1. Mana castraveţilor
Ultima modificare: | Primul publicat: 2009-06-23
Share |
1
2
3
4
5
Listeaza articol » Trimite articol »
Mana cucurbitaceelor se întâlneşte frecvent la castraveţi, pepeni galbeni, pepeni verzi,
dovleci şi dovlecei, fiind deosebit de păgubitoare pentru culturile forţate din răsadniţe, sere
şi adăpsturi din polietilenă. Descoperită în 1868, în Cuba, de Berkeley şi Curtis, s-a
răspândit în anii următori în majoritatea ţărilor lumii, în care condiţiile climatice sunt
favorabile.
Care sunt simptomele Manei Castravetilor ?
Plantele sunt atacate în toate fazele de dezvoltare, boala manifestându-se pe frunze prin apariţia
unui număr foarte mare de pete, cu diametrul de 2-24 mm, de regulă colţuroase, la început de
culoare verde-gălbuie, apoi galbene ca lămâia, pentru ca după câteva zile să devină brune
deschis. În dreptul petelor, pe faţă interioară a frunzelor, se formează un puf cenuşiu-violaceu,
alcătuit din organele de înmulţire asexuată a ciuperci.
În condiţiile favorabile dezvoltării bolii sunt atacate aproape toate frunzele plantelor, începând cu
cele bazale, pe fiecare frunză formându-se peste 200 pete, care pot să conflueze şi să distrugă
astfel porţiuni mari din limb. Frunzele puternice atacate se brunifică, se usucă, devin
sfărămicioase şi cad. Deseori vreji rămân desfrunziţi, se veştejesc, având loc în astfel de cazuri şi
avortarea florilor.

2. Pe fructe atacul se întâlneşte foarte rar; acestea rămân mici, nu mai ajung la maturitate completă,
fiind lipsite de aromă.
În condiţiile climatice din ţara noastră această boala este mai puţin păgubitoare în câmp,
întâlnindu-se doar în anii cu veri ploioase şi mai răcoroase sau în regiunile caracterizate printr-o
cantitate mai mare de precipitaţii. Pierderi foarte ridicate, care pot ajunge şi până la 80 % din
producţie, produce la culturi forţare de castraveţi. Apariţia şi dezvoltarea bolii sunt favorizate de
o temperatură ce variază între 10 şi 30 °C, optima fiind de 16-22 °C.
Agent patogen
Boala este produsă de ciuperca Pseudoperonospora cubensis.
mana castraveti
Ciuperca prezintă un miceliu mult ramificat, care se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale
ţesuturilor. De pe miceliu ies prin ostiola stomatelor. Diseminarea conidiilor se face cu ajutorul
curenţilor de aer, al apei de ploaie, prin intermediul uneltelor, al îmbrăcămintelor. Ajunse pe

3. frunzele plantelor-gazde, ele germinează în picături de apă şi produc zoospori, care, după ce
înoată în apă, emit filamente de infecţie ce pătrund în ţesuturi prin stomate. Procesul de infecţie
se petrece în decurs de 24 ore. Perioada de incubaţie durează 4-5 zile.
Peste iarnă, ciuperca rezistă sub formă de oospori, gălbui, sferici. Primăvara, în urma
descompunerii ţesuturilor oosporii germinează şi dau naştere la numeroşi zoospori, care produc
infecţiile primare. Uneori şi conidiile rămân viabile pe vrejii culturilor de sere, de pe care se
răspândesc la culturile din câmp. Conidiile pot supravieţui şi la temperaturi mai ridicate, până la
40 °C.
Cum se combate Mana Castraveţilor?
Se va respecta un asolament raţional, pentru ca cucurbitaceelor să nu revină pe acelaşi teren
decât după 2-3 ani. Semănatul se va face la distanţe corepsunzătoare, pentru a se asigura o bună
aerisire a culturii. În cazul culturilor forţate, îndată după apariţia bolii, se va reduce umiditatea,
folosindu-se pentru udat o cantitate mai redusă de apă. Această măsură se impune a fi completată
prin stropirea plantelor cu diverse produse. Din încercările făcute până în prezent s-a constatat că
în combaterea manei dau rezultate bune tratamente cu zeama bordoleză 0.75 - 1 %, cu zineb 0.3 -
0.5 %, captan 0.25 - 0.5%, maneb, Mycodifol, ziram şi Dithane M-45 în concentraţie de 0.2 %
prin alternare, şi rezultate foarte bune se obţin prin amestecul de oxiclorură de cupru 0.3 %, şi
zineb 0.3 %. Stropirile se aplică începând cu apariţia celei de a doua frunze şi se repetă la
intervale de 5 zile sau de două ori pe săptămână când boala a luat un caracter epidemic, până la
reducerea la minim a atacului. Stropirile cu zeamă bordoleză se vor repeta la intervale de timp
mai mari (8-10 zile)
După recoltare se vor strânge şi se vor arde toate resturile de plante rămase pe câmp apoi se va
face o arătură adâncă de toamnă. În cazul culturilor din sere şi adăposturi de polietilenă, după
îndepărtarea resturilor rămase în urma recoltării, se va face o dezinfectare a pământului.
Mare importanţă prezintă selectarea, crearea şi cultivarea de soiuri rezistente. Soiuri: Ashley,
Palomar, Stono, Ashe, Flechter.
Mana la castraveți – Pseudoperonospora cubensis

4. Sunt atacați castraveții , pepenii galbeni , dovleceii și mai rar , pepenii verzi. Boala apare numai
pe frunze , indiferent de faza fenologică în care se află plantele. Pe partea superioară a acestora
se observă pete de formă colțuroasă , de culoare gălbuie , delimitate de nervurile secundare care ,
în evoluția lor ulterioară , devin brune. În dreptul petelor , pe partea inferioară a frunzelor , se
formează un puf cenușiu – violaceu constituit din conidioforii și conidiile ciupercii. În condiții
favorabile , petele se extind și confluează , cuprinzând în întregime suprafața limbului frunzelor ,
care se usucă , iar plantele sunt defoliate rapid.
Combatere
Antracol 70 WP :0,2 % (2 kg/ha)
Aliette 80 WG : 0,2 % (2 kg/ ha)
Infinito 687,5 SC : 0,14 % ( 1,4 l/ ha)
Previcur Energy : 0,15 %
Previcur 607 SL : 0,15 %

5. Verita : 0,25 % ( 2,5 kg / ha )
Făinarea la castraveți – Sphaerotheca fuliginea
Sunt atacați castraveții , pepenii galbeni , pepenii verzi , dovleceii și dovlecii. Boala se manifestă
pe toate organele aeriene ale plantelor , la suprafața cărora apare un puf alb , făinos , format din
miceliu , conidiofori si conidii. Pe frunze petele sunt la început izolate, mai frecvente pe partea
superioară , apoi devin confluente și acoperă toată suprafața acestora. În dreptul petelor ,
țesuturile se îngălbenesc , se brunifică și se usucă. În condiții favorabile , atacul se manifestă și
pe pețiolurile frunzelor , pe tulpini și, uneori , la pepenii verzi , pe fructe.
Putregaiul cenușiu la castraveți – Botrytis cinerea
Pe tulpini apar pete umede , de culoare verde – cenușie , la suprafața cărora se dezvoltă din
abundență fructificațiile ciupercii ( conidioforii și conidiile ). Petele se extind , înconjoară
tulpina și determină ofilirea plantelor deasupra zonei de atac. Atacul se manifestă și pe fructele
debilitate fiziologic , mai rar pe cele normale ; el începe, de obicei, la locul de prindere al
florilor. Fructele atacate sunt acoperite de asemenea de fructificațiile ciupercii și putrezesc în
întregime.
Combatere
Teldor 500 SC : 0,08 % (0,8l/ha)
Rovral 500 SC : 0,1 % (1 l/ha în 1000 l apă )