Ingrasaminte chimice

www.precis.ro

Moto: Îngr mânt – produs destinat a fertiliza un sol nefertil, care
hr ne te o popula ie fertil , ce suprapopuleaz
o lume fragil (Borlaug .i Dowswell, 1993)

1. ÎNGR MINTE CHIMICE

1.1. CLASIFICAREA ÎNGR MINTELOR I MODUL DE
EXPRIMARE A CON INUTULUI DE ELEMENTE
NUTRITIVE

Un îngr mânt este un produs natural sau de sintez(, mineral sau organic,
simplu sau complex, aplicat în sol, pe sol sau pe plant( .i destinat a completa
rezerva de elemente nutritive a solului pentru asigurarea cre.terii normale a
plantelor.
Clasificarea îngr+,+mintelor. a) Dup natura lor: îngr(.(minte minerale
.i îngr(.(minte organice.
b) Dup modul de ob inere: îngr(.(minte chimice, sau de sintez , .i
îngr(.(minte naturale. În grupa îngr(.(mintelor chimice sunt inclu.i impropriu
.i unii compu.i minerali naturali, cum sunt fosforitele neactivate .i salpetrul de
Chile (azotatul de Na natural). Prin îngr(.(minte naturale de regul( se în9eleg
produse organice de origine animal( sau vegetal(, de.i aici intr( .i compu.i
naturali minerali ca cei men9iona9i mai sus.
c) Dup m rimea dozelor în care se folosesc: îngr(.(minte cu
macroelemente (N, P, K, Mg), aplicate în doze de zeci sau chiar sute de kg
substan9( activ( (s.a.)/ha, de regul( în fiecare an, .i îngr(.(minte cu
microelemente, aplicate în doze de ordinul kg element/ha o dat( la câ9iva ani.
d) Dup num rul de elemente nutritive esen iale care intereseaz( sistemul
de fertilizare: îngr(.(minte simple, cu un singur element de interes agrochimic
pentru fertilizare, .i îngr(.(minte complexe i mixte, cu dou( sau mai multe
elemente nutritive esen9iale.
e) Dup modul de condi ionare: îngr(.(minte solide (cristalizate, pulbere,
granulate, sub form( de tablete), îngr(.(minte lichide .i îngr(.(minte sub form(
de suspensii.
Modul de exprimare a con2inutului de elemente nutritive din
îngr+,+minte. Industria a impus exprimarea în % substan9( activ( (s.a.), care
este cel mai larg folosit(, prin aceasta în9elegându-se % N, P2O5, K2O, CaO,
© Prof. univ. Gheorghe Budoi - budoi_gh@yahoo.com - 0724 01 57 89 1
Facultatea de Agricultur(, USAMV Bucure.ti - Catedra Pedologie, Agrotehnic( .i Agrochimie

www.precis.ro

MgO, S, iar în cazul microelementelor % element: B, Cu, Fe, Mn, Mo, Zn.
Exprimarea în % element este mai u.or de folosit în calcule .i este .i mai
corect( din punctul de vedere al nutri9iei plantelor, pe plan mondial existând
tendin9a de trecere la acest mod de exprimare. Pentru trecere de la concentra9ia
în element la cea în oxid, respectiv din oxid în element, se folosesc factorii
înmul9itori din tabelul 1.1.1 (de exemplu: % P2O5 = % P × 2,29, iar % P = %
P2O5 × 0,436). În cazul îngr(.(mintelor complexe se folosesc dou( moduri de
exprimare: fie prin con9inutul în % de s.a. în ordinea N:P:K, de exemplu 16:48:0
ar(tând c( îngr(.(mântul con9ine 16 % N, 48 % P2O5 .i 0 % K2O, fie sub forma
raportului relativ dintre con9inutul de s.a., azotul fiind considerat egal cu
unitatea, de exemplu un îngr(.(mânt 1:2:1 ar(tând c( la o parte N exist( dou(
p(r9i P2O5 .i o parte K2O.

Tabelul 1.1.1
Coeficien2ii de de trecere de la elemente la oxizi ,i invers
Elementul Coeficientul Oxidul Oxidul Coeficientul Elementul
× ×

P 2,29 P2O5 P2O5 0,436 P
K 1,2 K2O K2O 0,83 K
Ca 1,4 CaO CaO 0,71 Ca
Mg 1,66 MgO MgO 0,6 Mg

1.2. SORTIMENT, CARACTERISTICI, EFICIEN
AGRONOMIC

1.2.1. Îngr+,+minte chimice simple cu macroelemente
1.2.1.1. Îngr+,+minte cu azot

Îngr(.(minte simple cu azot se produc la combinatele de la Arad, Bac(u,
Craiova, F(g(ra., Piatra-Neam9, Slobozia .i Târgu-Mure., acestea fiind astfel
amplasate încât s( asigure necesarul pentru întregul teritoriu al 9(rii cu cheltuieli
minime de transport.
Dup forma azotului con inut, îngr(.(mintele cu N se clasific( ca în tabelul
1.1.2.
Dup gradul de solubilitate a N din îngr(.(mânt avem: îngr(.(minte
solubile, aici intrând majoritatea îngr(.(mintelor obi.nuite cu azot, .i
îngr(.(minte cu N greu solubile, produse special în acest scop. În continuare se
prezint( pe larg cele mai utilizate tipuri de îngr(.(minte cu N.


www.precis.ro

Tabelul 1.1.2
Clasificarea îngr+,+mintelor cu azot dup+ forma de N con2inut+
Con9inutul de
Grupa de îngr(.(minte Tipul de îngr(.(mânt Formula
N, %
amoniac anhidru NH3 82
a) Cu N amoniacal sulfat de amoniu (NH4)2SO4 21
clorur( de amoniu NH4Cl 26
azotat de K KNO3 14
b) Cu N nitric azotat de Ca Ca(NO3)2 15
azotat de Na NaNO3 16
azotat de amoniu NH4NO3 33
c) Cu N nitric .i
nitrocalcar NH4NO3·CaCO3 20
amoniacal
sulfonitrat de amoniu NH4NO3·(NH4)2SO4 26
uree CO(NH2)2 46
d) Cu N amidic
cianamid( de calciu CaCN2 21

1.2.1.1.1. Îngr minte cu N amoniacal

Amoniacul anhidru, NH3. Este cel mai concentrat îngr(.(mânt cu azot,
ceea ce reprezint( un mare avantaj, el con9inând 82 % N.
Solubilitatea1 în ap( este de 89,9 g/100 cm3 la rece .i 7,4 la 100 ºC.
Amoniacul se produce prin sintez( din H .i N la temperatur( .i presiune ridicat(
sub influen9a unor catalizatori speciali. În condi9ii obi.nuite de temperatur( .i
presiune este un gaz cu miros caracteristic, în9ep(tor, de aceea el se depoziteaz(
sub form( lichid(, sub presiune. Deoarece necesit( echipamente speciale de
depozitare .i aplicare, utilizarea lui direct( este destul de limitat( în 9(rile
europene; în SUA, îns(, ocup( aproape jum(tate din totalul N aplicat.
Amoniacul anhidru poate fi folosit direct ca îngr(.(mânt sau pentru
producerea altor îngr(.(minte cu N. Aplicarea lui se face prin injectare în sol, la
cca 20 cm pe solurile cu textur( mijlocie .i la 15 cm pe cele cu textur( grea, cu
ajutorul unor tuburi amplasate în spatele unor cu9ite t(ietoare. Pierderile de N
prin volatilizare scad cu cre.terea umidit(9ii solului .i a adâncimii de
încorporare .i cu sc(derea distan9ei dintre dispozitivele de injectare în sol, .i
cresc cu cre.terea temperaturii. De aceea se recomand( ca aplicarea s( nu se
fac( în sol uscat .i s( aib( loc pe timp noros (r(coros). Amoniacul anhidru se
poate aplica .i cu apa de iriga9ie când, pentru reducerea pierderilor prin
volatilizare, se introduc solu9ii acide stabilizatoare, care men9in pH-ul sub 8,2
(Caramete, 1990).
Amoniacul anhidru este un îngr(.(mânt cu reac ie fiziologic bazic , pH-ul
solului crescând dup( aplicarea lui datorit( form(rii hidroxidului de amoniu cu

1
Constantele de solubilitate .i densit(9ile substan9elor pure la toate îngr(.(mintele provin din "Handbook of Chemistry and
Physics", R. C. West (editor), The Chemical Rubber Co, 1972 (temperaturile de referin9( sunt în ºC).

www.precis.ro

apa din sol. Totu.i, ca în cazul tuturor îngr(.(mintelor cu N amoniacal, în urma
nitrific(rii ionilor de amoniu are loc acidifierea solului datorit( ionilor de H+
rezulta9i, pH-ul sc(zând sub cel ini9ial. De aceea se va evita aplicarea
amoniacului anhidru pe soluri acide. Pentru neutralizarea acidit(9ii reziduale
sunt necesare 148 kg CaCO3/100 kg amoniac anhidru (1,8 kg CaCO3/kg N).
Sulfatul de amoniu, (NH4)2SO4. Con9ine 21 % N .i 24 % S .i este un
îngr(.(mânt rezultat ca subprodus din industria firelor .i fibrelor sintetice .i din
industria o9elului. Este cristalizat, foarte solubil în ap( .i nu este higroscopic.
Solubilitatea în ap( a substan9ei pure este de 70,6 g/100 cm3 la 0 ºC .i 103,8 la
100 ºC, iar densitatea este de 1,769 g/cm3 sau 1,769 t/m3 (la 50 ºC), volumul
unei tone fiind de 0,565 m3. În stare pur( are culoare alb(, dar ca subprodus
industrial poate fi galben murdar sau negricios. Dintre îngr(.(mintele cu N,
sulfatul de amoniu are cel mai puternic efect acidifiant rezidual pe kg N aplicat,
de aceea este contraindicat pe solurile acide, fiind recomandat numai pe solurile
alcaline. Pentru neutralizarea acidit(9ii reziduale sunt necesare 113 kg
CaCO3/100 kg (NH4)2SO4 (5,3 kg CaCO3/kg N). Datorit( con9inutului ridicat de
sulf, (NH4)2SO4 este un bun îngr(.(mânt pentru solurile deficitare în acest
element. Pentru evitarea pierderilor de N prin volatilizare sub form( de NH3, pe
solurile calcaroase .i pe cele alcalinizate îngr(.(mântul trebuie încorporat în sol.
Din acela.i motiv, nu se aplic( o dat( cu amendamentele calcaroase.
Pentru orez(rii sulfatul de amoniu este un îngr(.(mânt mai bun decât
îngr(.(mintele cu azot nitric, condi9iile de anaerobioz( ducând la pierderi
importante de azot prin denitrificarea ionilor NO3–. Totu.i, în condi9ii de
submersie (anaerobioz(), ionul sulfat este redus la hidrogen sulfurat (H2S), care
este toxic pentru plante. În condi9ii normale, H2S rezultat precipit( rapid cu Fe
.i Mn. Dup( mul9i ani de folosire, pe anumite soluri con9inutul acestor elemente
scade, astfel c( precipitarea H2S nu mai este suficient de rapid( .i o parte
r(mâne liber(, afectând plantele (Tisdale .i Nelson, 1975).
Clorura de amoniu, NH4Cl. Con9ine 26 % N .i 66 % Cl. În stare pur( este
cristalizat( cubic, incolor(, pu9in higroscopic(, solubilitatea în ap( este de 103,8
g/100 cm3 la 0 ºC .i 75,8 g la 100 ºC, iar densitatea este de 1,527 g/cm3.
Volumul unei tone este de 0,655 m3. Pentru neutralizarea acidit(9ii reziduale
sunt necesare 1,28 kg CaCO3/kg NH4Cl sau 4,9 kg CaCO3/kg N. De.i nu este un
îngr(.(mânt foarte r(spândit, este excelent pentru orez(rii deoarece nu se pierde
azot prin denitrificare .i, în plus, nu prezint( dezavantajul producerii H2S, ca în
cazul sulfatului de amoniu. Nu se recomand( la culturi care nu suport( clorul,
cum sunt solanaceele, .i nici pe solurile acide.

1.2.1.1.2. Îngr minte cu N nitric

Azotatul de sodiu, NaNO3. Este un îngr(.(mânt natural, cunoscut ca
salpetru de Chile, sau de sintez(. Are un con9inut sc(zut de azot, cca 16 % N,

www.precis.ro

este solid, cristalizat, de culoare alb(. Este foarte u.or solubil în ap(,
solubilitatea substan9ei pure fiind de 92,1 g/100 cm3 la 25 ºC .i 180 la 100 º, iar
densitatea este de 2,261 g/cm3, volumul unei tone fiind de 0,442 m3. Produsul
pur nu este higroscopic. Z(c(mântul natural din Chile con9ine 20-60 % NaNO3.
Azotatul de sodiu se extrage din z(c(mânt prin dizolvare în ap(, dup( care
urmeaz( evaporarea apei .i cristalizarea substan9ei.
Având reac9ie fiziologic( alcalin(, NaNO3 este recomandat pe solurile
acide. Se folose.te îns( pu9in ca îngr(.(mânt. Sfecla, având un consum mai
ridicat de Na decât alte culturi, r(spunde bine la fertilizarea cu NaNO3.
Azotatul de calciu, Ca(NO3)2. Este cunoscut .i ca salpetru de Norvegia .i
este o sare alb(, cristalizat(, foarte solubil( în ap(. Când cristalizeaz( cu o
molecul( de ap(, Ca(NO3)2·H2O, con9ine 15,3 % N, iar pe m(sur( ce
cristalizeaz( cu mai multe molecule con9inutul de N .i gradul de
higroscopicitate scade, Ca(NO3)2·4H2O con9inând doar 11,8 % N.
Solubilitatea în ap( a Ca(NO3)2 anhidru, în g/100 cm3, este de 121,2 la 18
ºC .i 376 la 100º, iar densitatea este de 2,504 g/cm3 (la 18º); solubilitatea
Ca(NO3)2·H2O este de 45,9 la 0º .i 89,6 la 91º, iar densitatea este de 2,23 g/cm3
(la 34º); Ca(NO3)2·4H2O este .i mai solubil în ap(: 266 la 0º .i 660 la 30º, iar
densitatea este de 1,82–1,896. Azotatul de calciu are un efect alcalinizant asupra
reac9iei solului, de aceea este excelent pe solurile acide, fiind .i o important(
surs( de Ca direct accesibil.
Dezavantaje: este un îngr(.(mânt foarte higroscopic .i are un con9inut
sc(zut de N; costul ridicat pe kg N aplicat, fapt ce-l recomand( în primul rând
pentru culturi aduc(toare de profit: flori, legume, în special culturi de ser(.
Azotatul de potasiu, KNO3. Este prezentat la îngr(.(minte complexe.

1.2.1.1.3. Îngr minte cu N nitric i amoniacal

Azotatul de amoniu, NH4NO3. Îngr(.(mântul con9ine 33–34 % N, jum(tate
sub form( nitric( .i jum(tate sub form( amoniacal(, fiind o excelent( surs( de N
pentru plante. Este unul dintre cele mai folosite îngr(.(minte cu N. Se prezint(
sub form( de granule de culoare g(lbuie .i este foarte solubil în ap .i foarte
higroscopic; de aceea se ambaleaz( în saci din material plastic.
Solubilitatea în ap( este de 118,3 g/100 cm3 la 0 ºC .i 871 la 100 ºC.
Dizolvarea în ap( decurge cu absorb9ie puternic( de c(ldur(. Densitatea este de
1,725 g/cm3 (la 25 ºC) ca substan9( pur( .i de 0,8 g/cm3 sau 800 kg/m3 ca
îngr(.(mânt granulat, volumul unei tone de îngr(.(mânt fiind de 1,25 m3.
Fiind un puternic agent oxidant, în prezen9a materialelor bogate în carbon,
u.or inflamabile (oxidabile), cum sunt produsele petroliere, azotatul de amoniu
face explozie (vezi .i par. 1.2.4). Pericolul de explozie cre.te cu temperatura .i
presiunea, de aceea NH4NO3 nu se depoziteaz( în straturi prea înalte.
Este un îngr(.(mânt cu efect acidifiant; pentru neutralizarea acidit(9ii

www.precis.ro

reziduale sunt necesare 0,6 kg CaCO3/kg NH4NO3 (1,7 kg CaCO3/kg N). Se
poate aplica pe toate solurile .i la toate culturile, atât la fertilizarea de baz(, cât
.i la cea suplimentar(, în cursul vegeta9iei. NH4NO3 se folose.te la prepararea
solu9iilor cu N. Datorit( oxizilor de azot care scap( în atmosfer( în procesul de
fabrica9ie, cu efecte negative asupra stratului de ozon, producerea acestui
îngr(.(mânt este supus( tot mai mult unor restric9ii din considerente de
protec9ie a mediului.
Nitrocalcarul, NH4NO3·CaCO3. Este cunoscut .i ca nitrocalcamoniu. Se
produce din azotat de amoniu .i carbonat de calciu (15–25 %) .i con9ine în
general 18–20,5 % N .i 6–10 % Ca, cele dou( forme de azot existând în
propor9ii egale. Concentra9ia de N poate îns( varia de la 15 la 28 % N .i chiar
mai mult, în ultima vreme existând tendin9a s( se produc( nitrocalcar cu un
con9inut cât mai mare de N (Calistru ..a., 1984). Nitrocalcarul are avantajul c(
nu prezint( pericol de explozie ca azotatul de amoniu.
Con9ine Ca .i nu are efect acidifiant, fapt care-l recomand( în mod special
pe solurile acide. Îngr(.(mântul este granulat, cu granule de diferite forme,
m(rimi .i culori, cel mai adesea culoarea fiind galben murdar. Este higroscopic,
dar mai pu9in ca azotatul de amoniu.
Sulfonitratul de amoniu, NH4NO3·(NH4)2SO4. Con9ine 25–26 % N .i 15 %
S, are propriet(9i care permit o excelent( manipulare .i depozitare, este un
îngr(.(mânt cu un con9inut destul de ridicat de N .i care, con9inând .i S, este
bun pentru soluri alcaline deficitare atât în azot cât .i în sulf (Tisdale ..a., 1975).
Are un efect rezidual acidifiant cu 30 % mai mult decât azotatul de amoniu.

1.2.1.1.4. Îngr minte cu N amidic

Ureea, CO(NH2)2. Ca îngr(.(mânt con9ine 46 % N, este foarte solubil( în
ap( (100 g/100 cm3 la 18 ºC) .i are o densitate de 1,3 g/cm3, volumul unei tone
fiind de 0,77 m3. Este singurul îngr(.(mânt organic de sintez(. Datorit(
con9inutului ridicat de N, fapt ce reduce cheltuielile de transport, depozitare .i
aplicare, ca .i a faptului c( este mai pu in higroscopic .i nu prezint( pericol de
explozie, ureea ia tot mai mult locul azotatului de amoniu. Se prezint( sub
form( de granule rotunde, perlate, de culoare alb .
Con9inutul de biuret r(mas din procesul de fabrica9ie trebuie s( fie sc(zut,
sub 1,5–2 %, acesta având efect toxic asupra plantelor. Mai ales când ureea se
folose.te pentru fertiliz(ri foliare, concentra9ia de biuret a solu9iei aplicate nu
trebuie s( dep(.easc( 0,2 %.
Datorit( ionilor de amoniu care rezult( prin hidroliza ureei, proces urmat de
nitrificare, ureea are un efect rezidual acidifiant pe kg N similar amoniacului
anhidru, pentru neutralizarea acidit(9ii dezvoltate fiind necesare 1,8 kg
CaCO3/kg N.
Ureea se poate aplica atât la fertilizarea de baz(, cât .i în cursul vegeta9iei.

www.precis.ro

Nu se recomand( aplicarea la sem(nat sau plantat, deoarece amoniacul care
rezult( prin hidroliz( are efecte v(t(m(toare asupra germenilor sau tinerelor
pl(ntu9e. Pe solurile carbonatice trebuie evitat( aplicarea la suprafa9a solului
f(r( încorporare datorit( pierderilor de N sub form( amoniacal(, în urma
hidrolizei rezultând carbonat de amoniu, care este instabil .i se descompune în
NH3 .i CO2. Asemenea pierderi au loc .i pe alte tipuri de soluri, dar sunt mai
reduse. De aceea, în general se recomand( încorporarea îngr(.(mântului,
pierderile sc(zând cu adâncimea de încorporare. Prin tratarea ureei cu inhibitori
ai ureazei, enzima responsabil( de desf(.urarea hidrolizei, se reduc pierderile de
N prin volatilizare datorit( hidrolizei rapide a ureei.
Cianamida de calciu, CaCN2. Este un îngr(.(mânt cu 18–22 % N,
granulat, de culoare cenu.ie sau cenu.ie-negricioas(, higroscopic, de.i
solubilitatea în ap( este redus : 2,5 g/100 cm3 (Caramete, 1990). CaCN2 are
reac9ie fiziologic( alcalin(, ceea ce o recomand( pe solurile acide. Datorit(
solubilit(9ii sc(zute în ap( este indicat( pentru fertilizarea de baz(, fiind îns(
contraindicat( la sem(nat sau plantat. Ca îngr(.(mânt este folosit( foarte pu9in
în prezent.

1.2.1.1.5. Îngr minte cu azot cu solubilitate lent

Reducerea solubilit(9ii îngr(.(mintelor cu azot contribuie implicit la
reducerea pierderilor de N prin volatilizare, .i mai ales prin levigare sub form(
nitric( sau chiar amoniacal(. Din aceast( grup( de îngr(.(minte fac parte
(Tisdale .i Nelson, 1975, Emilia Dorneanu, 1997):
– Ureea peliculat cu sulf, cu 20–39 % N în func9ie de grosimea peliculei
de sulf.
– Ureoform, UF, este o ureo-formaldehid( sub form( de pulbere .i con9ine
39 % N, solubilitatea în ap( rece a produsului fiind sub 0,1 %.
– Crotonilidendiureea, CDU, este o ureo-crotonaldehid( cu 28-30 % N. Se
prezint( sub form( de pulbere, iar solubilitatea în ap( este sub 0,2 %.
– Izobutilidendiureea, IBDU, con9ine 34 % N .i este condi9ionat( ca
pulbere. Solubilitatea în ap( este sub 0,5 %.
Marele dezavantaj al acestor îngr(.(minte este c( sunt scumpe, motiv
pentru care nu se folosesc la culturi de câmp. Se recomand( în special pentru
culturi cu perioad( lung( de vegeta9ie .i de consum al azotului .i mai ales pentru
culturi foarte profitabile, arbu.ti, plante ornamentale.
Avantaje: folosirea lor contribuie la cre.terea gradului de utilizare a N prin
reducerea pierderilor, în special pe solurile nisipoase .i pe cele irigate, pe care
pierderile prin levigare sunt mai mari; poate fi aplicat( întreaga doz( o dat(,
reducându-se astfel cheltuielile de aplicare.

1.2.1.1.6. Îngr minte lichide cu azot (solu-ii cu N)

www.precis.ro

Solu ii cu azot f r presiune de vapori. Con9in între 16–32 % N, sunt
solu9ii apoase care nu con9in amoniac liber .i se ob9in prin solubilizarea
azotatului de amoniu, ureei, sulfatului de amoniu, azotatului de calciu, fie
singure, fie în amestec. Cel mai des sunt folosite solu9iile de azotat de amoniu .i
uree.
Solu ii cu azot cu presiune de vapori sc zut . Sunt solu9ii apoase care
con9in amoniac liber care exercit( o anumit( presiune de vapori. Când se ob9in
doar din solubilizarea amoniacului în ap( poart( numele de ape amoniacale, iar
când la amoniac se adaug( alte îngr(.(minte cu azot poart( numele de
amoniaca i. Cu excep9ia apei amoniacale, la care concentra9ia de N variaz( între
20–25 %, solu9iile cu presiune de vapori au de regul( concentra9ii mai mari de
N decât cele f(r( presiune de vapori, respectiv între 30–46 %. Aceste solu9ii au
ac9iune coroziv( asupra metalelor, de.i mai redus( ca a amoniacului anhidru.
Nomenclatura solu iilor cu azot. Acestea au o nomenclatur( special(,
acceptat( de industria de îngr(.(minte, alc(tuit( dintr-un num(r format din trei
cifre care indic( con9inutul procentual de N×10 (primele 2 cifre indic( partea
întreag(, iar cea de-a treia partea zecimal(, virgula fiind omis(), urmat în
parantez( de alte trei numere care indic( în ordine con9inutul în % (valori
întregi) din greutate al amoniacului, azotatului de amoniu .i ureei.
De exemplu 320 (0–45–34) indic( o solu9ie cu azot care are 32,0 % N, 0 %
amoniac, 45 % azotat de amoniu .i 34 % uree. Dac( solu9ia con9ine un al 4-lea
îngr(.(mânt cu azot, el va ap(rea ca al 4-lea num(r în parantez( .i va fi explicat
pe etichet(. Când primul num(r din parantez( este 0, aceasta indic( o solu9ie
f(r( presiune de vapori. În România, în fa9a codului numeric se trece .i litera A
care arat( c( este o solu9ie cu azot, exemplul de mai sus devenind A320 (0–45–
34).
Exemple de solu ii cu azot (Follet ..a., 1981): a) f r presiune de vapori:
160 (0–46–0), 17,5 (0–50–0), 200 (0–57–0), 280 (0–39–30), 300 (0–42–32),
320 (0–45–34);
b) cu presiune de vapori sc(zut(: ape amonicale (con9in doar amoniac): 201
(24–0–0), 247 (30–0–0); amoniaca i: 300 (18–27–25), 370 (17–67–0), 410 (19–
58–11), 410 (22–65–0).
Solu9iile cu azot se caracterizeaz( prin temperatura critic de cristalizare,
care cre.te o dat( cu cre.terea concentra9iei. Acest indice arat( pân( la ce
temperatur( pot fi aplicate.
Aplicare. Solu9iile f(r( presiune se preteaz( la o gam( larg( de metode de
aplicare: la suprafa9a solului, în sol, cu apa de iriga9ie, cu erbicidele etc.
Solu9iile cu presiune de vapori sc(zut( se aplic( prin încorporare în sol, fie la
fertilizarea de baz(, fie în timpul vegeta9iei. Pentru a nu produce arsuri ale
frunzelor, trebuie evitat( aplicarea pe plante a solu9iilor care con9in azot
amoniacal. Chiar solu9iile care con9in uree în concentra9ie de peste 4–6 % pot

www.precis.ro

produce arsuri pe plante prin hidroliza ureei la amoniac. Când se aplic( cu apa
de iriga9ie, aceasta se face la începutul ud(rii, pentru ca irigarea în continuare cu
ap( curat( s( spele plantele. Trebuie evitat( aplicarea amoniaca9ilor .i a apelor
amoniacale, ca de altfel a tuturor îngr(.(mintelor cu N amoniacal, o dat( cu cea
a amendamentelor calcaroase, datorit( pierderilor de amoniac.

1.2.1.1.7. Eficien-a agronomic i armonizarea folosirii îngr mintelor
cu azot în raport cu solul, planta i tehnologia de cultur

Comparativ cu celelalte elemente nutritive, N este de departe cel care
determin( cele mai mari sporuri de recolt(, atât sporuri totale, kg/ha, cât .i
specifice, kg/kg s.a. De aceea, pe cele mai multe soluri el este cel mai important
factor de nutri9ie care limiteaz( cre.terea plantelor. Coeficientul de utilizare a N
din îngr(.(mânt, Cu, variaz( între 40-75 % (în medie 50 %) în func9ie de sol,
tipul de îngr(.(mânt, cultur(, modul de frac9ionare, regimul precipita9iilor etc.
a) Eficien-a în raport cu solul. Aceasta depinde de con9inutul de humus .i
azot mineral .i de activitatea microbiologic( din sol, de pH-ul solului, de
con9inutul de argil( etc.
Con inutul de humus i de N mineral. Eficien9a azotului din îngr(.(minte
cre.te pe m(sur( ce scade con9inutul de humus .i de N mineral din sol .i
activitatea microbiologic( este mai slab(, deoarece solul pune la dispozi9ia
plantelor cantit(9i din ce în ce mai mici fa9( de necesarul plantelor. Se consider(
c( la concentra9ii sc(zute, dar egale, ale celor dou( forme principale de N în
solu9ia solului, forma amoniacal( este absorbit( mai u.or decât cea nitric(, în
timp ce la concentra9ii ridicate sunt absorbi9i mai intens nitra9ii.
pH-ul. Absorb9ia NH4+ în plant( are loc cu intensitate maxim( la pH neutru
.i este inhibat( de cre.terea acidit(9ii (Tisdale ..a., 1993), în schimb, se
consider( c( absorb9ia nitra9ilor este favorizat( de aciditatea solului. De aceea,
pe solurile foarte acide eficien9a îngr(.(mintelor cu azot nitric este mai mare
decât a celor cu N amoniacal, cu atât mai mult cu cât ele nu acidifiaz( solul.
Pe solurile acide se vor aplica îngr(.(minte cu efect fiziologic alcalin:
azotat de Ca, de K, de Na, sau al c(ror efect acidifiant este redus: nitrocalcar,
calcuree. Pe aceste soluri este contraindicat( folosirea îngr(.(mintelor cu efect
acidifiant, în special a sulfatului de amoniu, care îns( este potrivit pe solurile
alcaline.
Dup( poten ialul de acidifiere, respectiv aciditatea echivalent , Ae (g
CaCO3 pentru neutralizarea acidit(9ii generate în sol de 100 g îngr(.(mânt) –
stabilit( prin metodele Pierre//Andrews (Tisdale ..a., 1975, 1993),
îngr(.(mintele cu azot se înseriaz( astfel (valorile sunt mai mici decât cele
teoretice): NH3 (148//293) > NH4Cl (128//) > (NH4)2SO4 (110//146) >
sulfonitrat de amoniu (93//) > uree (84//166) > fosfat diamoniacal (75//) >
amoniaca9i (65–75//) > NH4NO3 (60//) > fosfat monoamoniacal (55//74) > ape

www.precis.ro

amoniacale (35–53//).
Con inutul de argil , textura i gradul de aera ie a solului. Pe solurile mai
argiloase, cu textur( mai grea, forma nitric( este mai eficient( decât pe solurile
nisipoase sau cu textur( u.oar(, deoarece pierderile prin levigare sunt mai
reduse. Pe acestea din urm( sunt mai eficiente îngr(.(mintele cu eliberare lent(
a azotului, .i chiar cele cu azot amoniacal. Cu cât con9inutul de argil( este mai
mare .i argilele au o capacitate mai mare de fixare, cu atât mai mult azot
amoniacal este fixat între foi9ele mineralelor argiloase .i este mai pu9in utilizat
de plante. Pe aceste soluri se recomand( folosirea îngr(.(mintelor cu N nitric.
În orez(rii, pe solurile submerse, vor fi evitate îngr(.(mintele cu azot nitric.
La celelalte culturi, pe solurile puternic compactate eficien9a îngr(.(mintelor cu
N amoniacal este de a.teptat s( fie mai mare decât a celor cu N nitric datorit(
pierderilor mai mici de N prin denitrificare.
Dac( temperatura solului .i activitatea microbiologic( favorizeaz(
nitrificarea rapid( a azotului amoniacal, atunci diferen9ele de pierdere prin
levigare fa9( de îngr(.(mintele cu N nitric scad.
Eficien9a azotului din îngr(.(minte scade pân( la zero pe m(sur( ce
umiditatea solului scade. Punerea în valoare a azotului la maximum are loc în
condi9ii corespunz(toare de umiditate.
b) Eficien-a în raport cu planta (specia, vârsta) i forma azotului din
îngr mânt. În general, plantele utilizeaz( bine ambele forme de azot: nitric(
.i amoniacal(. A.a sunt cerealele p(ioase, porumbul, sfecla etc. Exist( totu.i
specii care prefer( forma nitric : conopida, fasolea, tomatele, tutunul .i 9elina;
alte specii nu tolereaz( nitra9ii, preferând forma amoniacal : coac(zul, loboda
(Tisdale ..a., 1993).
Lemaire ..a. (1990) consider( c( pentru multe specii floricole, pentru o
cre.tere normal(, ponderea N amoniacal poate reprezenta 20 % din cea a N
nitric în mediul nutritiv. În prezen9a azotului amoniacal cre.terea in vitro a
plantulelor de Erica darleyensis este continu(, în timp ce ea este ritmic( în
prezen9a azotului nitric. Buta.ii proveni9i de la plantele mam( de Pelargonium
× hortorum alimentate cu o solu9ie nutritiv( în care predomin( N amoniacal fa9(
de cel nitric (raport 8/6) au o putere rizogen( mai mare decât cei proveni9i de la
plante alimentate cu N nitric, fiind astfel posibil s( se reduc( semnificativ
timpul necesar ini9ierii primei r(d(cini .i s( creasc( viteza de apari9ie a
r(d(cinilor primare.
Unele plante pot folosi direct azotul amidic din uree: citricele, piersicul,
ridichile, tutunul (Davidescu ..a., 1981).
Absorb9ia preferen9ial( a unei forme sau a alteia a azotului variaz( .i cu
vârsta plantelor. Astfel, tomatele .i cartoful folosesc mai bine azotul amoniacal
în prima jum(tate a perioadei de vegeta9ie, iar azotul nitric în cea de-a doua
jum(tate (Davidescu ..a., 1992). Leguminoasele utilizeaz( azotul din
îngr(.(minte mai pu9in eficient decât culturile neleguminoase, ceea ce impune

www.precis.ro

aplicarea prioritar( la cele din urm( în cazul unui disponibil insuficient.
Sub raportul energiei consumate de plant( pentru metabolizarea azotului,
forma amoniacal( este cea mai eficient(, deoarece planta nu mai consum(
energie pentru reducerea lui ca în cazul nitra9ilor, astfel c( este integrat( mai
u.or în compu.i organici specifici.
Azotul amoniacal nu se acumuleaz( în plant( în concentra9ii mari deoarece:
este re9inut pe complexul adsorbtiv al solului .i solu9ia solului este mai pu9in
concentrat( decât în nitra9i, iar absorb9ia are loc treptat; este mult mai repede
metabolizat decât forma nitric(; are efecte toxice asupra plantelor la concentra9ii
mult mai sc(zute decât azotul nitric. Concentra9iile ridicate de amoniac în sol
distrug germenii .i tinerele pl(ntu9e în curs de r(s(rire. Forma nitric( se
acumuleaz( în plant( în concentra9ii mari, d(un(toare pentru consumator, dar
care nu au înc( efect negativ asupra plantelor, în special la legume frunzoase
cum sunt salata .i spanacul .i la unele r(d(cinoase ca morcovul. La aceste specii
este recomandat( utilizarea de inhibitori ai nitrific(rii pentru ca acest proces s(
se desf(.oare mai lent .i acumularea în plant( s( aib( loc treptat, mai bine
armonizat cu capacitatea plantelor de metabolizare a nitra9ilor. Este bine ca la
alegerea tipului de îngr(.(mânt utilizat s( se 9in( cont de aceste particularit(9i.
Redresarea plantelor în caz de caren9( de N este mai rapid( în cazul
aplic(rii azotului nitric decât a celui amoniacal, deoarece ionii de NH4+ sunt
par9ial re9inu9i pe complexul adsorbtiv al solului .i astfel absorbi9i în plant( cu
intensitate mai redus(.
Determinând o cre.tere a sistemului radicular .i o sporire a vigorii
plantelor, azotul din îngr(.(minte contribuie la folosirea mai eficient( a
elementelor nutritive din rezerva solului .i a apei din sol. Azotul din
îngr(.(minte determin( nu numai sporirea produc9iei, ci .i o cre.tere a calit(9ii
acesteia prin cre.terea con9inutului de protein(, de zah(r, a digestibilit(9ii
furajelor etc. În cazul unor doze prea mari este favorizat( c(derea la cereale,
instalarea bolilor foliare, este afectat( calitatea produc9iei: la sfecla de zah(r
scade % de zah(r extractibil, crescând cel neextractibil etc.
c) Eficien-a în raport cu tehnica de aplicare i tehnologia de cultur .
Aplicarea frac ionat a azotului, o parte la fertilizarea de baz(, o parte la
sem(nat sau plantat .i o parte în vegeta9ie, duce la reducerea pierderilor de N
prin levigare (în special în condi9ii de irigare sau în zone .i ani cu precipita9ii
abundente), volatilizare, denitrificare, sporind coeficientul de utilizare
productiv( a N din îngr(.(mânt. La fertilizarea de baz(, în toamn(, este de
preferat s( se aplice îngr(.(minte cu azot amoniacal, nu nitric, pentru limitarea
pierderilor prin levigare. Aplicarea localizat în sol este mai eficient( decât cea
prin împr(.tiere pe toat( suprafa9a. Încorporarea în sol a ureei .i a
îngr(.(mintelor cu azot amoniacal spore.te eficien9a îngr(.(mintelor datorit(
reducerii pierderilor prin volatilizare. Încorporarea în sol a resturilor vegetale
celulozice necesit( suplimentarea dozei de N cu 6–10 kg N/t paie, coceni,

www.precis.ro

tulpini de floarea soarelui etc.
Aplicarea foliar determin( coeficien9i de utilizare productiv( a N mult mai
mari decât aplicarea la sol. Forma nitric( .i chiar cea amidic( se preteaz( mai
bine decât cea amoniacal( la aplicarea foliar( a azotului, deoarece nu produce
arsuri pe plante. Aplicarea concomitent( cu tratamentele fitosanitare (erbicidare
etc.) determin( reducerea costurilor de aplicare. Irigarea contribuie pe de o
parte la m(rirea pierderilor de N prin levigare, în special a celui nitric, dar pe de
alt( parte, asigurând o cre.tere mai intens( a sistemului radicular .i mai
viguroas( a plantelor, asigur( implicit .i o absorb9ie mai intens( a azotului din
sol .i din îngr(.(mânt .i o utilizare productiv( mai bun(. Pe de alt( parte, de.i
consumul total de ap( cre.te prin irigare, fertilizarea cu azot contribuie la
folosirea mai eficient( a apei ca urmare a influen9ei sale asupra cre.terii
sistemului radicular .i a biomase aeriene. Unul dintre factorii cei mai importan9i
care guverneaz( alegerea unui tip de îngr(.(mânt sau a altuia este costul
acestuia, fiind preferate îngr(.(mintele cu un pre9 mai mic/kg N.

1.2.1.2. Îngr+,+minte cu fosfor

Clasificarea îngr+,+mintelor simple cu fosfor. Dup solubilitatea în ap
a fosforului din îngr(.(minte, acestea se clasific( în:
– îngr minte cu P u or solubil în ap .i u.or accesibil plantelor:
superfosfatul simplu, superfosfatul concentrat, polifosfa9ii: metafosfatul de Ca
(60–65 % P2O5);
– îngr minte cu P greu solubil în ap , dar solubil în solven i
conven ionali, moderat accesibil plantelor: fosforitele activate, precipitatul
(CaHPO4·2H2O) cu 30–40 % P2O5, zgura lui Thomas (11–24 % P2O5),
termofosfa9ii (27 % P2O5);
– îngr minte cu P insolubil sau foarte pu in solubil în ap , dar solubil în
acizi tari, greu accesibil plantelor: fosforitele neactivate, f(ina de oase.
Îngr(.(mintele cu fosfor solubil în ap( se produc la combinatele de la Valea
C(lug(reasc( .i N(vodari. În continuare se prezint( pe larg doar acele
îngr(.(minte care au o pondere însemnat( privind folosirea în produc9ie.
Celelalte au importan9( redus( din diverse motive.

1.2.1.2.1. Îngr minte cu P u or solubil în ap

Superfosfatul simplu. Con9ine 16–24 % P2O5, 11–13 % S .i 19-20 % Ca.
Este o mixtur ai c(rei componen9i principali sunt: fosfatul primar de calciu
monohidratat, Ca(H2PO4)2·H2O (28–33 %); sulfatul de calciu (47–50 %, din
care 40–41 % anhidrit, CaSO4, .i 7–9 % CaSO4·2H2O + CaSO4·0,5H2O); acidul
fosforic rezidual liber, H3PO4 (4–8 %), pentru a împiedica procesele de
retrogradare a fosforului; în plus, mai con9ine cantit(9i reduse de: fosfat

www.precis.ro

secundar de calciu, CaHPO4 (0,5–0,7 %); fosfat ter9iar de calciu, Ca3PO4 (0,8–
1,5 %); ap( (3–5 %); roc( fosfatic( nedescompus( (Calistru ..a., 1984). 92–95
% din P total este asimilabil (deci aproape în întregime), cca 82–90 % fiind
solubil în ap(. Superfosfatul simplu se ob9ine prin atacarea rocilor fosfatice
(fosforite) m(cinate cu acid sulfuric. El mai este cunoscut .i sub numele de
superfosfat obi.nuit sau superfosfat normal. Îngr(.(mântul se prezint( sub
form( de pulbere sau sub form( de granule cu diametrul între 1–4 mm, are
culoare de la cenu.iu închis pân( la cenu.iu deschis .i se livreaz( în vrac.
Densitatea în vrac este de 1250–1400 kg/m3 la cel pulbere .i de 1000–1050
kg/m3 la cel granulat (Leonte, 1982). În func9ie de con9inutul de fosfor solubil în
ap(, superfosfatul simplu poate fi: de calitatea I-a, când are un con9inut între
19–24 % P2O5, .i de calitatea a II-a cu 16–18 % P2O5. Higroscopicitatea .i
aglomerabilitatea este redus , dar higroscopicitatea cre.te o dat( cu cre.terea
acidit(9ii libere; de aceea, aceasta nu trebuie s( dep(.easc( 5,5 % la cel pulbere
.i 3 % la cel granulat (Caramete, 1990).
Superfosfatul poate fi folosit direct ca îngr(.(mânt pe orice tip de sol, în
primul rând la fertilizarea de baz(, dar .i la fertilizarea o dat( cu sem(natul sau
plantatul. Datorit( prezen9ei sulfatului de calciu, superfosfatul simplu este .i o
excelent( surs( de S pentru solurile care pe lâng( P sunt s(race .i în sulf.
Superfosfatul, atât cel simplu cât .i cel concentrat nu modific( practic reac9ia
solului, fiind considerat un îngr(.(mânt neutru din acest punct de vedere.
De.i ponderea folosirii lui a fost mare în trecut, ea a sc(zut din ce în ce mai
mult, principalul dezavantaj fiind con9inutul relativ sc(zut de fosfor .i cantitatea
mare de balast care m(re.te cheltuielile de transport, depozitare .i aplicare pe kg
P2O5. De aceea, superfosfatul simplu este utilizat tot mai mult la producerea
îngr(.(mintelor complexe .i mixte.
Superfosfatul concentrat. Poate con9ine între 25–52 % P2O5 (cel mai
frecvent 38–50 %) .i cca 14 % Ca. Fosforul este solubil în ap( în propor9ie de
95–98 %. Când con9inutul de P este mai sc(zut poart( numele de superfosfat
dublu, deoarece con9ine cam dublu fa9( de superfosfatul simplu (25–37 %
P2O5), iar când este mai ridicat se nume.te superfosfat triplu (38–50 % P2O5).
Superfosfatul triplu se ob9ine prin tratarea rocilor fosfatice m(cinate cu acid
fosforic, iar superfosfatul dublu prin tratarea cu un amestec de acid fosforic .i
sulfuric, fapt ce permite ob9inerea unui îngr(.(mânt cu un con9inut mai ridicat
în fosfor decât superfosfatul simplu.
Principalul component al superfosfatului concentrat este fosfatul primar de
calciu, Ca(H2PO4)2·H2O (63–73 %), al(turi de care se mai g(sesc: fosfat
secundar de calciu, CaHPO4 (13–18 %), sulfat de calciu anhidru, CaSO4 (3–6
%), acid fosforic liber (2–3 %), ap( liber( 2–5 % (Calistru ..a., 1984).
Superfosfatul dublu are un con9inut ceva mai ridicat de gips decât cel triplu, dar
mai sc(zut decât superfosfatul simplu. De.i raportat la kg P2O5 superfosfatul
concentrat este mai scump decât superfosfatul simplu, datorit( faptului c( este

www.precis.ro

mai concentrat .i con9ine mai pu9in balast cheltuielile de transport, depozitare .i
aplicare sunt mai mici, cheltuielile totale pe kg P2O5 aplicat fiind mai mici decât
la superfosfatul simplu, ceea ce face ca folosirea lui s( fie mai economic(, în
special dac( distan9ele de transport sunt mari. Superfosfatul concentrat este
granulat, de culoare cenu iu deschis – alb murdar, se livreaz( în vrac .i este
foarte pu in higroscopic i aglomerabil. Densitatea în vrac este de 950–980
kg/m3 (Calistru ..a., 1984). Condi9ionarea sub form( de granule .i
higroscopicitatea redus( face ca el s( poat( fi aplicat u.or .i uniform pe teren.
Se poate aplica la fel ca .i superfosfatul simplu pe orice tip de sol i la orice
cultur , la fertilizarea de baz(, la sem(nat .i plantat sau în vegeta9ie, eficien9a
lui agronomic( fiind asem(n(toare cu a acestuia. Superfosfatul concentrat poate
fi folosit .i în amestecuri uscate cu alte îngr(.(minte sau la ob9inerea de
îngr(.(minte complexe. Transform(rile în sol sunt similare cu cele ale
superfosfatului simplu.

1.2.1.2.2. Îngr minte cu P greu solubil în ap

Fosforitele activate. Sunt roci fosfatice m(cinate .i par9ial atacate cu
diferi9i acizi (sulfuric, fosforic, clorhidric), cantit(9ile folosite fiind mult mai
mici decât cele pentru ob9inerea superfosfatului. De aceea sunt mai ieftine decât
superfosfatul. De regul( sunt condi9ionate ca pulbere, dar pot fi .i granulate.
Con9inutul de fosfor total este de 15–25 % P2O5, cel solubil în ap( variind între
6–15 % P2O5. Accesibilitatea P pentru plante este mai bun( decât în cazul
fosforitelor neactivate, dar mai slab( decât a celui din superfosfat. De aceea
fosforitele activate se recomand( a fi folosite pe soluri moderat i puternic
acide, slab asigurate cu fosfa9i mobili, cu IOFS (vezi mai jos) mai mare de 8, în
doze mai mari decât cele recomandate ca superfosfat. Aplicarea se face numai
toamna, la ar(tura de baz(.

1.2.1.2.3. Îngr minte cu P insolubil în ap

Fosforitele neactivate. Sunt roci fosfatice naturale m(cinate. Cele mai
multe z(c(minte sunt de origine sedimentar( .i con9in diverse apatite:
fluorapatite, clorapatite, hidroxilapatite, carbonatapatite, precum .i fosfat ter9iar
de calciu. Con9inutul de fosfor total variaz( între 10–30 % P2O5. Fosforitele de
calitate superioar( au peste 25 % P2O5 total, cele de calitatea I-a au 22 % iar de
calitatea a II-a 19 % (Caramete, 1990). Au culoare g(lbuie-cenu.ie. Aprecierea
probabilit ii ca fosforitele neactivate de calitate bun( (cu indicele de calitate a
fosforitelor, ICF > 1,8) s fie eficiente se face în func9ie de o serie de însu.iri
agrochimice ale solului cu ajutorul indicelui de oportunitate a fosforit rii
solurilor, IOFS, dup( limitele de interpretare din tabelul 1.1.3. IOFS se
calculeaz( cu rela9ia (Borlan ..a., 1980):

www.precis.ro Tabelul 1.1.3
Interpretarea valorilor IOFS
Ah H 2 100 (dup( Borlan ..a., 1981, 1983)
IOFS = 0,0245 PAL
VAh 10 Probabilitatea
unde: Ah = aciditatea hidrolitic(, în me/100 g sol; H = IOFS ca fosforitele*
con9inutul în humus, în %; VAh = gradul de satura9ie cu s( fie eficiente
baze, în %; PAL = con9inutul de fosfa9i mobili din sol, în 8 foarte mic(
ppm P, necorectat în func9ie de pH. 8,1–16 mic(
Deoarece con9inutul de P direct accesibil 16,1–24 mijlocie
plantelor este doar de 1–1,5 %, fosforitele 24,1–32 apreciabil(
> 32 mare"
neactivate se folosesc ca îngr(.(mânt numai pe *neactivate de calitate bun(, având
solurile puternic acide, slab aprovizionate cu indicele de calitate ICF >1,8 .i PF >15 %
fosfor, în care ionii de H+ contribuie la solubilizarea fosforului din fosfa9ii
superiori de calciu, soluri cu IOFS mai mare de 16. Folosirea lor este exclus( pe
solurile slab acide, neutre .i alcaline. Aplicarea se face toamna sub ar(tura de
baz(, dozele de fosfor fiind duble fa9( de cele calculate pentru fosforul din
superfosfat.
Fosforitele se folosesc în principal ca materie prim( pentru ob9inerea
superfosfatului .i a acidului fosforic. Calitatea lor este cu atât mai bun( cu cât
con9inutul de carbonat de calciu .i carbonat de magneziu este mai sc(zut,
deoarece se consum( mai pu9in acid la tratarea rocii fosfatice.

cu fosfor în raport cu solul, planta i tehnologia de cultur

Coeficientul de utilizare direct( (Cu), în primul an, a fosforului din
îngr(.(minte, este mult mai redus decât la azot sau potasiu, .i anume între 5–25
% în func9ie de tipul de sol, de specie .i de tehnologia de cultur(.
Eficien-a în raport cu solul. Principalele însu.iri ale solului, pH-ul,
con9inutul de P mobil, umiditatea, textura etc. influen9eaz( eficien9a folosirii
îngr(.(mintelor. Influen a pH-ului. Aplicat în sol, fosfatul primar de calciu din
superfosfat poate suferi urm(toarele transform(ri, în func9ie de caracteristicile
solului: – pe solurile acide ionul fosfat retrogradeaz( sub form( de fosfa9i de Fe
.i Al, din care P este greu accesibil pentru plante:
Ca(H2PO4)2 + 2Al(OH)3 ––> 2AlPO4 + Ca(OH)2 + 4H2O
– pe solurile neutre .i pe cele carbonatice sau alcaline trece destul de
repede în fosfat secundar de Ca, a c(rui solubilitate .i accesibilitate a P pentru
plante este mai redus(, iar în continuare în fosfat ter9iar de calciu, din care P
este pu9in sau deloc accesibil plantelor:
Ca(H2PO4)2 + Ca(HCO3)2 ––> 2CaHPO4 + 2CO2 + 2H2O
Ca(H2PO4)2 + CaCO3 ––> 2CaHPO4 + CO2 + H2O
2CaHPO4 + CaCO3 ––> Ca3(PO4)2 + CO2 + H2O
Acidul fosforic format în urma solubiliz(rii granulei de superfosfat poate
reac9iona cu carbonatul de calciu conform reac9iei:

www.precis.ro

2H3PO4 + 3CaCO3 ––> Ca3(PO4)2 + 3CO2 + 3H2O
Datorit( retrograd(rii fosforului pe solurile acide .i pe cele alcaline,
eficien9a lui este mai redus( decât pe cele slab acide spre neutru, unde acest
proces este mai pu9in intens. De aceea, la acela.i con9inut de fosfor mobil în sol,
dozele de îngr(.(minte trebuie s( fie în principiu mai mari pe solurile cu
capacitate de fixare ridicat( (acide, alcaline) decât pe cele cu o capacitate redus(
de fixare (slab acide). Folosirea îngr(.(mintelor cu P greu sau doar par9ial
solubil în ap( (fosforite) este mai eficient( pe solurile puternic .i moderat acide
decât pe cele slab acide, deoarece aciditatea contribuie la solubilizarea
fosforului din îngr(.(mânt, .i este practic nul( pe cele neutre .i alcaline. Este
contraindicat( folosirea acestora pe solurile neutre .i alcaline.
Con inutul de P mobil din sol. Aplicarea îngr(.(mintelor este mai eficient(
pe solurile cu un con9inut sc(zut de P mobil, eficien9a sc(zând pe m(sur( ce
con9inutul de P mobil cre.te. Totu.i, pe solurile slab aprovizionate intensitatea
proceselor de retrogradare a P din îngr(.(mânt este mai mare decât pe cele bine
aprovizionate; dozele vor fi deci mai mari nu numai datorit( diferen9ei de
con9inut de P mobil, ci .i datorit( capacit(9ii mai mari a solului de retrogradare a
P în fosfa9i mai greu solubili .i accesibili plantelor. Pe solurile bine
aprovizionate se folosesc doze mai mici, de între9inere, sau îngr(.(mintele se
pot aplica la doi ani o dat(, caz în care dozele vor fi duble fa9( de cele anuale;
pe solurile slab aprovizionate, aplicarea trebuie s( se fac( în fiecare an.
Umiditatea solului are un rol important în procesele de difuziune a ionilor
fosfat din granula de îngr(.(mânt în solu9ia solului .i în sol spre r(d(cin(. De
aceea, folosirea îngr(.(mintelor cu P este cea mai eficient( la umiditatea la care
plantele cresc .i se dezvolt( normal. Cu cât umiditatea scade, cu atât rata de
difuziune a ionilor fosfat scade, capacitatea plantelor de a asimila fosforul se
reduce, iar eficien9a folosirii îngr(.(mintelor se reduce .i ea, chiar pân( la zero.
Temperatura solului influen9eaz( de asemenea intensitatea difuziunii
ionilor fosfat. Cu cât temperatura este mai sc(zut(, cu atât mobilitatea fosforului
în sol scade. Eficien9a fertiliz(rii în toamn( se dovede.te prim(vara devreme,
mai ales în prim(verile reci.
Textura solului influen9eaz( .i ea mobilitatea P în sol .i accesibilitatea lui
pentru plante, acestea fiind mai mari pe solurile cu textur( mai u.oar( .i
porozitate mai mare, în timp ce scad o dat( cu cre.terea con9inutului de argil(.
Eficien-a în raport cu planta. Îngr(.(mintele cu P solubil în ap( sunt mai
eficiente la specii cu perioad( scurt( de vegeta9ie, la cele cu un sistem radicular
fasciculat, slab dezvoltat .i cu o capacitate redus( de asimilare a fosforului din
sol. Acestea valorific( mai slab îngr(.(mintele cu P mai greu solubil. În general
legumele, mai ales cele care întrunesc condi9iile de mai sus, r(spund mai bine la
fertilizarea cu fosfor decât culturile de câmp. Astfel, cartoful, castrave9ii, ceapa,
fasolea, salata, tomatele, varza, vinetele r(spund bine la fertilizarea cu
îngr(.(minte cu P u.or solubil. Cartoful r(spunde bine chiar pe soluri bine

www.precis.ro

aprovizionate cu fosfor. În plus, P determin( .i o îmbun(t(9ire a calit(9ii
legumelor, iar calitatea determin( pre9ul (Follet ..a., 1981).
Speciile cu perioad( lung( de vegeta9ie, cele cu o cre.tere rapid( .i
profund( a sistemului radicular (sistem pivotant), .i mai ales culturile perene,
valorific( bine fosforul .i din îngr(.(minte mai pu9in solubile ca .i pe cel din
rezerva solului. În general, gramineele folosesc mai slab fosforul din sol .i din
îngr(.(mintele greu solubile decât leguminoasele, de aceea ele r(spund mai bine
la fertilizarea cu P u.or solubil. Dintre culturile furajere, leguminoasele, în
special lucerna .i trifoiul, dau sporuri mari de recolt( pe solurile slab
aprovizionate cu P la aplicarea îngr(.(mintelor cu P. La amestecurile furajere de
graminee .i leguminoase fosforul este necesar pentru men9inerea
leguminoaselor în covorul vegetal, care altfel dispar. Plantele care folosesc
eficient fosforul din rocile fosfatice m(cinate sunt: trifoiul, lupinul, mu.tarul,
rapi9a .i varza, în timp ce cele mai multe cereale sunt mai pu9in eficiente
(Mengel ..a., 1987).
Fosforul este necesar s( se g(seasc( în sol mai ales în primele faze de
vegeta9ie când sistemul radicular este slab dezvoltat, exploreaz( un volum redus
de sol .i are o capacitate redus( de intercep9ie a fosforului din forme mai pu9in
accesibile. În primele faze de vegeta9ie plantele au cele mai mari cerin9e de
fosfor. Pe m(sur( ce acestea înainteaz( în vegeta9ie capacitatea sistemului
radicular de a absorbi fosforul .i din forme mai greu accesibile din rezerva
solului cre.te. Acesta este unul din motivele pentru care o cantitate însemnat(
din doza de P se aplic( toamna, sub ar(tur(, când îngr(.(mântul poate fi
amestecat cu un volum mai mare de sol. Plantele mari consumatoare de fosfor
sunt cele cu rate mari de cre.tere, care produc cantit(9i mari de biomas(:
porumb, sfecl(, cartof, lucern( (Mengel .i Kirkby, 1987).
Eficien-a în raport cu tipul de îngr mânt, modul de aplicare i
tehnologia de cultur . Tipul de îngr mânt. Evident c( în acelea.i condi9ii de
sol .i la aceea.i cultur(, eficien9a agronomic( – apreciat( prin sporul de
produc9ie/kg P2O5 din îngr(.(mânt, este mai mare la îngr(.(mintele cu P u.or
solubil decât la cele cu P greu solubil; în schimb, între superfosfatul simplu .i
cel concentrat nu este nici o diferen9(. Aprecierea probabilit(9ii ca fosforitele
neactivate s( fie eficiente se face cu ajutorul IOFS (vezi mai sus fosforite
neactivate).
Forma de condi ionare a îngr(.(mântului influen9eaz( de asemenea
eficien9a folosirii acestuia (Tisdale ..a., 1975). Astfel, forma granulat este mai
potrivit( pentru îngr(.(mintele u.or solubile în ap(, deoarece mic.orarea
suprafe9ei de contact dintre îngr(.(mânt .i sol .i interac9iunea îngr(.(mântului
cu un volum mai mic de sol contribuie la reducerea cantit(9ii de P retrogradat .i
întârzierea acestui proces. Cu cât solul este mai acid sau mai alcalin, cu atât
forma granulat( este mai eficient( în raport cu cea pulverulent(. În schimb,
forma pulverulent este mai potrivit( pentru îngr(.(mintele cu P greu solubil în

www.precis.ro

ap(, care se aplic( pe soluri acide, iar pentru mobilizarea fosforului din
îngr(.(mânt de c(tre ionii de H+ din sol îngr(.(mântul trebuie s( fie amestecat
cât mai intim cu solul .i suprafa9a de contact dintre îngr(.(mânt .i sol s( fie cât
mai mare. Distan a de deplasare a P de la locul de aplicare a granulei este cea
mai redus( dintre toate macroelementele, ea dep(.ind rareori 3-5 cm chiar dup(
1 lun( (Tisdale ..a., 1993); de aceea, aplicarea f(r( încorporare este ineficient(.
Modul de aplicare. Aplicarea localizat , de precizie, fie pe rând, la
sem(nat, fie în benzi, este mai eficient( decât aplicarea prin împr(.tiere
uniform( pe toat( suprafa9a, deoarece venind în contact cu un volum mai mic de
sol fosforul retrogradeaz( într-o mai mic( m(sur(. Diferen9a este cu atât mai
mare cu cât solul este mai slab aprovizionat cu fosfa9i mobili, deoarece
capacitatea de retrogradare a fosforului este mai mare pe aceste soluri
comparativ cu cele bine aprovizionate. În cazul aplic(rii localizate, capacitatea
de fixare a fosforului de c(tre sol este satisf(cut( mai u.or, astfel c( r(mâne în
forme mobile .i accesibile plantelor o cantitate mai mare de fosfor din cea
aplicat(. În unele experien9e, 15 kg P2O5 sub form( de superfosfat granulat
aplicat pe rând au dat acela.i spor de recolt( ca 45 kg P2O5 aplicat ca superfosfat
pulbere prin împr(.tiere pe toat( suprafa9a (Caramete, 1990).
Amendarea corect a solurilor acide este de natur( s( reduc( de asemenea
retrogradarea fosforului .i s( creasc( eficien9a îngr(.(mintelor cu P solubil în
ap( prin neutralizarea în mare m(sur( a acidit(9ii .i imobilizarea Fe .i Al.
Totu.i, nu se recomand( ca îngr(.(mintele cu fosfor s( se aplice o dat( cu
amendamentele, pentru a nu imobiliza fosforul în fosfat ter9iar de calciu, ci cele
dou( lucr(ri s( fie decalate în timp, prima f(cându-se amendarea, cu
încorporarea în sol a amendamentului. O tehnologie de cultur( intensiv(, care
permite o bun( cre.tere .i dezvoltare a plantelor, plante mai viguroase .i cu un
sistem radicular mai bine dezvoltat, determin( .i o cre.tere a coeficientului de
utilizare productiv( mai eficient( a fosforului din îngr(.(minte.

1.2.1.3. Îngr+,+minte cu potasiu

Acestea pot fi clasificate în: s ruri potasice brute – silvin, silvinit, carnalit,
kainit, polihalit, langbeinit; s ruri potasice prelucrate – clorura de potasiu,
sarea potasic( .i sulfatul de potasiu.

1.2.1.3.1. S ruri potasice brute

M(cinate, acestea pot fi folosite direct ca îngr(.(minte. Totu.i, datorit(
con9inutului sc(zut de potasiu, utilizarea lor ca atare este redus( (1–2 %).
Servesc îns( la ob9inerea s(rurilor potasice prelucrate.
Dup forma chimic în care se g(se.te potasiul, s(rurile potasice brute pot fi grupate în
(formule chimice .i concentra9ii dup( Tisdale ..a., 1975; Calistru ..a., 1984; Calancea, 1990):
– cloruri: silvin , KCl, cu 63 % K2O; silvinit, KCl·NaCl, cu 12–20 % K2O; carnalit,

www.precis.ro

KCl·MgCl2·6H2O, cu 8–17 % K2O; kainit, KCl·MgSO4·3H2O, cu 12–19 % K2O;
hartsaltz, KCl·NaCl·MgSO4·7H2O, cu 14–16 % K2O;
– sulfa-i: arkanit, K2SO4, cu 54 % K2O; glaserit, 3K2SO4·Na2SO4, cu 42 % K2O; krugit,
K2SO4·MgSO4·2CaSO4·2H2O, cu 11 % K2O; langbeinit,
K2SO4·2MgSO4·nNaCl, cu 15–23 % K2O; leonit, K2SO4·MgSO4·4H2O, cu 25 %
K2O; polihalit, K2SO4·MgSO4·2CaSO4·2H2O, cu 14–15 % K2O; shönit,
K2SO4·MgSO4·6H2O, cu 23 % K2O;
– azota-i: silitra, KNO3, cu 46 % K2O.
Dup solubilitatea în ap , s(rurile potasice brute se împart în: u or solubile: silvina,
kainitul, carnalitul, glaseritul, leonitul, shönitul; greu solubile: langbeinitul; practic insolubile:
polihalitul (Calistru ..a., 1984).
În România se folosesc ceva mai mult s rurile potasico-magneziene de
Tazl u, care con9in predominant potasiul sub form( de sulfat .i doar 25 % sub
form( de clorur(. Acestea con9in cca 8–10 % K2O .i 8–10 % MgO.

1.2.1.3.2. S ruri potasice prelucrate

Clorura de potasiu. Con9ine cca 60–63 % K2O. Se prezint( sub form( de
cristale de culoare alb(, are densitatea de 1,984 g/cm3 – volumul unei tone fiind
de 0,504 m3, este solubil( în ap( (34,7 g/100 cm3 la 20ºC .i 56,7 g la 100 ºC) .i
higroscopic(, fapt pentru care se aglomereaz( .i creaz( probleme la aplicare. De
aceea, se folose.te mai pu9in ca atare .i mai mult la ob9inerea s(rii potasice, a
îngr(.(mintelor complexe solide .i a îngr(.(mintelor lichide.
Sarea potasic . Con9inutul de potasiu variaz( între 28–60 % K2O. Sarea
potasic( este un amestec de KCl cu diverse s(ruri potasice brute m(cinate, cum
sunt silvinitul, carnalitul, kainitul etc. Se prezint( sub form( de cristale de
diferite culori în func9ie de tipul de s(ruri potasice brute din amestec. Astfel,
printre cristalele de culoare alb( de KCl se pot g(si particule de culoare cenu.ie,
ro.ie sau roz(. Sarea potasic( este solubil în ap , dar .i higroscopic , în
special datorit( clorurii de sodiu pe care o con9ine, higroscopicitatea fiind cu
atât mai mare cu cât con9inutul de NaCl este mai mare. În func9ie de con9inutul
de K2O .i de propor9ia componen9ilor în amestec, se întâlnesc trei tipuri de sare
potasic( (Calancea, 1990):
– sare potasic 30 %, cu un con9inut de 28–32 % K2O, de culoare ro.ietic(,
cu un con9inut relativ ridicat de NaCl; se folose.te la culturi care tolereaz(
sodiul: sfecl(, varz(, ov(z, plante furajere;
– sare potasic 40 %, care are 38–42 % K2O, culoarea este cenu.iu-roz .i
con9ine cca 24–26 % NaCl; este tipul cel mai folosit în România;
– sare potasic 50 %, cu 48–52 % K2O, de culoare alb-cenu.ie, cu 13 %
NaCl.
Sarea potasic( este un îngr(.(mânt ieftin, fiind de departe cel mai larg
folosit îngr(.(mânt cu K, ocupând peste 95 % din total. Se utilizeaz( de regul(
pentru fertilizarea de baz( la toate culturile, cu excep9ia celor care nu tolereaz(
clorul, .i pe toate tipurile de sol. Datorit( efectului salin pe care-l are, se

www.precis.ro

recomand( ca aplicarea de baz( s( nu se fac( cu mai pu9in de dou( s(pt(mâni
înainte de sem(nat. Aplicarea în toamn( permite ca o parte din Cl s( se spele pe
profil pân( în prim(var(, fapt benefic pentru culturile de prim(var(. Dintre
îngr(.(mintele cu K, sarea potasic( este cel mai folosit pentru producerea
îngr(.(mintelor complexe.
Sulfatul de potasiu, K2SO4. Ca îngr(.(mânt con9ine 48–53 % K2O .i 18 %
S. Se prezint( sub form( de cristale rombice sau hexagonale, de culoare alb(,
uneori cenu.iu deschis, are densitatea de 2,662 g/cm3, iar volumul unei tone este
de 0,375 m3. Nu este higroscopic, fapt pentru care se poate aplica uniform.
Solubilitatea în ap( este mai sc(zut(, doar de 12 g/100 cm3 la 25ºC .i 24,1 g la
100 ºC, ceea ce face ca el s( nu fie utilizat la ob9inerea de solu9ii limpezi de
îngr(.(minte, dar poate fi folosit în suspensii. De.i pre9ul pe kg K2O este mai
mare decât la sarea potasic(, sulfatul de K este recomandat la culturile care sunt
sensibile la excesul de clor: cartofi, castrave9i, c(p.uni, ceap(, plante
ornamentale, pomi fructiferi, salat(, tomate, tutun, vi9( de vie (Mengel .i
Kirkby, 1987). Este recomandabil în special la cartofii destina9i pentru pr(jit, la
care clorul afecteaz( însu.irea acestora de a se pr(ji .i a deveni crocan9i. În
cazul folosirii s(rii potasice la tutun, frunzele devin mai groase .i friabile, clorul
influen9ând negativ capacitatea de ardere a tutunului. Sulfatul de potasiu este
folosit mult la culturi de ser( (legume, flori). Poate fi folosit atât la fertilizarea
de baz(, cât .i la sem(nat sau plantat, ori în cursul vegeta9iei.
Sulfatul dublu de potasiu i magneziu, K2SO4·MgSO4. Con9ine 22 % K2O,
18 % MgO .i 22 % S. Este recomandabil în acelea.i condi9ii ca .i sulfatul de
potasiu, pe soluri sau substraturi care necesit( .i Mg.

cu potasiu în raport cu solul, planta i tehnologia de cultur

Coeficientul mediu de utilizare a K din îngr(.(minte, Cu, este de 60 %.
Eficien-a în raport cu solul. Textura .i natura mineralelor argiloase sunt
unii dintre principalii factori care influen9eaz( eficien9a îngr(.(mintelor cu K.
Pe solurile u.oare, nisipoase, .i pe cele organice, la care capacitatea de schimb
cationic .i de adsorb9ie a K în forme schimbabile este mai redus( .i exist(
posibilitatea levig(rii acestuia pe profil, se recomand( aplicarea îngr(.(mintelor
cu K mai aproape de sem(nat, eventual o frac9ie din doz( în vegeta9ie. Pe
solurile grele, la care deplasarea apei .i a K în adâncime pe profil este destul de
redus(, este recomandabil( aplicarea îngr(.(mintelor sub ar(tura adânc( de
toamn(. La solurile nisipoase .i la cele organice, la care capacitatea de refacere
a K schimbabil din forme neschimbabile sau mai greu schimbabile este sc(zut(
datorit( s(r(ciei native în K a acestor soluri, sistarea fertiliz(rii cu K determin(
o sc(dere rapid( a recoltelor în anii urm(tori, fapt mai pu9in evident pe celelalte
soluri; de aceea, pe astfel de soluri, K se aplic( anual.

www.precis.ro

Pe solurile cu o capacitate ridicat( de fixare a K în re9eaua mineralelor
argiloase, eficien9a îngr(.(mintelor potasice este mai redus(, recomandându-se
aplicarea localizat(. În acest fel, capacitatea de fixare a solului poate fi
satisf(cut( mai u.or, r(mânînd suficient potasiu în forme accesibile plantelor.
Din acelea.i motive, aplicarea localizat( este mai eficient( pe solurile slab
asigurate cu K. Pe solurile în care vermiculitul este mineralul argilos
predominant pot fi fixate cantit(9i enorme de K, dup( unele date experimentale
pân( la 90 % din doza aplicat( (Mengel .i Kirkby, 1987). Pe astfel de soluri,
cre.teri ale produc9iei se realizeaz( numai la doze foarte mai de K. R(spuns slab
la fertilizare se ob9ine .i pe solurile la care argilele predominante sunt de tip illit
sau clorit. În schimb, pe solurile cu argile de tip montmorillonit, plantele
r(spund mai bine la fertilizarea cu K datorit( capacit(9ii mai reduse a acestui
mineral de a fixa K. În principiu, capacitatea de fixare a K cre.te cu con9inutul
de argil(. La con9inuturi egale ale K mobil din sol, dozele trebuie majorate dup(
Quemener (citat de Davidescu ..a., 1992) cu un procent egal cu (15 + % argil().
Concentra ia solului în K mobil. La aceea.i doz( .i acela.i mod de aplicare,
eficien9a potasiului din îngr(.(minte scade pe m(sur( ce cre.te starea de
aprovizionare a solului cu potasiu mobil. La culturi de câmp, folosirea
îngr(.(mintelor cu potasiu este de a.teptat s( dea sporuri semnificative de
recolt( cu atât mai mari cu cât concentra9ia K mobil din stratul arat scade mai
mult sub 150–160 ppm K.
Eficien-a în raport cu planta. Dicotiledonatele, în special leguminoasele,
r(spund mai bine la fertilizarea cu potasiu decât monocotiledonatele prin sporuri
de produc9ie. Cu toate c( la dicotiledonate, deci .i la leguminoase, sistemul
radicular are o capacitate de schimb cationic mai mare decât la
monocotiledonate (raportat( la substan9a uscat(), datorit( sistemului radicular
fasciculat ierburile graminee realizeaz( o explorare mai intens( a solului .i au o
capcitate mai mare de a asimila potasiul din rezerva solului decât
leguminoasele, care au sistem radicular pivotant. Datorit( competi9iei pentru
potasiu, în lipsa fertiliz(rii sau la aplicarea unor cantit(9i insuficiente de K pe
paji.ti leguminoasele dispar din amestec, luându-le locul gramineele, cel mai
frecvent instalându-se specii de graminee pu9in valoroase.
Cel mai mare consum de K din total are loc în general pân( la înflorit.
Culturile cu biomas( vegetal( mare au consum total ridicat de K. Ies în eviden9(
sfecla, cartoful, care în plus au nevoie de K pentru depunerea zah(rului .i
amidonului în organele de rezerv(. Floarea-soarelui este de asemenea o mare
consumatoare de K. Speciile care au o rat( de absorb9ie mare în anumite faze de
vegeta9ie trebuie s( g(seasc( în sol cantit(9i suficiente de K asimilabil, altfel
recolta este afectat(. Cartoful consum( 50 % din totalul K în prima treime a
perioadei de cre.tere vegetativ( (Mengel ..a, 1987). La speciile cu o perioad(
lung( de vegeta9ie poate fi eficient( aplicarea frac9ionat( a K, o frac9ie din doz(
putându-se aplica ceva mai târziu în vegeta9ie, lucru valabil .i pentru speciile

www.precis.ro

perene (Follet ..a., 1981).
Eficien-a în raport cu tipul de îngr mânt, modul de aplicare i
tehnologia de cultur . Tipul de îngr mânt. Exceptând culturile care nu
suport( clorul (vezi mai sus sulfatul de potasiu) .i dac( se ia în considerare
numai potasiul, îngr(.(mintele obi.nuite cu K au practic aceea.i eficien9(
agronomic( raportat( la kg K2O. Da aceea costul îngr(.(mântului pe kg K2O
este cel care impune alegerea unui îngr(.(mânt sau a altuia. La tomate,
acumularea clorului în fructe determin( sc(derea calit(9ii lor tehnologice
(Calancea, 1990). La culturile sensibile la clor, în lipsa K2SO4 sau a KNO3, se
poate folosi .i sarea potasic(, cu condi9ia ca aceasta s( se aplice din toamn( .i s(
se încorporeze sub ar(tura de baz(, astfel încât Cl s( fie sp(lat de precipita9iile
c(zute pân( în prim(var(.
Modul de aplicare. Aplicarea localizat( este evident mai eficient( pe
solurile cu mare capacitate de fixare a K. Datorit( puternicului efect salin pe
care-l au îngr(.(mintele care con9in K sub form( de KCl, pentru a evita
plasmoliza 9esuturilor tinerilor germeni .i plante în curs de r(s(rire, la
fertilizarea o dat( cu sem(natul îngr(.(mântul trebuie plasat la 5–6 cm lateral de
s(mân9( .i sub aceasta. Din acela.i motiv cantit(9ile de îngr(.(minte folosite nu
trebuie s( fie prea mari.
Tehnologia de cultur . În cazul tehnologiilor intensive de cultur(, eficien9a
folosirii K din îngr(.(minte este mai mare decât în cazul unor tehnologii
modeste. În condi9ii comparabile privind starea de aprovizionare a solului cu N,
P .i K, sporul specific de produc9ie este mai mic în cazul potasiului decât în
cazul N .i P. Eficien9a folosirii K cre.te atunci când culturile sunt asigurate în
optim cu azot .i fosfor, dar mai ales cu azot. De asemenea, irigarea determin( o
folosire mai eficient( a K aplicat. Atunci când se aplic( îngr(.(minte organice
naturale, datorit( efectului complementar pe care acestea .i îngr(.(mintele
chimice cu K îl au ca surse de asigurare a plantelor cu potasiu, îngr(.(mintele
chimice nu trebuie aplicate decât în completarea aportului de K din
îngr(.(mintele organice. Datorit( fenomenelor de antagonism, cantit(9ile mari
de azot amoniacal pot avea efect depresiv asupra absorb9iei K în plante,
îndeosebi prim(vara devreme .i în prim(verile târzii, când intensitatea
nitrific(rii ionilor de amoniu este redus(.
De regul(, îngr(.(mintele cu K se aplic în fiecare an, toamna sub ar(tura
de baz(, în propor9ie de 2/3–1/1 din doza optim( economic, restul aplicându-se
o dat( cu sem(natul sau în perioada de cre.tere vegetativ( intens(. Pe solurile cu
capacitate ridicat( de schimb cationic se poate face .i fertilizarea în rezerv(, o
dat( la 2-3 ani, sub ar(tura adânc( de toamn( încorporându-se doze majorate
corespunz(tor fa9( de cele anuale.

1.2.1.4. Îngr+,+minte cu calciu


www.precis.ro

Nu se produc în mod special îngr(.(minte ca surs( de calciu pentru nutri9ia
plantelor. Amendamentele calcaroase folosite pentru corectarea reac9iei acide a
solului sunt în acela.i timp .i o excelent( surs( de Ca: CaCO3, CaO, Ca(OH),
tufurile calcaroase, marnele calcaroase, calcarul dolomitic .i dolomitul etc.
Gipsul .i fosfogipsul, folosite pentru corectarea solurilor saline .i alcaline
sunt de asemenea surse de Ca. Deoarece nu modific( semnificativ reac9ia
solurilor acide, gipsul este folosit ca surs( de Ca pentru culturi care cer un sol
acid, dar care au .i un consum considerabil de Ca, a.a cum sunt alunele de
p(mânt care se cultiv( pe soluri nisipoase acide, s(race în Ca, la aceast( cultur(
el aplicându-se la începutul înfloritului (Tisdale ..a., 1975). Aceasta constituie o
m(sur( eficient( de prevenire a putrezirii p(st(ilor înainte de recoltare,
provocate de Pyhtium myriotylum .i Rhizoctonia solani, p(st(ile bogate în Ca
având o rezisten9( mai mare la infec9ie. Gipsul este o surs( convenabil( de
calciu .i pentru legume de gr(din( cum sunt tomatele, maz(rea .i fasolea, care
sunt mari consumatoare de Ca .i reu.esc cel mai bine pe soluri slab acide,
gipsul neridicând pH-ul, cum face carbonatul de claciu, .i fiind mai solubil
decât acesta (Follet ..a., 1981).
O serie de îngr(.(minte care se folosesc ca surs( de fosfor, de azot etc.
con9in .i Ca: nitrocalcarul (6–10 % Ca), superfosfatul simplu (19–20 % Ca),
superfosfatul concentrat (cca 14 % Ca).

1.2.1.5. Îngr+,+minte cu magneziu

Se folosesc mai pu9in decât cele cu N, P .i K. În func9ie de tip, acestea
con9in Mg sub form( de carbonat, sulfat, silicat sau oxid. Ca .i în cazul
potasiului, putem avea s ruri de Mg brute m cinate: dolomit, dunit, serpentinit,
kiserit, calcar algal, .i s ruri prelucrate: sulfatul de Mg. Cele mai folosite sunt
dolomitul .i sulfatul de Mg.
Dolomitul, CaCO3·MgCO3. Con9ine 10–20 % MgO, este greu solubil în
ap(, doar 0,032 g/100 cm3 ap( la 18 ºC .i ca roc( nem(cinat( are o densitate de
2,872 g/cm3, volumul unei tone fiind de 0,348 m3.
Dolomitul este o surs( de Mg pentru plante pe solurile acide s(race în Mg
schimbabil, dar .i un amendament pentru corectarea reac9iei la astfel de soluri.
Ca amendament este recomandat în special la culturi care nu suport( excesul de
Ca, cum sunt cartoful, inul, 9elina (Davidescu ..a., 1981). Dolomitul trebuie
aplicat toamna sub ar(tur( pentru a exista timp suficient pentru interac9iune cu
solul .i solubilizarea Mg.
Dunitul, MgSiO4 + FeSiO4 – con9ine 40–50 % MgO; fiind pu9in solubil în
ap(, se recomand( ca .i dolomitul pe soluri acide s(race în Mg.
Serpentinitul, 3MgO·2SiO2·2H2O – are 30–40 % MgO, este greu solubil în
ap( .i trebuie aplicat pe soluri acide.
Kiseritul, MgSO4·H2O – con9ine 27–30 % MgO .i este mai u.or solubil în

www.precis.ro

ap( decât îngr(.(mintele de mai sus, fiind potrivit pe soluri neutre .i alcaline,
efectul lui fiind mai rapid decât al îngr(.(mintelor cu Mg greu solubile în ap(.
Calcarul algal (calcarul de alge marine sau algomin). Con9ine Ca .i Mg,
dar .i numeroase microelemente .i un con9inut remarcabil de aminoacizi .i
substan9e de cre.tere, fapt pentru care este mult folosit în fermele cu agricultur(
biodinamic(, îndeosebi în Fran9a .i Germania. Se ob9ine din alge marine (din
Oceanul Atlantic), mai precis din scheletul calcaros al algei ro.ii Lithotamnium
calcareum, care dup( uscare se macin( fin, materialul c(p(tând o culoare
cenu.ie-albicioas(. Datorit( con9inutului ridicat de Ca, se recomand( cu
prec(dere pe solurile acide. Când se aplic( pentru prima dat(, dozele
recomandate sunt de 800-1000 kg/ha, apoi, în culturi intensive, mai ales în
pomicultur(, sunt suficiente doze de între9inere de 200-300 kg/ha. Calcarul algal
poate fi amestecat cu gunoiul de grajd, deoarece algele nu intr( direct în reac9ie
cu azotul, ci trebuie mai întâi descompuse de c(tre microorganisme.
Amestecarea cu gunoiul favorizeaz( solubilizarea compu.ilor din acest material
algal. De asemenera, calcarul de alge poate fi folosit în locul varului nestins la
compostarea resturilor vegetale în cantit(9i de 3-5 kg/m3 de compost (Sattler
..a., 1994). Ca .i dolomitul, .i celelalte materiale de natur( mineral( sau
organic( trebuie aplicate toamna sub ar(tur(.
Sulfatul de magneziu, MgSO4·7H2O, cunoscut .i ca sare Epsom, con9ine
circa 16 % MgO .i 13 % S, este alb, cristalizat, are o densitate de 1,68 g/cm3,
volumul unei tone fiind de 0,595 m3, este solubil în ap(: 71 g/100 cm3 la 20 ºC
.i 91 g la 40 ºC. Se poate aplica atât direct la sol, toamna, cât .i cu apa de udare
sau în solu9ii de îngr(.(minte foliare complexe. Este mai scump decât celelalte
îngr(.(minte cu Mg, fiind folosit mai frecvent la culturile de ser( .i solarii, la
legume .i flori, la plante ornamentale .i decorative.
Eficien2a folosirii îngr+,+mintelor cu Mg. Eficien-a în raport cu solul.
Dup( Marin (1990), aplicarea îngr(.(mintelor cu Mg se recomand( atunci când
la solurile arabile cultivate cu culturi de câmp con9inutul de Mg schimbabil
scade sub 80 ppm Mg pe solurile nisipoase, sub 120 ppm pe solurile cu textur(
mijlocie .i sub 200 ppm pe cele argiloase. Draycott ..a. (1971) consider( c(
folosirea îngr(.(mintelor cu Mg devine eficient( la culturi de câmp când
con9inutul de Mg schimbabil din sol scade sub 35 ppm, în timp ce dup(
cercet(torii englezi aplicarea este necesar( sub 25 ppm Mg schimbabil la toate
culturile, iar sub 50 ppm numai la cele susceptibile; peste aceste praguri
aplicarea este necesar( numai când solul are un con9inut ridicat de K, când are
loc hipomagnezinemia la animale, sau când e vorba de culturi de ser( sau pomi
fructiferi (Mengel ..a., 1987).
Dup( indicele caren9ei de magneziu, ICMg, fertilizarea se impune când
acesta scade sub 0,4, iar dup( gradul de satura ie a solului cu Mgsch, când acesta
se situeaz( sub 8–10 % din T. În cazul solurilor de ser cu textur( mijlocie,
fertilizarea este necesar( când con9inutul de Mg solubil în ap( scade sub 24 ppm

www.precis.ro

Mg. În general, solurile s(race în Mg sunt cele nisipoase .i cele acide, puternic
debazificate, ca .i unele soluri formate pe roci nativ s(race în Mg. Capacitatea
plantelor de a asimila Mg scade la pH-urile extreme, prea acide sau prea
alcaline, fiind optim( la pH slab acid - neutru. Pe solurile acide este eficient(
folosirea îngr(.(mintelor mai pu9in solubile .i mai ieftine, ca dolomitul, dunitul,
serpentinitul .i kiseritul, care au .i un efect de lung( durat(, aplicarea lor fiind
pu9in eficient( pe solurile neutre .i alcaline. Pe astfel de soluri se impune
aplicarea MgSO4. Când sunt semne evidente de deficien9(, indiferent de sol, se
recomand( aplicarea MgSO4.
Eficien-a în raport cu planta i tehnologia de cultur . Exist( deosebiri
mari de la o specie la alta. Cele mai recunosc(toare sunt culturile de ser(, vi9a
de vie, pomii fructiferi, cartoful, sfecla de zah(r, lucerna .i trifoiul. Culturile
r(d(cinoase consum( Mg cam dublu fa9( de cereale (Mengel ..a., 1987).
Aplicarea lui este necesar( pe paji.ti pentru evitarea tetaniei de iarb(
(hipomagnezinemie) la vacile în lacta9ie în cazul unui con9inut sc(zut de Mg în
plante. Se consider( c( dicotiledonatele sunt mai eficiente în asimilarea Mg din
rezerva solului decât monocotiledonatele, datorit( capacit(9ii mai mari de
schimb cationic a sistemului lor radicular. Dac( în sol nu este suficient Mg, la
2–7 s(pt(mâni de la r(s(rit apar caren9ele, mai repede la monocotile .i mai
târziu la dicotile. Cu cât o cultur( este mai intensiv(, cu atât se impune mai mult
fertilizarea cu Mg. Datorit( fenomenelor de antagonism, supraamendarea
calcaroas( .i fertilizarea excesiv( cu K sau cu îngr(.(minte cu azot amoniacal
pot induce caren9e de Mg la plante.
Doze. Dup( Borlan ..a. (1993), pe solurile deficitare în Mg mobil (< 75
ppm MgAL .i ICMg<0,4), la culturi de câmp dozele de MgO vor reprezenta 20–
25 % din cele de K2O. Marin (1990) recomand( urm(toarele doze orientative în
func9ie de cultur( .i de con9inutul solului în Mg: 30–40 kg MgO/ha sub form(
de s(ruri solubile la graminee, 30–60 kg la leguminoase .i 80–100 kg/ha la
cartof. Stropirile foliare repetate de 3-4 ori cu solu9ii de sulfat de magneziu (2
%) pot fi eficiente în prevenirea manifest(rii deficien9ei de Mg la vi9a de vie .i
pomii fructiferi. Totu.i, fertilizarea la sol este cea mai recomandat(.

1.2.1.6. Îngr+,+minte cu sulf

Unele îngr(.(minte simple cu macroelemente con9in .i cantit(9i însemnate
de sulf: sulfatul de amoniu, (NH4)2SO4 (24 % S); sulfonitratul de amoniu (12 %
S); tiosulfatul de amoniu (12 % N .i 26 % S); îngr(.(mintele cu N peliculate cu
S, cum este sulf-ureea (10 % S); superfosfatul simplu (12–14 % S); sulfatul de
potasiu, K2SO4 (18 % S); sulfatul de magneziu, MgSO4·7H2O (13 % S) etc.
Dintre îngr(.(mintele cu microelemente con9in sulf: sulfatul de cupru,
CuSO4·5H2O (13 % S); sulfatul de fier, FeSO4·7H2O (11,5 % S); sulfatul de
mangan, MnSO4·4H2O (14,5 % S); sulfatul de zinc, ZnSO4·7H2O (11 % S).

www.precis.ro

Principalele amendamente folosite pentru ameliorarea solurilor saline .i
alcalice con9in de asemenea cantit(9i apreciabile de sulf: gipsul, CaSO4·2H2O,
15–18 % S; fosfogipsul, care con9ine cca 80 % gips, are 12–14 % S; sulful
elementar, S, poate avea între 30–100 % S, în func9ie de puritatea z(c(mântului,
.i este insolubil în ap(.
Folosirea îngr+,+mintelor cu S. Gipsul, fosfogipsul .i sulful elementar se
vor folosi prioritar pe soluri saline .i alcalice. Având efect acidifiant asupra
solului, este contraindicat( aplicarea S elementar pe soluri acide. Îngr(.(mintele
cu azot bogate în sulf se vor folosi pe solurile alcaline .i neutre, iar pe cele acide
numai în complex cu amendarea calcaroas( periodic(. Preferabil ca surs( de sulf
pe solurile acide este superfosfatul simplu. În afar( de pH-ul solului, alegerea
unui tip sau a altuia de îngr(.(mânt cu S va 9ine seama de pre9ul
îngr(.(mântului .i de necesitatea aplic(rii elementului nutritiv înso9itor. Reac9ia
plantelor la aplicarea sulfului sub form( de sulfat solubil este mai rapid( decât
în cazul sulfului elementar, care trebuie mai întâi oxidat, sau a gipsului .i
fosfogipsului, care au o solubilizare lent(.
Probleme de insuficien9( de S pot s( apar( pe solurile nisipoase .i pe cele
s(race în materie organic(, pe solurile fertilizate sistematic .i îndelungat cu
superfosfat concentrat .i îngr(.(minte complexe ca surs( de fosfor (lipsite de S
sau cu con9inut redus), pe terenurile îndep(rtate de zonele industriale cu emisii
de S în aer care s( ajung( în sol cu precipita9iile, pe solurile irigate unde sulful
este sp(lat în adâncime, pe cele care nu sunt fertilizate cu îngr(.(minte organice
naturale etc. În raport cu planta, mari consumatoare de sulf sunt cruciferele (în
special mu.tarul, rapi9a), ceapa .i usturoiul, leguminoasele (lucerna, trifoiul
..a.).
Doze. Dup( Borlan ..a. (1993), pe solurile deficitare în S (< 5 ppm S
mobil), la culturi de câmp dozele de S vor reprezenta 8–10 % din dozele de N.
Marin (1990) recomand( doze de 80 kg S/ha la crucifere, ceap( .i usturoi, 40 kg
la leguminoase .i 25 kg la celelalte culturi.

1.2.2. Îngr+,+minte chimice cu microelemente
1.2.2.1. Îngr+,+minte cu bor

Cele mai folosite îngr(.(minte cu B sunt boraxul .i acidul boric. Boraxul,
Na2B4O7·10H2O, are 11 % B, culoare alb( .i este solubil în ap( (2,01 g/100 ml
la 0 ºC .i 170 g la 100 º); pe m(sur( ce gradul de hidratare a bora9ilor de sodiu
scade, con9inutul de B cre.te.
Soluborul, (Na2B4O7·5H2O + Na2B10O16·10H2O), con9ine 20–21 % B .i
este foarte potrivit ca surs( de B pentru prepararea îngr(.(mintelor foliare.
Acidul boric, H3BO3, con9ine 17 % B .i are o solubilitate în ap( de 6,35
g/100 ml la 30 ºC .i 27,6 g la 100 ºC.

www.precis.ro

Superfosfatul îmbog -it cu B are 0,5 % B.
Fritul cu B sau sticla borosilicatic(, este o sticl( solubil( cu 3–6 % B din
care eliberarea acestuia are loc lent.
Folosirea îngr+,+mintelor cu B. Acestea pot fi amestecate cu
îngr(.(minte cu macroelemente .i aplicate o dat( cu ele, sau pot fi aplicate sub
form( de solu9ii de îngr(.(minte. Aplicarea la sol se face toamna prin
împr(.tiere uniform( .i încorporare sub ar(tur(. De regul(, aplicarea se face o
dat( la 4-5 ani la cultura cea mai preten9ioas( din cadrul rota9iei, care pentru
solurile arabile este de regul( sfecla de zah(r (Mengel ..a., 1987).
Pe solurile nisipoase .i pe cele acide, ca .i în zonele cu precipita9ii intense
în care B se spal( u.or, trebuie revenit mai des sau se aplic( frit cu B la care
solubilizarea .i eliberarea B are loc treptat. Cu excep9ia fritului cu B, nu se
recomand( aplicarea localizat( a îngr(.(mintelor cu B, nici în benzi, nici pe
rând, deoarece se poate trece foarte u.or din domeniul de insuficien9( în cel de
toxicitate.
Dozele sunt în general sub 3 kg B/ha, în func9ie de con9inutul de B
hidrosolubil din sol. Formula pentru stablirea dozelor optime .tiin9ific (DOS) de
B este prezentat( în subcap. 3.3. La amestecurile folosite pentru cuburi nutritive
se folosesc 1–2 g acid boric/m3 amestec (Calancea, 1990). Culturile care
r(spund foarte bine la fertilizarea cu B sunt: conopida, floarea-soarelui, gulia,
lucerna, m(rul, sfecla, trifoiul, tomatele, 9elina, vi9a de vie. În special legumele
pentru semin9e reac9ioneaz( foarte bine la fertilizarea cu B datorit( rolului
acestuia în fecundarea florilor. În general, cruciferele .i leguminoasele au
consumuri ridicate de B.
Fertiliz rile foliare se practic( mai ales la culturile perene .i la cele la care
se fac tratamente foliare fitosanitare obligate (Follet ..a., 1981). Ele sunt
recomandate în special pe solurile .i în condi9iile care favorizeaz( o fixare
accentuat( a B dac( s-ar aplica la sol (amendarea solurilor acide de exemplu).
Stropirile se fac cu solu9ii de acid boric sau solubor, concentra9iile fiind de
0,01–0,02 % B, trebuie repetate de câteva ori .i încep la primele semne de
apari9ie a deficien9elor. Preventiv, aplic(rile foliare se fac înainte de îmbobocire
sau începutul înfloritului la legume .i vi9a de vie, .i dup( c(derea petalelor la
pomi (Davidescu ..a, 1992).
Când tratamentul se face la semin e, concentra9ia solu9iei de acid boric în
care se înmoaie semin9ele este de 0,005–0,015 % pentru leguminoase .i
r(d(cinoase, .i 0,01–0,03 % pentru cereale, la 100 kg semin9e fiind necesari 8–
10 l solu9ie (Calancea, 1990).

1.2.2.2. Îngr+,+minte cu cupru

Ca .i în cazul altor microelemente (Fe, Mn, Zn), îngr(.(mintele cu Cu sunt
de dou( feluri: îngr(.(minte anorganice .i îngr(.(minte organice.

www.precis.ro

Îngr+,+minte anorganice cu Cu. Sulfatul de cupru (pentahidratat),
CuSO4·5H2O, are 24,5 % Cu .i 12,3 % S, este un îngr(.(mânt anorganic
cristalizat, ceea ce permite s( fie amestecat cu alte îngr(.(minte solide uscate,
este destul de solubil în ap( (31,6 g/100 ml la 0 ºC, .i 203,3 g la 100 ºC), fapt
pentru care poate fi folosit la ob9inerea de îngr(.(minte foliare (solu9ia trebuie
neutralizat( cu lapte de var), .i este mai ieftin decât chela9ii cu Cu. Poate fi
folosit pe toate solurile .i la toate culturile. La fertilizarea foliar( nu trebuie
folosite concentra9ii mari pentru a nu produce arsuri pe plante.
Sulfatul bazic de cupru, CuSO4·3Cu(OH)2, con9ine 56,2 % Cu .i 7 % S .i
este mai potrivit pentru fertiliz(ri foliare decât sulfatul simplu, deoarece nu
produce arsuri pe frunze .i nici nu corodeaz( echipamentele.
Oxiclorura de Cu, 3Cu(OH)2·CuCl2, con9ine 59,5 % Cu .i se folose.te ca .i
sulfatul bazic de Cu.
Superfosfatul îmbog -it cu Cu, con9ine 1 % Cu .i se folose.te pentru
aplicarea la sol.
Îngr+,+minte organice cu cupru (chela2ii cu Cu). Cu-Sequestren
(Na2Cu-EDTA), cu 13 % Cu, cutrilon (Na2Cu-EDTA), cu 10 % Cu,
NaCuHEDTA, cu 9 % Cu, folicin-Cu (amestec de Na2Cu-EDTA .i NaCu-
HEDTA), cu 14 % Cu, Cu-poliflavonoide, cu 5-7 % Cu, Cu-acid lignosulfonic,
cu 2-5 % Cu (Bergman, 1992). Multe dintre ele ac9ioneaz( .i ca fungicide. Sunt
îngr(.(minte mai scumpe, dar se folosesc în doze mai mici decât îngr(.(mintele
anorganice .i sunt potrivite pentru ob9inerea de îngr(.(minte foliare, când se
aplic( în doze între 100-400 g Cu/ha (total la 2-3 aplic(ri foliare) în func9ie de
specie.
Folosirea îngr+,+mintelor cu Cu. Trebuie 9inut cont de factorii favorizan9i
ai deficien9ei de Cu, în primul rând de sensibilitatea culturilor la caren9(.
Fertilizarea la sol. Pe solurile la care plantele sunt predispuse la deficien9e,
îngr(.(mintele cu Cu se aplic( periodic, o dat( la 4-5 ani (dup( Bergman, 1992,
chiar la 5-10 ani, în func9ie de sol), prin împr(.tiere uniform( .i încorporare sub
ar(tur(. Formula pentru calculul dozelor optime .tiin9ific (DOS) de Cu este
prezentat( în subcap. 3.3. Follet ..a. (1981) recomand( urm(toarele doze când
se aplic( sulfat de cupru pe toat( suprafa9a: la graminee cu semin9e mici, la
porumb .i la legume, 4–14 kg Cu/ha, la soia, 3–6 kg Cu/ha, dozele crescând pe
solurile organice sau fertilizate abundent cu îngr(.(minte organice; pentru
evitarea toxicit(9ii de cupru, doza nu trebuie s( dep(.easc( 45 kg Cu/ha pe
solurile minerale. În cazul aplic(rii localizate, în benzi, dozele de Cu sunt de 3–
5 ori mai mici decât la aplicarea pe toat( suprafa9a, dar tratamentul este valabil
numai în anul aplic(rii .i trebuie repetat. La aplicarea în benzi, chela9ii cu Cu se
folosesc în doze de 0,5-2 kg Cu/ha la graminee .i 0,2-0,8 kg/ha la legume.
Dat fiind faptul c( deficien9ele de nutri9ie cu Cu pot afecta plantele chiar
din primele stadii de dezvoltare, ca .i în cazul altor microelmente, aplicarea la
sol a Cu se face toamna, la ar(tura de baz(, iar în cazul aplic(rii localizate, la

www.precis.ro

sem(nat.
Fertiliz rile foliare se fac fie cu solu9ii de Cu ob9inute din sulfat de cupru
(neutralizate cu lapte de var), sulfat bazic de Cu, oxiclorur( de Cu sau chela9i cu
Cu, fie cu îngr(.(minte foliare complexe care con9in .i Cu. În cazul gramineelor
se folose.te o solu9ie cu 0,04 % Cu, respectiv 80 g Cu sub form( de chelat la
200 l ap(/ha la o aplicare. Pentru plantele citrice de apartament, concentra9ia
solu9iei de stropit este de 0,09 % Cu când se folose.te sulfatul de Cu.
Tratarea semin elor se face prin pudrare cu sulfat de cuptu m(run9it bine,
utilizându-se 50–100 g/100 kg s(mân9( (Magni9kii, 1972, citat de Calancea,
1990).

1.2.2.3. Îngr+,+minte cu fier

Îngr+,+minte anorganice cu fier. Sulfatul de fier (sulfatul feros, denumit
popular calaican), FeSO4·7H2O. Con9ine 20 % Fe .i 11,5 % S, este un
îngr(.(mânt cristalizat, de culoare verde deschis, solubil în ap( (15,65 g/100 ml
ap( rece .i 48,6 g la 50ºC), în care Fe se g(se.te în form( bivalent(, Fe2+. Este
cel mai folosit îngr(.(mânt anorganic cu Fe .i este mult mai ieftin decât chela9ii
cu Fe. Se folose.te mult la prepararea solu9iilor pentru fertiliz(ri foliare.
Alte îngr(.(minte anorganice sunt: sulfatul feros tetrahidratat,
FeSO4·4H2O, cu 20-23 % Fe, sulfatul feric, Fe2(SO4)3·4H2O, cu 20 % Fe,
carbonatul feros, FeCO3·H2O, cu 42 % Fe, sulfatul feros de amoniu,
(NH4)2SO4·FeSO4·6H2O, cu 14 % Fe, fosfatul feros de amoniu,
Fe(NH4)PO4·H2O, cu 29 % Fe, fritul cu fier, cu pân( la 40 % Fe.
Îngr+,+minte organice cu fier (chela2i cu Fe). Fe-EDTA (6–12 % Fe)
este sarea de Fe a acidului etilen diamino tetraacetic; este eficient numai pe
soluri acide .i ineficient pe soluri neutre .i calcaroase, deoarece î.i pierde
stabilitatea la pH peste 7. Fe-DTPA (10 % Fe) este sarea de Fe a acidului
dietilen triamino pentaacetic. Are o stabilitate .i eficien9( intermediar( între Fe-
EDTA .i Fe-EDDHA (Follet ..a., 1981). Fe-EDDHA (6 % Fe) este sarea de Fe
a acidului etilen diamino di-o-hidroxifenilacetic. Având stabilitate la un
domeniu foarte larg de pH, de la 4 la 10, este o surs( foarte bun( de Fe pe toate
solurile, inclusiv pe cele calcaroase. Fe-HEDTA (5–9 % Fe) este sarea de Fe a
acidului hidroxietilen diamino triacetic.
Chela9ii cu Fe sunt îngr(.(minte foarte scumpe, dar .i mai eficiente de
peste trei ori decât cele anorganice, raportat la kg Fe, deoarece Fe fiind
complexat este mult mai ferit de insolubilizare prin precipitare, fiind astfel mai
accesibil plantelor. Din acest motiv, dozele de Fe sub form( de chela9i sunt de
câteva ori mai mici decât cele sub form( de s(ruri anorganice. Chela9ii cu fier se
pot aplica .i foliar, în vegeta9ie.
Folosirea îngr+,+mintelor cu fier. Aplicarea la sol este mai pu9in
practicat( datorit( slabei eficien9e, Fe din îngr(.(mintele anorganice fiind

www.precis.ro

insolubilizat rapid sub form( de oxizi; pe solurile carbonatice are loc .i
percipitarea ionilor de Fe2+ sub form( de FeCO3. Sunt de preferat chela9ii fa9( de
sursele anorganice, dar pre9ul ridicat îi face prohibitivi pentru culturile care sunt
mai pu9in profitabile. În plus, alegerea chelatului trebuie s( 9in( cont de pH-ul
solului .i de domeniul de pH în care chela9ii sunt stabili. Astfel, FeEDTA nu se
va utiliza pe soluri cu pH peste 7, în timp ce FeEDDHA se poate folosi pe toate
solurile, indiferent de pH. Chela9ii cu stabilitate mare sunt îns( .i cei mai
scumpi.
Aplicarea la sol trebuie f(cut( înainte de sem(nat. Aplicarea de
îngr(.(minte cu azot cu efect acidifiant o dat( cu îngr(.(mintele cu fier, în
special cu sulfatul de fier, poate spori eficien9a Fe din aceste îngr(.(minte. De
asemenea, aplicarea sulfatului de fier împreun( cu îngr(.(minte organice poate
contribui la combaterea clorozei, la vi9a de vie recomandându-se 4–5 kg gunoi
de grajd cu 2 % calaican/butuc (Borlan ..a., 1992). Dup( unii autori, la plantele
citrice de apartament se aplic( cca 100–200 g chelat/plant( dac( volumul de sol
din vas este suficient de mare.
Aplicarea foliar este cu mult mai eficient( decât aplicarea la sol, în cazul
sulfatului de fier de 25–100 de ori (Mc Nall, 1967, citat de Lixandru, 1990), de
aceea este mult mai mult practicat( decât cea la sol. Datorit( mobilit(9ii reduse a
Fe în plant(, stropirile foliare trebuie repetate de mai multe ori, altfel noile
frunze formate dup( aplicare vor prezenta simptome de caren9( de fier.
Repetarea tratamentelor ridic( îns( costurile fertiliz(rii. Se aplic( între 200–400
l solu9ie/ha în func9ie de specia de plante, de stadiul de dezvoltare a acestora .i
suprafa9a aparatului foliar astfel încât solu9ia s( îmb(ieze complet frunzele;
altfel, datorit( mobilit(9ii reduse a Fe chiar la nivelul aceleia.i frunze, deficien9a
va fi corectat( numai în punctele în care a ajuns îngr(.(mântul, frunzele
c(p(tând un aspect mozaicat de verde .i galben. Pentru prepararea solu9iilor se
recomand( în primul rând chela9ii cu fier, dar poate fi folosit .i sulfatul de fier.
Dup( datele publicate de Follet ..a. (1981), atunci când se folose.te sulfatul
de fier, concentra9ia solu9iei se situeaz( la multe culturi de câmp între 0,5–0,8 %
Fe (3–4 % calaican); solu9ia fiind acid( trebuie neutralizat( cu lapte de var
pentru evitarea arsurilor pe frunze. În cazul folosirii chela9ilor, concentra9ia
solu9iei este de 0,06 % Fe la soia, 0,2–0,4 % Fe la legume .i 0,06–0,1 % Fe la
pomi.
Eficien9a fierului din chela9i, raportat( prin prisma efectului pe g Fe aplicat,
este .i în cazul fertiliz(rii foliare mult mai mare decât a fierului din sulfatul de
fier. Astfel, Lixandru (1990) arat( c( stropirile la care s-au folosit 10–50 g Fe
sub form( de chela9i au dat rezultate mai bune decât cele la care s-au folosit 1,1
kg Fe sub form( de sulfat de fier, ceea ce arat( o eficien9( de 20–100 de ori mai
mare pe g Fe aplicat. Explica9ia const( .i în faptul c( prin neutralizarea solu9iei
de sulfat de fier, Fe precipit( în bun( m(sur( sub form( de hidroxizi .i nu mai
p(trunde în frunze (Borlan ..a., 1992). Astfel de date trebuie luate în considerare

www.precis.ro

când trebuie decis dac( se va folosi un îngr(.(mânt de tip chelat (scump) sau
unul anorganic (ieftin).
Injectarea sub scoar a pomilor a unei solu9ii de îngr(.(minte cu fier poate
avea efecte benefice, de exemplu 0,1 g sulfat de fier/pom la cei tineri, .i 0,15–
0,2 g la cei maturi.

1.2.2.4. Îngr+,+minte cu mangan

Îngr+,+minte anorganice cu Mn. Sulfatul de mangan, MnSO4·4H2O.
Con9ine cca 24 % Mn .i 14 % S, este un îngr(.(mânt cristalizat, de culoare roz,
foarte solubil în ap( (105,3 g/100 ml la 0ºC .i 111,2 g la 54º). Este cel mai
folosit îngr(.(mânt cu Mn, putând fi utilizat pe toate solurile. Se folose.te .i la
ob9inerea solu9iilor pentru fertiliz(ri foliare sau pentru tratarea semin9elor
înainte de sem(nat.
Superfosfatul îmbog -it cu Mn con9ine 1,5–2,5 % Mn.
Alte îngr(.(minte anorganice, cu utilizare mai restrâns(, sunt: oxidul
manganos, MnO (45–70 % Mn), cu solubilitate mai redus( în ap(, recomandat
pe soluri acide, clorura de mangan, MnCl2 (17 % Mn), n molul cu Mn (7–12 %
Mn), fritul (sticla solubil ) cu mangan (10–25 % Mn).
Îngr+,+minte organice cu mangan (chela2i cu Mn). Cel mai cunoscut
este chelatul MnEDTA, cu 12 % Mn, care este o pulbere de culoare brun-
deschis(, solubil( în ap(. Datorit( faptului c( îngr(.(mintele anorganice sunt
mult mai ieftine .i sunt .i eficiente, chela9ii cu Mn sunt mai pu9in folosi9i. Ei
sunt recomandabili în special pentru fertiliz(ri foliare. MnEDTA nu trebuie
aplicat pe solurile bogate în Fe solubil (solurile acide), deoarece Fe are o
capacitate mai mare de chelatare decât Mn, astfel c( înlocuie.te rapid Mn din
complexul chelat (Follet ..a., 1981).
Folosirea îngr+,+mintelor cu Mn. Culturile predispuse la caren9e de Mn
.i care r(spund bine la fertilizare sunt: cartoful, castrave9ii, ceapa, fasolea,
maz(rea, ov(zul, orzul, porumbul, salata, sfecla, spanacul, soia, 9elina; arbu.tii
fructiferi; dintre pomi: caisul, citricele, m(rul, nucul .i piersicul; vi9a de vie
(Borlan ..a., 1992). Aplicarea la sol se face prin împr(.tiere pe toat( suprafa9a .i
încorporare, sau în benzi, cel mai folosit fiind sulfatul de Mn. Îngr(.(mintele se
aplic( de regul( anual deoarece reac9ia rapid( a Mn cu solul, îndeosebi pe
solurile cu pH peste 7, prin care Mn2+ aplicat ca îngr(.(mânt este oxidat la oxizi
superiori de Mn .i deci insolubilizat, nu face recomandabil( aplicarea în
rezerv(, pentru mai mul9i ani, a unor doze mari de Mn, ca în cazul altor
microelemente.
Dozele sunt de 20–70 kg Mn/ha în func9ie de con9inutul de Mn activ din sol
.i de cultur(, putând ajunge chiar la 100 kg Mn/ha. La aplicarea în benzi dozele
sunt de 3–5 ori mai mici decât atunci când aceasta se face pe toat( suprafa9a.
Aplicarea îngr(.(mintelor cu azot amoniacal cu efect fiziologic acid (sulfat de

Ingrasaminte chimice

Recomendados

Recomendados

Mais conteúdo relacionado

Mais procurados

Mais procurados (20)

Destaque

Destaque (14)

Mais de Gherghescu Gabriel

Mais de Gherghescu Gabriel (20)

Ingrasaminte chimice