1. “Dragobetele, sărută fetele!
- sărbătoarea Dragobetelui
în tradiţia românească ”
„24 februarie,
Ziua Îndrăgostiţilor la
români”
OBIECTIVE GENERALE:
cunoaşterea unor elemente de
cultură şi civilizaţie tradiţională
OBIECTIVE SPECIFICE:
Familiarizarea elevilor cu realităţi
culturale de tradiţie românească
Implicarea elevilor în activităţi
extraşcolare
Creerea unei frumoase atmosfere
de socializare a elevilor
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1.să cunoască data aniversară a
sărbătorii
O2. să cunoască semnificaţia
acesteia
O3. să îşi însuşească semnificaţiile
mitice sau religioase;
BIBLIOTECA COMUNALĂ
“ION GHELU DESTELNICA”
STELNICA
“ DE DRAGOBETE ,
IUBEŞTE
ROMÂNEŞTE !“
Marţi, 24 FEBRUARIE 2015
ORELE 14:00
Bibliotecar: Ionelia ŞERBAN

2. • Prilej de bucurie si bunăstare,
Dragobetele reprezintă una dintre
cele mai frumoase obiceiuri
străvechi ale poporului român.
Păcat însă că foarte mulţi i-au
uitat semnificaţia şi au substituit-
o cu sărbătoarea vecinilor noştri
occidentali, aceea a sf-ului
Valentin, ce nu are nici o înrudire
cu mitologia populară română.
Românii care cunosc legenda lui
Dragobete o celebrează pe 24
februarie a fiecărei primăveri.
• 24 februarie însemnă pentru
omul arhaic începutul primăverii,
ziua când natura se trezeşte, ursul
iese din bârlog, păsările îşi caută
cuiburi, iar omul trebuia să
participe şi el la bucuria naturii.
• Se spune că dacă în această zi
plouă, primăvara va veni
devreme şi va fi frumoasă.
• Cine aude pupăza în această zi va
fi harnic tot anul.
• Alte denumiri ale acestei
sărbători mai sunt "Ioan
Dragobete", "Drăgostiţele",
"Sântion de primăvară", dar şi
"Dragomiru-Florea" sau
"Granguru".
• Iubirea este la ea acasa! Să
fim mândri că avem o zi a
noastră, a românilor în care să ne
sărbătorim iubirea.
• De Dragobete se sărbătoreşte dragostea,
se împart sărutări, se declară iubiri, se
oferă flori, se simte primăvara, se spune
că e ultima zăpadă, se dau îmbrăţişări şi
se fac mari promisiuni, se crede şi
trăieşte prin iubire. Dacii o respectau,
generaţiile trecute o respectau ca
sărbătoare şi de azi vreau s-o respectăm
şi noi. Să credem cu putere la fel ca ei
că Dragobetele o să ne facă mai
deschişi iubirii tot anul abia început, că
o să ne ferească de singurătate şi-o să
ne-ajute să ne (re)găsim.
• Sunt datini ce încă se păstrează
neatinse, sunt români care încă mai
cred în puterea unei sărbători aşa de
vechi, sunt zone unde datina străveche
încă este respectată. Zăpada zânelor,
sărutul dat în văzul lumii, semnele de
bunăstare, atingerea pentru a fi
drăgăstoşi tot anul, zburătorul, florile în
lăutoarea fetelor şi nu în ultimul rând
recunoaşterea iubirii. Datini străvechi
ce ar fi bine să le învăţăm şi aplicăm o
dată pe an…
• Cine participa la această sărbătoare
avea să fie ferit de bolile anului, şi mai
ales de febră, fiindcă Dragobetele îi
ajută pe gospodari să aibă un an
îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare,
fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa
bisericii şi plecau să caute flori de
primăvară – mai ales ghiocei - prin
păduri şi lunci.
• Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau
degeaba, de Dragobete fiind ziua în care
trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile
din ogradă dar şi de păsările cerului –
ce se puteau logodi atunci.
• În această zi nu se sacrificau animale
pentru că astfel s-ar fi stricat rostul
împerecherilor.
• În ziua de Dragobete bărbații nu au
voie să necăjească femeile și nici să
“stârnească gâlcevi”. Cei care vor face
altfel vor avea de a face cu o primăvară
cu ghinion și un an deloc prielnic.
• În unele regiuni din ţară se obişnuia
ca în această zi să se scoată din pământ
rădăcini de spânz pe care oamenii le
foloseau pe post de leac pentru
vindecarea unor boli.
• De obicei, tinerii, fete si băieţi, se
adunau mai mulţi la o casă, pentru a-şi
“face de Dragobete”, fiind convinşi că,
în felul acesta, vor fi îndrăgostiţi
întregul an, până la viitorul Dragobete.
Această întâlnire se transforma, adesea,
într-o adevărată petrecere, cu mâncare
şi băutură.