Colonel (rtr.) CONSTANTIN CHIPER




VETERANI ÎN SLUJBA PATRIEI
                    Vol. III

Sub egida Asocia iei Na iona...
Tehnoredactare:       Constantin Chiper                                                    CUPRINS

Corectură:     Liviu C...
4. Maior Radu MĂINICĂ                    170   12. Veterani din PĂDURENI                          301
5. Maior Constantin ...
CUVÂNT ÎNAINTE

             Volumul al treilea al lucrării „Veterani în slujba patriei” este
    dedicat unor generali, o...
dat în studiul dosarelor, registrelor matricole, fişelor şi datelor biografice                       General de armată
ale...
Basarabia. Cu Corpurile 1, 4, 5, 6 şi 7 Armată intercalate în dispozitivul de         care includea, la stânga, Întorsura ...
Şeful Marelui Stat Major, generalul Constantin Sănătescu, i-a               pentru to i cei apropia i lui. La 3 martie 194...
Adevărata soartă a generalului Georghe Avramescu nu a fost                       Aprecieri de serviciu
elucidată până în p...
General de armată                                         a fost numit la comanda unui batalion de instruc ie. În anul 195...
revolu ie, „la trecerea trupelor de securitate, chiar din primele momente ale     Iugoslavă în probleme de frontieră. În a...
General de armată                                                 Generalul Paul Cheler a îndeplinit func ia de înlocuitor...
După 1989 a continuat să publice în mass-media articole, studii şi        aplica ii mari, cu cadre active şi rezervişti, m...
General-colonel Stelian ârcă (1972): „În func ii de comandă                                      General de corp de armată...
generalul de divizie Constantin Cristescu. Referindu-se la contribu ia               organizatorice a armatei, dotarea cu ...
General de corp de armată                                         escadronului de roşiori şi ajutor al şefului Biroului de...
De la 31 decembrie 1926 şi până la 30 septembrie 1930 a lucrat în                                General de divizie
Regime...
În septembrie 1917 ofi erul a fost avansat, înainte de termen, la         octombrie 1932, despre colonelul Alexandru Ioani...
frunte cu generalul Ion Antonescu. A îndrumat Armata a 4-a română,               jurul lui acea atmosferă caldă, de simpat...
General de divizie                                                Retragerea administra iei şi armatei în Moldova, în cond...
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III
Próximos SlideShare
Carregando em...5
×

Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III

15,112

Published on

Enciclopedie

0 Comentários
4 pessoas curtiram isso
Estatísticas
Notas
  • Seja o primeiro a comentar

Sem downloads
Visualizações
Visualizações totais
15,112
No Slideshare
0
A partir de incorporações
0
Número de incorporações
1
Ações
Compartilhamentos
0
Downloads
119
Comentários
0
Curtidas
4
Incorporar 0
No embeds

No notes for slide

Constantin Chiper: Veterani in slujba patriei, volumul III

  1. 1. Colonel (rtr.) CONSTANTIN CHIPER VETERANI ÎN SLUJBA PATRIEI Vol. III Sub egida Asocia iei Na ionale „CULTUL EROILOR” Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei Bucureşti, 2008
  2. 2. Tehnoredactare: Constantin Chiper CUPRINS Corectură: Liviu Chiper Cuvânt înainte 7 I. Veterani din jude ul BOTOŞANI 1. General de armată Gheorghe AVRAMESCU 9 Coperta: Mihai Chiper 2. General de armată Dumitru PENCIUC 16 3. General de armată Paul CHELER 20 4. General de corp de armată Nicolae SAMSONOVICI 25 5. General de corp armată Victor DOMBROVSKI 28 6. General de divizie Alexandru IOANI IU 34 7. General de divizie Olimpiu STAVRAT 36 8. General de divizie Filip AGRICOLA 41 9. General de divizie Ramiro ENESCU 45 10. General maior Mircea ACOJOCĂRI EI 49 11. General de brigadă Alexandru BATCU 57 12. General de brigadă Dumitru CONSTANTINESCU 60 13. General de brigadă Teodor DUMITRESCU 63 14. General de escadră Emil GHEORGHIU 66 15. Colonel Gheorghe PRĂJINARU 68 16. Colonel Marin PAMFIL 70 17. Colonel Ernest PÂRÂU 73 18. Comandor Ioan POPESCU 75 19. Maior Dimitrie ARDELEANU 77 20. Locotenent Ioan ŞALARU 79 21. Locotenent Ioan MARIN 80 Descrierea C.I.P. a Bibliotecii Na ionale a României, 22. Sublocotenent Ilie DIACONU 82 CHIPER, CONSTANTIN 23. Veterani din CRISTEŞTI 83 24. Veterani din NICŞENI 93 Veterani în slujba patriei/ col. (r) Constantin Chiper - 25. Veterani din RĂUSENI 100 Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2008 26. Veterani din STĂUCENI 137 27. Veterani din TUDORA 145 28. Al i veterani 158 I.S.B.N. 978-973-1743-66-0 II. Veterani din jude ul PRAHOVA 1. Locotenent-colonel Petre PÂRVU 163 2. Locotenent-colonel Dumitru POPESCU 165 3. Maior Traian GEORGESCU 167 3
  3. 3. 4. Maior Radu MĂINICĂ 170 12. Veterani din PĂDURENI 301 5. Maior Constantin STROIE 172 13. Veterani din SOLEŞTI 305 6. Sublocotenent Aurelian MOŞOIU 174 14. Veterani din TANACU 357 7. Plutonier Gheorghe VOICU 180 15. Veterani din TĂCUTA 365 8. Sergent-major Ion U Ă 181 16. Veterani din TĂTĂRĂNI 373 9. Veterani din DRAJNA 182 17. Veterani din VUTCANI 376 10. Veterani din FULGA 212 VI. Veterani din SUCEAVA 11. Veterani din LIPĂNEŞTI 219 1. General de corp armată Leonard MOCIULSCHI 380 12. Veterani din MĂGURELE 223 2. Colonel Constantin POPESCU 387 13. Veterani din POENARII BURCHI 231 3. Plutonier-major Ion DUMBRAVĂ 390 III. Veterani din jude ul IAŞI VII. Veterani din BUZĂU 1. General de brigadă Constantin BUCOS 234 1. Locotenent Anton BURDUCEA 393 2. Colonel Ion VOINEA 236 2. Locotenent Vasile PANAITESCU 395 3. Colonel Gheorghe BOROŞ 238 3. Sergent Constantin PREDA 397 4. Sergent Dimitrie LEN A 241 VIII. Veterani din REPUBLICA MOLDOVA 5. Veterani din COZMEŞTI 242 1. Sergent Teodor ONEA 399 6. Veterani din RĂDUCĂNENI 249 2. Fruntaş Petru BUZELAN 401 IV. Veterani din jude ul NEAM IX. Al i veterani 1. Sublocotenent Emil FURDUI 260 1. Colonel Vasile FRĂTEANU 402 2. Sublocotenent Ion LEFTER 261 2. Locotenent Gheorghe MILEA 404 3. Plutonier-adjutant Nicolae ATUDOREI 262 3. Sergent Florea POPESCU 405 4. Sergent Constantin FURDUI 264 5. Sergent Vasile VARTIC 267 4. Sergent Gheorghe SEVERIN 406 6. Veterani din Trifeşti 270 5. Al i veterani 407 V. Veterani din jude ul VASLUI Cuvânt de încheiere 409 1. General de brigadă Emil GRĂDINESCU 273 2. Colonel Ion PĂPUŞOI 275 3. Colonel Ioan PĂCURARU 278 4. Locotenent-colonel Ioan BUZDUGAN 280 5. Locotenent-colonel Aurel IONESCU 282 6. Locotenent-colonel Neculai STROI 284 7. Sublocotenent Vasile ADAM 286 8. Veterani din BO EŞTI 287 9. Veterani din DĂNEŞTI 290 10. Veterani din LUNCA BANULUI 294 11. Veterani din OLTENEŞTI 296 4 5
  4. 4. CUVÂNT ÎNAINTE Volumul al treilea al lucrării „Veterani în slujba patriei” este dedicat unor generali, ofi eri, subofi eri, sergen i, caporali, fruntaşi şi solda i care au participat la războiul pentru întregirea statală şi na ională a neamului românesc (1916-1919) şi la războiul pentru reîntregire statală şi na ională (1941-1945), cunoscut fiind faptul că în anul 1940 o bună parte a teritoriului României a intrat în posesia statelor vecine - Uniunea Sovietică, Ungaria şi Bulgaria - sprijinite şi încurajate de Germania şi Italia. Luptând sub faldurile stindardului tricolor şi având credin ă în Dumnezeu, ostaşii români nu şi-au precupe it nici sângele, nici via a, pentru îndeplinirea misiunilor în slujba patriei. Drapelul şi crucea i-au călăuzit mereu în luptă. Pe arşi ă sau pe ger, pe ploaie sau ninsoare, pe coate, în genunchi sau în pas viu, călare, în căru ă sau pe fălcelele tunurilor, cu mâna încleştată pe manşa avionului sau pe timona navei de luptă, ostaşii români au fost nădejdea ării şi scutul de apărare a gliei străbune. Biografiile luptătorilor participan i la marile bătălii din anul 1916, desfăşurate în Transilvania, Dobrogea, Oltenia, Muntenia şi Moldova, din vara anului 1917, la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, din 1918 şi 1919, din Basarabia, Bucovina şi Ungaria, precum şi în campaniile militare din anii 1941-1945, în Est (Basarabia, Odessa, Caucaz, Crimeea, Kuban, Cotul Donului şi Stalingrad) şi în Vest (eliberarea păr ii de nord a Transilvaniei, a Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei), oferă dovezi concludente ale calită ilor morale şi de luptă de care aceştia au dat dovadă în timpul confruntărilor cu inamicii. Cu multă durere se poate constata că mul i dintre ostaşii lua i prizonieri de către armata sovietică în timpul campaniei militare din Est, în perioada 22 iunie 1941 – 23 august 1944, precum şi după această dată, când Uniunea Sovietică a devenit „aliată”, nu s-au mai înapoiat la familiile lor. Trupurile lor neînsufle ite zac în pământuri străine sau în adâncul apelor, mul i fără mormânt şi cruce la căpătâi. Mul umesc personalului militar şi civil de la Arhivele Militare Române Piteşti, Asocia iei Na ionale a Veteranilor de Război, Filialelor Asocia iilor Na ionale ale Veteranilor de Război Botoşani, Iaşi, Prahova şi Vaslui, personalului primăriei, cadrelor didactice şi preotului Gheorghe Oancea din comuna Răuseni, jude ul Botoşani, pentru ajutorul ce mi l-au 6 7
  5. 5. dat în studiul dosarelor, registrelor matricole, fişelor şi datelor biografice General de armată ale tuturor participan ilor la război, înscrişi în carte. De asemenea, mul umesc pentru sprijinul de ordin financiar şi Gheorghe AVRAMESCU moral ce mi l-au acordat generalii Petru Bejinariu şi Constantin Bucos, Filialele Asocia iilor Na ionale ale Veteranilor de Război Botoşani, Iaşi, S-a născut la data de 26 ianuarie Prahova şi Vaslui, coloneii Constantin Voicu şi Neculai Stroi, Primăria 1884 în oraşul Botoşani, jude ul Botoşani, comunei Drajna de Jos din jude ul Prahova, prin intermediul fostului care se situează pe locul unu în ară, din primar, Ioan Popa, familiei Gică Iorgu, din localitatea Poenari Rali, comuna Poenarii Burchi, jude ul Prahova, şi familiei mele, care m-a punct de vedere al personalită ilor politice şi încurajat şi stimulat permanent în realizarea lucrării. culturale date României. După absolvirea liceului Gheorghe Avramescu a urmat Şcoala Autorul Militară Ofi eri Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti (1906-1908) şi Şcoala Superioară de Război (anul unu în perioada 1913-1914 şi anul doi în perioada 1919-1920, studiile fiind întrerupte din cauza primului război mondial). Evolu ia pe scara ierarhiei militare a fost una normală: sublocotenent (1908), locotenent (1911), căpitan (1916), maior (1917), locotenent-colonel (1923), colonel (1929), general de brigadă (1936), general de divizie (1940), general de corp de armată (1942) şi general de armată (1945). Atât în şcoala militară, cât şi în şcoala superioară de război şi la comanda trupei ofi erul s-a remarcat prin ambi ie şi perseveren ă, prin voin a de a-şi construi o carieră militară prin muncă şi valorificarea calită ilor sale umane, confirmând încrederea care i s-a acordat într-o func ie sau alta: comandant de pluton, comandant de companie, comandant de batalion, comandant de divizie. Pe frontul de est a comandat Corpul de munte (în perioada 1941-1943, în cadrul Armatei a 3-a, având în subordine Brigăzile 1, 2 şi 4 Mixte Munte şi Divizia a 7-a Infanterie), Corpul 3 Armată (în perioada 1943-1944, având ini ial în organică Diviziile 5, 14, 15, 21 şi 24 Infanterie) şi Corpul 6 Armată (în anul 1944, în cadrul Armatei a 4-a, pe frontul din Moldova, până la 1 august 1944). Înlocuindu-l la comandă pe generalul Mihail Racovi ă, generalul Gheorghe Avramescu a comandat Armata a 4-a română în perioada 1-23 august 1944, când acest eşalon operativ făcea parte din Gruparea General Wohler, împreună cu Armata a 8-a germană, din Grupul de Armate „Ucraina de Sud”, care ac iona între Kuty şi vestul Corneştiului, în 8 Veterani din jude ul Botoşani 9
  6. 6. Basarabia. Cu Corpurile 1, 4, 5, 6 şi 7 Armată intercalate în dispozitivul de care includea, la stânga, Întorsura Buzăului, Sibiu, Alba Iulia, Gilău, Zalău, luptă german, în partea nord-estică a ării, între Prut şi mun ii Carpa i, Săcuieni. La vest de această linie era zona de responsabilitate a Armatei 1-a Armata a 4-a se găsea, la începutul lunii august 1944, într-o situa ie foarte române, comandată de generalul Nicolae Macici. grea. Marile unită i române duceau lupte înverşunate de pozi ie şi se repliau Comandantul Armatei a 4-a române, generalul Gheorghe continuu sub puternica presiune a armatei sovietice. Până la 23 august 1944 Avramescu, a hotărât să apere aliniamentul Sighişoara - Ormeniş - Cipău - în spa iul dintre Prut şi Siret, Diviziile 3, 5, 7 şi 18 Infanterie, împreună cu râul Mureş - râul Arieş. În situa ia că acest aliniament nu ar fi putut fi Comandamentele 101 şi 102 Munte se aflau în retragere spre sud, cu men inut, unită ile şi marile unită i ale armatei urmau să opună rezisten ă pe capetele coloanelor pe aliniamentul Bacău - Bârlad. Diviziile 11 Infanterie aliniamente intermediare şi, la nevoie, să închidă defileul Oltului, în zona şi 5 Cavalerie se aflau în pericol de a fi încercuite la est de Iaşi, iar Diviziile Sibiu, şi defileul Mureşului, în zona Alba Iulia. 1, 4, 6, 8, 13 şi 20 Infanterie, Divizia de gardă, Divizia Blindată şi Armatei a 4-a i se subordonau Corpul de Munte şi Corpul 6 Comandamentele 103 şi 104 Munte se aflau la nord de aliniamentul Roman Teritorial, aflate deja în dispozitivul de acoperire în partea de sud-est a - Târgu Neam , între râurile Siret şi Prut. Principala misiune a generalului Transilvaniei, Corpul Motomecanizat comandat de generalul de corp de Avramescu în acele zile a fost coordonarea retragerii prin luptă a for elor armată Gheorghe Rozin (Divizia 8 Cavalerie Moto, Divizia 1 Cavalerie şi din subordine, către aliniamente mai favorabile, şi desprinderea pe anumite Divizia 9 Cavalerie), Detaşamentul Motomecanizat General Nicolescu direc ii de contactul direct cu trupele sovietice. În raportul colonelului (Regimentul 115 Infanterie, Regimentele 1 şi 3 Artilerie Grea şi Divizionul Nicolae Dragomir, şeful de stat major al Armatei a 4-a, din 17 august 1944, 52 Artilerie Grea) şi alte unită i aflate în marş spre raioanele de concentrare înaintat generalului Gheorghe Avramescu, se arăta: „În momentele decisive Târnăveni, Blaj, Şeica Mare, Dumbrăveni şi Mediaş. Până la 10 septembrie ce vor urma este indispensabil să luăm în mâini româneşti frânele trupelor 1944 Armatei a 4-a i s-au pus la dispozi ie peste 113.000 de luptători. de pe frontul român. Aceasta ne va da posibilitatea de a realiza pe deplin manevra militară şi politică pe care o poate impune situa ia interna ională Corpul de Munte şi Corpul 6 Teritorial, detaşamentele înaintate şi în curs de răsturnare.” Colonelul Nicolae Dragomir a intuit soarta tristă a Batalioanele 6 şi 7 Grăniceri din Armata a 4-a au respins ofensiva inamică cadrelor militare şi solda ilor români, care au fost lua i prizonieri de război din ziua de 9 septembrie şi au dezvoltat contraofensiva pentru controlarea de către comandamentele militare sovietice şi după întoarcerea armelor liniei Mureşului. Până la 25 octombrie 1944, Armata a 4-a s-a distins în împotriva armatei germane, la 23 august 1944. toate bătăliile de la Oarba de Mureş, Târgu Mureş, Cipău, Luduş, Viişoara, Cluj, Jibou, Sărmăşag şi Carei. În seara zilei de 23 august 1944, în ajunul loviturii de stat care se În conformitate cu prevederile Conven iei de Armisti iu din 12 prefigura, generalul Gheorghe Avramescu a fost înlocuit de la comanda septembrie 1944, după eliberarea întregului teritoriu na ional Armata a 4-a Armatei a 4-a cu generalul Ilie Şteflea, fost şef al Marelui Stat Major în Română, având în compunere 8 divizii, a ac ionat în compunerea Frontului perioada 23 ianuarie 1942 – 23 august 1944. 2 Ucrainean, pe direc ia Carei - Nyiergyhaza, ieşind pe un front larg pe râul Generalul Gheorghe Avramescu a fost readus la comanda Armatei Tisa, până la începutul lunii noiembrie, şi la nord de Budapesta, până la 18 a 4-a române la data de 4 septembrie 1944, când unită ile şi marile unită i decembrie 1944. subordonate se deplasau din zona de nord a Ploieştiului în Transilvania, De la data de 18 decembrie 1944 Armata a 4-a română şi-a trecut spre fâşia de ac iune a Armatei 1-a române, cu scopul ca într-o primă etapă efectivele pe teritoriul Cehoslovaciei, ac ionând, până la 10 ianuarie 1945, să întărească dispozitivul de acoperire şi să realizeze gruparea de for e în opera ia de la Sena - Turna. La finalul acesteia mareşalul Rodion necesară trecerii la ofensivă. Conform Directivei Operative nr. 51, din 30 Malinovschi, comandantul Frontului 2 Ucrainean, i-a mul umit generalului august 1944, responsabilitatea operativă pentru ducerea opera iei de Avramescu şi „tuturor comandan ilor şi militarilor români pentru acoperire în Podişul Transilvaniei s-a încredin at Armatei a 4-a, într-o fâşie comportarea lor în luptă”. 10 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 11
  7. 7. Şeful Marelui Stat Major, generalul Constantin Sănătescu, i-a pentru to i cei apropia i lui. La 3 martie 1945, la ora 9:00, so ia generalului ordonat generalului Gheorghe Avramescu, la data de 10 ianuarie 1945, să Avramescu, care îl înso ea pe front, a primit o scrisoare prin care so ul său revină în ară şi să lase comanda Armatei a 4-a generalului Nicolae îi cerea să se deplaseze de urgen ă la Sibiu, cu întreaga familie, unde se vor Dăscălescu. Cauza chemării la Bucureşti s-a datorat unor intrigi şi întâlni în câteva zile. La ora 11:00 coloana de maşini cu 21 de persoane s-a suspiciuni care planau asupra lui, privind aşa-zisele „ciudă enii de pus în mişcare, dar n-a mai ajuns niciodată la Sibiu, ci la Moscova. De comportament pe front”. Acestea au fost folosite drept pretext pentru acolo a revenit în ară la 6 februarie 1956, după 13 ani de captivitate. acordarea unui concediu de odihnă de 25 de zile, după care urma să fie În deplasarea de la Moscova la Bucureşti, Adela Avramescu a fost trecut în rezervă cu gradul de general de armată. Surprins de această ajutată de către familia lui Gheorghe Rădulescu, care se repatria din hotărâre, mareşalul Malinovschi a solicitat în termeni imperativi, prin două Karaganda (Siberia) la Ploieşti. Adela Avramescu şi fiica sa au fost telegrame, întoarcerea pe front a generalului Avramescu, motivând că „de adăpostite de către familia Gheorghe Rădulescu, compusă din cinci când a plecat Avramescu de la comanda Armatei a 4-a, capacitatea ei persoane, în compartimentul de tren repartizat lor, pentru deplasarea la operativă a scăzut cu 50 %”. Bucureşti. Membrii Consiliului Superior al Oştirii, timora i de eventualele La datele de 5 şi 9 martie 1945 generalul Nicolae Dăscălescu, noul consecin e pe care le-ar suporta ei înşişi pentru implicarea în campania comandant al Armatei a 4-a române, i-a cerut generalului Jmacenko să-i militară din est, au aprobat solicitarea lui Malinovschi. Astfel, la 19 comunice date despre situa ia celor doi generali români, însă generalul rus februarie 1945 generalul de armată Gheorghe Avramescu a sosit pe front şi l-a sfătuit să se adreseze la Bucureşti, întrucât Ministerul de Război şi a preluat, pentru a treia oară, comanda Armatei a 4-a române, pe care Marele Stat Major „cunosc locul unde se află cei doi generali“. condus-o în opera ia militară Zvolen - Banska Bystrica, în luptele de pe După repatriere Adela Avramescu a cerut guvernului Republicii valea Hronului superior, în mun ii Tatra Mică şi Mun ii Metalici Slovaci. Populare Române să i se acorde pensie de urmaş, cerere admisă la data de În ziua de 2 martie 1945, ora 13:00, generalul Avramescu a fost 10 august 1956, când i s-a eliberat şi Actul de deces pe numele so ului, cu convocat la Comandamentul Grupului de Armate „General Jmacenko”, men iunea: „Dispărut pe frontul din Cehoslovacia”. unde a sosit la ora 17:45, împreună cu generalul Nicolae Dragomir, şeful de Ca urmare a insisten ei organelor din România, în anul 1963 s-a stat major, cu garda de corp şi cei doi ofi eri înso itori. La ora 18:30 ofi erii primit următoarea notă de la instan ele sovietice: „Generalul de armată înso itori au fost sfătui i să se înapoieze la postul de comandă al Armatei a Avramescu Gheorghe, născut în anul 1884, a decedat la data de 3 martie 4-a, deoarece generalii Avramescu şi Dragomir, împreună cu Jmacenko, au 1945, în apropiere de oraşul Jasbereni, în urma unui bombardament al plecat la Postul de Comandă al Frontului 2 Ucrainean, pentru a se întâlni cu avia iei germane. El a fost înmormântat la Soshalom, un cartier al oraşului mareşalul Malinovschi, iar de acolo s-ar putea să plece la Bucureşti. Cei doi Budapesta. Fiica sa, Avramescu Sturza Felicia, născută în 1918, s-a sinucis înso itori, maiorul Negoescu şi locotenentul Doroftei, au fost conduşi la la 6 martie 1945. Nu se cunoaşte unde a fost înmormântată”. postul de comandă al Armatei a 4-a de către generalul Şerstiuc, care la ora Generalul Nicolae Dragomir (născut la 8 septembrie 1898, la 20:30 i-a ordonat generalului Nicolae Dăscălescu, comandantul Corpului 2 Craiova), şeful de stat major al Armatei a 4-a, dispărut odată cu generalul Armată, să preia comanda Armatei a 4-a române, iar generalului Ioan Avramescu, a revenit în ară, din Rusia, la 10 ianuarie 1956. Fiind Spirea, comandantul Artileriei Armatei a 4-a, să gireze func ia de şef de stat condamnat în contumacie (lipsă) încă din 1946, la deten ie riguroasă, 10 ani major. Generalul rus a motivat că generalii Avramescu şi Dragomir vor de degradare civică şi la confiscarea averii pentru „contribu ia sa la lipsi câteva zile. dezastrul ării şi al armatei”, generalul a fost arestat, la data de 11 ianuarie Ziua de 2 martie este ziua în care a dispărut definitiv comandantul 1957, închis la Jilava, Râmnicu Sărat şi Văcăreşti, fiind eliberat la 27 iulie Armatei a 4-a române şi în care a început tragedia pentru familia sa şi 1964. S-a stins din via ă la data de 17 iulie 1981, în Bucureşti. 12 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 13
  8. 8. Adevărata soartă a generalului Georghe Avramescu nu a fost Aprecieri de serviciu elucidată până în prezent. În circumstan ele arătate este probabil ca el să fi Colonel Burghele: „Inteligent, cu judecată logică, concep iunea fost ucis de sovietici în noaptea de 2 martie 1945, când a fost chemat la destul de vioaie şi are bună ini iativă. Demn, moral şi drept. Are curajul comandamentul Frontului 2 Ucrainean, sau să fi dispărut după anchetarea răspunderii”. lui în Rusia. Marea prestan ă şi popularitate a generalului român îi deranja foarte mult pe ruşi, care nu puteau tolera să le scape nepedepsit un mare General de armată Petre Dumitrescu: „Generalul Avramescu este comandant militar care a dus campania împotriva lor în est, în scopul un comandant şi desăvârşit om de război, cu o pricepere deosebită şi o eliberării teritoriilor furate în anul 1940. Pe de altă parte erau cunoscute în elegere perfectă a situa iilor de război. Ştie să adopte solu ii clare, ieşirile lui curajoase în rela iile cu comandamentele sovietice şi chiar logice, oportune. O judecată sănătoasă, un sim tactic şi strategic dezvoltat. dispute, cum a fost cea din septembrie 1944 cu generalul Trofimenko, Calm, ponderat, cu mult sânge rece şi perfect stăpân pe sine în cele mai comandantul Armatei 53 sovietice, care i-a cerut generalului Avramescu să grele situa iuni de război. Necontenit în imediata apropiere a trupelor atace frontal Dealul Sângeorgiu, cunoscându-se că acesta se putea manevra pentru a cunoaşte situa ia şi nevoile şi a avea imaginea realită ii, cu mai pu ine pierderi, sau cea cu generalul Jmacenko, comandantul neimpresionându-se de pericole şi dând la timp impulsul necesar Armatei 40 sovietice, în 15 decembrie 1944, care sus inea fără dovezi că subordona ilor, cărora le-a fost tot timpul, prin persoana sa, exemplu viu „grupuri importante de solda i şi de ofi eri au trecut de bună voie de partea de curaj, linişte şi voin ă neşovăită”. inamicului”. Dacă generalul Gheorghe Avramescu ar fi murit într-un General de armată Petre Dumitrescu: „Generalul Avramescu a bombardament al avia iei germane ce rost ar mai fi avut arestarea întregului dovedit cele mai frumoase virtu i războinice şi excep ionale acte de lui anturaj şi a familiei, sau gesturile de for ă şi argumentele sub iri din bravură, cu care to i vânătorii de munte se vor mândri de-a pururi… A partea generalilor Jmacenko şi Şerştiuc, din zilele imediat următoare lăsat trupelor de vânători de munte amintirea unui şef stimat şi iubit. dispari iei generalului? Pentru mine, care l-am avut în subordine tot timpul, cu mici întreruperi, a Generalul Gheorghe Avramescu a fost unul dintre cei mai de seamă fost unul dintre cei mai devota i şi de nădejde colaboratori”. comandan i pe care i-a avut armata română în cel de al doilea război mondial. A fost apreciat ca un redutabil practician, energic, cult, apropiat de BIBLIOGRAFIE: oameni şi plin de ini iativă, comandant care a ştiut tot timpul să-şi salveze 1. Arhivele Militare Române Piteşti – Fond D.C.I./1974, Curent 503. trupele din situa ii grele, dar şi să ob ină victorii răsunătoare, atât în 2. Patca, I, Tutula, V; Comandan i ai Armatei a 4-a Transilvania, Editura Casa Căr ii campania armatei române din est, cât şi în cea din vest. de Ştiin ă, Cluj-Napoca, 2001, pag. 92-99. Memoria generalului Avramescu a fost readusă în actualitate după anul 1990, armata cinstindu-i numele şi faptele aşa cum merită. Un batalion de infanterie din garnizoana Someşeni, Cluj, îi poartă numele, iar în 1996, când s-au împlinit opt decenii de existen ă a Armatei a 4-a Transilvania, i-a fost ridicat un bust din bronz, în fa a comandamentului din Cluj-Napoca, la fel ca şi urmaşului său la comanda Armatei a 4-a române, generalul Nicolae Dăscălescu. La 23 octombrie 2000, presupusele oseminte ale generalului Gheorghe Avramescu au fost deshumate din cimitirul Soshalom din Budapesta şi reînhumate în Cimitirul Militar din Cluj-Napoca, gest moral şi de onoare, reparator fa ă de un ilustru comandant al armatei române. 14 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 15
  9. 9. General de armată a fost numit la comanda unui batalion de instruc ie. În anul 1955 ofi erul a fost trimis să urmeze Cursurile Institutului Militar „F. E. Dzerjinski” din Dumitru PENCIUC Moscova, Facultatea Trupe Operative, pe care le-a absolvit în anul 1960 cu diplomă de merit şi medalia de aur. Născut la data de 6 august 1925 în comuna Tudora, jude ul Înapoiat în ară Dumitru Penciuc a fost avansat la gradul de maior, Botoşani, într-o familie de ărani cu o stare materială modestă, a rămas înainte de termen, şi numit prim-loc iitor al comandantului Şcolii Militare orfan de tată la vârsta de şase săptămâni, fiind crescut cu mari greută i de Ofi eri al Ministerului Afacerilor Interne din Oradea. Afirmându-se ca bunicii săi, de la care a primit o educa ie aleasă şi dragoste de carte. ofi er cu o bună pregătire şi deosebite calită i de conducere, în anul 1963 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, înainte de termen. După absolvirea şcolii primare, în comuna natală, a urmat cursurile Liceului Comercial din Botoşani şi ale Liceului „Aron Pumnul” din Desfiin ându-se şcoala, în anul 1963, ofi erul a fost numit la Cernău i. La vârsta de 17 ani s-a înrolat, cu dispensă de vârstă, voluntar, în Comandamentul Trupelor din Ministerul Afacerilor Interne, îndeplinind Regimentul 11 Roşiori din Cernău i, fiind încadrat în escadronul succesiv func iile de Şef Sec ie Organizare Mobilizare şi Şef Sec ie transmisiuni. S-a instruit în specialitatea radiotelegrafist. În luna martie Pregătire de Luptă. A fost avansat în anul 1968 la gradul de colonel, înainte 1944 a plecat cu regimentul pe frontul din Moldova, fiind încadrat de termen, şi promovat în func ia de Şef Serviciu în Direc ia Învă ământ a radiotelegrafist la Comandamentul Diviziei 1-a Cavalerie. Ministerului de Interne, iar în 1970 a fost numit în func ia de Şef de Stat Fiind avansat la gradul de sergent t.r. Dumitru Penciuc a participat, Major al Trupelor de Pază Obiective. În anul 1971 trupele de pază s-au după 23 august 1944, cu Comandamentul Diviziei a 5-a Cavalerie, la unificat cu trupele de securitate, ofi erul fiind numit Şef de Stat Major al ac iunile de luptă pentru dezarmarea trupelor germane. De la data de 5 Comandamentului Trupelor de Securitate. septembrie 1944 a participat la luptele pentru eliberarea păr ii de nord a În anul 1982 colonelul Dumitru Penciuc a ob inut titlul de doctor în Transilvaniei, răpită în mod samavolnic prin Dictatul de la Viena din 30 Ştiin e Militare, cu o teză apreciată în mod deosebit pentru faptul că, în august 1940. Cu emo ie îşi aminteşte şi de participarea la crâncenele lupte premieră, a analizat rolul Jandarmeriei în război (după desfiin area acesteia pentru eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei. Pentru faptele de arme în 1949) şi formula propuneri cu privire la structura, dotarea şi misiunile săvârşite pe câmpurile de luptă a fost decorat cu medalii româneşti, trupelor Ministerului de Interne în război şi în situa ii de criză, care n-au cehoslovace şi sovietice. fost acceptate de forurile de resort din Ministerul de Interne. După încheierea războiului Dumitru Penciuc a urmat cursurile Colonelul Dumitru Penciuc a fost suspectat, în anul 1984, că avea Şcolii Militare Ofi eri Jandarmi, în anul 1948 fiind declarat şef al ultimei rela ii cu persoane militare şi civile care manifestau pozi ii anticeauşiste. La promo ii de ofi eri de jandarmi (şcoala de jandarmi s-a desfiin at în luna această acuza ie se adăuga şi faptul că era singurul ofi er din fosta octombrie 1948). jandarmerie rămas în activitate. Cumulate, aceste motive au constituit baza Tânărul ofi er şi-a început cariera militară la Centrul de Instruc ie de trecere în rezervă „la nevoile Ministerului de Interne”. După trecerea în Jandarmi din Botoşani, fiind numit comandant de companie instruc ie. În rezervă colonelul Dumitru Penciuc a fost supravegheat de organele de anul 1953, după absolvirea cursului de comandan i de unită i, ca şef de securitate, interzicându-i-se accesul în unită ile Ministerului de Interne. promo ie, în Centrul de Instruc ie al Ministerului Afacerilor Interne din Aderând la mişcarea anticomunistă Dumitru Penciuc a primit Botoşani, ofi erul a fost promovat lector în această unitate. sarcini cu privire la întrebuin area trupelor de securitate în eventualitatea La scurt timp locotenentul-major Dumitru Penciuc a fost avansat la desfăşurării unor ac iuni de înlăturare a familiei dictatoriale. Conform gradul de căpitan şi promovat Şef Birou Pregătire de Luptă la Regimentul declara iilor unor personalită i politice participante la Revolu ia din de Securitate din Bucureşti. Avansat la gradul de căpitan, înainte de termen, decembrie 1989 şi a unor consemnări în unele lucrări referitoare la 16 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 17
  10. 10. revolu ie, „la trecerea trupelor de securitate, chiar din primele momente ale Iugoslavă în probleme de frontieră. În anul 1992 a fost trecut în rezervă, la ac iunilor populare, de partea acestora, un rol important l-a avut col. (rz.) cerere, cu drept de pensie. Dumitru Penciuc”. Începând cu ziua de 22 decembrie 1989 el s-a aflat în Din anul 1990 generalul Dumitru Penciuc a coordonat înfiin area principalele puncte fierbin i ale revolu iei: Radiodifuziune, Televiziunea Asocia iilor Veteranilor de Război din Ministerul de Interne. A fost ales Română şi sediul fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român. preşedinte de onoare al acesteia, devenind, din 1994, preşedinte executiv. În După 1989 a fost distins cu medalia şi brevetul de „Luptător cu merite anul 2000 a fost ales şi prim-vicepreşedinte al Asocia iei Na ionale a deosebite în Revolu ia din decembrie 1989”. Veteranilor de Război din Ministerul Apărării Na ionale. Generalul Dumitru Penciuc este ini iatorul unui complex de măsuri În luna ianuarie 1990 colonelul Dumitru Penciuc a fost rechemat în şi ac iuni pentru restabilirea adevărului istoric despre fosta Jandarmerie, activitate, acordându-i-se gradul de general de brigadă, şi a fost numit Şef pentru recunoaşterea şi aprecierea rolului şi meritelor ei în statul de drept de Stat Major al Poli iei Române. Alături de regretatul general de corp de din România (până la desfiin are în anul 1949). S-a preocupat şi continuă să armată Jan Moldoveanu, Şeful Inspectoratului General de Poli ie, şi de al i se preocupe de reabilitarea şi repunerea în drepturi a cadrelor care au făcut generali din conducerea poli iei, generalul Dumitru Penciuc a contribuit la parte din Jandarmerie, victime ale regimului comunist, şi pentru acordarea ini ierea programelor de democratizare şi reformare a Poli iei Române. El a de repara ii materiale şi, mai ales, morale. Este coautor al legisla iei cu insistat pentru readucerea trupelor de pază şi ordine (fostele trupe de privire la Statutul şi drepturile Veteranilor de Război, fiind preocupat de securitate) din subordinea Ministerului Apărării Na ionale, la Ministerul de acordarea drepturilor cuvenite acestora. Interne, în vederea întăririi dispozitivelor de securitate ale noilor obiective Generalul Dumitru Penciuc este coordonator al lucrării şi organelor puterii de stat. După resubordonarea trupelor de pază şi ordine memoralistice „Nemuritorii” a Asocia iei Veteranilor de Război din Ministerului de Interne, în martie 1990, generalul Dumitru Penciuc a fost Ministerul Administra iei şi Internelor, colaborator la volumele VII şi VIII comandantul acestora, ini iind reorganizarea lor pentru executarea noilor ale lucrării memoralistice „Veterani pe drumul onoarei şi jertfei”, realizată misiuni. Împreună cu generalul Jan Moldoveanu a propus transformarea de Asocia ia Na ională a Veteranilor de Război. Generalul Dumitru Penciuc acestora în trupe de jandarmi, deziderat realizat la 1 septembrie 1990. este consultant pentru elaborarea primei Legi a Jandarmeriei, după Apreciindu-se capacitatea organizatorică şi de ac iune şi rezultatele ob inute reînfiin area acesteia, colaborator la „Revista Jandarmeriei” şi Revista în numai câteva luni de la reactivarea sa, generalul Dumitru Penciuc a fost „Veteranul”. Este membru fondator al Ligii Na ionale al Luptătorilor din promovat la sfârşitul lunii aprilie 1990 în func ia de Şef de Stat Major şi decembrie 1989 şi membru al Consiliului Na ional al persoanelor vârstnice, Adjunct al Ministrului de Interne. preşedinte de onoare al Asocia iei Na ionale de Luptă împotriva drogurilor, Modificându-se func iile din conducerea Ministerului de Interne, cetă ean de onoare al comunei Tudora, jude ul Botoşani şi a oraşelor generalul Dumitru Penciuc a fost numit Secretar de Stat, Şef al ăndărei şi Călăraşi. Pentru prestigioasa activitate desfăşurată, la data de 1 Departamentului Organizare, Coordonare şi Rela ii Publice, contribuind decembrie 1991 a fost avansat la gradul de general de divizie şi la 1 nemijlocit la demersurile de democratizare şi modernizare ale Ministerului decembrie 1994 la gradul de general de corp de armată. A fost decorat, la 1 de Interne. A fost promotorul primelor deschideri ale Ministerului de decembrie 2000, cu Ordinul Na ional „Serviciul Credincios”, în grad de Interne al României către ările Europei Occidentale. Concomitent, a ofi er, iar la 9 mai 2003, pentru faptele de arme săvârşite pe front, a fost participat la constituirea Uniunii Sportive a Poli iştilor din Balcani, fiind înaintat în gradul de general de armată. ales primul ei preşedinte. A participat la înfiin area în Ministerul de Interne a Comitetului pentru Drept Umanitar şi Drepturile Omului, fiind numit BIBLIOGRAFIE: preşedintele acestui organism. În anul 1991 a fost numit, prin Hotărâre de Gl. bg. Ucrain, C; Distinc ii care onorează, Editura Pro Transilvania, Bucureşti, 2005, Guvern, preşedinte din partea României în Comisia Mixtă Româno- pag. 22-25. 18 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 19
  11. 11. General de armată Generalul Paul Cheler a îndeplinit func ia de înlocuitor la comanda Comandamentului Infanteriei şi Tancurilor (1977-1981) la aplica iile Paul CHELER operativ-strategice din cadrul Tratatului de la Varşovia şi a fost de patru ori comandantul „Frontului Român”, fiind apreciat de fiecare dată cu Generalul de armată Paul Cheler este o mare personalitate a armatei calificativul foarte bine. Totodată, pe fondul unor suspiciuni şi zvonuri care române. Fiu al unui veteran care a luptat în războiul pentru întregirea încercau să acrediteze ideea că transportorul amfibiu blindat românesc nu ar neamului românesc (1916-1919), participant la instruc ie premilitară în fi competitiv, generalul Cheler a organizat şi prezentat, în 1978, prima anul 1944, Paul Cheler s-a născut la data de 28 noiembrie 1928 în satul aplica ie de for are a Dunării, angajând în ac iune 1135 de maşini blindate, Ripiceni, comuna Movila Ruptă, jude ul Botoşani. cu echipaje complete, care „s-au comportat excep ional”. Cu acel prilej s-a Absolvind şcoala primară în satul natal (1939), gimnaziul la prezentat şi podul operativ peste Dunăre, cu trei căi de rulare (o cale pentru Botoşani (1944) şi liceul la Târgovişte (1947), Paul Cheler a lucrat ca tancuri), construit de geniştii români. La acea grandioasă demonstra ie a mecanic de locomotivă la C.F.R. Înscriindu-se la Şcoala Militară Ofi eri de luat parte şeful statului român şi întreaga conducere a armatei, fiind invita i Artilerie, a absolvit-o în anul 1949 cu gradul de sublocotenent, evoluând să participe to i comandan ii de structuri militare, de la batalion în sus. permanent în ierarhia militară: locotenent (1949), locotenent-major (1952), Ulterior, în zona Gala i, la Dunăre, s-au mai făcut 8-10 exerci ii căpitan (1953), maior (1954), locotenent-colonel (1956), colonel (1962), demonstrative, de mai mică amploare. general-maior (1967), general-locotenent (1977), general-colonel (7 Din anul 1972 şi până în 1985 generalul Cheler a coordonat februarie 1990), general de armată (25 octombrie 1994). După şcoala apari ia a patru regulamente de luptă pentru arme întrunite şi tancuri, două militară a absolvit Şcoala Superioară de Ofi eri Tancuri şi Autotunuri regulamente de tragere cu armamentul de infanterie şi de pe tanc, un (1951, în U.R.S.S.), Cursul de Perfec ionare pentru comandan ii de regulament pentru conducerea maşinilor de luptă, două volume de regimente (1965) şi Academia Militară (1957-1959, în U.R.S.S.), cu generalizare a experien ei în pregătirea de luptă a trupelor. A îndrumat calificativul foarte bine şi Medalia de Aur. În anul 1981 a ob inut titlul de realizarea a două simulatoare cu televiziune cu circuit închis pentru trageri doctor în ştiin e militare, specialitatea strategie militară. cu armamentul de pe tanc şi conducerea maşinilor de luptă, ambele Paul Cheler şi-a început cariera militară în anul 1949, urcând toate brevetate ca inven ii. A publicat frecvent articole pe teme profesionale în treptele ierarhice, de la comandant de pluton, până la comandant de armată. ziarele şi revistele militare. Au urmat func iile de comandant de baterie de artilerie anti-tanc (1949- În 1984, cu prilejul pregătirilor pentru defilarea trupelor de la 23 1950), comandant de batalion (1952-1953), comandant al Regimentului 227 august, Ziua Na ională a României, ca urmare a unor dispute profesionale Tancuri şi Autotunuri Independent (1953-1955), comandant al Brigăzii 94 cu ministrul apărării na ionale, cărora li s-a dat şi o interpretare politică, a Tancuri (1955-1957), comandant al Diviziei 11 Mecanizată „Carei” (1959- fost trecut în rezervă, prin Decretul nr. 30, din 28 februarie 1985. 1960), comandant al Brigăzii 20 Tancuri (1960-1961), şef Sec ie Tancuri şi Auto şi apoi şef Sec ie Opera ii la Armata a 3-a (1961-1968), comandant al Generalul Paul Cheler a fost rechemat în armată în timpul Diviziei 6 Tancuri „Horia, Cloşca şi Crişan” (1968-1972), loc iitor pentru desfăşurării revolu iei din decembrie 1989, îndeplinind func iile: comandant infanterie şi apoi pentru tancuri al comandantului la Comandamentul al Diviziei 1 Tancuri din Bucureşti (23 decembrie 1989 - 9 ianuarie 1990), Infanteriei şi Tancurilor, Bucureşti (1972-1975). comandant al Armatei a 2-a (9 ianuarie - 7 februarie 1990) şi comandant al În august 1968 s-a aflat la Praga, trăind „pe viu” dramaticele Armatei a 4-a „Transilvania” (7 februarie 1990 - 5 octombrie 1995). În evenimente cauzate de invadarea Cehoslovaciei de către ările Tratatului de func iile îndeplinite a militat pentru optimizarea actului de comandă şi de la Varşovia, cu excep ia României. cultură militară, pentru ridicarea nivelului de instruire polivalentă a ofi erului, educarea patriotică, civică şi ostăşească a militarilor. 20 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 21
  12. 12. După 1989 a continuat să publice în mass-media articole, studii şi aplica ii mari, cu cadre active şi rezervişti, militari în termen şi tehnică interviuri pe teme de doctrină, artă şi istorie militară, reformă în armată, suficientă pentru instruire, activită i la care au fost invita i să participe modernizarea şi profesionalizarea organismului militar, procesul educativ observatori militari şi oficialită i locale, care au eviden iat eforturile de din unită i, precum şi despre integrarea României în structurile de securitate gândire şi organizatorice ale cadrelor militare de la toate eşaloanele. europene şi euro-atlantice. Până la trecerea la pensie a generalului Paul Cheler, Armata a 4-a Pe fondul instabilită ii politice din prima parte a anului 1990, „Transilvania” a cunoscut înnoiri şi în planul vie ii spirituale. La data de 1 generalul Paul Cheler a ini iat şi sus inut crearea la Comandamentul august 1990 s-a reînfiin at ziarul „Scutul Patriei”, fondat la 12 februarie Armatei a 4-a „Transilvania” a „Comitetului de Ac iune pentru Stabilitatea 1948 şi desfiin at de două ori, pe perioade scurte, în cursul existen ei sale. Armatei” (C.A.S.A.), care a elaborat şi publicat un Apel, adevărat Din aprilie 1991 se organizează primele emisiuni săptămânale permanente, document programatic, cu mare rezonan ă în epocă, subliniindu-se rolul şi la posturile locale de radio şi televiziune. La data de 6 noiembrie 1991 s-au locul armatei în noul stat de drept, contribu ia ei la succesul revolu iei din înfiin at Sec ii de Istorie Militară în garnizoanele Cluj-Napoca, Oradea şi decembrie 1989 şi nevoia ca armata să fie unită şi subordonată numai Timişoara, cu subfiliale în principalele garnizoane, sec ii care reprezentau interesului na ional. Totodată, prin măsurile adoptate la Târgu Mureş, în în teritoriu Comisia Română de Istorie Militară. În ziua de 25 octombrie martie 1990, în timpul evenimentelor etnice, generalul Paul Cheler a 1994 s-a inaugurat, la Cercul Militar din Cluj-Napoca, Festivalul Na ional contribuit la aplanarea conflictelor comunitare şi la prevenirea extinderii şi al Cântecului de Cătănie. Semnificative sunt şi ac iunile de atribuire a agravării lor, descurajând orice provocare la instabilitate şi orice amenin are denumirilor istorice unor comandamente de unită i, de sărbătorire a zilei la adresa integrită ii teritoriale a statului na ional unitar român. Generalul armelor şi de înmânare a noilor drapele de luptă (din mai 1995), cu Paul Cheler a derulat procesul de restructurare, redislocare, desfiin are sau ceremonialuri militare şi religioase în pie e publice, de ridicare în unită i a subordonare a efectivelor Armatei a 4-a „Transilvania”, în conformitate cu unor monumente şi busturi pentru unele personalită i militare. Prin anii graficele reformei în domeniu. În februarie 1992 au fost înfiin ate şi 1992-1993 au demarat lucrările pentru construirea unui cimitir militar şi a dislocate, la ini iativa generalului Cheler, în garnizoanele Chişinău Criş, unei biserici. Comandamentul Armatei a 4-a a organizat festivită ile de Salonta şi Marghita, şi ulterior şi în Carei şi Satu Mare, batalioane de sărbătorire a Zilei Na ionale a României, la Alba Iulia, a tribunului Avram infanterie, câte o companie de tancuri, subunită i de asigurare a luptei şi de Iancu, la ebea, şi a Zilei Armatei, la Carei. Generalul Paul Cheler a ini iat logistică, nuclee care s-au transformat în batalioane mecanizate. Totodată, sau sprijinit ac iunile educative la Cercurile Militare, biblioteci şi unită i în perioada noiembrie 1993 - mai 1995, s-au înfiin at Comandamentele militare, fiind considerat un mentor al continuării bunelor tradi ii culturale Corpurilor 5, 6, şi 7 Armată, în garnizoanele Timişoara, Târgu Mureş şi şi educative ale armatei române. Dej, pe structura fostelor divizii. Au fost create centrele de instruc ie şi În cursul carierei militare a fost decorat cu 9 ordine şi 15 medalii depozitare, comandamentele de brigadă şi unele mari unită i şi unită i de militare şi comemorative, româneşti şi ale altor state. armată sau de arme. În mai 1994 trupele teritoriale au trecut în subordinea În anul 1955 a fost declarat cetă ean de onoare al oraşului Botoşani. Trupelor de Uscat. Regimentele de artilerie s-au transformat în brigăzi, Aprecieri de serviciu regimentele mecanizate s-au restructurat, singurele structuri de regiment General de armată Ion Tutoveanu (1963): „Cheler, unde este pus rămânând doar la transmisiuni şi geniu. face treabă excelentă.” La 1 august 1995 Armata a 4-a „Transilvania” includea trei corpuri General-maior Vasile Milea (1968): „Îmi men in aprecierea de de armată şi 23 de mari unită i, forma iuni şi unită i direct subordonate. foarte bine referitoare la pregătirea tactic-operativă a generalului Cheler. Comandantul Armatei a 4-a a întreprins măsuri ferme pentru Este un om cu mare capacitate organizatorică. Exercită actul de comandă intensificarea procesului de instruc ie. Anual se desfăşurau una sau două cu competen ă şi flexibilitate.” 22 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 23
  13. 13. General-colonel Stelian ârcă (1972): „În func ii de comandă General de corp de armată dovedeşte răspundere şi competen ă profesională. Este inteligent, cu o bună pregătire tactic-operativă. Combativ, principial, corect în rela iile cu Nicolae SAMSONOVICI cadrele de conducere şi din subordine. Calm şi logic în gândire, curajos şi ferm în luarea deciziilor, operativ şi receptiv la îndrumări, uneori cu o ini iativă prea largă.” Nicolae Samsonovici s-a născut în comuna Ştefăneşti, jude ul Dorohoi, la data de 7 august 1877, în anul marilor victorii ob inute de General-locotenent Ion Hortopan (1982): „Nivelul foarte bun al oştirea română la Grivi a, Rahova şi Vidin. A îmbră işat cariera militară la pregătirii sale militare i-a permis să conducă cu multă competen ă ac iuni vârsta de 16 ani, urmând cursurile Şcolii Militare Ofi eri Infanterie şi de valoare strategică, operativă şi tactică. În toate ac iunile în care s-a Cavalerie din Bucureşti, în anii 1895-1897. La data de 1 iulie 1897, prin implicat a dovedit o foarte bună capacitate de organizare şi conducere, decret regal, a fost avansat în gradul de sublocotenent de infanterie şi operativitate, îndrăzneală şi sim al răspunderii, putere analitică, rezisten ă repartizat în func ia de comandant de pluton puşcaşi, la Regimentul 14 fizică, ini iativă şi autoritate.” Doroban i Roman. Şi-a desfăşurat activitatea în această unitate timp de 13 General-locotenent Gheorghe Grigoraş (1994): „Experien a ani, fiind avansat la gradul de locotenent (7 aprilie 1900) şi, apoi, căpitan îndelungată la comandă, îmbinată armonios cu temeinica pregătire tactică (10 mai 1907). Aici a deprins tainele comandantului de pluton, instruind şi operativ-strategică s-a concretizat în organizarea şi desfăşurarea la tineri din 12 contigente de recru i, veni i din satele jude elor Roman şi parametri superiori a activită ilor din Armata a 4-a Transilvania.” Neam pentru satisfacerea stagiului militar. Ca urmare a bunelor rezultate ob inute pe câmpul de instruc ie de la BIBLIOGRAFIE: periferia oraşului Roman, în poligonul de tragere cu armamentul din dotarea Patca, I, Tutula, V; Comandan i ai Armatei a 4-a Transilvania, Editura Casa Căr ii de infanteriei şi la Manevrele Regale, ofi erul a fost trimis, în toamna anului Ştiin ă, Cluj-Napoca, 2001, pag. 183-189. 1910, să-şi completeze pregătirea militară în Şcoala Superioară de Război, pe care a absolvit-o în anul 1912, numele său fiind înscris pe tabla de onoare a şcolii ca şef de promo ie. Rezultatele foarte bune ob inute în şcoală şi practica desfăşurată în unitatea de la Roman au fost argumentele pentru repartizarea sa în Marele Stat Major, lucrând aici până în vara anului 1916 la Sec ia Opera ii, cu o mică întrerupere, în anul 1913, când a fost avansat la gradul de maior şi a comandat un batalion din Regimentul 14 Doroban i Roman, în cel de al doilea război balcanic. În preajma intrării României în războiul pentru întregire statală şi na ională, Nicolae Samsonovici a fost numit în func ia de şef de stat major al Diviziei a 7-a Infanterie Roman. La 15 august 1916, în ziua declanşării ostilită ilor dintre armata română şi armatele Puterilor Centrale, ofi erul a fost înaintat în gradul de locotenent-colonel şi numit în func ia de şef de stat-major al Corpului 6 Armată. În această calitate a coordonat, cu pricepere, ac iunile de luptă ale marilor unită i subordonate. La 1 aprilie 1917 a fost avansat colonel, iar la 26 iulie 1917 a fost promovat în func ia de şef de stat-major al Armatei 1-a române, comandată la acea dată de 24 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 25
  14. 14. generalul de divizie Constantin Cristescu. Referindu-se la contribu ia organizatorice a armatei, dotarea cu tehnică de luptă la nivelul celorlalte colonelului Nicolae Samsonovici la reuşita luptelor, generalul Eremia state europene, echiparea şi hrănirea militarilor în termen, îmbunătă irea Grigorescu, noul comandant al Armatei 1-a române, scria: „În bătălia de la cazării acestora prin construirea de noi cazărmi şi pregătirea cadrelor de Mărăşeşti colonelul Nicolae Samsonovici a luat parte activă la conducerea comandă prin şcoli şi cursuri de perfec ionare, instruirea grada ilor şi trupei bătăliei, transformând în ordine precise şi clare inten iile comandamentului în condi ii cât mai apropiate câmpului de luptă, conform noilor principii ale armatei pentru a asigura frumosul câştig al bătăliei”. războiului. În anul 1930 ministrul de Război, generalul de divizie Nicolae Nicolae Samsonovici a fost apreciat foarte bine pentru activitatea de Condeescu men iona: „În această grea şi plină de răspundere func ie stat-major în primul război mondial, fiind distins cu numeroase ordine şi Nicolae Samsonovici răspunde cu cea mai desăvârşită competen ă, cu mult medalii româneşti şi străine: „Coroana României”, clasa a V-a, „Mihai tact şi demnitate. Sesizează nevoile oştirii, îndrumează instruc ia şi Viteazul”, clasa a III-a, „Sfântul Vladimir” şi „Sfântul Stanislav” (ambele pregătirea ei de război spre deplina mea mul umire”. ruseşti), „Legiunea de Onoare”, în grad de ofi er, şi „Crucea de Război” În toamna anului 1931 şi generalul C. Ştefănescu scria: „Este tipul (ambele franceze), „Sfântul Mihail”, în grad de comandor (Anglia), ofi erului care a ajuns la această înaltă demnitate în armată numai prin „Vulturul Alb”, clasa a II-a (Serbia), „Polonia Restituită”, clasa a II-a meritele sale. Inteligent, cult şi serios, satisface cu prisosin ă la toate (Polonia), şi multe altele. gradele cerin ele ce îi incumbă postul său de şef al Marelui Stat Major”. O mare aten ie a acordat generalul Nicolae Samsonovici dezvoltării Avansat general de brigadă, la 30 martie 1919, Nicolae rela iilor cu armatele Poloniei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei, Fran ei şi Marii Samsonovici a fost numit profesor de tactică, istorie şi strategie militară Britanii. (1919-1921) în Şcoala Superioară de Război şi apoi comandant al acesteia La data de 12 august 1932 generalul de divizie Nicolae (1 ianuarie 1922 - 1 ianuarie 1926). În calitate de profesor de tactică a Samsonovici a fost investit în înalta func ie de ministru al apărării îmbunătă it cursul cu învă ămintele reieşite din analiza ac iunilor militare na ionale, preocupându-se cu răspundere de dezvoltarea for elor armatei şi desfăşurate în special de armata română în timpul primului război mondial, întărirea continuă a capacită ii de apărare a ării. La data de 11 decembrie iar ca profesor de istorie militară a aprofundat studierea documentelor de 1934, a fost numit din nou Şef al Marelui Stat Major, pe care l-a condus cu arhivă şi articolele publicate în revistele străine, referitoare la marile bătălii bune rezultate până la 21 februarie 1937. Intrând în conflict cu câteva desfăşurate în anii 1914-1919, pe diferite teatre de ac iuni, în special în personalită i ale vremii, care nu în elegeau necesitatea creşterii bugetului Fran a şi Peninsula Balcanică, precum şi apari ia pe câmpul de luptă a pentru apărarea patriei, a demisionat din cadrele active ale armatei, după 42 avia iei şi a tancurilor. A publicat, în trei volume, lucrarea „Conferin e şi de ani de muncă devotată în armată. La 1 iunie 1938 a fost avansat la gradul aplica iuni de tactică generală”, premiată de Marele Stat Major pentru de general de corp de armată, numele său rămânând în conştiin a cadrelor învă ămintele privind lupta în ofensivă şi defensivă. În calitate de armatei de la toate eşaloanele. comandant al Ş.S.R. s-a preocupat de perfec ionarea continuă a procesului Generalul Nicolae Samsonovici a încetat din via ă la 15 octombrie de învă ământ. 1950, când împlinea 83 de ani. După un stagiu de un an de zile efectuat la Divizia 19 Infanterie Turnu Severin (1 iunie 1926 - 1 iunie 1927) şi de aproape un an de zile în BIBLIOGRAFIE: Marele Stat Major (1 iunie 1927 - 1 aprilie 1928), Nicolae Samsonovici a Gl. div. Apostol, V, gl. bg. Ucrain, C; Miniştri de război (1848-1947), Editura Pro fost avansat la gradul de general de divizie, la data de 1 aprilie 1928, de la Transilvania, Bucureşti, 2001, pag. 153-160. 15 noiembrie 1928 fiind promovat în func ia de Şef al Marelui Stat Major al Armatei Române. Timp de aproape patru ani a îndeplinit această func ie, urmărind cu perseveren ă îmbunătă irea legisla iei militare, a structurii 26 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 27
  15. 15. General de corp de armată escadronului de roşiori şi ajutor al şefului Biroului de eviden ă grada i- solda i. Împreună cu ceilal i camarazi a participat la cel de al doilea război Victor DOMBROVSKI balcanic (1913), la aplica ii şi manevre regale în zona viitoarelor ac iuni probabile de ac iune. Ofi erul a fost trimis, în anul 1914, la stagiu la Regimentul 2 Cavalerie din Gali ia, unde a ob inut rezultate bune (cunoştea S-a născut la data de 30 mai 1887 în localitatea Curteşti, jude ul limba poloneză, după cum nota colonelul Niculcea). Botoşani. Părin ii săi, Sigmund şi Etela, s-au străduit să-i asigure fiului lor o copilărie fericită şi condi iile materiale pentru a urma cursurile şcolii În anul 1916 Victor Dombrovski a fost numit la comanda primare în localitatea natală şi ale liceului „August Treboniu Laurian” din Escadronului 2 Roşiori din Regimentul 8 Roşiori, pe care „l-a comandat cu Botoşani. După absolvirea liceului, cu rezultate meritorii, la îndemnul mult curaj în luptele de eliberare a Transilvaniei şi la Oituz” (după cum dirigintelui şi profesorului de istorie a urmat cursurile Şcolii Militare Ofi eri nota comandantul Regimentului 8 Roşiori, colonelul Laschievici). După o Infanterie şi Cavalerie, specialitatea Cavalerie, din Bucureşti, pe care a perioadă de refacere din punct de vedere organizatoric, al completării absolvit-o cu media 8,36, în anul 1908, cu gradul de sublocotenent. A efectivelor de luptători şi mijloacelor de luptă, precum şi al instruc iei evoluat bine pe treptele ierarhiei militare: locotenent (1911), căpitan (1916), efectivelor de ostaşi, căpitanul Victor Dombrovski a participat, cu maior (înainte de termen, 1917), locotenent- colonel (1923), colonel (1932), Escadronul 5, pe care l-a comandat, la crâncenele lupte de la Oituz, din general de brigadă (1938), general de divizie în rezervă (1944) şi general de lunile iulie - august 1917. Remarcat de către şefii direc i pentru curajul, corp armată (1947). devotamentul şi înaltul spirit de sacrificiu în lupte (rănit a refuzat internarea în spital, tratându-se ambulatoriu), şefii direc i l-au propus şi a fost avansat, Victor Dombrovski şi-a început cariera militară la Regimentul 2 înainte de termen, la gradul de maior, la data de 1 septembrie 1917. Roşiori din Bârlad, la 1 august 1908, comandând un pluton de recru i din jude ul Tutova. Acest regiment s-a acoperit de glorie în războiul pentru După avansare maiorul Dombrovski a fost mutat la comanda întregire statală şi eliberare na ională (1916-1919), având la activ Escadronului 5 Şcoală, din Regimentul 2 Roşiori Bârlad, la 1 septembrie legendarul atac (şarja de cavalerie) de la Prunaru, jude ul Teleorman. 1917. Aici a fost bine reprimit şi apreciat de către şefii direc i pentru modul Dorind să se apropie de familie, ofi erul a fost mutat, la cerere, la data de 1 în care instruia ostaşii. La data de 26 iunie 1918 a fost mutat la Şcoala octombrie 1908, în Regimentul 8 Roşiori din Botoşani, la comanda unui Militară a Infanteriei din Bucureşti, aici predând bine Tactica Cavaleriei, pluton de recru i din jude ele Botoşani, Baia şi Dorohoi. Timp de doi ani şi- după cum îl nota comandantul Regimentului Elevi, colonelul Stângaciu. De a format deprinderile de instructor şi educator, prin desfăşurarea instruc iei la data de 3 ianuarie 1919 a fost mutat la Chişinău, pentru instruirea cu recru ii în cazarmă şi pe terenurile de instruc ie din împrejurimele tinerilor militari basarabeni. A fost apreciat foarte bine de către oraşului Botoşani, precum şi prin participarea la manevrele regale. Şefii comandantul Şcoalelor Militare, generalul Scărlătescu. La 24 martie 1920 a direc i i-au remarcat pasiunea pentru arma cavaleriei şi l-au trimis, în anul fost numit comandant de escadron şi, în 1921, comandant de divizion în 1910, la specializare în Şcoala Specială a Cavaleriei. A absolvit cursurile cu Regimentul 10 Roşiori, fiind apreciat foarte bine de comandantul unită ii, media generală 8,56. Rezultatele ob inute în pregătirea militară generală şi colonelul Stan Radu. În 1922 a fost numit ajutor al comandantului şi de specialitate, în formarea unei bogate culturi generale şi a unei conduite comandant de Divizion 1 în Regimentul 11 Roşiori Basarabia, fiind foarte exemplare la serviciu şi în societate i-au convins pe şefii direc i să-l bine apreciat, în conducerea aplica iei cu regimentul, de către comandantul propună pentru înaintare la gradul de locotenent, în anul 1911. Comandamentului Militar al Basarabiei, generalul Popovici. Până în anul 1916 Victor Dombrovski a instruit recru i şi rezervişti Locotenentul-colonel Victor Dombrovski a condus, în anii 1925- din jude ele Botoşani, Baia şi Dorohoi, îndeplinind periodic şi func ii prin 1926, Centrul de Recrutare Băl i, „punându-se repede la punct cu specificul cumul, pentru aprovizionarea unită ii cu produse alimentare, gospodărirea muncii”, nota colonelul Dumbravă, Inspector pentru Cercuri de Recrutare. 28 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 29
  16. 16. De la 31 decembrie 1926 şi până la 30 septembrie 1930 a lucrat în General de divizie Regimentul 6 Roşiori Băl i, în func ia de ajutor al comandantului şi comandant de divizion, ocupându-se de administra ia unită ii, organizarea şi Alexandru IOANI IU conducerea manevrelor de brigadă şi divizie. Tot în această perioadă a absolvit cursul de locoten i-colonei. A fost apreciat foarte bine, din toate punctele de vedere, de colonelul Mărculescu. La 1 octombrie 1930 a fost Generalul de divizie Alexandru Ioani iu s-a născut la data de 2 mutat în Regimentul 7 Călăraşi Botoşani, îndeplinind foarte bine, timp de februarie 1890 în oraşul Botoşani, unde a copilărit şi a absolvit şcoala doi ani, func ia de ajutor al comandantului de unitate. A organizat aplica iile primară. Părin ii săi, Vasile, ofi er, şi Cleopatra, casnică, l-au îndrumat să şi manevrele unită ii „ca la carte”, aprecia colonelul Băleanu, comandantul urmeze Liceul Militar din Iaşi, pe care l-a absolvit cu rezultate foarte bune, regimentului. îndeosebi la ştiin ele exacte. După absolvirea liceului s-a înscris la Şcoala La data de 1 septembrie 1932 colonelul Victor Dombrovski a fost Militară Ofi eri Artilerie şi Geniu din Bucureşti, pe care a terminat-o în numit la comanda Regimentului 7 Roşiori din Iaşi, reuşind în patru ani de 1910, ca şef al unei promo ii de 67 de absolven i, numele său fiind înscris zile să aducă îmbunătă iri în activitatea unită ii, din toate punctele de pe tabla de onoare a celei de-a opta promo ii. În foaia de notare, la vedere, după cum aprecia generalul Ressel. absolvire, comandantul şcolii nota: „Alexandru Ioani iu este înalt, simpatic, Sfârşitul anului 1933 i-a adus colonelului Victor Dombrovski falnic, sănătos şi rezistent la eforturi fizice, are o inută corectă şi îngrijită numirea în func ia de comandant al Regimentului Escadră Regală, din şi o comportare demnă în toate împrejurările”. Bucureşti, şi, după doi ani, a devenit comandant al Brigăzii 1 Cavalerie La absolvirea şcolii a fost repartizat la Regimentul 3 Artilerie, la Independente, „reuşind să le dea o valoare de corpuri de elită”, aprecia data de 1 iulie 1910, în func ia de Şef Sec ie în Bateria a 4-a şi ofi er cu generalul Ilasievici, comandantul Diviziei Cavalerie Gardă. În anul 1937 a cazarmarea, aici fiind apreciat de către colonelul I. Petcuşi ca „ofi er activ absolvit şi cursul de generali de brigadă, cu rezultate bune, apreciate de în îndeplinirea atribu iunilor func ionale”. În perioada 10 octombrie 1912 - generalii Manu, preşedintele comisiei, şi Argeşeanu, comandantul Diviziei 1 aprilie 1914, sublocotenentul Ioani iu a urmat Şcoala de Aplica ie Gardă. Artilerie, Geniu şi Marină, pe care a absolvit-o al doilea din 45 de ofi eri Avansat general de brigadă, Victor Dombrovschi a fost numit elevi. A fost avansat locotenent, la 1 octombrie 1913, şi repartizat la acelaşi Comandant al Pie ei Bucureşti, conducând instruc ia pe garnizoana regiment, în func ia de comandant al Bateriei a 6-a. A condus cu multă Bucureşti. Concomitent a îndeplinit şi atribu iunile de prefect al Prefecturii răspundere Şcoala Ochitorilor Bateriei, subordona ii săi clasându-se pe Ilfov şi primar al Capitalei, de la 27 septembrie 1938 şi până la 10 locul întâi la concursul de tragere, conform notei comandantului unită ii, septembrie 1940, când a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie. colonelul Vernescu. În notarea de serviciu din anul 1915, comandantul În cursul activită ii generalul Victor Dembrovski a decorat cu Regimentului 3 Artilerie, colonelul Petcuşi, şi comandantul Brigăzii 10 următoarele distinc ii: „Medalia Jubiliară (1906), medalia „Virtutea Militară Artilerie, colonelul Rovinaru, arătau că locotenentul Alexandru Ioani iu şi-a la pace” (1908), medalia „Avântul ării” (1914), medalia „Crucea condus inteligent bateria la aplica ii şi trageri, situându-se pe locul unu în Comemorativă a Războiului. 1916-1919”, medalia „Semnul Onorific pentru unitate. 25 ani de serviciu”, ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de Locotenentul Alexandru Iani iu a participat la războiul nostru cel cavaler, ordinul „Coroana României”, în grad de ofi er, şi ordinul „Steaua mare, conducând, în luptele din Dobrogea, Bateria a 6-a, care a asigurat României”, cu spade, în grad de ofi er. retragerea infanteriei la Talageve. Avansat căpitan, la 1 noiembrie 1916, a comandat, în împrejurimile capitalei, un divizion, remarcându-se prin curaj BIBLIOGRAFIE: şi spirit de sacrificiu în ac iunile de luptă desfăşurate pe Neajlov, conform Arhivele Militare Române Piteşti – Fond D.C.I./1974, Curent 5406. cu nota colonelului Condeescu, comandantul Regimentului 3 Artilerie. 30 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 31
  17. 17. În septembrie 1917 ofi erul a fost avansat, înainte de termen, la octombrie 1932, despre colonelul Alexandru Ioani iu (acesta fusese avansat gradul de maior şi numit comandant de companie elevi şi profesor la Şcoala la 15 aprilie 1932): „În calitate de şef de stat major al Cursului de Militară Ofi eri Artilerie şi Geniu. Comandantul şcolii, colonelul Mihai Comandament ofi erul s-a distins în mod deosebit prin pricepere, putere de Botez, arăta că maiorul Alexandru Ioani iu a adus reale servicii şcolii: „S-a muncă, tact şi discre ie. Are un caracter de elită, cu o cultură superioară”. impus prin cunoştin ele ce le posedă, prin educa ia aleasă şi prin o dreaptă În scopul aprofundării deprinderilor la comandă de unitate judecată în fa a camarazilor”. colonelul Alexandru Ioani iu a fost mutat, la data de 1 octombrie 1934, la Mutat la Ministerul de Război, Sec ia Rechizi ii, la data de 1 aprilie comanda Regimentului 1 Artilerie Grăniceri, reuşind să organizeze într-un 1918, maiorul Ioani iu a muncit la completarea cu mijloacele materiale şi an un nou regiment, conform notării generalul Grozeanu. Concomitent a efectivele necesare unită ilor şi marilor unită i înfiin ate după întregirea predat Cursul de Istorie Militară, la Şcoala Superioară de Război. De la 1 teritoriului na ional. În plus, a predat cadrelor din minister şi din ianuarie 1936 şi până la 1 noiembrie 1938 colonelul Alexandru Ioani iu a întreprinderile de reparat şi fabricat armament, în lunile octombrie - fost mutat la Marelui Stat Major, Sec ia de Coordonare. În perioada 1 decembrie 1918, Cursul de Noută i în Arma Artilerie. Cu acel prilej noiembrie 1938 - 23 februarie 1939 a comandat excelent Brigada 3 colonelul G. Dumitrescu, directorul Întreprinderilor Militare de Fabricat Artilerie, în toate domeniile de activitate. Armament scria că „ofi erul a dovedit că are deosebite cunoştin e militare, Avansat general de brigadă, la 23 februarie 1939, Alexandru pe care le-a publicat în Revista Artilerie”. Ioani iu a fost numit la conducerea Şcolii Superioare de Război. Studiile În perioada 1 decembrie 1919 - 8 noiembrie 1921 maiorul sale istorice stabileau nu numai faptele, dar şi to i factorii de ordin Alexandru Ioani iu a urmat cursurile Şcolii Superioare de Război din intelectual, moral şi material, care au stat la bază sau care au contribuit la Bucureşti, încheindu-le în mod strălucit prin clasarea pe pozi ia a opta din concep ia, pregătirea, conducerea şi execu ia opera iilor. Generalul 72 ofi eri elevi. După absolvire a fost încadrat la Sec ia nr. 8 din Marele Alexandru Ioani iu critica istoricii civili şi militari care alegeau chipurile de Stat Major. Timp de şase ani ofi erul a muncit foarte bine în Marele Stat comandan i din gloriile neamurilor străine şi nu apelau la personalită ile Major şi în cadrul Şcolii Speciale Artilerie şi Geniu, fiind notat foarte bine noastre militare, în care puteau găsi învă ăminte pre ioase. Împreună cu de către generalul Panaitescu, subşeful Marelui Stat Major. generalul de corp de armată Ian Sichitiu a publicat mai multe lucrări, printre Avansat la gradul de locotenent-colonel, la data de 1 iulie 1927, a care se remarcă: „Războiul României în anii 1916-1919” (două volume), fost mutat la Sec ia a 7-a Istorică din Marele Stat Major, ajutând la „Pentru genera ia de azi şi de mâine”, „Carul de luptă şi mecanizarea organizarea Muzeului Militar, concomitent cu continuarea activită ii de armatei” ş.a. profesor în Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu. În perioada 15 martie Generalul Alexandru Ioani iu a urcat, la 6 septembrie 1940, aşa 1928 - 1 octombrie 1929 ofi erul a comandat, cu rezultate bune, Divizionul cum mul i şefi au prevăzut, pe treapta cea mai înaltă a ierarhiei militare, 2 Munte, fiind apreciat foarte bine de generalul Dragomir, comandantul fiind numit de către şeful statului român, generalul Ion Antonescu, în Brigăzii 1 Munte, şi generalul Teodorescu, comandantul Diviziei 1 Munte. func ia de Şef al Marelui Stat Major. În condi iile amputării teritoriului şi a La 1 octombrie 1929 locotenentul-colonel Alexandru Ioani iu a fost slăbirii moralului comandan ilor, generalul Alexandru Ioani iu a pornit reîncadrat la Marele Stat Major, Serviciul Istoric. În calitate de Şef de Stat hotărât la refacerea moralului armatei, instruirea contigentelor de militari în Major al Cursului de Comandament din Marele Stat Major şi de profesor de termen, chema i să-şi satisfacă stagiul militar sau concentrarea, elaborarea istorie militară la Şcoala Superioară de Război a întocmit studiul „Armata de către Marele Stat Major a planurilor de opera ii pentru eliberarea Română în anii primului război mondial”, publicat în două volume, şi Basarabiei, a păr ii de nord a Bucovinei şi a inutului Her ei. După lucrările marilor manevre din lunile august - decembrie 1930. Generalul Ion începerea ostilită ilor militare, la 22 iunie 1941, generalul Alexandru Antonescu, care îndeplinea func ia de şef al Marelui Stat Major, scria, la 15 Ioani iu a condus opera iunile militare ale Grupului de Armată Sud, în 32 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 33
  18. 18. frunte cu generalul Ion Antonescu. A îndrumat Armata a 4-a română, jurul lui acea atmosferă caldă, de simpatie, în care se sim ea parfumul comandată de generalul de divizie Nicolae Ciupercă, în for area Prutului, culturii lui, inteligen a, bunătatea, delicate ea şi acel dar cu care eliberând Basarabia la 26 iulie 1941. După trecerea Nistrului Armata a 4-a Dumnezeu înzestrează pe anumi i oameni, aleşi de el. Cu aceste însuşiri de română s-a angajat în grele încleştări cu trupele sovietice, în opera iunea om şi de ostaş, el a condus, încărcat de dragostea lor, pe ofi erii subalterni, Odessa. Armata a 3-a română, comandată de generalul Petre Dumitrescu, a prin acele mreje fine cu care numai marii şefi îşi exercită for a lor. eliberat partea de nord a Bucovinei şi inutul Her ei, iar după traversarea Generalul Ioani iu ne dă mai departe acea for ă uriaşă de care avem Nistrului, cu mari pierderi, a desfăşurat ac iuni de luptă pentru urmărirea nevoie pentru a desăvârşi edificiul idealului na ional, în care istoria inamicului spre estul Ucrainei. dreaptă va însemna portrete de fundament puse de generalul Alexandru La mijlocul lunii septembrie 1941 generalul Alexandru Ioani iu a Ioani iu. Într-adevăr, o piatră la temelia României reîntregite a fost pusă mers pe front, căzând victimă unui accident de avion, în apropierea prin eliberarea Basarabiei, păr ii de nord a Bucovinei şi inutului Her ei, Odessei. Avansat, post-mortem, la gradul de general de divizie, generalul de către trupele române conduse cu competen ă de generalul Alexandru Alexandru Ioani iu a fost înmormântat, în ziua de 19 septembrie 1941, la Ioani iu”. Cimitirul Militar Ghencea Bucureşti, cu cuvenitele onoruri militare. În ziarul „Soldatul”, din 20 septembrie 1941, un cronicar al vremii Generalii Pălăngeanu, Zorzor, Melicescu şi Georgescu au format ultima scia: „Cariera generalului Alexandru Ioani iu este un exemplu de adâncă gardă de onoare la sicriul generalului Alexandru Ioani iu, aşezat pe un afet dragoste de ară şi de dăruire pentru gloria neamului românesc. Prin de tun şi acoperit cu drapelul tricolor al României. Au fost prezen i sârguin a lui ca militar şi ca ofi er, generalul Alexandru Ioani iu s-a distins mareşalul Ion Antonescu, colonelul Ion Mardari, reprezentantul Regelui în toate însărcinările pe care le-a avut şi pe care le-a dus la îndeplinire cu Mihai I al României, generalul Constantin Pantazi, ministrul de Război, vrednicie, dând superiorilor săi mul umirea unei colaborări rodnice, iar miniştri, cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul”, generalii Samsonovici, camarazilor şi celor din subordine un necontenit îndemn. La 10 august Mazarini, Niculescu-Cociu, Popescu, Leoveanu şi mul i al ii, numeroşi 1940 a fost numit Şef al Marelui Stat Major al Armatei Române şi ofi eri din Marele Stat Major şi Inspectoratele Generale de armă. mareşalul Ion Antonescu nu putea să afle un colaborator mai energic, mai iscusit, pentru organizarea războiului de reîntregire. Generalul Alexandru În cuvântul său generalul Constantin Pantazi a arătat: „La 6 Ioani iu a pregătit armata noastră pentru marile biruin e pe care le-a septembrie 1940, când domnul mareşal a luat conducerea statului, i-a înfăptuit acum în Basarabia şi dincolo de Nistru”. încredin at şefia Marelui Stat Major tânărului general Alexandru Ioani iu, deoarece îi urmărise activitatea şi îi cunoştea puterea de înfăptuire. Îmi amintesc că la învestire domnul mareşal i-a spus următoarele cuvinte pline BIBLIOGRAFIE: de imensă greutate: „Ioani iu, după cum vezi în istoria tuturor popoarelor, Arhivele Militare Române Piteşti – Fond Memorii Bătrâni, Dosar 6. Şeful Marelui Stat Major este răspunzătorul absolut de pregătirea de război a unei armate, fa ă de ară şi fa ă de istorie. Guvernele sunt răspunzătoare din punct de vedere politic, dar Şeful de Stat Major al Armatei, răspunde de na iune prin însuşi onoarea lui”. A muncit cu tenacitate pentru reorganizarea armatei, pentru reintroducerea disciplinei şi renaşterea moralului tuturor militarilor, fiind colaboratorul cel mai intim al gândurilor şi înfăptuirilor domnului mareşal, în domeniul militar”. Subşeful Marelui Stat Major, generalul Mazarini a adăugat despre fostul său subşef : „Blând şi modest, generalul Alexandru Ioani iu crea în 34 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 35
  19. 19. General de divizie Retragerea administra iei şi armatei în Moldova, în condi iile pătrunderii inamicului în Muntenia, Oltenia şi Dobrogea, precum şi tifosul Olimpiu STAVRAT exantematic care a secerat via a multor oameni, i-au afectat profund şi pe militari. În aceste condi ii căpitanul Olimpiu Stavrat a solicitat Ministerului Generalul de divizie Olimpiu Stavrat s-a născut în satul Mihăileni, de Război să fie trimis într-o unitate operativă. Solicitarea i-a fost aprobată, jude ul Dorohoi, la data de 30 mai 1888. După absolvirea liceului teoretic ofi erul fiind încadrat în func ia de comandant de batalion în Regimentul 54 din Dorohoi, în anul 1907, an marcat de răscoalele ărăneşti declanşate de Roman / 56 Fălticeni Infanterie (rezultat din contopire), subordonat Diviziei ăranii din jude ele Botoşani şi Dorohoi, Olimpiu Stavrat a fost admis să 14 Infanterie. Calită ile militare ale căpitanului Olimpiu Stavrat au ieşit în urmeze cursurile Şcolii Militare de Ofi eri de Infanterie din Bucureşti, pe eviden ă în vara anului 1917, în luptele de la Mărăşti şi Mărăşeşti. Pentru care a absolvit-o la data de 1 iulie 1909, cu gradul de locotenent, şi a fost comportamentul deosebit pe câmpurile de luptă Olimpiu Stavrat a fost încadrat în func ia de comandant de pluton la Batalionul 8 Vânători decorat cu Ordinul „Steaua României”, cu spade, în grad de comandor şi (Infanterie). Prezentându-se la unitate cadrele militare l-au primit foarte panglică de virtute militară şi avansat la gradul de maior, la data de 1 bine, fapt ce l-a determinat să le poarte un deosebit respect în toate septembrie 1917. împrejurările. În activitatea desfăşurată pe terenurile de instruc ie din După demobilizarea Armatei Române, la 1 aprilie 1921, maiorul cazarmă şi din afara cazărmii, tânărul ofi er s-a afirmat ca un bun instructor Olimpiu Stavrat a absolvit cursurile Facultă ii de Geografie din Iaşi, lucrând şi pedagog, bun organizator al activită ilor metodice pentru instruc ia la Marele Stat Major. Avansat locotenent-colonel în anul 1925, ofi erul a focului şi tragerilor cu puşca şi grenada. Cu prilejul avansării la gradul de lucrat la Statul Major al Corpului 4 Armată, iar după avansarea la gradul de locotenent, la 1 iulie 1912, ofi erii l-au sărbătorit, comandantul unită ii colonel, în 1933, a fost numit Şef de Stat Major la Corpul 4 Armată. În anul urându-i să urce până la gradul de general. Urarea a fost de bun augur 1936 a fost numit Şef de Sec ie în Marele Stat Major, iar în anul 1938 a fost întrucât în anul 1939 ofi erul a fost avansat la gradul de general de brigadă. numit la comanda Brigăzii 11 Infanterie. Un prim examen spre această treaptă l-a constituit participarea la cel de al doilea război balcanic (1913), ofi erul fiind apreciat şi decorat cu Ordinul Apreciindu-i-se calită ile de stat majorist şi comandant, ofi erul a „Medgidia” şi medalia „Avântul ării”. fost avansat general de brigadă, la 27 februarie 1939. După avansare a Nevoia de cadre militare active în prejma intrării României în lucrat la Sec ia Transporturi Militare din Marele Stat Major, ocupându-se de războiul cel mare pentru întregirea statală şi na ională a condus la mărirea organizarea, planificarea şi controlul executării transporturilor militare pe numărului de şcoli militare, în scopul instruirii tinerilor chema i să ocupe căile ferate. După răpirea Basarabiei, a păr ii de nord a Bucovinei şi a diferite func ii de conducere. Acesta este motivul imediat al numirii inutului Her ei, de către Uniunea Sovietică (iunie 1940), şi a păr ii de nord locotenentului Stavrat în func ia de comandant de pluton elevi la Şcoala a Transilvaniei, de către Ungaria Horthystă (30 august 1940), generalul Militară Ofi eri Infanterie din Bucureşti. A revenit cu emo ie în şcoala care Olimpiu Stavrat a condus Sec ia Transporturi Militare. Aici s-a ocupat de l-a format pentru cariera militară, bucurându-se de reîntâlnirea cu foştii dislocarea din marile triaje ale ării a zeci de garnituri de tren, cu sute de profesori şi unii colegi de promo ie. Timp de trei ani (1914-1917) vagoane, la termenul solicitat de Marele Stat Major şi de marile unită i care locotenentul, şi apoi căpitanul Stavrat (avansat la data de 1 septembrie au fost nevoite să se replieze din teritoriile ocupate în interiorul ării. În 1916), a contribuit la educarea câtorva sute de tineri, care, de la 15 august paralel a pregătit serii de ofi eri în domeniul transporturilor militare, pe căi 1916, au participat la războiul pentru eliberare a românilor care se aflau sub rutiere, fluviale, maritime şi aeriene. Deasemenea, a elaborat unele lucrări stăpâniri străine. Şcoala Militară Infanterie din Bucureşti a fost mutată, în de referin ă, păstrate în Arhiva Marelui Stat Major: „Revederea planului de toamna anului 1916, mai întâi la Iaşi şi apoi la Botoşani şi Dorohoi. dezvoltare a re elei de căi ferate, drumuri, poduri şi comunica ii pe apă” şi „Desăvârşirea lucrărilor pe ipoteze, pe anul 1940”. 36 Veterani din jude ul Botoşani Veterani din jude ul Botoşani 37
  1. Gostou de algum slide específico?

    Recortar slides é uma maneira fácil de colecionar informações para acessar mais tarde.

×