despre medicina

1. MEDICINA

2. Medicina (lat.: arsmedicina = arta de a vindeca) este o ramură a ştiinţelorbiologice care are ca scoppe de o parte studiulcorpuluiomenescşi al funcţionăriilui, pe de altă parte - pebazaacestorcunoştinţe - conservareaşirestabilireasănătăţii. Medicinaoperează cu conceptemainoisaumaivechi din majoritateaştiinţelor, de la anatomiaumanăfundamentală, până la modelematematicecomplexeşichiarnoţiuniîmprumutate din câmpulfilosofieişi al artei.

4. Cuprins: Generalităţi Grupe de specialitate Învăţământul Medical Instituţiileunde se practicămedicina Momente din istoriamedicineiapusene

5. Generalităţi Medicinastudiazăcauzele (Etiologia), manifestărilecliniceşiefecteleasupraorganelor (Patologiaclinică), recunoaşterea (Diagnosticul), tratamentul (Terapia) şiprevenirea (Profilaxia) bolilor care afecteazăcorpulomenesc.

6. Medicinamodernă se bazeazăpeŞtiinţeleNaturii: (Fizică, Chimie, Biologie, Biostatistică), Anatomie, Fiziologie, Microbiologie, Farmacologie, Radiologie. Ea posedă din secolul al XIX-lea o metodăexperimentalăîmbunătăţită permanent din acel moment, dar care a fosttotuşiutilizată cu frecvenţăşiasiduitateextrem de variabilăînintervalul de timp care a trecut de atuncişipânăacumcâtevadecenii, de când s-a conturatşiimpustendinţa E-b.M. (Evidence-based Medicine) înjurulunuinucleu de cercetători care au iniţiat o revistăomonimăpublicată de către British Medical Journal, American College of Physicians, American Society of Internal Medicine şiRanD (fr.).

7. Medicinamodernăfondatăpefapte (saudoveziexperimentale), numităşimedicinăfaptică, este o achiziţierecentăd.p.d.v. istoricşilocalăd.p.d.v. civilizaţional, căciestespecificălumiioccidentaleşiEuropeirăsăritene, înrestullumiişiaziaceastafiindresponsabilă de tratareadoar a uneiminorităţidintrepacienţi, care din varii motive (inculturăsaulipsa de exerciţiu de gândirecritică, lipsă de mijloacefinanciare, inerţiatradiţiilorvechi de secolesauchiarmilenii) apelează la medicinatradiţională a ţărilorsauculturii de care aparţin.

8. Înacestsenspentruei "medicinaalternativă" nu estedelocalternativă, bachiarfiind forma principală de medicinăutilizatăîntratamentulceleimaimaripărţi a populaţiei.

9. Crucial pentruapariţiaşiîmpământenireamedicineiconvenţionale a fost, alături de cizelareametodeiştiinţificeînalte discipline şianumiteevoluţiipetărâmulfilozofieiştiinţei, perfecţionareametodeinumerice, utilizareastasticiiînmedicinăşicreareauneiteorii a studiului clinic, ca şiinterpretareacritică a datelor ("trebuiesăluptăm contra falselordovezi, a acelor "indicii la prima vedere", pentru a descoperiirealitateafaptelor", spuneaumediciipionieriaimetodeiîn sec. al XIX-lea).

10. E vorbadespremetoda de culegereşitratament a datelorcliniceşianatomo-patologice (antecedentepersonale, istoriamaladiei, rezultateexamenfizicşicomplementare, evoluţieşi, dacă e cazul, rezultateleexamenuluidupădeces).

11. Necesitateastudiului numeric s-a impusdatorităfaptuluică nu puteafistabilit un tablou general fiabil al uneiboliprinsimplaanaliză a cazurilorsingulareindividuale).

12. Doardupăconstituireaunuiastfel de tablou general al uneimaladiiputemvorbidespre un diagnostic efectuatpebazadateloruneicazuistici competent analizate, diagnosticultrecândastfel de sub imperiulmagieiînştiinţapropriu-zisă: simţul clinic, intuiţia, flerulşi "artaghicirii" îşipierdvaloarea de instrumenteprincipale, trecândpe plan secund.

13. Medicina a începutsă fie realmenterigurosştiinţificăatuncicândmedicul a avutcurajulsănutrateze, lăsând ca lot martorpentrucomparaţie un anumitnumăr de pacienţi competent aleşi (Claude Bernard, Introducereînstudiulmedicineiexperimentale).

14. Louis Villerméesteprimul care foloseşte o astfel de metodăstatistică (mai exact numerică) cu lot martor, cândîn 1827 studiază 87 de pacienţibolnavi de pneumonie.

15. Constatarealuiestecămetoda de tratament a vremii, anumesângerarea (scoaterea de sânge) nu are nici un efectasuprabolii, niciîncepriveştemortalitatea, niciîncepriveşteduratasimptomelorsautipuluiacestora.

16. Peatuncisângerarea se făcea cu câte 50 de lipitoripe un pacient, tratamentulfiindfondatpe "logica" căoriceboalărezultădintr-o inflamaţieşicăoriceterapietrebuiesă fie "antiflogistică".

17. La aceadată "cultivatorii" francezi de lipitori nu făceaufaţă la "cererea" imensă a Franţei, dreptpentru care se importauanualpeste 30 de milioane de "viermivampiri"... De atuncimetodapractică s-a îmbunătăţitconsiderabilprintehniciavansate de eşantionareşiintroducereastudiiloraleatorii ("randomizate") îndublu-orb.

18. Progreseleînstatistică au adusşielecontribuţiivaloroaseîncorijareaacelor "false probe" despre care vorbeaumediciisecolului al XIX-lea.

19. Câtevainstrumente ale actualeimedicinibazatepefaptesunt meta-metodologia, ghidul de evaluare al articolelorştiinţifice, filtrele Medline şireviziile S.O.R. (standarde, opţiunişirecomandări, oferăevaluăripe "nivele de dovedire"), şi evident, ca înoriceştiinţă, sistemul peer-review (care e total insuficient, de altfel, de undenecesitateacelorlalteinstrumente anterior citate)).

20. Grupe de specialitate ÎnRomânia, medicina se împarteînmaimultegrupe de specialitate:

21. Grupaspecialităţilorchirurgicale chirurgiecardiacăşi a vaselormari chirurgiegenerală chirurgiemaxilo-facială chirurgiepediatrică chirurgieplastică-microchirurgiereconstructivă chirurgietoracică chirurgievasculară neurochirurgie O.R.L. obstetrică-ginecologie oftalmologie ortopediepediatrică Radiologie (röntgen -diagnostic, radioterapie, oncologie) ortopedieşitraumatologie urologie

22. Grupaspecialităţilormedicale alergologieclinicăşiimunologie anatomiepatologică anestezieşiterapieintensivă boliinfecţioase cardiologie dermato-venerologie diabetzaharat, nutriţieşibolimetabolice endocrinologie epidemiologie expertizamedicală a capacităţii de muncă farmacologieclinică gastroenterologie geneticămedicală geriatrieşigerontologie hematologie igienă medicină de urgenţă

23. medicinăinternă medicinălegală medicinamuncii medicinănucleară medicinăsportivă nefrologie neonatologie neurologie neurologiepediatrică oncologiemedicală din 2007 nu vormaifiscoaseposturi la concurs pentruaceastaspecialitate. Se vacontopi cu medicinainterna pediatrie pneumologie psihiatrie psihiatriepediatrică radiologie-imagisticămedicală radioterapie recuperare, medicinăfizicăşibalneologie reumatologie sănătatepublicăşi management

24. Grupamedicină de familie medicină de familie

25. Grupamedicină de laborator medicină de laborator

26. Grupamedicinădentară chirurgiemaxilo-facială chirurgieoro-dentară ortodonţieşiortopediedento-facială

27. Întotdeauna, medicinaestepracticată de medici cu o calificareştiinţifică, conform învăţămintelorcăpătateîntimpulstudiuluiuniversitar. Termenul de Medicinăalternativăesteatribuitmetodelor de tratament care se bazeazăpe o tradiţieempirică, fărăbazeştiinţificeexperimentale.

28. Acupunctură: metodă de tratamenttradiţionalăchinezăconstândînînţeparea cu ace înanumitepuncte ale corpului, considerate a fiînlegătură cu organullezat.

32. ChiropraxiesiOsteopatie: tratamenteprinmanipulareaîntreguluicorpatât a aparatuluilocomotorcâtşi a organelor interne; consideratăpână nu de mult o ramură a medicinei alternative. A devenitîn 1990 a III-a disciplinăliberăîn SUA dupamedicinageneralăşistomatologie.

35. Reflexologie: tehnică de tratamentasociindmasajele cu presiuniexercitateasupraanumitorpuncte ale corpului.

38. Sofrologie: metodăce are scopdiminuareasenzaţiilordureroasesau de indispoziţiepsihicăprintehnici de relaxarepânăînstarea de hipnoză.

39. Învăţământul Medical Studiulmedicinei - admisnumaidupăabsolvireauneişcolimedii (liceu) - are loc înfacultăţile de medicină ale universităţilorpe o duratăînmedie de 6 ani. La sfârşitulstudiului se acordă un grad de calificareprofesională (medic) şidreptul la liberapractică a medicinei, dupăcriteriidiferite de la ţară la ţară. Înmulteuniversităţi, absolvenţiifacultăţilor de medicinăprestează la sfârşitulstudiuluiJurământulluiHippocrate.

41. Jurământul lui Hippocrate Jurământul lui Hippocrate este un jurământ atribuit lui Hippocrate, medic din Grecia antică, care cuprinde îndatoririle morale ale unui medic în exercitarea profesiunii sale. Multe din principiile acestui jurământ sunt şi astăzi valabile, ca păstrarea secretului profesional sau interzicerea relaţiilor intime cu pacienţii. Altele sunt subiecte controversate, cum ar fi interzicerea avortului sau a eutanasiei.

43. În multe universităţi, absolvenţii facultăţilor de medicină prestează la sfârşitul studiului jurământul lui Hippocrate: "Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea şi Panacea şi pe toţi zeii şi zeiţele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ şi poruncile lui, pe cât mă ajută forţele şi raţiunea:

44. Să respect pe cel care m-a învăţat această artă la fel ca pe propriii mei părinţi, să împart cu el cele ce-mi aparţin şi să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenţii lui ca fraţi şi să-i învăţ această artă, dacă ei o doresc, fără obligaţii şi fără a fi plătit. Să transmit mai departe învăţăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu şi numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, şi nimănui altuia. Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă.

45. Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, şi nici nu voi da vreun sfat în această privinţă. Tot aşa nu voi da unei femei un remediu avortiv. Sacră şi curată îmi voi păstra arta şi îmi voi conduce viaţa. Nu voi opera piatra din băşică, ci voi lăsa această operaţie celor care fac această meserie.

46. În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul şi bunăstarea bolnavilor, mă voi ţine departe de orice acţiune dăunătoare şi de contacte intime cu femei sau bărbaţi, cu oameni liberi sau sclavi. Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie. Dacă voi respecta acest jurământ şi nu îl voi călca, viaţa şi arta mea să se bucure de renume şi respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul."

47. Apollo Apollo (in mitologia greacă şi în mitologia romană) zeul zilei, al luminii si al artelor, protector al poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a Soarelui. Era numit si Phoebus-Apollo. Era fiul lui Zeus şi al lui Leto. Pentru că Hera, din gelozie, îi refuzase lui Leto un loc unde să poată naşte, Poseidon a scos la iveală, din valurile mării, insula Delos. Acolo, după nouă zile şi nouă nopţi de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo şi pe Artemis.

49. Crescând miraculos de repede, la numai câteva zile după naştere, Apollo, al cărui arc şi ale cărui săgeţi deveniseră temute, a plecat la Delphi, unde a ucis şarpele Python, odinioară pus de Hera să o urmărească pe Leto şi care ulterior devenise spaima întregului ţinut. După aceea, Apollo a înfiinţat acolo propriul său oracol, instaurând totodată şi Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt provenea şi denumirea purtată de zeu, aceea de Pythius).

51. Un alt episod care i se atribuie era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo, Asclepios, iniţiat de centaurul Chiron în tainele medicinei, nu s-a mai mulţumit să vindece, ci a început să-i învie pe cei morţi. Acest fapt a atras asupra sa mânia lui Zeus, care l-a omorât cu trăsnetul său.

52. Îndurerat de pierderea lui şi neputând să se răzbune pe Zeus, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului său pe ciclopi, ucigându-i la rândul său, cu săgeţile lui. Singura vină a acestora era faptul că făuriseră trăsnetul lui Zeus. Drept pedeapsă pentru actul său necugetat, Apollo a fost osândit de Zeus să slujească timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El şi-a ispăşit pedeapsa păzind turmele lui Admetus.

53. Apollo a iubit numeroase nimfe şi muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene, Marpessa, Cassandra şi uneori chiar tineri ca Hyacinthus şi Cyparisus. Zeul era înfăţişat ca un tânăr frumos şi înalt, cu o statură zveltă şi impunătoare. Era reprezentat, uneori, cantand la lira. Atributele lui erau multiple: iniţial, Apollo era considerat ca o divinitate temută, răzbunătoare, care, justificat sau nu, răspândea molimi sau pedepsea cu săgeţi aducătoare de moarte pe oricine îi stătea împotrivă.

54. Era socotit totodată zeu vindecător, priceput în arta lecuirii, şi tatăl lui Asclepios. Avea darul profeţiei, de care erau legate numeroasele lui oracole. Dintre acestea, cel mai vestit era cel de la Delphi. Se spunea că, îndrăgostit fiind de Cassandra, fiica regelui Priam, Apollo ar fi iniţiat-o şi pe ea în această taină. Mai târziu, el a devenit zeul muzicii, al poeziei şi al artelor frumoase. Era înfăţişat, în această calitate, înconjurat de muze, pe muntele Parnassus.

55. Apollo era zeul invocat în călătorii de cei care navigau pe mare, care proteja oraşele şi noile construcţii. Se spunea că împreună cu Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea cetăţii Megara, care fusese distrusă. În sfârşit, Apollo era considerat ca zeu al luminii (de aici şi epitetul de Phoebus) şi era identificat adesea cu însuşi Soarele. Era serbat în numeroase centre ale lumii greceşti: la Delphi, Delos, Claros, Patara etc.

56. Având, aşa cum s-a arătat, un rol preponderent în mitologia greacă, Apollo a fost împrumutat de timpuriu şi de alte neamuri. Era, de pildă, onorat de vechii etrusci şi mai târziu a fost adoptat şi de romani. În cinstea lui s-au instituit la Roma Ludi Apollonares, şi tot acolo, pe vremea împăratului Augustus, i se aduceau onoruri deosebite.

57. Esculap gr. Asklepios Asclepios (greacă Ἀσκληπιός) a fost zeul medicinei în mitologia greacă. Asclepios a fost fiul lui Apollo provenit din uniunea cu Coronis (sau Arsinoe). În timp ce Coronis era însărcinată cu Asclepios, ea s-a îndrăgostit de Ischis, fiul lui Elatus. Conform tradiţiei, s-a căsătorit cu Epiona, de unde au rezultat: Igiena, Meditrina, Panaceea, Aceso, Iaso, Aglaia şi trei fii: Machaon, Telesphoros şi Podalirius. De asemenea, a mai avut un fiu, Aratus, cu Aristodama.

59. Asclepios este un premergător al medicinei. Tatăl său l-a dat în grija Centaurului Hiron care i-a împărtășit secretele taumaturgiei cu ajutorul cărora, mai târziu Asclepios avea să anihileze durerile pacienților săi sau să izbutească regenerarea părților afectate de boală. Totodată Centaurul l-a inițiat în sistemul de utilizare a plantelor medicinale.

61. Își practica sistemul de vindecare noaptea, în Epidaur folosind câine, grăsime și șarpe izbutind și vindecări mirculoase. Succesele lui medicale l-au făcut de la o vreme să învie și morții ceea ce l-a supărat pe Zeus, care l-a omorât fulgerându-l. În Iliada Asclepios nu era venerat ca zeu al medicinei ci era considerat un medic care își învățase arta de la Centaurul Hiron și care era tatăl celor doi vestiți vindecători Podaleirios și Mahaon. Templele ridicate în onoarea lui Asclepios erau niște clinici medicale, toți preoții slujitori fiind și medici. Sanctuarul principal se afla în Epidaur. Imaginile plastice îl înfățișează ca un bărbat blajin cu barbă, având întotdeauna alături un șarpe.

63. Higea In mitologiagreacasiromana,HigeasauHigieia era fiicazeuluimitologiei,Asclepius.Erazeitasanatatii,curatenieisiigieneiiarmaiapoi a lunii.Aavut un rol important si in cultultataluisau.Intimpcetatalsau era direct asociat cu vindecarea,ea era asociata cu prevenireaboliisicontinuareauneibunesanatati.Numelesauestesursacuvantului “igiena”.

65. Panacea In mitologiagreaca,Panacea (Greek Πανάκεια, Panakeia) era zeitavindecarii,tamaduirii.Erafiicalui Asclepius si a luiEpione.Panaceasicelecincisurori ale sale au indeplinitfiecarecate un aspect al arteiluiApollo:Panacea era zeitaleacurilor,Iasozeitarecuperarii,Higeazeitapreventieibolii,AcesozeitavindecariiiarAglaea era zeitafrumusetiinaturale.

67. Panacea a avut de asemenea 4 frati-Podaleirus,unuldintreceidoiregi din Tricca,careaveaflerpentrudiagnosticare,siMachaon,celalaltrege din Tricca,care era un maestruchirurg,Telesporos care si-a devotatviata in a-l servipeAsclepius;siAratus, fratelevitreg care era un erougrecsipatronulSicyonului. Se spunea ca Panacea avea o potiune cu care vindecabolnavii.Acestfapt a adus la conceptul de panacea in medicina(=un elixir care vindecatoatebolilesiaduceviatavesnica).

68. Specializareaîntr-o anumitădisciplină se obţineprinpracticăînclinicişilaboratoareprecumşiprinaudierea de prelegeriteoretice. Durataspecializăriidiferăînfuncţie de disciplinamedicalărespectivă. Încelemaimulteţări, specializareaesteorganizatăşicontrolată de asociaţiiprofesionale (corespunzătoareColegiuluiMedicilor din România) şirecunoscută de organele de stat.

69. Instituţiile unde se practică medicina Medicina se exercită în cabinete de consultaţii, dispensare, policlinici, spitale şi sanatorii. Cercetarea ştiinţifică în domeniul medicinei are loc în clinici şi laboratoare universitare şi în institute de cercetare. Organizarea sanitară şi a asistenţei medicale a populaţiei Aceasta este o activitate de interes public şi cade în sarcina organelor de stat (Ministerul Sănătăţii) în colaborare cu asociaţiile profesionale (Colegiul Medicilor).

70. Momente din istoria medicinei apusene Încercări de vindeca bolile sau de a trata rănile sunt tot atât de vechi cât omenirea. Bolile grave reprezentau, ca totdeauna, o problemă serioasă, remedii eficace însă nu existau. Îmbolnăvirile erau privite din punct de vedere magic-demoniac sau ca o pedeapsă din partea forţelor supranaturale. Pentru vindecare se invocau aceste forţe şi se făceau sacrificii, se improvizau dansuri, se foloseau formule oculte sau talismane. Eficiente erau îngrijirea rănilor, repunerea luxaţiilor sau fixarea fracturilor, procedee folosite deja în Epoca de piatră.

71. Medicina în perioada greco-romană La vechiigreci, la început, zeularteimedicale era Apollo. Mai târziuzeulmedicilor a devenitEsculap. Începând din secolul al VI-lea a.Ch. - sub influenţaşcolilorfilozoficematerialiste ca cea a luiEmpedocle (naturaesteformată din patruelemente: foc, apă, pământşiaer) - medicinacapătătrăsăturiştiinţifice, în special prinpersoanaluiHippocrate din Cos, consideratpărintelemediciniimoderne. Înculegereasa de studii (Corpus Hippocraticum) nu se maiîntâlnescremediisupranaturale, practicilerecomandatesuntrezultatulobservaţiilorempirice.

72. Înepocaelenistică (secolul al III-lea a.Ch.) centrul cultural devineoraşul Alexandria, undeHerophilospracticăprimeledisecţii a unorcadavreomeneşti. O dată cu ascensiuneaImperiului Roman centrul de greutate se mută la Roma. Galenus din Pergamon - grec de origine - dezvoltăteoriaumorilorşidescriecelepatrumanifestăricardinale ale inflamaţiei: roşeaţă, căldură, umflăturăşidurere (rubor, calor, tumor, dolor), valabileşiînzilelenoastre.

73. Medicinaînevulmediu Înaceastăepocăştiinţa a cunoscut o fază de stagnare, interpretareascolastică a textelorluândloculobservaţiei. Înaintareaarabilorînbazinulmediteranean a avutşi un efectpozitiv. Cunoscătoriaitextelorgreceştidarşiaicelorpersane, au propagatînEuropavechileînvăţăminte ale culturiiantice. Al-Razi (secolul al X-lea p.Ch.)a descrisvariolaşipojaruliarvestitul Avicenna (arab.: IbnSina) scrieînsecolulurmătorCanon medicinae, operăceaveasărămânăpânăînvremurilemodernemanualul de bază al facultăţilor de medicină.

75. Un moment important l-a reprezentatînfiinţarea la începutulsecolului al XI-lea, de cătrecălugăriibenedictini din Monte Cassino a primeiinstituţii de învăţământ medical la Salerno în Italia (Şcoala de la Salerno). Însecolul al XII-lea, tot în Italia, medicina se dezvoltăîn special încentreleuniversitare din Bologna şiPadova.

77. MedicinaînperioadaRenaşterii Se exprimăprimelecriticiasupraconcepţieiluiGalenusşi ale şcoliiarabe, considerate pânăatunciintangibile, şi se redescoperăînvăţăturaluiHippocrate. Preocupările se îndreaptăîn special îndirecţiaanatomieişiîn 1543 apare opera monumentală a lui Andreas Vesalius De HumaniCorporisFabrica (Cu privire la construcţiacorpuluiomenesc), moment crucial înistoriamedicinei.

79. Galenus

80. Tot din aceastăperioadătrebuiescmenţionatelucrărileluiGirolamoFracastoro(1478 - 1553), în Italia, cu privire la bolilecontagioase (descriesifilisul sub forma unui poem intitulatSyphilis siveMorbusGallicus), şi ale luiPhilippusAureolus Paracelsus (1493 - 1541), medic şialchimistînElveţia, asuprasubstanţelor cu acţiunevindecătoare.

82. A fostmeritulchirurguluifrancezAmbroiseParéprinsuccesele sale terapeuticesăaducăchirurgiaîncadrulmedicinei, consideratăpânăatunci o meserieşi nu o artă, lăsată la dispoziţiabărbierilor.

83. Ambroise Paré

84. Începuturilemedicineimoderne În 1628 aparelucrareaanatomistuluienglez William Harvey Essay on the Motion of the Hearth and the Blood, în care aratăcăinimafuncţionează ca o pompă care asigurăcirculaţianeîntreruptă a sângelui. Marcello Malpighi (1628 - 1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descoperăcapilarele sanguine, întimpceîn Anglia medicul Thomas Willis (1622 - 1675) vasele de la bazacreierului.

86. Thomas Sydenham (1624 - 1689), medic englez, face descriericliniceamănunţite ale malariei, recunoaştedeosebireadintrescarlatinăşipojarşi face observaţiiepidemiologice. Înanul 1632 a fostintrodusăChininaîntratamentulmalariei, prima substanţă cu adevărateficaceîntratareabolilor.

88. În Italia, cătresfârşitulsecolului al XVIII-lea, aparstudiile de patologie ale lui Giovanni Battista Morgagni (1682 - 1771) iarLazzaroSpallanzani (1729 - 1799) infirmăteoriageneraţieispontane. În 1796 mediculenglez Edward Jenner (1749 – 1823)introduce metodavaccinării anti-variolice.

89. Medicinaînsecolul al XIX-lea Numeroasedescoperiri au condus la progreseimportanteîndiagnosticulşitratamentulbolilorprecumşiîndezvoltareaintervenţiilorchirurgicale. Înjurulanului 1819, înFranţa, René Laennec (1781 - 1826) introduce stetoscopul, pânăastăzicelmaiutilizat instrument înexaminareamedicală.

91. Lucrărilelui Marie Bichat (1771 - 1804), înFranţa, asupraţesuturilor pun bazelehistologiei, întimpcegermanul Rudolf Virchow (1821 - 1902), în Berlin (Germania)studiazăsubstraturileanatomo-patologice ale bolilorşiemitecunoscutateorie a patologieicelulare.

92. Descoperirilefundamentaleînlumeamicroorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 - 1895) şi ale lui Robert Koch (1843 - 1910) contribuie la dezvoltareaMicrobiologiei, ale lui Emil von Behring (1854 - 1917) şiIliaMecinicov (1845 - 1926) pun bazeleImunologiei. Pornind de la acestedescoperiri, obstetricianulmaghiarIgnazSemmelweis (1819 - 1865) introduce Asepsiaiar Joseph Lister (1827 - 1912), în Anglia foloseştepentru prima datăfenolul ca substanţăantiseptică.

93. Petărâmulfiziologieisunt de remarcatlucrărilefrancezului Claude Bernard (1813 - 1878) asuprafuncţionăriiglandeitiroide, ficatuluişiasuprasistemuluinervosvegetativşi ale lui Ivan Petrovici Pavlov(1849 - 1936), înRusia, cu privire la reflexelecondiţionate. Spaniolul Santiago Ramon y Cajal (1852 - 1934) a contribuit la cunoaştereastructuriisistemuluinervos.

95. Wilhelm Röntgen, în Germania, (1845 - 1923) descoperăîn 1895 razele X şi le aplicăîninvestigareaorganelor interne. Introducereanarcozei cu eterîn America în de cătreamericanul William Thomas Morton în 1846, a anesteziei locale cu cocainăîn 1884 de austriacul Christian Kollerşirachianestezieiîn 1898 de către August Bier în Germania contribuie la dezvoltareafurtunoasă a chirurgiei.

96. Medicinaînsecolul al XX-lea şiînprezent Caracteristicăestecombatereaefectivă a bolilorinfecţioaseprinvaccinăriînmasă, introducereaantibioticelor, prinmăsurisanitareşiîmbunătăţireacondiţiilor de viaţă. Tratamentulmedicamentos specific cu substanţechimice al bolilorinfecţioase a începutîn Germania cu lucrărilelui Paul Erlich (1854 - 1915). În 1932 Gerhard Domagk (1895 - 1964) descoperăsulfamideleiarîn 1928 în Anglia Alexander Fleming (1881 - 1955) constatăacţiuneabacteriostatică a ciuperciiPenicillium, din care biochimistul Howard Florey (1898 - 1968) extragePenicillinaînformăpură, iniţiindu-se astfel era antibioticelor.

97. Penicillina

98. Progreseimportante au fostfăcuteîndomeniulgeneticii, descoperindu-se modul de transmitere a caracterelor, structuracromozomilorşirolulgenelorprecumşistructurachimică a aciduluidezoxiribonucleic (ADN), suportulfizic al informaţieigenetice. Dupăce se cunoşteaudejaanticorpiiserici ca factoriesenţialiînmecanismele de apărare ale organismului, în a douajumătate a secolului al XX-lea se puneînevidenţăroluldiverselorlimfociteînimunitateacelularăşiproducerea de anticorpi.

100. La începutulsecolului XX, Clemens von Pirquet introduce înmedicinătermenul de alergie. Studiulştiinţific al boliloralergice, început de Pirquet, va continua îndecursulsecolului XX, odată cu creştereaprevalenţeiboliloralergiceînpopulaţie, ducând la dezvoltareaunuinoudomeniu al medicinii, numitastăziAlergologieşiimunologieclinică.

101. Ca metode de investigaţiesunt de menţionatintroducereaTomografieicomputerizate, a Tomografiei de RezonanţăMagneticăNuclearăşi a examenelor cu Ultrasunete. Îndomeniulchirurgiei, transplantele de organe (în 1967 chirurgulsud-african Christian Barnard efectueazăprimul transplant de inimă) dausperanţe de supravieţuiremultorbolnavialtfelincurabili.

102. Dupăce Charles Sherrington (1857 - 1952) efectuasestudiifundamentaleasuprafuncţionăriisistemuluinervos, canadianul Wilder Penfield (1891 - 1976) cerceteazăfuncţiilescoarţeicerebraleprinstimulăridirecte ale suprafeţeicreieruluiîntimpulunorintervenţiichirurgicale. DezvoltareaNeurochirurgiei se datoreazăîn special americanilor Harvey Cushing (1869 - 1939) şi Walter Dandy (1886 - 1946).

104. Cardiologia a făcutprogresediagnosticeprinaplicareaunormetode ca angiografia, cateterismul cardiac iarpe plan terapeuticprinimplantarea de pace-maker, operaţiileby-passînobstrucţiilecoronariene, operaţiiînafecţiunivalvulare, medicamentele beta-blocante, darşiprincunoaştereaşiadoptareamăsurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipertensiuneaarterială, nivelulridicat de colesterol). Cancerulrămânemaideparte o problemădificilă, darcitostaticele s-au dovediteficienteînuneleforme, ca leucemiaşialtele.

106. Din toateacesteprogreserezultăînsăşi o serie de probleme de eticămedicală, celemaimultecontroversate. Avemdreptulsăprelungimsuferinţaunuibolnavincurabilcând el îşidoreşte un sfârşit cu ajutor medical (moarteaasistată) sausămenţinemîntr-o stare de viaţăvegetativă cu ajutorulaparatelor un bolnav cu excludereafuncţională a scoarţeicerebrale (sindromapallic) ?

107. Este moralăîntrerupereasarcinii la cerere, saunumaiîncaz de boli grave ale mameisaufătului? Avortulartrebuicompletinterzis din motive morale saureligioase ? Este moralăutilizareapentrucercetaresauînterapeutică a ţesuturilorrecoltate de la embrioniumani ? La niciuna din acesteîntrebări nu se poateda un răspuns cu şansereale de a fiunanimacceptat.

108. Bibliografia: www.google.com Muzica: ◦ Soundtrack House MD ◦ U2 - Stuck In A Moment You Can't Get Out Of ◦ U2 - Beautiful Day

109. Realizat de Patricia Haidautugrupa 29,seria D,Universitatea de MedicinasiFarmacie "Gr.T. Popa“ Iasi.