1. [21]
Vreau să-Ńi vorbesc despre dragoste. -
Ce poate fi mai interesant?
Universul
Infinitul
Tu
Şi singurul om care te iubeşte.
Şi acesta, sub povara universului, a infinitului şi a ta, nu mai poate tăcea şi-Ńi vorbeşte
despre dragoste.
Unii spun că dragostea e de mai multe feluri. -
Ne e adevarat. -
Dragostea e una şi indivizibilă. -
Este adâncă.
Este delicată.
Este - mai ales - spontană. -
Profunzimea, delicateŃea, spontaneitatea însa nu pot fi singurele ei atribuite [ale dragostei].
-
Ele nu au nici o valoare dacă [când] nu sunt strânse în chinga statorniciei.-
Mi-ai spus ca mă iubeşti. -
Dar dragostea ta este adâncă?
Să presupunem că eu aş fi un factor pasiv. -
Adică n-aş face nimic ca să-Ńi stârnesc interesul.
Sunt sigur că m-ai uita în 5 minute. -
De aceea fac pe paiaŃa, fac versuri, scriu scrisori, creez împrejurări care te-ar putea scoate
din ŃâŃâni, sunt când gelos când nepăsător, când bun când rău, când mincinos când sincer. -
Şi dacă n-aş fi aşa?
Te-aş pierde fără doar şi poate [fără putinŃă de întoarcere]. -
Dar dragostea ta e delicată?
Despre ce vorbim noi mai des?
Despre Andrei, despre Andriuşa, despre Saşa, despre Mircea, [despre Cornel,] despre
Eugen, despre Friedrich von Eulenspiegel, despre ...[lua-m-ar dracii]
[De multe ori mă răneşti adânc]
Uneori vorbim despre mine. -
Şi atunci mă [răneşti adânc] simt foarte prost. -
Dar dragostea ta este spontană?
Mi-ai zvârlit vreodată braŃele în jurul gâtului?
M-ai sărutat vreodată pe neaşteptate?
Mi-ai vorbit vreodată mult şi pe nerăsuflate?
Dar dragostea ta este statornică?
Să nu mai vorbim. -
Dar dragostea ta este?
Nu, Lucia. Nu, nu, nu, nu, de-o mie de ori nu.
Nu ma iubeşti. -
Şi de ce?
Să încercăm s-o lămurim. -
Intâi să trecem la mine. -
Şi s-o luăm tot asa, pe puncte. -
Dragostea mea este adâncă. -
Tu nesocoteşti speranŃele [nădejdile] mele cele mai îndreptăŃite.
Şi tu eşti pentru mine icoană. -
Tu te culci cu alŃii. -
1/2

2. Şi tu eşti pentru mine fecioară.
Tu iubeşti pe alŃii.
Şi eu numai că nu-Ńi fac scene, dar caut să fiu cât mai discret. -
Ai putea crede că sunt slab de înger.
Aş putea însă să mă suprim, dar mi-i dragostea prea adâncă. -
Şi iubirea mea e delicată. -
Ea te învăluie şi nu te atinge.
Ea te ocroteşte şi nu te supără.
Ea te distrează şi nu te face să plângi. -
Şi iubirea mea este statornică.
Nu mai e nevoie să demonstrez. -
Iată deci prima cauză a faptului că nu mă poŃi iubi:
Dragostea mea e prea puternică
łi-e teamă să nu te răstoarne. -
Dar, eu am scris versuri frumoase
Eu Ńi-am scris povesti interesante
Eu Ńi-am apărut aureolat în nimb de pară.
Şi atunci ai început să mă respecŃi. -
Iată o a doua cauză:
Respectul omoară dragostea, omoară entuziasmul spontaneităŃii, căldura, totul. -
Iată şi a treia pricină:
Oamenii iubesc în doua feluri.
Unii merg cu femeia la câmp, o dezbracă şi o posedă. -
Ei nu cunosc [ştiu] nimic mai bun decât a te culca cu o femeie.
Şi [Ei] au noroi în fundul sufletului lor.
Şi nenorocire Ńie [- aş zice eu -] dacă noroiul lor are spirit. -
Şi sunt oameni cărora nu le e frică să ia, dar nici nu cer -
Ei nu ştiu să posede
Ei ştiu să mângâie.
Ei nu inoportunează ci trec discreŃi, în umbra zidurilor. -
Ei nu urlă ci zâmbesc
Se vede ca Ńie iŃi plac cei dintâi. -
Şi acum fac o profesiune de credinŃă. -
Mi-eşti dragă. -
Chipul tau sălăsluieşte în inima mea şi nu cred ca aş putea simŃi o voluptate mai deplină ca
ceea [decât aceea] pe care o simt când confund chipul tău cu inima mea. -
Eu nu cunosc adevărul
[Dar vreau să-l cunosc]
Dar [Şi] uneori sunt foarte aproape de el. -
Crezi că ai mai putea întalni pe cineva care să fie mai [tot atât de] aproape?
Aştept. -
Aştept ca [dragostea] să nască în inima ta iubirea. -
Aştept ca iubirea ta să fie adâncă, delicată, statornică.
Aştept clipa când [mi] te vei uita în ochii mei şi-mi vei spune:
- Mi-s dragi multe lucruri, mi-s dragi oamenii, mi-i draga viaŃa, mi-s dragi stelele, mi-i drag
dansul, dar si mai dragă mi-e iubirea!
Şi atunci voi afla adevărul
Şi atunci Ńi-l voi putea spune şi Ńie. -
(Leonid Dimov - Scrisori de dragoste)
2/2