Lucrare finala elaborată în cadrul cursului e-learning „Învăţăm Democraţia prin Dezbateri” pe platforma de colaborare internaționala www.civicportal.org (1.XI-20.XII.2012). Moderator – Valeriu Gorincioi, director, Liceul Teoretic “Mihai l Sadoveanu” din Călăraşi.

2.  DEZBÁTERE, dezbateri, s.
f. Faptul de a
dezbate1; analiză amănunțită,
discutare, deliberare;
discuție largă asupra unei
probleme de interes general.
– V. dezbate 1 .
Sursa: DEX '98 (1998)

3.  este de a convinge o terta
persoana neutra, numita arbitru,
ca argumentele dumneavoastra
sînt mai juste decît cele ale
oponentului dumneavoastra.

4. Odata cu anunţarea temei dezbaterii, participanţii
încep:
• documentarea, care presupune citirea activă
(efectuarea de adnotări pe marginea textului,
identificarea de întrebări în legatura cu textul citit
şi elaborarea de idei);
• explorarea posibilităţilor de interpretare a temei
dezbaterii prin analizarea definiţiilor termenilor-
cheie din enunţul acesteia, activitate care
presupune tocmai analizarea problemei
respective din toate perspectivele posibile;
• elaborarea sistemului de argumentare care
presupune analizarea, evaluarea, interpretarea şi
sintetizarea faptelor identificate în faza de
documentare, precum şi sprijinirea uneia dintre
perspective cu argumente, dovezi si
raţionamente.

5.  Persuasiune
 Concizie
 Ascultarea activă

7.  Dezbaterile tip Parliamentary (American si British)
 Dezbateri tip Karl Popper
 Dezbateri tip Lincoln-Douglas
 Dezbateri tip Policy
 Extemporaneous Speaking

8. • un format extrem de flexibil în care se
înfrunta fie 2 echipe a câte 2 sau 3 vorbitori
fiecare (în versiunile europene si americana,
respectiv în versiunea australiana), fie 4
echipe a câte 2 vorbitori fiecare (în versiunea
britanica).
Motiunea pe marginea careia se dezbate
este dezvaluita participantilor cu 15 minute
înaintea dezbaterii. In acest format, accentul
se pune pe persuasiune, strategii de
argumentare, impactul asupra auditoriului,
mai putin pe informatie exhaustiva despre
subiect. Acesta este formatul oficial practicat
în cadrul programului universitar de
dezbateri.

9. Dezbateri tip Karl Popper
• un format foarte structurat care opune 2 echipe a câte 3 vorbitori.
Tema dezbaterii se cunoaste cu mult timp înaintea desfasurarii
dezbaterii si accentul cade pe dezvoltarea argumentelor pe baza
dovezilor materiale si a informatiilor precise despre subiectul dezbatut.

10. un format care opune 2
echipe ce dezbat o tema
(în general filosofica sau
etica) din punct de vedere
al justetii, respectiv valorii
unor concepte. Aceste
dezbateri se mai numesc
si dezbateri de valoare,
iar accentul cade în
special pe retorica.

11. • similare din punct de vedere al
formatului cu dezbaterile Lincoln-
Douglas, cu deosebirea ca
dezbaterea se poarta în special pe
teme pragmatice, care propun o
actiune sau o atitudine concreta (un
plan de rezolvare a unei probleme
identificate) în viata economico-
social-politica. Accentul cade pe
demonstrarea eficientei si a
viabilitatii unor masuri sau actiuni,
mai putin pe conceptul de valoare
sau pe performantele retorice. Un
exercitiu excelent de rezolvare a
problemelor.

12. un format în care un numar nelimitat de
vorbitori sunt evaluati succesiv si individual
de catre o comisie de arbitri, pentru luarea
unei atitudini (pro sau contra) fata de o tema.
Se prezinta un numar restrâns de teme dintr-
o arie mai larga de subiecte, vorbitorul îsi
alege una si are la dispozitie 30 de minute
pentru pregatirea unui discurs de 7 minute,
timp în care poate consulta orice materiale
bibliografice doreste. Arbitrii evalueaza
abilitatile oratorice si retorice ale vorbitorului,
modul în care reuseste sa capteze atentia
auditoriului, structura discursului si
consistenta ariilor de analiza a temei alese.

13. este “sportul extrem” al
dezbaterilor. Participantii într-un
concurs de impromptu primesc o
tema, de obicei foarte abstracta, pe
care trebuie sa improvizeze un
discurs de 3 sau 5 minute, fara a li se
acorda nici un timp de gândire
înaintea sustinerii discursului. Pentru
acest format, participantii nu se pot
pregati doar înaintea concursurilor, ci
trebuie sa urmareasca evenimentele
curente din toate domeniile vietii
sociale, politice, economice si
culturale si sa se documenteze
permanent, varietatea temelor fiind
extrem de larga si putând face
referire la absolut orice subiect.
Arbitrii urmaresc aceleasi criterii de
evaluare ca si la formatul
Extemporaneous Speaking.