunci, de așezăminte școlare, spațiu românesc, așa cum se întâmpla și la Bicaz, pe la 1820.) Și ca să isprăvim în nota de consemnare scriitoricească, atotputernică pe atunci, să ne uităm la vorbele lui Nicu Gane din Amintiri din vremurile Unirii:„ Când Kogălniceanu își isprăvi discursul, toată lumea plângea în tribune, căci bucuria mare ca și durerea mare tot prin lacrimi se exprimă.” Frumoase vremuri, când oamenii credeau în scriitori și în cărți, e drept că și scriitorii credeau cu toată ființa lor în poporul din care se ridicau către lume, cu dor de mai bine pentru o țară tânără, ce punea știința de carte mai presus de orice, deoarece doar așa se putea ieși din întuneric.
30 Valorile literare ale bibliei VALORILE LITERARE ALE BIBLIEI profesor univ. dr. Viorica S. CONSTANTINESCU Biblia, carte unică, din care s-au dezvoltat trei mari religii: iudaismul, creștinismul și islamul, a produs, odată cu secularizarea ei, un „complex biblic”, o obsesivă neliniște intelectuală, devenind totodată obiectul unei vaste rețele critice, domeniu de studiu al istoriei, antropologiei, psihanalizei, paleoastronauticii, istoriei civilizațiilor, religiilor și nu în ultimul rând, al științei literaturii sau al filosofiei. Așa se face că un filosof, teolog și poetician ca Paul Ricoeur, după ce a studiat pe Aristotel, Kant, Hegel, Nietzsche, Husserl, Jaspers, Heidegger, Marx și Freud, pe teologii contemporani cei mai cunoscuți, de la Rudolf Bultmann și Karl Barth la Gerhard von Rad, se întoarce la Biblie, afirmând într-o carte a sa intitulată Eseuri despre interpretarea Bibliei: ”I shall have a better understanding of man and of the bond between the being of man and the being of the all beings”. Paul Ricoeur își propune să descifreze într-o hermeneutică profană a limbajului (uneori deosebită dacă nu opusă celei sacre, alteori coroborată cu ea) textelor de revelație din Biblie, „condiția ființei umane”. Întreaga Biblie poate fi, din nou, în contemporaneitate, luată ca bază a înțelegerii omului în ceea ce are el esențial: relația cu Dumnezeu, cu colectivitatea, cu sine însuși, cu legea, cu morala, cu libertatea, cu puterea, cu cei care sunt „altfel” (politic, religios, fizic). Omul biblic, răspândit în sutele de personaje ale Cărții Cărților, fie că este un individ excepțional (patriarh, rege, înțelept, proroc) sau unul obișnuit (păstor, agricultor, negustor, dregător, ostaș, preot, pescar) apare ca o ființă preculpabilizată, existența lui desfășurându-se între păcat și pedeapsă. Moartea însăși este o consecință a faptelor lui, a „păcatului originar”, ceea ce nu se întâlnește în mentalitatea nici unuia dintre popoarele orientale vecine (Ghilgameș, spre exemplu, se teme de moarte, dar nu o consideră ca pe o pedeapsă). Asupra lui apasă în permanență „interdicția metafizică”; încălcarea interdicției, „depășirea limitei” se traduc în existența biblică prin conceptul de păcat. Strămoșul umanității, Adam, a păcătuit depășind limita ce-i interzicea să cunoască: „Iar din pomul cunoștinței binelui și a răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit” (Facerea 2, 17). Așadar, cunoașterea se poate solda nu numai cu alungarea din paradis, ci mai ales cu moartea. Dar nu este oare și problema noastră, problema lui Adam? Nu se vorbește tot mai insistent despre o „morală a cunoașterii” și despre o „religie a cunoașterii”? Dilema lui Adam a devenit una a omenirii de azi: până unde avem voie să ne folosim de libertatea noastră ca să nu pierdem totul. Adam nu este unicul personaj care ne poate provoca intelectual. Personajele biblice sunt „contemporanii noștri” așa cum au fost contemporanii secolelor trecute. Strategii narative În sens estetic, Biblia apare în multe privințe, departe de concepția noastră tradițională despre opera literară. Ea este un „text” construit întru totul aparte, în epoci diverse, un text contradictoriu în planul „conținutului” și inegal valoric în planul estetic; un text ce implică o tensiune continuă și sesizabilă între cele două planuri fundamentale ale unei opere – cel semantic
31Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz și cel al expresiei. Există de aceea, pe de o parte, tendința de a reduce textul Cărții Cărților la importanța lui religios-istorică și, pe de altă parte, tendința de a-l „trăi” ca pe un text literar creat parcă după o rețetă a textualiștilor contemporani. Pentru homo religisus, Biblia rămâne cartea credinței în primul rând; pentru acel om-cititor, care, fără a renunța la credință, nu mai vede în Cartea Cărților cheia rezolvării problematicii complexe a religiei, Biblia este o antologie de diverse genuri literare, unele codificate de artele poetice europene, altele nu. Pentru că există o amplă gândire istorică, există o amplă narațiune. Nu ne mai aflăm, cum ne-a obișnuit Orientul, în fața unor inscripții, fragmente de poeme (ca cele din Manualul Ugaritic), ci în fața unor cărți întregi care narează linear, respectând raportul cauză-efect, respectând pasaje, formule, elaborând judecăți asupra textului care se află între literatură-istorie și istorie literaturizată. O narațiune însă neliberă pentru că ea trebuie să corespundă imperativelor religioase iudaice. O primă etapă în receptarea textului biblic ca text literar a constat în alegorizarea unor cărți ce păreau simple relatări de fapte, componente ale texturii narative ce trebuia să satisfacă dogma religioasă. Scotus Origenes sau Sfântul Augustin sunt interpreți ai Cărții Cărților pe care critica nouă i-ar putea numi „contemporanii noștri”. Stimulați de mulțimea pasajelor de tălmăcire a viselor sau a parabolelor, ei, ca și alți exegeți de mai târziu, considerau întâmplarea biblică drept un nucleu iradiant de sensuri care vizează un dincolo de text. Notabilă în înțelegerea poetică a textului Bibliei este și contribuția unor autori renascentiști: ei s-au oprit însă mai ales asupra acelor cărți pe care le-au numit „literatura biblică”. În secolul XVIII, clericul protestant Robert Lowth, într-o exegeză intitulată Lecture on the sacred Poetry of Hebrew, observă și comentează un „indice” prozodic fundamental al întregului text biblic – paralelismul („La început era Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”), corespondența între două secvențe, două sintagme, două versete, și consideră acest paralelism ca pe o formă de prozodie ce impune Biblia printre marile poeme ale lumii. Cam în aceeași vreme, Herder vorbește despre poezia cărților biblice: ele devin prin el o sursă mereu mai solicitată de subiecte, imagini, figuri de stil, „o fântână de cântec”, așa cum o numea mai târziu Walt Whitman. Partea cea mai întinsă a Bibliei este compusă din narațiuni ample sau chiar povestiri unitare, bine structurate; ea se constituie astfel într-un bloc narativ care nu exclude revenirile, anticipările, repetițiile, dar care, în ansamblu, se ordonează într-un sens progresiv-linear alcătuind o istorie reală și legendară în același timp. Întreaga paletă a conceptelor naratologice contemporane ar putea fi ilustrată de textul narativ al Bibliei. Cine narează, ce narează, cui narează, cum narează, de ce narează, cum este folosit timpul și spațiul în fundalul procesului narării? Iată întrebările ce se pun oricărui cititor avizat al textului biblic, cititor desigur neinteresat de izvoarele istorice ale Bibliei, nici de traducerea ei în diversele limbi europene și nici de problemele de filologie sau hermeneutică pe care le pune, ci numai de literatură, de poveștile ei. Cine narează întâmplările biblice? Evident – un narator omniscient: el știe totul despre personajele sale și îi face plăcere să ne-o spună sau să ne-o sugereze: prin anticiparea unor întâmplări, prin rememorarea altora, prin introspecțiile psihologice pe care le întreprinde, prin aprecieri asupra faptelor, gândurilor, sentimentelor sau dorințelor protagoniștilor. Naratorul omniscient pare asemenea lui Dumnezeu: numai el și Dumnezeu cunosc totul despre cei pe care-i conduc, unul spre executarea planului divin, celălalt spre executarea planului povestirii. Ca și ochiul divin, ochiul naratorului omniscient poate cuprinde perioade de timp și întinderi spațiale imense, câteva sute de ani, ca și câteva mii de kilometri sunt comprimate într-o propoziție, un paragraf, un capitol. Autorul știe ce se petrece în același timp în Mesopotamia, în Egipt, în Palestina. În consecință, multe secvențe narative încep cu adverbul tipic pentru stilul povestirii: „în acest timp…”. Naratorul omniscient este chiar mai știutor decât divinitatea: el știe când
32 Valorile literare ale bibliei Dumnezeu e mulțumit de faptele sale ori de faptele poporului său, de ce e mânios, de ce iartă („Și Dumnezeu a fost mulțumit că a făcut pe om”, Facerea). Povestitorul anonim este fie implicat în faptele personajelor sale (uneori creează impresia, ca în Faptele Apostolilor, că a luat parte la întâmplări din viața lui Petru sau Pavel), fie neimplicat. Distanța pe care o ia față de cele relatate este totuși caracteristică pentru naratorul biblic. El lasă adesea să se înțeleagă că nu a fost martor al întâmplării povestite, dar că întâmplarea a avut loc cu adevărat. Povestitorul Cărții Cărților nu gândește altfel decât Aristotel despre istoria care „minte” și despre adevărurile universale ale legendei, povestirii deci. S-ar putea vorbi despre o adevărată strategie a povestirii biblice, dependentă poate în primul rând de nevoia, chiar de obsesia credibilității. Povestitorul pare adesea că vrea să prevină suspiciunea asupra omniscienței sale și el dispune de numeroase mijloace pentru a o face, începând cu formule de tipul „în aceste zile”, care îl situează într-un spațiu al certitudinii, și până la ceea ce s-ar putea numi un Verfremdundseffekt narativ. Alteori, când emite judecăți în legătură cu faptele narate, el devine dilematic: observă existența unei duble cauzalități a evenimentelor – cea divină și cea umană. Iar atunci când nu poate judeca o faptă sau alta, o lasă în seama lui Dumnezeu; explicația ei devine astfel simplă: „așa a voit Domnul”. Strategia povestirii constă deci, între altele, în reducerea implicării emoționale a cititorului, în același timp însă ea are consecințe atât în planul narațiunii ca structură, cât și în acela al receptării. „O asemenea distanțare emoțională este – cum scrie un exeget, Shimon Bar-Efrat – precondiția unei înțelegeri clare și fără ea este imposibil să ajungi la forța ideii din narațiune”. Lirismul biblic Deși evident, cum am spus deja, „un bloc narativ”, o suită de cărți eterogene care, dacă ar fi existat un Homer evreu, ar fi putut deveni o desacralizată Odisee și Iliadă, Sfântă Scriptură este unică nu numai prin revelațiile pe care le cuprinde, prin ceea ce povestește, prin istoria unui popor, ci și prin poeticitatea ei frapantă. Împărțirea textului în versete, prozodia (marcată de „parallelismus membrorum”), cultivarea facultății „estetice” în sensul creării de impresie, „simțire” printr-un inepuizabil tezaur imagistic, fac din textul sacru unul interesant nu doar pentru teologi, ci și pentru poeticieni și poeți și lectori ai Cărții Cărților. În acest macrotext, lirismul, omniprezent în proza poetică, devine un „concentrat”, numit „cântare”. În general s-au studiat ca poezie lirică Psalmii și Cântarea lui Solomon, dar nu acestea sunt singurele structuri cu un grad sporit de poeticitate. „Cântarea”, probabil de origine cultică, intrată apoi în folclor (unde a rodit în texte parabiblice), era însoțită de instrumente muzicale, după cum reiese chiar din Biblie: lira, flautul, timpanul, cimpoiul. Ea avea un statut estetic privilegiat și nu întâmplător a fost pusă pe seama unor personalități ca Moise, Debora, David, Solomon, ș.a.m.d. Mai mult, cântarea era simțită ca mai aproape de profetică, cu alte cuvinte de sacru. Poetul era și profet iar profetul era și poet. Darul poetic ca și cel profetic, îi dădeau unei personalități un prestigiu aparte, o anumită „prestanță duhovnicească”. În acest sens amintim pasajul din Biblie când David, poet și cântăreț, uns rege, coboară, după ce îl învinge pe Saul, cu o ceată de prooroci (ceea ce o face să râdă pe soția sa, Micol) dansând și apoi el scrie un bocet, o elegie extraordinară la moartea binefăcătorului și dușmanului lui (Saul) și a prietenului său Ionatan. Cu alte cuvinte, paradigma rege-poet era o axiomă în concepția celor care au creat, colportat și redactat textul biblic. Prima încercare de încadrare în genurile liricii europene (statornicite de numeroasele poetici – de la Aristotel la clasicii francezi și după aceea) a poeziei biblice a fost aceea a lui Hermann Gunkel în studiul, celebru deja, Einleitung in die Psalmen (Introducere în Psalmi), din 1933. Savantul german se referă numai la psalmi: În Biblie există însă mai multe „capitole” de poezie lirică sau lirico-narativă. Pe lângă imnuri și rugăciuni, întâlnim balade lirice (ca aceea cântată de
33Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz Debora), poeme lirico-narative (ca acelea ale lui Ieremia numite „plângeri”), poezia sapiențială, poeme dramatice (ca Iov sau ca pastorala Cântarea Cântărilor), profeții sau poezie oraculară, meditații (ca cele ale Ecleziastului), ș.a.m.d. Încercările de poetică biblică sunt însă mai vechi și decât cele ale romanticilor (care elogiaseră la superlativ și se inspiraseră din lirica ebraică), și decât studiul lui Robert Lowth – De sacra poesia hebraeorum (1753). Ele se găsesc încă la părinții bisericii. Astfel în Didascalia Apostolorum din secolul IV d. Hr. se scria: „De cauți istorie (în Biblie) ai, de cauți poezie (s.n.) și sofistică ai, de cauți cântec (s.n.) ai psalmii”. Edictul din anul 362 al Papei Iuliu I, edict prin care se interzicea ca în școlile de pe lângă mănăstiri să se mai studieze la retorică clasicii greci și romani (ca fiind păgâni), a impulsionat, pentru scurt timp, studiul retoricii Bibliei, dar apoi s-a preferat adevăratelor texte biblice, falsuri puse pe seama autorilor „păgâni”. De aceea Sfântul Augustin afirma, în cartea sa Doctrina christiana, că mulți păgâni „se fălesc cu recursuri literare” pe care de fapt le-au luat din Sfânta Scriptură. Așa stând lucrurile, poezia biblică nu a reușit, ca aceea a lui Homer, Vergiliu, Horațiu să se impună ca obiect de studiu în dobândirea meșteșugului poetic, dar nici n-a fost uitată. Cel puțin psalmii au intrat foarte devreme în slujba religioasă și astfel, practic, nu teoretic, și nu numai „învățăceii” ci toți enoriașii, în felul acesta, și-au format o sensibilitate specifică, o calitate umană „europeană” în care intră smerenia, căința, melancolia, speranța și dragostea față de Dumnezeu. Așa s-a structurat la nivelul subconștientului colectiv „homo problematicus” european. Răfuiala de mai târziu a lui Nietzsche și apoi a lui Cioran cu creștinismul vizează tocmai acest impact între iudaism și fondul etnic al popoarelor aflate pe teritoriul Europei, cărora le-a structurat sensibilitatea, a făcut, după opinia lor, un om slab, supus, umil, nefericit, ce-și scormonește neîncetat adâncurile ființei. Creștinismul a înăbușit bestialitatea necesară din om și prin poezia Bibliei. Veniți în Canaanul civilizat după mulți ani de peregrinări prin deșert, cu o cultură săracă predominant folclorică, evreii aveau nevoie să se pună de acord prin arta cea mai prețuită de ei – arta cuvântului, cu vecinii. Lirica babiloniană, ugaritică și egipteană au „mobilizat” talentul poporului evreu care, până la urmă, a creat Cartea Cărților. Dacă ar fi să ne oprim doar la figura prozodică numită de pastorul Robert Lowth, în prelegerile sale academice, „parallelismus membrorm” (și definită de el ca „o corespondență dintre un verset sau rând cu altul, corespondență ce poate presupune sinonimie, omonimie, parafrază, tautologie”), am constata că evreii sunt „originali în neoriginalitate”, că ei s-au ghidat în creația poetică după legile esteticii identității (estetică ce presupune preluarea și revalorificarea clișeelor poetice). Din Manualul Ugaritic publicat de Cyrus Herzel Gordon în Analecta Orientalia XXXV, Roma, 1955, rezultă faptul că există numeroase coincidențe între lirica ebraică și cea ugaritică, în ce privește „parallelismus membrorum”. La fel, dacă citim antologia de poezie veche egipteană a lui Siegfried Schott – Cântece de dragoste vechi egiptene, publicată în 1950 (Altegyptische Liebelieder) sau Antologia de imnuri și rugăciuni asiro-babiloniene a lui Marie-Joseph Seaux (Hymnes et Prieres aux Diaux de Babylonie et d’Asyrie., 1976), ajungem la „izvoarele” mai îndepărtate ale pastoralei alegorice atribuite regelui Solomon numite de autorul Vulgatei „Cântarea Cântărilor”, sau ale imnurilor (numite „laude” în Evul Mediu). Fără a cunoaște poezia helenismului, exprimarea erudită și „ornamentală” imagistic a acestei epoci supercivilizate, nu ne-am putea explica esteticitatea ultimelor cărți ale Bibliei, după cum fără a lua în considerație, în sens invers, Biblia, nu am putea înțelege oboseala, tendința spre problematizare a stoicilor, înțelepciunea mâhnită a Eclaziastului, cel pentru care viața este „vânare de vânt”. În 1963, un cercetător german, poetician al Bibliei, Stanley Gevirtz a publicat un studiu ce se bazează pe datele din Manualul Ugaritic al lui Cyrus Herzel Gordon. Autorul german analizează în paralel câteva specii de „parallelismus membrorum” constatând coincidențele ugarito-ebraice,
34 Valorile literare ale bibliei coincidențe neîntâmplătoare dacă ne gândim că, în vecinătatea „patriei” evreilor, era „micul Paris” al Canaanului, o cetate supercivilizată, puternic influențată de cultura egipteană, cetatea Ugarit. Reluăm câteva dintre paralelismele comune textelor ugaritice și celor biblice analizate de Gevirz: Paralelismul cap-creștet: „Leul poate să zdrobească capul tău”m „Leul Thh – SM – BL creștetul tău (MU, 127,35) sau „Smalț va fi turnat pe capul meu” / Albastru pe creștetul tău” (MU, II, Aght 6, 36-37); în Binecuvântarea lui Iacov găsim: „Aceste binecuvântări să fie pe capul lui Iosif / pe creștetul celui mai ales dintre frații săi” (Facerea, 49, 26), sau „Să se întoarcă nedreptatea pe capul lui / și pe creștetul lui silnicia să coboare” (Psalmul 17, 16); Un alt gen de paralelism în ambele arii poetice, ugaritică și ebraică: „El adulmecă argintul la mii / Aurul la zeci de mii” (MU, 26, 54) iar în Deuteronomul 30, 30 citim: „Cum ar putea unul să pună pe fugă o mie și doi zece mii”, sau „Dar oare Domnului îi va plăcea miile de berbeci / zecile de mii de râuri de undelemn” (Miheia 6, 7). Poetul anonim prelua, ca un bun meseriaș, acele expresii care erau verificate din punct de vedere estetic și le folosea pentru a-și transmite mesajul său, cu totul altul decât cel al poemelor după care își forma stilul poetic. Este neîndoios faptul că lirismul biblic, sublimat în „cântări”, poeme și profeții, a avut o funcție cultică, alta didactică, în sensul de formare a unui om, altul decât cel păgân. Dar chiar dacă destinația „cântărilor” (rugăciuni, lamentații, imnuri sau laude) a fost una cultică, nu trebuie subestimată dimensiunea lor formativă. Și, dacă din punct de vedere al sensibilității, popoarele de sorginte culturală mediteraneană arată astăzi într-un fel devenit simplu „occidental”, care și la formarea acestui chip a contribuit, punând în mișcare subteranele colective și individuale și poezia biblică, indiferent de genul căruia i-a aparținut. Lirismul biblic este, cum mai remarcam, o structură complexă, traducând ceea ce s-a numit „a simți biblic”: exaltare imnică, smerenie, căință, dorință de răzbunare, speranță într-o fericire viitoare, o fericire individuală care se confundă cu fericirea poporului, a Ierusalimului, etc. În perioada helenistică și poezia biblică se desparte probabil de acompaniamentul muzical, ea nu mai este „un recitativ”, ea se scrie pentru a fi citită. Bogăția imagistică și rafinamentul stilistic în general tinde către o sporire a coeficientului de poeticitate când textul nu mai era destinat recitării, ci lecturii. Redescoperind poezia Bibliei, romanticii se entuziasmau în primul rând de tropii ei, de comparațiile, epitetele cu parfum exotic, imagini venite dintr-un Orient straniu, unde hiperbola nu deranja, repetiția în aceleași metafore de asemenea, libertatea barocă de asociere a cuvintelor fiind nelimitată. Și chiar cititorii de astăzi, după ce au trecut prin atâtea secole de poezie, rămân vrăjiți de imaginile acestor „cântări”, unele deja intrate și în cultura poetică europeană de multe secole prin psalmi și Cântarea Cântărilor. Câteva exemple: „Ca ploaia să curgă învățătura mea și graiurile mele ca roua, ca bura pe verdeață și ca ploaia repede pe iarbă” (Dr. 32, 2); „Când ieșeai tu Doamne din Seir / Când treceai tu peste câmpiile Edomului / Pământul se cutremura și cerurile se topeau / Norii picurau picuri de ploaie / Munții se năruiau înaintea Domnului” (Jd. 6, 4-5); „Cel ce slujește cu temere de Dumnezeu / E ca lumina dimineții când răsare soarele / E ca dimineața fără nori / Ca razeșe după ploaie ce fac să răsară iarba din pământ” (II Regi 23, 3-5); „Oare omul pe pământ nu e el ca într-o slujbă ostășească și zilele lui nu sunt ca cele ale unui simbriaș” (Iov 7, 1); „În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule” (Ps. 41, 1); „Că s-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca uscăciunea s-au făcut” (Ps. 101, 4); „și am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este curvă, inima ei este un hoț și mâinile ei sunt cătușe” (Ecl. 7, 26); „Ochii mei sfârșiră de
35Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia, măruntaiele mele fierb și se varsă pe pământ când copiii și pruncii stau sleiți de putere în piețele cetății” (Pl. lui Ieremia 2, 16); etc. Se știe că psalmii, mai mult sau mai puțin prelucrați, folclorizați au folosit în oficierea liturgică încă din primele secole de creștinism. Apoi au apărut rugăciuni, imnuri, elogii cu mesaj religios inspirate din psalmii biblici. Și poezia românească a fost influențată mai ales de psalmi, dar nu numai. Nu este vorba despre poezia scrisă de clerici, ci despre aceea a laicilor care au ținut să se mărturisească în „cântare” religioasă: rugăciune, imn, poeme, uneori intitulate chiar psalmi, alteori cu titluri sugestive din lirica biblică. De la Petru Cercel la Nichita Stănescu, de la Radu Stanca la Lucian Blaga și Arghezi, de la Magda Isanos la Ana Blandiana, de la Nichifor Crainic la Vasile Voiculescu, de la Vasile Cârlova șa St. O. Iosif, de la Ion Vinea la Mihai Ursachi și Nicolae Ionel, poeții români vin să completeze un imens florilegeiu de poezie de sorginte biblică. Și oare Cântarea României a lui Alecu Russo poate fi citită fără să ne amintească de Cântarea lui Solomon? Lirica europeană religioasă și laică nu poate fi concepută în afara „cântecului” biblic, o parte a Cărții Sfinte care l-a ajutat pe omul creștin să se pătrundă de credință și prin intermediul „cântării”, nu numai al povestirii și a narațiunii istorice. Imaginarul artistic și literar european nu poate fi conceput fără personajele și întâmplările Bibliei, iar poezia lirică fără „cântările ei”. Bibliografie: Abraham Albert Avni, The Bible and Romanticism. The Old Testament in Germany and French Romantic Poetry, The Hague, Paris, Monton, 1969. André la Cocque, Paul Ricoeur, Cum să înțelegem Biblia, Editura Polirom, Iași, 2002. Étienne Charpentier, Să citim Vechiul Testament, Editura Arhiepiscopiei Romano Catolice, București, 1998. Viorica S. Constantinescu, Mihai Capșa, Irina Hăilă, Livia Iacob, Omul biblic (schiță tipologică), Editura Institutul European, Iași, 2012.
36 O poveste de dragoste din vreme de război O POVESTE DE DRAGOSTE DIN VREME DE RĂZBOI profesor dr. Gheorghe BRÂNZEI Studiul este o încercare de a aduce în atenţia cititorilor de literatură un roman al lui Gib I. Mihăescu (Rusoaica), pe care critica secolului al XX-lea l-a trecut (pe nedrept!) sub tăcere. Eroul se conturează din cioburi de iubire, pe care autorul le plasează într-un interesant joc de puzzle, ca imagine emblematică a unei spiritualităţi cu valori răsturnate de starea de asediu creată de război. Conflictul este întreţinut de o vădită intenţie de ambiguizare, bogat configurată în roman. Aşadar, citiţi (deocamdată!) despre romanul Rusoaica al lui Gib I. Mihăescu! Cu mulţi ani în urmă, pe atunci pe când gustul pentru lectură era încă dirijat de pedagogi cu suflet mare şi cultură profesională solidă, un prieten mi-a reproşat, cu o vădită intenţie de surclasare a sinelui intelectual: Eu nu pot să cred că, până la această dată, nu ai citit Rusoaica! Eu pot să-ţi confirm că ai rostit adevărul, îi replicai, vădit înciudat de atacul fără menajamente la care se deda. Şi ce dacă n-am citit Rusoaica? Discuţia a mai rămas un timp fără ecou. Şi ce dacă n-am citit Rusoaica? îmi revenea mereu în memorie răspunsul total neinspirat, pe care, sub imperiul unei uşurinţe de moment, l-am lăsat să zboare. Şi ce dacă n-am citit Rusoaica? Peste câţiva ani, cu mare greutate, am dat peste cartea lui Gib I. Mihăescu, pe care am citit-o cu înfrigurarea adolescentină cu care ar fi trebuit s-o citesc la vreme. De atunci, n-am mai avut ocazia să-i pot spune prietenului meu impresiile cu care lectura cărţii m-a binecuvântat. Apărut în anul 1933, romanul Rusoaica se constituie într-o adevărată capodoperă a lui Gib I. Mihăescu. Afirmaţia aceasta, îndrăzneaţă, o voi demonstra cu armele specifice lectorului format. Punctul de plecare al romanului îl constituie nuvela cu acelaşi titlu, apărută în anul 1930, în revista „Gândirea”. Eroul nuvelei este un tânăr ofiţer, care, dintr-o răsuflare, povesteşte o experienţă trăită pe frontul primului război mondial, când activase ca grănicer pe Nistru. Aflăm din nuvelă că ordinul de transfer pe graniţă este un fel de balsam pentru tânărul ofiţer, care este silit, astfel, să pună capăt unei vieţi dezordonate, cu multe chefuri, cu partide interminabile de cărţi şi cu aventuri erotice. Pentru ca trecerea să-i fie mai domoală, eroul nuvelei se înarmează cu savante volume de filosofie, matematică, istorie şi ştiinţe şi pleacă pe graniţă, întru izbăvirea de vechiul stil de viaţă: „Aici, mi-am spus cu toată încrederea, aici voi deveni alt om… Fii slăvită sfântă singurătate…”, exclamă eroul proaspăt descins pe malul bătrânului Nistru. Însă, e greu de găsit tihna în aceste locuri. Situaţia de pe graniţă este, întrucâtva, asemănătoare celei de pe front. Noapte de noapte, grupuri mari de transfugi forţează graniţa, aducând cu ele împuţinarea liniştii eroului nostru şi, simultan, o bogăţie de experienţă de viaţă. Nucleul epic al nuvelei se reduce la un eveniment care vine să tulbure liniştea mult râvnită a tânărului ofiţer. Într-o zi, în aria de supraveghere a eroului, nimeresc doi tineri logodnici, goniţi din fiefurile lor aristocratice de Revoluţie. Faţă de aceştia, tânărul ofiţer are o atitudine
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv
Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv

Recomendados

CERCETARI DIDACTICE IN GEOGRAFIE.pdf
CERCETARI DIDACTICE IN GEOGRAFIE.pdfCERCETARI DIDACTICE IN GEOGRAFIE.pdf
CERCETARI DIDACTICE IN GEOGRAFIE.pdfCarmenMihaelaMurariu
 
Angela HĂBĂŞESCU, Olga DASCAL. Universul publicaţiilor periodice din domeniul...
Angela HĂBĂŞESCU, Olga DASCAL. Universul publicaţiilor periodice din domeniul...Angela HĂBĂŞESCU, Olga DASCAL. Universul publicaţiilor periodice din domeniul...
Angela HĂBĂŞESCU, Olga DASCAL. Universul publicaţiilor periodice din domeniul...Scientific Library of Alecu Russo State University Balts Moldova
 
Copiii si copilaria editia 2014
Copiii si copilaria editia 2014Copiii si copilaria editia 2014
Copiii si copilaria editia 2014Biblioteci Bihorene
 
Prezentare Liceul Teoretic Periam
Prezentare Liceul Teoretic PeriamPrezentare Liceul Teoretic Periam
Prezentare Liceul Teoretic Periamprimariaperiam2011
 
Infocus 6
Infocus 6Infocus 6
Infocus 6Grupul Şcolar Industrial "Anghel Saligny", Brăila
 
Omul
OmulOmul
OmulTimofte Gabriela
 
Risks of search engine dependency and its influence on data quality
Risks of search engine dependency and its influence on data qualityRisks of search engine dependency and its influence on data quality
Risks of search engine dependency and its influence on data qualityNanor
 
Día del Voluntariado 2013
Día del Voluntariado 2013Día del Voluntariado 2013
Día del Voluntariado 2013Cáritas Diocesana de Zaragoza
 

Recomendados

CERCETARI DIDACTICE IN GEOGRAFIE.pdf
CERCETARI DIDACTICE IN GEOGRAFIE.pdfCERCETARI DIDACTICE IN GEOGRAFIE.pdf
CERCETARI DIDACTICE IN GEOGRAFIE.pdfCarmenMihaelaMurariu
 
Angela HĂBĂŞESCU, Olga DASCAL. Universul publicaţiilor periodice din domeniul...
Angela HĂBĂŞESCU, Olga DASCAL. Universul publicaţiilor periodice din domeniul...Angela HĂBĂŞESCU, Olga DASCAL. Universul publicaţiilor periodice din domeniul...
Angela HĂBĂŞESCU, Olga DASCAL. Universul publicaţiilor periodice din domeniul...Scientific Library of Alecu Russo State University Balts Moldova
 
Copiii si copilaria editia 2014
Copiii si copilaria editia 2014Copiii si copilaria editia 2014
Copiii si copilaria editia 2014Biblioteci Bihorene
 
Prezentare Liceul Teoretic Periam
Prezentare Liceul Teoretic PeriamPrezentare Liceul Teoretic Periam
Prezentare Liceul Teoretic Periamprimariaperiam2011
 
Infocus 6
Infocus 6Infocus 6
Infocus 6Grupul Şcolar Industrial "Anghel Saligny", Brăila
 
Omul
OmulOmul
OmulTimofte Gabriela
 
Risks of search engine dependency and its influence on data quality
Risks of search engine dependency and its influence on data qualityRisks of search engine dependency and its influence on data quality
Risks of search engine dependency and its influence on data qualityNanor
 
Día del Voluntariado 2013
Día del Voluntariado 2013Día del Voluntariado 2013
Día del Voluntariado 2013Cáritas Diocesana de Zaragoza
 
Triomarkets Presentation-EN-12pages
Triomarkets Presentation-EN-12pagesTriomarkets Presentation-EN-12pages
Triomarkets Presentation-EN-12pagesCyril Ran
 
Ritorno ad Oropa - presentazione iniziativa
Ritorno ad Oropa - presentazione iniziativaRitorno ad Oropa - presentazione iniziativa
Ritorno ad Oropa - presentazione iniziativaQuotidiano Piemontese
 
Ny teknik på webben
Ny teknik på webbenNy teknik på webben
Ny teknik på webbenPer Axbom
 
Taller aprender emprendiendo y controlando. Jon Icazurriaga.
Taller aprender emprendiendo y controlando. Jon Icazurriaga.Taller aprender emprendiendo y controlando. Jon Icazurriaga.
Taller aprender emprendiendo y controlando. Jon Icazurriaga.EOI Escuela de Organización Industrial
 
Sagemcom D530P Digital Cordless Phone User Guide
Sagemcom D530P Digital Cordless Phone User GuideSagemcom D530P Digital Cordless Phone User Guide
Sagemcom D530P Digital Cordless Phone User GuideTelephones Online
 
2016 VLM CORPORATE PROFILE april
2016 VLM CORPORATE PROFILE april2016 VLM CORPORATE PROFILE april
2016 VLM CORPORATE PROFILE aprilLoic Bellet
 
Reunión principio de curso
Reunión principio de cursoReunión principio de curso
Reunión principio de cursoMyriam Díaz Morales
 
A smart way to solve potential floods due to climate change
A smart way to solve potential floods due to climate change A smart way to solve potential floods due to climate change
A smart way to solve potential floods due to climate change TECNIO Centre EASY & Smart Cities Master
 
Geografia
GeografiaGeografia
GeografiaSilvana Briseno
 
Ciudadanía digital 10 b
Ciudadanía digital 10 bCiudadanía digital 10 b
Ciudadanía digital 10 bjurani8
 
TDD Mini Workshop @ Bucharest JUG 2014 04 24
TDD Mini Workshop @ Bucharest JUG 2014 04 24TDD Mini Workshop @ Bucharest JUG 2014 04 24
TDD Mini Workshop @ Bucharest JUG 2014 04 24Adi Bolboaca
 
Auca
AucaAuca
Aucasandroalfaro
 
2 old wine in new bottle
2 old wine in new bottle2 old wine in new bottle
2 old wine in new bottleglichone1
 
Media '08 - Presentation by Benjamin Joffe
Media '08 - Presentation by Benjamin JoffeMedia '08 - Presentation by Benjamin Joffe
Media '08 - Presentation by Benjamin JoffeMegan Elliott
 
Gamma Soft Use Cases
Gamma Soft Use CasesGamma Soft Use Cases
Gamma Soft Use CasesGamma Soft
 
familia
familiafamilia
familiaLineth Villarroel Panozo
 
Violencia contra los ancianos
Violencia contra los ancianosViolencia contra los ancianos
Violencia contra los ancianosCarlos Castillo
 
Periodismo y Moda Presentacion
Periodismo y Moda PresentacionPeriodismo y Moda Presentacion
Periodismo y Moda PresentacionCrisleyra Acevedo
 
Situación actual y futura de Alimentos y Complementos incluyendo Extractos Ve...
Situación actual y futura de Alimentos y Complementos incluyendo Extractos Ve...Situación actual y futura de Alimentos y Complementos incluyendo Extractos Ve...
Situación actual y futura de Alimentos y Complementos incluyendo Extractos Ve...Castilla La Mancha Leadership
 
Marketing Radical
Marketing RadicalMarketing Radical
Marketing RadicalNicola Origgi
 
Dascalulde ieri si de azi, nr. 15, septembrie 2019
Dascalulde ieri si de azi, nr. 15, septembrie 2019Dascalulde ieri si de azi, nr. 15, septembrie 2019
Dascalulde ieri si de azi, nr. 15, septembrie 2019Nicole France
 
Prezentare a Liceului Teoretic Ioan Slavici Panciu 2003
Prezentare a Liceului Teoretic Ioan Slavici Panciu 2003Prezentare a Liceului Teoretic Ioan Slavici Panciu 2003
Prezentare a Liceului Teoretic Ioan Slavici Panciu 2003Maricica Apreutesei
 

Mais conteúdo relacionado

Destaque

Triomarkets Presentation-EN-12pages
Triomarkets Presentation-EN-12pagesTriomarkets Presentation-EN-12pages
Triomarkets Presentation-EN-12pagesCyril Ran
 
Ritorno ad Oropa - presentazione iniziativa
Ritorno ad Oropa - presentazione iniziativaRitorno ad Oropa - presentazione iniziativa
Ritorno ad Oropa - presentazione iniziativaQuotidiano Piemontese
 
Ny teknik på webben
Ny teknik på webbenNy teknik på webben
Ny teknik på webbenPer Axbom
 
Sagemcom D530P Digital Cordless Phone User Guide
Sagemcom D530P Digital Cordless Phone User GuideSagemcom D530P Digital Cordless Phone User Guide
Sagemcom D530P Digital Cordless Phone User GuideTelephones Online
 
2016 VLM CORPORATE PROFILE april
2016 VLM CORPORATE PROFILE april2016 VLM CORPORATE PROFILE april
2016 VLM CORPORATE PROFILE aprilLoic Bellet
 
Ciudadanía digital 10 b
Ciudadanía digital 10 bCiudadanía digital 10 b
Ciudadanía digital 10 bjurani8
 
TDD Mini Workshop @ Bucharest JUG 2014 04 24
TDD Mini Workshop @ Bucharest JUG 2014 04 24TDD Mini Workshop @ Bucharest JUG 2014 04 24
TDD Mini Workshop @ Bucharest JUG 2014 04 24Adi Bolboaca
 
2 old wine in new bottle
2 old wine in new bottle2 old wine in new bottle
2 old wine in new bottleglichone1
 
Media '08 - Presentation by Benjamin Joffe
Media '08 - Presentation by Benjamin JoffeMedia '08 - Presentation by Benjamin Joffe
Media '08 - Presentation by Benjamin JoffeMegan Elliott
 
Gamma Soft Use Cases
Gamma Soft Use CasesGamma Soft Use Cases
Gamma Soft Use CasesGamma Soft
 
Violencia contra los ancianos
Violencia contra los ancianosViolencia contra los ancianos
Violencia contra los ancianosCarlos Castillo
 
Periodismo y Moda Presentacion
Periodismo y Moda PresentacionPeriodismo y Moda Presentacion
Periodismo y Moda PresentacionCrisleyra Acevedo
 
Situación actual y futura de Alimentos y Complementos incluyendo Extractos Ve...
Situación actual y futura de Alimentos y Complementos incluyendo Extractos Ve...Situación actual y futura de Alimentos y Complementos incluyendo Extractos Ve...
Situación actual y futura de Alimentos y Complementos incluyendo Extractos Ve...Castilla La Mancha Leadership
 

Destaque (20)

Triomarkets Presentation-EN-12pages
Triomarkets Presentation-EN-12pagesTriomarkets Presentation-EN-12pages
Triomarkets Presentation-EN-12pages
 
Ritorno ad Oropa - presentazione iniziativa
Ritorno ad Oropa - presentazione iniziativaRitorno ad Oropa - presentazione iniziativa
Ritorno ad Oropa - presentazione iniziativa
 
Ny teknik på webben
Ny teknik på webbenNy teknik på webben
Ny teknik på webben
 
Taller aprender emprendiendo y controlando. Jon Icazurriaga.
Taller aprender emprendiendo y controlando. Jon Icazurriaga.Taller aprender emprendiendo y controlando. Jon Icazurriaga.
Taller aprender emprendiendo y controlando. Jon Icazurriaga.
 
Sagemcom D530P Digital Cordless Phone User Guide
Sagemcom D530P Digital Cordless Phone User GuideSagemcom D530P Digital Cordless Phone User Guide
Sagemcom D530P Digital Cordless Phone User Guide
 
2016 VLM CORPORATE PROFILE april
2016 VLM CORPORATE PROFILE april2016 VLM CORPORATE PROFILE april
2016 VLM CORPORATE PROFILE april
 
Reunión principio de curso
Reunión principio de cursoReunión principio de curso
Reunión principio de curso
 
A smart way to solve potential floods due to climate change
A smart way to solve potential floods due to climate change A smart way to solve potential floods due to climate change
A smart way to solve potential floods due to climate change
 
Geografia
GeografiaGeografia
Geografia
 
Ciudadanía digital 10 b
Ciudadanía digital 10 bCiudadanía digital 10 b
Ciudadanía digital 10 b
 
TDD Mini Workshop @ Bucharest JUG 2014 04 24
TDD Mini Workshop @ Bucharest JUG 2014 04 24TDD Mini Workshop @ Bucharest JUG 2014 04 24
TDD Mini Workshop @ Bucharest JUG 2014 04 24
 
Auca
AucaAuca
Auca
 
2 old wine in new bottle
2 old wine in new bottle2 old wine in new bottle
2 old wine in new bottle
 
Media '08 - Presentation by Benjamin Joffe
Media '08 - Presentation by Benjamin JoffeMedia '08 - Presentation by Benjamin Joffe
Media '08 - Presentation by Benjamin Joffe
 
Gamma Soft Use Cases
Gamma Soft Use CasesGamma Soft Use Cases
Gamma Soft Use Cases
 
familia
familiafamilia
familia
 
Violencia contra los ancianos
Violencia contra los ancianosViolencia contra los ancianos
Violencia contra los ancianos
 
Periodismo y Moda Presentacion
Periodismo y Moda PresentacionPeriodismo y Moda Presentacion
Periodismo y Moda Presentacion
 
Situación actual y futura de Alimentos y Complementos incluyendo Extractos Ve...
Situación actual y futura de Alimentos y Complementos incluyendo Extractos Ve...Situación actual y futura de Alimentos y Complementos incluyendo Extractos Ve...
Situación actual y futura de Alimentos y Complementos incluyendo Extractos Ve...
 
Marketing Radical
Marketing RadicalMarketing Radical
Marketing Radical
 

Semelhante a Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv

Dascalulde ieri si de azi, nr. 15, septembrie 2019
Dascalulde ieri si de azi, nr. 15, septembrie 2019Dascalulde ieri si de azi, nr. 15, septembrie 2019
Dascalulde ieri si de azi, nr. 15, septembrie 2019Nicole France
 
Prezentare a Liceului Teoretic Ioan Slavici Panciu 2003
Prezentare a Liceului Teoretic Ioan Slavici Panciu 2003Prezentare a Liceului Teoretic Ioan Slavici Panciu 2003
Prezentare a Liceului Teoretic Ioan Slavici Panciu 2003Maricica Apreutesei
 
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș Claudia Popescu
 
Proiect international.traditii si obiceiuri
Proiect international.traditii si obiceiuriProiect international.traditii si obiceiuri
Proiect international.traditii si obiceiuriaidarosianu
 
Proiect transnational_ Natura - carte de înțelepciune Lic W. Shakespeare tim...
Proiect transnational_ Natura - carte de înțelepciune Lic W. Shakespeare tim...Proiect transnational_ Natura - carte de înțelepciune Lic W. Shakespeare tim...
Proiect transnational_ Natura - carte de înțelepciune Lic W. Shakespeare tim...Adriana Drai
 
Orizonturi culturale, revista nr 1, sc. gimnaziala petru poni cucuteni
Orizonturi culturale, revista nr 1, sc. gimnaziala petru poni cucuteniOrizonturi culturale, revista nr 1, sc. gimnaziala petru poni cucuteni
Orizonturi culturale, revista nr 1, sc. gimnaziala petru poni cucuteniRaluca Mariana Ciudin
 
Raport proiect vera filimon
Raport proiect vera filimonRaport proiect vera filimon
Raport proiect vera filimonVeraStinca
 
Proiect Ursuletul calator_ Lic W. Shakespeare_Timisoara
Proiect Ursuletul calator_ Lic W. Shakespeare_TimisoaraProiect Ursuletul calator_ Lic W. Shakespeare_Timisoara
Proiect Ursuletul calator_ Lic W. Shakespeare_TimisoaraAdriana Drai
 
Microsoft PowerPoint - PREZENTARE LICEU 2014.ppt.pptx [Doar în citire].pdf
Microsoft PowerPoint - PREZENTARE LICEU 2014.ppt.pptx [Doar în citire].pdfMicrosoft PowerPoint - PREZENTARE LICEU 2014.ppt.pptx [Doar în citire].pdf
Microsoft PowerPoint - PREZENTARE LICEU 2014.ppt.pptx [Doar în citire].pdfgafar5
 
23 aprilie - Ziua națională de sensibilizare privind bibliotecile. Biblioteca...
23 aprilie - Ziua națională de sensibilizare privind bibliotecile. Biblioteca...23 aprilie - Ziua națională de sensibilizare privind bibliotecile. Biblioteca...
23 aprilie - Ziua națională de sensibilizare privind bibliotecile. Biblioteca...Biblioteca Științifică USARB
 

Semelhante a Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv (20)

Dascalulde ieri si de azi, nr. 15, septembrie 2019
Dascalulde ieri si de azi, nr. 15, septembrie 2019Dascalulde ieri si de azi, nr. 15, septembrie 2019
Dascalulde ieri si de azi, nr. 15, septembrie 2019
 
Prezentare a Liceului Teoretic Ioan Slavici Panciu 2003
Prezentare a Liceului Teoretic Ioan Slavici Panciu 2003Prezentare a Liceului Teoretic Ioan Slavici Panciu 2003
Prezentare a Liceului Teoretic Ioan Slavici Panciu 2003
 
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș
 
Casa Culturala CACOVA
Casa Culturala CACOVACasa Culturala CACOVA
Casa Culturala CACOVA
 
Ana Staicu , Daniela Sima Bucuresti Integrarea Socioculturala
Ana Staicu , Daniela Sima Bucuresti Integrarea SocioculturalaAna Staicu , Daniela Sima Bucuresti Integrarea Socioculturala
Ana Staicu , Daniela Sima Bucuresti Integrarea Socioculturala
 
Proiect international.traditii si obiceiuri
Proiect international.traditii si obiceiuriProiect international.traditii si obiceiuri
Proiect international.traditii si obiceiuri
 
Proiect transnational_ Natura - carte de înțelepciune Lic W. Shakespeare tim...
Proiect transnational_ Natura - carte de înțelepciune Lic W. Shakespeare tim...Proiect transnational_ Natura - carte de înțelepciune Lic W. Shakespeare tim...
Proiect transnational_ Natura - carte de înțelepciune Lic W. Shakespeare tim...
 
Povestea scolii mele(1)
Povestea scolii mele(1)Povestea scolii mele(1)
Povestea scolii mele(1)
 
Elena ŢURCAN. Arta şi educaţia artistică la un deceniu de apariţie.
Elena ŢURCAN. Arta şi educaţia artistică la un deceniu de apariţie. Elena ŢURCAN. Arta şi educaţia artistică la un deceniu de apariţie.
Elena ŢURCAN. Arta şi educaţia artistică la un deceniu de apariţie.
 
Orizonturi culturale, revista nr 1, sc. gimnaziala petru poni cucuteni
Orizonturi culturale, revista nr 1, sc. gimnaziala petru poni cucuteniOrizonturi culturale, revista nr 1, sc. gimnaziala petru poni cucuteni
Orizonturi culturale, revista nr 1, sc. gimnaziala petru poni cucuteni
 
Traditii 2
Traditii 2Traditii 2
Traditii 2
 
Bibliopolis 2019, vol. 73, nr. 2
Bibliopolis 2019, vol. 73, nr. 2Bibliopolis 2019, vol. 73, nr. 2
Bibliopolis 2019, vol. 73, nr. 2
 
Raport proiect vera filimon
Raport proiect vera filimonRaport proiect vera filimon
Raport proiect vera filimon
 
Proiect Ursuletul calator_ Lic W. Shakespeare_Timisoara
Proiect Ursuletul calator_ Lic W. Shakespeare_TimisoaraProiect Ursuletul calator_ Lic W. Shakespeare_Timisoara
Proiect Ursuletul calator_ Lic W. Shakespeare_Timisoara
 
Microsoft PowerPoint - PREZENTARE LICEU 2014.ppt.pptx [Doar în citire].pdf
Microsoft PowerPoint - PREZENTARE LICEU 2014.ppt.pptx [Doar în citire].pdfMicrosoft PowerPoint - PREZENTARE LICEU 2014.ppt.pptx [Doar în citire].pdf
Microsoft PowerPoint - PREZENTARE LICEU 2014.ppt.pptx [Doar în citire].pdf
 
Lucia muresan final
Lucia muresan finalLucia muresan final
Lucia muresan final
 
Lucia muresan final
Lucia muresan finalLucia muresan final
Lucia muresan final
 
Sobieski-Camerzan, Rodica, Dulschi, Silvia. Ziua Naţională de Sensibilizare î...
Sobieski-Camerzan, Rodica, Dulschi, Silvia. Ziua Naţională de Sensibilizare î...Sobieski-Camerzan, Rodica, Dulschi, Silvia. Ziua Naţională de Sensibilizare î...
Sobieski-Camerzan, Rodica, Dulschi, Silvia. Ziua Naţională de Sensibilizare î...
 
23 aprilie - Ziua națională de sensibilizare privind bibliotecile. Biblioteca...
23 aprilie - Ziua națională de sensibilizare privind bibliotecile. Biblioteca...23 aprilie - Ziua națională de sensibilizare privind bibliotecile. Biblioteca...
23 aprilie - Ziua națională de sensibilizare privind bibliotecile. Biblioteca...
 
Elena Harconita, Lina Mihaluta. CONFERINŢA ŞTIINŢIFICĂ BIBLIOTECA UNIVERSITAR...
Elena Harconita, Lina Mihaluta. CONFERINŢA ŞTIINŢIFICĂ BIBLIOTECA UNIVERSITAR...Elena Harconita, Lina Mihaluta. CONFERINŢA ŞTIINŢIFICĂ BIBLIOTECA UNIVERSITAR...
Elena Harconita, Lina Mihaluta. CONFERINŢA ŞTIINŢIFICĂ BIBLIOTECA UNIVERSITAR...
 

Anuar Liceul Carol 2015 Interactiv

  • 1.
  • 2.
  • 3. 1Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz Liceul CAROL I Bicaz ANUAR 2015
  • 4. 2 Anuar – Liceul Carol I, Bicaz Redactor: prof. dr. Mihai Capşa-Togan Coperta: Weget Enterprise | Groningen | Olanda & Cristea Turică Corector - colectivul de redacţie Tehnoredactor: Paleu Raluca | autorii DTP: Cristea Turică şi Alexandru Ioan Turică | www.dinprovincie.ro Colegiul redacţional: dir. prof. Rodica Iorga, dir. adj. prof. George Lazar, prof. univ. dr. Constantin Dram, prof. Gianina Hreniuc, prof. Florin Huţanu, prof. Mihaela Apetroie, prof. dr. Mihai Capşa-Togan Colectivul de redacţie: prof. Gianina Hreniuc, prof. Florin Huţanu, prof. Mihaela Apetroie, prof. dr. Mihai Capşa-Togan © 2015 Liceul Carol I, Bicaz Această publicaţie periodică este protejată prin copyright. Reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea prin orice mijloace şi sub orice formă, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum şi alte fapte similare savârşite fără permisiunea scrisă a deţinătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale şi se pedepsesc penal şi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare. Liceul Carol I, Bicaz, România Bulevardul Republicii, nr. 21 www.liceulcaroli.ro ISSN 2393 – 2627 ISSN-L 2393 – 2627
  • 5. 3Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz Cuprins PREFAŢĂ.9 profesor dr. Gheorghe BRÂNZEI Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ I. „ORICE-NCEPUT SE VREA FECUND...”.11 LICEUL CAROL I, UN NOU NUME, UN NOU CONTEXT .13 profesor dir. adj. George LAZĂR Liceul Carol I - Bicaz PE DRUMUL DEVENIRII ... .16 profesor univ. dr. Virgiliu Eustaţiu RADULIAN fost director al Liceului Carol I - Bicaz ANII DE UCENICIE LA LICEUL TEORETIC DIN BICAZ .20 profesor Mihai LUPUȘORU fost director al Liceului Carol I - Bicaz FORTUNA AUDACES JUVAT! .23 profesor Mihai Emilian MANCAŞ fost director al Liceului Carol I - Bicaz II. MAGISTER .26 MINUNATUL SECOL AL XIX-LEA, CA O „ALTĂ PLANETĂ” .27 profesor univ. dr. Constantin DRAM Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” - Iaşi VALORILE LITERARE ALE BIBLIEI .30 profesor univ. dr. Viorica S. CONSTANTINESCU Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” - Iaşi O POVESTE DE DRAGOSTE DIN VREME DE RĂZBOI .36 profesor dr. Gheorghe BRÂNZEI Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ MAREŞALUL ION ANTONESCU EROU, MARTIR SAU CRIMINAL DE RĂZBOI .40 profesor Dragomir OPREA fost director al Liceului Carol I - Bicaz
  • 6. 4 ROMANIAN WOMEN DEVOTED TO THE CELESTIAL VAULT .46 dr. Magda STAVINSCHI Institutul Astronomic al Academiei Române THE CHANGING MEDICAL DEVICE REGULATORY CLIMATE .49 dr. Kenneth K. KLEINHENZ Vice President, Global Regulatory Affairs - San Diego III. LYCEUM AMICUS.62 CATHARSIS ŞI MIMESIS (I) PSEUDO-MORFOLOGIE A TEXTULUI DRAMATIC .63 profesor dr. Ada POPOVICI Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” - Piatra Neamţ CÂTEVA REPERE LITERARE LA BICAZ .83 profesor-scriitor Constantin TOMŞA REPERE PEDAGOGICE AUTOHTONE .91 profesor Olimpia SIMA Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” - Piatra Neamţ COMUNICAREA ÎNTRE PĂRINŢI ŞI COPII .102 profesor Oana ILARIE Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” - Roznov FORME ALE MAGIEI POPULARE ÎN OPERA EMINESCIANĂ .112 profesor dr. Florin DORCU Liceul Tehnologic „Sfântul Ioan de la Salle” - Pildeşti, Roman FASCINAŢIA RĂTĂCIRII .120 profesor dr. Irina HĂILĂ Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” - Botoşani IUDA - DAMNATUL UNIVERSAL .130 profesor dr. Corina DORCU Colegiul Economic „Ion Ghica” - Bacău I. L. CARAGIALE, CREATOR AL UNEI TIPOLOGII DE ACTUALITATE .136 profesor dr. Oana–Andreea BĂRBUŢ Şcoala Gimnazială „Dr. Alexandru Safran” - Bacău PROBLEMATICA MISTICIZĂRII ÎN MANUSCRIS GĂSIT ÎNTR-O STICLĂ DE EDGAR ALLAN POE .141 profesor Luiza NEGURĂ Liceul Tehnologic „Gheorghe Ruset Roznovanu” - Roznov Cuprins
  • 7. 5Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz THE ANDROGYNE MOTIF IN WILLIAM SHAKESPEARE AND VIRGINIA WOOLF .145 profesor Orania-Florina HĂLĂNGĂU Liceul Tehnologic „Electronică Industrială” - Bucureşti LIMBA LATINĂ – MĂRTURIE A CREŞTINISMULUI PRIMAR AL ROMÂNILOR .150 profesor dr. Albert OVIDIU Colegiul Naţional „Roman Vodă” - Roman EDUCAŢIA ÎNTRE APARENŢĂ ŞI ESENŢĂ .160 profesor Petru BUTNARU Şcoala Gimnazială „Garabet Ibrăileanu” - Tg. Frumos COMUNICAREA NONVIOLENTĂ .166 profesor Mariana PALEU Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” - Piatra Neamţ PROTECŢIA ŞI STUDIUL HABITATELOR ŞI ECOSISTEMELOR FRAGMENTAREA PEISAJELOR, ECOSISTEMELOR ŞI HABITATELOR..172 dr. Dan Laurenţiu STOICA Agenţia de Mediu - Iaşi IV. „PAGINI PENTRU INIMĂ ȘI MINTE”.178 OBSERVAŢII ASUPRA ARTEI ŞI CREAŢIEI POPULARE DE PE VALEA MUNTELUI .179 profesor Mihaela APETROIE Liceul Carol I - Bicaz LITERATURA ŞI JOCUL .191 profesor Elena Gianina HRENIUC Liceul Carol I - Bicaz MITUL ŞI LITERATURA .199 profesor Florin HUŢANU Liceul Carol I - Bicaz HAIDUCUL ÎN CONŞTIINŢA POPULARĂ A ROMÂNILOR DIN MUNŢII NEAMŢULUI .202 *** Liceul Carol I - Bicaz IMPACTUL ACTIVITĂŢII ANTROPICE ASUPRAFAUNEIDEVERTEBRATEDINZONABICAZ–JUDEŢULNEAMŢ, CU REFERIRE LA MAMIFERELE DE INTERES CINEGETIC .205 profesor Roxana DUMITRAŞCU Liceul Carol I - Bicaz
  • 8. 6 Cuprins REPERE EDUCATIVE SOCIO-UMANE .210 profesor dir. adj. George LAZĂR Liceul Carol I - Bicaz ARTA ŞI CULTURA RELIGIOASĂ BISERICILE DE LEMN DE PE VALEA MUNTELUI .216 *** Liceul Carol I - Bicaz DRAMA AND ENTHUSIASM .224 teacher Niculina BOLUM Liceul Carol I - Bicaz INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ .229 Georgiana Diana ŢIFUI Liceul Carol I - Bicaz IMPORTANŢA POSTULUI ÎN VIAŢA BISERICII .233 profesor Alexandru PREDA Liceul Carol I - Bicaz IUBIREA ÎNĂLŢAREA FIINŢEI .243 profesor Mariana ȘERBAN Liceul Carol I - Bicaz V. „ADEVĂRUL ȘTIINȚIFIC”.245 ȘIRURI DE NUMERE REALE .246 profesor Laura MANOLICĂ Liceul Carol I - Bicaz A ZECEA MUZĂ .254 profesor Carmela BOTEZATU Liceul Carol I - Bicaz „ZIDUL LUI PLANCK” .259 profesor Viorica FÎRŢALĂ Liceul Carol I - Bicaz ROŞIA MONTANĂ POVESTEA CONTINUĂ .261 profesor dir. Rodica IORGA Liceul Carol I - Bicaz OBȚINEREA ALCOOLULUI ETILIC .267 profesor George CERCEL Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” - Piatra Neamţ
  • 9. 7Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz SCHIMBĂRILE CLIMATICE .272 profesor Antonela CUCIUC Liceul Carol I - Bicaz ABC-ul CAFELEI .277 profesor Ioana ŢEPEŞ Liceul Carol I - Bicaz ACOPERIŞUL VERDE .282 profesor Alina BURGHELEA Liceul Carol I - Bicaz SCAUNUL ERGONOMIC .286 profesor Diana CENUȘĂ Liceul Carol I - Bicaz BECURILE ECONOMICE .289 profesor ing. Elena FODOR Liceul Carol I - Bicaz UNIVERSURI PARALELE .293 profesor Felicia Grațiela MANOLE Liceul Carol I - Bicaz VI. „CUM ÎNVĂȚĂM?”.297 TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE ŞI DE COMUNICARE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV .298 profesor Mirela FÎRŢALĂ Liceul Carol I - Bicaz DE CE SĂ PREDAI LITERATURĂ? .303 profesor Oana DURICAN Liceul Carol I - Bicaz CUM SĂ NE DEZVOLTĂM ŞI SĂ NE FOLOSIM CREIERUL .305 fost profesor Gheorghe STÂNGU Liceul Carol I - Bicaz TULBURĂRI DE DISPOZIŢIE AFECTIVE LA COPIL ŞI ADOLESCENT .314 profesor psiholog Manuela CENUŞĂ Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Neamț Liceul Carol I - Bicaz VII. PRINTRE CĂRȚI.322
  • 10. 8Cuprins RADU GYR POETUL TEMNIŢELOR ŞI-A AFLAT LINIŞTEA DE PE URMĂ LA PETRU-VODĂ.323 bibliotecar dir. Ion ASAVEI Biblioteca „Mihai Eminescu” - Bicaz MANIFESTĂRI ANARHETIPICE IN LIRICA LUI VASILE PINTILIE .326 profesor dr. Mihai CAPŞA-TOGAN Liceul Carol I - Bicaz SCRISORI CĂTRE UN TÂNĂR PRIETEN .333 preot profesor Dorin PLOSCARU Parohia „Sfănta Treime” - Vaduri, Neamţ VIII. REPERE DE LECTURĂ.335 dr. Vasile PINTILIE preot profesor Dorin PLOSCARU IX. ANEXE.341 LIGA STUDENŢILOR ROMÂNI DIN STRĂİNĂTATE .342 WEGET.344 Dan GHIMPU University of Groningen X. OAMENII ŞCOLII .348 LICEUL CAROL I ANUL ŞCOLAR 2014 – 2015 .349 ABSOLVENŢI PROMOŢIA 2015 CURSURI DE ZI .351 PLAN DE ŞCOLARIZARE 2015 – 2016 ÎNVĂŢĂMÂNT DE ZI .357 secretar şef Carmen LUNGU
  • 11. 9Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz PREFAŢĂ profesor dr. Gheorghe BRÂNZEI Personalitatea unui scriitor se defineşte prin operele sale şi printr-un sumum de exegeze critice care desenează evoluţia sa în spaţiul literaturii. Personalitatea unei opere literare se defineşte prin cititorii săi: cu cât cititorii sunt mai numeroşi cu atât opera este mai valoroasă. În cazul capodoperelor, nici măcar acest criteriu, al cititorului, nu mai este operaţional. Capodopera îşi urmează calea către inima cititorilor şi se răsfrânge în mii de feţe, asemenea unei plăsmuiri dintr-o veritabilă împărăţie a oglinzilor frumoase. Personalitatea unei şcoli se defineşte prin oamenii săi, elevi şi profesori, deopotrivă. Cu cât şcoala a generat mai multe destine, cu atât personalitatea i se multiplică întru propăşire şi progres. Este şi starea de intelectualism pe care o propune Anuarul Liceului Carol I din Bicaz, prima carte scrisă de oamenii acestei şcoli prestigioase şi nu numai. Autorii sunt (cei mai mulţi dintre ei) oameni ai şcolii nemţene, hărăziţi activităţii la catedră, probând o adevărată vocaţie în acest sens. Autorii anuarului ne propun nouă, cititorilor, o incursiune în lumea ştiinţelor şi a artelor, dar şi a tehnicii şi a comunicării. Cele peste 60 de secvenţe care alcătuiesc tot atâtea încursiuni îmbietoare spre tărâmurile existenţei sunt ilustrative pentru segmentele de vârstă cărora li se adresează: elevilor, adulţilor, cercetătorilor. Astfel, răsfoind anuarul, cititorul are la îndemână pagini de istorie şi critică literară, geografie şi istorie, fizică, matematică şi chimie, dar şi biologie, religie, teologie şi psihologie. Reprezentată în paginile prezentei publicaţii, creaţia literară devine pata de culoare necesară unei astfel de întreprinderi de suflet. Coordonatorul anuarului, profesor dr. Gabriel Mihai Capşa-Togan, are marele merit de a fi zămislit ideea acestei prime cărţi şi pe acela de a aduna laolaltă nume cu rezonanţă multiplă şi perenă în spiritualitatea românească: prof. univ. dr. Viorica S. Constantinescu şi prof. univ. dr. Constantin Dram - Universitatea “A. I. Cuza”, Iaşi, dr. Magdalena-Iolanda Stavinschi - Institutul Astronomic al Academiei Române, prof. dr. Ovidiu Albert – Colegiul Naţional „Roman-Vodă”, prof. dr. Corina Dorcu, prof. dr. Oana-Andreea Bărbuţ, prof. dr. Ada Popovici, prof. Laura Manolică, prof. Constantin Tomşa, prof. Olimpia-Dorina Sima, prof. Graţiela Manole, prof. ing. Elena Fodor, prof. psiholog Marinela Cenuşă, prof. director Rodica Iorga, prof. director George Lazăr, prof. Roxana Dumitrescu, prof. Mariana Paleu, prof. Carmela Botezatu, director- bibliotecar Ion Asavei (Biblioteca „Mihai Eminescu”, Bicaz), prof. dr. Florin Dorcu, prof. dr. Irina Hăilă, prof. Antonela Cuciuc, prept prof. Dorin Ploscaru, dr. Dan-Laurenţiu Stoica, prof. Nina Bolun, prof. Petru Butnaru, prof. Mihai Mancaş, prof. Ioana Ţepeş, prof. Xenia Sârbu, prof. Luiza Negru, prof. Hreniuc Gianina, prof. Preda Alexandru, prof. Mihaela Apetroie, prof. Dragomir Oprea, prof. univ. dr. Constantin Lupuşoru, dr. Kenneth K. Kleinhenz. Apreciem că Anuarul Liceului Carol I din Bicaz este un veritabil ghid de lectură care se adresează deopotrivă elevilor, profesorilor şi cititorilor ocazionali. În paginile cărţii îşi dau mâna informaţii diverse, care valorifică textul literar, descoperirea ştiinţifică nudă şi cercetarea, îmbinându-le cu sarcina de învăţare şi perspectiva didactică a omului de la catedră. Se pot
  • 12. 10Prefaţă descoperi, în această lucrare colectivă, şi accente ale unei experienţe consistente la catedră, dar şi semnele explicite ale unor mari iubitori de limbă, cultură şi spiritualitate românească. Bibliografiile eseurilor oferă pentru specialişti sugestii de lectură complementară, care facilitează receptarea mesajului, iar cele peste 500 de lucrări citate includ nume româneşti şi străine. Credem că Anuarul poate fi utilizat atât de elevii de liceu cât şi de studenţii din zilele noastre şi, deopotrivă, de profesorii din toate specialităţile. Aşadar, CARTEA Liceului Carol I din Bicaz este un veritabil ghid de lectură pentru unele dintre cele mai frumoase poveşti de suflet din lume, atât pentru cititorul avizat şi filolog cât şi pentru cititorul obişnuit!
  • 13. 11Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz ANUARUL LICEULUI CAROL I LA ÎNCEPUT DE DRUM Anul şcolar 2014 - 2015, dincolo de rezultatele deosebite obţinute în activitatea şcolară, va rămâne consemnat în istoria liceului nostru cu cel puţin trei evenimente majore: liceul dobândeşte noi valenţe ale prestigiului său prin preluarea numelui regelui Carol I, organizează pentru prima oară festivalul de dansuri şi muzică populară ,,Floare de colţ”, un eveniment de anvergură judeţeană care urmăreşte valorificarea potenţialului în domeniu al elevilor din liceele nemţene şi publică primul număr al Anuarului său, lucrare care reflectă maturitatea şi reputaţia de care se bucură liceul nostru. Anuarul reprezintă un obiectiv mai vechi al colectivului nostru, concretizat prin această apariţie, caracterizat prin spirit ştiinţific, tematică diversă, abordare responsabilă şi contribuţia unui număr mare de colaboratori interni şi externi. Dincolo de articolele semnate de profesorii noştri actuali sau de colegi de la alte unităţi şcolare, vom întâlni realizări ale unor dascăli cu reputaţie deosebită ai liceului, care nu mai activează, ale unor specialişti de marcă (scriitori, oameni de ştiinţă), precum şi ale unor profesori universitari. Sperăm că abordarea problematicii şcolii româneşti contemporane în paginile Anuarului, va genera un ecou puternic asupra cadrelor didactice din judeţ şi nu numai, precum şi asupra mass-mediei care îşi poate exprima printr-o analiză critică aprecierea valorii publicaţiei noastre. Pentru viitorul unei astfel de publicaţii, dezbaterile asupra conţinuturilor articolelor, în cadrul schimburilor de experienţă sau a sesiunilor metodice, reprezintă un bun feedback care să motiveze perfecţionarea. Pornind de la considerarea Anuarului ca material didactic important în activitatea dascălilor şi ca un eveniment deosebit în istoria Liceului ,,Carol I” Bicaz, sperăm ca acest punct de plecare să fie urmat de noi ediţii cu o înaltă ţinută calitativă şi care să înglobeze contribuţii ale tuturor celor care, cu sufletul şi efortul lor, se străduiesc să înalţe spiritul învăţământului nemţean. Coordonatorii Anuarului
  • 14. 12 „Orice-nceput se vrea fecund...” „Orice-nceput se vrea fecund...”
  • 15. 13Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz LICEUL CAROL I, UN NOU NUME, UN NOU CONTEXT profesor George LAZĂR Începând cu anul şcolar 2014-2015, liceul din Bicaz, singurul de altfel din localitate, are un nou nume, Liceul ,,Carol I” Bicaz. Pentru prima dată în existenţa sa de 61 de ani liceul nostru se raportează la numele unei personalităţi, aşa cum de altfel îi stă bine unei unităţi şcolare de prestigiu. O personalitate cu semnificaţie dublă: naţională şi locală. De numele regelui Carol I se leagă în primul rând dobândirea independenţei ţării. De-a lungul domniei sale de 48 de ani economia a căpătat noi valenţe, s-au pus bazele unor instituţii specifice statului modern, iar viaţa socio-culturală a căpătat amploare. A fost membru de onoare al Academiei Române începând cu 1867, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al acestei instituţii cu rezonanţă pentru cultura naţională. Când un şef de stat are afinităţi cu domeniul culturii se generează în rândul populaţiei un sentiment al încrederii şi susţinerii vieţii democratice. Nu în ultimul rând, revenirea Dobrogei la patria mamă, în urma războiului ruso – turc (1877-1878) şi dispoziţia dată de el, de construire a podului peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege Dobrogea de restul ţării sunt evenimente importante care implică personalitatea lui Carol I. În al doilea rând, pe plan local, nu este de neglijat legătura dintre regalitate şi localitatea noastră. Bicazul devine domeniu regal în 1884 prin Decretul nr. 1789/9 iunie 1884 semnat de Carol I. În context educaţional, dacă în 1881 în zona Bicaz funcţionau două şcoli mixte, după 1884 funcţionau deja trei şcoli, una dintre ele, în 1900, fiind transformată în şcoală de meserii. Pentru dezvoltarea acestor şcoli administraţia domeniului regal a investit în material didactic, întreţinerea spaţiilor, asigurarea combustibilului, gratificaţii acordate învăţătorilor sau înfiinţarea bibliotecilor în fiecare şcoală, dotate cu sute de volume. A fost construită şi o bancă populară care, pe lângă funcţiile economice specifice era şi un factor de cultură deţinând o sală de lectură cu o bibliotecă bogată, respectiv o sală de teatru unde se prezentau piese pentru copii şi adulţi cu semnificaţie etică şi instructivă. În iulie 1918 familia regelui Ferdinand îşi stabileşte o În fotografia alăturată întâlnim parte dintre dascălii noştri participanţi la reuniunea dedicată împlinirii a 60 ani de la înfiinţarea liceului - (1953-2013)
  • 16. 14 Liceul carol i,un nou nume, un nou context reşedinţă la Bicaz. Seafirmăcădinclădireareşedinţeiregale(actualaPrimărieaBicazului),Ferdinandar fidatordinulcaarmataromânăsătreacăCarpaţiipentruînfăptuireaMariiUniridela1Decembrie1918. Cele enumerate mai sus, împreună cu deplina recunoaştere pe plan naţional a personalităţii lui Carol I (multe licee din ţară îi poartă numele, în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti există o impresionantă statuie ecvestră care-l reprezintă, sau bulevardul din Bucureşti cu numele său etc.) au constituit argumente dezbătute de către profesorii liceului nostru şi consilierii locali ai oraşului pentru luarea deciziei ca numele său să stea pe frontispiciul şcolii. Fără îndoială, noua titulatură antrenează şi un simţ superior al responsabilităţii pentru că oricine va auzi de Liceul „Carol I” Bicaz îşi va imagina o instituţie şcolară purtătoare de cultură de calitate, cu elevi creativi şi originali, cu rezultate deosebite în disputele cu alte licee sau cu absolvenţi deveniţi ulterior buni profesionişti în domeniile în care activează. De altfel, pentru personalul liceului, aceste obiective sunt permanente, dar, în noul context, sarcinile parcă devin şi mai provocatoare. Pentru cine nu lucrează în sistemul de învăţământ trebuie totuşi clarificată denumirea de liceu, conform metodologiei actuale. Se observă că şcolii noastre nu i s-a dat denumirea de liceul teoretic sau tehnologic ci doar de liceu, deşi planul nostru de şcolarizare cuprinde şase specializări incluse în filiera teoretică şi tehnologică, care confirmă opţiunile de pregătire ale multor absolvenţi de gimnaziu din zona Bicazului. Termenul de liceu semnifică pur şi simplu o structură echilibrată între filiera teoretică şi cea tehnologică (câte 50% fiecare) aspect care se reflectă întocmai în planul de şcolarizare actual al liceului nostru. De-a lungul timpului, liceul a avut denumiri diferite în funcţie de specializările existente. A luat naştere în 1953 mai întâi cu o secţie serală, iar un an mai târziu, în 1954, va funcţiona ca liceu cu învăţământ cursuri de zi. Astfel, până la 01.09.1977 a funcţionat ca liceu teoretic având ca denumire Liceul Real – umanist Bicaz. De la 01.09.1977 se va numi Liceul Industrial pentru Materiale de Construcţii Bicaz, titulatură care indică orientarea învăţământului din acea vreme către generalizarea excesivă a specializărilor tehnice în dauna celor teoretice. După Revoluţia de la 1989, începând cu anul 1990, va redeveni Liceul Teoretic Bicaz până în 1995, când va prelua denumirea de Grupul Şcolar Bicaz. Se va numi astfel până în 2012 când, din nou, va purta numele de Liceul Teoretic Bicaz, până în septembrie 2014, an în care istoria liceului continuă cu titulatura Liceul „Carol I” Bicaz. În octombrie 2013 liceul a sărbătorit 60 de ani de existenţă într-o atmosferă deosebită, dorită de toţi cei care au slujit cu abnegaţie şi dragoste de-a lungul timpului acest lăcaş de educaţie şi cultură. Au aşteptat şi li s-a împlinit dorinţa ca multe generaţii de dascăli, de la începutul funcţionării liceului până astăzi, să se întâlnească, să se cunoască sau să se reîntâlnească. Din păcate, mulţi profesori de odinioară nu mai sunt, iar la unii dintre cei în vârstă am observat dorinţa aprigă de a fi prezenţi chiar dacă nu mai dispuneau de energia din tinereţe. Toate generaţiile de dascăli şi elevi ai liceului care au asigurat cu brio prestigiul de-a lungul celor 60 de ani s-au reunit într-o familie de neuitat. În ce constă acest prestigiu? În primul rând, cadre didactice devotate profesiei, foarte bine pregătite, ataşate copiilor şi motivate puternic de dorinţa Profesor universitar doctor Virgiliu Radulian la vârsta de 83 ani (noiembrie 2013), director în perioada primilor ani după înfiinţarea liceului, fost ministru adjunct al educaţiei.(foto)
  • 17. 15Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz interioară de a promova absolvenţi care să fie apreciaţi şi respectaţi în domeniile în care vor activa după finalizarea liceului. Salariile insuficiente nu i-au demobilizat. În al doilea rând, feed-backul muncii lor, absolvenţii liceului care au reuşit în viaţă şi s-au reîntors din când în când la dascălii lor mulţumindu-le pentru ceea ce i-au învăţat. Aşa se face că unii dintre profesorii liceului şi-au depăşit statutul şi au ajuns profesori universitari, cercetători, miniştri sau funcţionari guvernamentali, inspectori şcolari generali, inspectori şcolari, primari, consilieri etc. iar din rândul foştilor elevi mulţi sunt personalităţi deosebite, oameni de afaceri, primari, cercetători, medici, profesori, jurişti, actori sau regizori, ingineri, şefi de servicii, funcţionari bancari, manageri, scriitori etc. A prezenta aici o listă cu profesori de excepţie sau cu foşti elevi deosebit de valoroşi ar conduce fără îndoială la o apreciere subiectivă şi uşor de combătut, ar genera interpretări şi nedreptăţi. Important este că această bogăţie de valoare umană acumulată în timp există şi este suplimentată constant pe măsură ce liceul continuă să-şi scrie istoria. Astfel Liceul „Carol I” Bicaz, cel din 2014, are în faţă noi provocări legate de calitatea actului didactic pe care îl prestează. Cu ocazia comemorării a 100 de ani de la moartea regelui Carol I, în 2014, an când liceul începe să-i poarte numele, am transmis un mesaj Casei regale a României prin care am subliniat evenimentul pe care-l parcurge liceul, amintind cu acest prilej că pe meleagurile Bicazului educaţia şi cultura sunt la ele acasă. Generaţia actuală de elevi este valoroasă, cu rezultate şcolare aparte, atât la clasă cât şi în competiţiile judeţene sau naţionale, unde locurile obţinute sunt suportul demnităţii şi respectului de care se bucură liceul în societate. Expoziţia cu diplomele obţinute, prezentă la intrarea în liceu şi posibil de vizitat pentru oricine, este o mărturie a valorii celor care zi de zi asigură progresul acestei şcoli.
  • 18. 16 Pe drumul devenirii PE DRUMUL DEVENIRII ...1 profesor univ. dr. Virgiliu Eustaţiu RADULIAN Sugestia ce mi-a fost făcută de curând de un bun coleg şi prieten - prof. Lazăr George, actualmente director al Liceului din Bicaz - de a rememora fapte şi întâmplări din anii de început ai carierei mele didactice, mi-a produs o vie emoţie şi un sentiment de profundă responsabilitate. Acei ani au pus temeiuri trainice experienţelor mele de profesor, după cum sper să rezulte din cele ce urmează. Este neîndoielnic faptul că de Bicaz mă leagă amintiri deosebite. Au trecut ani mulţi, dar parcă ieri se întâmplau cele relatate... Abia terminasem Facultatea de Pedagogie a Universităţii din Bucureşti, cu Diplomă de Merit. Soţia mea, Irina, cu primul nostru fecior, mă aşteptau să le arăt repartiţia. Dar am venit tare amărât, deoarece visul meu de a păşi în învăţământ se spulberase: fusesem repartizat redactor în presa pentru copii, cu sediul în Bucureşti. M-am supus deciziei de repartiţie, dar nu-mi găseam lininiştea: am „colindat” prin ţară,pentru a găsi oriunde şi în orice condiţii postul râvnit. Spre bucuria mea, bunul meu prieten şi coleg de facultate, Lupuşoru Mihai, mi-a comunicat că este disponibil un post de profesor la Şcoala Profesională de Mecanici Auto şi Utilaje, în localitatea Dodeni - Bicaz. Fără a ezita o clipă, am decis să solicit ocuparea acestui post, ceea ce a surprins pe unii dintre colegii mei de facultate: „Cum laşi tu un post din capitala ţării, pentru a te aventura într-o localitate din fundul Moldovei?”. „Este în fundul Moldovei, dar reprezintă un post în învăţământ, visul meu, pentru care m-am pregătit cu pasiune în anii de facultate”- le-am replicat eu. Omul care a înţeles cel mai bine năzuinţa mea romantică a fost soţia mea, Irina. În scrisorile pe care i le trimiteam de acolo, îi mărturiseam că acel loc este raiul pe pământ, în care veveriţele vin în fiecare dimineaţă să-mi bată la fereastră. Inaugurarea efectivă a profesiei mele didactice s-a făcut într-un mod bizar şi extravagant. Când am luat pentru prima oară catalogul, spre a porni către clasă, să ţin o lecţie de limba şi literatura română, directorul şcolii mi-a propus să mă însoţească, avertizându-mă că elevii greci din anul II F - Utilaje - aflaţi în găzduirea statului român, crescuţi fără părinţi, deci oarecum „sălbăticiţi” în comportament - aveau obiceiul de a pune la încercare nervii şi stăpânirea de sine ale noilor profesori. Am declinat propunerea directorului, replicând: „Mă duc singur! Doar sunt absolvent al unei facultăţi de pedagogie, şi mă descurc!” În drum spre clasă, mă frământam, totuşi, întrebându-mă ce-mi pot face. Ce mi-au făcut a întrecut toate aşteptările: când am intrat în clasă, în loc de a se ridica pentru a-mi răspunde salutului de rigoare, şi-au pus cu toţii capetele pe bănci, urmărind pe furiş, cu priviri curioase, reacţiile mele. Nicăieri, în nici un curs de pedagogie nu mi se sugera cum să depăşesc o astfel de situaţie. Deodată, parcă o forţă divină m-a luminat: am început, liniştit şi calm, să predau prima lecţie. Făceam şi notări pe tablă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat; elevii nu se aşteptau la un astfel de comportament din partea mea. Treptat-treptat, unul câte unul îşi ridicau capul şi, scoţându-şi caietul, au început 1. Amintirile legate de începutul și evoluția carierei pedagogice a prof. univ. dr. Virgiliu Eustaţiu Radulian.
  • 19. 17Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz să noteze ce scriam pe tablă. Cu fiecare cap ce se ridica, simţeam că victoria îmi aparţine. La sfârşitul orei, toţi elevii notau: BIRUISEM! La sunetul clopoţelului, m-am postat în faţa clasei şi, cu glas ferm, dar prietenos, am rostit: „Ridicaţi-vă!”; după care le-am zis: „La revedere!” Toţi, zâmbind, mi-au răspuns în acelaşi fel. Trecusem cel mai dificil examen de pedagogie din viaţa mea. În recreaţie m-au înconjurat, spunându-mi cu cordialitate: „D-le profesor, vă felicităm! Sunteţi singurul care ne-aţi învins!” Din acea clipă, anul II F a fost întotdeauna loial şi activ colaborator al meu. Astfel s-a inaugurat cariera mea didactică. Un alt moment de care îmi amintesc cu plăcere s-a petrecut tot la Dodeni, şi tot cu anul II F. Când am intrat în sala respectivă, clasa era goală. Întrebând pedagogul ce s-a întâmplat, acesta mi-a răspuns că elevii sunt, cu toţii, în grevă, în dormitor, pentru că directorul şcolii a lovit pe Liţas, de i-a dat sângele pe nas. Liţas, care avea 18 ani, se bucura de mare trecere printre colegii săi. Motivul „pedepsirii” lui de către director era că în pauză „s-a jucat”, stropind pe cei din jur cu apa din fântâna aflată în curte. M-am dus în dormitor, să-i determin să vină la ore. Mi-au spus că nu părăsesc dormitorul până ce directorul nu-i cere scuze lui Liţas. I-am explicat directorului că lovirea unui elev nu este îngăduită de regulamentele şcolare şi că e bine să-şi ceară scuze, într-un fel sau altul. Replica a fost promptă şi dură: „Uite cine mă învaţă pe mine: un începător în ale pedagogiei, în timp ce mie mi-au căzut în braţe, pe front, zeci de soldaţi! Mă pui d-ta pe acelaşi plan cu aceşti derbedei?!” Cu glas liniştit, dar ferm, i-am explicat că nu are nicio legătură una cu alta, şi dacă nu face ce i-am propus, elevii vor continua să boicoteze orele, şi vom fi nevoiţi să înştiinţăm Inspectoratul Şcolar despre cele întâmplate. În cele din urmă, cedând din îndârjirea sa, directorul m-a împuternicit să transmit elevilor scuzele sale; ceea ce am şi făcut, determinându-i să vină la oră. Nu peste mult timp, Liţas a emigrat în Canada, de unde îmi scria adeseori. N-am funcţionat decât doi ani ca profesor la această şcoală, dar a fost suficient pentru a-mi fi făcut „rodajul” pedagogic necesar pentru tot restul carierei. În toamna anului 1958 am fost transferat, ca profesor de logică şi filosofie şi, concomitent, numit director la Şcoala Medie Mixtă (Liceul) cu clasele I-XII zi, seral şi fără frecvenţă, din Bicaz, calitate ce am deţinut-o neîntrerupt timp de şase ani. Liceul din Bicaz era una dintre marile unităţi de învăţământ din fosta regiune Bacău (actualele judeţe Bacău şi Neamţ). Avea, în anii aceia, 1200 elevi şi peste 70 de cadre didactice. Era şcoală experimentală, cu predare pe obiecte la clasele I-IV, cu practică în producţie la Fabrica de Ciment din Bicaz. În ce mă privea, eram unul dintre cei mai tineri directori de liceu din ţară. În calitate de director al liceului am avut parte şi de bucurii, dar şi de necazuri. Rezultatele bune ale şcolii în acei ani s-au datorat, în primul rând, unei echipe de cadre didactice tinere, deschisă inovaţiei pedagogice, apropiată sufleteşte, cu excepţionale raporturi de colaborare cu părinţii şi cu ceilalţi factori educativi. Din colectivul de învăţători eminenţi - precum Alexandru Ioana (înzestrată cu o blândeţe rară, ce i se citea pe chip, şi un tact pedagogic desăvârşit), Chiriac Ortansa, Bistriţeanu Margareta - făcea parte şi Hanganu Elvira (Viluţa - cum am numit-o noi), care a fost şi învăţătoarea fiului meu Mircea. Viluţa era o „mână de om”, dar numai energie şi însufleţire în tot ce făcea. Pe lângă o excelentă pregătire pedagogică, era înzestrată cu un rafinat simţ psihologic, ce o ajuta să menţină relaţii sufleteşti cu elevii săi, care nu-i ieşeau din vorbă; avea darul de a-i învăţa pe cei mici cum să înveţe temeinic; ştia să folosească excelent intuiţia şi să le conducă gândirea spre esenţial, spre abstracţii potrivite cu însuşirile şi capacităţile lor intelectuale, cu particularităţile de vârstă. Astfel, le crea trainice deprinderi de lucru, cultivându-le gândirea riguroasă, formându- le trăsături ale personalităţii precum sârguinţa, simţul datoriei şi responsabilităţii, hărnicia şi destoinicia - ce i-au caracterizat în toată viaţa. Un exemplu elocvent şi foarte apropiat de mine
  • 20. 18 Pe drumul devenirii al rezultatelor muncii de eminent învăţător care a fost Viluţa este însuşi fiul meu cel mare, Mircea, care a terminat liceul cu media 10, a intrat la Facultatea de Fizică din Bucureşti cu aceeaşi medie, a absolvit-o cu rezultate excepţionale, drept pentru care a fost selectat printre puţinii care s-au specializat în seismologie; actualmente este director ştiinţific al Institutului de Fizică a Pământului, de la Măgurele. Îmi amintesc şi acum o întâmplare nostimă: într-o zi ploioasă Mircea a venit de la şcoală ud la picioare, pentru că i se stricase încălţămintea. După o frecţie zdravănă cu spirt medicinal, soţia mea Irina a vrut să-l ducă la magazinul din colţ, să-i cumpere încălţări noi. - Nu pot, mama! – i-a replicat el cu voce răstită. - De ce nu poţi? – l-a întrebat Irina. - La ora asta, eu trebuie să-mi fac lecţiile! - Dar le faci după ce ne întoarcem! - Nu se poate, pentru că Doamna mă vede la televizorul dânsei că nu o ascult! A doua zi am felicitat-o pe Viluţa pentru „televizorul” ei năstruşnic, care înregistra şi isprăvile de acasă ale elevilor. Vorba ei era sfântă pentru învăţăcei. Din nucleul didactic eminent al liceului a făcut parte profesorul Mihai Mancaş, cel care mi-a luat locul de director la plecarea mea la Institutul Pedagogic din Bacău. Preda limba şi literatura română. La iniţiativa lui a luat fiinţă şi grupul de elevi ce organizau expediţii denumite „Cărările vitejilor”. Era unul dintre cei mai apreciaţi şi iubiţi profesori de către elevi. Mai târziu, pentru calităţile sale deosebite a devenit director al renumitului Liceu „Petru Rareş” din Piaţa Neamţ. Nici soţia sa, Mancaş Alexandrina, nu s-a lăsat mai prejos; ca profesor de desen şi educaţie fizică, au constituit un excelent cuplu de educatori. Din aceeaşi echipă a făcut parte şi Stângu Gheorghe, profesor de ştiinţele naturii, devenit şi director adjunct al liceului; Popa Valeriu - de matematică; Maria Vicol - fizică; Ţifui Vasile - matematică; Nemţişor Veronica - ştiinţe naturale; Ştirbulov Dan - geografie; soţii Gheorghiu, Moroşanu, Mihăilescu, Teodorescu; Dimitrov Florica - chimie; Ruga Vsevolod - „tribunul”, de istorie, îndrăgostit de cugetările marelui Nicolae Iorga, pe care le comenta cu pricepere. Gânduri precum: „Singura cetate ce nu se poate lua cu sila este sufletul omului”; „Salută un om mare nu descoperindu-ţi capul, ci descoperindu-ţi cugetul”; „Naţiunea ta nu este numai naţiunea de unde vii, ci aceea din care meriţi să faci parte” prilejuiau înflăcărate lecţii de patriotism şi morală. Despre contribuţiile unora dintre cei amintiţi m-am referit mai pe larg în volumul meu „Crâmpeie de lumini şi umbre”, apărut în editura „Viitorul Românesc”, Bucureşti, 2003. La lansarea acelei cărţi au participat şi foşti elevi de la Bicaz. Cu acest prilej, unul dintre cei mai apreciaţi dintre ei - Nicolae Ţicleanu (Dumnezeu să-l odihnească!) - a elogiat în chip deosebit contribuţia Liceului din Bicaz la formarea lor ştiinţifică şi cetăţenească. În timpul activităţii mele la Bicaz am avut şi momente mai puţin plăcute. În acea vreme, nu puteai exercita funcţia de director dacă nu erai membru de partid; ori eu nu eram; până în toamna următoare trebuia să obţin şi acest atribut. Mi-am depus candidatura; dar iată ce mi s-a întâmplat: În vara aceea venise din RFG sora mamei mele, să-şi revadă, după ani de zile, familia. Am plecat pentru două zile la Bucureşti. La întoarcere, am apărut în cancelarie cu un costum nou, elegant. Colegilor care mi-au admirat costumul le-am spus că este un dar de la mătuşa mea. Însă un „binevoitor” a dus vestea la Comitetul de Partid, unde am fost convocat în zilele următoare, am fost drastic admonestat şi întrebat: „Cum, tovarăşe, un profesor din România nu are bani să-şi cumpere un costum de haine?”. Era cât pe ce să nu mai fiu director... Noroc cu soţia mea, care s-a urcat imediat în tren şi a ajuns la Comitetul Central, pentru a dovedi că
  • 21. 19Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz „omul ei” este cinstit, devotat ţării şi îndrăgostit de munca lui de profesor. S-a cercetat cazul şi mi s-a făcut dreptate. Sau ... îmi aduc aminte şi acum ce „zarvă mare” s-a iscat când unul dintre elevii noştri eminenţi - Amăriuţei - (devenit, mai târziu, celebru în America) a luat nota 4 la teza de matematică. Acesta s-a plâns că a fost nedreptăţit. I-am luat apărarea, alături de alţi colegi şi de Inspectorat. Profesoara a fost nevoită să-i schimbe nota, din 4 în ... 10: elevul găsise o altă cale de rezolvare a problemei decât cea predată în clasă! Între fabrica de ciment şi liceul din Bicaz era o permanentă şi strânsă colaborare: acolo făceau elevii noştri practica în producţie. În ajunul unui Crăciun, în ciuda indicaţiilor primite de „sus” (să organizăm acţiuni în şcoală, pentru ca elevii să nu meargă la biserică), cadrele didactice tinere, în frunte cu directorul - care eram eu - am pornit la colindat. Am ajuns la familia minunatului om şi prieten Opriş Silviu, pe atunci directorul fabricii (să-l odihnească Dumnezeu, căci a plecat de curând dintre noi!), apoi la Nemţişor Veronica - simpatica noastră colegă, veşnic zâmbitoare, al cărei soţ era inginer la fabrică. Ne-au primit cu drag; dar noi, fiind mulţi, i-am rupt patul când ne-am aşezat, cu toţii, pe el. Şi în noaptea aceea am dus vestea naşterii lui Hristos în multe case. Mă aşteptam ca a doua zi să fiu chemat la Comitet şi să fiu „sorcovit”, dar nu s-a întâmplat aşa. Neînduplecat am fost şi atunci când, în ciuda indicaţiilor scrise, l-am admis în liceu pe Romeo, fiul preotului Corijescu. Am solicitat comisiei să-l supună unor teste mai dificile, chiar în afara subiectelor, pentru a demonstra că s-ar face o mare nedreptate dacă nu ar fi admis. In consecinţă, în anii următori, mulţi fii de preoţi de pe valea Bistriţei au „năvălit” la Liceul din Bicaz. Pentru că suntem în perioada marilor procese şi lupte cu corupţia, îmi vine în minte o altă întâmplare: a venit la mine un părinte sărman, cu o găină în traistă şi cu o damigeană de vin, să-mi mulţumească pentru grija pe care o purtam şi elevilor nevoiaşi. L-am sfătuit să-şi ducă ploconul acasă, căci avea o familie numeroasă. Dar ce i-a venit omului în minte? Să treacă podul peste Bistriţa şi să găsească locuinţa domnului director. Când am venit la masă, soţia mea, Irina, mi-a mulţumit pentru vinul grozav ce i l-am trimis. Atunci am înţeles; de furie, m-am înroşit la faţă şi i-am spus să ia damigeana şi să fugă cu ea tocmai la gară, la internat, unde se oprise părintele, să-şi vadă fata. După ani, am primit prin poştă o fotografie de la nunta acelei eleve, poză pe care o păstrez şi acum. Cu bune, cu rele, anii au trecut, dar ne-a rămas bucuria că am lăsat în urma noastră oameni de nădejde. Viaţa şi activitatea în colectivul pedagogic al Liceului din Bicaz, în care, cu toţii (profesori, elevi, părinţi) ne uniserăm într-o autentică şi trainică familie sufletească şi spirituală - s-a constituit, neîndoios, într-o platformă de lansare a mea în universul pedagogic, de şlefuire şi perfectare a concepţiei şi practicilor mele pedagogice. Port o adâncă şi onestă recunoştinţă acelui colectiv de entuziaşti şi creativi educatori; au reprezentat o etapă fundamentală în constituirea personalităţii şi în devenirea mea pedagogică.
  • 22. 20 Anii de ucenicie la liceul teoretic din bicaz ANII DE UCENICIE LA LICEUL TEORETIC DIN BICAZ profesor Mihai LUPUȘORU Începuturile activităţii mele didactice coincid cu lucrările desfăşurate pe aria marilor construcţii ale şantierului hidrocentralei de la Bicaz. Şi acum, în memoria mea afectivă, mai persistă imagini semnificative aşa cum le descriam într-un studiu publicat în anul 1957 de Editura Didactică şi Pedagogică. De la Piatra Neamţ la Bicaz automotorul merge mai încet, dându-ţi posibilitatea să priveşti în voie, în dreapta şi-n stânga căii ferate, locuinţele ridicate de curând în acest colţ neasemuit de frumos şi de bogat al ţării. Specialiştii care se îndreaptă zilnic spre şantierele Bicazului vorbesc de construcţii, fac calcule, visează la marea hidrocentrală electrică. Nici nu ai intrat bine în comună şi simţi că aici oamenii se frământă, că viaţa pulsează mai cu putere. Gara – clădire nouă de piatră, face legătura acestui centru cu restul patriei. În spatele gării, se întinde o şosea asfaltată, care duce departe înspre baraj. Abia ieşit la drumul mare şi pâlcurile de şcolari gălăgioşi care se duc sau vin pe aleea străjuită de plopi înalţi ce se deschide în dreapta şcolii, îţi atrag luarea-aminte. Privind atent, observ că pe clădirea din faţă se află o tăbliţă pe care stă scris: Şcoala medie mixtă – Bicaz. Şi acesta este unul din şantierele Bicazului. Aici se umplu de lumină minţile generaţiilor tinere ce se ridică an de an mai dornice de a pătrunde în tainele ştiinţei. Trăind epoca marilor prefaceri ale locului, aici şi copiii ard de dorinţa de a şti cum poate omul şi cum va putea mai bine să folosească comorile nevalorificate ale naturii spre fericirea tuturor.” (Lupuşoru Mihai, Director Şcoala medie mixtă Bicaz, Piatra Neamţ, Bacău şi Deaca Gheorghiţa, Cercetător principal la Institutul de Ştiinţe Pedagogice Bucureşti) Începuturile activităţii mele în învăţământ au mers concomitent cu îndeplinirea funcţiei de director al acestei şcoli. Colaborarea mea ca profesor instruit în tainele pedagogiei şi psihologiei cu celelalte cadre didactice, a fost favorizată de faptul că directorul adjunct era domnul Vasile Mihăilescu, profesor cu apreciată experienţă în activitatea didactică şi administrativă. Şcoala medie de curând înfiinţată avea nevoie de o mai bună dotare materială (pentru şcoală şi internat) dar şi de profesori cu studii superioare corespunzătoare exigenţelor unui liceu. Am avut bucuria să constat că Inspectoratul şcolar a repartizat şcolii noastre tineri absolvenţi ai facultăţilor de limba şi literatura română, matematică, chimie, geografie, istorie, biologie, educaţie fizică. Între colegii mei de atunci s-au afirmat ca buni specialişti profesorii Dan Ştirbulov (geografie), Mihai Mancaş (limba şi literatura română), Iulian Guja (matematică), Vsevolod Ruga (istorie), Florica Dimitrov (chimie), dar şi profesoarele cu mai multă experienţă didactică şi de specialitate ca Veronica Mihăilescu şi Maria Piotrovski (limba şi literatura română). Apreciez că acest tânăr nucleu de profesori au creat premisele afirmării liceului nostru în regiunea Bacău. Îmi amintesc cu plăcere şi de elevii noştri veniţi atât din zonele învecinate Bicazului, cât şi din Bucureşti şi alte
  • 23. 21Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz oraşe mari ale ţării ai căror părinţi (muncitori sau intelectuali) erau angajaţi pe marele şantier al hidrocentralei. Am remarcat la ei, un potenţial intelectual foarte bun care le-a permis în anii următori liceului să devină specialişti recunoscuţi în variate domenii de activitate: ca ingineri, economişti, jurişti, profesori, chimişti, ş.a. Pe unii dintre ei am avut ocazia să îi revăd la întâlnirile de promoţii la care am participat ca invitat. Între acestea am reţinut şi buna mobilizare a claselor serale din promoţia 1956 sub coordonarea economistului Constantin Onea. Este firesc ca privind retrospectiv activităţile noastre din anii de ucenicie didactică să ne amintim că au existat şi nişte minusuri în realizarea unei educaţii corespunzătoare cerinţelor ce se impuneau unui liceu în formare. Ţinuta neglijentă a unor elevi, indiferenţa faţă de bunurile şcolii, impoliteţea unor băieţi faţă de fete, ne-au determinat să stabilim prin consilii pedagogice şi întâlniri operative măsurile necesare pentru corectarea şi perfecţionarea activităţilor instructiv- educative. O explicaţie o reprezenta şi faptul că majoritatea colegilor absolviseră de curând facultăţile şi se preocupau cu prioritate de aspectele instructive, de întocmirea planurilor de lecţii, de procurarea sau confecţionarea materialelor didactice şi de dotarea laboratoarelor. În aceste condiţii, conducerea şcolii împreună cu diriginţii şi profesorii au identificat forme de colaborare cu elevii pentru determinarea unei atitudini civilizate şi responsabile în activitatea şcolară şi în afara ei. Au fost folosite în acest sens, pe lângă activităţile didactice, gazeta satirică a şcolii, întâlnirile cu foştii elevi ai acestei şcoli deveniţi buni specialişti pe şantierele hidrocentralei, precum şi vizitarea unor întreprinderi din localitate. Activităţile complementare pentru cultivarea unei atitudini corecte faţă de muncă şi a intereselor cognitive au fost cercurile pe obiectele de studiu. Spre exemplu, cercul tinerilor folclorişti conduşi de profesoara Veronica Mihăilescu aduna şi selecta folclorul literar autentic de pe valea Bistriţei. Acesta înfăţişa viaţa oamenilor de la munte, dragostea faţă de locurile natale. În strofa de mai jos se exprimă acest sentiment: Grinţieş munte frumos, Pleacă-te de vârf mai jos, Să mă urc în vârful tău, Să văd unde am trăit eu... Cercul tinerilor geografi condus de profesorul Dan Ştirbulov organiza excursii în zonele pitoreşti din apropierea Bicazului: Tarcău, Ceahlău, Cheile Bicazului, ş.a. Aceşti tineri geografi, au obţinut un succes remarcabil, transmis la posturile de radio în cadrul concursului dintre licee intitulat „Drumeţii veseli”. Prin lecţiile mele de psihologie şi prin discuţii în afara lor cu elevii, aceştia au înţeles că există căi de autocunoaştere şi autoperfecţionare individuală. Memoria, gândirea, imaginaţia, trăsăturile de voinţă şi caracter pot fi cunoscute şi educate. Capacitatea noastră de a comunica, de a relaţiona se formează prin stăruinţa de a fi noi înşine. Viaţa noastră afectivă se află în zonele cele mai profunde ale preconştientului şi poate deveni în anumite circumstanţe, spontană, plină de căldură umană, capabilă de empatie. În acest context, simt că îmi este dor, de toţi aceia pe care i-am evocat aşa cum erau ei atunci, tineri, simpatici şi încrezători. Pe cei care continuaţi activitatea educativă acum în clădirile liceului, profesori şi elevi, vă îmbrăţişez cu drag, Mihai Lupuşoru.
  • 24. 22 Anii de ucenicie la liceul teoretic din bicaz P.S.: Între anii 1954-1958 am funcţionat ca director al liceului şi în continuare până în toamna anului 1962 ca profesor de psihologie şi limba română. Predând peste 30 de ani psihologia şi pedagogia la Liceul Pedagogic din Bacău, am contribuit la formarea a multor generaţii de învăţători şi educatoare.
  • 25. 23Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz FORTUNA AUDACES JUVAT!1 profesor Mihai Emilian MANCAŞ Marcată la început de Neculce, printr-o legendă în „O samă de cuvinte”, istoria seculară a Bicazului avusese ca eveniment important doar şederea vremelnică a familiei regale, Ferdinand şi Maria, refugiaţi aici în anii primului război mondial. Acum, în toamna anului 1964, când forfota şantierului, cu care ne obişnuisem ca ţiganul cu scânteia, s-a stins, inima economică a orăşelului monoindustrial se reduce numai la combinatul ridicat pe temeliile fabricii de ciment. E linişte, este cam multă pulbere de ciment în atmosferă, populaţia localităţii a scăzut dramatic prin plecarea şantieriştilor, a brigadierilor, a soldaţilor, a celor aduşi aici cu domiciliu forţat; dar viaţa continuă. Am căpătat fonduri de la regiune (Încă suntem organizaţi teritorial după modelul rusesc, în regiuni şi raioane.), pentru a ne construi un edificiu nou destinat liceului, l-am şi ridicat în Mărceni, cartierul central al Bicazului, şi îl admirăm pe dinafară, căci pe dinăuntru e jale! Ca o fată frumoasă şi săracă, şcoala nu are zestre: nimic din ceea ce ar trebui pentru ca, în toamna asta, a lui 1964, să ne mutăm cu elevii peste apă! Din întâmplare sau prin strădania lui Virgiliu Radulian, strălucitul director al liceului nostru, devenit  de curând prorector al Institutului Pedagogic din Bacău, forurile centrale au realizat un jumelaj cu o şcoală din Vietnam. Ca urmare, am primit o invitaţie, pentru soţia mea şi pentru mine, la recepţia pricinuită de sărbătoarea naţională a Vietnamului. Complet ignorant în materie de relaţii internaţionale, strivite atunci, dincolo de cutuma universală, de legile restrictive ale statului comunist, nu am crezut că este cazul să informez autorităţile asupra invitaţiei, limitându-mă la o discuţie oarecare, neoficială, cu şefii culturali, colegul meu Vasile Solomon şi vicepreşedintele raionului, însărcinat cu problemele culturii şi învăţământului, Nicolae Amocancei, aflat atunci în procesul de completare a studiilor elementare. Cum nici ei nu aveau habar de protocol, nu au găsit nimic de obiectat prezenţei mele la ambasadă. Puşi la mare ţinută, cu ţoale noi, cumpărate anume pentru această ocazie, doar văzusem în filme cum arată o recepţie la asemenea nivel, soaţa mea şi cu mine am păşit cu oarecare timiditate în saloanele decorate în stil asiatic, pline de necunoscuţi şi de chelneri cu ochi oblici, aceştia din urmă purtând tăvi cu gustări şi cu sucuri aromate.  Nu ne-a trebuit multă vreme până ce ne-am biruit cu totul sfiala, mai ales că ne-am întâlnit cu foştii mei colegi de an, din facultate, prietenul meu cel mai bun, conferenţiarul universitar George Radu, şi Ghiţă Florea, conferenţiar universitar şi el şi activist înalt în secţia de propagandă a CC al PCR. Nu reuşisem să colindăm toate saloanele luminate a giorno, când ne-am trezit faţă în faţă cu un domn mărunţel, simpatic, vorbitor de limbă franceză, că doar colonie a Franţei a fost 1. Parte din fragmentul de faţă a fost publicat în revista periodică “Apostolul”, nr. 159, din octombrie 2013, sub titlul “Cum se înzestrează un liceu românesc cu ajutor vietnamez.” Fragmentul face parte din romanul „Zilele”, volumul al treilea, aflat în lucru. (n.r)
  • 26. 24 Fortuna audaces juvat Vietnamul. Înconjurat de mai mulţi tipi amabili, membri ai ambasadei, ne-a fost recomandat de unul dintre ei: era chiar ambasadorul! Conversaţia, deloc protocolară, s-a purtat în franceză, limbă vorbită curent de vietnamezi, datorită istoriei lor. Nu ştiam în clipa aceea că sunt filat de „băieţii” noştri, care aveau să raporteze de îndată că ieşisem brutal din protocolul admis de statul român, vorbind în altă limbă. Aveam să aflu mai târziu şi destul de apăsat că greşisem. Cum ambasadorul ştia (Nu m-am întrebat atunci de unde?!) că sunt directorul unui liceu care are o relaţie cu o şcoală din ţara lui, m-a întrebat nevinovat dacă ar putea vizita liceul meu, mai ales că acesta tocmai se va muta într-o clădire nouă. Al naibei şmecher! Faină capcană, în care am căzut ca musca, invitându-l la deschiderea cursurilor, taman la 15 septembrie, la Bicaz. De unde să fi ştiut că a invita un ambasador, chiar al unui stat prieten, este o chestie dependentă strict de ministerul de externe? L-am invitat şi gata! Ca şi cum aş fi poftit un prieten bun la masă, într-o duminică. El a acceptat cu plăcere invitaţia şi de aici... Şi de aici dandanaua din vara care a urmat, a pomenitului an 1964. Ne mutasem, la mijlocul lunii august, ne bucuram că intrăm în casă nouă, dar era jale:  nu aveam cu ce o mobila, fonduri pentru inventar neexistând, ca de obicei în România socialistă (şi mai de apoi). Într-o zi însorită, a poposit în faţa liceului cel nou „Volga” neagră a primului secretar raional al PCR, tovarăşul Miron. Galben ca lămâia la chip, Vasile Solomon a descins, m-a găsit într-un laborator, căruia tocmai îi admiram pustietatea, m-a luat pe sus, fără de explicaţii detaliate, m-a livrat maşinii luxoase, de protocol, şi val-vârtej la Piatra! De ce, pen’ ce?... „E lată rău! A venit Boboş de la Bacău.” „Ei, şi ce-i dacă a venit?” „Las’că ai să vezi!” Aveam să aflu că ambasadorul vietnamez ceruse încuviinţarea ministerului nostru de externe, cum era uzul, necunoscut de mine, să vină la Bicaz, după invitaţia făcută. Şi ministerul habar nu avea de invitaţie... Şi cei de la regiunea Bacău  habar nu aveau de... Şi cei de la raion, adică Sile Solomon şi Nicolae Amocancei, uitaseră neam că eu le spusesem de invitaţie şi că ei fuseseră de acord... S-a dus dracului protocolul! Unde mai pui că ambasadorul avea să viziteze o şcoală  pustie, fără de tot ce este necesar bunei funcţionări, într-o ţară europeană. Dădusem cu toţii de bucluc, în frunte cu Ştefan Boboş preşedintele comitetului regional! La sediul raional, în Piatra, în jurul mesei mari, afectată şedinţelor de consiliu, şedeau smeriţi, ca pe nişte perne cu ace, toţi şefii raionului; iar în capul mesei trona un ins zdravăn, roşcovan, chel, congestionat la faţă ca un hipertensiv  şi cu un nas de o virilitate excesivă. Era Ştefan Boboş, fost ţapinar pe valea Tazlăului, acum preşedintele consiliului regional, al doilea om în ierarhia regiunii Bacău după prim secretarul PCR, care se retrăsese strategic din faţa taifunului. Fără menajamente, după ce a aflat câţi ani am şi s-a îngreţoşat că nişte idioţi numiseră director de liceu un june rămas în mintea sugarilor, mi-a etalat drama: pusesem statul român într-o situaţie imposibilă; ambasadorul va veni în vizită şi, prin urmare, şcoala va trebui înzestrată cu de toate, jertfelnic, din biata rezervă bugetară a regiunii Bacău. Totul va trebui să se desfăşoare ca pe roate, iar după vizită, eu, autor al cumplitei dandanale, voi plăti cu vârf şi îndesat oalele sparte. „Ai înţeles?” s-a răstit la mine ştabul. „Am înţeles.” Dacă nu continua, filisof rămânea! „Ce ai înţeles?” Am replicat cu calmul condamnatului la moarte, care nu mai are speranţe de salvare: „Am înţeles că şcoala mea va fi înzestrată cu tot ce trebuie, înainte de vizita ambasadorului.” Cu gura larg deschisă şi cu chipul şi mai congestionat, în pragul congestiei cerebrale, după un moment de stupoare, Boboş a urlat: „Ieşi afară!” Nu mai aveam de pierdut decât totul, aşa că pluteam într-o lume neverosimilă, populată când de zâne, când de hidre. Acasă nu m-au mai dus cu „Volga” şefului, ci cu un „GAZ” rusesc.
  • 27. 25Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz La Bicaz începuse deja umbletul armatei de furnici, conduse cu virtuozitate de Sile Solomon, care, în două săptămâni, au transformat un liceu sărac lipit pământului într-o şcoală bogată, înzestrată până şi cu covoare de lux, ţesute la Agapia. Între timp, crezându-mă foarte aproape de eşafod, am vorbit la telefon cu prietenul George Radu, responsabil cu relaţiile între ţara noastră şi asiatici, şi el m-a liniştit râzând: şefii nu aveau să mă atingă măcar cu o floare, că doar nu erau să deranjeze relaţiile cu Vietnamul pentru o prostie. Mai mult: câţiva ani de aci înainte, nimeni nu va încerca să mă destituie din funcţia de director. Bătălia noastră era câştigată. Vorba strămoşilor: „Fortuna audaces juvat!” Ufff...
  • 29. 27Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz MINUNATUL SECOL AL XIX-LEA, CA O „ALTĂ PLANETĂ” profesor univ. dr. Constantin DRAM Raportându-ne la scară istorică, e tulburător, pentru cei care au trăit o parte din viață în secolul XX, să vadă că deja se conturează o generație hotărâtă a celor care se raportează doar la secolul XXI, din care, iată, deja au trecut 14 ani, ani ce înseamnă deja o primă treaptă de maturizare în viața omului. Și cu toate acestea, măcar pentru cei care mai cred în atotputernicia literaturii, e bine să nu devenim prea mult adepți ai lui Baudelaire, care afirma, din perspectivă estetică, că se cuvine să credem și să ființăm, cu putere de manifest, doar în prezentul ce ne este dat, îndepărtând cu frenezie un trecut ce are doar rol de balast. Dar e bine de știut că există un veac, care, dincolo de imagini nedorite, de care fiecare epocă a avut parte, în mod inevitabil, este acoperit cu o mega-imagine, în fața căreia nu rezistă nimeni. „Secolul XIX e o altă planetă”, proclama o distinsă intelectuală din București și lucrurile cam așa și stau. Așa că, mai bine să lăsăm toate la o parte și să ne întoarcem, ca într-o mini-excursie, spre acel minunat și unic secol, în care lucrurile decurgeau, cu siguranță, altfel. Dacă o luăm chiar de la început, intrăm în acele prime decenii, pe la 1800 și ceva, când niște oameni foarte tineri, unii dintre ei veniți de la studii din Europa, știau, aflaseră, erau convinși că există și alte variante la o viață conservatoare, în care oamenii umblaseră prea mult cu lungi anterie, cu papucei de culoare roșie și cu vârf ascuțit, refuzând cu hotărâre să se apropie de valori dictate de schimbare, mai cu seamă într-o vreme când revoluțiile pulsau la tot pasul! Iar lucrurile au devenit simple și chiar foarte simple: învechiții boieri, declarați din prima „ruginiți”, s-au situat cu convingere în opoziție față de noii veniți, declarați, după felul apusean în care salutau, „bonjuriști” sau „nemți”, deoarece îmbrăcau haine strâmtate după corp, ochelari/ monoclu, pălării tari; mai mult, tinerii cu pricina renunțaseră la lungile și încâlcitele bărbi ce făceau toată podoaba portului bunicilor și părinților lor, frecventau spectacole în care se vorbea, de regulă, „franțuzăște” dar nu numai, aduseseră cărți periculoase și ziare: una peste alta, plutea un aer de noutate, se simțea iminența unei schimbări, oamenii se reuneau cu scopuri precise, începuseră să apară foi de literatură și de atitudine civică, în care se proclama, cu un curaj uneori de-a dreptul nebun, că locuitorii, fie ei de la răsărit de Carpați, din interiorul arcului carpatic, de peste Milcov și de peste Prut, indiferent cum le zice, vremelnic, sunt, laolaltă, aparținători de o străveche țară Dacia, zisă acum, în veac al revoluțiilor, cu un cuvânt emoționant, România. Cuvântul acesta magic primea o mulțime de determinante pornite din entuziasmul unor inimi nepângărite: România jună, România pitorească, Cântarea României, România literară…Tinerii deveneau oameni așezați, cu copii la rândul lor, treceau prin niște organizații secrete, cu nume păcălitoare, cum ar fi Societatea Cărbunarilor, Societatea Filarmonică, se înarmau în oastea țării. Mergeau curajoși la revoluțiunile din Moldova, Muntenia, Ardeal, se refugiau la Hangu, cu gând să ridice „plăieșii” la luptă (un strigător francez, Alexandre Dumas avea să scrie Strigoiul Carpaților, cu acțiunea legată de turnul pătrat de la Schitul Hangu); anii vor trece și multe
  • 30. 28 Minunatul secol al xix-lea, ca o „altă planetă” dintre energiile revoluționare ale foștilor tineri de la început de veac și ale urmașilor acestora se vor converti în pulsiuni politice explicite, ei devenind liberali, conservatori, junimiști, într-o efervescență ce va crea, în a doua jumătate a veacului, Principatul și apoi Regatul României, o strălucită independență câștigată printr-un război de renume contra otomanilor, punându-se astfel bazele la ceea ce se va numi, mereu, România modernă. Iar oamenii cu pricina, unii cu nume rămase definitiv, în istorie, alții trecuți într-o colectivitate adesea ingrată au fost, cei mai mulți dintre ei, parte a unei tagme de care neamul românesc își aduce aminte doar uneori: la orele de literatură, în preajma examenelor și, expeditiv, pe la diferite evenimente culturale, dornice mai cu seamă să îi preamărească pe organizatori și, parcă, mai puțin, pe cei elogiați. Îi numim simplu. Scriitori. În acel prea minunat secol XIX, e bine de știut, exista cam tot ce e necesar pentru un trai decent, intelectual: cărți, reviste, ziare, telefon, căi ferate, telegraf, încălzire centrală, electricitate, comodități casnice, săli mărețe de spectacole, muzică și pictură de cea mai înaltă calitate, viață economică, politică și, mai cu seamă, culturală. Exista însă un anume ce în mare lipsă astăzi, anume TIMP. Oamenii făceau, cu toată modernizarea transportului, măcar două zile la un drum Iași-București, fără ca acest fapt să le încurce existența: călătoriile însemnau experiențe noi, discuții folositoare, bucurie a ochilor și a urechilor, un mod plăcut de a folosi tot ce se putea folosi din viață. Și aveau berechet timp pentru suflet, ochi, minte. Când veneau căldurile cele lungi de vară, mulți dintre ei, mai bogați, mai săraci, se retrăgeau din aerul sufocant al capitalelor de orice fel, pentru mai multe săptămâni, uneori chiar luni, în apropierea munților: satele și așezămintele monahale deveneau cele mai inedite spații de vilegiatură; printre sezonierii vizitatori, mulți scriitori. Fără doar și poate, minunatul veac XIX a fost al scriitorilor, în măsura în care oameni dintre cei mai simpli își legau viața de actul lecturii (e suficient să ne amintim de personajul din O noapte furtunoasă ce invoca lectura reluată a unor pagini de roman senzațional despre „misterele” Bucureștilor, în contextul în care „cetirea cărților” ocupa o bună parte din viața multora). Iar acești scriitori erau, dincolo de actul zămislitor de literatură, oameni puternic integrați în civism și politică. Se poate spune că tot ce s-a desăvârșit în acest veac, dincolo de câteva nume mari și simbolice, precum Tudor din Vladimiri, Bălcescu, Cuza, Kogălniceanu (scriitor, de altfel, ca și Bălcescu), Carol I, s-a petrecut prin participarea atot-acoperitoare a scriitorimii, din care au ieșit revoluționari, parlamentari, miniștri, adică acei reformatori de bună credință a unor „pravile” depășite. Era clasa politică, măcar o parte a ei, de proveniență elitistă! Unii dintre ei s-au amestecat în zbuciumul politic fără să aibă ambiții înalte (erau mulțumiți că îi vedeau în vârful piramidei politice pe Maiorescu, Carp, Kogălniceanu, Brătianu): așa avea să facă neobositul Creangă, poreclit și Popa Smântână, neîntrecut combatant în adunările electorale ale timpului și autor al acelei celebre ziceri „În țara asta…n-ar fi rău…să fie bine!”; alții precum Eminescu, Caragiale, Slavici au făcut muncă redacțională la diferite foi politice ale „timpului” – cel puțin Eminescu a lăsat, în acest sens, o uriașă operă de articole politice, cu profunde înțelesuri și învățături mai cu seamă în zilele noastre, ce par a relua, în rău, unele întâmplări ale trecutului. Vorbele unora dintre scriitori, consemnate pentru totdeauna, rămân ca tot atâtea vrednice probe ale unui veac de excepție, în care a trăi era nobil și bine-folositor patriei ce atunci se năștea și care primea de la fii ei dragi tot ce era mai bun, cum au fost acele momente ce au condus, în cele din urmă, spre un act legitim, Prima Unire a românilor. Barbu Paris Mumuleanu spunea, la 1822: „Corabia neamului românesc are astăzi trebuință de un corăbier iscusit și acesta este unirea românilor!” și tot așa Costache Negruzzi: „ca român sfătuiesc și propovăduiesc Unirea, fără de care nu vom mai vedea!” (1839). Un gazetar cu limbă iute, de altfel, C.A. Rosetti scria în gazeta cu nume simbolic, Pruncul român, din 12 iunie 1848: „Munteanul și moldoveanul
  • 31. 29Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz sunt toți români, sunt frați, o singură națiune”; în aceeași linie, i se adresa Alecsandri lui Bălcescu: „dorul cel mai înfocat al nostru, cât și al unei mari partide din Moldova, este Unirea Moldovei cu Valahia, sub un singur guvern și sub aceeași constituție.” Mai trebuie oare amintit faptul istoric că același Alecsandri, împreună cu Alecu Russo, George Sion și alți scriitori și revoluționari, la Brașov, în zilele revoluției pașoptiste redactează documentul „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”, cu dezideratul fundamental : „Unirea Moldovei și a Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc”. Desigur, tot Alecsandri, și tot la Brașov, este cel care publică la 14 iunie 1848, celebra Hora Ardealului, în „Foaie pentru minte, inima si literatura”, poezie ce va deveni in 1856, și mai celebra Hora Unirii; să nu-l uităm pe Dimitrie Bolintineanu, cel care trăgea o linie în 1859: „Demni frați de a fi uniți, ei au dovedit astăzi încă odată într-această luptă nobilă si sublimă”, după ce Alecu Russo afirmase : „Cu cât vom desluși mai bine șirul faptelor românești de la început, cu atâta mai tare vom încredința că ai noștri s-au luptat pentru ideea unității mai înainte chiar de a fi singura idee fecundă și adevărat fecundă în literatură.” (1855, în Romania literară), completându-l pe Cezar Bolliac, cel care în altă revistă cu nume simbolic, așa cum se purta pe atunci, Republica română, scria: „Unirea a fost sentimentul național în toate părțile României, de când istoria a început a ne spune câte ceva despre Dacia.” Într-un final care chiar încununa totul, patronul spiritual al timpului, Mihai Kogălniceanu, cu modestie, lăsa, alături de scriitori, pe cei mulți, pe care literatura, de fapt, i-a cuprins și i-a reprezentat, adică poporul, după cum avea să se exprime el în 1863, 9 februarie, adică la patru ani de la actul Unirii: „Unirea, domnilor, eu nu recunosc nimănui dreptul să zică că e actul său individual (…) Nu, domnilor, Unirea națiunea a făcut-o!” Așa a fost într-un veac prea-frumos și nobil prin literatură: scriitorii au fost mereu un vârf de lance, exponenți vizibili ai unui popor ce își căuta loc pe harta Europei, cu idei ce păreau că vin direct din cronicari, ale căror idei ei le tălmăcesc și le adaptează pentru condițiile secolului XIX, un secol al unirii, al independenței, al trezirii și întăririi conștiinței naționale, un secol în care se trezește și dragul de carte, de învățătură, de școli (tot mai multe încep să apară în lipsitul, până atunci, de așezăminte școlare, spațiu românesc, așa cum se întâmpla și la Bicaz, pe la 1820.) Și ca să isprăvim în nota de consemnare scriitoricească, atotputernică pe atunci, să ne uităm la vorbele lui Nicu Gane din Amintiri din vremurile Unirii:„ Când Kogălniceanu își isprăvi discursul, toată lumea plângea în tribune, căci bucuria mare ca și durerea mare tot prin lacrimi se exprimă.” Frumoase vremuri, când oamenii credeau în scriitori și în cărți, e drept că și scriitorii credeau cu toată ființa lor în poporul din care se ridicau către lume, cu dor de mai bine pentru o țară tânără, ce punea știința de carte mai presus de orice, deoarece doar așa se putea ieși din întuneric.
  • 32. 30 Valorile literare ale bibliei VALORILE LITERARE ALE BIBLIEI profesor univ. dr. Viorica S. CONSTANTINESCU Biblia, carte unică, din care s-au dezvoltat trei mari religii: iudaismul, creștinismul și islamul, a produs, odată cu secularizarea ei, un „complex biblic”, o obsesivă neliniște intelectuală, devenind totodată obiectul unei vaste rețele critice, domeniu de studiu al istoriei, antropologiei, psihanalizei, paleoastronauticii, istoriei civilizațiilor, religiilor și nu în ultimul rând, al științei literaturii sau al filosofiei. Așa se face că un filosof, teolog și poetician ca Paul Ricoeur, după ce a studiat pe Aristotel, Kant, Hegel, Nietzsche, Husserl, Jaspers, Heidegger, Marx și Freud, pe teologii contemporani cei mai cunoscuți, de la Rudolf Bultmann și Karl Barth la Gerhard von Rad, se întoarce la Biblie, afirmând într-o carte a sa intitulată Eseuri despre interpretarea Bibliei: ”I shall have a better understanding of man and of the bond between the being of man and the being of the all beings”. Paul Ricoeur își propune să descifreze într-o hermeneutică profană a limbajului (uneori deosebită dacă nu opusă celei sacre, alteori coroborată cu ea) textelor de revelație din Biblie, „condiția ființei umane”. Întreaga Biblie poate fi, din nou, în contemporaneitate, luată ca bază a înțelegerii omului în ceea ce are el esențial: relația cu Dumnezeu, cu colectivitatea, cu sine însuși, cu legea, cu morala, cu libertatea, cu puterea, cu cei care sunt „altfel” (politic, religios, fizic). Omul biblic, răspândit în sutele de personaje ale Cărții Cărților, fie că este un individ excepțional (patriarh, rege, înțelept, proroc) sau unul obișnuit (păstor, agricultor, negustor, dregător, ostaș, preot, pescar) apare ca o ființă preculpabilizată, existența lui desfășurându-se între păcat și pedeapsă. Moartea însăși este o consecință a faptelor lui, a „păcatului originar”, ceea ce nu se întâlnește în mentalitatea nici unuia dintre popoarele orientale vecine (Ghilgameș, spre exemplu, se teme de moarte, dar nu o consideră ca pe o pedeapsă). Asupra lui apasă în permanență „interdicția metafizică”; încălcarea interdicției, „depășirea limitei” se traduc în existența biblică prin conceptul de păcat. Strămoșul umanității, Adam, a păcătuit depășind limita ce-i interzicea să cunoască: „Iar din pomul cunoștinței binelui și a răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit” (Facerea 2, 17). Așadar, cunoașterea se poate solda nu numai cu alungarea din paradis, ci mai ales cu moartea. Dar nu este oare și problema noastră, problema lui Adam? Nu se vorbește tot mai insistent despre o „morală a cunoașterii” și despre o „religie a cunoașterii”? Dilema lui Adam a devenit una a omenirii de azi: până unde avem voie să ne folosim de libertatea noastră ca să nu pierdem totul. Adam nu este unicul personaj care ne poate provoca intelectual. Personajele biblice sunt „contemporanii noștri” așa cum au fost contemporanii secolelor trecute. Strategii narative În sens estetic, Biblia apare în multe privințe, departe de concepția noastră tradițională despre opera literară. Ea este un „text” construit întru totul aparte, în epoci diverse, un text contradictoriu în planul „conținutului” și inegal valoric în planul estetic; un text ce implică o tensiune continuă și sesizabilă între cele două planuri fundamentale ale unei opere – cel semantic
  • 33. 31Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz și cel al expresiei. Există de aceea, pe de o parte, tendința de a reduce textul Cărții Cărților la importanța lui religios-istorică și, pe de altă parte, tendința de a-l „trăi” ca pe un text literar creat parcă după o rețetă a textualiștilor contemporani. Pentru homo religisus, Biblia rămâne cartea credinței în primul rând; pentru acel om-cititor, care, fără a renunța la credință, nu mai vede în Cartea Cărților cheia rezolvării problematicii complexe a religiei, Biblia este o antologie de diverse genuri literare, unele codificate de artele poetice europene, altele nu. Pentru că există o amplă gândire istorică, există o amplă narațiune. Nu ne mai aflăm, cum ne-a obișnuit Orientul, în fața unor inscripții, fragmente de poeme (ca cele din Manualul Ugaritic), ci în fața unor cărți întregi care narează linear, respectând raportul cauză-efect, respectând pasaje, formule, elaborând judecăți asupra textului care se află între literatură-istorie și istorie literaturizată. O narațiune însă neliberă pentru că ea trebuie să corespundă imperativelor religioase iudaice. O primă etapă în receptarea textului biblic ca text literar a constat în alegorizarea unor cărți ce păreau simple relatări de fapte, componente ale texturii narative ce trebuia să satisfacă dogma religioasă. Scotus Origenes sau Sfântul Augustin sunt interpreți ai Cărții Cărților pe care critica nouă i-ar putea numi „contemporanii noștri”. Stimulați de mulțimea pasajelor de tălmăcire a viselor sau a parabolelor, ei, ca și alți exegeți de mai târziu, considerau întâmplarea biblică drept un nucleu iradiant de sensuri care vizează un dincolo de text. Notabilă în înțelegerea poetică a textului Bibliei este și contribuția unor autori renascentiști: ei s-au oprit însă mai ales asupra acelor cărți pe care le-au numit „literatura biblică”. În secolul XVIII, clericul protestant Robert Lowth, într-o exegeză intitulată Lecture on the sacred Poetry of Hebrew, observă și comentează un „indice” prozodic fundamental al întregului text biblic – paralelismul („La început era Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”), corespondența între două secvențe, două sintagme, două versete, și consideră acest paralelism ca pe o formă de prozodie ce impune Biblia printre marile poeme ale lumii. Cam în aceeași vreme, Herder vorbește despre poezia cărților biblice: ele devin prin el o sursă mereu mai solicitată de subiecte, imagini, figuri de stil, „o fântână de cântec”, așa cum o numea mai târziu Walt Whitman. Partea cea mai întinsă a Bibliei este compusă din narațiuni ample sau chiar povestiri unitare, bine structurate; ea se constituie astfel într-un bloc narativ care nu exclude revenirile, anticipările, repetițiile, dar care, în ansamblu, se ordonează într-un sens progresiv-linear alcătuind o istorie reală și legendară în același timp. Întreaga paletă a conceptelor naratologice contemporane ar putea fi ilustrată de textul narativ al Bibliei. Cine narează, ce narează, cui narează, cum narează, de ce narează, cum este folosit timpul și spațiul în fundalul procesului narării? Iată întrebările ce se pun oricărui cititor avizat al textului biblic, cititor desigur neinteresat de izvoarele istorice ale Bibliei, nici de traducerea ei în diversele limbi europene și nici de problemele de filologie sau hermeneutică pe care le pune, ci numai de literatură, de poveștile ei. Cine narează întâmplările biblice? Evident – un narator omniscient: el știe totul despre personajele sale și îi face plăcere să ne-o spună sau să ne-o sugereze: prin anticiparea unor întâmplări, prin rememorarea altora, prin introspecțiile psihologice pe care le întreprinde, prin aprecieri asupra faptelor, gândurilor, sentimentelor sau dorințelor protagoniștilor. Naratorul omniscient pare asemenea lui Dumnezeu: numai el și Dumnezeu cunosc totul despre cei pe care-i conduc, unul spre executarea planului divin, celălalt spre executarea planului povestirii. Ca și ochiul divin, ochiul naratorului omniscient poate cuprinde perioade de timp și întinderi spațiale imense, câteva sute de ani, ca și câteva mii de kilometri sunt comprimate într-o propoziție, un paragraf, un capitol. Autorul știe ce se petrece în același timp în Mesopotamia, în Egipt, în Palestina. În consecință, multe secvențe narative încep cu adverbul tipic pentru stilul povestirii: „în acest timp…”. Naratorul omniscient este chiar mai știutor decât divinitatea: el știe când
  • 34. 32 Valorile literare ale bibliei Dumnezeu e mulțumit de faptele sale ori de faptele poporului său, de ce e mânios, de ce iartă („Și Dumnezeu a fost mulțumit că a făcut pe om”, Facerea). Povestitorul anonim este fie implicat în faptele personajelor sale (uneori creează impresia, ca în Faptele Apostolilor, că a luat parte la întâmplări din viața lui Petru sau Pavel), fie neimplicat. Distanța pe care o ia față de cele relatate este totuși caracteristică pentru naratorul biblic. El lasă adesea să se înțeleagă că nu a fost martor al întâmplării povestite, dar că întâmplarea a avut loc cu adevărat. Povestitorul Cărții Cărților nu gândește altfel decât Aristotel despre istoria care „minte” și despre adevărurile universale ale legendei, povestirii deci. S-ar putea vorbi despre o adevărată strategie a povestirii biblice, dependentă poate în primul rând de nevoia, chiar de obsesia credibilității. Povestitorul pare adesea că vrea să prevină suspiciunea asupra omniscienței sale și el dispune de numeroase mijloace pentru a o face, începând cu formule de tipul „în aceste zile”, care îl situează într-un spațiu al certitudinii, și până la ceea ce s-ar putea numi un Verfremdundseffekt narativ. Alteori, când emite judecăți în legătură cu faptele narate, el devine dilematic: observă existența unei duble cauzalități a evenimentelor – cea divină și cea umană. Iar atunci când nu poate judeca o faptă sau alta, o lasă în seama lui Dumnezeu; explicația ei devine astfel simplă: „așa a voit Domnul”. Strategia povestirii constă deci, între altele, în reducerea implicării emoționale a cititorului, în același timp însă ea are consecințe atât în planul narațiunii ca structură, cât și în acela al receptării. „O asemenea distanțare emoțională este – cum scrie un exeget, Shimon Bar-Efrat – precondiția unei înțelegeri clare și fără ea este imposibil să ajungi la forța ideii din narațiune”. Lirismul biblic Deși evident, cum am spus deja, „un bloc narativ”, o suită de cărți eterogene care, dacă ar fi existat un Homer evreu, ar fi putut deveni o desacralizată Odisee și Iliadă, Sfântă Scriptură este unică nu numai prin revelațiile pe care le cuprinde, prin ceea ce povestește, prin istoria unui popor, ci și prin poeticitatea ei frapantă. Împărțirea textului în versete, prozodia (marcată de „parallelismus membrorum”), cultivarea facultății „estetice” în sensul creării de impresie, „simțire” printr-un inepuizabil tezaur imagistic, fac din textul sacru unul interesant nu doar pentru teologi, ci și pentru poeticieni și poeți și lectori ai Cărții Cărților. În acest macrotext, lirismul, omniprezent în proza poetică, devine un „concentrat”, numit „cântare”. În general s-au studiat ca poezie lirică Psalmii și Cântarea lui Solomon, dar nu acestea sunt singurele structuri cu un grad sporit de poeticitate. „Cântarea”, probabil de origine cultică, intrată apoi în folclor (unde a rodit în texte parabiblice), era însoțită de instrumente muzicale, după cum reiese chiar din Biblie: lira, flautul, timpanul, cimpoiul. Ea avea un statut estetic privilegiat și nu întâmplător a fost pusă pe seama unor personalități ca Moise, Debora, David, Solomon, ș.a.m.d. Mai mult, cântarea era simțită ca mai aproape de profetică, cu alte cuvinte de sacru. Poetul era și profet iar profetul era și poet. Darul poetic ca și cel profetic, îi dădeau unei personalități un prestigiu aparte, o anumită „prestanță duhovnicească”. În acest sens amintim pasajul din Biblie când David, poet și cântăreț, uns rege, coboară, după ce îl învinge pe Saul, cu o ceată de prooroci (ceea ce o face să râdă pe soția sa, Micol) dansând și apoi el scrie un bocet, o elegie extraordinară la moartea binefăcătorului și dușmanului lui (Saul) și a prietenului său Ionatan. Cu alte cuvinte, paradigma rege-poet era o axiomă în concepția celor care au creat, colportat și redactat textul biblic. Prima încercare de încadrare în genurile liricii europene (statornicite de numeroasele poetici – de la Aristotel la clasicii francezi și după aceea) a poeziei biblice a fost aceea a lui Hermann Gunkel în studiul, celebru deja, Einleitung in die Psalmen (Introducere în Psalmi), din 1933. Savantul german se referă numai la psalmi: În Biblie există însă mai multe „capitole” de poezie lirică sau lirico-narativă. Pe lângă imnuri și rugăciuni, întâlnim balade lirice (ca aceea cântată de
  • 35. 33Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz Debora), poeme lirico-narative (ca acelea ale lui Ieremia numite „plângeri”), poezia sapiențială, poeme dramatice (ca Iov sau ca pastorala Cântarea Cântărilor), profeții sau poezie oraculară, meditații (ca cele ale Ecleziastului), ș.a.m.d. Încercările de poetică biblică sunt însă mai vechi și decât cele ale romanticilor (care elogiaseră la superlativ și se inspiraseră din lirica ebraică), și decât studiul lui Robert Lowth – De sacra poesia hebraeorum (1753). Ele se găsesc încă la părinții bisericii. Astfel în Didascalia Apostolorum din secolul IV d. Hr. se scria: „De cauți istorie (în Biblie) ai, de cauți poezie (s.n.) și sofistică ai, de cauți cântec (s.n.) ai psalmii”. Edictul din anul 362 al Papei Iuliu I, edict prin care se interzicea ca în școlile de pe lângă mănăstiri să se mai studieze la retorică clasicii greci și romani (ca fiind păgâni), a impulsionat, pentru scurt timp, studiul retoricii Bibliei, dar apoi s-a preferat adevăratelor texte biblice, falsuri puse pe seama autorilor „păgâni”. De aceea Sfântul Augustin afirma, în cartea sa Doctrina christiana, că mulți păgâni „se fălesc cu recursuri literare” pe care de fapt le-au luat din Sfânta Scriptură. Așa stând lucrurile, poezia biblică nu a reușit, ca aceea a lui Homer, Vergiliu, Horațiu să se impună ca obiect de studiu în dobândirea meșteșugului poetic, dar nici n-a fost uitată. Cel puțin psalmii au intrat foarte devreme în slujba religioasă și astfel, practic, nu teoretic, și nu numai „învățăceii” ci toți enoriașii, în felul acesta, și-au format o sensibilitate specifică, o calitate umană „europeană” în care intră smerenia, căința, melancolia, speranța și dragostea față de Dumnezeu. Așa s-a structurat la nivelul subconștientului colectiv „homo problematicus” european. Răfuiala de mai târziu a lui Nietzsche și apoi a lui Cioran cu creștinismul vizează tocmai acest impact între iudaism și fondul etnic al popoarelor aflate pe teritoriul Europei, cărora le-a structurat sensibilitatea, a făcut, după opinia lor, un om slab, supus, umil, nefericit, ce-și scormonește neîncetat adâncurile ființei. Creștinismul a înăbușit bestialitatea necesară din om și prin poezia Bibliei. Veniți în Canaanul civilizat după mulți ani de peregrinări prin deșert, cu o cultură săracă predominant folclorică, evreii aveau nevoie să se pună de acord prin arta cea mai prețuită de ei – arta cuvântului, cu vecinii. Lirica babiloniană, ugaritică și egipteană au „mobilizat” talentul poporului evreu care, până la urmă, a creat Cartea Cărților. Dacă ar fi să ne oprim doar la figura prozodică numită de pastorul Robert Lowth, în prelegerile sale academice, „parallelismus membrorm” (și definită de el ca „o corespondență dintre un verset sau rând cu altul, corespondență ce poate presupune sinonimie, omonimie, parafrază, tautologie”), am constata că evreii sunt „originali în neoriginalitate”, că ei s-au ghidat în creația poetică după legile esteticii identității (estetică ce presupune preluarea și revalorificarea clișeelor poetice). Din Manualul Ugaritic publicat de Cyrus Herzel Gordon în Analecta Orientalia XXXV, Roma, 1955, rezultă faptul că există numeroase coincidențe între lirica ebraică și cea ugaritică, în ce privește „parallelismus membrorum”. La fel, dacă citim antologia de poezie veche egipteană a lui Siegfried Schott – Cântece de dragoste vechi egiptene, publicată în 1950 (Altegyptische Liebelieder) sau Antologia de imnuri și rugăciuni asiro-babiloniene a lui Marie-Joseph Seaux (Hymnes et Prieres aux Diaux de Babylonie et d’Asyrie., 1976), ajungem la „izvoarele” mai îndepărtate ale pastoralei alegorice atribuite regelui Solomon numite de autorul Vulgatei „Cântarea Cântărilor”, sau ale imnurilor (numite „laude” în Evul Mediu). Fără a cunoaște poezia helenismului, exprimarea erudită și „ornamentală” imagistic a acestei epoci supercivilizate, nu ne-am putea explica esteticitatea ultimelor cărți ale Bibliei, după cum fără a lua în considerație, în sens invers, Biblia, nu am putea înțelege oboseala, tendința spre problematizare a stoicilor, înțelepciunea mâhnită a Eclaziastului, cel pentru care viața este „vânare de vânt”. În 1963, un cercetător german, poetician al Bibliei, Stanley Gevirtz a publicat un studiu ce se bazează pe datele din Manualul Ugaritic al lui Cyrus Herzel Gordon. Autorul german analizează în paralel câteva specii de „parallelismus membrorum” constatând coincidențele ugarito-ebraice,
  • 36. 34 Valorile literare ale bibliei coincidențe neîntâmplătoare dacă ne gândim că, în vecinătatea „patriei” evreilor, era „micul Paris” al Canaanului, o cetate supercivilizată, puternic influențată de cultura egipteană, cetatea Ugarit. Reluăm câteva dintre paralelismele comune textelor ugaritice și celor biblice analizate de Gevirz: Paralelismul cap-creștet: „Leul poate să zdrobească capul tău”m „Leul Thh – SM – BL creștetul tău (MU, 127,35) sau „Smalț va fi turnat pe capul meu” / Albastru pe creștetul tău” (MU, II, Aght 6, 36-37); în Binecuvântarea lui Iacov găsim: „Aceste binecuvântări să fie pe capul lui Iosif / pe creștetul celui mai ales dintre frații săi” (Facerea, 49, 26), sau „Să se întoarcă nedreptatea pe capul lui / și pe creștetul lui silnicia să coboare” (Psalmul 17, 16); Un alt gen de paralelism în ambele arii poetice, ugaritică și ebraică: „El adulmecă argintul la mii / Aurul la zeci de mii” (MU, 26, 54) iar în Deuteronomul 30, 30 citim: „Cum ar putea unul să pună pe fugă o mie și doi zece mii”, sau „Dar oare Domnului îi va plăcea miile de berbeci / zecile de mii de râuri de undelemn” (Miheia 6, 7). Poetul anonim prelua, ca un bun meseriaș, acele expresii care erau verificate din punct de vedere estetic și le folosea pentru a-și transmite mesajul său, cu totul altul decât cel al poemelor după care își forma stilul poetic. Este neîndoios faptul că lirismul biblic, sublimat în „cântări”, poeme și profeții, a avut o funcție cultică, alta didactică, în sensul de formare a unui om, altul decât cel păgân. Dar chiar dacă destinația „cântărilor” (rugăciuni, lamentații, imnuri sau laude) a fost una cultică, nu trebuie subestimată dimensiunea lor formativă. Și, dacă din punct de vedere al sensibilității, popoarele de sorginte culturală mediteraneană arată astăzi într-un fel devenit simplu „occidental”, care și la formarea acestui chip a contribuit, punând în mișcare subteranele colective și individuale și poezia biblică, indiferent de genul căruia i-a aparținut. Lirismul biblic este, cum mai remarcam, o structură complexă, traducând ceea ce s-a numit „a simți biblic”: exaltare imnică, smerenie, căință, dorință de răzbunare, speranță într-o fericire viitoare, o fericire individuală care se confundă cu fericirea poporului, a Ierusalimului, etc. În perioada helenistică și poezia biblică se desparte probabil de acompaniamentul muzical, ea nu mai este „un recitativ”, ea se scrie pentru a fi citită. Bogăția imagistică și rafinamentul stilistic în general tinde către o sporire a coeficientului de poeticitate când textul nu mai era destinat recitării, ci lecturii. Redescoperind poezia Bibliei, romanticii se entuziasmau în primul rând de tropii ei, de comparațiile, epitetele cu parfum exotic, imagini venite dintr-un Orient straniu, unde hiperbola nu deranja, repetiția în aceleași metafore de asemenea, libertatea barocă de asociere a cuvintelor fiind nelimitată. Și chiar cititorii de astăzi, după ce au trecut prin atâtea secole de poezie, rămân vrăjiți de imaginile acestor „cântări”, unele deja intrate și în cultura poetică europeană de multe secole prin psalmi și Cântarea Cântărilor. Câteva exemple: „Ca ploaia să curgă învățătura mea și graiurile mele ca roua, ca bura pe verdeață și ca ploaia repede pe iarbă” (Dr. 32, 2); „Când ieșeai tu Doamne din Seir / Când treceai tu peste câmpiile Edomului / Pământul se cutremura și cerurile se topeau / Norii picurau picuri de ploaie / Munții se năruiau înaintea Domnului” (Jd. 6, 4-5); „Cel ce slujește cu temere de Dumnezeu / E ca lumina dimineții când răsare soarele / E ca dimineața fără nori / Ca razeșe după ploaie ce fac să răsară iarba din pământ” (II Regi 23, 3-5); „Oare omul pe pământ nu e el ca într-o slujbă ostășească și zilele lui nu sunt ca cele ale unui simbriaș” (Iov 7, 1); „În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule” (Ps. 41, 1); „Că s-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca uscăciunea s-au făcut” (Ps. 101, 4); „și am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este curvă, inima ei este un hoț și mâinile ei sunt cătușe” (Ecl. 7, 26); „Ochii mei sfârșiră de
  • 37. 35Anuar 2015 — Liceul Carol I - Bicaz plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia, măruntaiele mele fierb și se varsă pe pământ când copiii și pruncii stau sleiți de putere în piețele cetății” (Pl. lui Ieremia 2, 16); etc. Se știe că psalmii, mai mult sau mai puțin prelucrați, folclorizați au folosit în oficierea liturgică încă din primele secole de creștinism. Apoi au apărut rugăciuni, imnuri, elogii cu mesaj religios inspirate din psalmii biblici. Și poezia românească a fost influențată mai ales de psalmi, dar nu numai. Nu este vorba despre poezia scrisă de clerici, ci despre aceea a laicilor care au ținut să se mărturisească în „cântare” religioasă: rugăciune, imn, poeme, uneori intitulate chiar psalmi, alteori cu titluri sugestive din lirica biblică. De la Petru Cercel la Nichita Stănescu, de la Radu Stanca la Lucian Blaga și Arghezi, de la Magda Isanos la Ana Blandiana, de la Nichifor Crainic la Vasile Voiculescu, de la Vasile Cârlova șa St. O. Iosif, de la Ion Vinea la Mihai Ursachi și Nicolae Ionel, poeții români vin să completeze un imens florilegeiu de poezie de sorginte biblică. Și oare Cântarea României a lui Alecu Russo poate fi citită fără să ne amintească de Cântarea lui Solomon? Lirica europeană religioasă și laică nu poate fi concepută în afara „cântecului” biblic, o parte a Cărții Sfinte care l-a ajutat pe omul creștin să se pătrundă de credință și prin intermediul „cântării”, nu numai al povestirii și a narațiunii istorice. Imaginarul artistic și literar european nu poate fi conceput fără personajele și întâmplările Bibliei, iar poezia lirică fără „cântările ei”. Bibliografie: Abraham Albert Avni, The Bible and Romanticism. The Old Testament in Germany and French Romantic Poetry, The Hague, Paris, Monton, 1969. André la Cocque, Paul Ricoeur, Cum să înțelegem Biblia, Editura Polirom, Iași, 2002. Étienne Charpentier, Să citim Vechiul Testament, Editura Arhiepiscopiei Romano Catolice, București, 1998. Viorica S. Constantinescu, Mihai Capșa, Irina Hăilă, Livia Iacob, Omul biblic (schiță tipologică), Editura Institutul European, Iași, 2012.
  • 38. 36 O poveste de dragoste din vreme de război O POVESTE DE DRAGOSTE DIN VREME DE RĂZBOI profesor dr. Gheorghe BRÂNZEI Studiul este o încercare de a aduce în atenţia cititorilor de literatură un roman al lui Gib I. Mihăescu (Rusoaica), pe care critica secolului al XX-lea l-a trecut (pe nedrept!) sub tăcere. Eroul se conturează din cioburi de iubire, pe care autorul le plasează într-un interesant joc de puzzle, ca imagine emblematică a unei spiritualităţi cu valori răsturnate de starea de asediu creată de război. Conflictul este întreţinut de o vădită intenţie de ambiguizare, bogat configurată în roman. Aşadar, citiţi (deocamdată!) despre romanul Rusoaica al lui Gib I. Mihăescu! Cu mulţi ani în urmă, pe atunci pe când gustul pentru lectură era încă dirijat de pedagogi cu suflet mare şi cultură profesională solidă, un prieten mi-a reproşat, cu o vădită intenţie de surclasare a sinelui intelectual: Eu nu pot să cred că, până la această dată, nu ai citit Rusoaica! Eu pot să-ţi confirm că ai rostit adevărul, îi replicai, vădit înciudat de atacul fără menajamente la care se deda. Şi ce dacă n-am citit Rusoaica? Discuţia a mai rămas un timp fără ecou. Şi ce dacă n-am citit Rusoaica? îmi revenea mereu în memorie răspunsul total neinspirat, pe care, sub imperiul unei uşurinţe de moment, l-am lăsat să zboare. Şi ce dacă n-am citit Rusoaica? Peste câţiva ani, cu mare greutate, am dat peste cartea lui Gib I. Mihăescu, pe care am citit-o cu înfrigurarea adolescentină cu care ar fi trebuit s-o citesc la vreme. De atunci, n-am mai avut ocazia să-i pot spune prietenului meu impresiile cu care lectura cărţii m-a binecuvântat. Apărut în anul 1933, romanul Rusoaica se constituie într-o adevărată capodoperă a lui Gib I. Mihăescu. Afirmaţia aceasta, îndrăzneaţă, o voi demonstra cu armele specifice lectorului format. Punctul de plecare al romanului îl constituie nuvela cu acelaşi titlu, apărută în anul 1930, în revista „Gândirea”. Eroul nuvelei este un tânăr ofiţer, care, dintr-o răsuflare, povesteşte o experienţă trăită pe frontul primului război mondial, când activase ca grănicer pe Nistru. Aflăm din nuvelă că ordinul de transfer pe graniţă este un fel de balsam pentru tânărul ofiţer, care este silit, astfel, să pună capăt unei vieţi dezordonate, cu multe chefuri, cu partide interminabile de cărţi şi cu aventuri erotice. Pentru ca trecerea să-i fie mai domoală, eroul nuvelei se înarmează cu savante volume de filosofie, matematică, istorie şi ştiinţe şi pleacă pe graniţă, întru izbăvirea de vechiul stil de viaţă: „Aici, mi-am spus cu toată încrederea, aici voi deveni alt om… Fii slăvită sfântă singurătate…”, exclamă eroul proaspăt descins pe malul bătrânului Nistru. Însă, e greu de găsit tihna în aceste locuri. Situaţia de pe graniţă este, întrucâtva, asemănătoare celei de pe front. Noapte de noapte, grupuri mari de transfugi forţează graniţa, aducând cu ele împuţinarea liniştii eroului nostru şi, simultan, o bogăţie de experienţă de viaţă. Nucleul epic al nuvelei se reduce la un eveniment care vine să tulbure liniştea mult râvnită a tânărului ofiţer. Într-o zi, în aria de supraveghere a eroului, nimeresc doi tineri logodnici, goniţi din fiefurile lor aristocratice de Revoluţie. Faţă de aceştia, tânărul ofiţer are o atitudine