soimul-de-argint

2. Yvonne Whittal
Șoimul de argint
The Silver Falcon
În românește de: Ion Scurtu
traducere din limba italiană (Il falco d’argento)
Colecția „EL și EA”
– 39 –
BUCUREȘTI,1994

3. CAPITOLUL I
Un fascicol de raze de soare cădea pe covorul persan sărăcăcios.
Câțiva sortatori prăfuiți, de-acum deveniți șomeri, se aliniaseră pe
bordura de-a lungul peretelui. Adnotări vechi, care acum aveau
numai o valoare sentimentală, mai erau încă afișate pe un panou, în
spatele unei lozinci mari. Pe ceilalți pereți, câteva fotografii din
Knysna, care trimiteau la anii '30, contribuiau la a da încăperii o
atmosferă cu aer vechi.
Tricia Meredith stătea pe scaun, cu capul plecat. Creionul alerga
pe notesul așezat pe genunchii săi. Charles Barrett îi dicta conținutul
unor scrisori. De șase ani, Tricia lucra în ambianța aceea impregnată
cu miros de lemn proaspăt tăiat Era obișnuită să audă zgomotul
ferăstraielor, zumzetul motoarelor de camion, trosnetul macaralelor
care ridicau trunchiuri de lemn în curte. O fabrică de mobilă
artizanală se ridica alături de clădirea administrativă și era deseori
vizitată de turiști. Pe timpul pauzei de masă chiar și Tricia mergea de
multe ori să admire abilitatea acelor tâmplari. Ar fi putut să câștige
mai bine în altă întreprindere, dar îi plăcea să lucreze cu Charles
Barrett. El și soția lui, Milly, au fost mereu gentili cu ea.
— Pentru dimineața asta, ajunge! a anunțat-o pe neașteptate
Charles Barrett cu vocea lui profundă.
Tricia a ridicat privirea și a văzut o umbră trecându-i peste față. Îl
cunoștea bine pentru a intui că, de mai multe săptămâni, îl chinuia
ceva. Ce să facă? Problema nu o privea…
— Mă duc să bat repede la mașină aceste scrisori, domnule
Barrett, i-a spus.
— Nu acum, mai târziu.
Tonul grav al vocii i s-a părut puțin cam plictisit și a rămas uimită.
Se afla deja în pragul biroului și s-a întors. Făcându-i un semn cu
mâna, Charles Barrett a invitat-o din nou să ia loc.
— Trebuie să-ți vorbesc, Tricia.

4. Ea s-a supus ascultătoare, încercând o neliniște vagă.
— Ce este, domnule Barrett?
El nu i-a răspuns imediat. Părea că se gândește cum să-i spună,
alegându-și cuvintele apoi, în mod brusc, după un oftat, a declarat
fără introducere:
— Am vândut fabrica.
Tricia se aștepta la o veste importantă, dar știrea aceasta nici nu-i
trecea prin minte și depășea orice previziune a ei. Prea uimită ca să-i
mai poată vorbi, l-a fixat cu o privire mirată.
— Dar de ce? Și a sfârșit exclamând… Clădirea aparține familiei
dumneavoastră de mult timp și… s-a întrerupt și a dat din cap. Părul
lung și negru îi flutura pe umeri… Nu înțeleg.
— Nu am copii care să-mi continue activitatea, a explicat el cu o
voce obosită. Și apoi, în actuala situație economică, fabricile mici ca
aceasta nu mai au nici o posibilitate de a supraviețui, lucru pe care îl
știi și tu la fel de bine ca și mine… Și-a trecut mâna prin părul
grizonat… În rest, a adăugat cu un zâmbet trist, este timpul ca eu și
soția mea să ne retragem în căsuța pe care am cumpărat-o acum un
an.
Tricia a strâns cu ură blocnotesul în mână, forțându-se să-și
oprească izbucnirea lacrimilor.
— Întreprinderea nu va mai fi la fel fără dumneavoastră…
— Mulțumesc, Tricia, a răspuns Charles Barrett cu vocea
înăbușită de emoție… Nu am luat această decizie cu ușurință, ci cu
strângere de inimă, dar mi s-a prezentat o ofertă optimă. Măcar nu o
să mai am preocupări economice la bătrânețe!
— Dar dumneavoastră nu sunteți bătrân, domnule Barrett!
El a zâmbit, după care și-a aprins o țigară.
— Am aproape 65 de ani și nu mai am vârsta pentru a mă mai
zbate. Pe de altă parte, asociată la puternicul concern Univrood,
întreprinderea mea se va bucura de un viitor prosper.
— Cu Uniwood?
O senzație de amețeală a cuprins-o și s-a îngălbenit la față.
— Dar… dar este… s-a bâlbâit.

5. — Da, este societatea lui Chris Hammond, i-a spus Charles
Barrett venindu-i în ajutor. Va veni chiar el la Knysna. săptămâna
viitoare, pentru a perfecta ultimele detalii.
Chris Hammond… Dinamicul președinte de la Uniwood,
puternica societate care, încet-încet, înghițea micuțele întreprinderi
din Africa de Sud. Venise acum și rândul lui Charles Barrett. Și spre,
marea ei nefericire, Chris Hammond era chiar omul care o ura pe
Tricia și i-a provocat atâta durere. Ea o sperat că nu o să-l mai vadă
niciodată, dar destinul decisese altfel. Chris va deveni directorul
întreprinderii. Micuța lume intimă și confortabilă pe care Tricia a
reușit să și-o creeze in jurul său, era pe punctul să se prăbușească.
— Au trecut șase ani, Tricia, i-a spus Charles Barrett, intuind fără
dificultate gândurile ei. Absolut nimeni, nici măcar Chris Hammond,
nu mai poate să poarte ranchiună atâția ani.
— Chris Hammond are o memorie de computer, a răspuns ea. Nu
uită nimic și nu iartă niciodată… S-a ridicat și s-a clătinat o clipă
înainte de a-și regăsi echilibrul… Mă duc să bat la mașină astea, a
murmurat Tricia.
A plecat în micul birou alăturat, s-a așezat la mașina de scris, a
luat o foaie de hârtie și a rămas mult timp nemișcată, cu privirea
pierdută în gol și degetele sprijinite pe tastele mașinii da scris. A avut
pentru o clipă intenția să plece, dar nimic altceva nu i-ar fi produs o
mai mare plăcere lui Chris decât fuga ei; ar fi fost mulțumit să
constate că ea se temea de el și că a fugit!
În mod instinctiv mâna a alergat la șoimul de argint care era legat
cu un lănțișor în jurul gâtului. Vocea i-a răsunat ca un ecou din
străfundurile memoriei: „Este primul cadou adevărat pe care îl
primesc, Chris. Am să-l port toată viața și îmi va aduce mereu aminte
de tine”…
Tricia a revenit la prezent după un oftat profund. Nu voia să se
debaraseze de amintirea clipelor minunate petrecute împreună. Dar
nu voia să se mai gândească din nou la acea fericire care i-a fost
răpită într-un mod nemilos. Ar fi dat orice ca să uite totul. În schimb,
acum trecutul revenea odată cu persoana lui Chris Hammond.
Restul zilei a petrecut-o ca și când ar fi fost complet cufundată
într-un fel de ceață. În sfârșit, Tricia a putut să intre din nou în

6. micuțul ei apartament, cu vederea spre lagună, dar nici măcar acolo,
printre obiectele familiare pe care le așezaseră împreună cu dragoste
de-a lungul ultimilor ani, nu a reușit să găsească puțină liniște
sufletească. A făcut o baie, și-a îmbrăcat un halat comod și apoi a
pregătit cina. Era așa de enervată că, auzind sunând soneria, la câteva
minute după ora opt, a tresărit.
Era Frank Carlson care zâmbea cu expresia lui de om cumsecade.
El era proprietarul unui garaj din apropiere și a intrat în viața Triciei
în mod subtil și in liniște. Ea l-a îndrăgit pe acest bărbat puternic,
solid, pentru modul lui simplu și plăcut de a fi. În nenumărate rânduri
el o ceruse în căsătorie, și de fiecare dată ea îl refuzase. Devenise
aproape ca un ritual, dar Frank nu o lua în serios, rămânând statornic.
— Mă bucur că te văd, i-a spus Tricia poftindu-l în salon.
— Am avut senzația că tu ai putea să ai nevoie de mine, a declarat
el, liniștit.
Tricia s-a întors puțin. Ochii ei mari și negri, plini de suferință,
străluceau pe chipul palid.
— Tu ai capacitatea de a ghici de fiecare dată când starea mea
sufletească este agitată, a exclamat nervoasă și, imediat după aceea,
exasperată, a izbucnit în suspine.
Fără să se alarmeze, Frank a cuprins-o la pieptul lui mare și,
șoptindu-i cuvinte de îmbărbătare, a făcut-o să se așeze. Apoi,
cuprinzându-i mijlocul cu un braț, i-a întins batista.
— Scuză-mă, Frank, nu știu ce mi se întâmplă… De obicei nu mă
manifest astfel.
— Poate că este din cauza lui Chris Hammond? a întrebat-o el.
Uimită, Tricia s-a ridicat ca arsă. Frank o privea cu ochii lui
cenușii.
— De unde știi?
— L-am vizitat pe Chris Hammond cu Charles Barrett, acum
câteva zile și amândoi aveam în mâini câte o mapă plină cu
documentele… Frank a ezitat o clipă și a privit fix chipul Triciei
inundat de lacrimi. Uniwood va lua și întreprinderea lui Barrett?
— Da, a zis ea, dar să nu mai spui la nimeni. Chris va veni
săptămâna viitoare pentru a perfecta ultimele detalii ale tranzacției.
Pentru moment, absolut nimeni nu știe nimic aici la Knysna.

7. Frank a rămas o clipă pe gânduri. Apoi, a luat batista din mâinile
Triciei care, agitată cum era, aproape că o sfâșiase în bucățele.
— Perspectiva revederii lui Chris Hammond te înfurie în
asemenea hal?
— Chris mă urăște, Frank, pentru că mă crede vinovată de
moartea tatălui său.
— Și tu, Tricia, ce sentimente mai ai pentru el, acum?
— Eu… nu știu, a răspuns ea frecându-și mâinile. Este o poveste
așa de veche. Pe atunci aveam doar 19 ani.
Cu ochii ficși pe covor, Tricia a încercat să-și analizeze propriile
sentimente. Mai mult decât orice se temea de ura lui Chris. Ce ar
putea să-i facă atunci când va deveni dependentă de el? Și mai mult
se temea de puterea pe care o avea acel om asupra ei. Absolut nimeni
nu era în stare să-și bată joc de sentimentele ei ca Chris.
— Nu poți să fugi de propriul tău trecut, Tricia. Reapare mereu
atunci când te aștepți mai puțin. Înfruntă realitatea, luptă-te, a
sfătuit-o Frank cu a voce calmă.
— Nu am puterea să mă lupt cu el.
— Ai adevărul de partea ta.
— Dar nu pot să i-l spun! a exclamat ea cu vehemență. Nu-i voi
spune niciodată!
— Și totuși, cândva va trebui să afle adevărul, a insistat Frank.
— Oricum, de la mine nu!
Frank și-a scos pipa și a aprins-o cu gesturi lente. Privirea lui o
căuta pe cea a Triciei.
— Îl mai iubești încă, nu-i așa?
Ea a tresărit. Mai putea să iubească un om pe care nu l-a văzut de
șase ani? Un om care a disprețuit-o, care o făcuse nefericită?
Rațiunea ei i-a răspuns îmediat că nu, dar inima a avut o clipă de
rătăcire, a ezitat…
A oftat, ispășită și deprimată. Ridicându-se dintr-o data, a
încrucișat brațele la piept ca și când s-ar fi protejat.
— Ce trebuie să fac?
— Poți să te căsătorești cu mine în orice moment, i-a sugerat
Frank, în timp ce un fulger de amuzament i-a luminat privirea.

8. Cu tot zâmbetul, era extrem de serios. Pentru prima dată din
momentul în care Charles Barrett i-a comunicat decizia lui, Tricia se
relaxa.
— Ești foarte drăguț, Frank, i-a spus aplecându-se să-i dea un
sărut plin de afecțiune pe obrazul puțin cam aspru. Dar știi foarte
bine că nu este posibil… Nu suntem făcuți unul pentru altul.
— Tricia…
— Acum că m-am confesat ție, mă simt mult mai bine, l-a
întrerupt ea încercând să schimbe subiectul. N-ai vrea o ceașcă de
cafea?
Pentru un moment, Frank a avut o expresie contrariată, apoi bunul
lui simț a cam fost lăsat la o parte.
— Știi bine că eu nu refuz niciodată o cafea și știi tot atât de bine
că tu nu ai să poți să mă refuzi pe mine la infinit, Tricia.
Fraza aceasta a pus-o puțin pe gânduri. Din fericire, Frank a plecat
la puțin timp după ce a băut cafeaua. Înainte de a o lăsa, însă, a tras-o
spre el și a sărutat-o cu mai multă pasiune decât de obicei.
— Dacă ai nevoie de ajutor, să contezi oricând pe mine, a declarat
pe un ton forțat, pentru a ascunde emoția pe care o simțea.
Închizând ușa, Tricia s-a simțit vinovată. I s-a întâmplat deseori să
apeleze la sprijinul lui Frank, și el i-a făcut de fiecare dată dovada de
mare devotament. Ea, în schimb, ce i-a oferit? A încercat să-l
iubească, dar în zadar. Sentimentelor ei le lipsea mereu scânteia
dragostei. Se atașase de el ca de un frate mai mare, nu ar fi putut
niciodată să-l iubească ca pe un soț.
În noaptea aceea a revăzut din nou tot trecutul său. Destinsă, cu
ochii deschiși în întuneric, a reevocat din plin fiecare eveniment din
viața ei.
Părinții i-au murit când avea vârsta de șapte ani, lăsând-o singură
pe lume, și a ajuns într-un orfelinat. Revedea clădirea sumbră cu
coridoare lungi și întunecoase. Paturile erau tari și, în nopțile cu vânt,
obloanele de la ferestrele mari se zbăteau amenințătoare. Existau alți
copii în jurul ei, dar cu toată prezența lor Tricia nu a încetat niciodată
să sufere, și se simțea lipsită de căldura familiei.
În timpul ultimului an de școală, fetele de la orfelinat au plecat
într-o excursie și Tricia a fost trimisă la Knysna. Acest loc, o lagună,

9. păduri, cu o splendidă vedere spre mare care se putea realiza de pe
înălțimea rocilor de piatră, a fascinat-o imediat. Și acolo voia ea să
trăiască. După ce a terminat pregătirea ca secretară de întreprindere,
Tricia și-a făcut valizele și a luat trenul spre Knysna.
La o săptămână după aceea era primită de Charles Barrett. Tricia
își petrecea timpul liber vizitând orașul, explorând împrejurimile. Și,
într-o memorabilă zi de vară, în rezervația lui Coney Glen, l-a întâlnit
pe Benjamin Hammond. Cu chipul palid, respirația gâfâită, omul se
sprijinea cu greu de automobil. Tricia a alergat spre el.
— Me… dicamentul… a șoptit cu greu, indicând torpedoul
mașinii.
Și ea l-a ajutat să ia imediat pastilele, cu puțină apă, care îi
rămăsese pe fundul unui bidonaș.
— Acum îmi este mai bine – a spus el după câteva clipe,
revenindu-și la față. Nu ar fi trebuit să vin până aici… Vă datorez
mult, domnișoară, dumneavoastră mi-ați salvat viața.
Tricia l-a privit pe bătrânul domn cum își aranja cravata și își
netezea părul alb cu mâna încă ușor tremurătoare.
Uitând de propria timiditate s-a prezentat:
— Mă numesc Patricia Meredith.
— Și eu Benjamin Hammond, a răspuns el cu un zâmbet. Sunt
fericit că v-am cunoscut, domnișoară Meredith.
— Pentru amici sunt Tricia.
— Tricia, a repetat el zâmbind din nou. Apoi, observând
încălțămintea ei de tenis, blugii prăfuiți și bluza roșie în carouri,
decolorată, o întrebat-o:
— Cum ai ajuns până la Coney Glen?
— Am făcut auto-stop, a explicat ea.
Purta pe cap o pălărie cu boruri largi întinse care îi ascundea o
parte a feței.
— Câți ani ai? îmi permiți întrebarea.
— Nouăsprezece.
Și s-a înroșit, ca și cum s-ar fi rușinat pentru că era prea tânără!
— Părinții tăi locuiesc la Knysna?
— Sunt morți, și eu mi-am petrecut copilăria într-un orfelinat.

10. Ea, care de obicei era mai degrabă tăcută s-a simțit imediat în
largul ei în prezenta acelui om. I-a povestit totul despre ea, aproape
fără să-și dea seama și după aceea el a insistat s-o însoțească în oraș.
Nici măcar nu se gândea că o să-l mai revadă.
Deodată, câteva zile mai târziu, a primit, o invitație la cină și un
automobil a venit să o ia. Tricia se afla într-un palat autentic,
înconjurat de pajiști imense și cu fântâni magnifice. Interiorul era
dealtfel luxos și abunda în mobilier antic și obiecte artistice de o
valoare inestimabilă.
Ea nu a mai văzut niciodată atâta splendoare.
Îmbrăcămintea ei din muselină i s-a părut deodată nepotrivită.
Ușile mari ale unui salon splendid s-au deschis în fața ei, și dacă
Benjamin Hammond nu i-ar fi ieșit în întâmpinare, cordial și
zâmbitor, ar fi fugit desigur, cuprinsă de panică.
— Sunt bucuros că ai acceptat invitația mea, a declarat domnul
Hammond cu o comportare naturală.
Tremurând de emoție, Tricia i-a răspuns cu obișnuita ei franchețe:
— Dacă aș fi știut că trăiți în asemenea condiții, aș fi ezitat să
accept invitația…
— Nu te lăsă impresionată de toate astea, copila mea – a sfătuit-o
domnul Hammond. Sunt același bătrân care s-a simțit rău la Coney
Glen. Aș vrea să-ți mulțumesc încă o dată, pentru că m-ai ajutat.
În acel moment, Chris și Maxine, fiul și fiica lui Benjamin
Hammond și-au făcut intrarea în salon, Maxine s-a născut din prima
căsătorie a domnului Hammond. Având părul blond platinat,
expresia unei fete viciate, părea foarte puțin comunicativă. Cât
despre tânăr, privindu-l, Tricia a simțit un cuțit în inimă.
Avea 26 de ani și era fermecător, înainte de a sosi la Knysna,
Tricia a trăit la orfelinat aproape ca într-o închisoare. Nu a mai văzut
niciodată un tânăr așa de frumos și atrăgător. Lipsită de experiență
cum era, s-a simțit asaltată de o undă de emoții necunoscute:
Înalt, zvelt și puternic într-un compleu de culoare închisă
impecabil, Chris a fascinat-o cu focul ochitor lui enigmatici de
culoarea alunei. Ea s-a simțit dezorientată și foarte tulburată. Tot
timpul cât au stat la masă, a făcut eforturi obositoare ca să-și
desprindă privirile de ale lui. Și a fost în mod deosebit impresionată

11. de părul lui care, contrastând în mod spectaculos cu bronzul feței, era
așa de deschis încât părea de argint la lumina lampadarului.
Surprinsă, fermecată, confuză, Tricia, abia își mai putea da seama
de ceea ce mânca. Dar Chris s-a arătat imediat ostil în confruntările
cu ea. Imediat ce au avut posibilitatea să vorbească singuri, a
acuzat-o că exploatează relația cu tatăl său pentru a lua bani. Rănită
profund, Tricia nu i-a putut răspunde.
A plecat furioasă și rușinată. Bunul simț îi sugera să nu-l mai
revadă deloc pe Benjamin Hammond, dar în ziua următoare, el a avut
un alt atac cardiac și a trimis după ea s-o cheme.
Tricia nu a avut curajul să-l refuze și a acceptat invitația.
În timpul săptămânilor care au urmat, ostilitatea lui Chris luă
amploare. Nu vedea cu ochi buni orele lungi pe care ea le petrecea
stând la taclale prietenește cu tatăl său. Tricia ar fi trebuit să-l deteste
pe acel om care nu pierdea nici o ocazie ca s-o insulte. În schimb, s-a
îndrăgostit de el cu toată pasiunea inimii sale tinere. Pentru ea Chris
era un fel de divinitate, ferm, magnific, inaccesibil. Îl contempla de
la distanță, vibrând de o dorință încă necunoscută de ea.
Maxime nu i-a spus niciodată nimic, dar nu manifesta nici o
simpatie în relațiile cu ea. Nici ea, nici Chris nu înțelegeau sensul
prieteniei recente care lega pe omul în vârstă de această tânără.
Într-o duminică seară, la un moment dat, privirile lui Chris, și ale
Triciei s-au întâlnit peste capul lui Benjamin Harrrmond, care ațipise
în fotoliu. Tricia a încercat o emoție foarte puternică. Mai târziu, s-a
lăsat condusă de Chris. La un moment dat, el a oprit mașina, s-a
apropiat de ea și a sărutat-o. Era pentru prima dată când buzele unui
bărbat le sărutau pe ale ei.
Toată noaptea o fost chinuită de obsesia acelui sărut. În sâmbăta
următoare, Chris stătea și o aștepta pe treptele scării de la intrare și,
atunci când a sosit ea, a scos din buzunar un șoim de argint atârnat de
un lănțișor. Cu aripile desfăcute și ghearele întinse gata să Astfel,
câteva ore, Tricia a jucat uitând de Maxine și invidia ei, uitând de
Chris și comportamentul lui neliniștitor.
Târziu după-amiază și-a reluat drumul spre casă, plîmbându-se pe
malul lagunei în speranța de a-l revedea pe Chris, care trebuia să se
afle pe iahtul lui.

12. A ajuns pe plajă, împinsă de o dorință nebună de a-l revedea.
Nava „Prințul mării” era ancorată la mal și Chris se afla la bordul ei.
I-a făcut un semn cu mâna și ea, cu inima palpitându-i, s-a apropiat
de bord.
— Urcă, este momentul!
— Ce moment? a întrebat ea cu vocea tremurătoare, fermecată de
lățimea umerilor lui și de pieptul lui bronzat.
Chris o observă cu o expresie ironică.
— Vreau să fac un tur… Nu dorești să vii cu mine?
— Numai… numai dacă mă aduci înapoi peste o oră, a bombănit
ea neștiind ce să spună.
Chris a zâmbit și a mângâiat-o pe obraji.
— Ai cumva vreo întâlnire importantă în seara asta?
Aluzia ironică o făcuse să se înroșească, dar în timp ce „Prințul
mării” ieșea în larg sub un cer fără nori, indispoziția ei a dispărut
treptat. Briza mării îi mângâia în mod plăcut chipul, lăsându-i pe
buze un gust sărat. Pescărușii dădeau târcoale zburând deasupra lor,
scoțând țipete stridente. Legănată de valuri, Tricia se simțea fericită.
Chris, cu părul răvășit de vânt, stătea la timonă.
La câțiva kilometri de coastă, motorul iahtului a început să-și
încetinească țăcănitul, apoi, brusc, s-a oprit. În liniștea care s-a lăsat
imediat se auzea numai clipocitul valurilor.
Tricia a început să se simtă cuprinsă de panică.
Aplecat asupra motorului, Chris i-a spus:
— Ai să întârzii mai mult, Tricia.

13. CAPITOLUL II
Acolo jos, în depărtare, soarele apunea în spatele unor coline.
Chris încă nu a terminat de reparat motorul și Tricia a început să fie
cuprinsă de fiori.
— Coboară în cabină, i-a sugerat el îmbrăcându-și un tricou.
— Mai ai mult? l-a întrebat, cuprinsă fiind de o senzație stranie la
ideea că ar fi nevoită să petreacă noaptea cu el.
— Mai mult de o oră… ai putea să pregătești ceva de mâncare.
Îmi pare într-adevăr rău că trebuie să fac pe mecanicul chiar când
sunt cu o fată frumoasă la bord, crede-mă!
Tricia s-a întors dintr-odată și a coborât. Jos în cabină, la adăpost
de frig, a început să încălzească conținutul unor conserve. Și s-a
pregătit cu o oarecare neliniște, pentru ceva care ar fi putut să fie o
cină memorabilă.
Zgomotul motorului, pus din nou în funcțiune, i-a smuls o
exclamație de ușurare. Chris i-a ciocănit în gemulețul cabinei cu
degetul mare ridicat, în semn de victorie. Câteva clipe mai târziu,
după ce a oprit motorul, a ajuns lângă Tricia. Așezându-se la masă,
i-a pus o mână peste umeri. Un val de căldură a cuprins-o imediat.
— Ce ai să-i povestești amicului tău? a întrebat-o cu un ton de
răutate în voce.
— Ți-am spus deja că nu am nici un prieten. Și în rest, nu am
nimic să-ți ascund, i-a răspuns ea puțin cam stânjenită. Cred că nu ai
făcut-o înadins.
Imediat el i-a zâmbit cu o expresie ironică.
— Chiar ești sigură de acest lucru?
Peste chipul Triciei a trecut o umbră de îndoială.
— Ai făcut-o înadins?
Degetele lui Chris i-au strâns umerii. Acea apropiere dintre ei, în
cabina micuță, îi sugera o intimitate care o înspăimânta.

14. — Aș fi putut! a răspuns el, atingăndu-i ușor cu degetele și
urmărind cu privirea formele pline de tinerețe ale corpului ei.
Înroșită toată, ea s-a retras dintr-o dată din mâinile sale.
— Nu, nu cred că ai fi vrut să faci un lucru asemănător, i-a șoptit.
O liniște plină de emoții a urmat după cuvintele sale.
— Nu, pentru acest tip de distracție prefer femei mai puțin naive
și cu experiență.
Expresia ironică a rănit-o și ușurat-o în același timp. Oricum, în
timp ce mâncau, prezența lui Chris a înfuriat-o mai mult ca oricând.
El era așa de puternic, și ea destul de vulnerabilă.
Apoi el s-a oferit să facă o cafea și au băut-o așezați pe o băncuță,
unul lângă altul. Corpul lui Chris era cald față de al ei, dar ea s-a
desprins de lângă el pentru a-i evita sarcasmele.
— Tatăl tău poate se întreabă unde te-ai rătăcit… a zis ea, pentru a
risipi tensiunea.
— Este cam mult timp de când tatăl meu nu-și mai face deloc
probleme pentru mine!
I-a luat ceșcuța din mână și, în mișcare, s-a apropiat și mai mult de
ea, lipindu-se aproape de corpul ei. Și ea, pe neașteptate, a simțit o
tensiune irezistibilă care îi cuprinsese. A început să tremure. El i-a
cuprins cu drăgălășenie bărbia, pentru a o obliga să-l privească în
ochii iscoditori și plini de pasiune.
— Ți-este frică, aici, singură cu mine?
— N… nu.
— Mincinoaso! Și a râs mângâindu-i gâtul. Ești terorizată de ideea
la ce ți-aș putea face!
— Nu te înțeleg.
Tremurând toată, Tricia era ca beată, fiind cuprinsă de senzații
puternice.
— De fapt asta este, a recunoscut el, scoțându-i bareta de elastic și
eliberându-i părul negru care i-a alunecat pe umeri într-o cascadă
strălucitoare.
— Am ocazia să-ți dau o lecție de dragoste… Ea a încercat să se
elibereze din brațele lui, dar Chris o strângea cu putere și arzând de
pasiune; n-o mai lăsa să facă nici o mișcare. Respirația lui caldă pe
obrajii ei o exalta la culme. Apoi, cu buzele îi atingea umerii

15. mângâindu-i gâtul… Tulburată de valuri de plăcere care o străbăteau
pe șira spinării, cum nu a mai simțit niciodată, Tricia s-a lăsat pradă
extazului. El a cuprins-o din nou, cu mai multă afecțiune și bărbăție
în brațe, sărutând-o pe gură cu pasiune. Cuprinsă de un vârtej
înnebunitor de pasiune, ea i-a încolăcit gâtul cu brațele, fără să-și mai
dea seama ce face, stăpânită fiind numai de gândul că-l iubea și că ar
fi dorit să rămână așa, în extaz, o veșnicie.
Degetele lui Chris îi alunecau cu delicatețe de-a lungul corpului,
sporindu-i și mai mult starea de neliniște plăcută. Și dintr-o dată, el a
respins-o cu o brutalitate inexplicabilă.
— Deplâng clipa în care te-am întâlnit! Vocea lui plină de ură a
rănit-o. Cu ochii plini de lacrimi, îl privea cum se îndreaptă spre ușă.
— Dacă am făcut ceva rău, regret sincer, crede-mă!…
— Ai curajul să spui că-ți pare rău?!
Nervoasă la culme și înspăimântată de explozia nedorită de ură în
situația în care se afla, Tricia, s-a ghemuit. Chris s-a întors și s-a
aplecat asupra ei amenințător.
— Nu ar fi trebuit să te invit pe iahtul ăsta. cunoscând atracția
periculoasă pe care o încercăm unul față de celalalt! Cred că nu vrei
să spui că nu ți-ai dat seama de această atracție? Și oricum, acum ești
în cunoștință de cauză, adevărat?
Ea nu a reușit să deschidă gura. Flacăra pasiunii care strălucea în
ochii lui Chris o consuma. Gura lui a devenit din nou stăpână pe a ei
în timp ce o lungea pe banchetă. Nici prin minte nu i-a mai trecut să
se opună. Nimic nu conta mai mult decât fericirea provocată de Chris
cu mâinile sale de-a lungul corpului ei, învăpăiat de dorințe.
Nu ar fi trebuit să permită asemenea gesturi unui bărbat, știa bine
acest lucru, dar Chris nu era un bărbat oarecare.
Înnebunită de văpăile dragostei, s-a lăsat dezbrăcată. Când el a
strâns-o lângă el, o dorință irezistibilă a cuprins-o și s-a lăsat
contopită cu el, prada unui uragan de senzații. Pe neașteptate, brațele
lui s-au retras. Chris s-a desprins de ea și s-a ridicat.
— Dumnezeule, am înnebunit! a exclamat trecându-și o mână
de-a lungul feței.
— Chris!

16. Vocea ei a avut o intonație nouă, ca și cum ea, Tricia, nu ar mai fi
fost deloc aceeași. În inocența ei, a întins mâinile spre el.
— Oh, Chris, să nu fii supărat pe mine! Când degetele ei s-au
așezat pe trupul lui, Chris a simțit un fior în tot corpul, dorind-o cu
exasperare.
— Te joci cu focul! a exclamat.
Privirea lui a căzut din nou pe trupul nud, înnebunitor, al Triciei
și, cu toate încercările de a-i rezista, s-a reîntors aprins asupra ei…
După șase ani, amintirea acelei nopți o făcea și acum să se înfioare
de rușine pe Tricia. Își reproșa mereu că a trăit acele momente. Ar fi
vrut să se apere de acel trecut, să se baricadeze împotriva acelor
amintiri… Dar era ca și când ar fi încercat să oprească cursul
impetuos al unui râu.
Își amintește că în ziua următoare, după acea noapte, a alergat cu
Inima plină de bucurie la palatul lui Benjamin Hammond, sigură că îl
va întâlni acolo pe Chris.
Foarte decepționată, l-a găsit în schimb pe Benjamin care se certa
cu fiica lui. Maxine voia un nou automobil sport și el refuza să-i dea
banii, acuzând-o că este inconștientă și cheltuitoare.
Tricia a observat imediat paloarea bătrânului și a încercat să
intervină, dar Maxine nu voia. Pe neașteptate, Benjamin și-a dus
mâna la piept.
Cu un fulger diabolic în ochii ei verzi, Maxine intrase în posesia
flaconului cu tabletele și, în loc să i le dea, i-a spus:
— O să primești tableta vitală atunci când ai să-mi semnezi cecul.
Oroarea a paralizat-o pe Tricia pentru câteva secunde prețioase.
Când s-a repezit spre Maxine pentru a-i smulge din mână
medicamentul, era prea târziu.
Benjamin era mort. Ca hipnotizată, Tricia a așezat corpul lui fără
viață cu senzația că o bucată de gheață i-ar cădea în spate.
Strigătele Maxinei l-au făcut pe Chris să vină în fugă. Simulând o
criză de nervi, fata i s-a aruncat în brațe.
— Este vina ei! a strigat în repetate rânduri cu o voce ridicată,
indicând cu un deget acuzator spre Tricia.
Ea a rămas mută, pietrificată, terorizată.

17. — Îi cerea bani, dar tata nici nu voia să audă… Și ea a decis să
nu-i mai dea medicamentul până ce el nu va semna un cec. Și acum
este mort!… Mort!
Tricia a știut tot timpul că Maxine o ura, dar nu și-a putut imagina
niciodată o infamie de acest fel. Cu medicamentul acela în mână,
avea de-a dreptul un aer de vinovată. Era înspăimântător! Trebuia să
se apere…
Chiar în clipa aceea i-a venit în minte o frază a lui Benjamin:
— Chris a adorat-o pe Maxine tot timpul. O crede incapabilă să
facă rău, are o încredere absolută în ea… A așezat-o pe un piedestal.
Dacă ar ști de câte ori Maxine a alterat adevărul pentru a face să fie
crezută inocentă, ar cădea din nori. De mai multe ori am vrut să-i
deschid ochii, dar nu am găsit niciodată curajul necesar de a-i
provoca o deziluzie așa de crudă.
„Și eu voi avea curajul s-o fac?” s-a întrebat Tricia cu inima
zdrobită, întâlnind privirea rece și acuzatoare a lui Chris. O privire
neașteptat de aprinsă de o ură așa de feroce, încât ea a fost nevoită să
plece ochii. Putea să-și apere propria fericire infiltrându-i lui Chris o
asemenea deziluzie? Era plin de afecțiune față de Maxine, o iubea de
atâția ani…
Capcana dragostei a prins-o în cursă pe ea: pentru a-l proteja de
durere pe Chris, a tăcut. Liniștea aceea echivala cu o confesiune.
Chris a respins-o pe Maxine cu drăgălășenie și s-a apropiat de Tricia,
dominând-o de la înălțimea staturii lui. Se asemăna mai mult ca
oricând cu șoimul care stătea pregătit să aterizeze asupra victimei de
pradă.
— Micuță infamă descreierată! Imediat cum te-am văzut am
înțeles jocul tău, și aveam dreptate! Ieși imediat din casa asta, înainte
ca eu să te dau afară, și să nu mai calci niciodată pe aici!
Era sfârșitul fericirii sale. Dragostea lăsase locul unei uri
implacabile.
În ziua aceea Tricia a devenit matură. Experiența atroce, durerea
imensă, i-au distrus visurile de adolescentă. Trebuia să-l uite pe
Chris. Două zile după aceea, oricum, el nu a putut s-o împiedice să
asiste la funeralii. Și, după ce toți au plecat, ea a rămas mult timp

18. îngenuncheată la mormântul lui Benjamin Hammond, plângând cu
lacrimi care îi șiroiau liniștite pe obraji.
În săptămâna următoare Tricia a fost convocată de către un notar.
Acolo, în prezența lui Chris, i s-a comunicat că domnul Hammond îi
lăsase ca moștenire o însemnată sumă de bani. Amuțită din cauza
surprizei, a privit mai întâi spre Chris, al cărui chip era posomorât și
nemilos, apoi spre notarul care avea o expresie severă și era așezat în
spatele biroului său amplu.
— Iată, ai obținut ceea ce voiai! Sper că acum ești mulțumită! a
exclamat Chris cu o expresie ostilă și disprețuitoare oglindită de
ochii lui migdalați.
Și cu aceste cuvinte a ieșit din încăpere și din viața ei.
Sărmanul domn Hammond! Cu generozitatea lui, confirma
suspiciunile lui Chris, acredita falsa imagine o unei tinere avide și
plină de interese.
Adresăndu-i-se notarului care era uimit, Tricia a declarat plictisită:
— Nu vreau acești bani! Vă rog să-i restituiți lui Chris Hammond
și surorii sale!
— Este imposibil, domnișoară Meredith, i-o răspuns notarul,
citindu-i diferite articole din lege.
— Atunci stabiliți destinația lor cum doriți. Cât despre mine, eu
nu vreau să știu absolut nimic.
S-a ridicat și, privind înapoi cu hotărâre, a ieșit din elegantul și
confortabilul birou al notarului pentru a se aventura în vântul rece
care sufla în acea dimineață de iarnă.
Nu intuia încă toate suferințele și umilințele pe care i le rezerva
viitorul. Chris a vândut castelul și s-a mutat în casa lui din Città del
Capo.
După șase ani, amintirile acelea atroce continuau să o chinuiască.
A sperat în mod sincer să nu-l mai vadă niciodată pe Chris și acum,
după atâta timp, iată că revenea în viața ei. Și ea, ca funcționară, s-ar
afla complet la bunul lui plac.
Perspectivele ei erau neclare. Viitorul ei se va afla de acum în
mâinile unui om care o ura și o disprețuia. Oricum, dacă nu voia să
treacă drept lașă, trebuia să rămână pe postul ei și să-l înfrunte.

19. La sfârșitul săptămânii, tot personalul întreprinderii era la curent
cu noutățile. Câțiva au primit liniștiți știrile, alții, în schimb, cu o
oarecare neliniște. Societatea lui Chris Hammond era cunoscută
pentru salariile mari pe care le practica. În schimb, aici se presta o
muncă de înaltă calificare. Câțiva dintre muncitorii lui Charles Barret
au câștigat, în mare îndemânare și rafinament, dar nu posedau un
certificat de calificare oficial. Se temeau că nu vor fi luați în
considerare de noul stăpân și că ar putea să-și piardă postul.
În fața biroului lui Charles Barrett s-au format cozi de muncitori
preocupați care cereau explicații. El i-a ascultat pe toți, pe rând.
Decizia finală, oricum revenea lui Chris Hammond, exigentul și
nemilosul stăpân al Uniwood.
Din rațiuni diferite, Tricia împărtășea sentimentul nesiguranței
acelor muncitori. Chris va decide soarta lor după cum va dori el.
— Îți faci griji în zadar, a dojenit-o cu gentilețe Frank, duminică
seara, în timp ce luau cafeaua împreună. Poate să pună pe liber
numai pe lucrătorii ale căror prestații vor fi nesatisfăcătoare.
— Dacă nu va mai dori să știe de mine, va găsi un pretext pentru a
mă da afară, a răspuns ea. Oricum, nu este o tragedie, voi căuta de
lucru în altă parte. Sunt mult mai necăjită pentru soarta unor colegi
care riscă să se confrunte cu dificultăți mai serioase.
Frank a tras un fum din pipă încruntând sprâncenele.
— Te gândești că într-adevăr Chris Hammond va da afară mulți
lucrători?
Tricia a ridicat din umeri.
— Cum aș putea să prevăd mișcările unui om ca el? Nu
îndrăznesc să fac previziuni. Când trebuie să sosească?
— Mâine.
„Mâine”. Cuvântul era suspendat în aer ca o amenințare.
— Ești mereu neliniștită de ideea revederii? a întrebat-o Frank.
— Puțin, a mărturisit ea cu un zâmbet nesigur. Nu știu ce mă va
aștepta.
— Mâine vei ști, a declarat el, mereu calm, luând-o de mâini.
Ea a dat din cap, posomorâtă, cuprinsă de un fior de neliniște.
Încordată, preocupată, s-a închis în carapacea ei, incapabilă de a se

20. prezenta veselă și vivace ca de obicei. Frank a înțeles dorința ei de a
rămâne singură și a plecat imediat după aceea.
Cufundată în gândurile sale, ea a spălat distrată ceșcuțele de cafea,
după care s-a dus la culcare. Dar a dormit foarte rău; în zori era deja
în picioare, îmbrăcată gata de plecare.
A pregătit mâncarea, dar abia s-a atins de ea. S-a reîntors în
camera ei și s-a așezat pe scăunelul din fața toaletei. Nu mai era
deloc fetița timidă pe care Chris o cunoscuse cu șase ani în urmă. A
trecut, prin clipe de disperare și deziluzii feroce. Devenise o femeie.
Și-a scurtat puțin din lungimea părului ei negru: acum buclele
grațioase îi atingeau umerii. Îmbrăcămintea de culoare verde, bine
croită, scotea în evidență trăsăturile armonioase ale corpului său.
Sprâncenele erau bine conturate, genele bogate și ochii de culoare
închisă și profunzi. Nasul era micuț și drept și buzele pline trădau o
senzualitate neexprimată.
Cu privirea ei expresivă, pielea catifelată și bronzată, îmbrăcată
elegant și cu vocea armonioasă, Tricia era foarte atrăgătoare.
Și-a dat cu puțin roșu pe buze, după care s-a examinat cu ochi
critici. Să se lase acuzată de o crimă pe care nu a săvărșit-o, era o
probă foarte dureroasă.
În decursul anilor și-a construit un scut pentru a se apăra de toate
suferințele vieții. A reușit să se protejeze de durerile trecutului. Un
singur obstacol mai rămăsese, și ea nu a reușit să-l înlăture…
Prin stofa rochiei a atins șoimul de argint pe care îl purta la gât.
De mai multe ori s-a gândit să-l scoată, dar un vag presentiment a
reținut-o. Medalionul a rămas la locul lui, amintire palpabilă din
perioada cea mai memorabilă a vieții sale. Și stătea mereu acolo,
amintindu-i nebunia ei din tinerețe: când și-a dăruit inima unui om
care a respins-o apoi.
Câteva minute mai târziu, Tricia se afla la volanul mașinii sale, în
drum spre serviciu, și se forța să se convingă că era vorba de o zi ca
toate celelalte, Dar după ce a intrat in birouri, fragila el siguranță s-a
prăbușit. Atmosfera era cea a unei așteptări febrile. Dar pardoselile
erau așa de strălucitoare, iar încăperile puse toate în ordine. O liniște
neobișnuită domnea în vechea clădire, perturbată numai de un

21. murmur de voci îngrijorate. Nu lipsea decât un covor roșu pentru
primirile protocolare ale noului patron, s-a gândit Tricia cu ironie.
A urcat în lift și a apăsat pe butonul de la etajul trei. Când cabina
s-a oprit brusc la jumătatea dintre cele două etaje, Tricia izbucni în
râs. În sfârșit, și ceva firesc! Cel puțin liftul vechi rămăsese fidel
modului lui obișnuit de funcționare! A apăsat din nou pe buton. După
câteva smucituri neliniștitoare, ascensorul a luat-o din loc.
În micuțul ei birou, Tricia se simțea ca în propria ei casă. Scoțând
încuietoarea mașinii de scris, a așezat-o cu afecțiune. Câte ore a
petrecut în acea încăpere bătând corespondența domnului Barret,
răspunzând la telefon, soluționând diferitele probleme de muncă…
De-acum înainte nimic nu ar mai putea să fie la fel. Cu Chris
Hammond va începe o nouă epocă. Va stăpâni creionul și va pregăti
notesul, ca de obicei. Din exterior privită, ea părea calmă și stăpână
pe sine, dar în realitate avea nervii la pământ. A aruncat o privire la
ceasul din perete, care se afla în fața ei: ora fatidică se apropia tot
mai mult.
Un zgomot de pași i-a anunțat sosirea lui Charles Barrett și i-a
indicat că nu era singur. Câteva secunde mai târziu Tricia se afla în
fața unui om mult schimbat față de cel pe care îl cunoștea. Chris era
și mai înalt și îndrăzneț decât își amintea ea. Părul lui deschis era
puțin grizonat. Gura frumoasă căpătase o expresie dură, ca și cum nu
ar mai fi zâmbit de mult timp. Arăta mai mult de cei treizeci și doi de
ani al săi.
Ochii migdalați s-au oprit asupra ei. Exceptând o imperceptibilă
clipire a genelor, Tricia nu a observat nici o emoție.
— Vă mai amintiți desigur de Tricia Meredith, a spus Charles
Barret.
— Cum să nu!
Timbrul profund al acelei voci a evocat amintiri dureroase in
memoria Triciei.
Forțându-se să-și mascheze nervozitatea, i-a întins cu delicatețe
mâna și i-a spus cu naturalețe:
— Bună ziua, Chris!
Cu mare încurcătură, el a ignorat-o și întorcându-se spre Charles,
a spus:

22. — Dacă sunteți de acord, aș vrea să vorbesc cu dumneavoastră
înainte de a sosi colaboratorii mei.
— Desigur.
Charles a aruncat o privire plină de compasiune spre Tricia, care a
lăsat mâna în jos. Când ușa biroului s-a închis în spatele lor, ea și-a
simțit palmele umede și picioarele moi. A fost nevoită să se așeze. A
rămas un moment cu capul aplecat, cu pumnul apăsat pe gură, în
timp ce inima îi bătea puternic și urechile îi vâjâiau. Primul rund se
sfârșise: vor mai urma și altele, și mai dificile, știa acest lucru. Nu
trebuia să conteze pe bunăvoința lui Chris Hammond.
În ziua aceea întreprinderea a fost invadată de colaboratori de la
Uniwood: totul trebuia examinat și controlat. Contabilii lui Chris își
cunoșteau prea bine misiunea, reexaminând dosare de arhivă de
câțiva ani în urmă și conducând cercetări amănunțite.
— Este pentru prima dată în viața mea când trebuie să răspund la
atâtea întrebări! s-a lamentat Rosalie Usher, funcționară la
contabilitate, întâlnind-o pe Tricia pe coridor. Parcă aș fi interogată
ca la poliție!
Aflată în mijlocul iureșului acestor activități, Tricia se simțea
puțin descumpănită. Oameni de afaceri, îmbrăcați impecabil, treceau
și reveneau în mod continuu prin biroul ei. Pentru a se concentra, a
uzat de obișnuitele practici de a evada. Terminând de lucru, nu-i
rămânea decât să pregătească ceaiul și să dea legăturile la sediul
central al Uniwood. Avea impresia că ar fi devenit un fel de
centralistă. Munca ei din acea zi nu avea nimic în comun cu cea de
secretară de direcție.
În sfârșit, a fost chemată de Charles Barrett.
— Ai dosarul Lockhart, Tricia ?
— Da, domnule Barrett.
— Te rog să mi-l aduci.
Părea că o tornadă ar fi devastat biroul lui Charles Barrett, cu foi
împrăștiate și dosare de arhivă desfăcute. Pe chipul vârstnicului
conducător se vedeau foarte evident semnele oboselii. Tricia i-a
întins dosarul.

23. În decursul zilei întregi a evitat să-l privească pe Chris, dar în acel
moment nu putea să facă la fel, dat fiind că ocupa scaunul pe care
stătea ea de obicei când stenografia.
Când, în sfârșit, privirile lor s-au întâlnit, Tricia s-a înfiorat citind
în pupilele ochilor lui numai ură și dispreț. Aproape că se aștepta să-l
vadă ridicându-se de pe scaun și repezindu-se asupra ei pentru a o
lovi.
— Du-te acasă, acum, i-a zis Charles Barrett. Cu o oarecare
ușurare, Tricia și-a transferat atenția asupra lui.
— Dacă sunteți sigur că nu mai aveți nevoie de mine…
Charles avea un zâmbet obosit și gentil.
— Chris și cu mine mai avem de discutat unele probleme, dar nu
este cazul ca să te mai reținem pe tine.
— Foarte bine, domnule Barrett. În acest caz…
— Bună seara, Tricia!
Ea a aruncat o privire in direcția lui Chris. Își reluase masca lipsită
de expresivitate, pe care o adoptase întreaga zi.
— Bună seara, domnule Hammond! a spus ea indepărtându-se,
fără să se aștepte la un răspuns.
— Bună seara, domnișoară Meredith! a răspuns el pe un ton
plictisit și impersonal, chiar în timp ce ea deschidea ușa.
Tricia era gata să se întoarcă pentru a-i vorbi de toată lipsa de
considerație pe care a văzut-o pe chipul lui. Dar din fericire, s-a
abținut la timp.
Atmosfera nu s-a îmbunătățit nici în zilele următoare și ea nu a
reușit să uite nici măcar pentru o clipă prezența obsesivă a lui Chris.

24. CAPITOLUL III
Vineri, Charles Barrett se găsea la birou pentru ultima oară. Din
acel moment ieșea în mod oficial la pensie. Salariații i-au dăruit un
scrin realizat special pentru el în atelierele fabricii. A fost un moment
foarte emoționant. Când Tricia l-a văzut ștergându-și lacrimile care îi
șiroiau pe obraji, a simțit un nod în gât.
— Să vii să ne vezi și să petreci un weekend la noi, în căsuța
noostră, Tricia, i-a spus în momentul în care rămăseseră numai ei doi
în biroul lui.
— Mulțumesc, cu multă plăcere.
— Și… S-a întrerupt. Un zgomot de pași anunța sosirea lui Chris
Barrett, i-a luat mâna și i-a șoptit în grabă:
— Să ai grijă de tine, Tricia.
Chiar în acel moment a intrat Chris. Văzând cele două mâini
reunite, o expresie ironică i se întipări pe față. Tricia s-a gândit că
acel om avea darul de a o confunda. Și nu era pentru prima dată când
atribuia semnificații ambigui unui act inocent.
— Pe diseară, Chris! Ne vom vedea la cină, a spus Charles lăsând
mâna Triciei liberă, fără a suspecta nici pe departe ideile absurde pe
care gestul său le putuse naște. A luat geanta lui veche și s-a pregătit
să plece.
— Am să trec să vă iau pe la ora șapte.
În timp ce Chris l-a condus până la ieșirea din întreprindere, Tricia
a rămas o clipă gânditoare în fața mașinii de scris: Charles Barrett a
plecat la pensie, colaboratorii lui Chris s-au întors la Città del Capo,
și ea se va afla de acum singură în fața dușmanului ei. Nu mai exista
nimeni între ei doi. Și disprețul lui Chris în relațiile cu ea era foarte
mare. Îi purta și acum ranchiună pentru o crimă pe care în realitate ea
nu a comis-o. Totuși, cu toate suferințele suportate din cauza lui, nu
reușea să-l urască. Înțelegea, într-o oarecare măsură, suspiciunile

25. sale, răutatea sa. Nu putea să-i reproșeze pentru că i-a dat crezare
Maxinei: în fond, a surprins-o pe ea, Tricia, cu pastilele în mână…
Oricum experiența aceea i-a fost învățătură de minte: nu-și va mai
dărui inima nimănui cu atâta ușurință. Și dacă o va darui, o va face
numai unui bărbat demn de dragostea ei, un om ca Frank Carlson.
— Stai și meditezi asupra delictelor tale? Tricia a tresărit. Chris a
apărut în pragul ușii cu brațele încrucișate la piept. Văzându-l, a fost
cuprinsă de o emoție care i-a amintit trecutul, dar a rămas
nepăsătoare.
— Poți să gândești ce vrei, i-a răspuns cu răceală în glas.
El s-a crispat și a zâmbit cu o expresie ironică, infundându-și
mâinile în buzunare și apropiindu-se de ea.
— Ar fi cu totul altceva dacă tu ai avea cât de cât o conștiință, dar,
de la o persoană ca tine la ce poți să te aștepți?
Ea a inspirat profund înainte de a răspunde.
— Sper că tu nu ai intenția să continui să mă insulți în acest fel.
Țin să-ți atrag imediat atenția: nu voi mai tolera acest lucru.
— În postura ta, nu poți să-ți permiți să tolerezi sau să nu tolerezi
ceva! Eu sunt cel care trebuie să te suport, și te mențin în continuare
numai pentru că fac un act de caritate, să știi asta!
Chris a strâns din măsele și ochii lui limpezi au fost cuprinși de
fulgere neliniștitoare.
— Și, pentru că discutăm acest subiect, trebuie să fac precizarea
că de regulă lucrez cu persoane sigure și total credincioase. Mă tem
că nu este exact și în cazul tău!
Față de o declarație așa de ofensivă. Tricia a încercat un sentiment
interior de revoltă. Oricum, Chris nu trebuia să-și dea seama că a
rănit-o: a ridicat bărbia cu un aer de sfidare și a susținut privirea lui
cu o stăpânire de sine care era mult mai sigură decât o încercare.
— Dacă înțelegi să insinuezi că nu sunt o persoană în care să ai
încredere, Chris Hammond, eu…
— O dată am avut încredere în tine, cu ta-tăl meu. Și a fost o
eroare pe care o voi deplânge toată viața, a spus el pe un ton
disprețuitor.
Ea s-a îngălbenit.

26. — Ceea ce s-a întâmplat nu este în favoarea ta, a spus Chris
amenințător, aplecându-se asupra ei.
Tricia, neputincioasă, își freca disperată mâinile sub birou. Orice
iluzie a dispărut; acum când Chris conducea întreprinderea ea trebuia
să plece, să-și caute o altă muncă.
— Am să-mi dau demisia! a anunțat calmă.
— Nu ți-am cerut să-ți dai demisia! a exclamat el plictisit. Privirea
lui rece și nemiloasă o studia: Tricia avea un aspect încântător!… Ai
să lucrezi! Te asigur că-ți vei câștiga cu greu salariul! Începând din
acest moment te voi supraveghea tot timpul. La prima greșeală,
Patricia Meredith, nu voi ezita să te dau afară. Și voi face în așa fel
ca să nu mai poți ocupa un alt serviciu, a adăugat cu un ton răutăcios
care a făcut-o să tresară.
În liniștea care s-a lăsat între ei, a fost cuprinsă imediat de teamă,
ură și părere de rău. Chris nu ar fi avut probleme pentru a pune în
aplicare amenințările sale. Stătea în puterea lui. Cum ar fi putut să
facă acest lucru? Tricia era furioasă pe ea însăși. Era prea slabă, prea
asaltată de sentimente contradictorii.
Mânia a cuprins-o.
A aruncat o privire rece spre Chris și a întrebat cu o ușoară ironie:
— Mai ai și altceva să-mi spui, domnule Hammond?
— Da, a spus el plictisit, strângând din buze. Nu fi insolentă.
Apoi a plecat, trântind ușa cu violență, încât Tricia a avut impresia
că a fost pălmuită. A avut în intenție să râdă puțin, dar s-a abținut. Cu
mare greutate reușea să se concentreze asupra problemelor sale de
muncă.
Frank lipsea din oraș la sfârșitul săptămânii și Tricia a petrecut
două zile în liniște. A făcut câteva comisioane și s-a ocupat de treburi
domestice. Cu toate că se forța să nu se gândească la viitorul ei,
totuși era frământată.
Nu avea cale de ales: trebuia să suporte prezența ostilă a lui Chris
până în ziua în care ar fi pus un alt director în fruntea întreprinderii.
Duminica seara a mâncat numai o chiflă. Chris o obseda. Timp de
șase ani s-a străduit să-l alunge din mintea ei, dar el i-a apărut din
nou în cale. Și s-a hotărât să nu-i mai cadă în plasă pentru a doua

27. oară. Cu trecerea timpului, se eliberase de magnetismul lui… Nu, nu
se va mai lăsa deloc fascinată de el, nu mai era cazul.
Era vindecată definitiv, și-a zis. Vindecată de amorul ei nebun de
tânără pentru un bărbat care i s-a părut dotat cu toate calitățile, dar
care, în schimb, a făcut-o să sufere în mod crunt. Cu vârsta, a devenit
mai înțeleaptă, mai prudentă. Sorbind cafeaua, a lăsat ca gândurile
să-i zboare la Frank.
Era un om minunat, adorabil și voia să se căsătorească cu ea. De
ce vedea în el numai un prieten drag?
A suspinat. Privirea i-a căzut pe un maldăr de rufe care trebuiau
călcate. Timp de două ore a avut de lucru, uitând de toate. Deodată a
auzit soneria. Poate că s-a întors Frank mai repede decât trebuia. A
scos fierul de călcat din priză și a mers să deschidă.
— Chris! a exclamat cu un sentiment de spaimă și surpriză.
Inima îi bătea cu putere în piept când l-a văzut așa de elegant și cu
părul aranjat.
— Pot să intru?
— Este târziu, a protestat ea cu o voce tremurândă, dar Chris
făcuse deja câțiva pași, cu un zâmbet cinic pe buze.
— Între vechi prieteni nu este niciodată prea târziu, a spus
neliniștit, observând-o.
Incomodată în mod teribil din cauza cămășuței modeste în care
era îmbrăcată și a părului aflat în dezordine, Tricia l-a invitat să ia
loc în micul salonaș.
— Nu am fost niciodată prieteni.
— Pentru că am descoperit imediat jocul tău a răspuns el.
Tricia a preferat să tacă. Rămânând la o oarecare distanță de el, a
început să-l privească.
La birou, în timpul săptămânii, prezența lui nu a tulburat-o prea
mult. Dar acasă la ea, stând pe fotoliu, îi apărea în altă lumină.
S-a simțit în pericol. Era așa de înalt, puternic, musculos. Chris
mai exercita încă asupra el irezistibilul său magnetism. Oricum, nu
mai era fata ingenuă de atunci. Acum era capabilă să-i reziste, și-a
spus cu hotărâre.
Cu toate acestea, atunci când privirea ei plină de neîncredere s-a
oprit asupra deschizăturii de la cămașa bleu, acolo unde se vedea

28. pieptul viril și bronzat, a fost cuprinsă de o senzație de căldură
copleșitoare. Amintirea arzătare a trupului lui i-a înfiorat memoria.
Nervoasă pentru că mai era încă atrasă fizic de acel om pe care îl
ura, Tricia s-a întors și a mers la fereastră. Laguna strălucea sub clar
de lună.
Imediat ce s-a simțit puțin mai calmă, l-a înfruntat.
— De ce ai venit, Chris?
— Din simplă curiozitate.
Stătea și observa apartamentul în mod amănunțit. Privirea
disprețuitoare a zăbovit scrutător pe fotoliile vechi confortabile,
asupra biroului antic pe care Tricia îl cumpărase de ocazie, asupra
mobilei din sufragerie, obiecte care au costat-o luni și luni de
economii.
— Cu suma frumoasă pe care tatăl meu ți-a lăsat-o, ai fi putut să-ți
permiți ceva mai bun. Ai cheltuit acei bani, îmi imaginez!
Agresivitatea aceea așa directă a amuțit-o.
— Ei, nu zici nimic?
— Știi deja răspunsul meu la toate întrebările tale… a reușit, în
sfârșit să spună Tricia sprijinindu-se de un fotoliu.
— Într-adevăr?
Ochii lui migdalați o fascinau.
— De ce ai făcut-o, Tricia?
Nu putea să-i povestească adevărul. Timp de câteva secunde între
ei s-a așternut o liniște chinuitoare.
— Gândește despre mine ce vrei, dar eu îi doream tatălui tău
numai bine.
— Îi doreai atât de mult binele încât l-ai ucis pentru a intra in
posesia părții tale de moștenire!
Tricia s-a îngălbenit.
— Nu știam de testamentul lui! a protestat.
Dar Chris nu o credea, era evident. A agitat mâinile în semn de
neputință.
— Am probe împotriva ta! a exclamat el cu vocea alterată de ură.
— Desigur, a spus ea cu tristețe, plecându-și ochii, în timp ce
scena penibilă îi revenea în minte. Era și Maxine, nu-i așa?

29. — Și drama aceea a răvășit-o în așa fel că nu a mai dormit câteva
nopți, a declarat Chris.
Ea a zâmbit cu subînțelesuri.
— Lucrul acesta nu mă uimește.
— Ce vrei să spui? a murmurat el.
— Nimic, a răspuns Tricia plictisită. Maxine a fost mereu cu
nervii la pământ…
Chris a privit-o atent cu o intensitate care a făcut-o să se
cutremure.
— Ești răspunzătoare pentru moartea tatălui meu. Poți să negi
acest lucru?
Pentru o clipă ea a visat că-i strigă adevărul în față și că-i prezintă
probele inocenței sale.
Dar a renunțat imediat la aceste gânduri și i-a replicat cu hotărâre:
— Poate că aș putea! Nu ai mărturia Maxinei?
Chris a înlăturat dintr-o săritură distanța care îi separa. Fără a-i
lăsa timp să mai fugă, i-a înfipt degetele lungi în gâtul fraged,
strângând-o amenințător.
— Aș vrea să te ucid! a exclamat el.
În acel moment chiar că se gândea la acest lucru. Ochii de culoare
închisă a Triciei, dilatați din cauza terorii, erau fixați asupra chipului
lui. Mânia o desfigura. Ea a încercat să vorbească dar nu i-a ieșit nici
un sunet din gât.
În sfârșit, Chris a slăbit strânsoarea și a lăsat-o să respire.
— Ucigându-mă, nu l-ai fi putut readuce la viață pe tatăl tău, a
murmurat slăbită, tulburată de corpul lui Chris care se afla la puțini
centimetri de ea.
El a acceptat ideea, spunând:
— Dar aș fi avut cel puțin satisfacția că l-am răzbunat!
— Chris, eu nu…
Și-a mușcat buzele. Era gata să-i spună adevărul.
S-a corectat cu greu:
— Nu am făcut-o înadins.
— A fost o acțiune deliberată, inumană, a susținut el.
— Chris…

30. — Să zic că începeam într-adevăr să… A încercat să-și recapete
calmul. Mâinile lui i-au cuprins părul aplecându-i capul pe spate…
De ce nu ai plecat departe în lume cu banii pe care ți i-a lăsat tatăl
meu? De ce te-ai reîntors în viața mea după toți acești ani?
El era cel care a reapărut în viața ei, s-a gândit Tricia. Dar, în loc
să-i spună, a rămas mută privindu-l în față. Era înspăimântată și
fascinată în același timp.
Puțin câte puțin, ura care i se zugrăvise pe față a lăsat locul
dorinței. Privindu-i buzele înnebunitoare și palpitante, a dat drumul
părului și cu o mână a mângâiat-o cu senzualitate pe ceafă,
strângând-o la pieptul său.
Aceeași dorință, primitivă, incontrolabilă a cuprins-o pe Tricia,
alungându-i orgoliul, indiferența și bunele intenții. Răvășită, a fost
nevoită să remarce: dragostea ei pentru Chris nu a murit, așa cum a
vrut ea să creadă. Parcă s-a conservat numai, în așteptarea de a
renaște, mai puternică decât înainte.
— Chris… a gemut, încercând în zadar să se desprindă de el.
— Ai fost totdeauna o mică, necunoscută aventurieră, a spus el cu
voce joasă înainte de a-i cuprinde cu sărutări buzele.
A sărutat-o cu pasiune, cu o dorință sălbatică care a trezit ecouri și
în trupul ei. Timpul nu mai exista deloc. I se părea că s-a întors la
scurtele momente de fericire pe care le-au trăit cândva.
Dar din fericire și-a amintit de toate suferințele suportate și s-a
eliberat instinctiv din brațele lui Chris.
Au rămas în picioare, unul lângă celălalt, într-o liniște chinuitoare.
Palizi, fără răsuflare, pradă destinului care îi adusese din nou față în
față.
Chris și-a revenit primul.
— Cred că nu te gândești să primești scuze, a spus cu voce
neliniștită.
Cu un efort, Tricia i-a răspuns imediat:
— Mai bine să uităm acest incident.
— Faci cum vrei! a mormăit el, ostil.
— Tu mă detești și mă disprețuiești. Să știi că în schimb din
sentimentele mele nu mai rămâne nimic, din tot ceea ce simțeam, cu
toată tinerețea mea pentru tine.

31. Chris a zâmbit ironic.
— Atunci explică-mi de ce ai răspuns cu atâta foc la sărutările
mele…
— Nu mai am nimic să-ți explic, a replicat ea cu amărăciune,
reproșându-și slăbiciunea. Când două persoane se urăsc așa ca noi,
nu mai există nimic de spus.
Privirea lui Chris măsura în mod insolent formele corpului ei și
s-a întors oprindu-se la chipul abătut.
— Va trebui, în mod necesar, să ne suportăm reciproc în orele de
muncă. Cât privește restul timpului, este preferabil să nu ne mai
vedem deloc.
— Sunt de acord, a răspuns ea plictisită strângând din pumni
pentru a nu tremura.
Chris a ezitat o clipă. Era pe punctul de a mai spune ceva, dar a
strâns din buze și a ieșit din apartament trântind ușa cu violență.
După câteva minute, de la balconaș, Tricia l-a văzut
îndepărtându-se în mașina lui sport. A reintrat în salon și a închis ușa
cu un gest hotărât, ca și cum ar fi vrut să lase afară amintirile sale.
Cum putea să se apere de o dragoste așa de profund înrădăcinată
în ea? În ciuda celor șase ani de neplăceri, în ciuda umilințelor, cu
toate acuzațiile nejuste ale lui Chris, ea îl mai iubea încă. Chiar mai
mult ca în trecut.
Era punctul maxim. Devenind conștientă de această realitate
tulburătoare, Tricia a izbucnit într-un râs isteric. Și Chris o dorea în
permanență… Atracția era reciprocă. Dar la ce mai servea? Pe ea n-o
interesa o plăcere efemeră și fără dragoste.
Deja l-a părăsit o dată. Și a rămas singură… Nu! Nu ar vrea să
mai cadă din nou în acel infern, niciodată!
Luni dimineață, Chris a chemat-o în biroul său și a fost rece și
distant ca și când cu o seară înainte nu s-ar fi întâmplat nimic. Cu un
gest distrat al mâinii, i-a indicat scaunul din fața lui.
— Trebuie să-ți dictez câteva scrisori, i-a spus după ce ea s-a
așezat. Presupun că tu știi să stenografiezi…
Tricia nu avea un caracter irascibil, de fiecare dată făcea unele
eforturi pentru a se controla. Își menținea cu calm privirea ei rece și
cercetătoare.

32. — Da, este specificat acest lucru în diploma mea.
— Atunci să nu mai pierdem timpul, curaj!
— Sunt gata, a răspuns ea deschizând blocnotesul.
Chris a meditat îndelung înainte de a începe; se părea că are o idee
în cap. După câteva momente, Tricia a înțeles: dicta așa de repede, că
abia reușea să se țină după el. De fiecare data era hotărâtă să nu-i dea
satisfacția de a o vedea pusă în dificultate.
— Dictez poate prea repede pentru tine? a întrebat el la puțin
timp, cu o prefăcută curtoazie.
— Nu! a răspuns pe un ton acid. Mi-am dorit mereu să devin
campioană mondială la stenografie!
Privirile lor s-au întâlnit și Tricia a crezut că a surprins un fulger
amuzat în ochii lui Chris. Dar expresia aceea a dispărut imediat și el
a reînceput să dicteze cu o viteză normală.
— Am să semnez după ce o să termini să le bați, a spus în final,
după o oră de lucru. Aceste scrisori trebuie să plece cât mai repede
posibil.
— Bine.
— O altă problemă…
Tricia era deja în ușă. S-a întors pentru a lua foaia pe care el i-a
întins-o: erau scrise câteva nume.
— Mâine vreau să mă întâlnesc cu aceste persoane, stabilește
orele vizitelor.
— Tricia a citit lista cu o oarecare grijă.
— Cât timp vrei să dedici fiecărei persoane?
— Nu mai mult de o jumătate de oră.
Suspiciunea cruntă care i-a trecut prin minte a prins o consistență
majoră. Uitând orice prudență, l-a întrebat:
— Intenționezi să-i dai afară? Chris a strâns ușor din ochi.
— Nu cred că te privește problema, dar chiar asta trebuie să fac.
— Pentru ce? a avut îndrăzneala să întrebe Tricia. Cumva pentru
că nu au o calificare profesională precisă?
— Exact! Și acum du-te să rezolvi treburile, i-a ordonat Chris.
Dar Tricia nu s-a dat bătută. Cunoștea personal pe fiecare dintre
acei muncitori.
— Nu poți să-i pui pe liber, Chris!

33. — De ce, mă rog?
Și s-a ridicat, dominând-o de la înălțimea staturii sale și fixând-o
cu o privire ciudată, care o făcea să freamăte mereu de panică și
emoție.
— Nu poți să-i doi afară, a repetat. Acești oameni lucrează aici de
mulți ani, nu merită un astfel de tratament. Profesionalitatea câștigată
valorează mai mult decât o bucățică de hârtie. Și… A încercat să-și
tragă răsuflarea. Majoritatea dintre ei au o familie numeroasă de
întreținut. Punerea lor pe liber ar fi o catastrofă.
— Eu fac afaceri, nu binefacere! a declarat el.
— Binefacere! Ochii Triciei scăpărau de mânie. Acești oameni
nu-ți cer milă! Lucrează din greu pentru a-și câștiga salariul lor. Dă-i
afară… și ai să vezi… Vei provoca nemulțumiri în fabrică și o să ai
pe conștiință mizeria a numeroase familii!
— Ai terminat? a zis Chris cu o voce straniu de calmă, rupând
liniștea mortală care urmase după cuvintele Triciei.
Ea tremura, nervoasă.
— Da, am terminat.
— Bine, atunci du-te!
S-a supus dar, ajunsă în prag, o ezitat o clipă și s-a întors.
— Chris…
— Ce naiba, Tricia! a replicat el, cuprins de supărare. Dacă sunt
așa de buni după cum spui, nu vor avea dificultăți în căutarea altui
loc de muncă!
— Desigur! a încuviințat ea închizând ușa după ea fără să facă
zgomot.
Cu inima îndurerată, începu să organizeze întâlnirile pentru ziua
următoare. Chris nu tolera ineficiența și incompetența. Spera că acei
oameni au să-l convingă asupra adevărului.
— Acest sistem de arhivizare este sub orice critică! s-a lamentat
Chris când s-a întors, spre sfârșitul săptămânii, ca să-i semneze
corespondența.
Chris, exasperat, se zbătea cu casetele:
— Domnul Barrett era puțin mai conservator, a admis Tricia, dar
o scotea la capăt foarte bine.

34. — În schimb, eu nu! a izbucnit Chris înșfăcând dosarul pe care ea
îl găsise… Vom schimba sistemul, chiar dacă asta ne-o costa zeci de
ore de muncă. A sfidat-o cu privirea. Ai obiecțiuni?
Dacă se gândea să o înspăimânte dându-i mai mult de lucru, făcea
o mare greșeală. Plină de sine, a răspuns:
— Nici o obiecție!
— Perfect.
Cu un simplu semn făcut din cap, a invitat-o să ia loc în timp ce el
citea și semna scrisorile.
Tricia aștepta în liniște, admirând, fără să vrea, mâinile frumoase
cu degetele lungi și subțiri ale lui Chris. Mâini abile, experte, care
puteau cu aceeași, ușurință să provoace suferințe și să suscite pasiuni.
Fantasma trecutului apărea din nou. Ea se revedea la nouăsprezece
ani, inocentă, încrezătoare, dăruindu-i-se orbește unui bărbat care o
purtase spre al nouălea cer și… în fundul infernului.
Și acel om, acum îi spunea:
— Expediază aceste scrisori, după care ne vom ocupa de noul
sistem de arhivizare.
Timpul a trecut. Tricia nu s-a gândit la altceva decât la munca sa.
Când a privit la ceas, nu-i venea să creadă ochilor: șase și jumătate!
Chris și ea rămăseseră desigur ultimii în toată întreprinderea.
— Sper că nu aveai obligații, a precizat el imbrăcându-și geaca.
Dar nu se gândea la asta cu adevărat. Că Tricia ar fi putut să
întârzie, îi era cu totul indiferent. Ea l-a citit în ochii cinici și
nemiloși.
— Și dacă aș avea, ce importanță are! a exclamat ea cu supărare,
fără a se mai putea controla.
— Chris a profitat de răspunsul ei pentru a o lua peste picior.
— Fericirea oamenilor care depind de mine îmi stă mult aici la
inimă!
— Tu nu ai inimă! Funcționezi ca un robot! a exclamat ea.
El a venit imediat lângă ea, cu ochii care-i scăpărau flăcări, și a
prins-o prin spate în brațe ridicând-o de pe scaun. Gestul acela
fulgerător a lăsat-o fără grai. Nu s-a apărat și, pe neașteptate, se afla
strânsă în brațe la pieptul lui. Încă o dată, contactul cu corpul lui cald

35. și musculos a tulburat-o. Asaltată de mii de senzații aproape că
leșinase:
— Atenție, Patricia Meredith! Nu exagera! a spus el. Să nu-ți mai
permiți să mă judeci. Începe cu tine însăți, acum ori niciodată! Nu
ești, apoi, așa perfectă! Și, strângând-o până i-a făcut rău, a
atenționat-o:
— Să nu exagerezi, că ai putea să-ți deplângi clipele astea toată
viața!
Tricia a rămas nemișcată, rigidă, incercând să reziste emoțiilor
nebunești care o copleșeau.
Pe neașteptate și Chris părea cuprins de un freamăt și pe chipul lui
se putea citi expresia unei dorințe nebune.
Ea, cu inima zvâcnindu-i de profunde dorinți, își ținea respirația
așteptând… sperând…
Dar după câteva clipe el a respins-o cu violență, urlând:
— Du-te acasă! Pleacă înainte de a mă face să comit o eroare pe
care am regreta-o apoi amândoi!
Complet dezorientată și năucită, Tricia s-a întors și s-a îndepărtat
legănându-se în mers, fără a scoate o vorbă.
După câteva minute se afla în mașină, supărată foc pe ea: cum de
a putut să se lase atrasă în mrejele unui astfel de bărbat? Se mustra,
rușinându-se profund. Un fapt o consola însă: că nici chiar Chris nu
reușea să se despartă de ea, cu toate eforturile pe care le făcea pentru
a o urî. În fond, de ce nu s-ar lăsa prinsă în joc complet? Nu, nu era
posibil! Cu o profundă amărăciune, Tricia se gândea la evidențe.
Prețul pe care îl plătea era prea mare și ea nu era destul de puternică.
Dintre ei doi, ea ar fi poate cea care va suferi cel mai mult.

36. CAPITOLUL IV
Tricia nu era aproape niciodată indispusă În seara aceea, însă,
pentru prima oară, nu l-a mai primit pe Frank cu cordialitatea
obișnuită. Deprimată și chinuită, stătea tăcută, neagră de supărare.
— Ce se întâmplă, Tricia? a întrebat-o Frank, rupând tăcerea
apăsătoare.
— Nimic.
Tricia evita privirea iscoditoare a lui Frank și a încercat să se
concentreze la croșetatul unui maiou.
— Ești cam palidă… și de obicei nu ești așa de tăcută.
Frank a mai tras câteva fumuri din pipă apoi, gânditor, a
adăugat… Ai cumva probleme la birou?
Tricia l-a observat puțin în liniște. Nu putea să ascundă nimic unui
amic atât de insistent. Și Frank, de altfel, o cunoștea prea bine pentru
a se putea lăsa înșelat de niște răspunsuri evazive.
A zâmbit și i-a răspuns.
— Da, o oarecare mică problemă…
— Chris se poartă urât cu tine?
— Mai precis, nu. El… S-a oprit, mușcându-și buza inferioară ca
și cum ar fi căutat cuvintele adecvate… Cum ai vrea să uit trecutul
dacă îl am în priviri în toate zilele săptămânii?
— Nu înțeleg cum, ca niciodată Chris Hammond a venit personal
la Knysna - a precizat Frank.
— Cunoscându-l, lucrul mi se pare perfect logic, a răspuns ea cu
puțin sarcasm în voce.
— Este destul de presant să se gândească că este singurul capabil
să preia conducerea întreprinderii.
Întâlnind privirea lui Frank, Tricia s-a rușinat de cuvintele spuse
de ea.

37. — Poate exagerez, a spus. Chris este într-adevăr foarte capabil.
Am rămas surprinsă văzând angajarea cu care se dăruiește fiecărui
proiect nou…
— După cum îmi vorbești despre el, pare să fie simpatic.
— Oh, sigur că este simpatic, a exclamat Tricia cu un zâmbet
acid. Dar nu cu mine!
Frank a încruntat sprâncenele și, când ea a trecut prin spatele
fotoliului său, a apucat-o de braț.
— Tricia, să nu-i mai permiți să te facă să suferi.
Ea a oftat și, văzând o afecțiune așa de mare în ochii lui Frank a
declarat cu fermitate:
— Am greșit o dată. Acest lucru nu se va mai întâmpla!
Chipul lui Frank s-a luminat.
— Sunt fericit că te aud spunând acest lucru.
Tricia i-a zâmbit, dar avea inima strânsă ca într-un clește. Și-a
eliberat mâna fără să încerce să analizeze sensul acelui chin.
— Fac puțină cafea, Frank… Apoi aș vrea să merg la culcare.
Mâine mă așteaptă o zi foarte grea.
Rămânând singură, a reflectat asupra adevărului dureros, i-au
revenit în minte cuvintele spuse puțin mai înainte: „Am greșit o dată.
Nu mi se va mai întâmpla!” Ce minciună! Era pe punctul de a cădea
direct in cursă…
În dimineața următoare, salariații convocați de Chris s-au adunat
în biroul lui. Când Tricia i-a trecut in revistă, în privirile lor se citea
clar nesiguranța. Dar, la ieșirea din birou, aveau o expresie mult mai
degajată.
După ce a ieșit și ultimul, Tricia a intrat la Chris.
Cu toate că el o privea cu o expresie ironică, și-a făcut curaj și l-a
întrebat:
— Presupun că vor rămâne…
— Da! a confirmat el brusc.
Tricia trebuia să se bucure de acel răspuns. Afacerea era încheiată
și, oricum, ar fi vrut atât de mult să știe dacă Chris a fost influențat
de intervenția ei.
„Nu fi ridicolă!” a mormăit ca pentru sine, permițăndu-și o glumă.
„Chris nu avea nevoie de părerea ta!”

38. Toată săptămâna a fost atât de absorbită de problemele muncii,
încât nici prezența lui Chris nu a reușit să o sustragă de la
preocupările ei. Și mai mult, reorganizarea completă a sistemului de
arhivizare o solicita chiar și în orele de repaus și, deseori, seara,
rămânea la birou până mai târziu. În intreprindere activitatea se afla
în efervescență. Producția era în creștere, iar o echipă de arhitecți
studia proiectele pentru dezvoltarea structurilor existente.
Din nou, vineri, Tricia a fost nevoită să renunțe la pauza de masă.
— Aranjează această documentație în ordine cronologică, i-a
ordonat Chris.
Aproape că ajunsese să-l urască, el avea prea multă energie, în
timp ce ea era de-a dreptul epuizată.
— Dacă astăzi vom reuși să punem la punct aceste documente,
practic am terminat, o precizat el.
În acel moment a sunat telefonul. Chris a ridicat receptorul cu un
gest de neliniște, dar i l-a dat imediat.
— Este pentru tine.
— Tricia Meredith, a spus ea luând receptorul.
Auzind vocea lui Frank, chipul ei s-a luminat.
— Faci pe scumpa la vedere! Nu te-am mai văzut toată
săptămâna. Putem să luăm masa împreună undeva?
— Nu, nu este posibil, a răspuns, conștientă fiind că Chris este cu
ochii pe ea.
— De ce? a insistat Frank.
— Lasă pentru altă dată.
Tăcere. De la celalalt capăt al firului, Frank a înțeles din zbor
situația.
— Pariez că la mijloc este Chris.
— Chiar așa, a murmurat ea, pusă în încurcătură.
— Te face să lucrezi chiar și în pauza de masă?
— Da.
— Te tratează ca pe o sclavă!
Tricia a zâmbit.
— Să nu exagerăm!
— Nu știi că ai dreptul la o pauză pentru masă?
— Desigur.

39. — Atunci ia-ți-o!
Frank părea iritat. Au urmat alte momente de tăcere. Prezența lui
Chris, așezat la birou, trăgând nepăsător fumuri lente și regulate, o
paraliza pe Tricia și o făcea să amuțească.
— Bine, a oftat, în sfârșit, Frank, nedorind s-o indispună… Voi
reține o masă pentru seara asta. Poți să fii gata pentru șapte și
jumătate?
— Da, a răspuns ea laconic.
— Bine, în seara asta.
— Mulțumesc, Frank!
Tricia a închis telefonul.
— Era amicul… tău? a întrebat-o Chris cu aerul insolent al unuia
care parcă cerea pumni.
— Frank Carlson este un prieten minunat, dar nu în sensul în care
te gândești tu, a spus ea.
— Îl cunoști de mult?
— De câțiva ani.
— Trebuie să aibă un cont bun la bancă, a conchis Chris, cinic.
Tricia s-a crispat, posomorându-se.
— Nu știu nimic despre asta.
— Mă uimești! Nu-mi imaginam că tu ai putea să-ți pierzi timpul
cu un coate goale.
Ea era mânioasă la culme.
— Lucrul ăsta nu te privește pe tine.
— Sunt de acord, a replicat el imediat, stingând țigara în
scrumieră… Du-te și aranjează documentele astea, te rog.
În seara aceea, revenind acasă, Tricia se simțea complet ușurată,
avea intenția să se odihnească la acest sfârșit de săptămână. A
petrecut cu Frank o seară foarte plăcută. Sâmbătă de dimineață a
trândăvit în pat până mai târziu Duminică, în schimb, s-a sculat ca de
obicei la aceeași oră și, după ce a mâncat, a imbrăcat o jachetă
călduroasă din lână și a ieșit să facă o lungă plimbare tonifiantă.
Vântul rece de toamnă îi biciuia fața și îi colora obrajii, iar ea
inspira din plin în plămâni aerul acela proaspăt. Scrutând cerul a
văzut că stătea să se înnoreze: la prânz ar putea să plouă… Și-a

40. ridicat gulerul de la jachetă și, cu mâinile afundate în buzunare, a
continuat să se plimbe.
Cufundată în gândurile sale, nu a observat mașina tip sport care a
trecut pe lângă ea, oprindu-se la câțiva metri după aceea. Nu a văzut
nici măcar bărbatul care cobora din ea și era gata-gata s-o cuprindă
de umeri.
— Chris! a exclamat. Uimită, l-a privit câteva clipe.
El era îmbrăcat într-o cămașă sport, o geacă de piele și blugi.
Vântul îi răvășise părul făcându-l să pară mai tânăr și mai puțin
autoritar. Amintiri emoționante se învălmășeau în mintea Triciei care
a încercat să nu se mai gândească la orele minunate petrecute la
bordul iahtului. Ochii lui o priveau cu o familiaritate insolentă. I se
părea că este dezbrăcată.
Cu tot vântul rece care sufla, se simțea străbătută de fiori calzi
înnebunitori. Privirea lui magnetică, aproape obraznică, o excita.
Atunci, pentru a înlătura tensiunea. Tricia a amintit de hotărârea luată
de ei amândoi de a nu se mai vedea după orele de program.
— Atunci, ce trebuie să facem? a spus cu o ironie forțată… Să
întoarcem capetele în altă parte și să ne prefacem că nu ne-am
văzut?…
— Prea târziu, a zis Chris. deschizând portiera mașinii. Urcă!
Expresia feței lui era indescifrabilă. În mod instinctiv, Tricia s-a
tras înapoi.
— Eu nu…
— Urcă! a repetat el.
Pentru că ea continua să ezite a prins-o de un braț și a împins-o,
fără prea multe menajamente,
în mașină. Apoi și-a ocupat locul său la volan.
După ce a pornit motorul, Tricia l-a întrebat cuprinsă de neliniște:
— Unde mă duci!
— Ai să vezi, a răspuns el enigmatic și puțin cuprins de mânie,
poate pentru a o face pe Tricia să nu mai îndrăznească să pună alte
întrebări.
S-a ghemuit lângă portieră, ca și cum ar fi vrut să mărească și mai
mult distanța dintre ei, și contempla peisajul în liniște, încercând
să-și domolească bătăile chinuitoare ale inimii. Ce avea în cap Chris?

41. Mașina a ieșit din oraș, în timp ce Tricia încerca nervoasă să vadă un
semn indicator, ca să afle încotro se îndreaptă… Când au luat-o pe
strada spre Coney Glen, s-a simțit invadată de un chin profund.
Chris a oprit mașina chiar în locul în care Tricia l-a întâlnit pe
Benjamin Hammond pentru prima dată. Foarte înspăimântată, nu a
îndrăznit să mai arunce nici o privire spre panorama splendidă a
lagunei, cu munții Outeniqua care se ridicau ca un fundal în
depărtare.
— De ce m-ai adus aici? a întrebat cu tremur în glas.
— Nu este acesta locul de unde a început totul?
Chris a întins un braț peste spătarul scaunului ei și s-a întors
pentru a o putea privi mai bine în față. Scânteierile amenințătoare ale
ochilor săi au făcut-o să se ghemuiască și mai mult pe scaun.
— Nu este aici? a repetat el cu asprime.
— Aici l-am cunoscut pe tatăl tău, a precizat ea, ezitantă,
absorbită de contemplarea mării pentru a scăpa de privirea lui.
— Te-ai mai întors aici, de atunci?
— Da, de multe ori…
— În speranța de a găsi un alt bătrân bogat care să-ți lase o
moștenire frumoasă…
Mai întâi Tricia a gemut, ca și cum Chris ar fi lovit-o, apoi i-a
venit curajul necesar ca să-l infrunte.
— M-ai adus până aici ca să mă insulți!
— Pentru ce altceva? Te așteptai să-ți fac o declarație de
dragoste? a spus el cu dispreț.
— De data asta ai depășit orice limită! a strigat Tricia, cuprinsă de
o ură autentică.
Tocmai voia să deschidă portiera când Chris a prins-o de mână și
strângând-o puternic, a impiedicat-o să fugă.
Tricia a simțit răsuflarea lui fierbinte pe fruntea ei. Căldura acelui
corp așa de aproape de ea o răvășea. S-a zvârcolit puțin. Apoi brațele
lui Chris au cuprins-o imobilizând-o la pieptul său. strânsă ca într-un
clește.
— Ești o vrăjitoare! De fiecare dată când sunt cu tine am poftă
numai de… asta…

42. Și i-a atins gura ușor, strecurându-i fiori plăcuți în tot corpul. În
loc să mai protesteze, buzele înflăcărate ale Triciei s-au deschis
nerăbdătoare în așteptarea sărutului mult dorit. Acel consimțământ
așa de rapid a reumplut-o de rușine. Mâinile lui Chris s-au strecurat
ușor sub jachetă, cu o familiaritate de expert.
Tremurând toată sub mângâierile lui, ea gemea de plăcere și de
oroare în același timp:
— Oh, Chris!
Instinctiv, l-a cuprins cu brațele peste umeri, dar pe neașteptate
Chris i le-a prins și le-a înlăturat. Uimită, Tricia s-a smuls,
zbătându-se, lângă portieră.
El s-a îngălbenit. Mâinile care cu câteva clipe mai înainte îi
mângâiau corpul cu plăcere, se încleștaseră acum pe volan.
— Te disprețuiesc, Patricia Meredith. Și disprețuiesc și mai mult
propria mea persoană pentru că te doresc.
— Și este așa de rău? a întrebat ea, încercând să-și reia răsuflarea.
O disprețuia într-adevăr atât pe cât o făcea să creadă? Tricia
începea să aibă îndoieli.
— După ceea ce ai făcut tatălui meu, da! A fulgerat-o cu
privirea… Am fi putut să te trimitem la pușcărie. Și aș fi făcut-o dacă
Maxine nu ar fi intervenit în favoarea ta.
Ea a izbucnit într-un râs ciudat, spunând:
— Ce bunătate de înger!
— Te rog să schimbi tonul! a strigat el.
Tricia s-a calmat imediat.
— Scuză-mă!
— Nu văd ce te-ar putea amuza, a continuat Chris pe un ton dur și
disprețuitor care a rănit-o.
— Maxine are o bunătate sufletească și o sensibilitate
excepționale.
— Desigur!
— Dar nu este pentru prima dată când vorbești despre ea cu
ironie… Chris a rămas o clipă pe gânduri, apoi a crezut că a găsit
explicația… Faci toate astea pentru că ea a fost martor la scena care a
cauzat moartea tatălui meu… este evident.

43. Conversația aluneca pe un teren periculos. Tricia rămânea tare pe
poziție.
— Nu am absolut nimic cu Maxine…
— Nu este suficient. Trebuie să-i fii recunoscătoare!
— Într-adevăr?
Umorul ei, tonul avea un accent de cinism. Îl privea pe Chris cu o
oarecare curiozitate și l-a întrebat:
— Te-ai fi dus într-adevăr la poliție?
El a strâns din buze cu o expresie de răutate.
— M-am gândit.
— Și Maxine te-a oprit s-o faci?… a oftat Tricia cu inima strânsă
de ciudă.
— Dacă tu te-ai fi preocupat să ne cunoști mai bine, ai fi știut că
este foarte bună.
— Dar tu ai încercat vreodată să mă cunoști cu adevărat pe mine?
a exclamat ea în timp ce mânia a devenit rapid mai puternică decât
durerea.
— Te-am înțeles imediat.
Tricia a primit lovitura fără să clipească. Suferea în mod teribil.
Toate astea erau prea nejuste. A lăsat privirea să hoinărească spre
mare și lagună. Bărcile cu vele se jucau cu vântul.
— M-ai văzut așa cum ai vrut tu, plin de suspiciuni la adresa mea,
a subliniat cu amărăciune.
— Neîncrederea mea era mai mult decât justificată.
— Dar nu ai încercat mereu sentimentul de neîncredere în relațiile
cu mine… a riscat să-i spună.
— Este adevărat, a admis el pe un ton tăios, am fost așa de stupid
încât m-am lăsat încântat de aura inocenței tale. Ești o actriță bună.
Ai înșelat pe tatăl meu și ai reușit să mă înșeli chiar și pe mine… dar
nu mult timp! Ai vrut bani și i-ai avut!
Tricia a trebuit să se lupte împotriva dorinței de a striga adevărul.
Dar era imposibil. Însă putea cel puțin să încerce să-l convingă de
intențiile sale cinstite în relațiile cu Benjamin Hammond.
— Doream numai prietenia tatălui tău, Chris. Îl iubeam ca pe tatăl
care mi-a lipsit mereu în, copilărie… Tu în mod sigur nu mă vei

44. crede, dar ignoram conținutul testamentului său. Dacă aș fi știut
despre el dinainte, l-aș fi refuzat.
Fără să vrea. Tricia a folosit un ton implorator și ochii ei frumoși
străluceau de o sinceritate mișcătoare. Dar Chris era orbit de
prejudecățile sale.
— L-am întâlnit pe tatăl tău din întâmplare, a continuat ea cu
privirea pierdută spre linia albăstruie a munților Outeniqua care se
profilau la orizont. A avut o indispoziție și eu l-am ajutat… Apoi am
glumit puțin, în așteptarea efectului pastilelor luate. Și el a simțit
singurătatea mea, lipsa mea disperată de afecțiune… Privirea i s-a
limpezit. Amintirile o asaltau… Dar apoi a reluat… Nu mă interesau
absolut deloc banii săi. Îți jur, Chris! încearcă să mă înțelegi! Tatăl
tău îmi dădea deja prea mult făcându-mă să mă simt puțin ca la mine
acasă în mijlocul vostru…
O liniște emoționantă a urmat cuvintelor sale, dar Chris a
perturbat-o izbucnind într-un râs sardonic.
— Bravo! Ce frumos discurs! Cât ți-a trebuit ca să-l înveți?
Nu o scutea de umilințele cele mai atroce, de cele mai crude
suferințe. Și ea trebuia să suporte totul fără a avea posibilitatea să se
apere.
— Mă indignezi, Chris, s-a limitat să-i spună. Nu știi să recunoști
adevărul. Chiar dacă ți-ar exploda în față cu caractere de aur, nu l-ai
putea percepe. Cauți peste tot gânduri ascunse, nu crezi în
prietenie… ce tristă trebuie să fie viața ta!
— Persoane ca tine m-au făcut să fiu așa! o exclamat el.
Exasperată, Tricia a ridicat o mână pentru a-l lovi. Chris a
apucat-o, i-a răsucit cu violență brațul, smulgându-i un strigăt de
durere și i-a dat un sărut brutal pe care ea a fost constrânsă să-l
suporte. Un sărut care i-a făcut să-i sângereze buzele. Apoi el și-a
reținut un suspin profund și Tricia a deschis ochii: încă o dată, ura a
cedat locul dorinței. S-au confruntat o clipă, ambii cu respirația
neliniștită, după care Chris a respins-o și a pornit brusc mașina.
Rătăcită, umilită, ea s-a ghemuit lângă portieră. O liniște
dramatică domnea în interiorul mașinii.
Când Chris s-a oprit în fața casei ei, Tricia a făcut un gest de
supunere și a murmurat:

45. — Chris…
— Nu știam că am să-ți plătesc pentru câteva sărutări… a spus cu
cruzime in timp ce ea își căuta cuvintele.
La un moment după aceea, i-a aruncat câteva bancnote pe
genunchi.
La început, Tricia a privit banii aceia uimită. Apoi, când a simțit
tot sensul afrontului, s-a crispat dintr-o dată. Chris era odios,
abominabil… Un geamăt de oroare i-a venit din adâncul inimii. A
aruncat bancnotele, ca și cum ar fi fost niște cărbuni aprinși, după
care a deschis portiera și a fugit.
Intrând în casă, mai tremura încă de ură și umilință. A aruncat
legătura cu chei pe măsuța de la intrare și s-a așezat într-un fotoliu.
Nu reușea să uite afrontul suferit. Apoi s-a ridicat și a început să se
plimbe prin cameră cuprinsă de un chin teribil. Pentru ce a mai cedat
iar lui Chris, dându-i o nouă ocazie s-o insulte?
Sunetul clopoțelului de la sonerie a făcut-o să tresară. A rămas o
clipă nemișcată, terorizată, Chris a venit după ea? S-a auzit din nou
soneria cu insistență. Tricia a inspirat adânc și a mers să deschidă.
— Începeam să cred că poate ești plecată a spus Frank în timp ce
ea îi deschidea ușa cu precauție.
Văzând zâmbetul lui gentil, Tricia era gata-gata să izbucnească in
plâns de ușurare.
— Frank! Oh, Frank, ce bucuroasă sunt că te văd! L-a prins de
braț și aproape că l-a tras înăuntru. Am atâta nevoie de un om
echlibrat ca tine.
Frank i-a strecurat o mâna prin păr și a privit-o perplex.
— Mă întreb dacă este cumva un compliment…
— Este, crede-mă! l-a asigurat Tricia făcându-l să intre înăuntru în
salon. Nu am cunoscut niciodată un om mai răutăcios și pervers
decât Chris Hammond, o ființă capabilă de insinuări așa de lașe, de
acuze…
Vocea i-a dispărut și și-a ascuns fața între mâini forțându-se să-și
rețină lacrimile.
— Aș vrea să-l văd mort! a adăugat.
Două brațe robuste i-au cuprins corpul cutremurat de convulsii.
— Calmează-te, Tricia! Povestește-mi, ce ți s-a întâmplat?

46. — În… dimineața asta, în timp ce mă plimbam, l-am întâlnit din
întâmplare… a mormăit și, ridicând fața scăldată de lacrimi spre el, a
exclamat… Frank… ce trebuie să fac?
El nu a răspuns imediat. Degetele lui îi mângâiau cu blândețe
părul. A sărutat-o ușor pe buze și, conducând-o spre divan, a
declarat:
— Căsătorește-te cu mine! A spus aceste cuvinte cu o simplitate
emoționantă. Mâinile lui le strângeau pe ale Triciei.
— Lasă-mă să te protejez, să am grijă de tine… Așa nu o să mai ai
niciodată de ce să te temi.
— Oh, Frank… a oftat ea, nu suntem făcuți unul pentru altul.
— De unde știi?
Ea a dat încet din cap.
— Tu ești un om minunat, cel mai prețios dintre prieteni, dar acest
lucru nu este suficient. Căsătoria mai cere și altceva…
— Tricia…
Ea l-a întrerupt.
— Nu, te rog! Și dându-și seama de deziluzia lui, l-a sărutat cu
afecțiune pe obraz. Îmi pare rău, Frank.
— Tot îl mai iubești pe Chris, nu-i așa?
Cu toată indispoziția ei, a tresărit trădându-se și Frank nu i-a mai
lăsat timp pentru a răspunde.
— Nu-mi spune nimic, am înțeles!
Tricia nu a îndrăznit să-l privească în față. Eliberându-și mâinile
dintre ale lui, s-a ridicat și a mers la fereastră.
A urmărit câtva timp mișcarea norilor cenușii pe cer, apoi s-a
întors dintr-o dată și a exclamat:
— Mă disprețuiesc! Mă rușinez de mine însămi!
Frank și-a scos pipa și a umplut-o cu scrupulozitate înainte de a o
aprinde.
— De ce nu-i spui adevărul?
— Nu m-ar crede.
— Ai încercat?
— Nu vrea să admită că eu căutam numai prietenia tatălui său și
nimic nu-l va putea convinge de inocența mea. Nu va crede niciodată

47. că Maxine a fost cea care… și nu eu… Nu a reușit să completeze
fraza. Oh, ajunge, să nu ne mai gândim deloc!
— Vrei să-i vorbesc eu? a intervenit Frank.
— Nu! a exclamat ea, răvășită de acea discuție. Apoi, coborând
vocea, a explicat: Chris va vrea probe și eu nu am niciuna. Este
numai cuvântul meu împotriva celui al Maxinei… Și el are o
încredere totală în sora lui.
Frank a pufăit din pipă înainte de a spune, cu un aer amenințător:
— Am să-i sucesc cu plăcere gâtlejul acelei fete încântătoare!
Tricia a încercat să glumească:
— Și astfel mă vei lipsi de unica persoană care ar putea să depună
mărturie in favoarea mea!
— Dar nu va face acest lucru niciodată, știi foarte bine acest
lucru!
Maxine nu va spune niciodată adevărul. Era o situație fără drum
de întoarcere.
— Dacă ai nevoie de ajutor, să contezi oricând pe mine, a declarat
Frank.
Încă o dată, sinceritatea și generozitatea lui au emoționat-o pe
Tricia. L-a bătut cu mâna pe umăr și i-a spus:
— Îți mulțumesc!
Apoi s-a dus să pregătească un ceai tare pentru a reacționa la acel
moment de depresiune.
Frank i-a ținut companie și la prânz și prezența lui asiguratoare i-a
făcut mult bine. În răstimp de câteva ore, Tricia nu mai era așa de
nervoasă. Își regăsise aproape echilibrul și putea evalua evenimentele
de dimineață cu o oarecare seninătate și liniște sufletească.
Spre sfârșitul prânzului, o ploaie torențială se abătuse asupra
Knysnei. A plouat toată noaptea și dimineața următoare, când Tricia
a mers la lucru. Intrând în birou și-a scos impermeabilul și
observându-se în oglindă, a constatat că avea părul ud și machiajul
puțin șters. În același moment a simțit prezența cuiva în spatele ei.
Chris o privea cu o expresie ironică. Părul lui deschis contrasta cu
bronzul feței; îmbrăcămintea închisă, croită pe talie îi stătea de
minune.

48. O emoție de acum bine cunoscută a pus stăpânire pe Tricia. A
decis să-i reziste, s-a îndreptat spre el și l-a privit cu răceală.
— Bună ziua, domnule Hammond! i-a spus cu un ton de simplă
curtoazie, fără însă a putea să suprime o undă de sfidare.
El nu a intrat în joc, ca să-i răspundă.
— Ia-ți notesul și creionul și vino în biroul meu! i-a comandat
plictisit.
— Vă rog, o spus ea, rostind bine silabele. Chris s-a întors,
neîncrezător, cu sprâncenele ridicate.
— Cum?…
— Mi-am permis să completez ordinele tale cu acest „vă rog” a
explicat Tricia cu un calm care a uimit-o și pe ea însăși. Totuși
trebuie să lucrăm împreună, dar nu este un motiv pentru a uita
educația.
— Într-adevăr?
Cuprinsă de o agitație crescândă, Tricia a continuat:
— Nu fi ironic. De când a plecat domnul Barrett, ai nevoie de
mine. Lucrurile stând astfel, nu putem să facem nimic.
— Deci, te crezi indispensabilă?
— Pentru câteva săptămâni, da, a susținut ea.
O liniște amenințătoare a urmat cuvintelor sale. Chris a izbucnit
într-un râs cinic.
— Trebuie să recunosc un lucru, Tricia: ai umor! Dar îți dai seama
că riști să fii dată afară?
— Dă-mă afară, deci, și vei avea nevoie de trei ori pe atât pentru a
reorganiza documentele întreprinderii!
Poate că a împins lucrurile prea departe. Ochii lui Chris au avut o
scânteie amenințătoare:
— Ești foarte sigură pe tine!
— Situația asta nu mă distrează nici pe mine, crede-mă, dar…
Pentru prima oară Tricia a ezitat. Nu cumva cam exagera?
Cu un ton mai moderat, a spus:
— Puțină curtoazie nu costă cine știe ce și aduce multe avantaje…
— Ce avantaje vrei să-ți aducă? Un salariu dublu la sfârșitul lunii?
a intrebat-o el, ironic.

49. — Chiar trebuie să vorbești mereu de bani? a exclamat Tricia, mai
mult iritată decât ofensată.
— Pentru că nu există nimic altceva care să te intereseze.
Privirea lui Chris a devenit pe neașteptate dură, ca și vocea sa.
— Ai și ucis pentru bani!
— Nu!
Pe chipul palid, ochii ei, asemănători a două lacuri întunecate,
scăpărau de chin și durere.
— Nu? a exclamat Chris nemilos, strângând din fălci. Totuși ăsta
este adevărul, nu poți să-l negi!
„Aș putea să-l neg, dar cu ce scop?” s-a gândit Tricia, și s-a limitat
să sublinieze:
— Știi să alegi cuvintele care fac mai mult rău.
Privirea lui Chris a întârziat o clipă pe buzele tremurătoare de
emoție și el părea fascinat, dar și-a reluat ideile imediat:
— Ai numai ceea ce meriți tu, i-a spus dur.
— Nu, nu merit asta, a răspuns ea amintidu-și ziua în care a
găisit-o pe Maxine în camera lui Benjamin Hammond… Din
nefericire, am sosit într-un moment neplăcut și…
Dintr-odată și-a dus mâna la gura.
— Ce anume? Tu, ce anume?… a repetat Chris.
Adevărul era gata să-i scape. S-a grăbit să-i spună:
— Aș fi vrut să nu ne fi întâlnit niciodată.
— Sunt absolut de acord cu acest lucru! a exclamat el cu cruzime,
îndreptându-se spre ușa de la ieșirea biroului. Dar avem mult de
lucru. Vino!
A ezitat o clipă, după care a adăugat, cu buzele strânse într-o
strâmbătură ironică: „Vă rog”.
— Imediat, a murmurat Tricia cu un oftat.
Toată ora următoare nu a mai putut să se gândească la altceva.
Chris i-a dictat corespondența în mare viteză și ea a fost nevoită să se
concentreze mult pentru o se putea ține după el. După ce au terminat,
Chris a anunțat.
— Acum trebuie să studiez niște materiale foarte importante. Fă în
așa fel ca nimeni să nu mă deranjeze… Și a mai adăugat, cu
obișnuitul lui cinism: te rog.

50. Tricia a decis să reacționeze cu indiferență. Imediat s-a simțit
foarte destinsă când a închis ușa dintre cele două birouri. S-a așezat
pe scaunul de la biroul ei cu un aer disprețuitor. Ziua de lucru a
început oricum rău. Distrată a deschis sertarul pentru a lua indigou și
coli de hârtie.
Ce alte necazuri o vor mai aștepta până la terminarea zilei de
lucru?

51. CAPITOLUL V
În dimineața aceea Tricia a lucrat cu însuflețire. Mai întâi a
dactilografiat corespondența și, după ce le-a aranjat pentru prezentare
la semnat, s-a ocupat de arhivizarea dosarelor.
Cu puțin înainte de prânz telefonul, care o deranjase toată
dimineața, a sunat din nou.
Tricia a ridicat receptorul și, fără nici o suspiciune, spuse in mod
mecanic:
— Biroul domnului Hammond, bună ziua.
— Aș dori să vorbesc cu domnul Hammond, vă rog.
Când și-a dat seama că este vocea Maxinei, Tricia era cât pe-aci să
scape receptorul din mână.
Cu un nod în gât, a răspuns:
— Domnul Hammond este ocupat momentan.
— Dar nu pentru mine, a insistat Maxine, superfluă și acidă.
Spuneți-i că este Maxine care-l caută.
După o scurtă ezitare, Tricia a hotărât să-l cheme pe Chris.
Vocea lui furioasă a răsunat în receptor:
— Ți-am spus să nu mă deranjezi!
— Maxine vrea să-ți vorbească, i-a răspuns ea cu aerul celui care
își cere scuze.
El a izbucnit într-o injurie, după care a spus pe un ton politicos:
— Bine, dă-mi-o la telefon!
Ea s-a supus. Înainte de a pune receptorul în furcă, o avut timp s-o
audă pe Maxine care spunea: Chris dragă!
S-a străduit să se concentreze din nou pe probleme de muncă, dar
îi tremurau mâinile. Era descumpănită. Trecutul revenea și o chinuia,
într-un mod sufocant și amenințător, încât îi venea să urle. A făcut un
efort pentru a se stăpâni, pentru a nu mai auzi deloc vocea acută a
Maxinei care o acuza că l-a ucis pe Benjamin Hammond.

52. Frank a avut buna inspirație să-i telefoneze la câteva minute mai
târziu și să o invite seara la cină. Tricia s-a relaxat stând puțin la
taclale cu el. Când a intrat Chris în biroul ei, era mai calmă.
— Trebuie să lipsesc puțin, i-a spus deodată. Poți să mergi la
masă, dar să revii aici la două fix.
Tricia nu a mai avut nici măcar timp să-i răspundă pentru că el era
deja departe. În mod sigur, pauza pe care o făcea se datora Maxinei.
Și-a luat pardesiul și s-a dus să mănânce la un mic restaurant aflat in
apropierea întreprinderii.
La două, Chris era prost dispus și mai mult decât o dată, în jurul
prânzului, Tricia a primit reproșuri absolut nejustificate. A terminat
prin a trage concluzia că el a plecat mai degrabă contrariat, după
discuția cu Maxine. Era incredibil: un timp relațiile lor erau într-o
armonie perfectă.
O privire furtunoasă a lui Chris a abătut-o de la gândurile ei. S-a
grăbit să-și reia din nou lucrul. Ziua parcă nu se mai sfârșea deloc…
În seara aceea Tricia s-a dus cu Frank la un restaurant de lux
pentru a cina într-un separeu, la lumina unei lumânări. Au servit
fructe de mare excelente și au băut un vin delicios. Tricia i-a zâmbit
lui Frank; pentru prima dată de dimineață, se simțea în largul ei.
Munca alături de Chris o supunea unei enorme tensiuni nervoase. Și,
puțin câte puțin, se lăsa asaltată, fără să vrea, de chinul că nu mai
reușea deloc să obțină ceea ce dorea: încrederea lui, respectul lui… și
dragostea lui!
Vocea lui Frank a întrerupt cursul gândurilor sale:
— Ești foarte frumoasă, în seara asta! Tricia s-a înroșit ușor. Nu
se simțea demnă de atenția lui drăgăstoasă.
— Sunt sigur că toți bărbații prezenți în local sunt geloși pe mine!
Ea a izbucnit în râs.
— Nu este pentru prima dată când îmi spui acest lucru, dar nu te
cred!
— Poate că mă repet, a spus el, uimit.
— N-are importantă, i-a răspuns Tricia forțându-se să rămână
serioasă. Îmi face bine la moral!
— Te distrezi pe seama mea, i-a spus Frank pe un ton de reproș.

53. — Da, dar fără răutate.
Nu incerca deloc să-și mascheze zâmbetul.
— Bine, să sperăm că așa este!
Frank i-a prins o mână, iar privirile lor s-au întâlnit din nou.
Deodată ochii lui au fixat un punct în spatele Triciei, iar presiunea
degetelor sale s-a mărit.
— Nu te intoarce! i-a șoptit. Chris Hammond a intrat în acest
moment cu o tânără splendidă care pare că a ieșit acum de la o casă
de modă, îmbrăcată după ultimul jurnal.
Tricia și-a simțit respirația tăiată. După câteva secunde a încercat
să se întoarcă în modul cel mai natural și dezinvolt posibil. Spre
marea ei satisfacție, a recunoscut-o pe Maxine. La cei douăzeci și
patru de ani ai ei era o frumusețe strălucitoare: părul blond platinat
era strâns în vârful capului într-un coc foarte sofisticat și, când și-a
scos pardesiul negru, corpul ei zvelt și tras ca prin inel, părea superb
în rochia de mătase de culoare crem, care-i mula formele. Maxine a
ocupat un loc la masă mișcându-se cu multă grație.
— Este Maxine, sora lui Chris, i-a explicat Tricia lui Frank. Este
manechin.
„Ce frumoasă s-a făcut!” s-a gândit.
— Sora lui? N-aș prea crede! a precizat Frank.
Tricia s-a forțat să-și desprindă privirile de la așa-zisa pereche.
— Sora lui achiziționată, pentru a fi mai exacți, a precizat.
— Ah, acum înțeleg!
— Ce ai înțeles?
— Că nu sunt frați de sânge.
— Nu. Tricia a încruntat sprâncenele și se juca nervoasă cu
paharul gol.
— Benjamin Hammond s-a căsătorit cu mama Maxinei pe când ea
avea cinci ani.
— Atunci, dacă nu greșesc, nimic nu o împiedică pe această
tânără frumoasă să obțină tot ceea ce dorește.
Tricia îl privea pe Frank îngândurată. Era prea absorbită de
gândurile proprii pentru a mai putea urmări raționamentele lui Frank.
El a oftat, ușor exasperat, și a exclamat:
— În sfârșit, Tricia… și apoi nu este așa de dificil de înțeles!