1. Motto : “ Copiii manifestă o dragoste universală pentru matematică, care este prin excelenţă ştiinţa preciziei, ordinii şi inteligenţei. Copiii, indiferent de gradul de inteligenţă, posedă tot necesarul de cunoştinţe instinctive, ca o pregătire universală pentru înţelegerea numărării. ” (Montesori — Two Forms of Intelligence)

3. Generalităţi : Evaluarea este o componentă esenţială de perfecţionare a rezultatelor şi proceselor care au loc în derularea actului educaţional‑terapeutic şi de asemenea este mecanism de reglare a întregului proces educaţional‑terapeutic. Rezultatele evaluării iniţiale pot impune elaborarea de programe de intervenţie personalizată, în timp ce rezultatele evaluărilor formative şi sumative pot impune reproiectarea programelor de intervenţie personalizată dacă obiectivele acestor programe nu au fost atinse ( parţial sau total ) sau schimbarea programelor dacă obiectivele au fost atinse în întregime. Dintr‑o perspectivă globală, dinamică şi deschisă — tipică proiectării curriculare, orice activitate din cadrul sistemului / procesului de învăţământ, pentru a fi eficientă, începe practic, printr‑o acţiune de evaluare, concepută strategic cu funcţie specifică de diagnoză / prognoză. Aşadar, evaluarea este complexă şi trebuie definită ca un şir de operaţii: 1. de măsurare (la începutul activităţii), având funcţie diagnostică şi prognostică, de realizare a legăturii dintre situaţia anterioară şi cea viitoare (evaluare iniţială); 2. de apreciere calitativă (realizabilă pe parcursul activităţii), având funcţie de observaţie, intervenţie şi reglare—autoreglare (evaluare formativă);

6. Motivarea alegerii temei Din experienţa practică am putut constata că deprinderile de operare cu concepte matematice ale elevilor cu dizabilităţi severe se formează lent, greoi, stereotip, rigid. Aceştia au un sistem de dezvoltare lent şi adeseori manifestă incapacitatea de a valorifica stiluri noi prin reluarea modurilor de raţionament deja consolidate. Toate aceste restricţii dictate de particularităţile psiho‑cognitive ale elevilor cu dizabilităţi severe obligă specialiştii care derulează procesul de predare‑învăţare în şcoli speciale să adapteze permanent strategiile educaţional‑recuperatorii şi terapeutice. Probele practice, exerciţiile, jocul sunt activităţi de învăţare fundamentale, reprezentând pentru deficientul mintal formele cele mai accesibile ale procesului didactic‑recuperator. Prin convertirea probelor practice concepute ca joc în situaţie de învăţare, elevii deficienţi mintal sever au acces la modele de tip cognitiv. Astfel, plecând de la forma de joc‑invăţare, de tip explorator‑manipulativ, deficientul mintal sever ajunge să cunoască obiectele care‑l înconjoară şi‑şi organizează stimulii prin antrenamentul de tip matematic, fapt care îl ajută în final în organizarea sa mintală.

7. Motivarea alegerii temei Prin probe practice tip joc se poate obţine întărirea comportamentelor şi raţionamentelor corecte, pozitive şi, poate cel mai important aspect didactico‑formativ, motivarea copilului cu dizabilităţi severe spre explorare şi cunoaştere. Pornind de la adevărul teoriei lui Blaise Pascal, cum că “mintea umană este matematică prin natura ei”, am oferit copiilor cu dizabilităţi severe libertatea de a lucra cu materiale potrivite, plăcute, accesibile, de a simţi şi mânui simboluri matematice create progresiv de la concret la abstract. Materialele şi exerciţiile educative au fost create pentru a construi suportul învăţării aptitudinilor matematice pe baza teoriei Montesori, care a accentuat importanţa apelării întâi la simţurile copilului; atingerea şi mânuirea numerelor ajută copiii să înveţe conceptele matematice. În elaborarea probelor practice am încercat să reflectăm şi caracterul stimulativ al evaluării cunoştinţelor matematice, accentul fiind nu numai pe achiziţii cognitive, ci mai ales pe atitudini, comportament, abilităţi.

13. Aplicarea probelor pentru elevul George S. Se aplică elevului George S. o fişă de evaluare ( de dezvoltare ) care conţine 7 probe (6 probe practice şi o probă scrisă). Una din probele practice constă în utilizarea calculatorului ca suport de învăţare—evaluare. Proba I — Numără păsărelele Cerinţă : se va cere elevului să numere crescător şi descrescător din 1 în 1, cu şi fără sprijin imagistic (jetoane păsări) de la 1 la 9. Nr. crt. Evaluare Calificativ Criterii F B B S I 1. Numără corect de la 1 la 9, realizând corespondenţa număr—suport imagistic X 2. Numără corect şi utilizează parţial corect suportul imagistic _ 3. Numără parţial şi utilizează suportul imagistic cu sprijin _ 4. Nu execută cerinţa _

14. Proba a II‑a — Copacul şi păsărelele Cerinţ ă : profesorul indică elevului o cifră utilizând un jeton, iar elevul va trebui să pună în “planşa‑copac” atâta păsărele‑jeton câte indică cifra din jetonul prezentat de profesor. Se indică 3 jetoane diferite. Nr. crt. Evaluare Calificativ Criterii F B B S I 1. Face asocierea corespunzătoare număr—imagine (păsărele) în toate cele 3 indicaţii, fără sprijin X 2. Face asocierea corespunzătoare în 2 cazuri, cu sprijin _ 3. Face asocierea corectă într‑un singur caz, după mai multe încercări _ 4. Nu execută cerinţa _

15. Proba a III‑a — Să vorbim la telefon Cerinţă : profesorul cere elevului să formeze un număr de telefon indicându‑i 3 cifre: 438 Proba a IV‑a — Probă scrisă Cerinţe : Profesorul cere elevului să scrie şi să citească cifrele de la 1 la 10 pe caietul de matematică; Se cere elevului să reprezinte prin desen (pătrate) cifrele indicate. Nr. crt. Evaluare Calificativ Criterii F B B S I 1. Formează corect numărul, conştientizându‑l X 2. Formează corect doar două cifre _ 3. Nu formează corect, dar se joacă cu telefonul (înţelege utilizarea lui, vorbeşte la telefon, după ce a format un număr incorect) _ 4. Nu înţelege cerinţa _

16. Proba a V‑a — Problemă‑joc de adunare Cerinţe : Rezolvare de probleme simple acţional‑imagistic (problemă‑joc), cu şi fără sprijin . Intuirea simbolurilor “+” şi “=” în rezolvarea unor adunări simple pe bază intuitiv‑acţională (cu ajutorul jetoanelor‑cifre şi jetoanelor‑simbol) Nr. crt. Evaluare Calificativ Criterii F B B S I 1. Elevul îndeplineşte corect ambele cerinţe fără ajutor X 2. Elevul îndeplineşte ambele cerinţe cu ajutor şi având nevoie de exerciţii suplimentare _ 3. Elevul îndeplineşte doar prima cerinţă _ 4. Elevul numără dar nu scrie pe caietul de matematică _

17. Proba a VI‑a — Asociere număr—imagine prin înşiretare Se folose sc un şiret şi un carton‑joc cu cifre şi imagini de obiecte. Cartonul are găuri în dreptul cifrelor şi imaginilor. Cerinţă : profesorul cere elevului să realizeze cu ajutorul şiretului corespondenţa număr—imagine. Nr. crt. Evaluare Calificativ Criterii F B B S I 1. Rezolvă ambele cerinţe fără sprijin _ 2. Realizează cerinţele cu sprijin şi cu încercări suplimentare X 3. Realizează numai cerinţa a doua _ 4. Nu rezolvă adunări _

18. Proba a VII‑a — Să ne jucăm pe calculator Cerinţ ă : să utilizeze corect calculatorul în înţelegerea şi efectuarea operaţiilor de adunare Nr. crt. Evaluare Calificativ Criterii F B B S I 1. Face asocierea număr—imagine corect şi realizează înşiretarea fără ajutor _ 2. Face asocierea număr—imagine corect, dar realizarea înşiretării se efectuează cu sprijin X 3. Face asocierea număr—imagine corect din punct de vedere verbal, dar motric nu poate realiza înşiretarea _ 4. Nu realizează cerinţele _